Accidentul vascular cerebral (AVC) repezint ă pierderea funcției cerebrale [600076]

1
INTRODUCERE

“Accidentul vascular cerebral (AVC) repezint ă pierderea funcției cerebrale
ca urmare a unei perturbări în alimentarea cu sânge a creierului. Aceasta perturbare
este cau zată fie de ischemie (lipsa fluxului sanguin) fie de hemoragii”1 “Ischemia
este cauzat ă fie de blocarea unui vas de sânge prin tromboză fie prin embolie
arterială sau de hipoperfuzie cerebrală.”2
“Accidentele vascula re cerebrale reprezintă a treia cauză de morbiditate și
mortalitate în Europa și S.U.A. (după boala c ardiacă ische mică și cancer), iar în
România conform statisticilor O.M.S., se sit uează pe primul loc, atât în ce privește
mortalitatea cât și invaliditatea majoră. ”3
Statistici rece nte realizate în anul 2008 -2010 în România arată că “prevalența
AVC este d e 0,1% pentru grupa de vârstă sub 40 a ni, 1,8% pentru grupa de vârstă
40-55 ani, 4,3% pentru grupa de vârstă 55 -70 ani și 13,9% la vârsta peste 70 de ani.
Nu s-au semnalat diferențe semnificative între mediul urban și rural. ”4
“Din cei 468.635 pacienți, 212.714 au fost bărbați (45,4 %) și 255.921 femei
(54,6 %). ”5

1 Sims NR, Muyderman H (September 2009). "Mitochondria, oxidative metabolism and cell death in stroke".
Biochimica et Biophysica Acta 1802 (1): 80 –91;
2 Dan L. Longo … [et (2012). Harrison's principles of internal medicine. (18th e d. ed.). New York: McGraw -Hill;
3 Popescu BO, Bajenaru O. Elemente esențiale de neurologie clinică – Editura Medicală Amaltea; 2009.
4 Cintez a M, Pana B, Cochino E, et al. Prevalence and control of cardiovascular risk factors in Romania cardiozone
national study. Maedica – A Journal of Clinical Medicine, 2007;2(4):277 -88;
5 Mariana -Alis Neagoe, Petru Armean, Cristina Lupan – Tendința factorilor de risc convenționali la pacienții
spitalizați cu AVC în perioada 2008 -2010, revista medicalå românå – volumul lix, nr. 1, 2012;

2

Fig. Intro.01 “Distribuția pacienților pe grupuri de vârstă.”6

Pacienții care supraviețuiesc unui accident v ascular prezintă adesea
simptome și semne persistente ca: “ paralizia unor funcții motorii, deficite senzoriale,
defic ite de percepție, de echilibru, afazie, depresie, demență sau alte deteriorări ale
funcțiilor cognitive .”7 “Cel putin 30% dintre supravietuitorii unui accident vascular
cerebral vor prezenta o recuperare incompleta, 20% n ecesit ând asiste nta pentru
activitatile curente ”8, fapt ce afectează calitatea vieții și repezintă o povară financiară
importantă pentru pacient: [anonimizat]. O astfel de p ovară o repezintă

6 Mariana -Alis Neagoe , Petru Armean, Cristina Lupan – Tendința factorilor de risc convenționali la pacienții
spitalizați cu AV C în perioada 2008 -2010, revista medicalå românå – volumul lix, nr. 1, 2012 ;
7 Asplund K, Stegmayr B, Peltonen M. From the twentieth to the twenty -first century: A public health perspective
on stroke. In: Ginsberg MD, Bogousslavsky J. (eds.) Cerebrovascular Disease: Pathophysiology, Diagnosis, and
Management. Blackwell Science, Mald en, MA; 1998. p. 901 -918;
8 Bonita R, Solomon N, Broad JB, 1997. Prevalence of stroke and stroke -related disability. Estimates from Auckland
Stroke Studies. Stroke 28:1989 -1902;

3
spasticitatea, “ o condiție comună care de obice i afectează mușchii persoanelor cu
leziuni de neuron motor central (cum este și cazul accidentelor vasculare cerebrale),
sau o leziune palido -nigrică .”9
”Spasticitatea este o tulburare motorie, caracterizată de o creștere dependentă
de viteză a reflexelor tonice de întindere (tonus muscular) cu reflexe tendinoase
exagerate, care rezultă din hiperexcitabilitatea reflexului de întindere, ca o
componentă a sindromului de neuron motor central” .10
Odată instalată spast icitatea provoacă o scurtare a mușchiului ceea ce duce la
modificări fizice și poate face mișcările dificile și necontrolate în special la nivelul
membrelor. Într-un studiu , “25% dintre pacientii cu accident vascular cerebral sufer ă
de spasticitate în primele 6 săptămâni de la eveniment. De asemenea, spasticit atea
afectează în primul rând cot ul (79% din pacienți), încheietura mâinii (66% din
pacienți ) și glezna (66% din pacienți ) .”11 „La nivelul membrelor superioare,
spastici tatea cauzează cel mai des rotație internă și adducția umărului, flexia la
cotului, înc heieturii mâinii și a degetelor.”12

9 van der Kooij H, Prange GB, Krabben T, Renzenbrink GJ, de Boer J, Hermens HJ , Jannink MA. Preliminary
results of training with gravity compensation of the arm in chronic stroke survivors. Conf Proc IEEE Eng Med Biol
Soc. 2009;1:2426 -9.
10 Lance JW: Symposium synopsis, in Feldman RG, Young RR, Koella WP (eds): Spasticity: Disordered Motor
Control. Chicago, Yearbook Medical Publishers, 1980 ;
11 Wissel J, Schelosky LD, Scott J, Christe W, Faiss JH, Mueller J. Early development of spasticity following stroke:
A prospective, observational trial. Journal of Neurology 2010;257:1067 –1072;
12 Marciniak C. Poststroke hypertonicity: Upper limb assessment and treatment. Topics in Stroke Rehabilitation
2011;18:179 –194;

4
CAPITOLUL I MOTIVATIA ALEGERII TEMEI

“Prin calitatea vieții în sănătate se înțelege bunăstarea fizică, psihică și
socială, precum și capacitatea pacienților de a -și îndeplini sarcinile obișnuite, în
existența lor cotidiană.”13
“Creșterea patologică a tonusului muscular poate duce la scurtarea
mușchiului, postura anormală, durere și limitarea activităților care sunt obstacole
majore în reabilitare.”14
În prezent, stretching -ul, atele și orteze, chirurgie sau medicamente , etc.
repezintă o practică foarte comună în managementul spasticității, însă re zultatele nu
sunt mulțumitoare.
”Tehnicile de recuperare au evoluat în paralel cu cercetarea în domenii cum
sunt ortopedia, educația și neurofiziologia. În anii 1940 -1960 au fost dezvoltate mai
multe tipuri de abordare bazate pe neurofacilitare (ideea că aplicarea de stimuli
senzitivi poate modifica tiparele mo torii)”15. “Printre acestea se numară tehnicile
dezvoltate de Bobath”16, “Rood, Kabat ( prin facilitarea proprioceptiv ă
neuromuscular ă), Brunnstromm”17, “programul de re învatare motorie”18, “abordarea

13 Iustin Lupu – Calitatea vieții în sănătate definiții și instrumente de evaluare, XVII, nr. 1 –2, 2006, p. 73 –9;
14 Lundström E, Terént A, Borg J. Prevalence of disabling spasticity 1 year after first -ever stroke. Eur J Neurol
2008; 15: 533 –539;
15 Gordon J. Assumptions undelying physical therapy intervention: theorethical and historical perspectives. In
Movement Scienc e. Foundations for Physical therapy in Rehabilitation, 2nd ed, ed J. Carr and R. Sheperd.
Gaithersburg, MD: Aspen, 1 -32;
16 BOBATH B, A study of abnormal postural reflex activity in patients with lesions of the central nervous system
Physiotherapy. 1954 Sep ;40(9):259 -67;
17 Brunnstrom S. Motor testing procedures in hemiplegia: based on sequential recovery stages. Phys Ther. 1966
Apr;46(4):357 -75;
18 Carr JH, Sheperd RB, 1989. A motor learning model for stroke rehabilitation. Physiotherapy, 75, 372 -380; Car r
JH, Sheperd RB, 1989. Neurological rehabilitation. Optimising motor performance. Oxford, Butterworth –
Heinemann ;

5
educa țional ă”19. Sunt din ce în ce mai raspandite și studiate tehnicile de recuperare
care folosesc diferite dispozitive tehnice: biofeedback, terapia prin constrangere,
antrenamentul pe covor rulant cu sustinerea greut ății, terapia robotic ă, stimularea
electric ă funcțională, antrenamentul pe platformă vibratorie, e tc.
Neuroplasticitatea repezintă toate procesele adaptative care permit sistemului
nervos central să genereze variații ale comportamentelor. “Plasticitatea dependentă
de experiențe depinde de numeroși factori”20 precum numarul de repetări,
intensitatea, mom entul, stimularea senzorială etc. care influențează rezultate le
obținute.
Recuperarea funcțională se concentrează pe aspecte motorii, neglijând
funcția senzitivă care este esențială pentru recuperarea paciențiilor. Disfuncțiile
senzoriale au un impact maj or asupra activitățiilor zilnice ale paciențiilor, în special
funcția mâinii fiind afectată. Pentru ca programul de recuperare funcțională să fie
eficient, el trebuie să aibă un feedback senzorial optim .
Cercetările au început să se focalizeze pe posibilit atea de a folosi vibrațiile în
tratarea deficiențelor senzitive și motorii pentru reeducarea mișcării și
propiocepției .
Stimularea somato -senzorială promovează plasticitatea creierului iar
vibrațiile sunt considerate cele mai rapide mijloace de stimulare a propiocepției.
Astfel terapia prin vibrații a fost reinventa tă ca o nouă formă de exercițiu , fiind un
mijloc important al kinetoterapiei .

19 Read J. Conductive Education 1987 -1992: The Transitional years. Birmingham , UK: The foundation for
conductive education, 1992 ;
20 Kleim AJ , Jones TA. Principles of Experience -dependent neural plasticity: implications for rehabilitation after
brain damage.Journal of Speech, Language, and Hearing Research • Vol. 51 • S225 –S239;

6
Sper ca rezultatele acestei cercetări să contribuie la elaborarea unui program
de recuperare funcțională în ameliorarea spasticității folosind mijloacele
kinetoterapiei care să utilizeze mai eficient neuroplasticitatea prin stimulare somato –
senzorială. Terapia prin vibrații poate fi aplicat independent sau poate fi asociat cu
tehnicile clasice folosite în recupe rarea funcțională, facându -l un mijloc de
recuperare flexibil. Implementarea unui astfel de mijloc este, de asemenea, ușor de
aplicat, accesibil iar dozarea poate fi aplicată incremental în funcție de necesitate.
Prin e ficientizarea programului actual de r ecuperare funcțională în
ameliorarea spasticității poate ajuta la îmbunătățirea calității vieții pacientului și
reduce costurile de reabilitare suportate atât de stat prin alocarea de indemnizații
pentru handicap și de însoțitor dar și costuri suportate de pacient.
Studii recente demonstrează faptul că „spasticitatea se manifestă diferit când
există componente active în comparație cu componentele pasive”21, această diferență
complicând abordarea terapeutică. Prin studiu electromiografic , alături de scala
Ashworth, aplicarea de vibrații și analiza rezultatelor obținute pre și post experiment ,
pot oferi informații suplimentare pentru un diagnostic diferențial, crucial în alegerea
potrivită a mijloacelor de recuperare funcțională ce urma ză a fi aplicate.

21 V. Dietz and T. Sinkjaer: “Spastic movement disorder: impaired r eflex function and altered muscle mechanics.”
Lancet Neurol. vol. 6, no. 8, pp. 725 –33, 2007;

7
CAPITOLUL II PARTEA TEORETICĂ

II.1 METODE DE EVALUARE ALE SPASTICIT ĂȚII

II.1.1 Electromiografie
“Biofeedback -ul este definit ca te hnica utilizării echipamentului electronic
pentru a s emnala pacientului funcționarea unuia dintre sistemele s au organele sale,
acesta putând să conștientizeze astfel mo dificările survenite și încerca ulterior
compensarea acestora . În pre zent, biofeedback -ul utilizea ză instrumente electronice
care conver sesc datele biologice ale organismului în semnale vizuale despre
modific ările obiective ale elementului monitorizat și este utilizat de kinetoterapeuți,
neurologi, ortopezi, etc.
“Miofeedback -ul este o formă particulară a feedback -ului în care pacientul și
kinetoterapeutul primesc informații despre procese fizi ologice musculare proprii
pacientului. Traseul electromiografic este utilizat în diagnosticarea și tratamentul
mecanismului complex al mișcării fiind indispensabil în studiul mișcării”22.

22 Basmajian, J.V. de Luca, C.J. Muscle Alive. Their functions revealed by electromiography: 5th edition, Williams
& Williams, Baltimore, 1985;

8
“Electromiografia este studiul funcției musculare prin cercetarea sem nalului
electric pe care acesta îl produce”23. “Cea mai folosită tehnic ă este
electromiografia ”24 (folosit ă pentru evaluare cantitativă a spasticității );”25
Electromiografia este o metodă de evaluare obiectivă, nivelul contracției sau
al relaxării musculare , exprimemtându -se prin valori matematice, deci poate fi
cuantificat științific. Alte avantaje al e folosirii EMG sunt capacitatea de a primi
informațiile instantaneu, interpetarea fiind ușurată prin folosirea unui calculator,
poate fi folosită în orice eta pă a tratamentului, este o metodă netraumatizantă, poate
fi aplicată și ambulatoriu, etc. “În Statele Unite ale Americii, biofeedback -ul este
considerat o revoluție în domeniul terapeuticii moderne ”26

„Electromiograf ”27

23 Östlund N., Adapt ive signal processing of surface electromyogram signals, UMEÅ University Medical
Dissertations, New series, No. 1009, 2006;
24 C.D. Popescu, O. Băjenaru, D. Fior Mureșanu, V. Bohotin1, R. Buia, B.O. Popescu – Protocol terapeutic
pentru recuperarea deficitel or neurologice la pacienți după accident vascular cerebral și traumatism cranio -cerebral,
Art. 6, 2006;
25Malhotra, S., Cousins, E., Ward, A., Day, C., Jones, P., Roffe, C., Pandyan, A. (2008). An investigation into the
agreement between clinical, biomechan ical, and neurophysiological measures of spasticity. Clinic al Rehabilitation,
22:1105 -1115;
26 De Bisschop, G. de Bisschopp, E.. Biofeedback electromyographique et medecine du sport, în Electromyographie,
electro -diagnostic, Paris, 2002;
27 http://producecon sumerobot.com/biosensing/content/electromyography(emg)studentprotocol.jpg ;

9

„Poziționarea electrozilor la electromiografie ”28

S-au dezvoltat multe aplicații ale electromiografului: în diagnosticul clinic
complex al problemelor neurologice și neuromusculare, în studiile de laborator (de
biomecanică, fiziologie neuromusculară, tulburări de mișcare și postură,
fizioterapie).
“Electromiografia este aplicat cu succes în hemiplegii, paraplegii, leziuni ale
nervilor periferici (pareze,paralizii), etc.”29
“Testele bazate pe înregistrarea datelor EMG de stimulare electric ă sunt, de
exemplu, reflexul Hoffman și F -Wave ”30 sau „reflexul de tendon și reflexul de

28 http://smpp.northwestern.edu/bmec66/weightlifting/emgback.html ;
29 Basmajian, J.V. Clinical use of biofeedback in rehabilitation, Psychosomatics, 23 (1), 67 -69, 1982;
30 C. Yates, K. Garrison, N. B. Reese, A. Charlesworth, and E. Garcia -Rill, “Chapter 11 –novel mechanism for
hyperreflexia and spasticity,” Prog Brain Res, vol. 188, pp. 167 –80, 2011;

10
întindere pentru stimularea biomecanică ”31. „În cazul măsurătorilor biomecanice,
inregistrarile EMG continue sunt combinate cu dispozitive aplicate externe sau
sisteme de măsurare pentru a măsura forțe, poziții și vitez e”32.

II.1.1.1 Facto rii perturbatori ai semnalului EMG

Colectarea semnalelor electrice EMG de la diferite unități motoare pot fi
distorsionate de zgomotului electric generat de:
1. Echipamentul electric ;
2. Radiația electromagnetice ambientale;
3. Artefactele cauzate de mișc are electrozilor și cablurilor acestora;
4. Natura aleatoare a semnalului EMG – rata de activare a unităților motoare,
care produc frecvențe între 0 și 20 Hz. Înlăturarea acestui tip de zgomot este
foarte importantă.

Calitatea semnalului este influențată de diverși factori: „interfața electrozi –
mușchi, activitatea altor unități motoare active și mecanismul de interacțiune dintre
fibre musculare (cross -talk), activitatea electrică a inimii, cantitatea de țesut între
suprafața mușchiului și elect rod, etc.” 33

31 M. Chardon, N. Suresh, and W. Rymer, “An evaluation of passive properties of spastic muscles in hemiparetic
stroke survivors,” in Engineering in Medicine and Biology Society (EMBC), 2010 Annual International Conference
of the IEEE, Aug 2010, pp. 2993 –2996;
32 K. S. Kim, J. H. Seo, and C. G. Song, “Portable measurement system for the objective evaluation of the spasticity
of hemiplegic patients based on the tonic stretch reflex threshold,” Med Eng Phys, vo l. 33, no. 1, pp. 62 – 69, 2011;
33 Östlund N., Adaptive signal processing of surface electromyogram signals, UMEÅ University Med ical
Dissertations, New series, No. 1009, 2006 ;

11
II.1.1.2 Reflexul H offmann

Cercetările au dovedit valoarea practică a reflexelor H în anumite tulburări
neurologice. „În 1918 reflexul H a fost descris inițial de Hoffmann .”34 35 36 Reflexul
H nu activeaz ă fusul neuromuscular, el fiind un reflex monosinaptic apărut prin
stimularea submaximală a fibrelor aferente tip Ia ale fusurilor musculare. Impulsul
este condus pe fibre aferente senzitive până la măduvă, se realizează sinapsa cu
motoneuronul în cornul an terior și apoi eferent către efectorul muscular.
“Înregistrarea reflexului H este foarte utilă pentru detecția patologiei
rădăcinilor anterioare și posterioare și de asemenea, este singura analiză
electrofiziologică ce poate studia porțiunea preganglionar ă a fibrelor senzitive.”37

34 Andrews Chu J., Johnson J. R., Electrodiagnosis an Anatomical and Clinical Approach. ISBN: 0 -397-50687 -2;
J.B. Lippincott Company, 1986; 6:353 -358;
35 Liveson J.A., Dong M.M., Laboratory reference for clinic al Neurophysiology. ISBN: 1 -800-334-4249; Oxford
University Press, 1992; 9:237 -262;
36 Lupescu T. D., Sirbu C.A., Constantin D., Electromiografie și potentiale evocate, ISBN: 973 -708-159-5; Editura
Universitara Carol Davila, 2006; 1:12 -16;
37 Nikolaev S., Atlas de electromiografie. ISBN: 978 —903595 -67-9; PresSto, 2010; 9:243 -291;

12

Reflexul H38

”În spasticitate, cele mai proeminente schimbări constau dintr -o diminuare a
a inhibării vibratorii la o intensi tate de stimulare mai mică decât cea necesară pentru
un maxim H -reflex și o creștere a raportului H/ M. În spasticitate, cele mai
proeminente schimbări constau dintr -o diminuare a inhibării vibratorii la o
intensit ate de stimulare mai mică decât cea necesară pentru un reflex H maxi m și o
creștere a raportului H/ M. Aceste rezultate sugerează că inhibarea pre sinaptică este
redusă în principal la un nivel de intensitate joasă și care excitabilitatea

38 bmsi.ru/doc/61f60d25 -6a9e -426f-a16e -5e1101da0811 ;

13
motoneuronilor este crescută. Curbele de recuperare în spasticitate nu prezintă astfel
de modificări semnificative găsite pentru curbele de recrutare. În distonie , modificări
importante au loc în faza târzie a facilitării curbei de recuperare obținut e la 0,5 H,
intensitatea stimului, sugerând activitate intermeuronală crescută. Suprimarea
vibratoarie po te fi diminuată, dar raportul H/ M este neschimbat. ”
“Unele dintr e mecanismele care stau la baza coloanei vertebrale pot fi
elucidate electrofiziologic prin intermediul Hoffman – reflex a mușchiului solear,
prin testarea inhibarea presinaptică a afferenților Ia care acționează asupra
terminalelor Ia ”39 40 41, „excitabilita tea motoneuronilor solear”42 43, și „activitatea
unor interneuroni ”44 45 46. „La majoritatea pacienților spastici, inhibare a redusă a
solearului reflexului H din timpul vibrație i a tendonului lui Ahile pare să fie
determinată în principal prin inhibarea presinaptică redusă, deși alte mecanisme cum
ar fi epuizarea transmițătorilor poate contribui la suprimarea indusă de vibrații a H –
reflexul”47. Acțiunea inhibitorie totală ca o func ție de intensitate a stimului poate fi
arătat prin curba de recrutare a reflexului -H a solearului, înregistrate înainte și în
timpul vibrației.

39 DeGail P, Lance JW, Neilson PD: Differential effects on tonic and phasic reflex mechanisms produced by
vibratio n of muscles in man. J Neurol Neurosurg Psychiatry 29: l -l 1, 1966;
40 Delwaide PJ: Electrophysiological analysis of the mode of action of muscle relaxants in spasticity. Ann Neurol
17:90 -95, 1985;
41 Matthews PBC: Evidence from the use of vibration that the human long -latency stretch reflex depends upon
spindle secondary afferents. J Physiol (London) 348:383 -115, 1984;
42 Angel RW, Hoffmann W: The H -reflex in normal, spasticand rigid subiects. Arch Neural 8:591 -596. 1963;
43 Matthews WB: Ratio of maximum H -reflex to maximum M response as a measure of spasticity. J Neurol
Neurosurg Psychiatry 29:201 -204, 1966;
44 Delwaide PJ: Electrophysiological analysis of the mode of action of muscle relaxants in spasticity. Ann Neurol
17:90 -95, 1985;
45 Panizza ME, Hallett M, Nilsson J: Reciprocal inhibition in patients with hand cramps. Neurology 3985 -89, 1989;
46 Pierrot -Deseilligny E, Bussel B , Held JP, Katz R: Excitability of human motoneurones after discharges in a
conditioning reflex. Electroencephalogr Clin Neurophysiol 4 0:279 -287, 1976;
47 H&born H, Meunier S, Morin C, Pierrot -DeseiIligny E: Assessing changes in presynaptic inhibition of Ia fibres: a
study in man and the cat. .I Physiol389:729 -756, 1987;

14
Înainte de un răspuns a reflexului -H maximal poate fi obținut, un potențial
direct (M) a mușchiului solear apare și continuă să crească de -a lungul unei curbe
sigmoide până când ajunge la un platou prin stimulare supramaximală.
“Recent, un indice de vibrator cumulativ (CVI), care încorporează toate
efectele vibratoare până la o anumită intensitate, a fost raportată a distinge subiectii
de control de la pacienți spastice mai bine decât indicele vibrator clasic care compară
o singură intensitate a solear maxim -H reflex amplitudinea timpul vibrații cu
amplitudinea maximă lipsit de vibrații tendon.”48
Mulți pacienți spa stici pot avea, de asemenea, o creștere a așa -numitului raport
H/M, adică raportul dintre valoarea de vârf -vârf a răspunsului maxim al H -reflexului
și potențialul maxim M.
Deși “H -reflexul nu este pur monosinaptic”49, “raportul H/M exprimă, într -o
anumită măsură, o excitabilitate crescută a motoneuronilor soleari și poate fi utilizat
cel puțin ca un parametru adecvat dacă este corectat pentru efectul vârstei și dacă
este combinat cu constatările CVI (indicele vibrator cumulativ)”50
“Mai puțin frecvent observ ate în spasticitate sunt fazele facilitatorii
modificate și fazele inhibitorii tarzii în curba de recuperare omonimă a H -reflexului
solear, ceea ce poate reflecta o reactivitate alterată a unor circuite interneuronale
spinale.”51 Această curbă este construi tă prin intermediul unui răspuns al H –
reflexului la un stimul de testare ca un procent din răspunsul H -reflexului la un

48 Ongerboer de Visser BW, Bour LJ, Koelman JHTM, Speelman JD: Cumulat ive vibratory indices and the H/M
ratio of the soleus H -reflex: a quantitative study in control and spastic subjects. Electroencephalogr Clin
Neurophysiol73: 162 -166, 1989;
49 Burke D, Gandevia – SC, McKeon B: The’afferent volleys responsible for spinal prop rioceptive reflexes in man. J
Physiol339:535 -552, 1983;
50 Ongerboer de Visser BW, Bour LJ, Koelman JHTM, Speelman JD: Cumulative vibratory indices and the H/M
ratio of the soleus H -reflex: a quantitative study in control and spastic subjects. Electroenceph alogr Clin
Neurophysiol73: 162 -166, 1989;
51 Panizza ME, Stefania L, Nilsson J, Hallet M: H -Reflex recovery curve and reciprocal inhibition of H -reflex in
different kinds of dystonia. Neurology 40:824 -828, 1990.

15
stimul condiționat de intensitate egală față de intervalul de timp care separă cei doi
stimuli. La un interval de timp scurt de 650 ms, o facilitare precoce urmata de o
inhibare timpurie a reflexului la testul de stimulare apare în curba, urmată de o
facilitare târzie la intervale de timp ~ 350 ms, o faza de inhibare târzie până la un
interval de timp de – 1.000 ms, și, treptat, de recuper are completă.
Recent “recuperarea fiziologică a H -reflexului în membrul superior la o
întârziere de 200 ms la pacienții cu torticolis spasmodic și distonie generalizată s-a
dovedit a fi crescută. În plus, o reducere semnificativă a inhibării reciproce a fo st
demonstrată în curbe de recuperare derivate din teste H -reflexe ale nervului median
condiționate de stimularea nervului radial la pacienții cu crampa -scriitorului,
blefarospasm, torticolis spasmodic, si distonie generalizată; în ultimele două grupe
de pacienți, o facilitare în timpul celei de -a treia perioade de inhibare a fost de
asemenea observată.”52 53
Cercetatorii au sugerat că dereglarea este secundară modificărilor de control
supraspinal postsinaptic asupra activității interneuro nale.

Parametrii reflexului H
Parametrii urmăriți ai reflexului sunt latența și diferența de latență între H și
M. “Latența lui H este măsurată de la stimulare până la apariția undei când
amplitudinea este maximă.”54

52 Panizza ME, Hallett M, Nilsson J: Reciproca l inhibition in patients with hand cramps. Neurology 3985 -89, 1989;
53 Panizza ME, Stefania L, Nilsson J, Hallet M: H -Reflex recovery curve and reciprocal inhibition of H -reflex in
different kinds of dystonia. Neurology 40:824 -828, 1990;
54 Lupescu T. D., Si rbu C.A., Constantin D., Electromiografie și potentiale evocate, ISBN: 973 -708-159-5; Editura
Universitara Carol Davila, 2006; 1:12 -16;

16
„Se mai măsoară amplitudinea maximă a reflexului și raportul amplitudinilor
H max/M max. Amplitudinea se măsoară de la vârf la vârf în momentul de
amplitudine maximă și este mai mică sau cel mult egală cu a undei M.”55 Raportul
între amplitudinile H și M s e consideră ca normal pentru valori de 0,46 -0,75. În
spasticitate acest raport este, sau se apropie de 1.

II.1.1.3 Reflexul monosinaptic

Reflexul monosinaptic poate fi analizat printr -o întindere a tendonului sau
prin H -reflex. “Pentru a obține o măsură semnificativă a răspunsului, amplitudinea
reflexului maxim trebuie să fie comparat ă cu amplitudinea EMG în efort voluntar
maxim sau cu amplitudinea EMG produs ă de stimularea supramaximal ă a nervului
asupra acelui mu șchi (raportul H/ M) 0.1 . ”56 Din p ăcate, există o variabilitate inter –
individuală mare care fac măsurătorile mai putin utile decât ar putea fi.
Raportul H/ M este mai mare în spasticitate, dar nu și în rigiditate sau distonie.
În plus, în spasticitate, H -reflexele pot apărea în mușchi în ca re nu se văd în mod
obișnuit (de exemplu, muschii mici ai mâinii). “Excitabilitatea H -reflexului poate fi
evaluată prin compararea amplitudinii unui H -reflex secundar c a o funcție de timp
cu primul reflex H .”57 Această relație, curba de recuperare a H -reflexului, este
alterata în spasticitate și alte tulburări de miscare, dar din cauza lipsei de specificitate
de multe ori nu este folosita.

55 Faye Chiou Tan, EMG Secrets. ISBN: 1 -56053 -593-8; Hanley&Belfus, 2004; 177 -198 .
56 Hallett M, Berardelli A, Delwaide P et al: Central EMG and tests of motor control. Report of an IFCN Committee.
Electroencephalogr Clin Neurophysiol, 90:404, 1994;
57 Koelman JH, Willemse RB, Bour LJ et al: Soleus H -reflex tests in dystonia. Mov Disord, 10:44, 1995;

17
“Un test clinic uti l este inhibarea vibratorie a reflexului H .”58 La subiec ții
normali, amplitudinea reflexului H este inhibată semnificativ de vibrația mușchiului.
Vibrația este un stimul puternic pentru afere ntele Ia deși, alți aferenti vor fi activați
de asemenea. Inhibarea a fost atribuită în mare măsură inhibarii presinaptice de la
efectele polisinap tice ale aferențelor Ia omonimi dar, depresia post -activare poate fi
de asemenea, responsabilă pentru unele efecte. Reflexele H sunt testate cu și fără
vibrații. Vibrațiile sunt aplicate pe tendonul mușchiului care urmeaza a fi studiat.
Efectul poate fi văzut pe o gamă largă de vibrații, dar de obicei , o frecvență de
aproximativ 100 Hz este utilizata cu o amplitudine de aproximativ 1 mm. Efectul
poate fi studiat în intervalul de amplitudini ale H -reflexului.
Procentul de inhibare este considerat a fi o măsură a intensității in hibării
presinaptice. Inhibarea vibratorie este adesea redus ă dramatic în spasticitate. Aceasta
este, de asemenea, redusă în sindromul persoanei rigide si în distonie, dar este
normală în rigiditatea parkinsoniană.

58 Bour LJ, Ongerboer de V isser BW, Koelman HTM et al: Soleus H -reflex tests in spasticity and dystonia: a
computerized analysis. J Electromyography Kinesiol, 1:9, 1991;

18

Căile reflexului miotatic

II.1.1.4 Reflexul de flexie

“Reflexele flexoare sunt reflexe spinale polisinaptice care pot fi produse de
trenuri de stimuli electrici furnizati de nervii cutanati sau mi xști.”59 “Reflexul flexor
normal constă din două componente EMG. Prima componentă apare la un prag mai
mare. L atența primei componente este cuprinsa între 50 până la 60 msec la diferite
persoane, în timp ce a doua componenta poate avea o latență de la 110 msec la mai

59 Hallett M, Berardelli A, Delwaide P et al: Central EMG and tests of motor control. Report of an IFCN Committee .
Electroencephalogr Clin Neurophysiol, 90:404, 1994;

19
mult de 400 msec, în funcție de intensitatea stimulului. Creșterea intensitatii
stimulului scade latența și mărește durata și amplitudinea ambelor componente.
Aceste reflexe sunt sporite în spasticitate. Mișcările involuntare din mișcările
periodice din timpul somnului pot fi eliberate de reflexe flexoare.”60

II.1.1.5 Inhibarea recipr ocă

“Inhibarea reciprocă este procesul spinal de inhibare a unei piscine a unui
neuron motor atunci când piscina antagonistului neuronului motor este activat.”61
Acest lucru poate fi studiat prin evaluarea influenței pe un H -reflex de stimulare a
unui nerv cu aferen ții de la mușchiul antagonist la mușchiul unde H -reflexul este
produs. Există cateva perioade normale de inhibare, în funcție de intervalul de timp
dintre stimuli pe nervul antagonist și aceasta declanșează reflexul H. Perioada de
inhibare cel ma i bine înțeleasă este cea care apare atunci când cei doi nervi sunt
stimulați aproape în același timp. Această inhibare este mediată de interneuronul
inhibitor Ia. În braț, inhibarea reciprocă a fost studiată prin observarea efectelor de
stimulare a nervul ui radial asupra reflexului H a flexorilor carpiene radiale. Prin
diverse căi și prin urmare la diferite intervale de timp după stimularea nervului
radial, traficul radial aferent poate inhiba piscina neuronului motor al acestui mușchi.
Prima perioadă de i nhibare este determinată de inhibarea disinaptica; a doua
perioadă de inhibare este probabi l inhibarea presinaptică și se știe puțin despre a treia
perioadă de inhibiție. Inhibarea reciprocă este redusă la pacienții cu distonie, inclusiv
cei cu distonie ge neralizată cum ar fi torticolis spasmodic . Trebuie remarcat faptul

60 Bara -Jimenez W, Aksu M, Graham B et al: Periodic limb movements in sleep: state -dependent excitability of the
spinal flexor reflex. Neurology, 54:1609, 2000;
61 Hallett M, Berardelli A, Delwaide P et al: Central EMG and tests of motor control. Report of an IFCN Committee.
Electroencephalogr Clin Neurophysiol, 90:404, 1994;

20
că inhibarea reciprocă poate fi anormală chiar în brațele asimptomatice, cum este in
blefarospasm.
Studiile de inhibare reciprocă pot fi utilizate ca o metodă sensibilă pentru a
detecta ano rmalitatea la pacienții cu distonie; cu toate acestea, metoda nu este
specifică. Inhibarea reciprocă este de asemenea redusă anormal la pacienții cu boala
Parkinson.

II.1.1.6 Reflexul de întindere și evaluarea tonusului

Tonusul este definit ca răspunsul la întindere pasivă. Studiul răspunsurilor
EMG la intinderile controlate poate oferi perspective fiziologice și permit analiza
cantitativă.
“Dispozitive care conțin motoare de cuplu pot furniza întinderi controlate.
Întinderea poate fi produsă pr in modificarea forței sau cuplului motorului; sau prin
modificarea poziției axului motorului. Perturbarea poate fi un singur pas sau poate
fi mai complex, cum ar fi o sinusoidă. Răspunsul mecanic al membrului poate fi de
asemenea măsurat: schimbarea de poz iție în cazul în care motorul modifică forța sau
forța se modifică în cazul în care motorul își modifică poziția. Astfel de măsurători
mecanice pot imita și cunatifica în mod direct impresiile clinice.”62
O literatură vastă s -a dezvoltat cu privire la răspu nsurile EMG cu la tențe
scurte sau lung i la întinderile controlate și la schimbările care au loc în spasticitate
și rigiditate. Reflexul de latență scurtă este reflexul monosinaptic. Reflexe care apar

62 Hallett M, Berardelli A, Delwaide P et al: Central EMG and tests of motor control. Report of an IFCN Committee.
Electroencephalogr Clin Neurophysiol, 90:404, 1994;

21
la o latență mai mare decât acesta sunt denumite “latență lung ă”. Dacă o cale urcă la
trunchiul cerebral sau mai sus, ar putea fi numit “bucla lung ă”.
În general, atunci când un mușchi relaxat este întins, doar un reflex de latență
scurtă este produs. Când un mușchi este întins în timp ce este activ, un ul sau mai
multe reflexe de latență lungă distincte sunt produse ca urmare a reflexului cu latență
scurtă și înainte de timpul necesar pentru a produce un răspuns voluntar la întindere.
Aceste reflexe sunt recunoscute ca fiind separate din cauza unor lacun e de timp
scurte între ele, care au dus la apariția de "dealuri" distincte în urma unui semnal
EMG rectificat. Fiecare componentă reflexă, scurtă sau lungă în latență, are
aproximativ aceeași durată, de aproximativ 20 până la 40 msec. Ele par a fi reflexe
adevărate în care apariția și amploarea lor depind în primul rând de cantitatea de
forță de fundal exercitată pe mușchi la momentul întinderii și parametrii mecanici ai
întinderii; ele nu variază mult cu orice ar putea dori subiectul sa faca după ce a
expe rimentat stretching -ul muscular. În schimb, raspunsul voluntar care apare după
un timp de reacție de la stimulul de întindere este puternic dependent de voința
subiectului.
Studiile despre reflexele de întindere în spasticitate arată că reflexul de scurtă
latență este sporit și amploarea măririi este corelată cu impresia clinică de tonus
crescut, așa cum ar fi putut fi anticipată.
Reflexele de lungă latență sunt de obicei absente sau reduse, dar acestea pot
fi prezente sau chiar sporite. La unii pacienți ac estea par să contribuie la creșterea
tonusului; corelația clinică nefiind încă bine înțeleasă.
Studiile reflexelor de întindere în rigiditate arată că reflexele de lungă latență
sunt sporite și că amploarea maririi este corelata cu impresia clinică de tonu s crescut.
În rigiditate, reflexele de lungă latență apar chiar si în repaus, atunci când reflexele

22
de lungă latență nu sunt vizibile în mod normal. Fiziologia acestor reflexe de lungă
latență nu este clară, deși mărirea reflexelor mediate – grup II mediat e pot juca un
rol. Astfel, investigarea reflexelor de întindere la pacienții cu tonus crescut ar servi
la implicarea mecanismelor de scurtp sau lungă latență (aproximativ corelate cu
spasticitatea și rigiditatea) și să ofere un mijloc de cuantificare.
În boala Huntington, reflexele de lungă latență pot fi diminuate considerabil
în mușchii mâinii (deși nu în mulți mușchi proximali). Deși semnificația fiziologică
a acestei modificări nu este clară, rezultatul poate fi util în diagnostic.

II.1.2 SCALA ASHWO RTH MODIFICATĂ ȘI SCALA TARDIEU

Pentru măsurarea cantitativă a spasticității, în prezent sunt folosite: “scala
Ashworth modifi cată (Bohannon și Smith, 1987 )”63 și scala Tardieu.

– “Modified Ashworth Scale” (scală pentru evaluarea calitativă a spasticității,
prin măsurarea rezistenței opese de mușchi în timpul întinderii pasive);64
GRAD DESCRIERE
0 Tonus muscular normal .
1 Creștere ușoară de tonus muscular, manifestat printr -o „agățare” și eliberare sau o rezistență
minimă la capătul sectorului de mobilitate atunci când se face flexia sau extensia segmentului
afectat .

63 Bohannon, R. and Smith, M. (1987). "Interrater reliability of a modified Ashworth scale of muscle spasticit y."
Physical Therapy 67(2): 206;
64Bohannon, R. and Smith, M. (1987). "Interrater reliability of a modified Ashworth scale of muscle spasticity."
Physical Therapy 67(2): 206 ;

23
2 Creștere ușoară de tonus muscular, manifestat printr -o „agățare” urmată de o rezistență
minimă pe restantul (mai puțin de jumătate) sectorului de mobilitate .
3 Creștere mai importantă a tonusului muscular pe aproape tot sectorul de mobilitate, segmentul
afectat mobilizându -se ușor.
4 Creștere considerabilă a tonusului muscular, mișcarea pasivă este dificilă .
5 Rigiditate în flexie sau extensie .
„Tabel: Scala Ashworth modificată (MAS) – evaluarea spasticității”65.

Scala Tardieu (intensitatea reflexului de întindere)
“Tardieu Scala diferențiază spasticitatea de contractură.”66
Viteza de întindere Calitatea reacției
musculare Unghiul reacției
musculare
V1 – cât mai încept
posibil;
V2 – viteza segmentului
în cădere;
V3 – cât de repede este
posibil. 0: fără rezistență în timpul
mișcării pasive;
1: creștere mic ă a
rezistenței în timpul
mișcării pasive, fără
oprire bruscă a mișcării
pasive la un unghi anume;
2: oprire bruscă a mișcării
pasive la un anumit unghi,
urmată de relaxare; U1 – unghi văzut la V2 și
V3;
U2 – toată mobilitatea
este obținută când
mușchiul este în repaus și
testat la V1.

65 Agafia Moraru, Oleg Pascal, Elena Hamițchi, Liuba Munteanu, Eugeniu Agapii, Diana Cojocari, Angela Cebotari
– Reabilitarea medicală a bolnavului cu a ccident vascular cerebral (Protocol clinic națio nal), PCN – 181, Chișinău,
2012;
66 Emily Patrick and Louise Ada – The Tardieu Scale differentiates contracture from spasticity whereas the
Ashworth Scale is confounded by it, Clinical Rehabilitation 2006; 20: 173-182;

24
3: clonus epuizabil < 10
sec;
4: clonus inepuizabil >10
sec.

II.2 METODE DE EVA LUARE ALE VIBRAȚIILOR

Deși vibrațiile mecanice au fost mult timp considerate unul dintre
instrumentele acceptabile de tratament în medicina fizică, ele nu a fost
considerate pe scară largă o mare valoare practică în clinice recuperare, excepție
făcând modalitata de a spori efectele drenajului postural.
Cele mai v echi cercetări asupra efectelor vibrații lor la nivelul țesutu lui
muscular au demonstrat că vibra ția (întindere rapidă repetată) a unui tendon sau
a unui mușchi ar putea p roduce o contracție inv oluntară de la mușch i (răspunsul
fiind mai amplificat când vibrația este aplicată direct pe tendon decât direct pe
corpul mușchiului ). Cercetătorii au demonstrat că și contracția este declanșată de
un reflex de întindere și nu este imp licat un mecanism cen tral superior cum ar fi
stimularea tacticlă sau nervoasă. De asemenea au demonstrat ca nivelul
contracției este direct proporțional cu amplitudinea vibrației.
S-a demonstrat că fusul muscular a fost organul din interiorul mușchiului
responsabil de contrac ția involuntară declansată de vibrație. Vibrația provoacă
fusul muscular să raspundă cu reflexul fazic de întindere care este inhibat imediat
de centrii supraspinali după contracția extrafusală.

25

„Vibrometru ”67
Vibrometrul digital este un analizor de vibra ții folosit pentru pentru
măsurători de vibra ții și monitorizarea condi ției de vibra ție. Aparatul permite
masurarea simultana a acceleratiei, vitezei si a deplasarii. Trei profile de
masurare paralele permite masurarea cu filtre independente si constante de timp
RMS. Fiecare profil furnizeaza multe rezultate, precum RMS, Varf sau Max.

II.2.1 Directiva europeană 2002/44 /CE3

În conformitate c u Directiva Europeană 2002/44/ CE3 elaborată în data de

67 http://ionization.ru/en/svan -sound -level -meters -vibration -meters -spectrum -analyzers/32 -svan-974-vibrometer -the-
spectrum -analyzer.html ;

26
25.06. 2002 , privind cerințele m inime de securitate și sănătate referitoare la
expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenți fizici (vibrații) valoarea
zilnică limită a expunerii este un A(8) de 5 metri/ s2 și valo area zilnică de
expunere care care necesită angajatorii să pună în a plicare măsuri pentru a proteja
lucrătorii supuși la vibrați i mână -braț este de 2,5 metri/ s2 (pentru a evita un risc
de HAVS – Hand -Arm sindromul vibrațiilor).

Valoare de expunere de la care se
declanșează acțiunea (EAV) Valoare limită de expunere (ELV)
0.5 m/s2 A(8) r.m.s. 1.15 m/s2 A(8) r.m.s.
9.1 m/s1.75 VDV 21 m/s1.75 VDV

Variabile asociate cu disconfortul datorat vibrațiilor (citat)
VARIABILE EXTRINSECI VARIABILE INTRINSECI

Variabilele
vibrației Mărimea vibrației și
combinațiile acesteia Variabil
între
subiecți Ținuta corpului
Frecvența vibrației și
combinațiile acesteia Poziția corpului
Direcția vibrației și
combinațiile acesteia Orientare corp (culcat, jos,
în picioare)
Poziția vibrației și
combinațiile acesteia Variabile
din
interior
subiect Mărimea și greutatea
corpului
Durata vibrației și
combinațiile acesteia Vârstă, sex, condiție
sportivă
Alte tipuri de stres Experiență, personalitate,

27
Alte
Variabile (zgomot, temperatură) atitudine
Tipul scaunului Răspunsul dinamic al
corpului

Când accelerațiile pe aceste axe (ax, ay, az) sunt combinate, accelerația
rezultantă se obține prin sumare vectorială.

Măsurătorile de vibrații transmise omului, dau valori din cele mai diferite și
implicit efecte foarte variate, deoarece sunt influențate de o multitudine de factori:
(nivelul de zgomot, stimuli vizuali, temperatură și umiditate) și activități executate
în timpul iradierii (citit, scris, etc.)
Această durată de timp (h), pentru a atinge valoarea de expunere care
declanșează acțiunea (EAV) și valoarea limită de expunere (ELV), folosind calculele
r.m.s. este dată de:

unde aw este accelerația r.m.s. ponderată pe axa cea mai nefavorabilă.

28
II.2.2 Interacțiunea dinamică între corpul uman și vibrații

“Variabile asociate cu disconfortul datorat vibrațiilor ” 68

Vibrațiile sunt percepute diferit, în funcție de sensibilitatea persoanei asupra
căreia se aplică vibrațiile , îngreunând astfel modul de evaluare .

68 http://www.spectratechltd.com/extrapages/Human%20Response%20to%20Vibration%20Levels.jpg ;

29
Răspunsul uman la vibrații depinde de parametrii vibrației precum:
amplitudine și viteză, dar ma i ales frecvență și accelerație , modul de transmitere,
poziția corpului și durata expunerii.
Expunere a la vibrații este exprimat ă în funcție de frecvența vibrațiilor,
amplitudinea accelerațiilor, timpul de expunere și de axa pe care acționează (X,Y,Z) .

II.2.3 Cuantificarea efectelor vibrațiilor

Pentru a măsura s ensibilitatea la vibrații se realizează, în general, prin
menținerea constantă a unui set de parametri (de exemplu: frecvența) și varierea unui
singur alt parametr u (de exemplu: amplitudinea, etc). Dieckmann (1958) a elaborat
un coeficient de solicitare la vibrații k, următoarele relații:

– X este peak -ul deplasării (mm)
– ν frecvența.

30
Pragul percepției vibrației corespunde lui k=0,1, iar la cealaltă extremă,
limita admisibilă pentru 1 min este dată de k=100.
Evaluarea vibrațiilor se realizează în funcție de trei variabile importante: nivel
(exprimată în ms -2), frecvența (exprimată în Hz) și durata de expunere.

Transmisibilitatea vibrațiilor și impedanța mecanică

unde νd este frecvența de excitație și ν0 frecvența proprie.

II.2.4 Efectele vibrațiilor asupra corpului uman

Efectele fiziologice ale expunerii la vibrații se manifestă asupra: proceselor
motoare, proceselor senzoriale, sistemului nervos central, sistemului osos,
sistemului cardiovascular, sistemului respirator, sistemului endocrin și metabolic.

31
Efectele somat osenzoriale produse de vibrații
Vibrațiile sunt utilizate atât în “neurofiziologie și fizioterapie”69, cât și în
“pregătirea sportivă în g eneral .”70
Observațiile potrivit cărora, “vibrațiile aplicate mușchilor și tendoanelor (în
combinație cu efortul fizic), provoacă acestora contracții involuntare sunt de mare
însemnătate în cazul pacienților cu diferite forme de pareză.”71 72 73

Efectele fiziologice la vibrații
Răspunsurile fiziologice la vibrații sunt modificări ale ritmurilor fiziologice
normale, spre deosebire de boli sau modificări asociate cu boli provocate de vibrații.
Acestea apar o perioadă limitată de timp și nu sunt evi dente la o examinare mai
târzie.

Efectele biomecanice (biodinamice) la vibrații
Răspunsurile biomecanice sunt răspunsuri ale organismului uman (tesuturi,
organe, etc.) la vibrațiile aplicate. Răspunsul dinamic al organismului uman este
reprezentat de funcțiile de transfer.

69 Bishop, B. – Neurophysiology of motor responses evoked by vibratory stimulation, Physical Therapy,
54, 1273 -1282, 1974;
70 Nazarov, V., Spivak, G. – Development of athlete’ s strength abilities by mea ns of biomechanical stimulation
method, Theor y and Practice of Physica l Culture (Moscow), 12, 37 -39, 1987;
71 Eklund, G., Hagbarth, K.E. – Normal variability of tonic vibration reflexes in man, Exper imental Neurology, 16,
80-92, 1966;
72 Hagbarth, K.E., Eklund, G. – Tonic vibration reflex (TVR) in spasticity, Brain Research, 2 , 201 -203, 1966;
73 Issurin, V.B., Tenenbaum,G. – Acute and residual effects of vibratory stimulation on explosive strength in elite
and amateur athletes, Journal of Sports Sciences, 17, 177 -182, 1999;

32
Există 3 categorii de răspunsuri:
a) Transmisibilitatea: se fac 2 măsurători în 2 puncte diferite pentru o aceeași
mărime și se realizează raportul dintre o caracteristică a mișcării într -un
punct și mărimea caract eristi că respectivă în celălalt punct;
b) Impedanța mecanică: se fa c 2 măsurători în același punct și se realizează
raportul di ntre forță și o altă mărime ( ex.: viteză ) la punctul de intrare în
corp;
c) Puterea absorbită: puterea absorbită este o măsură a energi ei absorbită de
subiect datorită forțelor externe a plicate sistemului de măsurare (ex.:
scaunul)

II.3 SPASTICITATE A

Multe încercări au fost făcute pentru a defini spasticitatea și acest lucru arată
gradul complexit ății sale. Spasticitatea derivă din cuvântul grecesc „spastikos” care
înseamnă „trac țiune”.
Spasticitatea este un simptom comun văzut în multe afecțiuni neurologice
(accident vascular cerebral, scleroză multiplă, paralizie cerebral ă, leziuni ale
măduvei spinării, anoxie, leziuni traumatice cerebrale și alte leziuni ale sistemului
nervos central).

33
Prima apariție a termenului de spasticitate a fost utilizat în anii 1830 și este
definită „o stare sau o condiție, în special musculară: hipertonie musculară cu reflexe
tendinoase crescute”74.
Sunt multe dezbateri cu privire la definiția spasticității. Acest lucru apare în
mare parte din cauză că termenul este folosit pentru a desemna o tulburare motorie
generală în loc să fie utilizat pentru a desemna o anumită entitate.
Definiția lui Lance publicată în anul 1980 este încă relevantă și este larg
acceptată. Aceasta prevede că ”spasticitatea este o tulburare motorie, caracterizată
de o creștere dependentă de viteză a reflexelor tonice de întindere (tonus muscular)
cu reflexe tendinoase exagerate, care rezultă din hiperexcitabilitatea reflexului de
întindere, ca o componentă a sindromului de neuron motor central” .75 Definiția a
câștigat popularitate pentru ca a oferit un raționament fiziopatologic specific
recunoscând în același timp că spasticitate a a fost doar una din multele caracteristici
ale unui sindrom de neuron motor central. „Alte reflexe propioceptive, cutanate”76
și „nociceptive”77 pot fi afectate de sindromul de neuron motor central și „pot
contribui la apariția de clonus, a fenomenului de bricea g și a reflexului tonic de
întindere„78 79
În anul 2003, în America de Nord, Institutul Național de Sănătate pentru
tulburări motorii, a sugerat c a spasticitate a ar trebui redefinit ă ca: ” o creștere

74 Roger W. Pease Jr. , Merriam -Webster's Medical Diction ary, Abridged, May 1995 : 646.
75 Lance JW: Symposium synopsis, in Feldman RG, Young RR, Koella WP (eds): Spasticity: Disordered Motor
Control. Chicago, Yearbook Medical Publishers, 1980 ;
76 D. Burke, J. Wissel, and G.A. Donnan: “Pathophysiology of spasticity in stroke.” Neurology. vol. 80, no. 3 Suppl
2, pp. S20 –6, 2013;
77 D.G. Kamper, B.D. Schmit, and W.Z. Rymer: “Effect of Muscle Biomechanics on the Quantification of
Spasticity.” Ann. Biom ed. Eng. vol. 29, no. 12, pp. 1122 –1134, 2001;
78 M.P. Barnes: “Upper Motor Neuone Syndrome and Spasticity. Clinical Management And Neurophysiology.”
Cambridge University Press, Cambridge , 2008;
79 G. Sheean: “Neurophysiology of spasticity.” In: Barnes, M. and Johnson, G. (eds.) Upper Motor Neurone
Syndrome And Spasticity. Clinical Management And Neurophysiology. pp. 9 –54. Cambridge University Press
(2008);

34
dependentă de viteză în hipertonie cu o „prindere” atunci când un prag este
depășit .”80
„Deși hipertoni a este un termen clinic comun, incapacitatea de diferenți ere
clinică între componentele neuronale (active) și a celor non -neuronale (pasive) care
determină rezistență crescut ă a dus la folosirea termenilor de „spasticitate ” și
„hipertonie ” șă fie des utilizați într -un mod interschimbabil.”81 În afara un cadru de
cercetare, este de multe ori imposibil de a destinge deferitele caracteristici ale
spasticității . Prin urmare, în mediul clinic, spasticitatea este utilizat într-un sens mai
larg.
În anul 2005, „Consorțiul SPASM”82 a sugerat că definiția de spasticitate ar
trebui să ref lecte realitatea din practica clinică și prin urmare, au extins definiția:
„tulburare a controlului senzorial și motor care rezultă dintr -o leziune de neuron
motor central care se manifestă printr -o o activare i ntermitentă sau continuă a
mușchilor”83.
Dezavantajul pe care il repezintă această d efiniție exitinsă a spasticității este
faptul că împiedică dezvoltarea de tratament țintit pe cauză. Un efort deosibit trebuie
orientat către î nțelegerea fiziopatologi ei spasticității care poate ajuta la o mai bună
capacitate de evaluare și măsurare, deci o mai bună capacitate de a distinge între
spasticitate și alte tulburări de to nus muscular.
Un alt motiv pentru lipsa de acord și dezbateri legate de definiția spasticității
sunt dovezile care apar legate de faptul că „spasticitatea se manifestă diferit c ând

80 T.D. Sanger, M.R. Delgado, D. Gaebler -Spira, M. Hallett, and J.W. Mink: “Classification and Definiti on of
Disorders Causing Hypertonia in Childhood.” Pediatrics. vol. 111, no. 1, pp. e89 –e97, 2003.
81 S. Malhotra, a D. Pandyan, C.R. Day, P.W. Jones, and H. Hermens: “Spasticity, an impairment that is poorly
defined and poorly measured.” Clin. Rehabil. vol. 23, no. 7, pp. 651 –8, 2009;
82 A European Thematic Network to Develop Standardised Measures of Spasticity (research.ncl.ac.uk/spasm/ );
83 A. Pandyan, M. Gregoric, M. Barnes, D. Wood, F. Van Wijck, J. Burridge , H. Hermens, and G. Johnson:
“Spasticity: Clinical perceptions, neurological realities and meaningful measurement.” Disabil. Rehabil. vol. 27, no.
1,–no. 2, pp. 2 –6, 2005;

35
există componente active în comparație cu componentele pasive”84 și ”spasticitate
este doar o componentă a hiperactivității musculare care contribuie la sindromul
neuronului motor central”85 86 87. „Schimbări ale propietăților pasive ale mușchilor
care contribuie la rezistență crescută la mișcare pasivă s -a observat la copii cu
paralizie cerebrală”88.
În prezent spasticitatea este clasificată “ICD -10:R25.2”89 conform Clasificării
statistic e internațional e a bolilor și a problemelor de sănătate înrudite (ICD)
publicată de Organiz ația Mondială a Sănătății (OMS).

II.3.1 Tablou l clinic (spasticitate)

Spasticitatea este frecvent clasificată în funcție de prezentarea și este împărțit
în funcție de localizare: generalizat și local. Termenul de spasticitate locală este
imprecis pentru că nu spasticitatea este locală, ci pentru că spasticitatea produce o
problemă locală.
De asemenea, există o diferență între spasticitatea care apare imediat după o
accidentare la nivelul craniului în comparație cu o evoluție lentă și mai focalizată
precum în post accident vascular cerebral.

84 V. Dietz and T. Sinkjaer: “Spastic movement disorder: impaired reflex function an d altered muscle mechanics.”
Lancet Neurol. vol. 6, no. 8, pp. 725 –33, 2007;
85 Katz RT, Rymer WZ. Spastic hypertonia: mechanisms and measurement. Arch Ph ys Med Rehabil. 1989;70:144 –
155;
86 Lance J. Symposium synopsis in spasticity. In: Feldman R, Young R, K oella W. Disordered motor control.
Chicago: Year Book Medical Publishers; 1980:487 –489;
87 Mayer N. Clinicophysiologic concepts of spasticity and motor dysfunction in adults with an upper motoneuron
lesion. Muscle Nerve. 1997;6:S1 –S13;
88 R.L. Lieber: “Skeletal muscle adaptation to spasticity.” Skeletal muscle structure, function, and plasticity. pp.
271–289. Lippincott Williams And Wilkins (2010) ;
89 http://apps.who.int/classifications/icd10/browse/2010/en#/R25.2 ;

36
„Clonusul este un semn la anumite condiții neurologice, în special asociate
cu leziunile neuronului motor central care implică căile motorii descendente și în
multe cazuri este însoțit de spasticitatea (o altă formă de hiperexcitabilitate)”90.
“Clonus ul (contracții musculare ritmice) tinde să co existe cu spasticitatea în
mai multe cazuri de accident vascular cerebral și leziuni ale coloanei vertebrale
probabil din cauza originii lor fiziologice comune, unii specialiști considerând
clonus ul ca fiind pur și simplu un rezultat extins de spasticitate . Clonus tinde să nu
fie prezent mereu la spasticitate la pacienții cu tonusul muscular crescut
semnificativ, mușchii fiind mereu activi în mod constant și prin urmare nu este
angrenat la caracteristica de pornire /oprire a ciclu lui de clonus. Clonusul apare ca
urmare a creșterii a excitației ne uronului motor și este frecvent la grupele musculare
distale.”91

90 Hilder, Joseph M.; Zev W. Rymer (September 1999). "A Stimulation Study of Reflex Instability in Spasticity:
Origins of Clonus". IEEE Transactions on Rehabilitation Engineering 7 (3): 327 –340. doi:10.1109/8 6.788469.
Retrieved May 6, 2012;
91 Hilder, Joseph M.; Zev W. Rymer (September 1999). "A Stimulation Study of Reflex Instability in Spasticity:
Origins of Clonus". IEEE Transactions on Rehabilitation Engineering 7 (3): 327 –340.doi:10.1109/86.78 8469.
Retrieved May 6, 2012.

37
CAPITOLUL III CERCETARE PRELIMINARĂ

III.1 PREMISE LE CERCETĂRII

Elaborarea cercetării folosind vibrațiile pornește de la studiile de actualitate
existente legate de tratamentul spasticit ății. S -a observat faptul că
“hiperexcitabilitatea reflexului de intindere apare doar când mușchiul este în repaus,
el devenind normal pe parcusul activări i mușchiului. Există o insuficiență de
inhibiție la începutul activării mușchiului iar acestă activare a inhibiție poate fi
antrenată prin activarea rapidă a mușchiului opus celui spastic .”92
Această activare de forță explozivă a mușchiului opus celui spastic poate fi
optimizată folosind vibrații, efecte obținute prin stimularea suplimentară a
propriocepției .

III.2 SCOP UL CERCETĂRII

Profilaxia secundară mai eficientă, poate scădea numărul de pacienți care
rămân dependenți de alte persoane, prin scăd erea defic itului motor .
Scopul cercetării se orient ează spre stabilirea unui program de kinetoterapie
optimizat prin folosirea de vibrații pentru recuperarea funcțională somato -senzorială

92 I. K. Ibrahim, W. Berger, M. Trippel , V. Dietz – Stretch -induced electromyographic activity and torque in spastic
elbow muscles, Brain (1993) 116, 971 -989;

38
a spasticității și folosirea informațiilor acumulate în urma experim entelor pentru a
contribui la un diagnostic mai eficient în creșterea patologică de tonus.

III.3 ETAPE LE CERCETĂRII

III.1 Desfăsurarea cercetării

Cercetarea se va desfășura în perioada mai.2014 – mai.2016 și va fi structurată
în 3 etape:

Prima etapă constă în activități de cercetare și orientare pentru acumularea de date:
– Aprofundarea cunoșt ințelor teoretice de specialitate din cadrul cercetării;
– Introducere în problematică și contextul de abordare a lucrării;
– Identificarea testelor pentru aprecierea nivelul spasticității;
– Identificarea tipului de vibrație care va fi folosit în programul de
kinetoterapie.

A doua etapă constă în pregătirea preliminară :
– Identificarea pacienților cu spasticitate prin studierea fișelor personale;
– Elabora rea programului kinetic și testarea echipame ntelor .

39
A treia etapă const ă în aplicarea experimentului și prezentarea rezultatelor finale :
– Pregătirea și instalarea echipamentelor folosite în cercetare;
– Aplicarea experimentului propriu -zis;
– Analiza rezultate lor obținute și interpetarea lor;
– Realizarea concluziilor;
– Redactarea lucrării de cercetare.

III.2 Eșalonarea calendaristică a cercetării
Nr.
crt. ETAPE OBIECTIVE TERMENE
1. Documentarea
și
indentificarea
grupurilor
experiment –
control 1. selecționarea și sintetizarea materialelor de
cercetare, a bibliografiei și a fișelor personale;
2. selectarea benzilor elastice și a aparatului care
va produce vibrațiile. 2013 -2014
2. Demersul
operațional 1. Stabilirea ipotezei;
2. Formarea grupurilor experiment -control;
3. Selectarea tipului de vibrație folosit în
programul de kinetoterapie;
4. Elaborarea unui mecanism de poziționare a
aparatului.
5. Elaborarea unui program de kinetoterapie
folosind benzile elastice și a aparatul de
vibrații. 2014-2015

40
3. Contribuții
personale 1. Evaluarea inițială și finală a spasticității și a
coordonării membrului superior afectat;
2. Analiza, interpetarea și concluzionarea
rezultatelor obținute. 2016
4. Editarea
lucrării 1. Prelucrare și interpetarea computerizată;
2. Editare și tipărirea lucrării finale. 2016

III.4 OBIECTIVE

Obiectiv ele cercetării într-o formă sintetică sunt următoarele:
1. Să studieze nivelul de risc ale vibrațiilor focale sau transmise indirect prin
benzi elastice asupra sistemului mână -braț-cap;
2. Să studieze efectele vibrațiilor focale sau transmise indirect prin benzi
elastice asupra spasticității.
3. Prin folosirea de electromiograf, scala Ashworth și prin aplicarea de
vibrații, să identifice tipul de vibrații (focal sau indirect) care are cele mai
bune rezul tate asupra spasticității;
4. Să elaboreze un protocol de diagnosticare diferențială a spasticității prin
folosirea de electromiograf, scala Ashworth și prin aplicarea de vibrații;

41

III.5 SARCINI LE CERCETĂRII

Studierea literaturii de specialitate și a c ercetărilor științifice;
 Identificarea testelor pentru nivelul spasticității și nivelul de cooronare
motrică;
 Identificarea subiecțiilor în funcție de tipul de accident vascular cerebral prin
studierea fișelor personale;
 Selectarea grupurilor , experimen t și control;
 Identificarea tipului de vibrație pentru realizarea cercetării;
 Pregătirea și instalarea echipamentelor folosite în cercetare;
 Elaborarea și aplicarea programului kinetic folosind echipamentele;
 Analiza rezultatelor obținute și interpetar ea lor;
 Realizarea concluziilor și redactarea lucrării de cercetare.

III.6 IPOTEZE CERCETĂRII

1. Aplicarea vibrațiilor ca mijloc kinetoterapeutic pe un mușchi în contracție , nu
prezintă efecte secundare neurologice și neuro -musculare asupra sistemului
mână -braț-cap;
2. Aplicarea vibrațiilor ca mijloc kinetoterapeutic pe un mușchi în contracție ,
este eficien t în ameliorarea spasticității ;

42
3. Aplicarea vibrațiilor ca mijloc kinetoterapeutic , pe un mușchi în repaus , este
eficien t în ameliorarea spasticității ;
4. Aplicarea vibrațiilor ca mijloc kinetoterapeutic acționează prin creșterea
capacității de inhibiție rec iprocă;
5. Aplicarea vibrațiilor în asociere cu electromiografie și cu scorul obținut din
scala Ashworth pot determina natura spasticității.

III.7 ORGANIZAREA CERCETĂRII

Experimentului s-a desf ășurat la laboratorul de kinetoterapie din cadrul Școlii
Postliceale “Henri Coandă” din Constanța în perioada 24 august – 18 septembrie
2015.

Scopul experimentului a fost verificarea ipotezei:
– aplicarea v ibrațiilor ca mijloc kinetoterapeutic pe un mușchi în contracție , nu
prezintă efecte secundare neuro -musculare asupra sistemului mână -braț-cap;

Pentru realizarea studiului de caz s -au folosit:
a) Motor cu masă de rotație excentrică în 4 trepte, model MG1001, cu o putere
de 150W care produce vibrații oscilatorii. “Motorul ERM (motor cu rotatie
excentrică) produce vibrații prin utilizarea forței centripete datorată unei mase
instalată asimetric pe arborele motorului. La fiecare rotați e, masa asimetrică
produce forțe instabile, percepute drept vibrații. Motorul produce vibrații

43
mecanice forțate iar reglarea vitezei de rotație determină armonicele
(frecvența vibrației).”93

b) Benzi elastice , realizate dintr -un tip de cauciuc -latex, cu un anumit grad de
întindere și cu diverse rezistențe la întindere (diferențiat prin culori).

93 Understanding ERM Vibration Motor Characteristics – http://www.prec isionmicrodrives.com/application –
notestechnical -guides/application -bulletins/ab -004-understanding -erm-characteristics -for-vibration -applications;

44
“Pregresia rezistenței în funcție de culori și lungimea benzilor elastice Thera –
Band”94
Din ortostatism, cu o bandă elastică ținută în mână, s-au aplicat vibrații
indirecte folosind benzi elastice ca mijloc de propagare al vibrațiilor .
S-au facut măsurători cu bandă fixă și cu bandă elastică, din diferite poziții
față de aparatul de vibrații (cu banda întinsă la 70, 80, 90 și 100 de cm).
De asemenea toate măsurătorile s -au realizat întâi la nivelul 1 de vibrații, apoi
s-a repetat procesul pentru nivelul 2 de vibrații.
Între fiecare test s -a acordat o pauză de 30 de secunde pentru ca oboseala
musculară sa nu influențeze testele.
Banda elastică ultilizată este de 2,6 kg (100% întinsă), dar a fost folosită
îndoită, dublând nivelul de forță necesară și micșorând de 2 ori lungimea benzii.
Senzor ul Vibrometrului este un accelerometru triaxial (accelerometru model
MTK v3, sensi bilitate: 3.3G, rezoluție: 0.004 m/s 2, amplitudine maximă: 32 m/s2).
Poziționarea senzorului s -a realizat la nivelul pumnului, la nivelul brațului și
la nivelul capului.
După stabilirea limitelor unde variază vibrația : amplitudine a, frecvenț a,
alegerea in strumentului, alegerea poziției de amplasare a instrumentului , s-a început
înregistrarea valorilor.
Măsurătorile s -au realizat simultan pe toate axele (x,y,z) și măsurătorile au
fost stocate sub formă de amplitudine (Peak și RMS) și sub formă de frecvență (Hz).

94 http://www.hygenicblog.com/wp -content/uploads/2012/10/PullForceChartUpdate_LargeWeb.jpg ;

45
Masurarea vibrațiilor în cadrul acestei lucrări repezintă măsurarea de ieșire și
comp ararea lor cu anumite standarde (ex: ISO 5349 -1:2001) ce țin cont de legătura
dintre nivelul accelerației și timpul de expunere.
S-au fă cut teste pentru a identifica zgomotele vibrației în repaus, cu ochii
deschiși și închiși.

Condiți generale:
după frecvență după tipul de bandă
după lungimea de întindere
a benzii elastice
– nivel 1 (vibrații cu
frecvență medie);
– nivel 2 (vibrații cu
frecvență mare); – bandă dură;
– bandă elastică; – 70 cm;
– 80 cm;
– 90 cm;
– 100 cm;

Poziționarea senzorului de vibrații și axele lui.

46

III.8 SUBIECȚII

Au fost selecționați 2 subiecți sănătoși, unul de sex feminin, pentru studi ile de caz:

a) Cazul 1: T.L – sex feminin, varstă: 34 ani, 49 kg, tip somatic: ectomorf;
Lungime
mână Lungime
antebraț Lungime
braț Lățime
antebraț Lățime
braț
repaus Lățime
braț
contractat
18 cm 23 cm 20 cm 22 cm 21 cm 23 cm

b) Cazul 2: V.A. – sex masculin, varstă 32 ani, 96 kg, tip somatic: endomorf.
Lungime
mână Lungime
antebraț Lungime
braț Lățime
antebraț Lățime
braț
repaus Lățime
braț
contractat
18 cm 27 cm 33 cm 34 cm 39 cm 43 cm

III.9 METODE DE CERCETARE

47
Evaluarea trebuie să fie obiectivă deoarece cele subiective pot depinde de
calitățile clinice ale evaluatorului. În scopuri științifice, masurătorile obiective au un
avantaj clar față de cele subiective.
Se realizează măsurători fiziologice (EMG raporturi H/M), măsurători
biomecanice (de exemplu, Ashworth Scale), măsur ători de activitate de voluntară
(de exemplu, Nine -hole Peg Test), test de calitatea a vieții, etc.

Metodele folosite:
• Studiu bibliografic;
• Utilizarea anchetei, chestionarului și a testelor specifice;
• Utilizarea aparatelor de masurare specific ă și a echipamentului;
• Metoda experimentului;
• Prelucrarea statistică a datelor, utilizarea graficelor;
• Metoda grafică.

CAPITOLUL IV PROGRAMUL DE RECUPERARE
FUNCȚIONALĂ

Pe baza evaluării vibrațiilor și a nivelului de propagare s -a ajuns la concluzia
că primele exer ciți supuse spre tesatre să fie î nainte de executarea programului
propiu -zis se vor executa mobilizări pasive.

48
a) Exercitiul 1: contracții izometrice asupra mușchi ului opus celui spastic și
facilitat prin vibrații cu o amplitudine de XXX m/s2 și o frecvență XXX Hz.
Dozare: 2 seturi X 6 repetări X 12 secunde, 30 secunde pauză între repetări și
90 secunde între seturi și cu o întindere a benzii de 80 cm, nivel 2 ;
Descriere: Din așezat, cu umărul în exte nsie, cu cotul flectat la 90 de grade,
cu tricepsul în contracție izometrică și cu o bandă elastică ținută în mână, se aplică
vibrații ind irecte folosind benzi elastice ca mijloc de propagare al vibrațiilor ;

b) Exercițiul 2: aplicarea de vibrații focale asup ra mușchiului spastic în repaus.
Dozare: 3 set X 120 secunde, 180 secunde pauză;
Descriere: Din așezat, cu cotul în flexie 45 grade, se aplică vibrații focale.

CAPITOLUL V ÎNREGISTRAREA ȘI INTERPETRAREA
DATELOR

V.1 Datele înregistrate

V.1.1 Obiectivul cadru 1
Studiul nivelului de risc ale vibrațiilor focale sau transmise indirect prin benzi
elastice asupra sistemului mână -braț-cap;

49

Peak Peak -Peak RMS Average (AVG)
Peak 1 0.5 1.414 1.570
Peak -Peak 1 1 2.828 3.140
RMS 0.707 0.354 1 1.110
AVG 0.637 0.319 0.901 1
Average = 0.637 x Peak Value
RMS = 0.707 x Peak Value
Peak = 1.414 x RMS Value
Peak -Peak = 2 x Peak Value
Peak -Peak = 2.828 x RMS Value
“Descrierea termenilor tehnici.”95

CAZ 1 T. L. PEAK AVG
PEAK
RMS AVG
RMS HZ
X Y Z X,Y,Z X Y Z X,Y,Z X,Y,Z
Tc1.neelastic.p 19.46 20 20 19.82 9.8 15 9.2 11.33 10
Tc2.neelastic.p 20 20 20 20 16 14 14 14.67 15

Tb.1.70.p 12.72 5.98 6.74 8.48 1.3 0.96 1.2 1.15 15
Tb.2.70.p 19.46 9.81 9.35 12.87 7.9 4.5 5.4 5.93 15
Tb.1.80.p 14.86 5.36 9.81 10.01 2 0.71 2.4 1.7 15

95 https://www.newp ort.com/Unit -Conversion -Charts -and-Constants -Vibration -Co/168093/1033/content.aspx ;

50
Tb.2.80.p 19.46 10.73 13.33 14.51 7.6 6.4 8.1 7.37 16
Tb.1.90.p 15.78 7.05 7.2 10.01 2.2 1 2.1 1.77 15
Tb.2.90.p 19.46 10.42 15.02 14.97 8.2 5 7.8 7 15
Tb.1.100.p 16.4 6.59 10.11 11.03 2.3 1 2.6 1.97 15
Tb.2.100.p 19.46 8.73 13.02 13.74 7.9 3.3 6.6 5.93 15
AVG (date) 17.2 8.08 10.57 4.93 2.86 4.53 15.13

Tb.1.70.b 2.3 11.34 1.84 5.16 1 0.47 0.17 0.55 10
Tb.2.70.b 2.3 14.4 2.45 6.38 1.1 2.4 0.56 1.35 16
Tb.1.80.b 3.98 12.1 1.38 5.82 0.77 0.86 0.15 0.59 10
Tb.2.80.b 3.22 14.4 2.14 6.59 0.7 2.5 0.61 1.27 16
Tb.1.90.b 3.22 12.56 3.22 6.33 0.71 0.87 0.57 0.72 10
Tb.2.90.b 3.52 14.1 2.76 6.79 0.72 2.4 0.56 1.23 15
Tb.1.100.b 4.29 12.26 2.45 6.33 0.76 0.94 0.37 0.69 10
Tb.2.100.b 4.44 16.24 2.91 7.86 1.1 3.6 1.1 1.93 16
AVG (date) 3.41 13.43 2.39 0.86 1.76 0.51 12.88

Tc1.neelastic.c 2.45 12.41 1.38 5.41 0.88 0.78 0.52 0.73 10
Tc2.neelastic.c 3.06 15.78 2.6 7.15 1.4 2.6 0.88 1.63 14

Tb.1.70.c 1.23 10.27 1.68 4.39 0.085 0.14 0.1 0.108 11
Tb.2.70.c 1.23 10.42 1.99 4.55 0.19 0.29 0.19 0.22 16
Tb.1.80.c 1.38 10.42 1.99 4.6 0.08 0.18 0.13 0.13 10
Tb.2.80.c 1.84 10.57 2.3 4.9 0.4 0.43 0.28 0.37 16
Tb.1.90.c 1.53 10.42 1.84 4.6 0.094 0.22 0.13 0.148 10
Tb.2.90.c 1.84 10.57 1.68 4.7 0.37 0.37 0.2 0.31 16
Tb.1.100.c 1.38 10.42 1.99 4.6 0.1 0.26 0.16 0.17 10
Tb.2.100.c 1.68 10.73 1.99 4.8 0.38 0.52 0.29 0.4 15
AVG (date) 1.51 10.48 1.93 0.212 0.3 0.19 13

Tb.1.iso.70.s.p 10.27 14.1 12.41 12.26 2 0.99 1.6 1.53 1
Tb.2.iso.70.s.p 14.56 16.4 19.31 16.76 2.7 1.5 3.4 2.53 1
Tc1.neelastic.b 20 20 20 20 9 6.9 12 9.3 10
Tc2.neelastic.b 20 20 20 20 16 6 13 11.67 14

51
CAZ 2 V.A. PEAK AVG
PEAK
RMS AVG
RMS HZ
X Y Z X,Y,Z X Y Z X,Y,Z X,Y,Z
Tb.70.1.p 11.95 2.14 3.37 5.82 0.76 0.63 0.71 0.7 13
Tb.70.2.p 14.71 2.76 1.68 6.38 2.1 0.94 0.51 1.18 14
Tb.80.1.p 14.25 5.21 3.22 7.56 2.2 1.2 0.8 1.4 9
Tb.80.2.p 11.8 3.52 2.3 5.87 0.9 0.44 1 0.78 15
Tb.90.1.p 15.63 5.98 5.06 8.89 2.9 1.4 0.9 1.73 10
Tb.90.2.p 12.56 3.83 5.82 7.4 1.4 0.35 2 1.25 14
Tb.100.1.p 12.41 3.53 2.45 6.13 0.98 0.53 0.61 0.71 10
Tb.100.2.p 16.24 4.44 2.3 7.66 2.9 1.4 0.57 1.62 14
AVG (date) 13.69 3.93 3.28 1.77 0.86 0.89 12.38

Tb.70.1.b 4.75 9.5 2.91 5.72 0.29 0.26 0.3 0.28 10
Tb.70.2.b 4.44 11.03 3.06 6.18 0.67 1.2 0.15 0.67 14
Tb.80.1.b 3.83 9.81 3.37 5.67 0.27 0.28 0.38 0.31 10
Tb.80.2.b 4.29 10.73 3.22 6.08 0.47 1.1 0.45 0.67 14
Tb.90.1.b 5.21 9.65 2.76 5.87 0.42 0.33 0.41 0.39 10
Tb.90.2.b 5.82 12.1 2.76 6.89 1.1 2 1 1.37 14
Tb.100.1.b 4.75 9.65 3.68 6.03 0.61 0.32 0.47 0.47 10
Tb.100.2.b 4.75 11.8 3.98 6.84 0.5 1.7 0.55 0.92 14
AVG (date) 4.73 10.53 3.22 0.54 0.9 0.46 12

Tb.70.1.c 2.76 9.96 1.68 4.8 0.15 0.077 0.8 0.342 10
Tb.70.2.c 3.83 10.11 2.45 5.46 0.11 0.1 0.095 0.102 15
Tb.80.1.c 4.14 9.81 0.77 4.91 0.18 0.11 0.089 0.126 10
Tb.80.2.c 3.22 9.81 1.07 4.7 0.25 0.11 0.065 0.142 15
Tb.90.1.c 4.29 9.5 0.92 4.9 0.23 0.1 0.088 0.139 10
Tb.90.2.c 4.44 9.65 1.07 5.05 0.24 0.11 0.09 0.15 15
Tb.100.1.c 4.29 9.5 1.53 5.11 0.2 0.1 0.082 0.127 10
Tb.100.2.c 4.44 9.5 1.07 5 0.27 0.12 0.093 0.161 15
AVG (date) 3.93 9.73 1.32 0.2 0.103 0.175 12.5

Tb.static.c 1.68 10.11 1.38 4.39 0.071 0.058 0.069 0.066 1
Tb.izotonie.1 16.7 20 10.73 15.81 2.8 1.6 1.7 2.03 2
Tb.izotonie.2 13.02 19.31 16.09 16.14 2.3 2.1 2.5 2.3 15

52
CAZ 2
AVG p,b,c X Y Z
pumn 1.77 0.86 0.89
braț 0.54 0.9 0.46
cap 0.2 0.103 0.175
AVG RMS 0.8366667 0.621 0.5083333

CAZUL 2
T.static.c ap.ochi -deschisi AVG T.static. cap.ochi-
inchisi AVG
X Y Z X Y Z
PEAK 3.37 9.19 1.68 4.75 3.83 9.04 1.84 4.9
RMS 0.053 0.061 0.053 0.056 0.167 0.057 0.056 0.057 0.057

T.banda.1
X Y Z Hz
PEAK 19.46 11.49 20 10
RMS 10 5.2 14

T.banda.2
X Y Z Hz
PEAK 20 18.54 20 15
RMS 13 9.3 9.3

V.1.1.1 Interpretrarea datelor

Obiectiv operațional 1

Analiza nivelului de propagare a vibrații lor indirecte folosind benzi elastice
prin sistemul mână -braț-cap.

53
V.1.1.1.1 Cazul 1 T.L.

1.15
0.55
0.1081.7
0.59
0.131.77
0.72
0.1481.97
0.69
0.17
pumn braț cap
70 cm 80 cm 90 cm 100 cm5.93
1.35
0.227.37
1.27
0.377
1.23
0.315.93
1.93
0.4
pumn braț cap
70 cm 80 cm 90 cm 100 cm
1.15
0.55
0.1085.93
1.35
0.221.7
0.59
0.137.37
1.27
0.371.77
0.72
0.1487
1.23
0.311.97
0.69
0.175.93
1.93
0.4
pumn braț cap
70 cm n1 70 cm n2 80 cm n1 80 cm n2
90 cm n1 90 cm n2 100 cm n1 100 cm n2

54
În urma studiului diagramei ( CAZ 2 TEST EVOLUȚIE RMS 70 -80-90-100
N1 Și N2 ), s-a demonstrat faptul că țesuturile de la nivelul membrului superior
abosorb o mare parte a vibrații lor. Reducerea medie pe sistemul mână -braț-cap este
de (de la o medie de 1.647 m/s2 la 0.556 m/s2 pentru nivelul 1 și de la 6.556 m/s2
la 1.3 m/s2 pentru nivelul 2) semnificând o reducere medie de 75%.
În acest caz, media valorilor la nivelul capului (AVG RMS) este de 0. 556
m/s2 (nivel 1) și 1.3 m/s2 (nivel 2), valoare este ușor perceptibilă de către om.
De asemenea s -au facut teste la nivelul capului, din ortostatism, întâi cu ochii
închiși, a poi cu ochii deschiși și nu s -a observat o diferență statistică între ele. Aceste
test demonstrează în schimb faptul că există un “zgomot” al vibrațiilor, un nivel de
vibrații măsurate când subiectul stă în repaus. Astfel nivelul vibrațiilor la nivelul
capului sunt în realitate mai mici în medie de 0.055 m/s2, repezentând 90% pentru
nivelul 1 și 95% pentru nivelul 2.
Analizând RMS -ul fiecăre i axe , la fiecare punct de evaluare din sistemul
mână -braț-cap se po ate observa o valoare mai mare a vibrației pe axa X ( 4.93 m/s2)
la nivelul mânii, pe axa Y ( 1.76 m/s2) , la nivelul brațului și pe axa Y (0.3 m/s2) la
nivelul capului.
Frecvența vibrațiilor diferă în funcție de intensitatea vibrațiilor aplicate.
Pentru nivelul 1 vibrațiile au o frecvență medie de 1 5 Hz la mâină , pentru nivelul 1
la bra ț și cap vibrațiile au o frecvență medie de 1 0 Hz, iar pentru nivelul 2 la braț și
cap vibrațiile au o frecvență medie de 15 Hz.

55

Testele cu cele mai ample vibrații AVG RMS ( CAZ 1 TEST EVOLUTIE
AVG RMS 7 0-80-90-100 N1 si N2 c) sunt: t. 80.2 (23%), t. 90.2 (21%) și t.100 .2
(18%).

4%
18%
5%
23%
5%
21%
6%
18%CAZ 1 TEST EVOLUTIE AVG RMS
70-80-90-100 N1 SI N2 C
70 cm n1
70 cm n2
80 cm n1
80 cm n2
90 cm n1
90 cm n2
100 cm n1
100 cm n2
012345678
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9CAZ 1 TEST EVOLUTIE RMS
70-80-90-100 N1 SI N2 B
pumn braț cap

56
Conform diagramei ( CAZ 1 TEST EVOLUTIE RMS 7 0-80-90-100 N1 si N2
B) se observă o variație mare de amplitudine ale vibrațiilor de la un test la altul la
nivelul mânii. În cazul testelor la nivelul brațului și al capului există o omogeni tate,
rămâne constant , indiferent de nivelul vibrațiilor aplicate la nivelul mânii.

În diagrama (CAZ 1 TEST EVOLUTIE RMS 70 -80-90-100 N1 si N2 D ) se
potate observa faptul că testele cu nivel 2 produc vibrații cu o amplitudine mai mare
iar vibraț iile de la nivelul capului , nu este influențat de nivelul sau tipul de test.

01234567870 cm n1
70 cm n2
80 cm n1
80 cm n2
90 cm n190 cm n2100 cm n1100 cm n2CAZ 1 TEST EVOLUTIE RMS
70-80-90-100 N1 si N2 D
pumn
braț
cap

57
V.1.1.1. 2 Cazul 2 V.A.

0.7
0.28 0.3421.4
0.310.1261.73
0.39
0.1390.71
0.47
0.127
pumn braț cap
70 cm 80 cm 90 cm 100 cm1.18
0.67
0.1020.78
0.67
0.1421.25
1.37
0.151.62
0.92
0.161
pumn braț cap
70 cm 80 cm 90 cm 100 cm
0.7
0.28 0.3421.18
0.67
0.1021.4
0.31
0.1260.78
0.67
0.1421.73
0.39
0.1391.25
1.37
0.150.71
0.47
0.1271.62
0.92
0.161
pumn braț cap
70 cm n1 70 cm n2 80 cm n1 80 cm n2
90 cm n1 90 cm n2 100 cm n1 100 cm n2

58
În urma studiului diagramei (CAZ 2 TEST EVOLUȚIE RMS 70 -80-90-100
N1 Și N2 ), s-a demonstrat faptul că țesuturile de la nivelul membrului superior
abosorb o mare parte din vibrații. Reducerea medie pe sistemul mână -braț-cap este
de (de la o medie de 1.135 m/s2 la 0.183 m/s2 pentru nivelul 1 și de la 1.207 m/s2
la 0.138 m/s2 pentru nivelul 2 ) semnificând o reducere medie de 85%.
În acest caz, media valorilor la nivelul capului (AVG RMS) este de 0.183
m/s2 (nivel 1) și 0.138 m/s2 (nivel 2), valoare care ușor percep libile de către om.
De asemenea s -au facut teste la nivelul capului, din ortostatism, întâi cu ochii
închiși, apoi cu ochii deschiși și nu s -au observat o diferență statistică între ele.
Aceste test demonstrează în schimb faptul că există un “zgomot” al vibrațiilor, un
nivel de vibrații măsurate când subiectul stă în repaus . Astfel nivelul vibrațiilor la
nivelul capului sunt în realitate mai mici , în medie de 0.055 m/s2, repezentând 70%
pentru nivelul 1 și 60% pentru nivelul 2.
Analizând RMS -ul fiecăr ei axe , la fiecare punct de evaluare din sistemul
mână -braț-cap se po ate observa o valoare mai mare a vibrației pe axa X ( 1.77 m/s2)
la nivelul mânii, pe axa Y ( 0.9 m/s2) la nivelul brațului și pe axa Z ( 0.175 m/s2) la
nivelul capului. Miscările oscilatorii de lateralitate (stânga -dreapta) sunt datorate de
natura unilaterală a exercițiului.
Frecvența vibrațiilor diferă în funcție de intensitatea vibrațiilor aplicate.
Pentru nivelul 1 vibrațiil e au o frecvență medie de 10 Hz iar pentru nivelul 2 ,
vibrațiile au o frecvență medie de 15 Hz.

59

Testele cu cele mai ample vibrații AVG RMS ( TEST EVOLUTIE AVG RMS
7-8-9-100 N1 si N2 c ) sunt: t.90.1 (18%), t.100.2 (17%) și t. 80.1 (15%).

8%
13%
15%
8%
18%
13%
8%
17%TEST EVOLUTIE AVG RMS 70 -80-90-100
N1 SI N2 C
70 cm n1
70 cm n2
80 cm n1
80 cm n2
90 cm n1
90 cm n2
100 cm n1
100 cm n2
00.20.40.60.811.21.41.61.82
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9TEST EVOLUTIE RMS 70 -80-90-100 N1 SI N2 B
pumn braț cap

60
Conform diagramei (TEST EVOLUTIE RMS 7 -8-9-100 N1 si N2 b ) se
observă o variație mare de amplitudine ale vibrațiilor de la un test la altul l a nivelul
mânii și al brațului . În cazul testelor la nivelul capului există o omogenitate, rămâne
o constantă, indiferent de nivelul vibrațiilor aplicate la nivelul mânii.

În diagrama (TEST EVOLUTIE RMS 7 -8-9-100 N1 si N2 D ) se pot observa
testele care au cele m ai ample vibrații, la nivelul capului fiind t.70.1, l a nivelul
brațului fiind t.90.2 iar la nivelul mâinii fiind t.90.1.

00.20.40.60.811.21.41.61.870 cm n1
70 cm n2
80 cm n1
80 cm n2
90 cm n190 cm n2100 cm n1100 cm n2TEST EVOLUTIE RMS 70 -80-90-100 N1 si N2 D
pumn
braț
cap

61
V.1.1.1. 3 Compararea cazurilor

Prin analiza frecvenței vibrațiilor obținute în ambele cazuri , se po ate observa
o similaritate la n ivelul brațului (10 Hz pentru nivelul 1 și 15 Hz pentru nivelul 2) .
Frecvența cazului 1 (T.L.) la nivelul mâinii prezintă o constantă de ~15Hz indiferent
de nivelul vibrației fapt ce poate fi explicat printr -o capacitate mai redusă de
contracție din cauza masei musculare mai mici, cazul 2 (V.A.) având o constantă și
la nivelul mâinii.
De asemenea prin analiza diagramei (TEST EVOLUTIE RMS 70 -80-90-100
N1 si N2 D ), pentru ambele cazuri se pot observa creșteri mari în amplitudine pe
nivelul 2 de vibrații pentr u cazul 1 (T.L.), iar pentru cazul 2 acest fapt se întâmplă
când banda este întinsă mai mult și la nivelul 2. Acest a fapt se datorează diferenței
de masă musculară, absorbind mai multe vibrații înainte să se propage la cap. Acest
fenomen este observat și î n diagrama ( TEST EVOLUTIE AVG RMS 70 -80-90-100
N1 si N2 C) unde cantitatea totală de vibrații este mai mare în cazul 1 (T.L.) când
benzile sunt vibrate la nivelul 2 iar în cazul 2 (V.A.) , cele mai mari creșteri se afla
în cazul benzii întinse la 90cm și 10 0 cm.
În restul, datele obținute sunt asemănătoare, fapt ce arată că desfășurarea
testelor în condiții similare.

62
CAPITOLUL VI CONCLUZII

Prin intepretarea rezultatelor obținute în cercetarea preliminară privind nivelul
de propagare al vibrațiilor prin sistemul mână -braț-cap am concluzionat ca:
1. Dozarea repezintă un factor important atât din punct de vedere al eficienței
dar și pentru a limita nivelul de risc a sociat cu expunerea la vibrații;
2. În urma analizei vibrațiilor și a Directivei European e 2002/44/CE3 s-a
constatat că amplitudinea frecvenței este sub nivelul minim recomandat de
2,5 m/s2, facându -le sigure, cel puțin în cazul subiecților sănătoși;
3. Dozarea (nivelul vibrației: amplitudinea și frecvența, nivelul de rezistență
și întindere al be nzii) trebuie să fie realizată în funcție de vârstă, sex și mai
ales în funcție de masa musculară;
4. Deși vibrația este transmisă indirect liniar, apar însă vibrații pe toate axele
(în amplitudine mai mică ).

63
BIBLIOGRAFIE

Cărți și jurnale:
 A European Thematic Network to Develop Standardised Measures of Spasticity (research.ncl.ac.uk/spasm/);
 Agafia Moraru, Oleg Pascal, Elena Hamițchi, Liuba Munteanu, Eugeniu Agapii, Diana Cojocari, Angela Cebotari
– Reabilitarea medicală a bolnavului cu accide nt vascular cerebral (Protocol clinic național), PCN – 181, Chișinău,
2012;
 Andrews Chu J., Johnson J. R., Electrodiagnosis an Anatomical and Clinical Approach. ISBN: 0 -397-50687 -2;
J.B. Lippincott Company, 1986; 6:353 -358;
 Angel RW, Hoffmann W: The H -reflex in normal, spasticand rigid subiects. Arch Neural 8:591 -596. 1963;
 Asplund K, Stegmayr B, Peltonen M. From the twentieth to the twenty -first century: A public health perspective
on stroke. In: Ginsberg MD, Bogousslavsky J. (eds.) Cerebrovascular Disease : Pathophysiology, Diagnosis, and
Management. Blackwell Science, Malden, MA; 1998. p. 901 -918;
 Bara -Jimenez W, Aksu M, Graham B et al: Periodic limb movements in sleep: state -dependent excitability of the
spinal flexor reflex. Neurology, 54:1609, 2000;
 Basmajian, J.V. Clinical use of biofeedback in rehabilitation, Psychosomatics, 23 (1), 67 -69, 1982;
 Basmajian, J.V. de Luca, C.J. Muscle Alive. Their functions revealed by electromiography: 5th edition, Williams
& Williams, Baltimore, 1985;
 Bishop, B. – Neuro physiology of motor responses evoked by vibratory stimulation, Physical Therapy,
 BOBATH B, A study of abnormal postural reflex activity in patients with lesions of the central nervous system
Physiotherapy. 1954 Sep;40(9):259 -67;
 Bohannon, R. and Smith, M. (1987). "Interrater reliability of a modified Ashworth scale of muscle spasticity."
Physical Therapy 67(2): 206;
 Bohannon, R. and Smith, M. (1987). "Interrater reliability of a modified Ashworth scale of muscle spasticity."
Physical Therapy 67(2): 206;
 Bonita R, Solomon N, Broad JB, 1997. Prevalence of stroke and stroke -related disability. Estimates from
Auckland Stroke Studies. Stroke 28:1989 -1902;
 Bour LJ, Ongerboer de Visser BW, Koelman HTM et al: Soleus H -reflex tests in spasticity and dystonia: a
compu terized analysis. J Electromyography Kinesiol, 1:9, 1991;
 Brunnstrom S. Motor testing procedures in hemiplegia: based on sequential recovery stages. Phys Ther. 1966
Apr;46(4):357 -75;
 Burke D, Gandevia – SC, McKeon B: The’afferent volleys responsible for spi nal proprioceptive reflexes in man.
J Physiol339:535 -552, 1983;

64
 C. Yates, K. Garrison, N. B. Reese, A. Charlesworth, and E. Garcia -Rill, “Chapter 11 –novel mechanism for
hyperreflexia and spasticity,” Prog Brain Res, vol. 188, pp. 167 –80, 2011;
 C.D. Popescu, O. Băjenaru, D. Fior Mureșanu, V. Bohotin1, R. Buia, B.O. Popescu – Protocol terapeutic
 Carr JH, Sheperd RB, 1989. A motor learning model for stroke rehabilitation. Physiotherapy, 75, 372 -380; Carr
JH, Sheperd RB, 1989. Neurological rehabilita tion. Optimising motor performance. Oxford, Butterworth –
Heinemann;
 Cinteza M, Pana B, Cochino E, et al. Prevalence and control of cardiovascular risk factors in Romania cardiozone
national study. Maedica – A Journal of Clinical Medicine, 2007;2(4):277 -88;
 D. Burke, J. Wissel, and G.A. Donnan: “Pathophysiology of spasticity in stroke.” Neurology. vol. 80, no. 3 Suppl
2, pp. S20 –6, 2013;
 D.G. Kamper, B.D. Schmit, and W.Z. Rymer: “Effect of Muscle Biomechanics on the Quantification of
Spasticity.” Ann. Biome d. Eng. vol. 29, no. 12, pp. 1122 –1134, 2001;
 Dan L. Longo… [et (2012). Harrison's principles of internal medicine. (18th ed. ed.). New York: McGraw -Hill;
 De Bisschop, G. de Bisschopp, E.. Biofeedback electromyographique et medecine du sport, în
Electromyo graphie, electro -diagnostic, Paris, 2002;
 DeGail P, Lance JW, Neilson PD: Differential effects on tonic and phasic reflex mechanisms produced by
vibration of muscles in man. J Neurol Neurosurg Psychiatry 29: l -l 1, 1966;
 Delwaide PJ: Electrophysiological a nalysis of the mode of action of muscle relaxants in spasticity. Ann Neurol
17:90 -95, 1985;
 Delwaide PJ: Electrophysiological analysis of the mode of action of muscle relaxants in spasticity. Ann Neurol
17:90 -95, 1985;
 Eklund, G., Hagbarth, K.E. – Normal va riability of tonic vibration reflexes in man, Exper imental Neurology, 16,
80-92, 1966;
 Emily Patrick and Louise Ada – The Tardieu Scale differentiates contracture from spasticity whereas the
Ashworth Scale is confounded by it, Clinical Rehabilitation 2006 ; 20: 173 -182;
 Faye Chiou Tan, EMG Secrets. ISBN: 1 -56053 -593-8; Hanley&Belfus, 2004; 177 -198 .
 G. Sheean: “Neurophysiology of spasticity.” In: Barnes, M. and Johnson, G. (eds.) Upper Motor Neurone
Syndrome And Spasticity. Clinical Management And Neurophys iology. pp. 9 –54. Cambridge University Press
(2008);
 Gordon J. Assumptions undelying physical therapy intervention: theorethical and historical perspectives. In
Movement Science. Foundations for Physical therapy in Rehabilitation, 2nd ed, ed J. Carr and R. Sheperd.
Gaithersburg, MD: Aspen, 1 -32;
 H&born H, Meunier S, Morin C, Pierrot -DeseiIligny E: Assessing changes in presynaptic inhibition of Ia fibres:
a study in man and the cat. .I Physiol389:729 -756, 1987;
 Hagbarth, K.E., Eklund, G. – Tonic vibration re flex (TVR) in spasticity, Brain Research, 2, 201 -203, 1966;
 Hallett M, Berardelli A, Delwaide P et al: Central EMG and tests of motor control. Report of an IFCN Committee.
Electroencephalogr Clin Neurophysiol, 90:404, 1994;

65
 Hallett M, Berardelli A, Delwaid e P et al: Central EMG and tests of motor control. Report of an IFCN Committee.
Electroencephalogr Clin Neurophysiol, 90:404, 1994;
 Hallett M, Berardelli A, Delwaide P et al: Central EMG and tests of motor control. Report of an IFCN Committee.
Electroencep halogr Clin Neurophysiol, 90:404, 1994;
 Hallett M, Berardelli A, Delwaide P et al: Central EMG and tests of motor control. Report of an IFCN Committee.
Electroencephalogr Clin Neurophysiol, 90:404, 1994;
 Hilder, Joseph M.; Zev W. Rymer (September 1999). "A Stimulation Study of Reflex Instability in Spasticity:
Origins of Clonus". IEEE Transactions on Rehabilitation Engineering 7 (3): 327 –340. doi:10.1109/86.788469.
Retrieved May 6, 2012;
 Hilder, Joseph M.; Zev W. Rymer (September 1999). "A Stimulation Study of Reflex Instability in Spasticity:
Origins of Clonus". IEEE Transactions on Rehabilitation Engineering 7 (3): 327 –340.doi:10.1109/86.788469.
Retrieved May 6, 2012.
 Issurin, V.B., Tenenbaum,G. – Acute and residual effects of vibratory stimulation on expl osive strength in elite
and amateur athletes, Journal of Sports Sciences, 17, 177 -182, 1999;
 Iustin Lupu – Calitatea vieții în sănătate definiții și instrumente de evaluare, XVII, nr. 1 –2, 2006, p. 73 –9;
 K. Ibrahim, W. Berger, M. Trippel, V. Dietz – Stretch -induced electromyographic activity and torque in spastic
elbow muscles, Brain (1993) 116, 971 -989;
 K. S. Kim, J. H. Seo, and C. G. Song, “Portable measurement system for the objective evaluation of the spasticity
of hemiplegic patients based on the tonic stretch reflex threshold,” Med Eng Phys, vol. 33, no. 1, pp. 62 – 69,
2011;
 Katz RT, Rymer WZ. Spastic hypertonia: mechanisms and measurement. Arch Phys Med Rehabil. 1989;70:144 –
155;
 Kleim AJ, Jones TA. Principles of Experience -dependent neural plas ticity: implications for rehabilitation after
brain damage.Journal of Speech, Language, and Hearing Research • Vol. 51 • S225 –S239;
 Koelman JH, Willemse RB, Bour LJ et al: Soleus H -reflex tests in dystonia. Mov Disord, 10:44, 1995;
 Lance J. Symposium synop sis in spasticity. In: Feldman R, Young R, Koella W. Disordered motor control.
Chicago: Year Book Medical Publishers; 1980:487 –489;
 Lance JW: Symposium synopsis, in Feldman RG, Young RR, Koella WP (eds): Spasticity: Disordered Motor
Control. Chicago, Yearb ook Medical Publishers, 1980;
 Lance JW: Symposium synopsis, in Feldman RG, Young RR, Koella WP (eds): Spasticity: Disordered Motor
Control. Chicago, Yearbook Medical Publishers, 1980;
 Liveson J.A., Dong M.M., Laboratory reference for clinical Neurophysiolo gy. ISBN: 1 -800-334-4249; Oxford
University Press, 1992; 9:237 -262;
 Lundström E, Terént A, Borg J. Prevalence of disabling spasticity 1 year after first -ever stroke. Eur J Neurol
2008; 15: 533 –539;
 Lupescu T. D., Sirbu C.A., Constantin D., Electromiografie și potentiale evocate, ISBN: 973 -708-159-5; Editura
Universitara Carol Davila, 2006; 1:12 -16;

66
 Lupescu T. D., Sirbu C.A., Constantin D., Electromiografie și potentiale evocate, ISBN: 973 -708-159-5; Editura
Universitara Carol Davila, 2006; 1:12 -16;
 M. Chard on, N. Suresh, and W. Rymer, “An evaluation of passive properties of spastic muscles in hemiparetic
stroke survivors,” in Engineering in Medicine and Biology Society (EMBC), 2010 Annual International
Conference of the IEEE, Aug 2010, pp. 2993 –2996;
 M.P. Ba rnes: “Upper Motor Neuone Syndrome and Spasticity. Clinical Management And Neurophysiology.”
Cambridge University Press, Cambridge , 2008;
 Malhotra, S., Cousins, E., Ward, A., Day, C., Jones, P., Roffe, C., Pandyan, A. (2008). An investigation into the
agreement between clinical, biomechanical, and neurophysiological measures of spasticity. Clinical
Rehabilitation, 22:1105 -1115;
 Marciniak C. Poststroke hypertonicity: Upper limb assessment and treatment. Topics in Stroke Rehabilitation
2011;18:179 –194;
 Maria na-Alis Neagoe, Petru Armean, Cristina Lupan – Tendința factorilor de risc convenționali la pacienții
spitalizați cu AVC în perioada 2008 -2010, revista medicalå românå – volumul lix, nr. 1, 2012;
 Mariana -Alis Neagoe, Petru Armean, Cristina Lupan – Tendința factorilor de risc convenționali la pacienții
spitalizați cu AVC în perioada 2008 -2010, revista medicalå românå – volumul lix, nr. 1, 2012;
 Matthews PBC: Evidence from the use of vibration that the human long -latency stretch reflex depends upon
spindle se condary afferents. J Physiol (London) 348:383 -115, 1984;
 Matthews WB: Ratio of maximum H -reflex to maximum M response as a measure of spasticity. J Neurol
Neurosurg Psychiatry 29:201 -204, 1966;
 Mayer N. Clinicophysiologic concepts of spasticity and motor d ysfunction in adults with an upper motoneuron
lesion. Muscle Nerve. 1997;6:S1 –S13;
 Nazarov, V., Spivak, G. – Development of athlete’ s strength abilities by means of biomechanical stimulation
method, Theor y and Practice of Physical Culture (Moscow), 12, 3 7-39, 1987;
 Nikolaev S., Atlas de electromiografie. ISBN: 978 —903595 -67-9; PresSto, 2010; 9:243 -291;
 of human motoneurones after discharges in a conditioning reflex. Electroencephalogr Clin Neurophysiol 40:279 –
 Ongerboer de Visser BW, Bour LJ, Koelman JHTM , Speelman JD: Cumulative vibratory indices and the H/M
ratio of the soleus H -reflex: a quantitative study in control and spastic subjects. Electroencephalogr Clin
Neurophysiol73: 162 -166, 1989;
 Ongerboer de Visser BW, Bour LJ, Koelman JHTM, Speelman JD: C umulative vibratory indices and the H/M
ratio of the soleus H -reflex: a quantitative study in control and spastic subjects. Electroencephalogr Clin
Neurophysiol73: 162 -166, 1989;
 Östlund N., Adaptive signal processing of surface electromyogram signals, UMEÅ University Medical
Dissertations, New series, No. 1009, 2006;
 Östlund N., Adaptive signal processing of surface electromyogram signals, UMEÅ University Medical
Dissertations, New series, No. 1009, 2006;

67
 Pandyan, M. Gregoric, M. Barnes, D. Wood, F. Van Wijck, J. Burridge, H. Hermens, and G. Johnson: “Spasticity:
Clinical perceptions, neurological realities and meaningful measurement.” Disabil. Rehabil. vol. 27, no. 1, –no. 2,
pp. 2 –6, 2005;
 Panizza ME, Hallett M, Nilsson J: Reciprocal inhibition in patie nts with hand cramps. Neurology 3985 -89, 1989;
 Panizza ME, Hallett M, Nilsson J: Reciprocal inhibition in patients with hand cramps. Neurology 3985 -89, 1989;
 Panizza ME, Stefania L, Nilsson J, Hallet M: H -Reflex recovery curve and reciprocal inhibition of H-reflex in
different kinds of dystonia. Neurology 40:824 -828, 1990.
 Panizza ME, Stefania L, Nilsson J, Hallet M: H -Reflex recovery curve and reciprocal inhibition of H -reflex in
different kinds of dystonia. Neurology 40:824 -828, 1990;
 pentru recuperarea d eficitelor neurologice la pacienți după accident vascular cerebral și traumatism cranio –
cerebral, Art. 6, 2006;
 Pierrot -Deseilligny E, Bussel B, Held JP, Katz R: Excitability of human motoneurones after discharges in a
conditioning reflex. Electroencephalo gr Clin Neurophysiol 40:279 -287, 1976;
 Popescu BO, Bajenaru O. Elemente esențiale de neurologie clinică – Editura Medicală Amaltea; 2009.
 R.L. Lieber: “Skeletal muscle adaptation to spasticity.” Skeletal muscle structure, function, and plasticity. pp.
271–289. Lippincott Williams And Wilkins (2010) ;
 Read J. Conductive Education 1987 -1992: The Transitional years. Birmingham , UK: The foundation for
conductive education, 1992;
 Roger W. Pease Jr., Merriam -Webster's Medical Dictionary, Abridged, May 1995: 646.
 S. Malhotra, a D. Pandyan, C.R. Day, P.W. Jones, and H. Hermens: “Spasticity, an impairment that is poorly
defined and poorly measured.” Clin. Rehabil. vol. 23, no. 7, pp. 651 –8, 2009;
 Sims NR, Muyderman H (September 2009). "Mitochondria, oxidative metabo lism and cell death in stroke".
Biochimica et Biophysica Acta 1802 (1): 80 –91;
 T.D. Sanger, M.R. Delgado, D. Gaebler -Spira, M. Hallett, and J.W. Mink: “Classification and Definition of
Disorders Causing Hypertonia in Childhood.” Pediatrics. vol. 111, no. 1 , pp. e89 –e97, 2003.
 V. Dietz and T. Sinkjaer: “Spastic movement disorder: impaired reflex function and altered muscle mechanics.”
Lancet Neurol. vol. 6, no. 8, pp. 725 –33, 2007;
 V. Dietz and T. Sinkjaer: “Spastic movement disorder: impaired reflex functio n and altered muscle mechanics.”
Lancet Neurol. vol. 6, no. 8, pp. 725 –33, 2007;
 van der Kooij H, Prange GB, Krabben T, Renzenbrink GJ, de Boer J, Hermens HJ, Jannink MA. Preliminary
results of training with gravity compensation of the arm in chronic strok e survivors. Conf Proc IEEE Eng Med
Biol Soc. 2009;1:2426 -9.
 Wissel J, Schelosky LD, Scott J, Christe W, Faiss JH, Mueller J. Early development of spasticity following stroke:
A prospective, observational trial. Journal of Neurology 2010;257:1067 –1072;

68
Web site -uri:
 bmsi.ru/doc/61f60d25 -6a9e -426f-a16e -5e1101da0811 ;
 http://apps.who.int/classifications/icd10/browse/2010/en#/R25.2 ;
 http://ionization.ru/en/svan -sound -level -meters -vibration -meters -spectrum -analyzers/32 -svan-974-vibrometer –
the-spectrum -analy zer.html ;
 http://produceconsumerobot.com/biosensing/content/electromyography(emg)studentprotocol.jpg ;
 http://smpp.northwestern.edu/bmec66/weightlifting/emgback.html ;
 http://www.hygenicblog.com/wp -content/uploads/2012/10/PullForceChartUpdate_LargeWeb.jpg ;
 http://www.spectratechltd.com/extrapages/Human%20Response%20to%20Vibration%20Levels.jpg ;
 Understanding ERM Vibration Motor Characteristics http://www.precisionmicrodrives.com/application –
notestechnical -guides/application -bulletins/ab -004-understanding -erm-characteris tics-for-vibration –
applications ;

69
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 1
CAPITOLUL I MOTIVATIA ALEGERII TEMEI ………………………….. ………….. 4
CAPITOLUL II PARTEA TEORETICĂ ………………………….. ………………………… 7
II.1 METODE DE EV ALUARE ALE SPASTICIT ĂȚII ………………………….. … 7
II.1.1 Electromiografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 7
II.1.1.1 Factorii perturbatori ai semnalului EMG ………………………….. ………………………….. …………… 10
II.1.1.2 Reflexul Hoffmann ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 11
II.1.1.3 Reflexul monosinaptic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 16
II.1.1.4 Reflexul de flexie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 18
II.1.1.5 Inhibarea reciprocă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 19
II.1.1.6 Reflexul de întindere și evaluarea tonusului ………………………….. ………………………….. ……… 20
II.1.2 SCALA ASHWORTH MODIFICATĂ ȘI SCALA TARDIEU ………………………….. …………………………. 22
II.2 METODE DE EV ALUARE ALE VIBRAȚIILOR ………………………….. ….24
II.2.1 Directiva europeană 2002/44 /CE3 ………………………….. ………………………….. …………………….. 25
II.2.2 Interacțiunea dinamică între corpul uman și vibrații ………………………….. …………………………. 28
II.2.3 Cuantificarea efectelor vibrațiilor ………………………….. ………………………….. ………………………. 29
II.2.4 Efectele vibrațiilor asupra corpului uman ………………………….. ………………………….. ……………. 30
II.3 SPASTICITATEA ………………………….. ………………………….. …………………. 32
II.3.1 Tabloul clinic (spasticitate) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 35
CAPITOLUL III CERCETARE PRELIMINARĂ ………………………….. …………. 37
III.1 PREMISELE CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. …..37
III.2 SCOPUL CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………… 37
III.3 ETAPELE CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………. 38
III.1 Desfăsurarea cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 38
III.2 Eșalonarea calendaristică a cercetării ………………………….. ………………………….. …………………… 39
III.4 OBIECTIVE ………………………….. ………………………….. …………………………. 40
III.5 SARCINILE CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ……41
III.6 IPOTEZE CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ……….. 41

70
III.7 ORGANIZAREA CERCETĂRII ………………………….. ………………………… 42
III.8 SUBIECȚII ………………………….. ………………………….. ………………………….. 46
III.9 METODE DE CERCETARE ………………………….. ………………………….. ….46
CAPITOLUL IV PROGRAMUL DE RECUPERARE FUNCȚIONALĂ ……… 47
CAPITOLUL V ÎNREGISTRAREA ȘI INTERPETRAREA DATELOR ……… 48
V.1 Datele înregistrate ………………………….. ………………………….. ………………….. 48
V.1.1 Obiectivul cadru 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 48
V.1.1.1 Interpretrarea datelor ………………………….. ………………………….. …………. 52
V.1.1.1.1 Cazul 1 T.L. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 53
V.1.1.1.2 Cazul 2 V.A. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 57
V.1.1.1.3 Compararea cazurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 61
CAPITOLUL VI CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………… 62
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……63
CUPRINS ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 69