Această lucrare de licență este structurată pe 3 capitole după cum urmează: [302307]

INTRODUCERE

Motivația de la care s-a [anonimizat], derivă din curiozitatea și dorința de documentare prin vizionarea unor emisiuni specifice zonei și cumpărarea de reviste despre mirificul loc al Deltei Dunării. Atracția acesteia m-a captivat și am fost surprins plăcut de tot ceea ce are în componență (faună, floră).

Deși nu sunt student: [anonimizat], [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat], informațiile din lumea ce ne înconjoară sunt structurate în diverse moduri. [anonimizat] o să mă documentez de pe pagina oficială a aplicațtie „MOBIRISE” [anonimizat], [anonimizat].

Un alt motiv care a stat la baza deciziei mele de a alege tema lucrării este și dorința mea de a vizita și cutreiera acestă zonă mirifică din toate punctele de vedere. [anonimizat], [anonimizat], datorită stării de liniște pe care o emană.

[anonimizat], un mare prestigiu al cadrului natural, a cunoscut de-a lungul timpului o importantă dezvoltare economică cu ajutorul turismului și a [anonimizat]: pescuitul, [anonimizat].

Această lucrare de licență este structurată pe 3 capitole după cum urmează:

Capitolul I. Prezentarea generală a zonei Delta Dunării;

În cadrul acestui capitol o să scriu despre particularitățile de formare a deltei,climă, relief, faună și floră cât și despre agricultura zonei și pescuit.

Capitolul II. Zone turistice în Delta Dunării;

Este un capitol mai complex datorită subcapitolelor pe care am ales să le aprofundez și o [anonimizat] a [anonimizat] ,cât și despre atracțiile turistice din zonă ([anonimizat]), iar în ultima parte despre structurile de cazare din Delta Dunării.

Capitolul III. Mediul de lucru pentru realizarea aplicației.

Aici o să detaliez pașii pe care o să-i [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], încercând să se constituie într-o provocare pentru toți cei care iubesc turismul și mai ales pentru cei care vor să-i dedice o perioada din viața și cariera lor. Totodată sunt șanse ca la nivel național turismul să fie unul din domeniile care ar putea relansa economia țării.

CAPITOLUL I – PREZENTAREA GENERALĂ A ZONEI DELTA DUNĂRII

1.1. PREZENTAREA GENERALĂ A [anonimizat], sub forma a două pâraie (Brege la o altitudine de 1.000 metrii și Brigah la 920 metrii altitudine) ce se unesc în orașul Donaueschingen.

Bazinul de recepție al Dunării are o dimensiune de 817.000 km², fiind de 3-4 ori mai mare decât întreaga suprafață a României, reprezentând aproximativ a 12-a parte din suprafața Europei (10.050 mii km²) (Atlas geografic, 1974)

Fiind cel mai tânăr pământ al României, conform oamenilor de știință, Delta Dunării își are originile în urmă cu 13.000 de ani.

În procesul de formare al Deltei se pot recunoaște 2 etape: predeltaică și deltaică.

Etapa predeltaică corespunde erei glaciare, unde la nivelul insulelor Caraorman și Letea, dar și la nivelul brațelor fluviului, în grinde, s-au găsit depozite de loess.

Etapa deltaică constă în mai multe faze:

Faza 1: Denumită și faza de golf, pe locul unde Delta este situată și prelungindu-se mult în amonte se afla originar, Golful Tulcea. În acest golf, datorită cantităților mari de aluviuni pe care Dunărea le transportă, dar și unui flux și reflux mic (cca. 50 cm) s-au creat condiții favorabile formării Deltei Dunării.

Faza 2: Sau faza lagunară presupune că în urmă cu aproximativ 9.000 de ani s-a format un cordon maritim între insulele Caraorman și Letea, care a închis Golful Tulcea transformându-l într-o lagună.

Faza 3: Denumită și faza Sfântul Gheorghe I în care Dunărea își sapă cel mai vechi braț aceasta fiind favorizată de colmatarea lagunei. Între anii 9.000-7.200 î.H. aluviunile transportate de brațul Sfântul Gheorghe fac ca Delta să avanseze în dreptul lui și în același timp închid Golful Babadag conturând viitorul complex Razim-Sinoe.

Faza 4: Intitulată și faza Sulina de acum 7.200-2.000 de ani când un nou braț al Dunării străpunge cordonul maritim și va depozita aluviuni la capătul său. Datorită unei colmatări a brațului Sfântul Gheorghe, brațul nou, Sulina, va avansa destul de rapid. De asemenea, se conturează partea de nord a Deltei și brațul care îi va da naștere, brațul Chilia.

Faza 5: Sau Faza Sf. Gheorghe II și Chilia de acum 2.000 de ani și până în prezent când „cordonul inițial” este străpuns din nou,luând naștere cel de-al treilea braț, Chilia, datorită colmatării brațului Sulina , obligând astfel apele Dunării să găsească altă ieșire spre Marea Neagră.

Fiind o deltă bine individualizată, având un contur foarte clar, mediul de dezvoltare a fost favorabil apariției prin lipsa oscilațiilor mareelor, vânturile au fracvență redusă și intensitate foarte mică, existența platformei continentale foarte bine dezvoltate, debitul mare de aluviuni adus în zona de vărsare de către Dunăre, existența unui curent maritim litoral cu direcție NE-SV.

Prin interacțiunea dintre fluviu și mare, Delta Dunării se poate împărții in două sectoare: delta fluvio-marină din est și delta fluvială în vest, sectoarele sunt separate de aliniamentul de grinduri Letea-Caraorman-Crasnicol.

Populația Deltei Dunării are în acest moment 20.600 locuitori, având o densitate de 6,47 locuitori/km². În ultima perioadă, populația a avut o evoluție relativ lentă, această evoluție fiind influențată de dezvoltarea economică a localităților limitrofe deltei, a municipiului Tulcea, dar și de inundațiile care au generat migrații.(Marian Nițu,1982)

Pentru a stopa aceste migrații, au fost găsite soluții pentru a le înlătura, dar și de a ridica nivelul de trai crescând astfel populația. Aceste soluții sunt: dezvoltarea industriei, comerțului și transporturilor, dezvoltarea agriculturii, pisciculturii, silviculturii, stuficulturii, industriei prelucrătoare și extractive și în principal dezvoltarea turismului, în toate localitățile deltei.(Petre C. Ioan, 1977)

Viața de zi cu zi a locuitorilor deltei reprezintă o atracție deosebită pentru turiști, ospitalitatea, spiritul gospodăresc pot reprezenta farmecul locului, pe langă peisajele pitorești toate acestea formând un întreg ansamblu de elemente ce îi conferă Deltei un caracter unic.

1.2. AȘEZARE GEOGRAFICĂ

Delta Dunării, situată în partea de est a țării, între paralela de 45ș latitudine nordică și de meridianul de 29ș, longitudine estică, unde Dunărea se varsă în Marea Neagră. Este a doua deltă ca mărime din Europa, după delta fluviului Volga (18.000km²), având o suprafață totală de 5.240 km², ocupând pe teritoriul României doar 4.340 km², inclusiv laguna Razim-Sinoie.

Dunărea se bifurcă în 3 brațe principale la vestul municipiului Tulcea, despărțindu-se la nord brațul Chilia, în timp ce la est cursul se desprinde în celelalte două brațe Sulina (V-E) și Sfântul Gheorghe (NV-SE).

Figura 1.1. Delta Dunării

Sursa: www.profudegeogra.eu/harta-delta-dunarii

Brațul Chilia, situat în partea de nord, este cel mai lung braț (120 km) și cu debitul cel mai ridicat (aproximativ 55% din volumul total al fluviului). Pe acest braț succedă sectoare cu un singur curs (în dreptul grindurilor Stipoc, Chilia și Letea) cu sectoare de bifurcarea Brațele secundare sunt: Tătaru, Cernavodă, Babina.

Brațul Sulina, cel mai circulat braț al Dunării, este cel mai scurt (64 km), regularizat și canalizat asigură cel mai scurt drum spre mare.

Brațul Sfântul Gheprghe cu o dimensiune medie (108 km), prezintă multe meandre care, în ultimii ani au fost corectate, traseul brațului scurtându-se la 70 km față de 108 km cât prezenta înainte. La gura de vărsare se formează insule (Sacalinun Mic și Sacalinul Mare) datorită acumulărilor de nisip.

Delta prezină un relief cu o altitudine maximă de 13 metrii, ¾ din teritoriul Deltei prezintă altitudini pozitive și ¼ sub nivelul zero al mării.

Caracterul de unicitate al hidrografiei și al peisajelor este determinat de suprafețele lacustre prezentând o mulțime de lacuri cu adâncimi mici, ape salmastre, Dranov, Roșca, Merhei, Fortuna, Puiuleț, Puiu, etc., dar și două insule (Popina și Grădiștea). Cel mai mare complex lacustru, Razim-Sinoie cu o suprafață de 700 km² format din 4 lacuri: Razim, Sinoie, Zmeica, Golovița. Grindurile Chitus și Perișor despart delta de mare.

1.3. RELIEF ȘI CLIMĂ

Cele două mari formațiuni care alcătuiesc relieful Deltei sunt: depresiunile deltaice care se află într-un proces continuu de colmatare, aluvionare, prezintă cote sub un metru și ocupă cea mai mare suprafață și grindurile cu cote de 0,31 metrii față de nivelul mării. (Petre V. Coteț, 1971)

În compoziția deltei subunitățile geografice pot fi privite atât ca elemente geomorfologice (diverse forme ale reliefului) prin poziția lor în interiorul uscatului, cât și hidrologice.

Elementele morfo-hidrografice pot fi: pozitive, cu înălțimi mai mari decât nivelul mării, alcătuind „uscaturile” deltei (grinduri maritime și fluviale care se întanlesc pe marginea deltei, în apropierea mării sau în lungul brațelor) și negative, fiind reprezentate de locurile cu apă, găsindu-se sub nivelul mării.

Delta Dunării a fost separată transversal în două părți distincte: delta maritimă (1.311 km²) reprezentând partea de aval în care marea a influențat foarte mult la interacțiunea cu fluviul și delta fluvială (2.118 km²) reprezentând partea în amonte în care flluviul a avut o influență importantă. Cele două părți sunt separate de sistemul de cordoane Letea-Caraorman-Crasnicol-Petrișor. (Petre V. Coteț, 1971)

Martorii reliefului anterior sunt resturile uscatului predeltaic prin care ne putem imagina formele și structurile de altădată ale locului. Cu zeci de mii de ani în urmă, unde acum este delta, umblau mamuți, ca și în Câmpia Română sau în Podișul Moldovei de altfel.

Grindurile continentale Stipoc și Chilia aflate în nordul deltei, insulele Grădiște, Popina și Bisericuța din lacul Razim trebuie introduse în categoria uscaturilor predeltaice.

Grindurile fluviale au dimensiuni direct proporționale cu mărimea cursurilor care le-au dat naștere, fie curgătoare sau temporare, aproape staționare. Ele se înalță prin depunerea aluviunilor în lungul brațelor.

Grindurile maritime se împart în două categorii: simple și complexe. Cele simple sunt numite perisipuri și sunt formate din cordoane litorale fiind localizate în zona dispre mare și în zona lacurilor Razim-Sinoie.

Acestea au o dispoziție transversală în direcția de vărsare a brațelor în mare. Asemenea grindurilor, se întâmplă rar ca perisipurile sau cordoanele izolate de nisip să se întânlească.

Clima în zona Deltei Dunării este temperat continentală, dar cu influențe marine, având o temperatură medie anuală de 11șC, variațiile fiind moderate, influențată de apele mării, dar și de abundența lacurilor, bălților din interior. Putem spune că particularitățile climei pot influența activitățile turistice dar și durata de desfășurare, deoarece pe o perioadă de 5 luni, mai-octombrie, fiind înregistrată o temperatură medie de 19șC, cantitatea de precipitații fiind redusă (sub 200 mm), nebulozitate redusă, durata strălucirii soarelui. (Marian Nițu, 1982)

Întârzierea primăverii este datorată frigului pe care marea il acumulează în timpul iernii.

În lunile de vară, temperaturile medii ale aerului și cele ale apei variază astfel:

Tabel 1. Temperaturile din lunile de vară

Sursa: Analiză proprie

În timpul verii, datorită suprafețelor mari de apă, situate în zona de stepă, având o temperatura mai constantă decât zona de uscat, face posibilă apariția unor mișcări descendente în straturile aerului, astfel încât norii se destramă determinând micșorarea cantității de precipitații.

Delta Dunării este o regiune cu cer senin și nebulozitățile sunt scăzute, verile sunt răcoroase, ceața se formeză relativ rar, precipitațiile fiind anual aproximativ 300-400 mm de apă și zăpadă, cantitatea de precipitații este caracteristică regiunilor secetoase, cu vegetație de stepă.

În lunile de toamnă, temperatura se menține călduroasă. În luna septembrie, temperatura media a aerului și ale apei sunt de 21șC și 18șC.

În timpul iernii își fac apariția vânturile de nord, nord-est, nord-vest, datorită anticiclonilor continentali. Vânturile predominante sunt cele din nord, mai frecvente iarna, iar vânturile din sud au o frecvență mai mare în interiorul deltei și mai predominante vara.

Din partea municipiului Tulcea spre Sulina, intensitatea vântului crește, în Tulcea calmul eolian fiind de 34,4% și de 8,6% în Sulina.

Umiditatea atmosferică este relativ ridicată datorită evapo-transpirației, putând fi cracterizată de precipitații sărace, perioade de secetă. Nivelul maxim al nebulozității se înregistrează în luna decembrie, iar nivelul minim se înregistrează în luna august (Marian Nițu, 1982)

1.4. BIODIVERSITATE ÎN DELTA DUNĂRII

Delta Dunării a păstrat o biodiversitate mai ridicată decât alte delte din Europa acesta fiind motivul pentru care a devenit o rezervație a biosferei. Prin biodiversitate se înțelege densitatea ridicată de specii, care în alte zone ale continentului sunt relativ rare ori lipsesc, cu toate că, activitățile antropice ce de desfășoară în zonă au afectat aceste specii cât și habitatele lor. (Cartea Deltei Dunării, 2015)

1.4.1. FLORA DIN ZONA DELTEI DUNĂRII

Ocupând circa 3.000 km² reperzentând 68% din totalul suprafeței deltei este compusă din stufării (57%), pășuni (9%), păduri (2%).

Putem observa foarte clar că stufăriile reprezintă elementul dominant, ocupând 2.530 km², fiind alcătuit la rândul său de stuf omogen, stuf în amestec cu alte plante specifice bălților: ferigă, papură, rogoz, etc.

Vegetația acvatică pune stăpânire pe cea mai mare parte din apele Deltei Dunării, fiind diferențiată după nivelul apei de sol. Vegetația dezvoltată în apele stătătoare sau submersă își dezvoltă rădăcinile în mâlul existent, suprafața apei fiind acoperită de organele florale.

Figura 1.2.- Nuferi albi

Sursa: www.pressalert.ro/wp-content/uploads/2015/09/nuferialbi.jpg

Plantele cu frunze plutitoare, care prin structura țesuturilor se pot menține pe suprafața apei se dezvoltă în apropierea malurilor. Aceste plante cum sunt nuferii albi și nuferii galbeni dau o notă deosebită apelor din deltă.

Delta Dunări apare in perioadele favorabile vegetației, ca o întindere nesfârșită de verdeață care este alcătuită din trestie, stuf, întreruptă pe alocuri de ochiuri de apă, mărginite de zăvoaie cu sălcii albe, plopi, acoperite de frunzele plutitoare ale nuferilor și a celorlalte plante acvatice, cu florile albe și galbene ce aduc delta într-un peisaj mirific.

Grindurile aluvionare care nu au fost inundate, prezintă în părțile înalte ierburi care alcătuiesc pășunile; apar și specii rezistente la secetă: zâzania și obsiga. Sălciile, răchita, cătina și zăloaga ocupă restul uscatului.

Suprafețele lipsite de vegetație se găsesc în părtile grindurilor fluvio-maritime, unde dunele de nisip ating cele mai înalte înălțimi (7 metrii). De altfel, aceste zone pot oferii condiții favorabile apariției vegetației cum ar fi stepe ierboase, păduri, zăvoaie, care au o dezvoltare luxuriantă, ca cele de pe grindurile Caraorman si Letea.

Cu cât ne apropiem de mare, vegetația este din ce în ce mai sărăcăcioasă, plantele adaptându-se la solurile nisipoase: trestia de câmpuri, pătlagina de nisip și varza de mare. Pe grindul Letea găsim o pădure de stejar ce prezintă viață sălbatică, plante mediteraneene.

De asemenea, și pe celelalte grinduri ale deltei se pot găsi păduri unde cresc plopul negru, plopul alb, plopul tremurător, frasinul, stejarul și vița sălbatică. (Constantin C. Giurescu, 1975)

Figura 1.3.- Grindul Caraorman.

Sursa: www.info-delta.ro

1.4.2. FAUNĂ DELTEI DUNĂRII

Prezintă o mare varietate de specii, unde putem întanlii animale terestre cu un mod de viață legat de apă, animale care își caută hrana fie pe apă, fie pe uscat, animale acvatice, animale care sunt legate de zona frecvent inundabilă, etc.

Putem enumera ca animale de uscat: iepurele, cerbul, vulpea, dihorul pătat, dihorul de stepă, bursucul, etc., iar ca animale de apă putem include: vidra, hermina, nurca, nevăstuica, pisica sălbatică, mistrețul, toate aceste animale având un de rol deosebit din punct de vedere cinegetic. (Fauna din Delta Dunării, 1961-1975).

Putem aminti și specii care sunt considerate rarități pentru zona Deltei Dunării cum ar fi nutria originară din America de Sud, crescută în captivitate sau lăsată în libertate în zona localității Caraorman.

În altă ordine de idei, păsările sunt adevărații stăpâni ai deltei. Delta Dunării deține o populație de 327 de specii înaripate, din care 218 sunt stabile în deltă și 109 specii sunt în trecere. Titlul de cea mai interesantă deltă din lume este dată de originea diferită a păsărilor : de timp mongol, mediteranean, chinez, european, arctic.

Toate cele 327 de specii reprezintă 80% din avifauna țării care deține un număr total de 401 specii, iar speciile acvantice în număr de 141 de specii reprezintă 82% din avifauna totală a Europei.( Problemele protecției naturii în Delta Dunării, 1974)

Speciile de păsări care prezintă o importanță faunistică dar și cinegetică se împart în 4 categorii :

Specii sedentare : rața cap brun, rața mare, gâsca de vară, fazanul, codalbul, coțofana, guguștiucul etc., pot rămâne sau nu în deltă, fiind înlocuite de aceleași specii, originare din alte zone.

Specii migratoare, se împart în 2 specii : lebăda cântătoare care zăbovește pe timpul iernii (Figura 1.5) și lebăda cucuiată care poposește pe timpul verii.(Maria Popescu, 1980)

Păstrarea acestor teritorii, protejarea speciilor de animale și păsări a determinat păstrarea echilibrului natural. Dar, cu toate acestea, orice modificare din sistemul ecologic deltaic influențează viața din rezervație.

Ca musafiri de vară, ce se reproduc în deltă și migrează la sud în perioadele reci , putem enumera : pelicanul comun și creț (Figura 1.4), stârcul purpuriu,pitic și galben, egreta mică și mare, uliul de trestie, prepelița, porumbelul de scorbură, cucul, pupăza, etc.

Musafirii din perioadele de iarnă sunt păsări din zonele de nord : gâsca cu gât roșu, rața pitică, șoimulețul de iarnă, huhurez coadă lungă, uliul de stepă, căldărușul, pasărea omătului, etc.

Figura 1.4. – Pelicanul Figura 1.5.- Lebede sălbatice

Sursa: www.info-delta.ro

Specii de pasaj, trec prin deltă în perioadele de primăvară și toamnă, iernează și se cuibăresc la nord de teritoriul țării . Ca exemplu spunem: cocorul, rașa sulițară, rața fluierătoare, sturzul viilor, sitarul de pădure, etc.

Specii accidentale si de invazie, în această categorie intră păsările apărute accidental, exemplare rătăcitoare. Ca exemplu: stârcul de cirdea, cocordelul urecheat, acvila de stepă, flamingul, rața neagră, rața mandarină, fâsca gulerată, fluturașul de stâncă, pescărușul răsăritean, etc. Speciile de invazie nu au o ciclicitate bine conturată, apărând în diferite anotimpuri în funcție de specie: găinușsa de stepă, lăcustarul, mătăsarul.

Una dintre bogățiile Deltei Dunării o constituie speciile de pești, fiind puternic valorificată înca din timpurile străvechi. Majoritatea peștilor de aici sunt foarte buni înotători, specii sedentare sunt puține: somnul, zvîrluga, țiparul. În general peștii din această fac parte din familia Cyprinidae care este alcătuită din multe specii cum ar fi: roșioara, crapul, plătica și cosacul, cărăul, babușca, avatul etc.

Alte specii de pești putem enumera: șalăul, ghiborțul și bibanul. Foarte răspândit este și știuca, un răpitor feroce, mai este denumit și „rechinul bălților”

Speciile salmastre ce apar în apele deltei, dar și în apele de litoral sunt : sturionii, nisetrul, morunul, păstruga și scrumbia de Dunăre.

Figura 1.6. – Păstruga Figura 1.7. – Șalău

Figura 1.8. – Crap Figura 1. 9. – Știuca

Sursa: www.pescuitladunare.ro

1.5. AGRICULTURA ȘI PESCUITUL ÎN DELTA DUNĂRII.

Cultivarea grindurilor, ostroavelor, luncilor

Suprafețele ce servesc ca teren agricol în zona deltei sunt cele ale grindurilor și ostrovelor înalte.

Aceste terenuri care sunt folosite în agricultură trebuiesc protejate cu diguri insubmersibile sau submersibile. Sistemul îndiguirii insubmersibile se aplică doar în locurile unde este asigurată o productivitate economică relativ ridicată. Îndiguirea se poate realiza în locurile joase și în sectorul din amonte al ostrovului, unde este posibilă ridicarea nivelului apei. Procesul de îndiguire este urmat de golirea de apă a suprafețelor prin pompare, când au loc revărsări, ori prin intermediul gravitației, atunci când Dunărea are un nivel scăzut.

Grindurile se amenajează destul de ușor pentru cultura cerealelor, cele mai cultivate cereale fiind îndeosebi porumbul și mai puțin secara și grâul.

Zootehnia este destul de reprezentative, avicultura, ca exemplu creșterea gâștelor, rațelor. Creșterea oilor este și ea dezvoltată, stuful tânăr fiind hrana preferată animalelor care colindă de-a lungul grindurilor

Piscicultura găsește în zona deltei condiții de dezvoltare prielnice, prin amenajări de noi crescătorii piscicole, prin dezvoltarea unor pepiniere de puieți pentru popularea cu puiet de crap sau alte specii planctonfage și fitofage, care sunt produse în pepinierele proprii și crescute în regim nefurajat sau furajat. Așadar, piscicultura este o ramură economică foarte bine dezvoltată în zona Deltei Dunării.

Terenuri silvice, economie

Silvicultura are ca activitate principală plantațiile de arbori cum putem enumera speciile de salcii, pini și plopi, dar și alte specii cărora le priesc condițiile mediului din deltă. Din punct de vedere silvic, se are în vedere suprafețele existente și împădurirea altor suprafețe noi cu specii care cresc foarte repede (salcia selecționată și plopul american). Silviculturii i se atribuie circa 20.000 hectare, repartizate pe marginile nu foarte înalte ale grindurilor fluviale din lungul brațelor fluviului și pe întreg cursul grindurilor maritime.

În zona grindurilor Letea și Sărăturile se încearcă înființarea unei plantații cu pomi de păduce: măceș, coacăz negru și zmeură, astfel fructele obținute vor fi folosite ca materie primă în industria conservelor.

Pescuitul

Pescuitul a reprezentat încă din cele mai vechi timpuri o ocupație principală pentru locuitorii din zona Deltei Dunării. Deși, s-a înregistrat o scădere a resursei piscicole, pescuitul rămâne principala ocupație din zonă. Localitățile cu tradiție în activitatea pescuitului sunt : Mila 23, Crișan, Sfântul Gheorge și Gorgova.

Ca o activitate secundară, agricultura s-a dezvoltat în principal în zonele cu suprafețe mari de teren arabil, unde se prezintă un risc mic de inundații: Pardina, Chilia, Plaur, Ceatalchioi, Sălceni, Pătlăgeanca. În zona grindurilor marine Letea și Caraorman, agricultura nu s-a putut dezvolta suficient datorită solurilor nisipoase, sărace.

Unde fluviul își varsă apele dar și în fata gurilor Dunării, se pot pescui sturionii, gingirica, scrumbiile de Dunăre și aterina.Morunul, păstruga, nisetrul, scumbia de Dunăre intră în brațele Dunării doar în perioadele de reproducere, aceștia trăind numai în apele mării. Viza, cega și obletele mare, își petrec viața în apele tulburi ale brațelor Dunării.

CAPITOLUL II – ZONE TURISTICE ÎN DELTA DUNĂRII

2.1. CONCEPTUL DE TURISM

Originalitatea numelui

Originea cuvântului „turism” își are originea din termenul englez “tour” care înseamnă călătorie sau „to make a tour”, a face o călătorie și a aparut în Anglia în anul 1.700, pentru a indica acțiunea de a călătorii în Europa și Franța. De asemenea, cuvântul „tour” a fost împrumutat din limba franceză care se traduce prin: drumeție, călătorie, plimbare, mișcare în aer liber, fiind apoi preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement, recreere și plăcere.

Rădăcinile cuvântului sunt însă mult mai vechi, derivând din cuvântul grecesc „tournos” dar și din cuvântul latinesc „turnus” prin care se înțelege tot o călătorie în circuit.

Când spunem „turism”, se înțelege în primă fază o serie de activități sau moduri prin care omul își petrece timpul călătorind cu scopul de a vizita locuri și oameni, muzee, pentru a aduce un plus cunoștințelor proprii, pentru a face sport , pentru a se distra, ori pentru odihnă etc.,iar în a doua fazp putem înțelege industria creată pemtru a satisface toate solicitările turiștilor referitoare la bunuri și servicii, într-o anumită destinație.

2.2. COMPONENTE ALE PRODUSULUI TURISTIC

Cazare

Capacitatea de cazare existentă în zona Deltei Dunării dar și în localitățile limitrofe este foarte mică comparativ cu cererea turistică, mai ales în vârf de sezon. A fost necesar construirea de hoteluri, cabane, pentru a acoperii această cerere turistică, ulterior capacitatea de cazare a crescut construindu-se un complex turistic la Sfântul Gheorghe (Green Village Resort) vând o capacitate de 400 de locuri, dar și alte hoteluri.

Rețeaua de cazare reprezintă baza tehnico-materialp a turismului, fiind structurată în forme principale și complementare.

Agrement-divertisment

Odată cu dezvoltarea municipiului Tulcea, atât economic cât și social, posibilitățile de distracție și agrement pentru turismul din Delta Dunării au crescut simțitor. Pe lângă atracțiile din municipiul Tulcea unde putem enumera muzeul „Delta Dunării”, Casa științei și tehnicii tineretului, Casa de cultură, terenuri de sport etc., în localitățile limitrofe mai există patru case de cultură.

Simultan în zona deltei au fost realizate diverse forme de agrement: la Crișan și Maliuc se pot găsi puncte de închiriat bărci, șalupe și unelte de pescuit la Muringhiol, s-au organizat acțiuni specifice cum ar fi: întreceri sportive, focuri de tabără, etc.

Pentru un sejur cât mai complet, unui turist i se pot oferi pe lângă cazare și masă, un mediu atractiv și distractiv pentru a-și petrece timpul liber. Agrementul și animația sunt elemente care influențează forța de atracție a unei destinații turistice (stațiuni, zone turistice). Un sejur capabil să asigure un agrement de calitate poate satisface cele mai variate gusturi în ceea ce privește distracția turiștilor, agrementul constituind sarea și piperul activității ce se desfășoară într-o stațiune, punct turistic. (Ioan Istrate, 1988)

2.3. STIMULAREA CREȘTERII CIRCULAȚIEI TURISTICE ÎN DELTĂ

Conform Ministerului Turismului alături de INSSE, circulația turistică se poate măsura cu ajutorul următoarelor structuri: unități de cazare, agenții de turism, puncte de frontieră prin metoda bugetelor de familie. Informațiile necesare pentru calcularea și analiza principalilor indicatori (număr de persoane cazate, numărul sosirilor) se culeg cu ajutorul structurilor enunțate mai sus.

Principalii indicatorii sunt:

Numărul turiștilor (Nt) – un indicator ce ține evidența persoanelor ce realizează activități în scop turistic.

Numărul mediu zilnic de turiști (Nt=Nt/Nz) – calculat ca raport între numărul de turiști sosiți într-o anumită perioadă dată și numărul de zile, măsurând intensitatea circulației turistice în perioada dată.

Durata medie a sejurului (Ds=Nzt/Nt) –fiind un indicator calitativ, exprimă volumul activității turistice, cât și disponibilitatea turiștilor de a rămâne într-o anumită zonă, o anumită perioadă de timp.

Densitatea circulației turistice (Dt=Nt/Np) – poate exprima legătura existentă între populația rezidentă a unei țări si fluxul de turiști.

Preferința relativă a turistilor – reflectă orientarea geografică pe care fluxurile de turiști o manifestă, astfel încât se conturează fluxurile și orientarea politicii prin care se dezvoltă activitatea turistică conform cu cererea.

Se poate calcula astfel:

Figura 2.1. Mod de calcul al preferinței turistice

Punerea în valoare a „tezaurului” deltei se realizează prin acțiunile de creștere a peștelui, de valorificare a stufului, de cultivarea cerealelor, de costruirea și întreținerea căilor de navigație, precum și de împădurirea cu arbori a suprafețelor de teren de pe grinduri, toate acestea, fără a dăuna cadrului biologic.

Veniturile pe care activitatea de turism le poate aduce, pot fi la fel de semnificative ca cele aduse de celelalte industrii, deci trebuie acordată o atenție sporită acestei activități fără a aduce modificări semnificative, respectându-se cadrul natural. Factorii care pot sporii mișcările turistice în deltă pot fi: posibilitatea de a călătorii în condiții optime și de siguranță. (Ioan Gheorghe Petrescu, 1967)

Scopul principal pe care turiștii îl au atunci când vizitează Delta Dunării nu este acela de tratament, cum sunt stațiunile balneo-climaterice, ci de a imortaliza peisajele unice regăsite în deltă.

Delta Dunării este caracterizată din punct de vedere turistic: de flora și fauna sa, de diferitele grinduri, precum și de apele calde prezente în acest sector, deținând diferite specii de pești valoroase (păstruga, sturioni, crap).

Datorită acestor caracteristici, Delta Dunării se află printre primele locuri în preferințele turiștilor, având un caracter neobișnuit, pretențiile celor ce vizitează acest loc fiind cu totul speciale.

Putem spune că Delta Dunării este un monument al naturii, un muzeu în aer liber, iar pentru a-și recăpăta renumele de rezervație naturală autentică aceasta trebuie să aibă și un regim specific unui muzeu, cu restricții și interdicții specifice.

2.4. FORMELE TURISMULUI DE DELTĂ

Caracteristicile terenului din deltă reprezintă farmecul turistic: canalele șerpuite, țărmurile proaspăt ieșite din apă, lacurile lucitoare populate în adâncurile lor cu cele mai diverse specii de pești.

În funcție de anotimp, înfățișarea deltei se schimbă semnificativ. După trecerea sezonului rece, natura se trezește, răscolind o goană a vietăților, căutând hrană și adăpost. În această perioadă, tot ceea ce este viu își cere dreptul la viață, fiind o explozie de culoare.

Vara întanlim o vegetație luxuriantă, oglinda apelor se învăluie cu flori de nufăr.

Toamna avem parte de o explozie de culoare, frunzele arborilor capătă nuanțe de portocaliu și roșu, albastrul lacurilor completează paleta cromatică a întregului peisaj.

Iarna, mamiferele se retrag în vizuini și scorburi pentru a hiberna, odihna fiind întreruptă doar atunci când vremea se îmblânzește.

Ținând seama de necesitatea creșterii eficienței economice, de motivațiile turistice și de necesitatea păstrării echilibrului ecologic, în zona deltei oferta turistică este orientată către următoarele forme de turism:

Turismul de cunoaștere deține cea mai mare pondere în fluxul turistic și se preconizează că își va menține poziția, vizitatorii dorind să cunoască frumusețile naturii deltei, oamenii și locurile din această zonă, obiceiurile și istoria lor. În favoarea acestei forme de turism, se organizează excursii pentru vizitarea locurilor din zona deltei având o durată de la una pâna la mai multe zile, cu turiștii români și/sau străini pentru odihnă astfel:

Excursii pentru vizitarea deltei cu durata de o zi încep prin vizitarea Muzeului „Delta Dunării” din municipiul Tulcea, apoi pe cale navigabilă, cu vasul, se vor vizita locurile pitorești ale deltei cât și lacuri și canale (Mila 23), astfel încât vizitatorii își vor forma o imagine a mediului de viață unic. Din satul Murighiol au loc plecări cu hidrobuzele, deoarece această localitate are ieșire la canalele, lacurile și gârlele deltei, peisajul fiind mult mai pitoresc prin această cale cu hidrobuzul decât peisajul prezentat mai sus, cu vasul.

Excursii pentru vizitarea deltei cu durata de mai multe zile care permite cunoașterea mai în amănunt a acestei zone.

Turismul de odihnă este regăsit în localitățile deltei și pe litoralul Mării Negre, fiind una dintre formele cele mai preferate de turiști, români sau străini în mod egal. Organizațiile de turism nu pot coordona această formă de turism, așadar nu se pot realiza înregistrări ale turiștilor. Cazarea turiștilor se poate face în pensiuni, hoteluri sau la localnici. Pentru a avea acces la locațiile preferate, turiști apeleazăla nave rapide, iar pentru a naviga pe lacuri și canale se pot folosi bărcile proprii ale locuitorilor.

În zona localităților de pe litoralul românesc și în deltă sunt posibile realizarea de cure heliomarine .

Turismul balneo-medical valorifică calitățile curative pe care le are nămolul sapropelic din orașul Murighiol, utilizat în special pentru reumatismul cronic.

Turismul sportiv, cum ar fi organizarea turismului nautic, dar și a partidelor de pescuit sportiv și vânătoare, conferă specificul activităților turistice din deltă

Turismul nautic este o formă de turism instructivă și deosebit de interesantă, care dă posibilitatea unei cunoașteri mai bune a deltei, dar care cere la rândul ei o mai bună pregătire sportivă pentru a putea parcurge zonele deltei cu ambarcațiuni de mici dimensiuni.

Pescuitul sportiv reprezintă forma de tursim preferată de turiștii români în cea mai mare parte, dar și de străini, fiind generată de bogățiile piscicole ale deltei. Sunt folosite mijloace de transport și structuri de cazare ce prezintă condiții îmbunătățite pentru practicarea acestei forme de turism. Organizarea de competiții internaționale în perioada de extrasezon, a reprezentat o atracție deosebită pentru turiștii din toate colțurile lumii, astfel baza materială a turismului de deltă fiind exploatată.

Vânătoarea sportivă, pentru această formă de turism, interesul este prezent atât în rândul turiștilor români, dar și în rândul celor străini. Aceste vânători sunt organizate conform prevederilor legale privind economia vânatului. Fondurile de vânătoare sunt: Razim, Caraorman, Crișan, Gorgova, Mila 23, Sulina. Se pot vâna animale sălbatice, păsări în perioadele de iarnă, primăvară, toamnă, astfel bazele de cazare din deltă sunt folosite și în afara sezonului de vară.

Turismul tehnico-științific realizat ca urmare a rezervațiilor naturale ce se găsesc în Delta Dunării, cadrului natural, monumentelor naturii. În favoarea acestei forme de turism se dezvoltă baze de cercetare, dar și condiții de desfășurare a manifestărilor științifice ce au caracter național și internațional. Se pot organiza zboruri de agrement deasupra zonei deltei cu elicopterele ori avioanele pentru ca turiștii să-și formeze o imagine de ansamblu.(Marin Nițu, 1982)

2.5. REZERVAȚIILE TURISTICE DIN DELTA DUNĂRII

Rezervația Letea-Matița-Roșca, se află în zona de nord , cuprinde atât grindul Letea cu fauna și flora specifică, cât și o zonă de luciu de apă. Rolul rezervației Letea-Matița-Roșca reprezintă în păstrarea florei și faunei pădurii Letea și coloniile de pelicani din zona Roșca-Buhaiova. Rezervația are o suprafață totală de circa 15.400 hectare, cuprinzând lacurile Buhaiova-Roșca. În această zonă se găsesc biotopuri diferite (lacuri, mlaștini stuficole, plaur fix sau plutitor).

Rezervația Perișor-Zătoane, situată în partea de est a depresiunii Dranov, în zona grindului Palade și Zătoanelor. Zona rezervației este străbătută de grinduri tinere, de canale mlăștinoase pline cu vegetație stuficolă, de o rețea de gârle, dar și de dune de nisip, între care se pot întânli diferite lacuri.

Avifauna este alcătuită din diferite specii de stârci cenușii, lebăda de vară, cormoranii mici și mari, sitarii de mal și pescăruși. Iarna putem întanli mii de rațe și gâște, iar toamna grupurile de cocori își fac apariția. Piciorongul și ciocantorsul sunt văzuți mai rar în această zonă.

Rezervația Periteașca-Leahova-Portița, fauna caracteristică zonei litoralului marin constituie specificul aceste rezervații. Iarna, ornitofauna cuprinde specii cum sunt: gâsca gulerată care clocește în Groenlanda și Siberia și gâsca cu pieptul roșu provenită din tundra siberiană. În Delta Dunării sunt delimitate ca rezervații forestiere, pădurile Caraorman și Letea.

Figura 2.2.-Rezervația Periteașca-Leahova-Portița

Sursa: www.info-delta.ro

Pădurea Letea, alcătuită dintr-o vegetație asemănătoare cu pădurile tropicale, o vegetație lemnoasă (arbori falnici, plante volubile cum sunt vița de vie sălbatică, hameiul) . S-a dezvoltat pe dune de nisip, pe grindul cu același nume. În Pădurea Letea cuibăresc codalbul, gaia roșie, ulii, șerparul și ereții.

Pădurea Letea, formată pe grindul nisipos , este pădurea cea mai nordică din Europa. Este cu adevărat un peisaj de poveste, trecând prin pădure peisajele se schimbă uluitor, trecând de la deșert la o pădure subtropicală la numai 200-300 de metrii. Se găsesc circa 3.000 de specii de animal, 2.000 fiind doar insecte , alcătuind 70% din speciile de animale ce sunt prezente în Rezervația Biosferei Delta Dunării.

Stejarul de luncă, plopul alb, stejarul brumariu, plopul negru, frasinul de baltă, frasinul de luncă, teiul alb, părul, arinul negru, ulmul, volbura de nisip, cârcelul și brândulșa de nisip reprezintă vegetația pădurii Letea.

Pădurea Caraorman, cu o suprafață de 3.000 hectare cuprinde în avifauna sa specii rare de păsări cum sunt: lopătarul, pelicanul, egreta mare, cătăliga, lebăda,dropia, etc., care au fost declarate monumente, tocmai datorită rarității lor, sunt ocrotite de lege.

Prezintă o vegetație ierbacee, un variat arboret-șleau alcătuit din frasin, plop și stejar și un subarboret de zălog.

2.6. OBIECTIVE TURISTICE DIN DELTA DUNĂRII

Chilia Veche prezintă o faună sălbatică ce cuprinde: iepurele, porcul mistreț, vidra, etc. Printre obiectivele turistice din zonă enumerăm: grindul Stipoc, unitatea de exploatare piscicolă, grindul Chilia.

Periprava situată la 103 km de municipiul Tulcea și 23 km de Chilia Veche, în zona de nord a grindului Letea. Periprac își întinde casele și ulițele în adâncime, spre deosebire de alte localități unde așezările erau pe un singur rând.

În trecut, pe locul unde este situată localitatea Periprac, se aflau cetăți genoveze. În zona lacului Nebunu, aflat în partea sudică a localității, un lac cu ape sălcii, s-au efectuat diverse săpături arheologice ce au scos la suprafață dovezile existenței unei așezări bizantine (sec. XIII-XIV). În acele timpuri, în zonă se afla gura de vărsare a brațului Chilia în Marea Neagră.

Plecând din această localitate se pot vizita: pădurea Letea cu farmecul arborilor înalți și al lianelor, curpenul de pădure, trandafirii sălbatici și hameiul împiedică de multe ori circulația prin pădure, Grădina lui Omer, cu vegetația sa luxuriantă.

Letea, situată pe un teren nisipos, este singura localitate ce poartă denumirea grindului cel mai mare din Delta Dunării, fiind situată la 4 km de comuna C.A. Rosetti.

Pornind din localitatea Letea, se poate pleca cu barca pe lacul Merhei, pe canalul Dovnica-Dunărea Veche către Matița ori înspre sud la Dunărea Veche. Parcurgând acest drum se pot admira vâscul de apă, feriga de apă, peștișoara, coada calului și multe altele, toate acestea oferă turiștilor un peisaj deosebit.

Tulcea fiind una dintre cele mai vechi localități din România, prezintă un potențial turistic excepțional, cu o ofertă ce curpinde atât o bază turistică ce poate satisface toate cerințele turiștilor ce îl vizitează, cât și elemente specifice cadrului natural : natură, monumente istorice și de artă, climă.

Tulcea are deschidere către Dunăre, având o formă de amfiteatru. Așezarea localității este influențată de vecinătatea deltei cu resursele piscicole, cu pășunile bogate, de vechiul drum al păsărilor.

Tulcea este cunoscută drept un principal vad comercial încă din cele mai vechi timpuri, comerțul reprezentând una din componentele principale ale economiei municipiului. Poarta de acces dintre Delta Dunării, are o importanță deosebită, numeroșii turiști români sau străini fiind dornici să cunoască bogățiile acestui colț din țara noastră.(Marian Nițu, 1982)

Figura 2.3.-Monumentul de la Tulcea, înălțat la partea superioară a stâncii

care se ridică aproape vertical din malul drept al brațului Tulcea

Sursa: www.trecator.ro/europa/romania/dobrogea/monumentul-independentei-tulcea

Lacul Ciuperca, situat în partea vestică a municipiului, reprezintă unul dintre obiectivele turistice interesante din oraș. Posibilitățile de agrement, practicarea unor sporturi nautice, plibări cu barca, sunt oferite în acest loc.

Muzeul Delta Dunării prezintă un interes turistic deosebit,este organizat în trei secții: istorie-arheologie, științele naturii și etnografie, atrăgând astfel mai multe feluri de turiști.

Putem găsi și câteva monumente de artă: bustul lui Spiru C. Haret, Monumentul Independenței de pe Colnicul Hora, statuia domnitorului Mircea cel Bătrân din Piața Civică.

Tulcea prezintă un peisaj urbanistic completat de numeroasele obiective arhitecturale noi și vechi: biserica Sfântul Gheorghe (denumită și biserica cu ceas), biserica catedrală Sfântul Nicolae, catedrala Azzizie, liceu Spiru Haret (clădirea liceului fiind construită conform arhitecturii românești.

Fiind denumit și Poartă a Deltei, orașul reprezintă pentru toți turiștii ce vin să viziteze Delta Dunării, un ultim popas al călătoriei spre peisajele originale ale deltei.

Figura 2.4.-Faleza portului Tulcea

Sursa: https://nn.wikipedia.org/wiki/Tulcea

Sulina, cu plajele întinse, cu un nisip foarte fin, reprezintă un loc interesant pentru turiști fiind foarte accesibil în sezonul de vară.

Obiectivele turistice pe care le poate oferi acest oraș sunt: noul și vechiul far, Palatul Administrației Fluviale a Dunării de Jos, Casa de Cultură, portul de tranzit, etc.

Putem spune că orașul Sulina deține o funcție industrială, portuară și comercială foarte importantă . Fiind un port liber, activitățile desfășurate în acest oraș sunt: manipularea, sortarea, depozitarea, condiționarea, fabricarea, ambalarea, prelucrarea, expunerea, marcarea, vânzarea, testarea, repararea de nave și cumpărarea expertizarea, operațiuni desfășurate în mare parte în zona porturilor și zonelor libere, precum și operațiuni financiar-bancare.

Pădurea Letea, aflată în vecinătatea orașului Sulina, poate fi vizitată, pe lângă rezervația naturală Hașmacul Mare, lacurile Roșuleț, Roșu, Lumina, Puiu, Puiuleț, satul pescăresc Caraorman și dunele de nisip.

Zona Babadagului, prezintă păduri întinse de tei și stejari, reprezentând o zonă turistică importantă, oferind turiștilor ce vin să o viziteze priveliști deosebite, numeroase locuri și monumente istorice. Așezat la 37 km de municipiul Tulcea, este mărginit la est și sud-vest de colinele Carada și Koium-Baba, la nord-est de lacul Babadag, iar la nord-vest este delimitat de depresiunea Nalbantului. Obiectivele pe care le poate oferi acest oraș sunt: mausoleul lui Ail-Gaza-Pașa, muzeul de artă orientală, campingul „Doi iepurași”.

Murighiol este o comună situată la 45 km de municipiul Tulcea, în dreptul cotului imens al brațului Sfântul Gheorghe, cot ce începe în fața Mahmudiei.

Murighiol cuprinde pe teritoriul său satele Plopul, Sarinasuf, Dunavățul de Sus, Colina, Dunavățul de Jos și Uzlina. Caracterul distinctiv pe care această comună il are este reprezentat de așezarea sa într-o arie bogată în lacuri, fiind înconjurată de apele lacurilor din toate părțile.

Murighiol 1 este unul dintre lacurile care înconjoară comuna Murighiol, pe malul acestuia este așezat campingul Pelican, acesta dispune de bungalouri, căsuțe, restaurante, un câmp destul de mare pentru corturi, grupuri sanitare, locuri de parcare, în zonă sunt posibilități de plajă, plimbări cu barca pe canalele din apropiere, ieșirea la brațul Sfântul Gheorghe, etc. Un alt lac este Murighiol 2, ambele fiind alimentate de brațul Sfântul Gheorghe. Celelalte lacuri cum sunt Lacul Sărat, Sărăturile de la Murighiol sunt declarate zonă ecologică pentru a proteja piciorongul, o specie foarte rară. În zonă există și un lac de mici dimensiuni, folosit pentru tratamente reumatice și ginecologice. (Ioan Gheorghe Petrescu, 1967)

Complexul lagunar Razim-Sinoe, cel mai întins lac din România. Este alcătuit din lacul Sinoie, Zmeica, Razim,Babadag, dar și altele cu dimensiuni mai mici. La conturarea și aluvionarea complexului lagunar, brațul Sfântul Gheorghe a contribuit destul de mult. Materialul aluvionar a fost furnizat de brațul Sfântul Gheorghe, acesta făcând posibilă apariția grindului Chituc, izolând astfel golful de mare dând naștere complexului lagunar.(Eugen Panighiant, 1982).

Figura 2.5.-Lacul Razim-Sinoe

Sursa: www.romania-redescoperita.ro

2.7. VESTIGII ISTORICE ȘI RELIGIOASE ÎN DELTA DUNĂRII

Fortificația Troesmis- situată la 3 km de Turcoaica, este declarată o cetate traco-getică, ca urmare a conflictului militar care a existat între Lysimach și Dromichete. Devenit un centru militar puternic, în perioada romană a fost ridicată la rangul de municipium. Monumentele și edificiile indică o mare înflorire a fortăreței.

Fortăreața Noviodunum-Isaccea, construită în anii 369 d. Hr., numele are o proveniență celtică, fiind o cetate romano-bizantină, cu un rol foarte important din punct de vedere comercial și strategic, fiind ridicată și aceasta la rang de municipium.

Fortăreața Arrubium-Măcin a fost atestată în anul 100 d. Hr, este o așezare cu nume celtic. În timpul stăpânirii romano-bizantine a avut un rol important ca punct de graniță.

Cetatea Dinogeția-Garvăn a fost pentru început o așezare geto-dacică mai apoi transformându-se în așezare romană. A fost construită în timpul domnirii împăratului Dioclețian, iar denumirea sa a fost consemnat de Ptolemeu în lucrarea Geographia pentru prima dată.

Figura 2.6- Cetatea Dinogeția Garvăn

Sursa: www.danubelimesbrand.ro

Alte vestigii istorice: Chilia Veche, Cetatea antica, Cetatea bizantina Salsovia, Mahmudia

EDIFICII RELIGIOASE

Basilica-Niculițel, cel mai vechi edificiu recunoscut în țara noastră. Cripta și basilica au fost construite în timpul domniei împăratului Valens. Este considerat un unicat de tip arheologic în întreaga Europă.

Mănăstirea Cocoș , construită în stil turcesc, oriental dar cu influențe puternice românești. Mânăstirea a fost clădită de călugării Isaia, Visarion și Gherantie.

Este alcătuită dintr-un zid fortificat, corp de chilii, colecție muzeală, biserica Pogorârea Sfântului Duh și clopotniță. Mai deține și un muzeu de artă modernă și medievală ce include icoane și diverse colecții de carte veche.

Mănăstirea Celik Dere, construită între 1841 și 1844 de către călugări ruși și români, este un adevărat așezământ monahal, un obiect de arhitectură religioasă deosebit. În apropierea mânăstirii poate fi observată o moară de vânt, reprezentând o raritate în cadrul peisajului românesc. În această mânăstire se pot găsi osemintele episcopului Atanasie, racla în care se află imitând foarte bine mormântul lui Iisus Hristos.

Moschhea lui Ali-Gaz-Pașa–considerată monumentul arhitectural de natură musulmană cel mai vechi din România. Prezintă un minaret de 23 de metrii înălțime.

Figura 2.7. -Moschhea lui Ali-Gaza-Pașa

Sursa: www.nicufarcas18.blogspot.com

MUZEE, CASE MEMORIALE DELTA DUNĂRII

Muzeul Deltei Dunării, cuprinde urmatoarele secții:

a)Istorie și arheologie

b) Științe naturale

c) Etnografie și arta populară, arta plastică

Figura 2.8.- Muzeul Delta Dunării

Sursa: www.ziaruldetulcea.ro

Casa memorială "PANAIT CERNA"- aici s-a născut și a copilărit Panait Cerna, poet cu o sensibilitate rară și cu o adâncă reflexie (1881-1913).

Alte muzee: Muzeul casei Lipovene, Jurilocva.

MONUMENTE DELTA DUNĂRII

Monumentul eroilor de pe colnicul Horei , din Tulcea, reprezintă un omagiu adus eroilor căzuți în Războiul de Independență.

Alte monumente sunt: Monumentul de la Smardan; Statuia lui Mircea cel Bătrân.

CETĂȚI, SITURI ARHEOLOGICE

Fortăreața medievală de la Enisala este situată la o distanță de 2 km față de orașul Enisala, în zona lacurilor Babadag și Razim. Construirea fortăreței a avut scop defensiv, militar și de supraveghere a drumurilor de pe uscat și apă.

Figura 2.6.- Fortăreața medievală de la Enisala

Sursa: https://oamenidepoveste.ro/wp-content/uploads/2015/09/enisala1.jpg

Situl arheologic Orgame – Argamum situat pe malul lacului Razim, la aproximativ 40 km de Histria, cetatea este consemnată în izvoarele de la începutul seculului VI.

Figura 2.7.- Situl Orgame-Argamum

Sursa : www.info-delta.ro

Cetatea Beroe – Ostrov se află la o distanță de 3 km față de sudul comunei Ostrov, pe o stâncă înaltă de 30 de metrii la malul Dunării. În timpul domnirii lui Constantin cel Mare, cetatea este reparată, ca mai apoi să fie distrusă de atacurile avaro-slave,în timpuldomnirii lui Justius II.

Figura 2.8. Beroe – Ostrov

Sursa : www.info-delta.ro

2.8. TRASEE TURISTICE ÎN ZONA DELTA DUNĂRII

Traseele turistice de mai jos sunt împărțite în două categorii și sunt aprobate de Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, după cum urmează:

a) TRASEE TURISTICE VIZITAE PE CALEA APELOR:

Traseul 1: Tulcea→ Gârla Șontea→ Mila 23→ Crișan→ Tulcea.

Traseul are ca punct de plecare Tulcea și urmează brațul Tulcea, până în dreptul canalului Mila 36, continuă pe acest canal până la intersecția cu gârla Șontea, continuă pe gârla Șontea, canalul Olguța, Dunărea Veche până în brațul Sulina și apoi pe brațul Sulina încheindu-se la Tulcea.

Traseul 2: Tulcea→ Canalul Litcov→ Crișan→ Tulcea.

Pornind din Tulcea, acest traseu urmează brațul Tulcea până la Ceatalul Sf. Gheorghe, locul unde brațul Tulcea se bifurcă în brațul (canalul) Sulina pe partea stângă și brațul Sf. Gheorghe pe partea dreaptă, parte pe care continuă și traseul până la confluența cu canalul Litcov. În dreptul localității Victoria se intră pe canalul Litcov, continuă pe canalul Litcov până în canalul Crișan și pe canalul Crișan până în canalul Sulina și pe canalul Sulina la Tulcea.

Traseul 3: Tulcea→ Canalul Stipoc→ Chilia Veche→ Tulcea.

Traseul reprezintă o variantă a drumului către localitatea Chilia Veche. La ducere, traseul străbate Brațul Tulcea, canalele Mila 36, Sireasa, Șontea, Războinița, Stipoc și Pardina. Pe canalul Războinița, traseul se îndreaptă spre nordul Deltei Dunării spre Canalul Stipoc și apoi pe Canalul Pardina până la Chilia Veche. Drumul de întoarcere se face pe brațul Chilia până la Tulcea.

Traseul 4: Lacul Câșla (Tulcea)→ Gârla Somova→ Mănăstirea Saon (lacul Telincea)→ Tulcea.

Traseul are ca punct de plecare Lacul Câșla, aflat la 2 Km de municipiul Tulcea, lângă Complexul turistic „Europolis” și parcurge Gârla Somova printre lacurile Complexului lacustru Somova-Parcheș (Somova, Babele, Morun, Parcheș), canalul Ivanova. La capătul traseului, lângă lacul Telincea, se află zona strict protejată, Lacul Rotundu (228 ha). De la lacul Telincea se poate vizita Mănăstirea Saon, după care drumul de întoarcere se poate face pe același traseu parcurs în sens invers sau poate fi combinat cu un parcurs rutier, de la mănăstirea Saon pe DN 22b.

Traseul 5: Murighiol→ Canalul Dranov→ Gura Portiței→ Canalul Dunavăț→ Murighiol.

Traseul începe pe brațul Sf. Gheorghe până în dreptul Km 54 unde se desprinde canalul Dunavăț. Traseul continuă pe canalul Dunăvăț circa 8 km, apoi pe canalul de legătură între canalul Dunavăț și canalul Dranov și apoi pe canalul Dranov, pe lângă lacul Dranov (circa 2.000 ha), prin Lacul Golovița printr-o zonă îngustată (strâmtoare) străjuită, pe partea dreaptă, de promontoriul Capului Doloșman, iar pe partea stângă de promontoriul insulei Bisericuța, parte a Zonei Strict Protejate Periteașca → Leahova. Traseul se încheie la Gura Portiței (Stațiunea „La Eden”). Drumul de întoarcere se face pe același traseu, sau se poate intra pe Canalul Dunavăț.

Traseul 6: Murighiol→ Canalul Mustaca→ Canalul de Centură→ Canalul Dranov→ Murighiol.

Traseul are ca punct de plecare localitatea Murighiol și continuă pe brațul Sf. Gheorghe până în dreptul Km 54 unde se desprinde canalul Dunavăț. Traseul continuă pe canalul Dunăvăț circa 4 km, apoi pe canalul canalul Mustaca, canalul Centură, canalul Dranov până în în Brațul Sf. Gheorghe. Pe brațul Sf. Gheorghe, traseul continuă până la Murighiol.

Traseul 7: Murighiol→ Uzlina→ Lacul Uzlina→ Lacul Isac→ Gârla Perivolovca→ Uzlina→ Murighiol.

De la Murighiol se ajunge la Uzlina pe brațul Sf. Gheorghe, apoi, din Uzlina, traseul continuă pe canalul Uzlina până în Lacul Uzlina, Lacul Isac și apoi pe Canalul Perivolovca spre brațul Sf. Gheorghe, unde se ajunge în dreptul km 52 pe una din meandrele tăiate prin lucrările de regularizare a brațului Sf. Gheorghe. Traseul continuă pe brațul Sf. Gheorghe spre amonte până la Murighiol.

Traseul 8: Murighiol→ Uzlina→ Canalul Litcov→ Canalul Crișan→ Lacul Puiu→ Lacul Erenciuc→ Murighiol.

Acest traseu pornește din Murighiol continuă pe brațul Sf. Gheorghe până la Uzlina, traversează Lacurile Uzlina și Isac, continuă spre Canalul Litcov, apoi spre Canalul Crișan. Traseul continuă pe Canalul Caraorman, până în Lacul Puiu, din care se iese prin Canalul Mocansca. Lacul Puiu face parte din Complexul Lacustru Roșu-Puiu, complex format în delta maritimă (delta formată în aval de cordonul de nisipuri Letea-Caraorman), care cuprinde lacurile Roșu, Roșuleț, Puiuleț, printre cele mai mari din complex, precum și Zona Strict Protejată Vătafu-Lunguleț (1.625 ha). Pe canalul Mocansca traseul continuă până în Lacul Erenciuc unul din cele două lacuri formate prin închiderea naturală a unor meandre ale brațului Sf. Gheorghe.

Traseul 9: Crișan→ Lacul Roșu→ Sulina→ Crișan.

Din Crișan, acest traseu începe pe brațul (canalul) Sulina și continuă spre amonte până la limita localității unde traseul continuă spre sud, pe canalul Crișan, un canal artificial construit pentru a transporta nisipul ce trebuia exploatat în dunele de nisip cuarțos din preajma pădurii Caraorman. Din canalul Crișan, traseul continuă pe canalul Caraorman, întrând în complexul lacustru Roșu-Puiu și trece prin lacurile Puiu, Roșu, Roșuleț, canalul Roșu-Împuțita, în apropierea zonei strict protejate Vătafu-Lunguleț (1.625 ha), canalul Busurca, ajungând în orașul Sulina.

Traseul 10: Crișan→ Mila 23→ Lacul Trei Iezere→ Crișan.

Traseul reprezintă una din opțiunile de excursii pentru turiștii cazați în pensiunile din localitatea Crișan și oferă posibilitatea unei excursii deosebit de atrăgătoare, atât prin peisaj cât și prin bogăția de păsări din zonă. De la Crișan, traseul urmează Dunărea Veche (bucla din amonte) până în localitatea Mila 23 de unde, după o pauză opțională de vizitare a acestui mic sat pescăresc dar celebru prin faptul că este satul de naștere al lui Ivan Patzaichin, traseul continuă pe Canalul Eracle, Canalul Lopatna, Lacul Trei Iezere. Prin Canalul Eracle se intră în partea de sud a Complexului lacustru Matița-Merhei. Din Lacul Trei Iezere, traseul continuă prin Lacurile La Amiază, Bogdaproste, Canalul Bogdaproste, Dunărea Veche, Crișan.

Traseul 11: Crișan→ Canalul Magearu→ Sulina→ Crișan.

De la Crișan, traseul continuă pe Dunărea Veche (bucla aval) până la intrarea pe canalul Magearu, canal care reprezintă și o variantă de acces spre localitatea Letea. La capătul canalului Magearu se află localitatea Letea, una din cele trei localități (Letea, CA Rosetti și Sfiștofca) care s-au dezvoltat pe grindurile nisipoase care au constituit prima barieră de închidere a fostului golf Delta Dunării în urmă cu circa 10.000 de ani. Traseul continuă pe canalul Magearu-Cardon și apoi pe canalul Sulina-Cardon, la Sulina (cu vizitarea opțională a orașului) și apoi pe canalul Sulina până la Crișan.

Traseul 12: Chilia Veche→ Canalul Sulimanca→ Lacul Matița→ Canalul Rădăcinoasele→ Chilia Veche.

Acesta are ca punct de plecare Chilia Veche, străbate brațul Chilia, apoi continuând pe brațul Cernovca, aproximativ 15 km, în lungul limitei nordice a rezervației Roșca-Buhaiova, până la punnctul de întâlnire cu canalul Sulimanca, prin care se va intra în complex. Continuarea traseului se va desfășura pe ruta canalului Sulimanca în limita estică a ariei strict protejate, Roșca-Buhaiova și va intra succesiv în următoarele lacuri:Merheiul Mic, Merheiul Mare, mai apoi pe Matița și Babina. Prin canalul Rădăcinoasele, printre câmpul Chiliei, continuând pe canalul Pardina se realizează ieșirea din complex prin partea de nord-vest a Lacului Babina. (http://infoturismchiliaveche.ro/despre/chilia-veche/)

Traseul 13: Sulina→ Canalul Cardon→ Periprava→ Golful Musura→ Sulina.

Având drept punct de plecare orașul Sulina, aflat pe brațul Sulina, traseul are ca obiectiv localitatea Periprava, aflată pe brațul Chilia. Din Sulina, traseul parcurge canalul Cardon și după o scurtă oprire, opțională, în mica localitatea Cardon, continuă până la canalul de legătură cu brațul Musura și apoi pe brațele Musura, Stambulul Vechi și Chilia până în localitatea Periprava.

Traseul 14: Sulina→ Canalul Busurca→ Lacul Roșu→ Lacul Erenciuc→ Sf. Gheorghe→ Canalul Cordon Litoral→ Sulina.

Pornind din Sulina traseul continuă pe canalul Busurca, parcurgând canalele și lacurile complexului Roșu-Puiu. În timpul excursiei se pot vizita cherhanaua Roșuleț și complexul turistic de la Roșu, cunoscut ca „Satul de Vacanță Roșu”.

b) TRASEE VIZITATE PE CĂI TERESTRE:

Traseul D1: Letea (Sfiștofca) → Lacul Nebunu→ Letea.

Traseul este propus pentru vizitarea Pădurii Letea (marginea acesteia) – aflată în afara zonei de protecție integrală și a lacului Nebunu. Traseul este accesibil turiștilor care ajung în zona Letea ca parte a pachetelor turistice oferite de către agențiile de turism sau acelor turiști care au ales zona Letea și C.A.Rosetti ca loc de petrecere a sejurului.

Traseul D2: Caraorman→ Pădurea Caraorman.

Traseul reprezintă o opțiune de vizitare a localității și pădurii Caraorman din apropierea localității omonime.

Traseul D3: Murighiol→ Lacul Sărături→ Murighiol.

Traseul este propus pentru turiștii care vizitează zona Murighiol precum și pentru cei cazați la complexul Murighiol, și se adresează în primul rând acelor turiști pasionați de observarea păsărilor, lacul Sărături constituind un habitat optim pentru diferite specii de păsări: 4 piciorongul, ciocântorsul, rața cu perucă, rața cu cap-castaniu, pescărușul râzător, chira de baltă sau corcodelul negru.

Traseul D4: Tulcea (Tudor Vladimirescu)→ Gârla Sireasa→ Tulcea.

Traseul are ca punct de plecare localitatea Tudor Vladimirescu – unde se ajunge prin traversarea Dunării la Tulcea – și se continuă pe drumul ce duce către localitățile Ceatalchioi, Pardina, Chilia Veche. Pe partea dreaptă a drumului se întinde zona Sireasa, zonă recunoscută pentru frumusețea și sălbăticia ei.

Traseul D5: Nuntași→ Cetatea Histria→ Nuntași.

Traseul este recomandat pentru vizitarea Cetății Histria și observarea păsărilor din zona Nuntași, Histria, lac Sinoie. Din punct de vedere al zonelor de observare a păsărilor, parcurgerea traseului are ca obiectiv principal zona Histria (până la cetate), unde poate fi observată o mare varietate de specii de păsări aproape pe tot parcursul anului.

Traseul D6: Sulina→ Plaja Sulina.

Traseul are ca obiectiv vizitarea părții de est a orașului Sulina care include vizitarea farului vechi, cimitirul orașului și plaja orașului.

Traseul D7: Sulina→ Canalul Sondei.

Traseul include vizitarea porțiunii de plajă sălbatică situată la sud de orașul Sulina zonă în care pot fi văzute habitate de interes comunitar specific zonei.

Traseul D8: Natura Trail (Sf. Gheorghe).

Traseul pornește din localitatea Sf. Gheorghe, punctul de debarcare nave și se continuă pe dig, pe malul stâng al Brațul Sf. Gheorghe – drum plajă – dig – malul Mării Negre -retur. ( www.ddbra.ro/activitati/turism/traseele-de-vizitare)

2.9. STRUCTURI CU FUNCȚIUNI DE CAZARE ÎN DELTA DUNĂRII

a) În tabelul 2.1 sunt prezentate structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică pe tipuri de structuri și categorii de confort, inclusiv orașul Tulcea, și se vor detalia astfel:

Sursa: Institutul Național de Statistică

b) Conform tabelului 2.2., se vor prezenta numarul de înnoptări în structurile de cazare turistică cu funcțiuni de cazare după destinații turistice și tipuri de turiști:

Tabel 2.2. Numărul de înnoptări în structurile de cazare turistică

Sursa: Institutul Național de Statistică

c) Sosirile turiștilor în structurile de primire turisitcă cu funcțiuni de cazare după destinații turistice și tipuri de turiști, sunt prezentate în tabelul 2.3. astfel:

Tabel 2.3. Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turisitcă

Sursa: Institutul Național de Statistică

d) În tabelul 2.4.,este prezentată capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de cazare, categorii de confort în zona Deltei Dunării, inclusiv orașul Tulcea:

Tabel 2.4. Capacitatea de cazare turistică

Sursa: Institutul Național de Statistică

CAPITOLUL III – MEDIUL DE LUCRU PENTRU REALIZAREA APLICAȚIEI

3.1. PREZENTAREA GENERALĂ A APLICAȚIEI „MOBIRISE”

Mobirise este o aplicație offline gratuită pentru Windows/Mac și este folosită pentru a crea cu ușurință site-uri mici/mijlocii, pagini de destinație, CV-uri și portofolii online, site-uri promoționale pentru aplicații, evenimente, servicii și produse. Aplicația este perfect pentru cei care nu sunt familiarizați cu complexitatea dezvoltării web și pentru designerii care preferă să lucreze cât mai vizual posibil, fără a lupta cu codul HTML.

3.2. PREZENTAREA INTERFAȚEI

Tabloul de bord este foarte simplu și conține editor vizual, meniu de setări și un panou pentru a adăuga toate tipurile de blocks. Chiar dacă nu ați folosit niciodată constructori de site-uri web, utilizarea Mobirise nu va fi o problemă. Interfața este funcțională și atrăgătoare. Bazat pe editorul care acceptă "drag-n-drop", permite utilizatorilor să creeze structura oricărui site web.

Platforma vă inițiază cu o pagină principală generică (Figura 3.1), cu un meniu de personalizare care poate fi activat printr-un buton portocaliu din partea dreaptă-jos a interfeței.

Figura 3.1. – Pagina principală a platformei

Pasul 1. Faceți click pe orice text pentru al edita sau al personaliza. Selectați textul pentru a insera un link. Faceți clic pe pictograma albastră "Gear" din colțul din dreapta sus pentru a ascunde / afișa butoanele, textul, titlul și pentru a modifica fundalul blocului.( Figura 3.2)

Figura 3.2 – Pictograma albastră Block Parameters (Gear).

Pasul 2. Faceți click pe butonul roșu "+" din colțul dreapta jos, pentru a adăuga un nou block.(Fig.3.2). Opțiunile din meniul block cuprind: adăugare meniu, antet, slide-uri, media, inserare text(article), subsol.( Figura 3.3)

Figura 3.3. – Adăugare conținut/blocks

Pasul 3. Utilizați meniul din stânga sus pentru a crea noi pagini, site-uri și teme. Pentru crearea unei noi pagini vom apăsa pe „Create New Page” și introducem denumirea paginii pe care o dorim ( Figura 3.4). Pagina prestabilită în urma creări va fi pagina principală.(Figura 3.1)

Figura 3.4. – Meniu.

Repetând pasul 3 de mai sus au fost realizate paginile site-ului adaugând antetul, conținutul și media din meniul block (Figura 3.3)

Pasul 4. Pentru a crea legatura fizică cu paginile HTML din web-site realizate la pasul 3 a fost creat butonul dropdown “Delta Dunării” din colțul dreapta sus fiind adăugat un submeniu (Figura 3.5) cu același denumiri ca ale paginilor, acestora li s-au atribuit un link de legatură pentru fiecare pagină în parte.

Figura 3.5. – Adăugare sub meniu.

De exemplu, a fost creată în secțiunea submeniu a butonului “Delta Dunării” o scurtătură către pagina „Așezare geografică” astfel:

a fost adăugată denumirea paginii existente deja;

a fost creat un link de legătură către aceasta (click pe denumirea paginii din submeniu, dăm click pe , alegem pagina, apoi insert link) ; (Figura 3.6)

Figura 3.6. – Creare link de lagătură

Ca în exemplul de mai sus vom proceda pentru toate paginile create adăugându-le scurtături.

Pasul 5. Pentru a publica tot ceea ce am creat până acum vom da click pe butonul Publish din colț dreapta sus, se va deschide o fereastră unde avem mai multe opțiuni. (Figura 3.7)

Pentru a publica site-ul, va trebui să cumpărați planul de găzduire și să configurați ruta pentru încărcarea fișierelor de pe site, însă îl puteți salva pe computer și al vizualiza offline.

Figura 3.7. Metode de publicare site

3.3. PREZENTAREA WEBSITE-ULUI

Pentru accesarea website-ului vom tasta numele domeniului www.vulpe-alin.tk. La deschiderea paginii vom fi întâmpinați de un cadru peisagistic din Delta Dunării, iar în centru este prezentă tema lucrării, precum și studentul. În colțul stânga sus este prezentat logo-ul “Deltei Dunării”. (Figura 3.8)

Logo-ul site-ului este unul sugestiv, subliniind elementele de bază care carcaterizează delta: pelicanul, simbolul Deltei Dunării, deoarece aici se găsește cea mai mare colonie de pelicani din Europa ; stuful, resursa de bază al locuitorilor, ocupând circa 78% din vegetația deltei; soarele care încalzește și strălucește asupra deltei; și bineînțeles apa, care sugerează mulțimea de canale, mlaștini și lacuri care alcătuiesc delta. Toate aceste elmente sunt puse pe un fundal verde, care ar putea reprezenta așa numitele zăvoaie, paduri specifice deltei fluviatile, care, de asemenea dau nota carcteristică a peisajului.

Prin apăsarea pe logo-ul din figura 3.8, se va deschide o nouă pagină cu o scurtă introducere referitor la motivul lucrării alese de mine.

În colțul dreapta sus avem butonul “ACASĂ”, care a fost realizat pentru întoarcerea la meniul principal, atunci când selectăm orice opțiune din web-site, iar butonul “DELTA DUNĂRII”, care are un submeniu foarte aerat, ușor de folosit, cu trimitere la fiecare pagină in parte (așezare geografică, hidrografie, potențial turistic natural/antropic, etc.). (Figura 3.9)

Figura 3.9. – Pagina principală.

În josul paginii există o mini hartă pentru a identifica mai ușor atracțiile turistice din zona Deltei Dunării, ținând click stânga pe hartă putem naviga în împrejurimile acesteia, putând fi vizualizată și la versiune completă accesând “view large map”, această setare deschide o nouă fereastră de internet permițând căutarea de atracții turistice cât și rutele pentru a ajunge la destinația propusă.(Figura 3.9)

Figura 3.9. – Mini hartă+contact

În colțul dreapta jos sunt prezentate informațiile referitoare la adresă, numarul de contact, iar alături, agenții de turism pe care le putem utiliza pentru o rezervare viitoare, în josul paginii avem butonul “back to top”, apăsând ne trimite la pagina de start fără a mai da scroll mouse-ului.(Figura 3.9)

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Realizând o analiză aspura acestei lucrări pot spune că s-au prezentat toate aspectele referitoare la zona Deltei Dunării, respectiv aplicația cu care este promovată.

În cadrul realizării site-ului web s-a utilizat aplicația MOBIRISE, site-ul putând fi deschis în orice browser, fiind prezentate toate elementele precizate în partea teoretică.

Pornind de la primul capitol unde s-au trecut în revistă aspectele generale, detaliând cu lux de amănunte fiecare subcapitol ce îl conține:așezare georgrafică, relief, climă, biodiversitate și agricultura.

În cel de-al doilea capitol am reușit să ating toate detaliile despre zona turistica din deltă.

În ultimul capitol se găsesc detalii legate de creare și prezentare a aplicației MOBIRISE, cât și interfața utilizată în dezvoltarea site-ului web .

Avantajele utilizării aplicației MOBIRISE :

Este complet gratuită, putând fi descărcat de pe site-ul oficial al aplicației.

Este o aplicație ușor de folosit, interfața fiind foarte prietenoasă.

Conține un buton de previzulizare, așadar site-ul poate fi deschis oricând într-un browser.

Se pot insera foarte ușor imagini, videoclipuri

Prezintă un design atrăgător și profesional

Blocurile din pagini pot fi trase foarte ușor cu dragg-and-dropp, ajutând utilizatorul.

Aplicația poate fi folosită și de utilizatorii fără experiență

Dezavantaje:

Site-urile dezvoltate nu pot fi foarte complexe.

Aplicația nu dispune de un mobile editor, editarea site-ului fiind disponibilă doar pe un calculator.

Nu se pot stoca informații despre vizitatorii site-ului

Paginile pot reacționa uneori greu.

Ca o propunere pentru utilizarea mai eficientă a aplicației pot spune :

Necesitatea unei baze de date pentru a putea reține informații despre vizitatori astfel încat să se poată stabili cine este interesat în vizitarea zonei Deltei Dunării.

Aplicația trebuie dezvoltată astfel încât site-urile pot fi modificate și de pe un dispozitiv mobil, fiind mult mai ușor de folosit, pentru a putea actualiza informațiile în timp real.