Accizele Sursa de Finantare a Bugetului de Stat
INTRODUCERE
Această lucrare intitulată “Accizele-sursă de finanțare a bugetului de stat” este structurată pe trei capitole. Primul este axat pe o caracterizare generală mai profundă a impozitelor , cel de-al doilea cuprinde o prezentare aprofundată a accizelor în România. Ultimul capitol este dedicat unui studiu de caz în cadrul căruia este analizată evoluția accizelor între anii 2011-2014. Am ales această lucrare deoarece am dorit să surprind atât conținutul teoretic al accizelor cât și modificările ce au apărut pe perioada cuprinsă între anii 2011-2014.
Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile sau averea persoanelor fizice și juridice la dispoziția statului,în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil și fără contraprestație directă din partea statului. După trăsăturile de fond și formă, impozitele se grupează, așa cum se regăsesc de altfel și în clasificația bugetară, în impozite directe și impozite indirecte.
În general, impozitele indirecte sunt instituite de stat asupra vânzărilor de mărfuri și a prestărilor de servicii.
În grupa impozitelor indirecte, alături de taxa pe valoarea adăugată, care deține rolul principal de impozit asupra consumului se înscriu și accizele, amândouă fiind impozite caracteristice țărilor cu economie de piață.
În România se practică accize armonizate pe produse cum sunt: berea, vinurile, băuturile fermentate altele decât berea și vinurul, alcool etilic produse din tutun ,uleiurile minerale și produsele intermediare. Alte produse accizabile în România sunt: cafea verde, cafea prăjită, cafea solubilă, confecții din blănuri naturale, articole din cristal, bijuterii din aur și platină, autoturisme, produse de parfumerie etc.
CAPITOLUL I
CARACTERIZARE GENERALĂ A IMPOZITELOR
Impozitul a însoțit dezvoltarea civilizației umane de la apariția primelor forme de organizare statală până în zilele noastre, constituind un proces al istoriei.Impozitul este o noțiune complexă, rezultat al posibilității autorităților statale de a preleva o anumită parte a veniturilor create,pentru a putea susține finanțarea obligațiilor sociale și a îndeplinii funcțiile și sarcinile lor.
1.1 Impozitul – abordare teoretică
Impozitele reprezintă o metodă de reținere a unei părți din venituri și/sau averea persoanelor fizice și juridice în vederea acoperirii cheltuielilor publice la dispoziția statului .Cu titlu nerambursabil și fără contraprestație directă din partea statului,această prelevare se face în mod obligatoriu .
Plata impozitelor către stat este o obligație impusă tuturor persoanelor fizice și/sau juridice care costituie venit dintr-o anumită sursă sau deține un anumit tip de avere pentru care, plătește impozit, conform legii .Statul prin intermediul puterii legislative(Parlamentul) și uneori prin organele de stat locale are dreptul de a introduce impozite.Parlamentul se afirmă în ceea ce privește introducerea impozitelor de stat de importanță națională, iar unele impozite în favoarea unităților administrative-teritoriale pot fi introduse de către organele de stat locale .
Conform Constituției în România, impozitele și taxele locale sunt stabilite în limitele și în condițiile legii de către consiliile locale sau județene.
Impozitele sunt plăți care se fac către stat cu titlu irevocabil și nerambursabil.În schimbul acestora, nu se poate solicita statului un contra-serviciu de valoare egală sau apropiată din partea plătitorilor de impozit.
Sarcina achitării impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice și/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă prevăzută de lege.
Sursa de venit pentru muncitori și funcționari este salariul, pentru angenții-economici
profitul, pentru proprietarii funciari-renta,pentru cei care dețin hârtii de valoare (acțiuni,obligațiuni.etc) – venitul realizat de acestea (dividende,dobânzi etc.).
Rolul impozitelor de stat este exprimat din punct de vedere financiar, economic și social.
Rolul cel mai important al impozitelor se exprimă din punct de vedere financiar,deoarece acestea reprezintă mijlocul principal de obținere a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.
S-a observat din punct de vedere economic până în jurul anilor ’70-’80 o anumită evidențiere a rolului impozitelor , fiind realizată în încercările statului de a utiliza cât mai multe impozite ca mod de investiție în activitatea economică.
Pe plan social, rolul impozitelor se concretizează prin faptul că, prin intermediul acestora, statul acționează la redistribuirea unei cote importante din produsul intern brut între persoanele fizice și persoanele juridice, între grupuri sociale și indivizi.Așadar, statul preia la buget prin intermediul impozitelor, taxelor și contribuțiilor între patru și cinci zecimi și chiar mai mult din PIB, în țările dezvoltate și în țările in curs de dezvoltare între trei și patru zecimi .
1.2 Clasificarea Impozitelor
Datorită diversității formelor pe care le îmbracă impozitele în diferite state,acestea se pot grupa după diferite criterii:
1.După forma în care se percep,sunt găsite atât impozitele în natură cât și impozitele în bani.Vorbind de impozitele în natură,ele îmbracă forma prestațiilor sau dărilor în natură.Cele în bani se întâlnesc în mod frecvent.
2.După obiectul impunerii,impozitele se găsesc sub forma impozitelor pe avere,pe cheltuieli și pe venit.
3.O mare importanță o reprezintă gruparea impozitelor în:directe și indirecte.
Impozitele directe sunt încasate direct de la persoanele fizice sau juridice care, potrivit intenției legiuitorului, trebuie să îndure, sarcina fiscală realizată pe baza datelor aflate la dispoziția organelor fiscale privind persoane, avere, posesiune sau venitul oricărui contribuabil și a cotelor fixate prin lege, la anumite termene.Impozitele indirecte nu se determină direct și nominativ asupra contribuabililor ci se impune asupra vânzării de bunuri sau prestării unor servicii.
Impozitele directe au în vedere existența venitului sau averii,însă impozitele indirecte au în vedere utilitatea acestora.
Impozitele directe se găsesc și ele sub forma impozitelor directe reale și sub forma celor personale.
Impozitele directe reale sunt caracterizate prin faptul că se stabilesc asupra obiectelor materiale, fără a se ține cont de postura personală a subiectului impozitului.Se mai numesc și obiective sau pe produs, deoarece se așează asupra produsului obiectului impozabil.
Impozitele directe personale, dimpotrivă, țin seamă, în primul rând, de persoana în legătură cu averea și veniturile acesteia sau indiferent de ele.Se mai numesc și subiective.
Impozitele indirecte se pot grupa în:taxe de consumație(accize), monopoluri fiscale, taxe vamale și alte taxe.
4.După scopul urmărit, impozitele se grupează în impozite financiare și impozite de ordine.Primele se stabilesc în scopul obținerii de venituri pentru stat, acestea din urmă aspiră limitarea unei acțiuni, la atingerea unui obiectiv cu caracter nefiscal.
5.După frecvența cu care se realizează, impozitele pot fi permanente, adică atribuirea și perceperea lor prezintă o anumită regularite și incidentale, adică, se instituie și se încasează o singură dată.
6.În ceea ce privește instituțiile de care sunt administrate, impozitele pot fi federale ale statelor membre ale federației și locale respectiv impozite ale statului și impozite locale, în cazul statelor cu stuctură unitară .
1.3 Sistemul fiscal în România
Sistemul fiscal este definit ca un întreg de concepte, principii, metode, procese cu privire la o multitudine de componente (materie impozabilă, cote, subiecți fiscali), între care se exprimă relații ce apar în urma proiectării, reglementării, stabilirii și înțelegerii impozitelor, care în România sunt gestionate legislativ(Parlamentul) și executiv(Guvernul)în scopul realizării obiectivelor sistemului.
Fiecare sistem fiscal are următoarele două trăsături:
· Exclusivitatea aplicării: care constă în faptul că acesta este aplicat într-un spațiu geografic precizat, fiind singurul colector în ceea ce privește bugetul sau sistemul bugetar al resurselor (buget central și bugete locale).
· Libertatea tehnică: dacă este un sistem fiscal complet acesta este și autonom din punct de vedere tehnic,asta înseamnă că aceasta conține toate regulile de așezare, lichidare și încasare necesare pentru punerea sa în aplicare.
Această autonomie are loc chiar dacă conținutul unui sistem fiscal a fost întocmit sub influența directă sau indirectă a altui sistem fiscal sau dacă acesta se dezvoltă în aceeași direcție cu cel din urmă.
În România sistemul fiscal trebuie să satisfacă două condiții:
· să conțină criterii exacte;
· să funcționeze o exprimare de voință din ambele părți, inclusiv voința politică.
Este necesar ca sistemul fiscal să fie :
· unitar ;
· simplu, să preleveze auto-impunerea;
· folositor,eficace;
· creat cu costuri mici (ex: impozitul pe salarii,deoarece este un impozit realizat prin stopaj la sursă și care are costurile de realizare foarte mici);
· cu o tactică clară, corectă și eficientă;
· sa fie dirijat astfel încât să urmărească strângerea tuturor obligațiilor;
· să fie computerizat;
· să fie astfel orientat încât să beneficieze de o structură organizatorică optimă;
· să dispună de personal fiscal cu o înaltă pregătire de specialitate.
Unul din cele mai importante instumente pe care statul le folosește în conducerea activității economice și sociale,în vederea îndeplinirii în bune condiții a tuturor funcțiilor sale este reprezentat de sistemul fiscal.
Rolul sistemului fiscal capătă valențe deosebite în condițiile economiei de piață, când metodele centralizate trebuie să facă loc unor pârghii economice și financiare pe care statul să le folosească în relațiile sale cu agenții economici.
Clasificarea sistemelor fiscale
Se disting, patru categorii de sisteme fiscale:
sisteme fiscale ale economiilor slab dezvoltate –acestea fiind caracterizate printr-o slabă putere contributivă , punând accent pe impozite indirecte având o gamă inferioară de administrare a impozitelor;
sisteme fiscale ale țărilor dezvoltate – acestea se definesc prin dezvoltarea contribuabililor de mijloc, multitudinea surselor de venituri, trimiterea justă a sarcinii fiscale, perfecționarea aparatului fiscal și dezvoltarea parțială a impozitelor pe venituri;
sisteme fiscale ale economiilor foarte dezvoltate – caracterizate printr-o putere contributivă dezvoltată datorată creșterii veniturilor, particularizarea pronunțată a impozitelor, dezvoltarea randamentului fiscal printr-o verificare mai amănunțită și mai eficace a administrațiilor fiscale cât și diminuarea evaziunii fiscale, folosirea politicii fiscale în politica de monitorizare a activității economice;
sisteme fiscale ale economiilor în tranziție – reprezentate prin existența unor somații, interne și externe, ca administrarea impozitelor;
de exemplu:veniturile reduse ce sunt reliefate printr-o capacitate contributivă scăzută, dezvoltarea facilităților fiscale, evidențierea presiunii fiscale, apariția și intensificarea evaziunii fiscale, însușirea unor repetate măsuri de reformă fiscală.
În funcție de concepțiile funcționale,clasificarea sistemelor fiscale are în vedere caracteristicile acestora în ceea ce privește: tipul impozitelor predominante și puterea presiunii fiscale. Așadar, în ceea ce privește impozitele predominante, se pot contura:
sisteme fiscale unde sunt predominante impozitele directe;
sisteme fiscale în care predomină impozitele indirecte;
sisteme fiscale cu predominanță complexă. Încât în țara noastră sistemul fiscal se axează pe TVA,impozitul pe profit și impozitul pe venit, poate fi considerat ca fiind cu predominanță complexă în urma aprecierilor unor specialiști în domeniu.
sisteme fiscale în care predominante sunt impozitele generale – se găsesc în țările în care există un aparat fiscal și o bună organizare a contabilității. Specifice țărilor unde sistemele fiscale se axează pe: impozitul pe venit, acesta nefiind un impozit de tip general aplicat veniturilor contribuabilului; impozit pe cifra de afaceri și/sau TVA, fiind tot impozite generale aplicate consumului;
sisteme fiscale în care predomină impozitele proprii – sunt specifice structurilor economice (și implicit, fiscale) nedezvoltate, unde impozitele sunt puse pe diferite categorii de venituri ale actualelor țări slab dezvoltate, astfel impozitele directe sunt puse asupra unor mici părți de venituri neimportante, iar cele indirecte asupra unor anumite produse alocate consumului intern sau exportului.
Sistemul fiscal conceput în România după revoluție a fost constituit și organizat pe trei componente independente:
a. Impozite, taxe si contribuții ca venituri ale statului
b. Mecanismul fiscal
c. Aparatul fiscal
a) Impozitele, taxele și contribuțiile sunt resurse financiare publice constituite și gestionate printr-un sistem de bugete unitar cum sunt: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului și bugetele altor instituții publice cu caracter independent (Parlamentul, Președinția României, Guvernul, Ministerele ș.a.) în condițiile asigurării echilibrului financiar. Bugetul de stat, prevede și autorizează veniturile (sau încasările) și cheltuielile anuale ale statului,exprimate sub forma unei balanțe economice.Bugetul de stat,ca document de sinteză,scoate în evidență marile categorii de resurse și cheltuieli ale statului, alcătuind forma principală de manifestare a politicii sale financiare fiind un act autorizat de către Parlament .
b) Mecanismul fiscal reprezintă folosirea unor metode de impunere: tehnici și instrumente specifice, cu privire la formarea veniturilor fiscale ale statului. Ca sistem de operațiuni prin care sunt stabilite obligațiile plătitorilor de impozite către stat, impunerea,presupune recunoașterea tuturor categoriilor de persoane fizice și juridice ce realizează sau dețin un anumit obiect impozabil, evaluarea bazei de calcul și mărimea acestuia.
Cetățenii,prin impozite și taxe au obligația de a contribuii la cheltuielile publice.Impozitele, taxele și alte venituri ale bugetului de stat sunt stabilite doar prin lege. Aceasta necesită ca întreaga activitate de impunere, de urmărire și de înțelegere a impozitelor și taxelor constă de fapt în utilizarea și respectarea deopotrivă a unor prevederi legale.Încălcarea legii,înseamnă orice abatere,voită sau nu,aceasta trebuind sancționată .
Eforturile specialiștilor în domeniu după 1989, au fost îndreptate spre a găsi tehnici și metode ale impunerii corespunzătoare felului de impozit, natura juridică a celui care plătește și instrumentele folosite.
c) Aparatul fiscal. De modul în care funcționează aparatul fiscal depinde eficiența de ansamblu a economiei. Prin sistemul legislativ și executiv,statul iși execută rolul său.
Aparatul fiscal este format din Administrațiile Finanțelor Publice, Direcția de Inspecție Fiscală din ANAF, alături de direcțiile județene de inspecție fiscală și direcția de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili.
Trăsăturile și funcțiile sistemului fiscal
Pentru a răspunde unor cerințe, sistemul fiscal trebuie să îndeplinească anumite funcții și să se caracterizeze prin anumite trăsături .
Sistemul fiscal se caracterizează prin următoarele trăsături:
a) Universalitatea impunerii;
b) Unitatea impunerii;
c) Echitatea impunerii.
Toți plătitorii care dobândesc sau efectuează același obiect ce se află sub incidența impunerii trebuie să se regăsească în sfera de cuprindere a impunerii, potrivit universalității,
Unitatea impunerii se referă la faptul că așezarea și perceperea impozitelor și taxelor să fie făcută pentru toți plătitorii după criterii unitare și științifice. Spre exemplu, taxa pe valoarea adăugată se utilizează în mod unitar tuturor celor ce intră sub incidența ei (se folosește același procedeu de calcul, cu cote corespunzătoare și se stabilește acel termen de plată).
Fiecare plătitor,în funcție de veniturile salariale contribuie prin plata impozitelor și taxelor, la obținerea resurselor bugetare,potrivit echității . În felul acesta, impunerea pentru cei ce obțin venituri mai mari trebuie să fie mai mare și mai mică pentru cei cu venituri mai mici. Acest lucru fiind realizat prin deosebirea cotelor de impunere, iar în scopul acesta cel mai acceptabil este sistemul de cote progresive ce se utilizează la impunerea veniturilor, tranzacțiilor imobiliare sau la taxele de succesiune. În practica economică și fiscală din România această caracteristică nu se respectă mereu .
Funcțiile sistemului fiscal sunt:
a. Prima funcție a sistemului fiscal o reprezintă funcția de instrument de mobilizare a resurselor la dispoziția statului, prin canalele fiscale din economie.Cu ajutorul impozitelor și taxelor statul iși asigură resursele de bani mobilizate la îndemâna bugetului de stat.Pentru acest lucru trebuiesc întemeiate o serie de căi prin care statul să-și asigure menținerea fondurilor sale centralizate care au o directă legătură cu bugetul de stat, dat fiind faptul că fondurile extra-bugetare se stabilesc în afara bugetului .
b. Funcția stimulativă a sistemului fiscal.Statul urmărește ca activitatea economică să se dezvolte continu și să decurgă cu o bună eficiență astfel încât statul să își procure veniturile pentru buget în principal de la agenții economici. Stimularea se efectuează și prin sistemul fiscal, prin dezvoltarea activității aparatului financiar din economie. Se urmărește asigurarea resurselor necesare îndeplinirii funcțiilor statului utilizându-se o serie de prevederi în așezarea impozitelor. Luăm în considerare unele facilități pentru societățile comerciale cu capital privat care iau forma reducerilor sau scutirilor de plată pe diferite termene ce au decurs în cadrul economiei în cazul impozitului pe profit. O perioadă de timp, s-au acordat facilități sub forma reducerilor, pentru sumele reinvestite sau profiturile realizate din exportul de produse și servicii, în această etapă fiind analizate, discutate și reconsiderate, urmând să se reglementeze renunțarea la ele.
c. Funcția socială a sistemului fiscal.Prin intermediul sistemului fiscal este nevoie să se realizeze o funcție de protecție socială pentru unele categorii de cetățeni, fie prin facilități de impunere,fie prin stimularea agenților economici folosindu-se forța de muncă cu randament scăzut. Funcția socială a sistemului fiscal român este mai scăzută în comparație cu țările dezvoltate. În România, această funcție operează spre unele facilități cum ar fi, alocarea unor reduceri de impozit pe salarii sau, în anumite condiții, reduceri suplimentare, etc.
d. Funcția de control a sistemului fiscal. În economie,statul nu mai poate interveni prin măsuri administrative ci numai prin anumite pârghii economice sau financiare. Sistemul fiscal administrează aceste pârghii și asigură mecanismul de funcționare a lor (punând la îndemâna aparatului fiscal pârghii ce se pot folosi în controlul exercitat de stat asupra agenților economici). Se face referire la controlul exercitat de stat printr-o serie de pârghii financiare sau fiscale cu ajutorul cărora se penetrează în activitatea agenților economici până la cele mai mici detalii.
Spre exemplu, în cazul impozitului pe profit, scopul principal este verificarea bazei de calcul, după care controlul se intensifică până la elementele de cheltuieli ce intră în costul de producție, ajungând până la reflectarea corectă a veniturilor realizate. Cu ajutorul taxei pe valoarea adăugată se controlează întreaga cifră de afaceri,urmând firul problemelor până la documentul primar ce vizează vânzarea produselor sau aprovizionarea cu materii prime și materiale. În ceea ce privește îndeplinirea funcțiilor fiscale are loc verificarea,însă există posibilitatea ca prin intermediul funcției de control să se facă examinări complete asupra întregii activități a agenților economici. Baza sistemului fiscal o deține impozitele și taxele reglementate
Pârghiile financiare înfățișate,asemenea impozitelor și taxelor de către sistem oferă statului posibilitatea să realizeze controlul asupra economiei prin aparatul său specializat de control financiar în anumite limite.De priceperea cu care aceste pârghii sunt utilizate depinde totul.
Pentru ca sistemul fiscal să-și îndeplinească în mod corespunzător funcțiile sale, reglementările fiscale trebuie să se caracterizeze prin claritate, precizie, să cuprindă elemente necesare aplicării obiective, unitare, corecte și fără echivoc a prevederilor lor de către plătitori și de către aparatul de control fiscal în aceeași măsură.
Politica fiscală a statului reprezintă un factor hotărâtor, în sensul că, atât executivul cât și legislativul trebuie să stabilească sistemul fiscal pe care îl practică, cât și strategia de urmat în cadrul administrației fiscale.
Politica fiscală poate fi privită ca fiind un ansamblu de măsuri de ordin fiscal, hotărâte atât pentru procurarea de către stat a veniturilor necesare balansării cheltuielilor publice, cât și pentru o favorizare pe termen mediu și lung, creșterea economică.
Ca parte inclusă a politicii bugetare a unui stat,politicii fiscale, îi revin atribuții bine definite :
a. Crearea sistemului general de impozite și taxe;
b. Stabilirea nivelului general și particular al fiscalității;
c. Colectarea la timp și în cuantumul preconizat a taxelor contribuabililor, cu costuri cât mai mici;
d. Prevenirea și eliminarea evaziunii fiscale.
Un act de decizie complex îl reprezintă elaborarea politicii fiscale care trebuie să urmărească următoarele probleme:
– criterii de eficiență
– reducerea fluctuațiilor și a instabilității economice;
– veniturile consumatorilor și protejarea acestora;
– distribuirea inițială a veniturilor care trebuie să influențeze activitatea economică, investițiile și consumul.
Evoluția sistemelor fiscale,în perioada actuală,se află sub influența următoarelor cerințe:
satisfacerea necesarului de fonduri atrase la buget prin introducerea de noi impozite și sporirea volumului celor existente;
facilitarea activității de colectare a impozitelor;
lărgirea sferei de aplicare a impozitelor;
limitarea fraudei fiscale.
Așadar,scopul sistemului fiscal în cadrul economiei fiecărui stat este asigurarea acoperirii nevoilor statului pe seama veniturilor fiscale,atenuarea fluctuațiilor economice și a inechității sociale,urmărindu-se optimizarea presiunii fiscale,creșterea implicării statului în economie pentru asigurarea echilibrului financiar la nivel macro și microeconomic.
În concluzie,sistemul fiscal este un ansamblu de relații economice exprimate sub formă bănească,care materializează un transfer de resurse financiare,între contribuabili și stat sub forma prelevărilor fiscale.
1.4 Impozitele indirecte-definitie,rol,obiective
Impozitele indirecte se încasează cu ocazia vânzării unor bunuri și a prestării unor servicii, al importului sau al exportului, acest lucru arătând faptul că vizează cheltuirea unor venituri.
Avantajele impozitelor indirecte:
necesită o perioadă scurtă de timp de la momentul luării deciziei de înființare a impozitelor;
pretinde cheltuieli neînsemnate ce țin de așezare, percepere și urmărire;
sunt ascunse, aflându-se în prețul de vânzare al produselor sau în tariful serviciilor prestate.
Dezavantajele impozitelor indirecte:
în ceea ce privește mărimea venitului sau averii contribuabililor cotele nu sunt diferite însă nici în ceea ce privește situația personală a acestora;
sunt afectați cei cu venituri mici,în mod deosebit;
venitul disponibil nu este influențat în mod direct, ci puterea de cumpărare a contribuabililor este (având un caracter regresiv);
nu se ține seamă de principiul echității fiscale în cazul impozitelor pe consum;
au incidență asupra prețurilor produselor.
Pe langă impozitele directe,în vederea obținerii resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice se instituie și impozitele indirecte. În general, în țările în curs de dezvoltare importanța impozitelor indirecte o întrece pe aceea a impozitelor directe în privința obținerii totalului veniturilor statului.
Solicitarea pe scară largă a majoriății acestor țări,adică țările în curs de dezvoltare la impozitele indirecte este în strânsă legatură cu nivelul modest al veniturilor și averii realizate sau deținute de diferite categorii de persoane fizice și juridice. În condițiile în care majoritatea veniturilor nu sunt cu caracter permanent ori este complicată stabilirea volumului lor cu exactitate, iar păstrarea unei evidențe corecte a veniturilor și cheltuielilor ocazionate de activitatea desfășurată de către toți întreprinzătorii este dificilă, randamentul impozitelor pe venit și pe avere este diminuat. Adăugând comoditatea și costul relativ redus al înțelegerii taxelor de consumație și a altor impozite indirecte, găsim justificarea opțiunii acestor țări pentru impozitele indirecte. Alegerea impozitelor indirecte se explică prin faptul că acestea au nevoie de o perioada scurtă de timp de la momentul luării deciziei de înființare a impozitelor de la un act normativ și până când acestea ajung operaționale; pretinde cheltuieli neînsemnate ce țin de așezare, percepere; sunt mai ocolite, aflându-se în prețul de vânzare al produselor sau în tariful serviciilor prestate, iar insatisfacția cumpărătorilor tinde a se îndreapta contra agenților economici care folosesc prețuri majorate și nu împotriva statului care a ordonat mărirea impozitelor ce a dus la scumpirea acestora.
Impozitele indirecte sunt folositoare deoarece prin utilizarea aproape exclusivă a lor se poate reuși înlăturarea aproape totală a evaziunii și ca urmare nivelul general de taxare scăzut, permițând indivizilor și corporațiilor să-și exprime liber opțiunea pentru consum și investiții.
Impozitele indirecte afectează veniturile reale, ci nu pe cele nomimale, prin modul de așezare diminuând puterea de cumpărare. Dacă ar fi stabilite numai la vânzarea bunurilor de lux, impozitele indirecte s-ar putea crede că au un caracter benevol așa cum susțin unii specialiști, dar se percep în general la vânzarea bunurilor și serviciilor de larg consum. Acest lucru ne face să apreciem că atunci când economia înregistrează o creștere, impozitele indirecte au o eficacitate fiscală mai puternică, iar când traversează perioade de criză, când producția și consumul au un nivel scăzut și încasările din impozitele indirecte,scad.
Având în vedere practica din diferite țări rezultă că impozitele indirecte,în general, suntîntocmite de stat asupra vânzărilor de mărfuri și a prestării de servicii.Pentru determinarea acestor impozite,cotele folosite nu sunt diferențiate în funcție de venitul, averea sau situația personală a celor care cumpără mărfurile sau recurg la serviciile ce fac obiectul impozitelor indirecte. Impozitele indirecte oferă greșita părere că ele ar afecta, în aceeași măsură, veniturile tuturor consumatorilor de mărfuri și servicii. În realitate, însă, ele îi afectează în special pe cei cu venituri mici, fiindcă impozitele indirecte se înregistrează de regulă, la vânzarea bunurilor de larg consum. Dacă raportăm impozitele indirecte la veniturile dobândite de diferite clase și paturi sociale se va constata că, cu cât veniturile realizate sunt mai mici,cu atât ponderea acestora în venituri este mai mare. În cadrul impozitelor indirecte nu este acordată nici un fel de scutire ca și în cazul impozitelor directe, ceea ce înseamnă că acestea au un caracter regresiv. Prin urmare impozitele indirecte, asupra consumului nu țin seamă de principiul echității fiscale, împovărând contribuabilii cu capacitate redusă de plată și favorizând pe cei situați la capătul opus.
De regulă,impozitele indirecte sunt adăugate la bugetul de stat,de către industriași, comercianți etc., însă sunt suportate de către consumatori, fiindcă sunt cuprinse în prețul de vânzare al mărfurilor.
În sistemul impozitelor indirecte intră:taxele de consumație(accizele),monopolurile fiscale,taxele vamale și diferite alte taxe.
Taxele de consumație-forme clasice și moderne de așezare
Impozitele pe consum sunt de 2 feluri:
a) speciale,când se așează asupra anumitor mărfuri sau servicii
b) generale ,când cuprind toate mărfurile,indiferent dacă acestea reprezintă bunuri de consum sau mijloace de producție.
Taxele de consumație se stabilesc în sume fixe pe unitatea de măsură,sau asupra prețului de vânzare în procente.Produsele importate sunt supuse acelorași taxe,ca și produsele indigene,iar cele livrate la export,cu unele excepții,sunt scutite.
În cazul taxelor de consumație,problema care se pune este aceea a alegerii mărfurilor ce urmează să facă obiectul impunerii.
Privitor la impozitele de consum generale,denumite în mod generic impozite pe cifra de afaceri,se cunosc trei forme de așezare a impozitului asupra consumului,și anume:
1: forma impozitului cumulativ;
2: forma impozitului unic sau monofazic;
3: forma impozitului unic,dar cu plată fracționară.
În cazul impozitului cumulativ sunt impuse în toate stadiile prin care trec din momentul ieșirii din sfera producției,intrând în sfera circulației și până ajung la consumator,iar impozitul se mai numește”în cascadă”sau”impozit în piramidă”.
Deși impozitele cumulative prezintă avantajul că asigură un randament ridicat chiar în condițiile unor cote mici de impozit,totuși multe țări au renunțat la asemenea formă de prelevare.
Fiind perceput la fiecare verigă prin care trece o marfă,mărimea absolută a impozitului care îi încarcă valoarea depinde de lungimea circuitului parcurs,de numărul firmelor care se interpun între producător și consummator.
În cazul impozitului unic sau monofazic ,neținând cont de numărul verigilor prin care marfa supusă impunerii trece,impozitul pe cifra de afaceri este încasat o singură dată.Câteodată producătorul în momentul vânzării mărfii încasează impozitul iar atunci poartă numele de taxă de producție,alteori se încaseză în stadiul comerțului cu ridicata sau în cel al comerțului cu amănuntul iar atunci poartă numele de taxă asupra vânzării sau impozit pe circulație.
Forma impozitului unic dar cu plată fracționară constituie soluția la care s-a ajuns în urma analizei critice a problemelor pe care le ridică practica aplicării celor două forme anterioare de așezare a impozitului.
În acest caz,impozitul nu se mai calculează asupra cifrei de afaceri brute,ci asupra cifrei de afaceri nete,adică numai asupra valorii adăugate în fiecare stadiu al circuitului economic.
Acest tip de impozit mai este cunoscut sub denumirea de taxă asupra valorii adăgate.
Taxele vamale
Sunt prelevări cu caracter obligatoriu,instituite de stat asupra importurilor și exporturilor de mărfuri.Obiectul asupra acestor impozite indirecte este valoarea în vamă a respectivei operațiuni.Primul impozit, din viața poporului român,atestat în documente,datează din secolul
al XII-lea,și este reprezentat de taxele vamale,ce constituiau principala sursă de venituri a statului.
Taxele vamale nu îndeplinesc numai un rol fiscal,de procurare a veniturilor pentru stat,ci sunt principalele instrumente tarifare de politică comercială.Prin nivelul și natura lor,taxele vamale pot influența cererea și oferta atât pe piața internă,dar mai ales pe piețele internaționale.Plătitorii taxelor vamale sunt importatorii care includ în prețutile de comercializare a mărfurilor taxabile aceste taxe și sunt suportate de cumpărătorii respectivelor mărfuri.
Monopolul fiscal este o modalitate de percepere a impozitului indirect,el nefiind un impozit special și acesta fiind calculat ca diferența dintre prețul de vânzare stabilit de către stat și costul de producție inclusiv profitul întreprinzătorului.Statul a instituit monopoluri fiscale asupra producției și/sau vânzării unor mărfuri cum ar fi: tutunul, sarea, alcoolul, zahărul, carțile de joc, chibriturile si alte produse specifice.
Monopolurile fiscale,în ceea ce privește sfera lor de cuprindere pot fi: . • depline, când se stabilesc de stat atât asupra producției, cât și asupra vânzării cu ridicata
și cu amănuntul;
• parțiale, când se așează ori decât asupra producției și comerțului cu ridicata,ori decât asupra comerțului cu amănuntul.
În România, monopoluri fiscale se instituie asupra chibriturilor, parțial asupra alcoolului
și diferitelor produse alcoolice, tutunului, timbrelor fiscale, judiciare și poștale, Loteriei Naționale, subsolului,ș.a.
Monopolurile fiscale acolo unde se utilizează ,aduc venituri importante statului, însă afectează veniturile reale ale consumatorilor.
CAPITOLUL II
PREZENTARE TEORETICĂ A ACCIZELOR
Accizele au fost introduse în țara noastră începând cu data de 1 decembrie 1991, sfera lor de aplicare cuprinzând un număr mare de produse sau grupe de produse.
Fiind taxe speciale de consumație,accizele se datorează bugetului de stat pentru anumite produse din țară și din import,care intră în consumul unor anumite categorii de persoane. Accizele ocupă locul al doilea,după taxa pe valoarea adăugată, în funcție de contribuția lor la formarea bugetului public,fiind urmate,în ordinea importanței,de impozitul pe veniturile persoanelor fizice și impozitul pe profit.
2.1 Considerații generale privind accizele
Cea mai răspândită formă de așezare a impozitelor indirecte o reprezintă taxele de consumație,acestea fiind incluse în prețul de vânzare al mărfurilor fabricate și obținute în interiorul țării care înregistrează impozit.Taxe de consumație se instituie în general asupra mărfurilor de larg consum care sunt diferențiate de la o țară la alta .
Taxele de consumație mai pot fi cunoscute și sub denumirea de accize sau taxe generale pe vânzări,și sunt percepute la vânzarea tuturor mărfurilor,indifferent dacă acestea sunt bunuri de consum ori mijloace de producție.Sunt aplicate asupra unor produse care sunt consumate în cantități mari și care se pot înlocui de către cumpărători cu altele,pentru ca în acest mod impozitul să aibă în mod neschimbat un randament fiscal cât mai mare.Accizele constituie o importantă sursă de formare a veniturilor bugetare,aplicându-se mărfurilor ce au o structură inelastică,precum:alcoolul,vinul,cidrul,berea,produsele petroliere,etc.în
Franța;tutunul,alcoolul,uleiurile minerale etc. în Germania;berea,tutunul,spirtul,vinul,uleiurile minerale,etc. în Marea Britanie;produsele din tutun,zahărul,alcoolul,etc.în Indonezia;produsele petroliere,tutunul,uleiurile vegetale,produsele industriei chimice,produsele textile,etc. în India;hidrocarburile în Tunisia;spirtul,produsele petroliere,băuturile nealcoolice și cimentul în Thailanda.
Taxele de consumație pe produs sunt calculate în sumă fixă atât pe unitate de măsură,ori în baza cotelor procentuale aplicate asupra prețului de vânzare,nivelul cotelor de utilizare fiind variat în cadrul mai multor țări și în cadrul mai multor produse.
În România se practică accize amortizate și accize neamortizate.Nivelurile accizelor amortizate sunt stabilite prin legislația comunitară,ele trebuind să fie respectate de către toate țările membre.
Accizele neamortizate se aplică anumitor produse-cafea,bijuretii,confecții din blănuri naturale,iahturi autoturisme,arme de vânătoare (altele decât cele supuse accizelor amortizate),nivelul lor fiind stabilit de statul roman.
Acciza de plată pentru produsele de larg consum este egală cu produsul dintre cantitatea de produs exprimată în unități de măsură și acciza.
2.2 Reglementări generale privind accizele
Supraveghere și control în domeniul accizelor
În perioada de după Revoluția din decembrie 1989,în țara noastră, regimul accizelor a fost întocmit prin Legea nr.42/1993,cu scopul ca în prezent acestea să fie reglementate prin Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal și Hotărârea Guvernului nr. 4 din 21 ianuarie 2015 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu schimbările și completările următoare inclusiv legea 372/2007 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 110/2006 pentru transformarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Potrivit acestora accizele sunt taxe speciale de consum datorate bugetului de stat din categoria veniturilor curente fiscale, acestea făcând parte din impozitele indirecte.
Alte reglentări importante privind accizele au fost:
– Directiva 118/2008/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12/CE;
– Regulamentul (CE) nr. 684/2009 al Comisiei din 24 iulie 2009 de implementare a Directivei 118/2008/CE a Consiliului în ceea ce privește procedurile informatizate pentru deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize;
– Regulamentul (UE) nr. 389/2012 al Consiliului din 2 mai 2012 privind cooperarea administrativă în domeniul accizelor și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2073/2004.
O preocupare majoră o constituie reglementările generale privind deținerea, circulația și monitorizarea produselor supuse accizelor. În cazul acestor probleme, România este cu mult în urmă în procesul de convergență.
De exemplu, legislația actuală privind accizele nu are nici o prevedere specifică privind sistemul de antrepozite fiscale sau circulația produselor în regim de scutire vamală. Acestea trebuiesc rezolvate cât mai curând cu putință, pentru ca prevederile menționate pot fi extrem de folositoare ca instrument de întărire a capacității de control a administrației fiscale și pentru a ajuta în lupta împotriva evaziunii fiscale.
Sistemul antrepozitelor fiscale are multe avantaje. În primul rând, va reduce efortul administrativ pentru colectarea accizelor și va simplifica procedura de recuperare a acestora. Dacă produsele supuse accizelor sunt procesate în antrepozite fiscale, accizele vor fi încasate o singură dată, la sfârșitul procesului.
Un alt avantaj pentru colectarea impozitelor este garantarea plății accizelor când bunurile sunt livrate. Transportul între producători și diverse antrepozite fiscale va fi 40 categoria “Alte produse”; 43 astfel mai ușor. În același timp, datorită înregistrărilor foarte stricte, controlul fiscal va fi mai ușor și mai eficient.
Producerea bunurilor supuse accizelor în cadrul antrepozitelor și colectarea accizelor la livrarea din antrepozit duce, de asemenea, la creșterea eficienței impozitării, datorită faptului că pierderile ce apar după livrarea din antrepozit sunt și ele impozitate, cazând în sarcina comerciantului. O astfel de modificare sporește, în mod semnificativ, eficiența controlului accizelor.
Reglementătie în vigoare, consideră că importul de produse accizabile este reprezentat de orice intrare a acestora din afara teritoriului comunitar.
Plasarea produselor importate supuse acestor taxe sub regim vamal suspensiv în România, constituie excepție de la aceste reglementări, pe lângă acestea sunt exceptate și distrugerea sub supravegherea distrugerii vamale a produselor accizabile, plasarea acestora în zone/antrepozit/porturi vacante, în situațiile prevăzute de legislația vamală în vigoare.
Scoaterea unui bun accizabil din cadrul unui regim vamal suspensiv, în situația
în care produsele rămân în România reprezintă încă o excepție de la aceste reglementări.
Mai sunt exceptate și folosirea în sens personal în România a unor astfel de mărfuri plasate în regim normal suspensiv și ivirea oricărui alt eveniment care la intrarea produselor accizabile din afara teritoriului comunitar, produce obligația plății accizelor.
2.3 Produse accizabile
În România se utilizează accize armonizate pe diferite produse cum sunt: bere, vinuri, băuturi fermentate altele în afară de bere și vin, produse intermediare, alcool etilic (produsele cu o alcoolemie ce este mai mare de 1,2% în volum chiar și atunci când aceste produse sunt incluse într-un alt produs încadrat într-un alt capitol al terminologiei combinate; produsele cu o alcoolemie mai mare de 22% în volum; țuica și rachiuri făcute din fructe; oricare alte produse, în soluție sau nu, care dețin băuturi spirtoase băubile), produse din tutun (țigarete, țigări, tutun), uleiuri minerale (benzină cu și fără plumb, motorină, păcură, gaz petrolier lichefiat, gazul metan, petrol lampant, benzen, toluen și alte amestecuri de hidrocarburi ).O altă serie de produse accizabile este: cafea verde, prăjită,solubilă, confecții din blănuri naturale (eliminându-le pe cele din iepure, oaie, capră), articole din cristal, bijuterii din aur și platină eliminând verighetele), autoturisme, produse de parfumerie ș.a.
Valoarea cotelor folosite pentru calcularea accizelor diferă de la o țară la alta și de la un produs la altul. Ele se datorează pentru produse obținute din producția internă sau din import. Accizele alocate bugetului de stat sunt accize specifice exprimate în Euro/unitatea de măsură exceptând țigaretele la care acciza este formată dintr-o acciză specifică exprimată în Euro/1000 adăugându-se o acciză aplicată asupra prețului maxim de vânzare cu amănuntul. Sumele alocate bugetului de stat drept accize sunt calculate în lei.
Fabricația produselor accizabile reprezintă oricare acțiune prin care aceste produse sunt concepute, procesate sau schimbate sub orice formă.
Locul aflat sub supravegherea autorității fiscale competente este antrepozitul fiscal, unde produsele accizabile sunt fabricate, transformate, deținute, primite sau trimise în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat, în anumite condiții prevăzute de prezentul titlu și de norme, în exercițiul activității.
Potrivit Legii nr. 86/2006 privind Codul vamal al României,antrepozitul vamal reprezintă locul aprobat de autoritatea vamală .
În exercitarea activității, persoana fizică sau juridică împuternicită de autoritatea fiscală competentă, să producă, să modifice, să dețină, să primească și să trimită produse accizabile într-un antrepozit fiscal, poartă numele de antrepozitar autorizat.
2.3.1.Alcool și băuturi alcoolice
Produsele accizabile cuprinse în această categorie sunt:berea, vinul, băuturile fermentate altele decât berea și vinul,produse intermediare,alcool etilic.
Berea
Berea reprezintă orice produs încadrat la codul NC 2203 00 ,sau oricare alt produs care deține un amestec de bere și de băuturi nealcoolice încadrat la codul NC 2206 00, deținând în ambele cazuri, o concentrație de alcool mai mare de 0,5% în volum.
Pentru berea fabricată de micii producători independenți se utilizează accize specifice reduse, care au în posesie instalații de fabricație care au o capacitate nominală mai mică de 200.000 hl/an.Toți operatorii economici, mici producători care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții, beneficiază de nivelul redus al accizelor .Prin micii producători de bere independenți se ințelege toți operatorii ecnomici mici producători care îndepliesc simultan următoarele situații: din punct de vedere juridic și economic,există operatori economici producători de bere care nu depind de alți operatori economici producători de bere;recurg la instalații fizice diferite de cele ale altor fabrici de bere;sunt folosite spații de producție distincte de cele ale altor operatori economici producători de bere și nu iși exercită funcția sub licența de produs a altui operator economic productiv de bere.
Nu beneficiază de acciză specifică redusă,antrepozitarul autorizat care fabrică și alte băuturi alcoolice decât bere .Oricare antrepozitar autorizat care este mic producător de bere este obligat a depune la autoritatea competentă, o declarație pe răspundere proprie cu privire la capacitățile de producție pe care le posedă, până în data de 15 ianuarie a fiecărui an.O excepție de la plata accizelor este berea fabricată de persoana fizică și folosită membrii familiei sale și de către aceasta, cu condiția să nu fie vândută.
Vinuri
Potrivit Codului Fiscal,în această categorie se regăsesc:
a) vinuri liniștite care includ toate produsele cuprinse la codurile NC 2204 și 2205,cu excepția vinului spumos,și care:
1. au o concentrație alcoolică cuprinsă între 1,2% și 15% în volum, alcoolul conținut în produsul finit rezultând în întregime din fermentare;
2. au o concentrație alcoolică care este cuprinsă între 15% și 18% în volum,și care au fost obținute fără nici o îmbogățire, și alcoolul inclus în produsul finit rezultă în totalitate din fermentare.
b) vinuri spumoase care includ toate produsele cuprinse la codurile:NC 2204 10;2204 21 10;2004 29 10 și 2205 care:sunt expuse în sticle închise, cu un dop de tip “ciupercă”, fixat cu ajutorul legăturilor sau care sunt supuse presiunii datorate dioxidului de carbon în soluție egală sau mai mare de 3 bari; cele care au o concentrație alcoolică ce este încadrată între 1,2% și 15% în volum, și la care alcoolul existent în produsul finit rezultă în totalitate din fermentare.
Vinul fabricat de către o persoană fizică este exclus de la plata accizelor în cazul în care este pentru consumul propriu al acesteia sau al membrilor familiei sale, cu condiția ca acesta sa nu fie vândut.
Băuturile fermentate, altele decât berea și vinul
În categoria menționată anterior, legislația în vigoare include următoarele produse:
a) băuturi fermentate liniștite care se situează la codurile NC 2204 și 2205,ca și celelalte produse încadrate la codurile NC 2206 00,cu excepția altor băuturi fermentate spumoase, conținând:
1. o concentrație alcoolică cuprinsă între 1,2% și 10% în volum;
2. o concentrație alcoolică cuprinsă între 10% și 15% în volum,și la care alcoolul inclus în produsul finit rezultă în totalitate din fermentare.
b) băuturi fermentate spumoase care se situează la codurile:NC 2206 00 31;2206 00 39;2204 10; 2204 21 10;2204 29 10 și 2205 și care sunt expuse în sticle închise, cu un dop de tip “ciupercă”, stabilit cu ajutorul legăturilor, sau care sunt supuse presiunii dioxidului de carbon în soluție egală sau mai mare de 3 bari și care:
1. au o concentrație alcoolică între 1,2% și 13% în volum;
2. au o concentrație alcoolică între 13% și 15% în volum,și la care alcoolul inclus în produsul finit rezultă în totalitate din fermentare.
Băuturile fermentate, oricare altele decât bere și vinuri fabricate de către o persoană fizică sunt exceptate de la plata accizelor în cazul în care sunt pentru consumul propriu al membrilor familiei sale și al acesteia, cu condiția să nu fie vândute.
Produsele intermediare
În înțelesul reglementărilor legale,acestea sunt reprezentate de toate produsele care au o concentrație alcoolică cuprinsă între 1,2% și 22% în volum și care se situează la codurile NC 2204,2205 și 2206 00 și care nu intră în categoria celor prezentate mai sus;dar și de băuturile fermentate liniștit care au o concentrație alcoolică ce depășește 5,5% în volum și care nu reiese în totalitate din fermentare, ponderea de alcool absolut (100%) fiind în proporție de peste 50% rezultată din baza fermentată liniștită, inclusiv vin și bere.
Aceste băuturi sunt reprezentate și de orice alte produse fermentate spumoase,care au o concentrație alcoolică ce depășește 8,5% în volum și care nu reiese în totalitate din fermentare, ponderea de alcool absolut rezultând în proporție de 50% din baza fermentată liniștită, inclusiv vin.
Alcoolul etilic
Produsele ce conțin alcool etilic sunt:
produsele care dețin o concontrație alcoolică ce trece de 1,2% în volum și care sunt situate la codurile NC 2207 și 2208 chiar și atunci când aceste produse fac parte dintr-un alt produs;
țuică și rachiuri de fructe;
produse care dețin o concentrație alcoolică ce trece 22% în volum și care sunt incluse la codurile NC 2204,2205 și 2206 00;
băuturi spirtoase bune de băut care conțin produse în soluție sau nu.
Pentru o cantitate de cel mult 50 de litri/an de țuică și rachiu de fructe, cu concentrație alcoolică de 100% în volum, destinată consumului propriu al gospodăriilor individuale, se aplică o cotă de 50% fiind parte din cota standard a accizei aplicate alcoolului etilic, cu condiția să nu fie vândute.
Alcoolul etilic produs în micile distilerii,a căror producție nu depășește 10 hectolitri alcool pur/an, este purtător de accize specifice reduse, cu condiția ca acestea să fie independente din punct de vedere juridic și economic, nefuncționând sub influența produsului unei alte distilări.
2.3.2. Tutunul prelucrat
Din punct de vedere legal,tutunul prelucrat are legătură cu:
țigarete;
țigări și țigări de foi;
tutun de fumat-tutun de fumat fin tăiat, pentru rularea în țigarete;
-alte tutunuri de fumat.
Potrivit Codului Fiscal, sunt considerate țigarete:
a) rulourile de tutun menite fumatului ca atare, cu excepția țigărilor sau a țigărilor de foi;
b) rulourile de tutun care pot fi introduse într-un tub de hârtie de țigarete, prin mânuirea neindustrială;
c) rulourile de tutun care pot fi înfășurate în hârtie de țigarete, prin mânuirea neindustrială;
d) orice produs care deține în totalitate sau parțial alte substanțe decât tutunul, dar care indeplinește criteriile de mai sus.
Sunt considerate țigări sau țigări de foi dacă pot și au rolul exclusiv de a fi fumate ca atare, luând în vedere proprietățile acestora și așteptările obișnuite ale clienților, astfel:
rulouri din tutun care sunt învelite cu tutun natural;
rulouri de tutun care au o umplutură mixtă fărâmițată și care au învelișul exterior de culoarea obișnuită a unei țigări de foi, care acoperă în totalitate produsul, filtrul, după caz, exceptând vârful în cazul țigărilor de foi cu vârf, dacă masa unitară, este inclusă între 2,3 g și 10 g, fără a fi inclus filtrul sau muștiucul, și circumferința a cel puțin o treime din lungime nu este mai mică de 34 mm;
produse realizate parțial din substanțe oricare altele decât tutun și care îndeplinesc criteriile de mai sus.
Este considerat tutun de fumat:
tutunul tăiat sau fărâmițat într-un alt fel, răsucit ori presat în bucăți care poate fi fumat fără a fi prelucrat industrial;
resturi rămase de la tutun puse în vânzare cu amănuntul și care pot fi fumate.Resturile rămase de la tutun sunt considerate ca fiind resturi de foi de tutun și produse secundare dobândite la prelucrarea tutunului sau fabricarea produselor din tutun.
Oricare alt produs realizat în totalitate sau parțial din alte substanțe decât tutunul.
Este considerat tutun de fumat tăiat fin, destinat rulării în țigarete:
tutunul pentru fumat pentru care particulele de tutun ce au o lățime de tăiere mai mica de 1,5 mm , depășește 25% din greutatea sa;
tutunul de fumat pentru care particulele de tutun ce au o lățime de tăiere mai mare de 1,5 mm, depășește 25% din greutate sa,dacă tutunul de fumat este vândut sau destinat vânzării pentru rularea în țigarete.
Nu sunt tratate drept tutun prelucrat, produsele care nu conțin tutun și care sunt utilizate exclisiv în scopuri medicale.
Un rulou de tutun este considerat, pentru aplicarea accizei, ca fiind două țigarete, atunci când are o lungime cuprinsă între 8 cm și 11 cm, excluzând filtrul sau muștiucul, ca trei țigarete, când are o lungime cuprinsă între 11 cm și 14 cm, excluzând filtrul sau muștiucul .
Toți plătitorii de accize pentru tutunul prelucrat, au obligația de a prezenta autorității competente lista cuprinzând date referitoare la produsele accizabile date spre consum.
2.3.3. Energie electrică și produse energetice
ENERGIA ELECTICA
Pentru energia electrică acciza devine exigibilă în momentul furnizării acesteia către consumatorii finali. Consumul de energie electrică folosit pentru menținerea capacității de a produce, de a transporta și de a distribuii energie electrică, în limitele stabilite de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei se considetă ca fiind fapt gererator de accize .
PRODUSE ENERGETICE
În categoria produselor energetice, conform legislației în vigoare intră, în general, produsele menite utilizării pe post de combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor, după cum urmează:benzină cu și fără plumb, motorină, kerosenul, gazul petrolier lichefiat, gazul natural, păcura, cărbunele și cocsul, etc.
Nivelul accizei în acest caz va fi stabilit în funcție de destinație, la nivelul aplicabil
combustibilului pentru încălzire sau a celui pentru motor echivalent.
Agenții economici autorizați în domeniul produselor energetice sunr obligați să se înregistreze la autoritatea competentă.
Exigibilitatea accizelor în cazul gazului natural intervine la data furnizării acestuia de către distribuitorii sau redistribuitorii autorizați către consumatorul final.
În cazul cărbunelui, cocsului și lignitului, exigibilitatea accizelor apare în timpul livrării de către operatorii economici productivi sau de cei care fac achiziții intra-comunitare ori care importă astfel de produse.
Potrivit Codului Fiscal mai sunt și excepții de la regimul de accizare pentru produsele energetice și energia electrica pentru care nu se datorează accize, cum ar fi:căldura rezultată, produsele energetice care sunt folosite în alte scopuri decât în calitate de combustibil, folosirea duală a produselor energetice.
Energia electrică folosită în scopul reducerii chimice și în procesele electrolitice și metalurgice precum și energia electrică care reprezintă depășește 50% din costul unui produs, potrivit prevederilor legale reprezintă și acestea excepții de la regimul de accizare.
De asemenea, nu se consideră producție de produse energetice:
obținerea accidentală de mici cantități de produse energetice;
refolosirea unui produs energetic de către utilizatorul său în cadrul întreprinderii sale, dacă acciza deja achitată pentru acesta are o valoare mai mare decât acciza datorată, în cazul în care produsul energetic refolosit ar fi pasibil de impunere;
amestecul-în afara unui antrepozit fiscal al produselor energetice cu alte produse similare, cu condiția ca accizele asupra componentelor să fi fost plătite anterior, iar suma achitată să aibă o valoare mai mică decât suma accizei care ar putea să fie aplicată asupra amestecului.
2.3.4. Alte produse accizabile
În conformitate cu Codul Fiscal mai sunt și alte produse accizabile cum sunt:
cafea prăjită,cafea verde, cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă;
berea/baza de bere din amestecul cu băuturi non-alcoolice, la care ponderea gradelor Plato rezultate din malț a cerealelor marțificabile și/sau nemalțificabile este mai mică de 30% din numărul total de grade Plato;
băuturile fermentate, altele decât berea și vinul, la care ponderea de alcool absolut rezultată din fermentarea exclusivă a fructelor, sucurilor de fructe și sucurilor concentrate de fructe nu depășește 50%;
bijuterii din aur și/sau platină,exceptând verighetele;
confecții din blănuri natural;
iahturi și alte nave și ambarcațiuni, autoturisme și autoturisme de teren;
arme de vânătoare și arme de uz personal,cartușe cu glonț și alte feluri de muniție;
motoare cu capacitate mai mare de 100CP, alocate iahturilor și altor nave și ambarcațiuni pentru agrement.
2.4. Plata accizelor
Plata accizelor armonizate.
Accizele armonizate se achită de către antrepozitarii autorizați puntru două feluri de produse:produse accizabile produse în antrepozite fiscale ori importate în teritoriul vamal al României și produse accizabile destinate scoaterii în evidență cu timbre, banderole sau etichete.
Antrepozitarii autorizați au următoarele responsabilități în legătură cu plata accizelor:
Predarea declarațiilor accizelor și calculul acestora
Fără a acorda importanță faptului, că fie se datorează fie nu se datorează plata accizei pentru luna corespunzătoare, oricare plătitor de accize este obligat să prezinte la autoritatea fiscală competentă o declarație de accize pentru fiecare lună în care este valabilă autorizația de antrepozit fiscal.
Până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care face referință declarația, se lasă la autoritatea fiscală competentă de către antrepozitarii autorizați, declarațiile de accize .
În situațiile utilizării produselor accizabile în interiorul antrepozitului fiscal altfel decât pentru producția proprie ori al deținerii în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost înglobate în sistemul de accizare, antrepozitarul autorizat trebuie să predea imediat o declarație de accize la autoritatea fiscală competentă și, prin abatere de la regimul de drept comun acciza se achită a doua zi după depunerea declarației.
Orice antrepozitar autorizat, obligat la plata accizelor, deține răspunderea pentru calcularea corectă a accizelor.
Plata accizelor la bugetul de stat
Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă.
În ceea ce privește importul unui produs accizabil, care nu este situat într-un regim suspensiv, momentul plății accizelor este momentul înregistrării declarației vamale de import.
Plata accizelor către bugetul de stat se realizează în funcție de felul produselor accizabile precum și din operațiunea din care rezultă-producție sau import astfel:
accizele se plătesc la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă, pentru produsele rezultate din producția internă;
plata accizelor se realizează în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost primite produsele sau la momentul înregistrării declarației vamale de import, pentru alte produse accizabile, rezultate din teritoriul comunitar sau din import, după caz;
pentru iahturi și alte nave și ambarcațiuni cu sau fără motor, precum și pentru autovehicule sau autoturisme, plata se realizează cu ocazia primei înmatriculării în România;
pentru produsele accizabile, altele decât băuturile, tutunul și energia electrică achiziționate de persoane fizice, plata se realizează la data înregistrării la autoritățile competente, potrivit legii.
Obligația de plată a accizelor pe parcursul deplasării
Mutarea produselor accizabile între două antrepozite fiscale ori dintr-un antrepozit fiscal în afara țării, constă în menținerea produselor accizabile într-un regim suspensiv.
În cazul oricărei fapte care determină nerespectarea regimului juridic strict reglementat pentru mutarea produselor accizabile, acciza se datorează de către persoana care a trimis produsul accizabil.
Orice persoană care trimite un produs accizabil în regim suspensiv este exclusă de la plata accizei pentru acel produs, dacă primește de la antrepozitul fiscal primitor un document administrativ de însoțire, certificat în mod corespunzător.Dacă nu primește documentul administrativ de însoțire certificat în termen de 45 de zile de la data trimiterii produsului, are datoria de a informa în următoarele 5 zile autoritatea fiscală competentă cu privire la acest fapt și de a achita accizele pentru produsul respectiv în terment de 7 zile de la data săvârșirii termenului de primire a acelui document.
Sunt scutite de la plata accizelor produsele exportate direct de agenții economici producători fie prin agenți economici care iși derulează activitatea pe bază de comision, produsele existente în regimuri vamale suspensive, conform prevederilor legale în domeniu.
Orice produs importat, provenit din donații sau finanțat direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordat instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de unitate publică, de către guverne străine, organisme internaționale și organizații non-profit și de caritate este scutit de la plata accizelor.Mai sunt scutite și produsele livrate la rezerva de stat și la rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest regim.
Conform reglementărilor fiscale în vigoare, momentul exigibilității accizei intervine:
pentru produsele din producția internă, la data efectuării livrării, la data acordării produselor ca dividende sau ca plată în natură, la data la care au fost consumate pentru reclamă și publicitate și respectiv, la data înstrăinării ori utilizării în orice alt scop decât comercializarea;
pentru produsele provenite din teritoriul comunitar, la momentul recepționării acestora;
pentru produsele importate, la data înregistrării declarației vamale de import;
pentru iahturi și alte nave și ambarcațiuni cu și fără motor, precum și pentru autovehicule sau autoturisme, momentul exigibilității accizei intervine în momentul înmatriculării în România;
pentru arme și arme de vânătoare, altele decât cele pentru uz militar, momentul exigibilității accizei ia naștere la momentul înregistrării la autoritățile competente.
CAPITOLUL III
ANALIZA VENITURILOR DIN ACCIZE COLECTATE LA
BUGETUL STATULUI 2011-2014
Evoluția veniturilor Bugetului General Consolidat 2011-2014
Analizând principalele tipuri de venituri ale Bugetului General Consolidat , printre care amintim:veniturile nefiscale, impozitul pe profit, impozitul pe venit, TVA, accize, alte impozite și taxe pe bunuri și servicii,taxele pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfășurarea de activități, contribuțiile de asigurări, sumele obținute de la UE, veniturile nefiscale;vom vedea evoluția acestora în perioada 2011-2014
Începând cu anul 2011 observăm că bugetul a avut drept punct de plecare prevederile macroeconomice de la sfârșitul anului 2010, potrivit cărora, în termeni reali, se anticipă o creștere, a PIB de 1,5%, pentru a nu intâmpina probleme, instituind o diminuare a deficitului de la 6,4% din PIB în 2010 la 4,4% din PIB în anul 2011.
Potrivit datelor din anul 2011, de la 1 ianuarie până la 31 decembrie, execuția bugetului general consolidat, s-a terminat cu un deficit de 23,90 miliarde lei, respectiv 4,1% din PIB, comparativ cu un deficit anual de 23,95 miliarde lei din anul precendent 2010.
În anul 2011, veniturile bugetului general consolidat au avut un total de 181,9 miliarde lei, aceasta însemnând o pondere de 31,4% în PIB și 101,5% fiind gradul de realizare în raport cu estimările inițiale. Gradul de realizare față de ultimul program care a fost majorat în raport cu estimările inițiale este de 99,6%.
Tabelul Nr.1 : Execuția Bugetului General Consolidat 01 ianuarie-31 decembrie 2011
Sursa:Ministerul Finanțelor Publice,Raport privind execuția bugetară pe anul 2011
Principalele venituri bugetare care au înregistrat o dezvoltare pozitivă față de estimări,potrivit datelor prezentate în Tabelul Nr.1, au fost: impozitul pe venit, (grad de realizare 101,8%); taxa pe valoarea adăugată, (100,5%); contribuții de asigurări, (102,0%) și veniturile nefiscale, (103,6%).
Grafic NR 1. :Structura Veniturilor Bugetare 2011
s
Sursa:Ministerul Finanțelor Publice,Raport privind execuția bugetară pe anul 2011
S-au înregistrat majorări în cazul impozitelor și taxelor pe bunuri și servicii de 3 pp, în ceea ce privește ponderea principalelor categorii de impozite în totalul de venituri încasate, datorită creșterii ponderii veniturilor din TVA cu 3 pp și a veniturilor din accize cu 0,2 pp.
În cazul contribuțiilor de asigurări, în anul 2011, de asemenea majorarea a fost de 0,7 pp în totalul de venituri încasate față de anul 2010.În același timp au fost înregistrate și diminuări cu 0,6 pp în ceea ce privește impozite pe profit, cele pe salarii, pe venit și câștigurile din capital.
În comparație cu anul 2010, în anul 2011 veniturile bugetului general consolidat au avut o dezvoltare pozitivă, creșterea nominală înregistrată fiind de 7,9%, însă diminuarea acestora ca procent în PIB a fost de 0,9 pp de la 32,3% în anul 2010 la 31,4% în anul 2011.
Față de anul 2010, creșterea nominală a veniturilor a fost cauzată în principal de încasările din impozitul pe profit (+1,9%), impozitul pe salarii și venit (+6,2%), TVA (+ 22,1%), accize (+10,4%), contribuții de asigurări (+10,8%). Au fost înregistrate evoluții sub nivelul încasărilor anului 2010,în special în cazul veniturilor nefiscale(-6,3%).
Tabelul Nr.2: Deficitul Bugetar
Sursa: Ministerul Finanțelor Publice
Execuția bugetului general consolidat, de la 1 ianuarie până la 31 decembrie, conform datelor din Tabelul Nr.2 , s-a finalizat cu un deficit de 14,8 miliarde lei, ceea ce înseamnă 2,5% din PIB, în raport cu un deficit anual de 13,7 miliarde lei. În anul 2012 deficitul bugetar a scăzut față de 2011 cu peste 40%, de la 4,3% din PIB la 2,5%.
Tabelul Nr. 3 : Execuția Bugetului General Consolidat 01 ianuarie-31 decembrie 2012
Sursa:Ministerul Finanțelor Publice,Raport privind execuția bugetară pe anul 2012
În anul 2012, veniturile bugetului general consolidate, au avut un total de 193,1 mil.lei, constituind 32,9% pondere în PIB și un grad de relizare în raport cu estimările anuale de 97,1%. Principalele venituri bugetare au înregistrat următoarele evoluții în ceea ce privește gradul de realizare al programului anual de încasări: impozitul pe profit 98,8%, impozitul pe venit 98,5%; taxa pe valoarea adăugată 97,6%, accize 98,4%, contribuțiile de asigurări 101,1% și veniturile nefiscale 98,8%.
Grafic Nr.2: Stuctura Veniturilor Bugetare 2011-2012
Sursa: Ministerul Finanțelor Publice,Raport privind execuția bugetului pe anul 2012
În total venituri încasate, în anul 2012, în privința ponderii principalelor categorii de impozite, s-au înregistrat majorări în ceea ce privește impozitele pe profit, pe salarii,cele pe venit și câștigurile de capital de 0,5 pp, cât și în cazul impozitelor și taxelor pe bunuri și servicii de 1,2 pp, drept consecință a creșterii ponderii veniturilor din impozite și taxe pe bunuri și servicii de 0,9 pp și a taxelor pentru frolosirea bunurilor cu 0,5 pp cât și în privința sumelor obținute de la UE în contul plăților realizate și prefinanțări cu 0,7 puncte procentuale față de anul 2011. Au fost înregistrate în paralel și diminuări cu 0,9 pp în ceea ce privește contribuțiilor de asigurări și cu 0,7 pp veniturile nefiscale.
În anul 2012, în comparație cu anul precedent veniturile bugetului general consolidat,au avut o evoluție pozitivă, creșterea nominală care s-a înregistrat fiind de 6,2% și ca procent în PIB s-au majorat cu 0,2 pp în 2011 de la 32,7% la 32,9% în 2012.
Față de anul 2011, creșterea nominală a veniturilor a fost determinată în principal la încasările din impozitul pe profit (+5,3%), impozitul pe salarii și venit (+9,9%), TVA (+ 5,4%), accize (+6%), contribuții de asigurări (+2%), alte impozite și taxe pe bunuri și servicii cât și de donațiile din străinătate și sumele obținute de la Uniunea Europeană în contul plaților realizate (+22,4%).
Creșteri sub nivelul încasărilor din anul 2011 s-au înregistrat în principal în cazul veniturilor din capital (-15,1%) și veniturilor nefiscale (-1,3%).
Tabelul Nr.4 : Deficitul Bugetar
Sursa: Ministerul Finanțelor Publice
În intervalul cuprins de la 1 ianuarie pânâ 31 decembrie 2013, potrivit datelor din Tabelul Nr.4, execuția bugetului general consolidat, s-a terminat cu suma de 15,8 mil.lei reprezentând un deficit , respectiv 2,5% din PIB.
Deficitul din cadrul bugetului general consolidat al anului 2013, ca procent în PIB,s-a aflat la același nivel cu cel înregistrat în anul precedent(2012).
Tabelul Nr. 5 : Execuția Bugetului General Consolidat 01 ianuarie-31 decembrie 2013
Sursa:Ministerul Finanțelor Publice,Raport privind execuția bugetară pe anul 2013
În anul 2013, veniturile din bugetul general consolidat, au avut un total de 200,3 miliarde lei, constituind 31,9% din PIB iar comparativ cu estimările anuale au avut un grad de realizare de 97,5% .
Principalele venituri bugetare, referitoare la gradul de realizare din programul anual de încasări, au evoluat în felul următor: impozitul pe profit a avut 101,1% , impozitul pe venit având 99,6%; taxa pe valoarea adăugată deține 98,1%, accize 100,8% , contribuțiile de asigurări au o pondere 100,4% iar veniturile nefiscale fiind de 99%.
Creșterile mai puțin avantajoase față de nivelul anual estimat al veniturilor au avut loc atunci cand sumele de bani erau primite de la Uniunea Europeană în contul plăților realizate, gradul de realizare fiind de 77,8%.
Grafic Nr.3 :Structura Veniturilor Bugetare 2012-2013
Sursa: Ministerul Finanțelor Publice,Raport privind execuția bugetului pe anul 2013
În totalul de venituri încasate, în privința ponderii principalelor categorii de impozite, au existat majorări în privința impozitelor pe profit, salariilor, veniturilor și câștigurilor de capital cu o valoare de 0,4 pp, majorări ale contribuțiilor de asigurări cu 0,5 pp, ale veniturilor din impozitele și taxele pe proprietate cu 0,1 pp, creșteri ale taxelor pentru folosirea bunurilor cu 0,5 pp iar în ce privește sumele obținute de la UE în contul plăților realizate și prefinanțări, majorări cu 0,5 puncte procentuale.
În același timp, făcând referință la taxa pe valoarea adăugată, aceasta a înregistrat și diminuări cu 0,3pp, în cazul altor impozite și taxelor pe bunuri și servicii reduceri cu 0,3 pp cât și scăderea veniturilor nefiscale cu 0,9 pp.
În comparație cu anul precedent, în anul 2013, veniturile bugetului general consolidat au avut o creștere nominală de 3,7% și în PIB ca procent, au scăzut cu 1 pp de la 32,9% în anul 2012 la 31,9% în 2013.
Tabelul Nr.6 Deficitul bugetar
Sursa: Ministerul Finanțelor Publice
În România, deficitul structural a scăzut semnificativ din PIB de la 3,3% în anul 2011 la 1,0% din PIB în anul 2014 .
Tabelul Nr.7 : Deficitul bugetar
Sursa: Ministerul Finanțelor Publice
Execuția bugetului general consolidat, în conformitate cu datele din Tabelul Nr.7, de la data de 1 ianuarie până la data 31 decembrie 2014, s-a terminat cu un deficit cash de 11,5 miliarde lei, reprezentând 1,7% din PIB.
Deficitul bugetului general consolidat în anul 2014, în comparație cu anul precedent, s-a diminuat cu 0,8 puncte procentuale de la 2,5% în 2013 la 1,7% , ca procent în PIB.
Tabelul Nr. 8: Execuția Bugetului General Consolidat 01 ianuarie-31 decembrie 2013
Sursa:Ministerul Finanțelor Publice,Raport privind execuția bugetară pe anul 2013
În anul 2014, veniturile incluse în bugetul general consolidat, au avut un total de 214,3 miliarde lei, însemnând 32,1% din PIB și un grad de realizare în raport cu estimările anuale de 98,1%.
Principalele venituri bugetare, în ceea ce privește gradul de realizare al programului anual de încasări, au înregistrat evoluții după cum urmează : impozitul pe profit având 102,1%, impozitul pe venit și cel pe salarii înregistrând 102,9%; taxa pe valoarea adăugată deținând 94,4%, accize au 99,9%, contribuțiile de asigurări 100,3% iar veniturile nefiscale având 97,8%.Evoluții mai puțin avantajoase în raport cu nivelul anual estimat al veniturilor au existat în situația sumelor obținute de la Uniunea Europeană în contul plaților realizate, acolo unde gradul de realizare a fost de 90,3%.
Grafic Nr.4 : Structura veniturilor Bugetare 2013-2014
Sursa: Ministerul Finanțelor Publice,Raport privind execuția bugetului pe anul 2014
În ceea ce privește ponderea categoriilor principale de impozite din totalul veniturilor încasate, au fost înregistrate majorări cu 0,2 pp în ceea ce privește impozitul pe profit, cu 0,7 pp în cazul veniturilor din impozite și taxelor pe proprietate, cu 0,7 pp în situația veniturilor din accize, cu 0,4 pp în privința veniturilor din alte impozite și taxe pe bunuri și servicii, iar în situația sumelor provenite de la UE în contul plăților realizate cu 1,4 puncte procentuale.
Au fost înregistrate în același timp și reduceri cu 0,2 pp în situația impozitului pe venit și salarii, cu 2,2 pp în cazul taxei pe valoarea adăugată, cu 0,9 pp a taxelor pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor cât și pe desfășurarea de activități, a contribuțiilor de asigurări cu 0,2 pp și în privința veniturilor nefiscale cu 0,5 pp.
În anul 2014, veniturile aflate în bugetul general consolidat, făcând comparație cu anul precedent, au avut o creștere nominală de 7,0%, și în PIB ca procent s-au mărit cu 0,7 pp de la 31,4% în anul 2013 la 32,1% în 2014.
3.2.Evoluția accizelor 2011-2014
Pentru a face analiza evoluției accizelor în perioada 2011-2014 ne vom ajuta de următorul tabel.
Tabelul Nr.9 Nivelul Accizelor 2011-2014
Sursa: Codul Fiscal
În anul 2011 față de anul 2010 nivelul accizelor pentru băuturile fermentate liniștite a crescut de la 0,00 euro/UM la 100,00 euro/UM și în cazul băuturilor fermentate spumoase nivelul a crescut de la 34,05 euro/UM la 45,00 euro/UM , menținându-se constant din anul 2011 până în anul 2014.
Benzina cu plumb crește în anul 2014 de la 547,00 euro/UM față de anii anteriori la 637,91.La fel se întâmplă și cu benzina fară plumb, nivelul acesteia crește în anul 2014 la 557,91 de la 467,00 în anii anteriori.
Încasările din accize în anul 2011 față de anul 2010, au înregistrat o creștere cu 10,4% ca urmare a majorării nivelului accizelor la produsele următoare: motorină (3,2%), benzină fară plumb (3,3%), produse intermediare (54,6%) și țigarete (3,5%).
În raport cu anul 2011,în anul 2012 încasările din accize au înregistrat o creștere cu 6% datorată creșterii nivelului accizelor pentru motorină, pentru țigarete, precum și creșterii cursului de schimb.
În anul 2013 față de anul 2012 sumele încasate din accize au crescut cu 4,2% pe fondul majorării nivelului accizelor pentru motorină, pentru țigarete, alcool, pe baza introducerii de accize pentru unele produse de lux precum și creșterii cursului de schimb care a fost luat în calcul pentru plata accizelor aflate în condițiile unei influențe defavorabile determinată de descreșterea volumului cifrei de afaceri din cadrul comerțului cu amănuntul al carburanților pentru autovehicule cu 3,6%.
Încasările din accize în anul 2014 au înregistrat o creștere cu 14,2% în comparație cu anul 2013, pe fondul creșterii nivelului accizelor pentru țigarete, a celor pentru alcool etilic, pentu benzină fară plumb, benzină cu plumb, a celor pentru motorină și petrol lampant(kerosen), cât și a modificării modului de calcul al valorii accizelor în lei cât și a influenței favorabile determinată de majorarea volumului cifrei de afaceri cadrul comerțului cu amănuntul al carburanților pentru autovehicule cu 0,3%.
Nivelul petrolului lampan crește și acesta în anul 2014 față de anii precedenți.
Nivelul celorlalte accize pe perioada acestor ani se menține constant.
Tabelul Nr.10 :Nivelul accizelor
Sursa: Codul Fiscal
Din Tabelul Nr.10 se observă ca nivelul accizelor pentru cafea verde, cafea prăjită și cafea solubilă pe perioada anilor 2010-2014 s-a menținut constant.
Tabelul Nr.11 : Evoluția accizelor și a veniturilor bugetare în perioada 2011-2014
În anul 2011 Bugetul General Consolidat are în componența sa venituri totale în caloare de 181 919,9 mil.lei.În totalul acestora accizele au o valoare de 19 104,9 mil.lei pe lângă veniturile fiscale care sunt în valoare de 104 686,9 și veniturile nefiscale care au un total de
18 562,9 mil.lei.
În anul 2012 accizele au valoare de 20 260,4 mil.lei din totalul veniturilor în suma de
193 148,2 mil.lei.Pe lângă acestea veniturile fiscale sunt de 114 044,6 mil.lei, iar veniturile nefiscale sunt de 18 327,8 mil.lei.
În totalul veniturilor (200 052,3 mil.lei) Bugetului General Consolidat, în anul 2013, accizele sunt în sumă de 17 160,5 mil.lei.În comparație cu veniturile fiscale, accizele în totalul lor sunt de aproximativ 5 ori mai mici decât acestea.
În anul 2014 veniturile totale au suma de 214 057,6 mil.lei, în componența acestora fiind incluse venituri fiscale în valoare de 124 973,9 mil.lei , venituri nefiscale 17 188,4 mil.lei.Pe lângă acestea contribuind și accizele cu o suma situată între cele doua venituri, în valoare de
24 094,8 mil.lei.Valoarea accizelor în acest an fiind aproape dublă față de valoare veniturilor nefiscale.
Făcând o analiză pe ani observăm că în anul 2012 valoarea accizelor crește cu
1 155,5 mil.lei față de anul 2011.
În anul 2013 accizele scad cu 3099,9 mil.lei față de anul 2012, urmând ca în anul 2014 acestea să crescă iar cu suma de 7 174,3 mil.lei față de anul 2013.
Din Tabelul Nr.11 observăm că în perioada 2011-2014 accizele nu au o evoluție constantă, acestea crescând și scăzând de la un an la altul.
Tabelul Nr.12: Analiza accizelor ca pondere în PIB
Sursa:Ministerul Finanțelor Publice,Execuția Bugetului pe anii 2011-2014
Ca pondere în PIB veniturile totale în anul 2011 reprezintă 32,7 % în Bugetul General Consolidat.În componența veniturilor totale, accizele reprezintă 3,4% , veniturile nefiscale 3,3%, însă cea mai mare pondere o au veniturile fiscale de 18,8%.
În anul 2012 accizele au o pondere de 3,4% ca și în anul anterior în componența veniturilor totale care sunt de 32,9%.
Accizele în anul 2013 reprezintă 3,4% din totalul veniturilor care au o pondere de 32,0%.În anul 2014 accizele reprezentând 3,6% din totalul veniturilor de 31,7 %, în anul acesta accizele înregistrând ponderea cea mai mare din perioada 2011-2014.
Pe parcursul acestor ani(2011-2014) veniturile nefiscare sunt apropiate de accize ca ponderi.
În anii 2011-2013 accizele ca pondere în PIB înregistrează aceeași valoare, cea de 3,4%.În anul urmator(2014) ponderea accestora crește cu 0,2%.
În ceea ce privește accizele din Tabelul NR.12 observăm că acestea în perioada 2011-2014 acestea au o evoluție constantă în primii 3 ani, după care acestea cresc în anul 2014.
Tabelul Nr.13 :Analiza accizelor în Bugetul de stat și în alte bugete
Sursa: Ministerul Finanțelor Publice,Execuția Bugetului General Consolidat pe anii 2011-2014
După cum observăm din Tabelul Nr.13 valoarea accizelor în cadrul Bugetului de stat a fost în continuă creștere din anul 2011 până în anul 2014. Accizele înregistrând în anul 2011 o valoare de 17 805,9 mil.lei , în anul 2012 o valoare de 18 910,8 mil.lei , în următorul an 19 798,0 mil.lei iar în anul 2014 având suma de 22 755,4 mil.lei.
În anul 2014 s-a înregistrat ce mai mare sumă a accizelor în cadrul Bugetului de stat, suma de 22 755,4 mil.lei având o pondere în PIB de 1,27%.
În comparație cu alte bugete, în anul 2014 avem o diferență de 21 416 mil.lei față de bugetul de stat.În anul 2011 s-a înregistrat o diferență de 16 506,9 mil lei aceste bugete.Diferența în 2012 a fost de 17 561,2 mil.lei , iar în anul 2013 fiind de18 490 mil.lei.
Pe perioada acestor ani între bugetul de stat și alte bugete au fost înregistrate diferențe foarte mari de sume, sumele fiind apropiate ca valoare între ele.
În ceea ce privește alte bugete accizele nu au evoluat constat, acestea crescând și scăzând pe perioada acestor ani(2011-2014).În anul 2011 au un total de 1 299,0 mil.lei, urmând ca în anul următor acestea să crească cu 50,6 mil.lei.Acestea în anul 2013 față de anul 2012 scad cu 41,6 mil.lei.De la suma de 1 308,0 mil.lei înregistrată în anul 2013 accizele cresc cu 31,4 mil.lei ajungând în anul 2014 la suma de1339,4 mil.lei.
În anul 2011 accizele au cea mai mică valoare din acesti ani, în cadrul altor bugete
(1 299,0 mil.lei).
În ce privește alte bugete, a fost înregistrată o pondere în PIB de 1,03% în 2014 față de anul 2011.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
După cum bine se observă impozitele, atât cele directe cât și cele indirecte constituie o formă foarte importantă de obținere a veniturilor statului.
Forme foarte vechi de impozitare, accizele constituie o sursă importantă de venituri, cu cheltuieli minime din partea aparatului de stat. Cotele cele mai mari afectează prețurile pentru băuturi alcoolice, țigări, automobile și carburanți.
Creșterea accizelor pentru carburanți determină majorarea cheltuielilor de transport-aprovizionare pentru toate categoriile de bunuri sau a tarifelor pentru servicii. În mod concret, odată cu creșterea prețului pe unitatea de carburanți, crește costul bunurilor de strictă necesitate (pâine, lapte, medicamente), al energiei electrice, al transportului. Prin urmare, o creștere necontrolată a accizelor pentru anumite categorii de produse poate genera scăderea nivelului de trai al populației .
Din punctual meu de vedere, simplificarea sistemului de taxe, creșterea veniturilor bugetare prin lărgirea bazei de impozitare reprezintă obiective principale pentru perioada viitoare.
După cum prevede și Codul Fiscal în ceea ce privește accizele se urărește pentru perioada viitoare, respectarea angajamentelor asumate de România prin Scrisoarea de intenție adresată Fondului Monetar Internațional, respective implementarea unor măsuri de creștere a veniturilor colectate din accize, mai ales prin reducerea evaziunii în sfera accizelor la băuturi alcoolice, și
o mai bună corelare a cotelor de accize cu conținutul de alcool și procesul de producție;respectarea creșterii graduale la țigarete.
În ce privește TVA-ul se urmărește reducerea treptată a acestuie pe următorii 4 ani, pe măsura îmbunătățirii pentru colectarea veniturilor.
În anul 2016, estimarea veniturilor bugetare, va avea drept obiectiv atingerea unui nivel 1,6% din PIB, față de 1,8% din PIB în 2014 al deficitului bugetar.
Ca urmare a măsurilor avute în vedere de ANAF, pe termen mediu, cu privire la reducerea evaziunii fiscale, veniturile bugetare se vor înscrie pe o trendință crescătoare .
Cele mai mari ponderi sunt înregistrate de contribuțiile sociale ( 8,8-8,7% din PIB ), TVA (8,5% din PIB), accize (3,6% din PIB), în cadrul veniturilor bugetare
BIBLIOGRAFIE
1. Moșteanu Narcisa Roxana “Tehnici Fiscale” Editura Universitară 2011
2. Șova Dan “Drept fiscal” Editura C.H. Beck 2011
3. Haralambie George Alin “Fiscalitate teorie și aplicații” Editura PRO Universitaria 2012
4. Bălănescu Rodica, Bălășescu Florin, Moldovan Elena “Sistemul de impozite”Editura Economica 1994
5. Văcărel Iulian,Gh.D.Bistriceanu,Gabriela Anghelache,Maria Bodnar,Florian Bercea,Tatiana Moșteanu,Florin Georgescu “Finanțe Publice” Ediția a IV-a,Editura Didactică și Pedagogică București 2003
6. Văcărel Iulian,Gh.D.Bistriceanu,Gabriela Anghelache,Maria Bodnar,Florian Bercea,Tatiana Moșteanu,Florin Georgescu “Finanțe Publice” Ediția a II-a, Editura Didactică și Pedagogică București 1999
7. Toma Mihai, Brezeanu Petre “Finanțe și gestiune financiară” Editura Economica 1996
8. Lazăr Cornel, Matei Mirela,Jean Andrei “Finanțe” Editura Universității Petrol-Gaze din Ploiești 2007
9.Dan Drosu Saguna “Drept financiar și fiscal-tratat” Editura Eminescu 2000
10. http://www.mfinante.ro/execbug.html?pagina=domenii
11. http://www.mfinante.ro/execbug.html?pagina=domenii
12. https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_2011.htm#sapte
13. https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_2012.htm#sapte
15. https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_2013.htm#sapte
16. https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2014.htm#sapte
17. https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/CFN_ante_21ian15_OG4.htm#sapte
18. http://conspecte.com/Finante-Publice/sistemul-fiscal.html
19. http://www.consiliulfiscal.ro/
20. http://lege5.ro/Gratuit/gmzdanbu/ordonanta-de-urgenta-nr-158-2001-privind-regimul-accizelor
21. http://www.customs.ro/ro/accize/reglementari.aspx
22. http://www.iancu.biz/codul-fiscal/reglementari-privind-accizele/
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Accizele Sursa de Finantare a Bugetului de Stat (ID: 134914)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.