Accidentul Cerebral Vascular Ischemic

Motto

„A apăra și a promova, a venera și a iubi viața, este o misiune pe care Dumnezeu o încredințează fiecărui om, chemându-l în calitate de imagine vie a sa, să fie părtaș la stăpânirea pe care El, Dumnezeu o are asupra lumii”

Papă Ioan Paul al II-lea

Argument: Am ales această temă deoarece am constatat că accidentul vascular cerebral ischemic este întâlnit deseori, atât în dreptul persoanelor vrâsnice cât și în rândul tinerilor, afectând deasemenea ambele sexe.

Întroducere

Accidentul vascular cerebral ischemic și accidentul vascular cerebral constituit

 Conform O.M.S 1971 Accidentul vascular cerebral ischemic este definit ca o instalare brusc a unor episoade cu caracter repetitiv de tulburare a unor funcții cerebrale, determinate de o ineficiență a irigației sanguine într-o regiune limitată și care dispare complet în 24 ore.

Un accident ischemic tranzitor este un semn care poate anunța apariția unui accident vascular cerebral constituit. Accidentul ischemic tranzitor apare când fluxul sanguin către o parte a creierului este temporar redus sau blocat adesea, datorită unui cheag de sânge. Aceasta obstrucție produce aceleași simptome cu cele ale unui accident vascular cerebral constituit, dar diferența este ca fluxul de sânge se restabilește în câteva minute și simptomele dispar complet. Spre deosebire de accidentul ischemic tranzitor, în accidentul vascular cerebral constituit obstrucția nu dispare, fluxul de sânge nu se restabilește, iar leziunile cerebrale care apar sunt definitive. Deși manifestările accidentului ischemic tranzitor sunt temporare și dispar complet, pacientul necesita obligatoriu un consult medical pentru stabilirea diagnosticului și tratamentului corespunzător, cu scopul de a împiedica apariția unui accident vascular.

Majoritatea pacienților nu știu că au avut un accident ischemic tranzitor până la efectuarea unei consultații medicale, în general pentru un alt motiv, ocazie cu care, medicul, pe baza relatărilor pacientului poate stabili un diagnostic retrospectiv.

O mare parte dintre medici admit că limita maximă de reversbilitate este de 24h de la debut, iar pentru fenomenele reversibile în 24-72 de ore, la 3 săptămâni folosesc termenul de atac ischemic reversiv care poate fi precoce, când simptomatologia  cedează în 24-72 ore și tardiv când simptomatologia dispare complet  intre 3-21 zile.

După un accident vascular cerebral pot apărea complicații care pun în pericol viața pacientului. Ne administrarea precoce a unui tratament poate scădea numărul celulelor din creier care ar putea fi lezate permanent, accentuând amploarea dizabilității.

Accidentul vascular cerebral este cea mai frecventă cauza de dizabilitate fizică datorată unei afecțiuni ale sistemului nervos.

Majoritatea persoanelor care supraviețuiesc unui accident vascular cerebral vor mai prezenta un deficit încă luni de zile după aceea.

Capitolul 1

Anatomia și fiziologia sistemului nervos

Noțiuni de anatomie

Sistemul nervos, împreună cu sistemul endocrin reglează majoritatea funcțiilor organismului. Sistemul nervos are rol în special în reglarea activității musculaturii și a glandelor secretorii ( atât exocrine cât și endocrine), în timp ce sistemul endocrin reglează în principal funcțiile metabolice. Reglarea activității musculaturii scheletice este realizată de sistemul nervos somatic, iar reglarea activității musculaturii viscerale și a glandelor (exo- și endocrine) este realizată de sistemul nervos vegetativ. Între sistemul nervos și sistemul endocrin exista o strânsă interdependenta.

Sistemul nervos periferic acționează doar ca un releu pentru transmiterea mesajelor intre sistemul nervos central și mușchi, glande și organe de simț. Practic, nu joacă nici un rol în analiza informațiilor senzitive sau în inițierea impulsurilor motorii. Ambele activități și multe altele apar în sistemul nervos central.

Creierul și măduva spinării formează unitatea centrală care prelucrează impulsurile. Ele primesc mesaje prin fibrele senzitive de la organele de simț și receptori, le selectează și analizează și după aceea, transmit impulsurile de-a lungul fibrelor motorii, producând un răspuns adecvat al mușchilor și glandelor.

În principiu, creierul poate fi împărțit în trei regiuni distincte: creierul posterior, creierul mijlociu și creierul anterior. Fiecare din aceste regiuni este divizată în zone separate, care controlează funcții distincte, toate interconectate cu alte porțiuni ale creierului.

Cea mai mare structură a creierului posterior este cerebelul. Această zonă are, în principal, activități motorii. Ea trimite impulsuri care produc mișcările inconștiente ale mușchilor, astfel postură și echilibrul sunt menținute și acționează în perfect acord cu ariile motorii ale emisferelor cerebrale pentru coordonarea mișcărilor corpului.

Trunchiul cerebral, care leagă creierul cu măduva spinării, cuprinde părți din creierul posterior, tot creierul mijlociu și o parte din cel anterior. Aici este locul de încrucișare al tuturor cailor aferente și eferente, astfel încât partea stângă a corpului este controlată de partea dreaptă a creierului și viceversa.

Emisferele cerebrale reprezintă partea cea mai mare din creier este reprezentată de emisferele cerebrale (cerebrum) localizate în creierul anterior. Acestea sunt mai dezvoltate la om decât la orice alt animal și sunt esențiale pentru gândire, memorie conștientă și procesele mentale superioare. Acesta este locul unde toate celelalte părți ale creierului transmit mesajele pentru a fi luată o decizie.

Hipotalamusul se afla la baza creierului, sub cele două emisfere cerebrale. El este situat imediat sub o altă structură importantă din creierul anterior, talamusul, care funcționează ca un releu telefonic intre măduva spinării și emisferele cerebrale.

Hipotalamusul este, în fapt, o colecție de centri nervoși specializați, care sunt conectați cu alte zone importante din creier și cu glanda hipofiza. Este regiunea creierului implicată în controlul unor funcții vitale, cum ar fi mâncatul, dormitul și termoreglarea. Este strâns legat de sistemul hormonal endocrin.

Măduva spinării este o coloană de țesut nervos aproximativ cilindrică, în lungime de circa 40 cm (16 inchi), care este situată în interiorul canalului vertebral de la creier până la vertebrele inferioare. Este compusă din aglomerări de neuroni și fascicule de fibre nervoase.  Substanță cenușie – denumire a aglomerărilor neuronale – are formă de H pe secțiune transversală, cu un corn posterior și unul anterior în fiecare jumătate. Cel anterior este compus din neuroni motori, în timp ce cornul posterior conține corpii celulari ai neuronilor de asociație și senzitivi. Substanța cenușie este înconjurată de substanță albă. Aceasta este împrăștiată în trei cordoane și conține fasciculele ascendente și descendente care conectează creierul la măduva spinării în ambele direcții. Fasciculele descendente propaga impulsurile motorii de la creier la sistemul nervos periferic; fasciculele ascendente duc impulsurile senzitive către creier.

Funcțiile măduvei spinării:

Măduva spinării funcționează ca un sistem de conducere în ambele sensuri între creier și sistemul nervos periferic. Această funcție este îndeplinită prin intermediul neuronilor senzitivi și motori; fibrele acestora din urmă formează fascicule lungi, ce pleacă din diferite părți ale creierului. Ele coboară pe distanțe variate prin măduva spinării și la capătul lor, la mare distanță de creier, vin în contact cu dendritele sau cu corpii celulari ai neuronilor senzitivi sau motori aparținând sistemului nervos periferic. Mesajele pot fi transmise prin intermediul sinapselor, intre neuronii periferici și cei spinali.

A doua funcție a măduvei spinării este de a controla activitățile reflexe simple. Aceasta se obține prin neuroni, ale căror prelungiri se extind pe distanțe mici în sus și în jos prin măduva spinării și prin interneuroni care transmit mesajele direct între neuronii senzitivi și cei motori. Dacă puneți mâna pe o sobă fierbinte, receptorii pentru durere din piele transmit mesaje la măduva spinării. Unele dintre acestea sunt transmise imediat prin interneuroni la neuronii motori ce controlează mișcările mușchilor brațului și ai mâinii și mâna este retrasă rapid și automat. Mesajele urcă prin măduva spinării și sunt conectate prin interneuroni cu nervii motori care controlează mișcările gâtului.

Nervii spinali se desprind la intervale regulate din măduva spinării și conțin întotdeauna atât fibre motorii, cât și senzitive. Ei inervează toate regiunile corpului situate mai jos de gât. Fiecare nerv spinal este atașat de măduva spinării prin intermediul a doua rădăcini, una alcătuită din fibre motorii și cealaltă din fibre senzitive. După unirea rădăcinilor, cele două tipuri de fibre se alătură pentru a forma nervul, deși fiecare acționează independent de cealaltă, ca două fire ale unui cablu electric.

La mică distanță de măduva spinării, fiecare nerv spinal se divide în ramuri care, la rândul lor se divid în numeroase ramuri mai mici, formând o rețea care inervează tot corpul.

Atât fibrele senzitive, cât și cele motorii sunt doar părți ale neuronilor senzitivi și motorii. Fibrele motorii și senzitive sunt prelungirile cele mai lungi ale neuronilor respectivi.

Noțiuni de fiziologie

Neuronul reprezintă unitatea morfofuncționala a sistemului nervos din punct de vedere  al formei și al dimensiunilor, sunt foarte diferiți forma neuronilor este variabilă: stelata ( coarnele anterioare ale măduvei), sferică sau ovalara (în ganglionii spinali), piramidală (zonele motorii ale scoarței cerebrale), și fusiforma (în stratul profund al scoarței cerebrale).

În funcție de numărul prelungirilor, neuronii pot fi:

o unipolari – au aspect globulos cu o singură prelungire;

o psedudounipolari – se afla în ganglionul spinal și au o prelungire care se divide în T dendrita se distribuie la periferie iar axonul pătrunde în sistemul nervos central;

o bipolari de forma rotundă, ovală sau fusiformă, cele două prelungiri pornind de la polii opuși ai celulei (neuronii din ganglionii spiral Corti și vestibular Scarpă, din rețină și din mucoasa olfactiv);

o multipolari – au o formă stelata, piramidala sau piriforma și prezintă numeroase prelungiri dendritice și un axon (scoarța cerebrală, cerebeloasa, coarnele anterioare din măduva spinării).

 După funcția pe care o îndeplinesc, neuronii pot fi: 

receptori: prin dendritele lor, recepționează stimulii din mediul exterior sau din interiorul organismului (somatosenzitivi și viscerosenzitivi);

motori: ai căror axoni sunt în legătură cu organele efectoare (somatomotori sau visceromotori);

intercalari (de asociație ): fac legătura dintre neuronii senzitivi și motori.

Neuronul este format din corpul celular (pericarionul) și una sau mai multe prelungiri care sunt de două tipuri dendritele- prelungiri celulipete (majoritatea neuronilor au mai multe dendrite ) și axonul care reprezintă prelungiră unică a neuronului.

 Corpul neuronului este format din neurilema (membrana plasmatică), neuroplasma (citoplasmă) și nucleu.

Neurilema celulei nervoase este subțire, delimitează neuronul și are o structură lipoproteica.

Neuroplasma conține organite celulare comune (mitocondrii, ribozomi, reticul endoplasmatic, cu excepția centrozomului, deoarece neuronul nu se divide), incluziuni pigmentare și organite specifice: corpii tigroizi (Nissl) din corpul celular și de la baza dendritelor, cu rol în metabolismul neuronal și neurofibrilele care se găsesc atât în neuroplasma cât și în prelungiri având rol mecanic, de susținere și  în conducerea impulsului nervos.

Nucleul. Celulele nervoase motorii senzitive și de asociație au un nucleu unic, cu 1-2 nucleoli. Celulele vegetative centrale sau periferice  prezintă deseori un nucleu excentric, aceste celule pot avea nuclei  dubli sau multipli.

 Dendritele, în porțiunea lor inițială sunt mai groase, apoi se subțiază. În ele se găsesc neurofibrile, acestea recepționează impulsul nervos și îl conduc spre corpul neuronului.

Axonul este o prelungire unică, lungă (uneori de 1m) și mai groasă. Este format dintr-o citoplasmă specializată numită axoplasma, în care se găsesc mitocondrii, vezicule ale reticulului endoplasmatic și neurofibrile. Membrană care acoperă axoplasma se numește axolema și are un rol important în propagarea impulsului nervos. De-a lungul traseului sau, axonul emite colaterale perpendiculare pe direcția sa iar în porțiunea terminală se ramifică; ultimele ramificații – butonii terminali – conțin mici vezicule pline cu mediatori chimici care înlesnesc transmiterea impulsului nervos la nivelul sinapselor. Butonul mai conține neurofibrile și mitocondrii.

În jurul axonului, se deosebesc, în funcție de localizare – sistemul nervos periferic (SNP) sau sistemul nervos central (SNC) – și de diametrul axonului, următoarele structuri.

Nevroglia este celula nervoasă care are proprietăți de excitabilitate și conductibilitate, adică poate generă un potențial de acțiune care se propagă și este condus.

Conducerea impulsului nervos

Apariția unui potențial de acțiune intro zona a membranei neuronale determină apariția unui nou potențial de acțiune în zona vecină. Așadar, apariția unui  potențial de acțiune într-un anumit punct al membranei axonale este consecința depolarizării produse de un potențial de acțiune anterior. Aceasta explică de ce toate potențialele de acțiune apărute de-a lungul unui axon sunt consecința primului potențial de acțiune generat la nivelul axonului respectiv .

Conducerea la nivelul axonilor mielinici

În acest caz, potențialul de acțiune poate să apară în orice zonă a membranei. Proprietățile electrice ale membranei permit depolarizarea regiunilor adiacente iar potențialul de acțiune este condus intro singură direcție opusă, unde s-a produs potențialul de acțiune anterior, membrana este în stare refractara absolută. De fapt, termenul de conducere este impropriu deoarece orice nou potențial de acțiune este un eveniment complet  nou, care se repetă, se regenerează de-a lungul axonului.

Conducerea la nivelul axonilor mielinizati

Datorită proprietăților izolatoare ale mielinei potențialul de acțiune apare la nivelul nodurilor ranvier și sare de la un nod la altul într-un tip de conducere numită saltatorie. Acest tip de conducere permite viteze mult mai mari (100m/s față de 10m/s în fibrele amielinice ). Aceasta explică apariția mai rapidă a unor reflexe decât altele .

 Sinapsa este conexiunea funcțională între un neuron și o altă celulă. În sistemul nervos central, a doua celulă este tot un neuron dar în siststemul nervos periferic ea poate fi o celulă efectoare, musculară sau secretorie. Deși similară cu  cea neuronala, sinapsa neuromusculară se numește placă motorie sau joncțiune neuromusculară. La nivelul sinapselor, transmiterea se face într-un singur sens.

Sinapsele neuronale pot fi:

axosomatice sau axodendritice

axoaxonice sau dendrodendritice.

Din punct de vedere al mecanismului prin care se face transmiterea sinapsele pot fi :

chimice

electrice.

Reflexul

Mecanismul fundamental de funcționare a sistemului nervos este actul reflex. Reflexul reprezintă reacția de răspuns a centrilor nervoși la stimularea unei zone receptoare. Termenul de reflex a fost introdus de către matematicianul și filozoful francez Rene Descartes (1596-1650).

Baza anatomică a actului reflex este arcul reflex alcătuit din 5 componente anatomice: receptorul, calea aferenta, centrii nervoși, calea eferenta și efectorul.

Receptorul este o structură excitabila care răspunde la stimuli prin variații de potențiali gradate proporțional cu intensitatea stimulului. Majoritatea receptorilor sunt celule epiteliale, diferențiale și specializate în celule senzoriale(gustative, auditive, vestibulare). Alți receptori din organism sunt corpusculii senzitivi-mici organe pluricelulare alcătuite din celule, fibre conjunctive și terminații nervoase dendritice. Uneori rolul de receptor îl îndeplinesc chiar terminațiile butonate ale dendritelor. La nivelul receptorului are loc transformarea energiei stimulului în impuls nervos.

În funcție de proveniența stimulului se deosebesc:      

Exteroceptori – primesc  stimulii din afară organismului

Interoceptori – primesc  stimulii din interiorul organismului

Proprioreceptori – primesc  stimulii de la mușchi, tendoane, articulații și informează despre poziția corpului și permit controlul mișcării, în funcție de  tipul de energie pe care o prelucrează.

Chemoreceptori – stimulați chimici: muguri gustativi, epiteliul olfactiv, corpii carotidieni și aortici, nociceptorii sunt considerați că făcând parte din această categorie deoarece sunt stimulați de substanțe chimice eliberate de celulele distruse

Fotoreceptori – sunt stimulați de lumină: celule cu conuri și bastonaș Termoreceptori – răspund la variațiile de temperatura: terminații nervoase libere

Mecanoreceptori – stimulați de deformarea membranei celulare:receptori pentru tact, vibrații și presiune .

 În funcție de viteză de adaptare :

Fazici – răspund cu o creștere a activității la aplicarea stimulului, dar, în ciuda menținerii acestuia, activitatea lor scade ulterior: receptorul olfactiv

Tonici – prezintă activitatea relativ constantă pe toată durata aplicării stimulului: receptorul vizual

La nivelul receptorului are loc traducerea informației purtate de stimul în informație nervoasă specifică (impuls nervos ).

Sistemul nervos periferic conține prelungirile neuronilor care constituie nervii pe traiectul cărora se pot găsi și ganglioni (aglomerări de corpi neuronali situați în afară sistemului nervos central; cei senzitivi sunt așezați pe rădăcina posterioară a nervilor spinali și pe traiectul unor nervi cranieni și sunt alcătuiți din neuroni senzitivi;cei vegetativi se afla de o parte și de altă  a coloanei vertebrale în apropiere de viscere sau în peretele acestora și sunt alcătuiți din neuroni vegetativi). Prelungirile axonilor sunt: axonul (prin care influxul nervos pleacă de la celula ) și dendritele (prin   care influxul vine la celula)

Nervii periferici sunt fascicule de nervi individuali care sunt fie senzitivi ,fie motori sau micști . din nervii periferici fac parte nervii cranieni în număr de 12 perechi nervii rahidieni .

Nervii cranieni transmit mesaje de la și către mușchii care-i prmit persoanei mișcarea  și activitățile zilnice.

Capitolul 2

Descrierea afecțiunii

Definiție

Un accident vascular cerebral ischemic este un semn care poate anunța apariția unui accident vascular cerebral constituit. Accidentul ischemic tranzitor apare când fluxul sanguin către o parte a creierului este temporar redus sau blocat (obstrucție parțială sau totală) adesea, datorită unui cheag de sânge.

Cauze

Cea mai frecventă cauză a accidentului vascular cerebral ischemic tranzitor este reprezentată de cheagurile sanguine care blochează temporar fluxul de sânge către creier.

Factori de risc

Factorii care cresc riscul de apariție a unui accident ischemic tranzitor și a unui accident vascular cerebral sunt identici. Aceștia se împart în factori care pot fi modificați prin tratament și schimbarea modului de viață și factori ce nu pot fi modificați.

Factorii care pot fi modificați prin tratament și schimbarea modului de viața sunt :
– hipertensiunea arterială 
– fumatul și fumatul pasiv (o persoană nefumătoare care inhalează fumul) care cresc riscul de apariție a accidentului ischemic tranzitor, accidentului vascular cerebral și accidentului acut coronarian 
– nivelul sanguin crescut al colesterolului (hipercolesterolemia) 
– nivelul sanguin crescut al trigliceridelor (hipertrigliceridemia) 
– consumul excesiv de alcool 
– utilizarea anticoncepționalelor orale, în special la femeile fumătoare sau care au avut anterior o afecțiune produsă de cheaguri sanguine 
– sedentarismul 
– utilizarea cocainei

Factorii de risc care nu pot fi modificați sunt: 
– vârsta: cele mai multe atacuri ischemice tranzitorii apar după 60 ani 
– istoricul familial: persoanele care au rude ce au suferit un accident ischemic tranzitor sau un accident vascular cerebral au un risc crescut 
– antecedentele personale de accidente ischemice tranzitorii: persoanele care au avut un accident ischemic tranzitor sau un accident vascular cerebral au un risc crescut de a face iarăși una dintre aceste boli 
– boli care cresc riscul de apariție a accidentelor ischemice tranzitorii cum sunt: hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, ateroscleroza în special cea carotidiana (afectează arterele carotide care iriga creierul cu sânge), fibrilația atrială cronică, boala ischemică coronariana, insuficienta cardiacă și afecțiunile valvelor cardiace (valvulopatii) 
– afecțiuni care produc agregarea celulelor sanguine și formarea de cheaguri cum sunt policitemia (prezența în sânge, a unui număr mai mare de globule roșii decât cel normal) sau siclemia (prezența în sânge a globulelor roșii cu forme anormale). 
Unele studii recente sugerează că este posibil ca infecțiile să declanșeze apariția unei inflamații la nivelul peretelui arterial, inflamație care poate conduce la ateroscleroza și consecutiv, la creșterea riscului de apariție a unui accident acut coronarian său accident vascular cerebral.

Simptomatologie

Manifestările (simptomele) accidentului ischemic tranzitor apar brusc și sunt totdeauna temporare. Ele dispar cel mai frecvent în 10-20 minute. Manifestările accidentului ischemic tranzitor sunt identice cu cele ale accidentului vascular cerebral constituit. Ele depind de regiunea creierului care este afectată.

Cele mai frecvente manifestări ale accidentului ischemic tranzitor sunt: 
– slăbiciune musculară sau incapacitatea de a mișca o regiune (mâna, picior, fata) sau întreaga jumătate afectată a corpului 
– amorțeli, furnicături, fasciculații musculare sau resimțirea unei greutăți la nivelul unei jumătăți a corpului 
– tulburări de vedere manifestate prin: vedere încețoșată, vedere dublă (pacientul privește un obiect și vede două imagini identice), vedere colorată (perceperea unor culori care nu există) sau pierderea completă a vederii 
– dificultăți de vorbire, de înțelegere sau de găsire a unor cuvinte 
– vertij (amețeala) care poate fi atât de sever încât pacientul nu poate sta în picioare 
– astenie, slăbiciune, nesiguranță în mers 
– căderea pacientului, datorită pierderii bruște a forței musculare la nivelul membrelor inferioare. 
Accidentul ischemic tranzitor nu este totdeauna ușor de recunoscut deoarece, uneori, manifestările pot fi puse pe seama altor afecțiuni. Cu toate acestea este necesar ca orice accident ischemic tranzitor să fie recunoscut și tratat corespunzător pentru a preveni apariția unui accident vascular cerebral constituit.

Diagnostic clinic

Primul pas pe care medicul trebuie să-l facă pentru a stabili diagnosticul este să realizeze anamneza. Medicul va obține informații detaliate – de la bolnav sau de la rude în cazul în care bolnavul nu poate comunica – cu privire la simptomele prezente, la modul de instalare, la factorii de risc prezenți, la afecțiunile pe care bolnavul le prezintă sau de care a suferit, la bolile prezente în familia bolnavului.

Apoi se va efectua un examen fizic al suferindului și doctorul va recomanda o serie de investigații pentru a stabili diagnosticul cu exactitate, cum ar fi:

– CT: permite stabilirea rapidă a diagnosticului, ajutând la alegerea celei mai eficiente metode de tratament
– IRM (RMN): ajuta ca și CT-ul la stabilirea diagnosticului și tratamentului
– ecografia sau ultrasonografia Doppler: permite observarea fluxului sanguin
– puncția lombară: este utilizată în cazurile în care se suspectează că există o hemoragie la nivelul creierului care să fie responsabilă de instalarea unui accident vascular cerebral.
– angiograma cerebrală: utilă în identificarea unor obstrucții ale vaselor cerebrale
– electrocardiograma sau monitorizare electrocardiografică Holter în cazul în care se bănuiește că o afecțiune cardiacă poate fi cauza accidentului vascular cerebral.
– electroencefalografia (EEG)
– analize sanguine: hemoleucograma, glicemia, teste pentru evaluarea funcției rinichilor,ficatului.

Diagnostic diferențial

– sindromul Guillaine-Barre

– comă hiperosmolara

– status epilepticus.

Investigații

Pacientul care are sau a avut un accident ischemic tranzitor trebuie evaluat imediat. Scopul evaluării este: 
– depistarea altor cauze care pot produce aceste manifestări cum sunt: un accident vascular cerebral, hipoglicemia (scăderea nivelului glucozei sanguine) în special la diabetici sau paralizia Bell 
– evidențierea unui cheag sanguin 
– evaluarea necesității unei intervenții chirurgicale pentru dezobstruarea (desfundarea) arterei blocate, intervenție numită endarterectomie carotidiana. 

Dacă simptomatologia a dispărut complet în momentul consultației, este posibil ca rezultatul examenului fizic să fie normal, iar diagnosticul va fi pus pe baza anamnezei (relatarea pacientului) și a investigațiilor specifice. 

În cazul suspectării unui accident ischemic tranzitor, pot fi necesare una sau mai multe dintre următoarele investigații: 
– computer tomografie craniană, pentru a verifica dacă exista semne de hemoragie intracraniană, semne de accident vascular cerebral sau alte cauze care ar putea explica un tremor 
– rezonanta magnetică nucleară (RMN) cerebrală. 

Alte investigații pot fi necesare pentru identificarea unei cauze care ar putea produce un accident ischemic tranzitor. Dacă este suspectata obstrucția unei artere carotide pot fi necesare investigații ca: 
– ecografie Doppler 
– angioRMN. 

Un accident ischemic tranzitor poate fi produs de un cheag sanguin produs de o afecțiune cardiacă. În aceste cazuri pot fi necesare investigații ca: 
– radiografie toracică: pentru aprecierea mărimii și formei cordului 
– electrocardiograma sau monitorizare Holter (înregistrarea electrocardiogramei și a valorilor tensiunii arteriale pe o perioadă de 24 ore); aceste investigații pot evidenția foarte exact existentatulburarilor de ritm cardiac 
– ecocardiografia pentru examinarea cavităților cardiace și a fluxului de sânge la nivelul lor 
– determinarea nivelului seric al colesterolului și trigliceridelor (valorile crescute ale acestora pot crește riscul de apariție a cheagurilor sanguine și a aterosclerozei).

Tratament

Tratament inițial

Orice persoană care prezintă simptome sugestive pentru un accident ischemic tranzitor va necesita imediat asistenta medicală. Chiar dacă simptomatologia dispare complet este necesară o consultație medicală în cel mai scurt timp posibil. Un accident ischemic tranzitor este un semn de alarmă care poate anunța apariția, în curând, a unui accident vascular cerebral, iar instituirea precoce a tratamentului corespunzător poate preveni apariția accidentului vascular cerebral. 14% dintre pacienții care au avut un accident vascular cerebral sau un accident ischemic tranzitor, vor face în următorul an încă un accident vascular cerebral sau un accident ischemic tranzitor. 

Tratamentul va urmări să prevină formarea cheagurilor sanguine. Medicamentele utilizate sunt: aspirină, clopidogrel, dipiridamol asociat cu aspirină, warfarina sau acenocumarol. 

Dacă exista obstrucții semnificative ale arterelor carotide, foarte frecvent, va fi necesară o intervenție chirurgicală pentru readucerea la normal a lumenului vasului obstruat (endarterectomie carotidiana). Endarterectomia carotidiana este indicată pacienților care nu au avut un accident ischemic tranzitor dar care au o stenoza (îngustare a lumenului) semnificativă a arterei carotide. Altă posibilitate pentru tratamentul stenozei carotidiene este angioplastia urmată de montarea unui stent.

Această metodă este mai frecvent utilizată pentru repermeabilizarea arterelor care iriga cordul (arterele carotide). Această metodă de tratament se realizează prin introducerea în interiorul arterei stenozate a unui tub subțire, numit cateter, care are la capăt un balonaș; când balonașul ajunge în zona arterială stenozata este umflat și astfel se produce lărgirea zonei îngustate. Ulterior în zona unde s-a făcut dilatația cu balonaș, medicul plasează, în interiorul arterei, un dispozitiv denumit stent care are rolul de a menține artera deschisă și a preveni restenozarea.

Tratament de întreținere

Tratamentul de întreținere urmărește prevenirea apariției unui alt accident ischemic tranzitor sau unui accident vascular cerebral ca și reducerea factorilor de risc pentru accidentul vascular cerebral. 

Acest tratament are mai multe componente în funcție de celelalte afecțiuni pe care le mai prezintă pacientul: 
– menținerea valorilor tensiunii arteriale în limite normale la pacienții hipertensivi, prin administrarea de medicamente antihipertensive și regim alimentar hiposodat 
– administrarea de aspirină sau alte antiagregante plachetare pentru a preveni un accident vascular cerebral 

Studiile au arătat că tratamentul zilnic cu aspirina sau alte antiagregante plachetare, ca aspirina asociată cu dipiridamol, la pacienții care au avut un accident ischemic tranzitor, un accident vascular cerebral sau au suferit o endarterectomie, poate preveni apariția unui alt accident vascular cerebral. 
– tratamentul anticoagulant (cu warfarina sau acenocumarol) este indicat la pacienții cu fibrilație atrială 

Pacienții cu fibrilație atrială, care au avut un accident ischemic tranzitor, necesita tratament anticoagulant pentru reducerea riscului de apariție a unui accident vascular cerebral. Studiile recente au arătat că, pentru acești pacienți, anticoagulantele sunt mai eficiente decât antiagregantele plachetare în prevenirea apariției unui accident vascular cerebral. 
– totuși, unii pacienți nu pot lua anticoagulante 

În aceste cazuri, foarte probabil, este necesară administrarea altor medicamente pentru reducerea riscului de apariție a unui accident vascular cerebral. În cazul pacienților cu hipercolesterolemie sunt indicate statinele (medicamente care reduc nivelul seric al colesterolului). Multe studii au arătat ca statinele reduc semnificativ riscul de apariție a unui accident vascular cerebral la pacienții care au avut un accident ischemic tranzitor. Statinele protejează împotriva apariției unui accident vascular cerebral chiar la pacienții care nu au o boală cardiacă sau hipercolesterolemie. 
– controlul diabetului zaharat (valorile glicemiei trebuie menținute în limite normale sau foarte aproape de aceste valori; acest deziderat se obține prin tratament cu antidiabetice orale sau insulina, regim alimentar adecvat și exerciții fizice) 
– pacientul trebuie să își schimbe stilul de viață.

Evoluție și complicații

Manifestările unui accident ischemic tranzitor, de obicei, dispar în 10-20 minute, dar unele pot persista și până la 24 ore. Dacă un simptom persista peste o oră, este vorba, foarte probabil, de un accident vascular cerebral. 

Manifestările unui accident ischemic tranzitor, produs de un cheag sanguin care reduce temporar fluxul sanguin către creier, dispar când cheagul se dizolvă și fluxul de sânge se restabilește. 

Un accident ischemic tranzitor este un semn de alarmă, care poate anunța apariția, în curând a unui accident vascular cerebral. 
14% dintre pacienții care au avut un accident vascular cerebral sau un accident ischemic tranzitor, vor face în următorul an încă un accident vascular cerebral sau un accident ischemic tranzitor. 

De asemenea, un accident ischemic tranzitor poate indica un risc crescut pentru apariția unui accident acut coronarian. Ateroscleroza, care este un fenomen generalizat, afectează toate vasele sanguine inclusiv arterele care iriga creierul și inimă. Ateroscleroza care afectează vasele cardiace (arterele coronare) poate produce durere cardiacă sau un accident acut coronarian.

Profilaxe

Prevenirea apariției unui accident ischemic tranzitor se face prin controlul factorilor de risc. 

Pacientul trebuie să facă periodic, examinări medicale pentru controlul hipertensiunii arteriale, hipercolesterolemiei, afecțiunilor cardiace (în special fibrilația atrială), diabetului zaharat și bolilor hematologice care favorizează coagularea sanguină cum sunt policitemia și siclemia. 
Întreruperea fumatului este necesară. Fumatul zilnic crește riscul de apariție a unui accident vascular cerebral de 2,5 ori. Fumatul pasiv (o persoană nefumătoare care inhalează fumul de țigară) poate crește, de asemenea, riscul de apariție a unui accident vascular cerebral. 

Medicul va stabili dacă este necesar un tratament cu aspirina sau medicamente hipocolesterolemiante. Studiile au arătat că tratamentul zilnic, cu aspirina sau alte antiagregante plachetare, ca aspirina asociată cu dipiridamol, la pacienții care au avut un accident ischemic tranzitor, un accident vascular cerebral sau au suferit o endarterectomie, poate preveni apariția unui alt accident vascular cerebral.

Medicamentele care scad nivelul seric al colesterolului, numite și hipocolesterolemiante, cum sunt statinele, sunt indicate la pacienții cu hipercolesterolemie sau care au avut un atac cardiac. 

Dacă pacientul este hipertensiv și a avut deja un accident ischemic tranzitor, medicamentele antihipertensive pot preveni apariția altui accident ischemic tranzitor sau unui accident vascular cerebral.

Este importanta menținerea unei greutăți corporale adecvate. Excesul ponderal sau obezitateacresc riscul de apariție a hipertensiunii arteriale, afecțiunilor cardiace și diabetului zaharat, toate aceste boli fiind factori de risc pentru apariția unui accident ischemic tranzitor său accident vascular cerebral. 

Este indicată o dietă echilibrată: săracă în colesterol, grăsimi săturate și sare, scăderea consumului de grăsimi animale, creșterea consumului de legume și fructe care aduc un aport crescut de potasiu și vitamine B, C, E și riboflavina. 

Exercițiile fizice efectuate regulat scad riscul de apariție a unui accident vascular cerebral. Cel mai simplu exercițiu fizic este mersul pe jos. 

Consumul de alcool în cantități scăzute sau moderate (1/săptămâna – 2/zi) scade riscul de apariție a unui accident vascular cerebral prin mecanism ischemic (prin blocare unei artere cerebrale). Consumul excesiv de alcool crește riscul de accident vascular cerebral. 

Trebuie evitat tratamentul cu anticoncepționale orale la pacientele care mai au și alți factori de risc pentru accidentul ischemic tranzitor sau accidentul vascular cerebral; aceștia sunt fumatul,hipercolesterolemia sau o altă afecțiune produsă de un cheag sanguin. În cazul acestor paciente medicul va prescrie o altă metoda contraceptivă, care nu crește riscul de apariție a unui accident ischemic tranzitor său accident vascular cerebral. 

Deoarece fibrilația atrială, care crește semnificativ riscul de apariție a unui accident vascular cerebral este, adesea, asimptomatica (nu produce nici un fel de manifestări) și astfel pacientul nu știe de existența sa, este recomandat ca toate persoanele peste 55 ani să își verifice pulsul o dată pe lună. Dacă pulsul nu are un ritm regulat trebuie cerut sfatul medicului

Pronistic

Prognosticul variază în funcție de evoluția bolii și de gradul de dependența al bolnavului referindu-se la prognosticul imediat.

Se considera în general ca prognosticul hemoragiei cerebrale este mai puțin sumbru la persoanele de sex feminin, în cazurile de hemoragie subacuta sau acută imortalitatea putând scădea până la 50 %.

Capitolul 3

Educație pentru sănătate

Educația pentru sănătate presupune educarea pacientului care a suferit un accident vascular cerebral ischemic, în legătură cu profilaxia și a complicațiilor acestuia.

Pacientul trebuie instruit în legătură cu tratamentul pe care îl va urma pe toată durata vieții sale. De asemenea el va trebui să respecte un anumit stil de viață ce presupune:

să înștiințeze medicul despre orice semn de sângerare care apare 

să urmeze tratamentul medicamentos prescris pentru controlul altor boli, ce reprezintă factori de risc pentru apariția accidentului ischemic trăznitor sau accidentului vascular cerebral, cum sunt: hipertensiunea arterială, fibrilația atrială, hipercolesterolemia sau diabetul zaharat 

să aibă un regim alimentar echilibrat și să evite excesul ponderal 

să nu fumeze

să facă exerciții fizice regulate

să evite consumul excesiv de alcool

Rolul asistentului medical în îngrijirea pacienților cu accident vascular cerebral ischemic

’’In esență procesul de nursing înseamnă să îngrijești fiecare bolnav ca și cum ar fi un membru al familiei tale.’’

Asistarea la examinarea pacientului

Rolurile asistentului medical în pregătirea și asistarea unui examen clinic medical sunt următoarele:

asigurarea iluminării necesare

pregătirea psihică a pacientului

verificarea și pregătirea instrumentarului necesar;

deservirea medicului cu instrumente;

aducerea bolnavului în pozițiile necesare examinării

ferirea pacientului de traumatisme;

așezarea bolnavului în pat după examinare

Asistentul medical va avea în vedere monitorizarea următoarelor:

pulsul;

tensiunea arterial;

temperaturi;

Se va recolta:

sânge pentru hemogramă completă;

Pregătirea pacientului

Pregătirea psihică a pacientului:

se anunță și i se explică pacientului importanța procedurii

Pregătirea pentru examinare:

pacientul este condus la serviciul de radiologie;

pacientul va fi ajutat să se așeze pe masa de examinare.

Îngrijirea pacientului după tehnică:

pacientul va fi ajutat să se întoarcă la salon;

se notează procedurile efectuate în foaia de observație a pacientului.

Pregătirea preoperatorie a pacientului

se face o pregătire psihică a pacientului;

se administrează la indicația medicului sedative, hipnotice în seara dinaintea intervenției pentru a asigura o odihnă adecvată a pacientului în timpul nopții;

igiena pacientului:

se face baie, duș sau toaleta pe regiuni, la pat, în cazul bolnavilor imobilizați;

Pregătirea pentru operație a pacientului

restricția aportului de alimente și lichide;

pregătirea câmpului operator (suprafața cutanată);

recoltarea produselor pentru examene de laborator;

efectuarea igienei personale și pregătirea psihică a bolnavului;

asigurarea siguranței pacientului după administrarea medicației preanestezie;

pregătirea documentelor pacientului pentru operație: revederea semnăturii

consimțământului chirurgical

Rolul moral al asistentului medical

Pentru pacienții care prezintă aceasta afecțiune nu există termenul de intervenție chirurgicală „minoră", orice fel de operație fiind o experiență nouă pentru acesta

Din această cauză, asistentului îi revine rolul de a liniști pacientul și de a îi oferi susținere morală prin următoarele metode:

un mod calm de a vorbi cu pacientul;

pentru o liniștire mai eficientă a pacientului asistentul îi va oferi acestuia exemple de reușită a unui pacient cu aceeași intervenție;

asigurarea că anestezia și intervenția sunt executate de profesioniști.

Îngrijiri postoperatorii

Sarcina fundamentală a asistentului medical este supravegherea pacientului operat. Supravegherea este permanentă, pentru a depista eventuale complicații.

Instalarea bolnavului se face într-o cameră bine aerisită, liniștita, prevăzută cu instalații de oxigen montate în perete, cu prize funcționale și cu aparatură pentru aspirație.

Supravegherea pacientului operat se face pe baza datelor clinice și a rezultatelor examenelor complementare.

Capitolul 4

Cazuri

PROCESUL DE ÎNGRIJIRE

CULEGEREA DATELOR

Interviu direct cu pacientul său aparținătorii săi

Informații din fișele medicale

Observare

Stabilirea nevoilor afectate

IDENTIFICAREA PROBLEMELOR

Manifestări de dependență

Sursa de dificultate

Probleme

STABILIREA OBIECTIVELOR DE ÎNGRIJIRE

Obiective

Diagnostic de nursing

APLICAREA ÎN PRACTICĂ

Intervenții

Evaluare zilnică

EVALUARE FINALĂ

Cazul 1

Culegerea datelor

Date generale și individuale

NUME: P.

PRENUME: V.

DATA NAȘTERII: 13.06.1942

VÂRSTĂ: 74

SEX: F

RELIGIE: Ortodoxă

STARE CIVILĂ: Văduva

DATA INTERNĂRII: 10.04.2016

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: AVC ischemic

ADRESĂ: Ilfov

OCUPAȚIA: Pensionar

ANTECEDENTE PERSONALE: Bolile copilăriei

CONDIȚII DE VIAȚĂ ȘI DE MUNCĂ: Relativ bune

OBICEIURI DE VIAȚĂ: Alimentație mixtă, efort fizic moderat

ALERGII: nu cunoaște

GREUTATE: 60 kg

ÎNĂLȚIME: 1,62 m

RELAȚII FIZICE ȘI REACȚIONALE:

Grupă sanguină – A ÎI

Rh pozitiv

Nu are proteze

Nu este alergic

Date variabile

Date fizice ( la momentul internării)

Temperatura – 37,5°C

Tensiune arterială – 200/100 mm Hg

Puls – 102 pulsații/minut

Respirație – 17 respirații/minut

Scaun – 1 scaun/zi

Greutate – 60 kg

Înălțime – 1,62 m

Date psiho-sociale

Apetit scăzut

Capacitate de comunicare redusă

ISTORICUL BOLII:

Circumstanțe de apariție – boala datează de aproximativ 2 luni

CUNOAȘTEREA PACIENTULUI

NEVOIA DE A RESPIRA ȘI A AVEA O BUNĂ CIRCULAȚIE

Respirația

Frecvența – 17 r/min

Amplitudine – normală

Ritm – respirație ritmică

Circulația

Puls – 102 pulsații/min

Zgomote cardiace – crescute

Tensiune arterială – 100-200 mm Hg

NEVOIA DE A BEA ȘI A MÂNCA

Reflex de deglutiție absent

NEVOIA DE A ELIMINA

Urina

Micțiuni normale

Scaunul

Orar – 1-2 scaune/zi

Culoare – în funcție de alimentație

Eliminare fără dificultate

Vărsături

Nu prezintă

NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI DE A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

Are nevoie de ajutor parțial

NEVOIA DE A DORMI ȘI DE A SE ODIHNI

Slăbiciune

NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ȘI DEZBRĂCA

Nu se poate îmbrăca și dezbrăca singur

Mobilitate redusă

NEVOIA DE A MENȚINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE

Febră moderată – 37,5°C

NEVOIA DE A FI CURAT ȘI ÎNGRIJIT, DE A PROTEJA TEGUMENTELE ȘI MUCOASELE

Fose nazale libere

Mucoasa bucală umedă

NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

Nu este conștient de pericolele bolii

NEVOIA DE A COMUNICA

Nu poate comunica

Identificarea problemelor de îngrijire

NEVOIA DE A BEA ȘI A MÂNCA

Manifestări de dependență – Imposibilitate

Sursa de dificultate – Stare vegetativă

Problema – Stadiul bolii

NEVOIA DE A COMUNICA

Manifestări de dependență – Imposibilitate

Sursa de dificultate – Starea vegetativă

Problema – Stadiul bolii

NEVOIA DE A ACȚIONA CONFORM PROPRIILOR CONVINGERI ȘI VALORI, DE A PRACTICA RELIGIA

Manifestări de dependență – Nu există

Sursa de dificultate – Nu există

Problema – Nu sunt probleme

NEVOIA DE A SE RECREEA

Manifestări de dependență – Nu există

Sursa de dificultate – Nu există

Problema – Nu sunt probleme

Stabilirea obiectivelor de îngrijire

NEVOIA DE A BEA ȘI A MÂNCA

Problema – hrănirea artificială

Obiectiv – pacientul să înceapă să se hrănească normal

Diagnostic de nursing – stare vegetativă

NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI DE A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

Problema – stare vegetativă datorită stadiului bolii

Obiectiv – să fie scos din starea vegetativă

Diagnostic de nursing – AVC cu stare vegetativă

Aplicarea în practică

ZIUA I

ZIUA ÎI

ZIUA III

Evaluare finală

În urma intervențiilor efectuate:

Pacientul a fost echilibrat

Pacientul are mese aproape regulat

La externare, starea pacientului este bună. Pacientul a reușit să își revină din starea vegetativă.

Cazul 2

Culegerea datelor

Date generale și individuale

NUME: A.

PRENUME: F.

DATA NAȘTERII: 02.08.1966

VÂRSTĂ: 50

SEX: M

RELIGIE: Ortodoxă

STARE CIVILĂ: Necăsătorit

DATA INTERNĂRII: 22.05.2016

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: AVE ischemic

ADRESĂ: Voluntari

OCUPAȚIA: Profesor

ANTECEDENTE PERSONALE: Bolile copilăriei

CONDIȚII DE VIAȚĂ ȘI DE MUNCĂ: Bune

OBICEIURI DE VIAȚĂ: Alimentație mixtă, efort fizic moderat

ALERGII: nu cunoaște

GREUTATE: 86 kg

ÎNĂLȚIME: 1,75 m

RELAȚII FIZICE ȘI REACȚIONALE:

Grupă sanguină – A ÎI

Rh pozitiv

Nu are proteze

Nu este alergic

Date variabile

Date fizice ( la momentul internării)

Temperatura – 37 °C

Tensiune arterială – 150/80 mm Hg

Puls – 100 pulsații/minut

Respirație – 15 respirații/minut

Scaun – 2 scaune/zi

Greutate – 86 kg

Înălțime – 1,75 m

Date psiho-sociale

Apetit scăzut

ISTORICUL BOLII:

Circumstanțe de apariție – boala datează de aproximativ 5 luni

CUNOAȘTEREA PACIENTULUI

NEVOIA DE A RESPIRA ȘI A AVEA O BUNĂ CIRCULAȚIE

Respirația

Frecvența – 15 r/min

Amplitudine – normală

Ritm – respirație ritmică

Circulația

Puls – 100 pulsații/min

Zgomote cardiace – normale

Tensiune arterială – 150-80 mm Hg

NEVOIA DE A BEA ȘI A MÂNCA

Reflex de deglutiție prezent

NEVOIA DE A ELIMINA

Urina

Micțiuni normale

Scaunul

Orar – 1-2 scaune/zi

Culoare – în funcție de alimentație

Eliminare fără dificultate

Vărsături

Nu prezintă

NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI DE A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

Nu are nevoie de ajutor

NEVOIA DE A DORMI ȘI DE A SE ODIHNI

Nu se odihnește suficient

NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ȘI DEZBRĂCA

Se poate îmbrăca și dezbrăca singur

Mobilitate normală

NEVOIA DE A MENȚINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE

Febră moderată – 37 °C

NEVOIA DE A FI CURAT ȘI ÎNGRIJIT, DE A PROTEJA TEGUMENTELE ȘI MUCOASELE

Fose nazale libere

Mucoasa bucală umedă

NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

Este conștient de pericolele bolii

NEVOIA DE A COMUNICA

Comunica normal cu cei din jur

Identificarea problemelor de îngrijire

NEVOIA DE A BEA ȘI A MÂNCA

Manifestări de dependență – Lipsa pofte de mâncare

Sursa de dificultate – Stresul legat de agravarea bolii

Problema – Neștiința legată de stadiul bolii

NEVOIA DE A COMUNICA

Manifestări de dependență – Nu exista

Sursa de dificultate – Nu exista

Problema – Nu exista

NEVOIA DE A ACȚIONA CONFORM PROPRIILOR CONVINGERI ȘI VALORI, DE A PRACTICA RELIGIA

Manifestări de dependență – Nu există

Sursa de dificultate – Nu există

Problema – Nu sunt probleme

NEVOIA DE A SE RECREEA

Manifestări de dependență – Nu există

Sursa de dificultate – Nu există

Problema – Nu sunt probleme

Stabilirea obiectivelor de îngrijire

NEVOIA DE A BEA ȘI A MÂNCA

Problema – hrana insuficientă

Obiectiv – pacientul să înceapă să se hrănească normal

Diagnostic de nursing – AVC

Aplicarea în practică

ZIUA I

ZIUA ÎI

ZIUA III

Evaluare finală

În urma intervențiilor efectuate:

Pacientul a fost echilibrat

Pacientul are mese regulate

La externare, starea pacientului este bună. Pacientul a reușit să desprindă cunoștințele necesare stadiului bolii și metodele de prevenire.

Cazul 3

Culegerea datelor

Date generale și individuale

NUME: G.

PRENUME: D.

DATA NAȘTERII: 15.08.1964

VÂRSTĂ: 52

SEX: F

RELIGIE: Ortodoxă

STARE CIVILĂ: Necăsătorită

DATA INTERNĂRII: 20.03.2016

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: AVC ischemic

ADRESĂ: Buzău

OCUPAȚIA: Croitor

ANTECEDENTE PERSONALE: Bolile copilăriei

CONDIȚII DE VIAȚĂ ȘI DE MUNCĂ: Bune

OBICEIURI DE VIAȚĂ: Alimentație mixtă, efort fizic moderat

ALERGII: nu cunoaște

GREUTATE: 75 kg

ÎNĂLȚIME: 1,60 m

RELAȚII FIZICE ȘI REACȚIONALE:

Grupă sanguină – A ÎI

Rh pozitiv

Nu are proteze

Nu este alergic

Date variabile

Date fizice ( la momentul internării)

Temperatura – 38.9 °C

Tensiune arterială – 150/80 mm Hg

Puls – 103 pulsații/minut

Respirație – 15 respirații/minut

Scaun – 2 scaune/zi

Greutate – 75 kg

Înălțime – 1,60 m

Date psiho-sociale

Apetit scăzut

ISTORICUL BOLII:

Circumstanțe de apariție – boala datează de aproximativ 2 luni

CUNOAȘTEREA PACIENTULUI

NEVOIA DE A RESPIRA ȘI A AVEA O BUNĂ CIRCULAȚIE

Respirația

Frecvența – 15 r/min

Amplitudine – normală

Ritm – respirație ritmică

Circulația

Puls – 103 pulsații/min

Zgomote cardiace – normale

Tensiune arterială – 150-80 mm Hg

NEVOIA DE A BEA ȘI A MÂNCA

Reflex de deglutiție absent

NEVOIA DE A ELIMINA

Urina

Micțiuni normale

Scaunul

Orar – 1-2 scaune/zi

Culoare – în funcție de alimentație

Eliminare fără dificultate

Vărsături

Prezintă

NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI DE A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

Nu are nevoie de ajutor

NEVOIA DE A DORMI ȘI DE A SE ODIHNI

Nu se odihnește suficient

NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ȘI DEZBRĂCA

Se poate îmbrăca și dezbrăca singur

Mobilitate normală

NEVOIA DE A MENȚINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE

Febră moderată – 38,9 °C

NEVOIA DE A FI CURAT ȘI ÎNGRIJIT, DE A PROTEJA TEGUMENTELE ȘI MUCOASELE

Fose nazale libere

Mucoasa bucală umedă

NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

Este conștient de pericolele bolii

NEVOIA DE A COMUNICA

Comunica normal cu cei din jur

Identificarea problemelor de îngrijire

NEVOIA DE A BEA ȘI A MÂNCA

Manifestări de dependență – Lipsa poftei de mâncare

Sursa de dificultate – Stresul legat de agravarea bolii

Problema – Neștiința legată de stadiul bolii

NEVOIA DE A COMUNICA

Manifestări de dependență – Nu exista

Sursa de dificultate – Nu exista

Problema – Nu exista

NEVOIA DE A ACȚIONA CONFORM PROPRIILOR CONVINGERI ȘI VALORI, DE A PRACTICA RELIGIA

Manifestări de dependență – Nu există

Sursa de dificultate – Nu există

Problema – Nu sunt probleme

NEVOIA DE A SE RECREEA

Manifestări de dependență – Nu există

Sursa de dificultate – Nu există

Problema – Nu sunt probleme

Stabilirea obiectivelor de îngrijire

NEVOIA DE A BEA ȘI A MÂNCA

Problema – hrana insuficientă

Obiectiv – pacientul să înceapă să se hrănească normal

Diagnostic de nursing – AVC

Aplicarea în practică

ZIUA I

ZIUA ÎI

ZIUA III

Evaluare finală

În urma intervențiilor efectuate:

Pacientul a fost echilibrat

Pacientul are mese regulate

La externare, starea pacientului este bună. Pacientul a reușit să își revină, nu mai prezintă stări de vomă și este dispus să urmeze tratamentul recomandat.

Concluzie

În cadrul stagiilor de practică efectuate la Spitalul Clinic Colentina am avut ocazia să intru în contact atât cu pacienți suferinzi de această afecțiune, cât și cu personalul medical care le asigura îngrijirea.

Am fost impresionat de complexitatea acestei afecțiuni, de procedurile tratamentului specific și de faptul că afectează un număr mare de persoane, fără discriminare de vârstă sau sex, ceea ce m-a determinat să aprofundez studiul în acest domeniu.

Bibliografie

 TITIRCA L.        URGENTE MEDICO – CHIRURGICALE

PENTRU CADRE MEDICALE, Editura 'Viata Medicală Romaneasca', București, 2000.

 TITIRCA L.       GHID    DE    NURSING,    Editura     'Viata    Medicală

Romaneasca', București, 2000

TITIRCA L.       TEHNICI     DE     EVALUARE     Șl     ÎNGRIJIRE     A

BOLNAVILOR, Editura 'Viata Medicală

Romaneasca', București, 2001.

 TITIRCA L.       BREVIAR     DE     EXPLORĂRI   -FUNCTIONALE     SI-

INGRLJIRI    SPECIALE,     Editura     'Viata    Medicală Romaneasca', București, 2001.

MOZESC.C       TEHNICA ÎNGRIJIRII BOLNAVILOR, Editura Medical,

București, 2001.

BALTAG. G       ÎNGRIJIRI       GENERALE      Șl      SPECIALE      ALE

BOLNAVILOR,    VOL.    1   –   ÎI,    Editura   Didactică   și Pedagogică, București 1981.

  MORARU I.      ANATOMIE PATOLOGICĂ VOL UI, Fd-ara Medicală,

București 1980.

  ARSENI C.         TRATAT DE NEUROLOGIE,  VOLIV. PARTEA ÎI Editură

Medicală, București 1982.       

CÂMPEANU E.    NEUROLOGIE CLINICĂ VOL ÎI, Editura Dacia, Cluj

1980.

Atlas ADAM

http://www.sfatulmedicului.ro/Accidentul-vascular-cerebral/accidentul-ischemic-tranzitor_321

http://www.divahair.ro/sanatate/neurologie/accidentul_vascular_-_afla_totul_despre_o_boala_necrutatoare

http://www.scrigroup.com/sanatate/Accidentul-vascular-cerebral-i83452.php

http://salvezidacastiisaactionezi.blogspot.ro/2013/07/masurile-care-se-aplica-bolnavului-in.html

http://anatomie.romedic.ro/examenul-neurologic-nervii-cranieni