Această lucrare este structurată în 2 capitole, o introducere, concluzii generale și o bibliografie selectivă. [310685]

– CUPRINS –

[anonimizat]-a adus oile la păscut în lunca Dunării. El a [anonimizat]-un loc de trecere. Acest târg a fost numit după omul care a [anonimizat], după care a fost numit Giurgiu.

În prezenta lucrare am ales ca temă “Valorificarea potențialului touristic în județul Giurgiu”, [anonimizat].

Această lucrare este structurată în 2 capitole, o introducere, concluzii generale și o bibliografie selectivă.

În primul capitol în care prezentăm partea teoretică a lucrării care se structurează în 2 subcapitole. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], respective tipurile de migrații de înlocuire acestora.

Al doilea capitol se împarte în 3 subcapitole, și anume : în primul subcapitol se prezintă situația migranților și imigranților în România. [anonimizat] s-a [anonimizat]. [anonimizat] a [anonimizat].

În final am prezentat concluziile finale și referințele bibliografice care a ajutat la elaborarea prezentei disertații.

CAPITOLUL I – PARTEA TEORETICĂ

PREZENTAREA GENERALĂ A JUDEȚULUI GIURGIU

Primul document al Giurgiului a fost realizat în anul 1395, în „Codex latinus”, [anonimizat]. Plasat în secțiunea inferioară a Dunării, [anonimizat] a apărut ca o [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], la 65 km la sud de București. [anonimizat] o cetate numită San Giorgio pe o [anonimizat]. [anonimizat] 1394, într-un document al prințului Mircea cel Bătrân. În anul 1417, pentru prima dată Giurgiu a [anonimizat] 1829 după ce în Țara Românească a revenit “Pacea de la Adrianopol”. [anonimizat] 1828-1829, realizându-[anonimizat] 1830, primul proiect de organizare urbană din Giurgiu. În anul 1830, țarul Rusiei Nicolae I a construit Biserica Sf. Nicolae, comemorând acest tratat. Cea mai veche linie feroviară din România a fost construită de la București până la Giurgiu în anul 1869.

[anonimizat] 1954 a fost finalizat “Podul Prieteniei”, o autostradă cu bilevel, un pod feroviar peste Dunăre, care leagă orașul Giurgiu de Ruse, în Bulgaria. Orașul a devenit un port fluvial important, unde Giurgiu are un șantier naval modern; iar industriile sale includ o rafinărie de zahăr, o fabrică de conserve, respectiv o fabrică de covoare.

De-a lungul istoriei sale, orașul a depășit diverse momente de cotitură – partea ulterioară a secolului XX marchează ultima serie. Un eșec experiment comunist în dezvoltarea urbană, urmat după o tranziție politică încă din anii '90.

Impactul social și economic al șocurilor consecutive s-a adâncit în perioadele recesiunii din anul 2012, iar o adaptare a rețelei urbane verzi ar putea contribui la atenuarea tuturor acestor impacturi care au avut loc până în prezent, oferind un teren solid pentru dezvoltarea durabilă a orașului. S-au realizat evaluări teritoriale și al spațiului verde asupra mediului înconjurător, social, economic și cultural.

Giurgiu este un județ cu un important potențial, oferit în principal prin poziția sa nodală în infrastructura de transport, dar și un teritoriu cu deficiențe importante în ceea ce privește capacitatea economică și competitivitatea acestuia. Etapele practice ale dezvoltării turismului au fost preluate de alte municipalități, deși au baze turistice construite prin proiecte europene, datorită comercializării precare a produselor turistice. În ceea ce privește performanța macroeconomică a teritoriului, Giurgiu prezintă deficiențe majore, dar dinamica pozitivă a acestuia din ultimii ani poate duce la o creștere semnificativă a competitivității în perioada următoare, fiind suprapusă perioadei de programare europene pentru anii 2014-2020. Această analiză nu poate încă să susțină suficient impactul pe care fondurile europene îl au asupra economiei județene, dar monitorizarea acesteia poate furniza aceste date, ceea ce poate permite anumite modificări ale obiectivelor de dezvoltare al acestuia.

România are un potențial turistic ridicat, cu edificii și zone naturale importante incluse în patrimoniul UNESCO (Institutul Național al Patrimoniului, 2016), având resurse care pot fi utilizate cu succes pentru a avantaja turismul rural. Peisajele care sunt prețuite la nivel internațional, precum și obiceiurile păstrate în multe sate din zonele istorice ale țării au determinat ca România să fie considerată o destinație pentru turismul rural european.

În același timp, România a devenit și mai atractivă pentru turiștii străini care vizează experiențe noi în destinații pe care nu le-au mai vizitat și care nu sunt promovate intens. Totuși, cifrele nu reflectă fidel realitatea și se știe că înregistrările statistice din turism se află în prezent în urma lor. Nu conțin toate informațiile relevante, iar în România, Institutul Național de Statistică colectează în special informații despre turismul litoral, stațiuni de sănătate, stațiuni montane, Delta Dunării, București și orașele rezidențiale. Informațiile privind turismul care se desfășoară în sate pot fi preluate din categoriile de opțiuni de cazare, unde unitățile specifice sunt incluse în categoria „pensiuni agroturiste” (INSSE, 2017). În egală măsură, la nivelul Uniunii Europene, baza de date Eurostat Appso (2017) nu menționează evoluția turismului rural, deoarece are alte criterii de analiză.

Față de existența unei vaste moșteniri naturale și antropice atât la nivel național, cât și internațional, autorul propune prin acest articol să afle care este poziția turismului rural în tendința cererii turistice actuale, dacă se situează printre preferințele românilor. sau dacă apreciază principalele sale caracteristici.

AȘEZARE GEOGRAFICĂ

Giurgiu este situat la marginea sudică a țării, respectiv a județului (figura nr. 1.2.1), pe malul stâng al Dunării, într-o zonă mlăștinoasă, la 65 km în partea de sud, de capitala București, fiind situată la granița cu regiunea Ruse a Bulgariei, o regiune unde se află orașul Ruse, care este situată, chiar pe malul opus al Dunării, pe ruta București – Sofia – Atena sau București – Istanbul. Dunărea ne face legătura cu Marea Neagră și Marea Nordului, iar linia feroviară europeană care circulă din Ostend trece prin Berlin, Praga, Budapesta, Brașov, București, Giurgiu, Sofia, Istanbul sau, via Salonic, face legătura cu Atena. Este reședința județului și, împreună cu orașul Ruse, care este unul dintre cele două centre ale euroregiunii transfrontaliere Ruse-Giurgiu. Orașul este situat în Câmpia Burnazului, respectiv în Lunca Dunării, solul fiind nisipos.

Județul Giurgiu se află în sudul țării și aparține unei mari unități geografice numită Câmpia Română, care are o suprafață de 3526 km2. Altitudinea maximă a județului atinge 136 m în partea de nord, în timp ce altitudinea minimă este de 12 m, în lunca Dunării, este străbătut de paralela 43° 53` latitudine nordică și meridianul 25° 59` longitudine estică. Giurgiu este un port al Dunării cu o terasă a Dunării de 2 km, respectiv un terasament de 1,5 km a canalului Sfântul Gheorghe.

Din punct de vedere teritorial-administrativ, județul Giurgiu cuprinde municipiul Giurgiu (figura 1.2.2.), orașul Bolintin-Vale, orașul Mihăilești și 51 de comune împreună cu circa 166 sate, acesta făcând parte din cele 7 județe care alcătuiesc Regiunea de Sud Muntenia.

Figura nr. 1.2.1. – Așezarea geografică a județului Giurgiu

Sursa: https://ro.wikipedia.org

Figura nr. 1.2.2. – Poziționarea geografică a Municipiului Giurgiu

Sursa: www.cjgiurgiu.ro

Orașul Giurgiu este capătul drumului național DN5, care îl conectează cu Bucureștiul și se termină la punctul de trecere a frontierei de la podul peste Dunăre, până la sud-estul orașului. Drumul face parte din ruta de referință nord-sud europeană E85 și continuă în Bulgaria cu drumul național 2. În Giurgiu, de la drumul național DN5, se ramifică drumul național DN5C, care duce spre sud-vest către Zimnicea și drumul național DN5B, care duce către Ghimpați, de unde continuă către Găești cu drumul național DN61. Rețeaua rutieră este completată cu trei drumuri județene: DJ507 care pornește de pe drumul național DN5 pe lângă graniță și merge către nord-est până la Oinacu și Gostinu; drumul județean DJ503 duce către nord-vest spre Stănești, Toporu, Răsuceni și mai departe spre județul Teleorman Drăgănești-Vlașca (unde se intersectează cu drumul național DN6), Botoroaga, Moșteni, Videle, Blejești, Purani, Siliștea, Poeni, apoi se continuă către județul Dâmbovița de Șelaru, respectiv în județul Argeș de Slobozia, Mozăceni, Negrași, Rociu, Oarja (unde are o intersecție pe autostrada A1) și Căteasca; drumul județean DJ504 se îndreaptă către vest spre Putineiu, Gogoșari și mai departe către județul Teleorman aproape de Mârzănești, Alexandria (unde se intersectează cu drumurile naționale DN6 și DN6F), Orbeasca, Olteni, Trivalea-Moșteni, Tătărăștii de Jos, Tătărăștii de Sus și se continuă către județul Argeș, către Popești, Izvoru, Recea și Buzoești (unde se termină la drumul național DN65A) .

În ceea ce privește infrastructura, județul Giurgiu are avantajul să se afle în punctul de trecere a trei sisteme de trafic: rutier, feroviar și fluvial. Pe lângă legăturile rutiere și feroviare europene de la est la vest și de la nord la sud, în Giurgiu există un punct de control de frontieră și un terminal vamal pentru mărfuri pe autostrada E85.

RELIEFUL

Poziția sa geografică din Câmpia Burnaz a fost întotdeauna benefică pentru Giurgiu ca județ agricol. Pe lângă producția de bunuri și servicii agricole, industria textilă, îmbrăcămintea și produsele alimentare sunt principalele industrii ale județului Giurgiu. Relieful județului este tipic pentru câmpii și lunci. Se pot găsi aici o varietate de forme specifice zonelor de pe malul râurilor, cum ar fi: pajiștile, terasele, insulele, bălțile și canalele. Teritoriul județului Giurgiu este situat la punctul de întâlnire dintre silvostepă și al luncii râurilor, fiind cea mai tânără unitate de relief geomorfologic și care rezultă într-o mare măsură din cauza acțiunii Dunării. Este format din pajiști, mici insule, bălți și canale (pâraie). Întinderea care separă râul de Câmpia Burnaz, care poate avea o lățime de peste 10 km, este împărțită în: maluri de nisip, pajiști interne, pajiști exterioare și uneori terase de pajiște, dispuse longitudinal și neuniform dezvoltate; în apropierea albiei minore se află o fâșie de maluri de nisip, cu înălțimi care variază de la 1 la 5 m și lățimi de la câteva zeci la câteva sute de metri.

Rețeaua hidrografică este formată din râurile care drenează teritoriul județului, respectiv Argeșul și afluenții principali ai acesteia (Dâmbovița, Sabar și Neajlov); Dunărea reprezintă colectorul general și, de-a lungul a 72 km, separă județul de Bulgaria; fiind cel mai important lac din județ cum este lacul Comana, situat în lunca Neajlov.

RESURSELE TURISTICE NATURALE

Resursele naturale ale județului Giurgiu sunt rare și acestea au constat din depozitele de petrol care se află în partea de nord, respectiv pietrișul și nisipul care sunt extrase din Dunăre, Argeș și Neajlov (figura nr. 1.4.1.B).

A B

Figura nr. 1.4.1. –Pădurea Comana (A) și Delta Neajlovului (B)

Sursa: http://www.vacantacumasina.ro

De asemenea, în ceea ce privește bogățiile natural ale județului Giurgiu, mai există două rezervații natural, și anume:

Pădurea Comana (figura nr. 1.4.1.A) este o rezervație botanică situată la nord de lacul Comana, la 30 km de București. Are o suprafață de 630,5 ha;

Pădurea Manafu, situată la aproximativ 36 de sud-vest a Bucureștiului, în comuna Izvoarele, este o rezervație forestieră cu o suprafață de 278 ha.

Valea râului Argeș, reprezintă o atracție turistică prin diversitatea peisajului, precum este lacul de acumulare din Mihăilești (1000 ha), respectiv barajul de acumulare Mihăilești-Cornetu, cu spații reale pentru recreere nautică și pescuit sportiv.

În ceea ce privește lacurile naturale și iazurile, aici putem vorbi despre Lacul Comana (1000 ha), care este populat cu pești, în apropierea confluenței Neajlov și Argeș, cu împrejurimi deosebit de pitorești; cu iazurile Greaca, Vladul, Schitu, care pot oferi condiții pentru activități recreative nautice și pe uscat.

Figura nr. 1.4.2. –Lacul Comana

Sursa: www.shutterstock.com

Fauna județului Giurgiu din zonele forestiere are o frumoasă colecție de specii cum sunt: cerbi, mistreți, iepuri, căprioare, fazani (din pădurile Ghimpați, Manafu și Padina-Tătarului); rațe sălbatice (lângă iazurile de pe Dunăre), respectiv în zona fluviului Dunării, pe lîngă râurile Argeș, Neajlov, lacul Comana (figura nr. 1.4.2.) și prin vecinătatea iazurilor se află fondul piscicol unde întâlnim clean, biban, mrean și crap.

Figura nr. 1.4.3. –Rezervația natural „Cama Dinu Păsărica”

Sursa: http://www.skytrip.ro

În ceea ce privește resursele natural, este bine reprezentată, cu un parc natural, 5 arii natural care sunt protejate, respective 8 site-uri care fac parte din Rețelele Ecologice Europene – Natura 2000, site-uri cu o importanță comunitară și cu protecție avifaunistică, având un potențial turistic important. Cea mai important fiind Parcul Natural Comana, în cadrul căreia există 3 rezervații natural: Padina Tătarului, Oloaga Grădinari și Balta Comana. Pe lângă acest parc, mai există incă 7 arii protejate care au o valoare deosebită din punct de vedere peisagistic, faunistic și floristic, iar în vederea dezvoltării potențialului touristic din interiorul parcului s-au propus noi zone de conservare special și de rezervații naturale, și anume: cabana Fântâna cu Nuc (a fost construită în anul 1889), rezervația de mărgăritar, amenajări lacustre în Balta Comana, arbori seculari (stejari), trasee turistice prin pădure, etc. O altă atracție turistică dn județ este rezervația natural Cama-Dina-Păsărica care este o zonă de ostroave pe Dunăre.

Rezervația naturală „Cama Dinu Păsărica”(figura nr. 1.4.3.) – este situată la aproximativ 15 km de portul Giurgiu. Are o suprafață de 2.400 ha, și a fost declarată rezervație naturală în februarie în anul 2006, care reprezintă un eșantion tipic de pajiști inundabile, unde se găsesc plantații de nuc american și gladita, respective perdele de viță sălbatică și hamei, păduri seculare de stejar cu ulm și plop negru. În același timp, au fost identificate numerioase specii de plante, printer care specii acvatice, de mușchi și ciuperci; Deși are o suprafață mică ca dimeniune, dar găzduiește cea mai mare colonie mixtă de lopătari și cormorani mari din zona Giurgiu.

Parcul natural „Comana„ – este o zonă protejată, este declarat Parc Natural din anul 2004 (categoria V IUCN), situată în România, pe teritoriul administrativ al județului Giurgiu, la aproximativ 35 km de București, acoperă o suprafață de 24.963 ha și protejează multe specii de plante și animale. De asemenea, parcul este format din trei varietăți de pădure, și anume: pădurea Padina Tătarului în partea de Sud-Est, pădurea Oloaga-Gardener în partea centrală și pădurea Fântânele-Călugăreni în partea de Vest. O bogăție adevărată a naturii adăposteste numeroase specii de plante și animale, unele dintre ele fiind specii rare pentru țara noastră și sunt protejate prin lege. Acest parc natural este gazda vacanțelor anuale sărbătorii Bujorului, care este o sărbătoare tradițională a județului Giurgiu..

Figura nr. 1.4.4. –Rezervația naturală Manafu – arie pentru protejarea bujorului românesc,

Paeonia peregrina varianta romanica'

Sursa: www.panoramio.com

Rezervația naturală „Manafu” (figura nr. 1.4.4.) – este situată pe teritoriul localității Ghimpați, care se află în custodia Direcției Silvice din Giurgiu încă din anul 2004, care are o suprafață de 28 ha și este rezervație pentru protejarea bunului românesc – varianta românească de Paeonia peregrine varianta romanica.

Rezervația naturală „Teșila” – situată pe teritoriul comunei Schitu, în satul Vlasin, care are o suprafață de 52,2 ha și a fost încredințată Direcției Silvice din Giurgiu în anul 2004, ca și pădurea Manafu, pădurea Teșila este și acesta o rezervație naturală pentru protecția bujorului românesc – Paeonia peregrine varianta romanica.

Locuitorii din zonă, organizează o sărbătoare în cinstea acestei flori, numit „Festivalul Bujorului”, iar femeile, încă din cele mai străvechi timpuri, au cusut pe brâurile cămășilor populare bujori roșii cu frunze verzi, care reprezentau specificul zonei respective, dar care simbolizează tinerețea, viața lungă și frumoasă. „Festivalul bujorului” este o manifestare care este organizată de obicei în ultima decadă a lunii mai, în pădurea Comana, unde se găsește bujorul românesc, iar cu această ocazie sunt organizate concerte și spectacole de muzică populară și târguri în aer liber cu obiecte tradiționale sau alte obiecte de uz gospodăresc.

De asemenea, Pădurea Padina Tătarului și Pădurea Oloaga-Grădinari au fost declarate rezervații naturale prin Legea nr.5 / 03.06.2000 – privind aprobarea Planului național de amenajare a teritoriului prin Secțiunea a III-a ca zonă protejată.

RESURSELE TURISTICE ANTROPICE

Județul Giurgiu, de asemenea, cuprinde o serie de monumente istorice care deține 542 de patrimonii cultural naționale și un total de 109 site-uri care sunt înscrise în Repertoriul Arheologic Național. Cele mai importante zone de interes turistic sunt locate în municipiile Giurgiu și Comana-Călugăreni. În orașul Giurgiu, cele mai populare zone cu atracții turistice este zona veche a orașului unde s-au construit clădiri de patrimoniu, zona central a orașului un se află Turnul cu Ceas (reprezentând simbolul orașului), ruinele cetății Giurgiu – Cetatea din Mircea cel Bătrân, (sec. XIV), respectiv zidul Tabiei, Catedrala Ortodoxă (sec. XIX), Biserica Sf. Nicolae (sec. XIX) care are o valoare arhitecturală cu multe parcuri, dintre care Parcul cu Alei este cel mai reprezentativ, acest parc fiind unul cu primele grădini publice făcute în România, unde se află numeroase statui printre care este statuia lui Mihai Eminescu și al eroilor români din război, zona portului și faleza cu anumite facilități specifice.

Turnul cu ceas din Giurgiu (figura nr. 1.5.1.) este un monument istoric poziționat în interiorul orașului Giurgiu, o construcție din piatră, înaltă de 22 metri, în timpul ocupației turcești, care avea scopul de a servi ca post de observație în cazul atacului forțelor românești, iar dupa retragerea otomanilor, această construcția s-a modificat, fiind adăugat un ceasornic, mai précis, prin intermediul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, această construcție era considerat ca un monument de importanță la nivel național. Metropola Girgiu este poziționată pe Dunăre, aproape de granița cu Bulgaria, iar locul metropolei la râu l-a făcut un atu strategic pentru Imperiul Otoman. Otomanii au început construirea turnului în anul 1770 și l-au finalizat în anul 1771.

Figura nr. 1.5.1. –Turnul cu ceas din Giurgiu

Sursa: https://en.wikipedia.org

Podul Prieteniei Giurgiu-Ruse (figura nr. 1.5.2.) cunoscut și sub numele de Podul Dunării (cunoscut anterior ca Podul Prieteniei; pod truss peste Dunărea care leagă malul bulgar la sud cu malul românesc la nord, respectiv orașele Ruse și Giurgiu. Este unul dintre cele două poduri care leagă România și Bulgaria, celălalt fiind Podul Noua Europă între orașele Vidin și Calafat. Podul are două nivele, cu două benzi și un trotuar pentru pietoni, fiind univul pod mobil, care are posibilitatea de a se ridica în cazul în care sub aceasta va fi nevoie să treacă o ambarcațiune înaltă, având o lungime de 2,8 km. Este construit din oțel, iar proiectul a fost realizat de Andreev V., care a durat 2 ani, iar inaugurarea podului s-a realizat pe data de 20.06.1954.

Figura nr. 1.5.2. –Podul Dunării

Sursa: https://en.wikipedia.org

Punctele de control de frontieră sunt prezente pe pod, datorită faptului că servește drept trecere a frontierei între cele două țări. Din ianuarie 2007, nu a mai existat control vamal și controlul pașaportului / cărții de identitate care se făcea „pe un birou” fie de poliția de frontieră bulgară, fie de cea română, fiind o „frontieră internă” în cadrul Uniunii Europene. Controlul la frontieră va fi eliminat complet atunci când Bulgaria și România se vor alătura Acordului Schengen.

Există, de asemenea, multe clădiri cu valoare arhitecturală, clădirea fostei prefecturi a Vlăsiei (sec. XX), fiind un muzeu în prezent, clădirea portului (1840) și Palatul Navigației fluviale române (clădirea căpităniei de port, 1939-1945 ), stația CFR, Consiliul Județean (1930), Muzeul Județean (1950), Canalul Cama, Teatrul Valah – din Giurgiu; Ruinele uzinei chimice, Ansamblul arhitectural Udriște Năsturel 1642 – comuna Hotarele; Palatul Drugănescu – comuna Stoenești – Florești; Conacuri: Mavrache (1850) Singureni; Nicu Cantacuzino (1850) și Păsâi (sec. XIX) Vedea; Ion Barbu Arion (1921) din Răsuceni, respectiv Muzeul de fieronărie din Herești.

CAPITOLUL II

FORME DE TURISM

Formele dominante ale turismului în județul Giurgiu sunt cele de tranzit și în scop de afaceri. Apropierea capitalei București face din județul Giurgiu o destinație de tranzit pentru cei care vin sau se întorc din Bulgaria.

UNITĂȚI DE CAZARE

GRANIȚA

CAPITOLUL III – STUDIU DE CAZ

Prezentarea situației migrării cetățenilor din România

Prezentarea situației imigrării cetățenilor străini în România

Figura nr. 2 – Ponderea persoanelor care migrează în România în funcție de scop

CONCLUZII GENERALE

BIBLIOGRAFIE

ADRESE WEB