Accesul LA Finantare – Cheia Competitivitatii Intreprinderilor Mici Si Mijlocii

POLITICI EUROPENE

DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A ACCESULUI IMM LA FINANȚARE

Pentru creșterea finanțărilor bancare

Pentru stimularea finanțărilor cu capital de risc

O guvernare mai bună la nivelul statelor membre

Instrumente financiare comunitare

SITUAȚIA ACCESULUI LA FINANȚARE

A ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII DIN ROMÂNIA

2.1. Evoluția generală a sectorului IMM

2.2. Surse de finanțare a IMMurilor

2.3. Programe financiare de sprijin a întreprinderilor mici și mijlocii

2.3.1 Programe Guvernamentale (cu aplicabilitate la nivel național)

2.3.2. Finanțări din fonduri structurale

2.3.3 Alte Programe/Facilități

2.4. Analiza cererii și ofertei de finanțare

2.4.1. Creditele bancare

2.4.1.1. Oferta de credite bancare

2.4.1.1.1. Sectorul bancar

2.4.1.1.2. Instituțiile de garantare a creditelor

2.4.1.2 Cererea de credite bancare

2.4.2. Micro-finanțarea

2.4.2.1. Oferta de microcredite

2.4.2.2. Estimarea cererii potențiale de microcredite

2.4.3. Leasing și Factoring

2.4.3.1. Oferta

2.4.3.1.1. Leasing

2.4.3.1.2. Factoring

2.4.3.2. Cererea

2.4.3.2.1 Leasing-ul

2.4.3.2.2 Factoring

2.4.4. Capital de risc

2.4.4.1. Oferta de capital de risc

2.4.4.2 Cererea de capital de risc

2.4.5 Finanțarea transferului de tehnologie („IT”)

2.4.5.1. Oferta

2.4.5.2. Cererea

2.4.6 Finanțarea prin rețele de investitori individuali (business angels)

2.4.6.1 Oferta

2.4.6.2 Cererea

Anexa Programe ale Uniunii Europene de sustinere a IMM-urilor

Pagini 60

=== l ===

ACCESUL LA FINANȚARE – CHEIA COMPETITIVITĂȚII

ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII

Acest referat își propune să facă o analiză a accesului la finanțare al întreprinderilor mici și mijlocii românești, precum și unele recomandări de îmbunătățire a situației actuale, în contextul mai larg al politicilor europene în domeniu. În baza analizei cererii și ofertei de diverse produse de finanțare, referatul cuprinde și o estimare a cererii de finanțare din partea IMM neacoperite în prezent de oferta existentă pe piață.

.

POLITICI EUROPENE

DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A ACCESULUI IMM LA FINANȚARE

La Consiliul European de la Lisabona, din martie 2000, Uniunea Europeană și-a stabilit ca obiectiv general să devină cea mai competitivă și dinamică economie din lume, bazată pe cunoaștere, capabilă de creștere economică constantă, cu locuri de muncă mai bune și mai numeroase și o mai mare coeziune socială. În acest scop, Comisia Europeană și Statele membre și-au propus să acționeze, între altele, pentru crearea unui climat de afaceri propice demarării și dezvoltării întreprinderilor, în special al întreprinderilor mici și mijlocii.

Având în vedere că demararea sau extinderea unei afaceri necesită bani, iar obținerea finanțării necesare într-o structură adecvată stadiului de dezvoltare al întreprinderii poate constitui o mare dificultate pentru întreprinderile mici și mijlocii din Europa, Comisia Europeană și-a propus să acționeze pentru îmbunătățirea accesului IMM la finanțare.

În acest sens, Comisia elaborează și aplică politici și măsuri pentru reducerea sau eliminarea deficiențelor pieței unice europene, completând măsurile luate de statele membre pe plan național și încurajând schimbul de informații și bune practici între acestea și, totodată, inițiază și implementează instrumente financiare.

Aceste politici, măsuri și programe sunt evidențiate în Comunicarea Comisiei Europene COMM 349/2006 Finanțarea Creșterii IMM – Adăugarea Valorii Europene (Financing SME Growth – Adding European Value), menite să îmbunătățească accesul IMM la finanțarea prin credite și capital de risc, precum și să creeze o piață financiară la nivel european mai integrată.

Principalele prevederi ale acestei Comunicări sunt prezentate mai jos.

1. Pentru creșterea finanțărilor bancare

Pentru a favoriza dialogul între bănci și IMM-uri, Comisia a sprijinit constituirea și organizarea Masei Rotunde a bancherilor și IMM-urilor, în scopul identificării și reducerii barierelor pe care IMM-urile le întâmpină în obținerea unei finanțări. Statele membre sunt invitate să pună în aplicare forumuri asemănătoare la nivel național.

Comisia și-a propus să lanseze anchete în sectorul serviciilor financiare pentru a examina dacă concurența funcționează în aceste piețe, apreciind că o concurență eficace îmbunătățește accesul la finanțare prin reducerea costului de capital. Aceste acțiuni completează inițiativele Comisiei pentru a elimina barierele de reglementare ale pieței unice.

Statele Membre sunt invitate să pună în aplicare bunele practici în materie de garanții, pentru a susține împrumuturile bancare în conformitate cu normele europene privind ajutoarele de stat. Se apreciază că garanțiile publice parțiale, bine orientate, pot să influențeze sensibil volumul de împrumuturi acordat IMM-urilor.

Statele Membre sunt de asemenea invitate să se asigure că legislația lor națională încurajează punerea la dispoziție a micro-creditelor (împrumuturi mai mici de 25000 de euro). Asemenea împrumuturi constituie un mijloc important de încurajare a inițiativei antreprenoriale, îndeosebi a femeilor și membrilor minorităților etnice.

Statele membre trebuie să încurajeze dezvoltarea pieței instrumentelor financiare hibride, respectiv a împrumuturilor mezzanine, care combină capitalurile de împrumut cu capitalurile proprii, permițând consolidarea bilanțului firmei, operațiune necesară pentru a răspunde cerințelor băncilor.

Comisia invită Statele membre să examineze posibilitățile unei impozitări mai neutre a diferitelor forme de finanțare. O structură a capitalului care deține prea multe datorii și prea puține capitaluri proprii constituie un factor de risc și o barieră în calea investițiilor. Este recunoscut faptul că dispozițiile fiscale care favorizează împrumuturile în detrimentul reinvestirii beneficiilor și majorării capitalurilor proprii împiedică consolidarea bilanțului.

2. Pentru stimularea finanțărilor cu capital de risc

Piața capitalurilor de risc – considerată a fi alcătuită din investitori individuali (business angels), fonduri cu capital de risc și burse de valori – este mult subdezvoltată în Europa față de SUA. Instituțiile comunitare și Statele membre și-au propus să creeze condițiile care să permită, până în 2013, o triplare sustenabilă a investițiilor realizate cu capital de risc. În acest scop se propune și se acționează pentru:

Încurajarea investițiilor realizare de investitorii individuali (business angels);

Investițiile realizate de investitorii individuali (business angels) în Europa sunt estimate la mai puțin de 10% din cele efectuate în Statele Unite. Această lipsă a investitorilor privați se datorează parțial beneficiilor scăzute rezultate din investiții ceea ce le face pe acestea din urmă puțin atrăgătoare. Rata rentabilității financiare pe 10 ani asupra ansamblului investițiilor tip capital de risc a atins 6,3% în Europa în comparație cu 26% în Statele Unite (Surse: «Ratele rentabilității capitalului de risc», NVCA, 11 aprilie 2005 și «Studiul Pan-European asupra performanței », EVCA 27 octombrie 2005.)

Absența surselor de finanțare privată în perioada de demarare a unei afaceri este parțial compensată de către investitorii publici sau de parteneriatele publice-private. Totodată, pentru corectarea acestei deficiențe a pieței, la nivelul UE au fost utilizate instrumentele financiare ale programelor comunitare și s-au emis noi reguli privind ajutoarele de stat. Însă, pentru ca investițiile publice să fie eficiente, este nevoie de parteneriate public-privat, iar lipsa investitorilor privați împiedică multe firme debutante să-și realizeze potențialul de creștere adecvat.

Statele membre sunt invitate să propună măsuri de stimulare pentru investitorii privați (business angels) și să utilizeze fondurile publice pentru realizarea de parteneriate public-privat cu acești investitori.

Stimularea dezvoltării fondurilor de investiții cu capital de risc, prin:

Creșterea volumului total de capitaluri de risc

Lipsa capitalurilor de pornire paralizează dezvoltarea IMM-urilor în Uniunea Europeană. În Statele Unite investițiile prin capitalurile de risc de pornire se ridică la aproximativ 0,04% din PIB. Acest nivel a fost atins sau depășit în 2004, pentru scurte perioade de timp, de țări precum Suedia, Danemarca și Regatul Unit.

De asemeni, în Statele Unite, totalul investițiilor prin capital de risc în domeniul tehnologiei este de patru ori mai ridicat decât în Europa. Mai mult, investițiile medii în Europa se ridică la 0,9 milioane de euro comparativ cu 6,1 milioane de euro în Statele Unite, având drept consecință limitarea potențialului de dezvoltare (Sursa: «Bani pentru creștere: Raportul din 2005 privind investițiile europene în tehnologie », PriceWaterhouseCoopers).

În consecință se apreciază că Europa trebuie să-și mărească în mod substanțial volumul total al fondurilor de risc pentru a-și spori competitivitatea la scară globală.

Remedierea situației actuale de fragmentare a pieței de capital de risc;

Pe o piață unică, profesioniștii capitalului de risc trebuie să poată mobiliza capitalurile și să realizeze investiții transfrontaliere fără să atragă tratamente fiscale defavorabile sau să suporte o birocrație excesivă. Nu este cazul în prezent în UE. Condițiile de funcționare fiind diferite în cele 25 de state, mobilizarea fondurilor de capital de risc și inițierea investițiilor transfrontaliere rămân operații complexe și costisitoare. În consecință, piața europeană a capitalurilor de risc rămâne fragmentată și poate să nu includă oportunitățile de dezvoltare pentru IMM-uri.

Din cauza fragmentării piețelor de capital de risc, fondurile nu se pot specializa suficient, echipele lor de administrare nu pot să dezvolte experiența sectorială necesară pentru ca investițiile să se dovedească fructuoase.

Dezvoltarea unei culturi antreprenoriale orientate spre risc și inovație;

Facilitarea operațiunilor bursiere transfrontaliere, simplificarea condițiilor de acces la bursele de valori, în scopul creșterii indicilor de lichiditate ale burselor de valori din Europa

Revizuirea reglementărilor europene privind ajutoarele de stat aplicabile capitalului de risc, precum și a celor pentru cercetare, dezvoltare și inovare, inclusiv a normelor europene privind sprijinul acordat companiilor inovatoare nou-înființate, în mod direct sau prin intermediul serviciilor de sprijin.

3. O guvernare mai bună la nivelul statelor membre

Statele membre trebuie să-și eficientizeze piețele financiare naționale. Condițiile microeconomice, precum și rigiditățile care există pe piața muncii pot afecta ratele de rentabilitate a investițiilor.

IMM-urile suferă din cauza lipsei de claritate a dispozițiilor legale în materie de faliment, de încetineala sistemelor judiciare și de numărul redus de drepturi ale creditorilor. Statele membre sunt invitate să își îmbunătățească sistemele lor juridice și legislative și să continue eforturile pentru a reduce birocrația și a îmbunătăți cadrul de reglementare aplicabil IMM-urilor și piețelor de capital.

Statele membre sunt invitate să inițieze scheme care să atribuie avantaje în materie de impozite și contribuții sociale în favoarea întreprinzătorilor, angajaților și investitorilor, în conformitate cu normele europene privind ajutoarele de stat.

Prin punerea în aplicare la nivel național a Directivei asupra pensiilor ocupaționale, Statele membre trebuie să permită investitorilor instituționali, fondurilor de pensii ocupaționale să-și diversifice portofoliul prin preluarea de participații sub formă de capital de risc.

4. Instrumente financiare comunitare

Comisia Europeană utilizează instrumente financiare comunitare pentru a îmbunătăți accesul IMM-urilor la sursele de finanțare. Principalele instrumente sunt:

Programul-cadru pentru competitivitate și inovare (PCI)

Programul-cadru pentru competitivitate și inovare (PCI) va furniza în perioada 2007-2013 un miliard de euro prin intermediul instrumentelor sale financiare, care ar trebui să permită, printr-un mecanism de pârghie, mobilizarea a circa 30 de miliarde de euro în favoarea IMM-urilor. Programul va susține băncile în regruparea și vinderea portofoliilor lor de împrumuturi pentru IMM-uri, eliberând astfel capacitățile de împrumuturi. PCI va încuraja adoptarea tehnologiilor ecologice, în particular prin intermediul cofinanțării în fondurile de capital de risc. PCI va acorda de asemenea garanții pentru acoperirea împrumuturilor, a finanțărilor mezzanine și a micro-creditelor contractate de IMM-uri. În total, între 350 000 și 400 000 de IMM-uri ar trebui să beneficieze de aceste facilități între 2007 și 2013.

Resurse europene comune pentru microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii (JEREMIE)

Inițiativa JEREMIE, în calitate de element al politicii regionale a Uniunii Europene, va combina granturi ale Fondului European de Dezvoltare Regională cu credite și alte surse de finanțare pentru a susține crearea și dezvoltarea întreprinderilor inovatoare micro, mici și mijlocii. Va sprijini de asemenea transferul de tehnologie și conexiuni între întreprinderi, universități și centrele de cercetare și va îmbunătăți disponibilitatea micro-creditelor.

Al VII-lea Program-cadru de cercetare

Al VII-lea Program-Cadru pentru Cercetare (2007-2013) va susține domenii cheie ale cercetării care permit creșterea potențialului Europei în ceea ce privește competitivitatea și inovarea. «Facilitatea de partajare a riscurilor» (Risk Sharing Finance Facility) va permite suplimentarea volumului și a capacității de asumare a riscurilor pentru finanțarea marilor proiecte de cercetare.

O situație completă a programelor financiare comunitare este prezentată în anexa la prezentul referat, sub forma unui ghid ce a fost publicat de autorul referatului în cursul anului 2007.

SITUAȚIA ACCESULUI LA FINANȚARE

A ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII DIN ROMÂNIA

2.1. Evoluția generală a sectorului IMM

IMM-urile reprezintă peste 99,5% din numărul total de întreprinderi din România. IMM-urile au o contribuție substanțiala la numărul de angajați si si-au consolidat rolul in economie datorita cifrei de afaceri pe întreprindere.

Tabel 2.1 Evoluția sectorului de IMM-uri – selecție de date

Sursa: Institutul Național de Statistica

În anul 2006 s-a înregistrat cel mai mare număr de IMM –uri active, după o perioadă de evoluție demografică oscilatorie. Tabelul 2.5 arată că existau 463.504 de IMM-uri active în 2006, cu o creștere cu aproape 11,2% fata de anul 2000.

Tabel 2.2 Numărul de IMM-uri active după categorii de mărime

In 2006, sectorul IMM a avut o evoluție pozitiva, observându-se o creștere a numărului IMM-urilor in toate sectoarele principale de activitate in comparație cu anii precedenți. Numărul IMM –urilor active în construcții s-a triplat în perioada 2000-2006.

Tabel. 2.3 Numărul de IMM-uri active după sectorul economic de activitate

Sursa: Ministerul Finanțelor Publice si Institutul Național de Statistica

O analiză încrucișată după mărime si sectoare de activitate dezvăluie faptul ca IMM-urile active în industrie sunt de dimensiuni medii mai mari comparativ cu alte sectoare. Aproape jumătate (46,4%) dintre întreprinderile mijlocii desfășoară activități industriale. Întreprinderile mici ca și cele micro sunt preponderent implicate în furnizarea de servicii (58,5%).

Distribuția teritorială a IMM-urilor

IMM-urile, prin natura lor și scara la care își desfășoară activitățile, sunt foarte conectate la piața locală, cele mai multe apar local și acționează local sau regional. Astfel că numărul de IMM la 1000 de locuitori, indicator care ilustrează densitatea IMM, este extrem de relevant pentru a caracteriza atât dimensiunea piețelor regionale, cât și evoluția în profunzime a sectorului IMM în România.

Densitatea medie a IMM la 1000 de locuitori în România s-a ridicat în 2006 la valoarea de 21,4 IMM la 1000 de locuitori, cu mult su nivelurile medii înregistrate în alte țări europene membre ale UE, cum ar fi: Italia, Suedia, Cehia, Ungaria, care înregistrau valori în jurul a 70 IMM la 1000 locuitori. Situația densității medii a IMM pe regiuni de dezvoltare evidențiază următoarele:

Se mențin dezechilibre semnificative între regiunile de dezvoltare în ceea ce privește dezvoltarea IMM-urilor; cea mai mică densitate de 13,8 IMM-uri/1000 de locuitori se regăsește în Nord-Est, iar cea mai mare de 47,7 de IMM-uri/1000 de locuitori în regiunea București-Ilfov

În schimb, densitatea medie pe țară se dispune simetric, în sensul că 4 regiuni (Nord–Est, Sud-Est, Sud-Muntenia și Sud-Vest Oltenia) au înregistrat densitatea IMM sub nivelul mediu pe țara (21.4) iar alte 4 regiuni (București-Ilfov, Centru, Vest și Nord-Vest) s-au situat peste media pe ansamblul țării

Regiunea București-Ilfov este singura regiune care se aproprie de valorile medii de denistate înregistrate în țările UE (52 IMM la 1000 locuitori)

Specializarea economică a regiunilor de dezvoltare

Structura sistemului economic regional pe sub-sectoare ale industriei prelucrătoare in anul 2006, prezintă următoarele caracteristici:

Sectorul prelucrărilor mecanice reprezintă o caracteristică a specializărilor tuturor regiunilor, cu excepția regiunii de Nord-Est. Ponderea IMM active în această ramură variază de la 27,5% în Sud-Est, la 25,2% în Bucuresti-Ilfov (23.5%) și la 19,4% în regiunea Centru.

Se mențin dezechilibre semnificative între regiunile de dezvoltare în ceea ce privește dezvoltarea IMM-urilor; cea mai mică densitate de 13,8 IMM-uri/1000 de locuitori se regăsește în Nord-Est, iar cea mai mare de 47,7 de IMM-uri/1000 de locuitori în regiunea București-Ilfov

Industria textila si de imbracaminte este prezentă în toate regiunile, chiar dacă cu ponderi mai mici decât sectorul mecanic. Ponderile cele mai ridicate ale prezenței IMM specializate în industria textilă se localizau în regiunea de Nord-Est (22.4% din totalul IMM active în regiune), urmată de Nord-Vest (19.8%), Vest (18.8%) și regiunea Bucuresti-Ilfov (17.3%).

Industria alimentară predomină in regiunile sudice, justificat de potențialul agricol trqdițional al acestor zone: in Sud-Vest (25.1%), Sud-Muntenia (23.9%) si Sud-Est (24.3%).

Prelucrarea lemnului fixeaza profilul pentru regiunile Centru (22.1%) și Nord-Est (21.1%). Aceste regiuni se caracterizează printr-un potențial forestier ridicat dar și tradiție locală.

Industria chimica este bine reprezentata in București (8.5%) și Sud-Vest (7,8%) și mai puțin în alte regiuni, această industrie depinzând de tehnologii, expertiză și rezultate ale cercetării științifice.

Categoria „alte industrii” deține o cotă importantă a activităților industriale din zonele sudice ale țării (32,5%), ceea ce indică un sistem industrial mai dispersat pe alete sub-ramuri industriale.

Structura sistemului economic regional pe categorii de servicii in anul 2006 este următoarea:

Comerțul reprezintă cea mai importanta componenta din sectorul de servicii in toate regiunile de dezvoltare (Sud-Vest 66,9%, Est 65,9%, Nord-Est 62,2%). În regiunile avansate economic, comerțul începe să își piardă din pondere in comparație cu alte categorii de servicii, chiar dacă rămâne peste 50%.

Categoria „alte servicii” este mai bine reprezentata decât comerțul in regiunile industrializate: București-Ilfov (45.5%), Vest (31.8%) si Nord-Vest (29.1%). Această categorie include servicii financiare și servicii cu valoare adăugată mare, legate de sprijinirea dezvoltării afacerilor (consultanță, trening, publicitate, etc.)

Furnizarea de servicii de transport este mai dezvoltată în regiunile mai avansate din punct de vedere industrial: regiunea Nord-Vest (11,8%), Centru (9,3%) și Sud-Est (9,7%)

Cu excepția regiunii București-Ilfov, serviciile de turism prezintă valori similare in toate regiunile, indicând un potențial de dezvoltare a IMMurilor din aceasta categorie in aproape toate regiunile tarii.

Evoluția cifrei de afaceri pentru IMMuri

Cifra totala de afaceri a sectorului IMM conform datelor de bilanț pentru anul 2006 a fost de 104.217 milioane EUR, prețuri curente. Cele trei categorii de IMM au avut contribuții relativ apropiate, cea mai importantă contribuție având-o totuși întreprinderile mijlocii, cu 36%, urmate de întreprinderile mici cu 35%. Micro-întreprinderile au contribuit cu 29% la cifra de afaceri pe întreg sectorul IMM.

Pe sectoare economice, cifra de afaceri a IMMurilor in 2006 atingea 72.073 milioane Euro în domeniul serviciilor, 21.093 milioane Euro in industrie si 9.074 milioane Euro in construcții, care in total reprezintă mai mult de 50% din totalul economiei. Trebuie menționat ca sectorul industriala înregistrat un trend pozitiv.

In 2006, productivitatea medie anuală a muncii, calculată ca cifră de afaceri realizată de un angajat, in sectorul IMM-urilor a fost de 33.124 Euro, în creștere cu 19% față de anul 2004. Cel mai mare nivel al productivității a fost înregistrat de întreprinderile mici (41.696 Euro).

Exporturi IMMuri

Sectorul IMM-urilor a înregistrat in anul 2006 un volum valoric al exporturilor de 7.096 milioane Euro, reprezentând 27,4% din volumul total export al României. In totalitate, IMMurile au realizat 38% din comerțul exterior al României. Exporturile IMM din România sunt concentrate pe țările in Uniunea Europeană, care este principala destinație (74%). Indicele de acoperire a importurilor prin export pentru sectorul IMM este subunitar și in continua descreștere, de la 0,70 grad de acoperire în anul 2000, la 0,51 în 2005 și doar 0,44 în anul 2006, putând fi explicat în principal printr-o greutate specifică mare a bunurilor de larg consum în structura comerțului exterior al sectorului IMM și într-o măsură mai mică de dependența unor ramuri industriale de materii prime și auxiliare din exterior.

Industria prelucrătoare a înregistrat 72,9% din volumul total al exporturilor realizate de IMMuri; 40.5% din exporturile acestei industrii o reprezintă exporturile de produse fabricate în regim de procesare activă.

Aceste date demonstrează ca, deși IMMurile au o contribuție importantă la comerțul exterior, au nevoie de sprijin pentru a deveni mai competitive.

Investițiile realizate de IMM

Conform unui sondaj efectuat de ANIMMC, în anul 2005, IMM au realizat in principal doar investiții de valori mici. 46.1% din IMMuri au făcut investiții mici, pe când doar 14.3% au făcut investiții de valori ridicate. Un procentaj relevant de IMMuri (37.9%) nu au făcut nici o investiție in anul 2006. Micro-întreprinderile au cel mai scăzut procentaj referitor la investițiile mari (13.0%) si ponderea cea mai mare de întreprinderi care nu au făcut nici un fel de investiție (39.4%), pe când procentajul pentru întreprinderile mijlocii care au făcut investiții mari a crescut la 35.1% iar ponderea celor care nu au făcut nici un fel de investiție a scăzut la 19.7%.

2.2. Surse de finanțare a IMMurilor

Potrivit cercetărilor de piață realizate de Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România cu privire la finanțarea IMMurilor, în anul 2006, 68,93% dintre firme s-au autofinanțat, 56,62% au contractat împrumuturi bancare, 38,96% dintre întreprinderi au utilizat leasingul, 3,23% dintre IMM-uri au recurs la fonduri nerambursabile și 1,27% au accesat Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri. De asemenea, cercetarea dezvăluie că foarte rar IMMurile au folosit instrumente ale pieței de capital pentru a-și finanța activitatea.

Tabel 2.4 Structura IMM-urilor în funcție de modalitățile de finanțare a activităților economice

Sursa: Carta Alba a IMMurilor din România, CNIPMMR 2007

Studiul de cercetare a dus la următoarele rezultate:

Întreprinderile mai vechi de 15 ani au tendința de a-si finanța activitatea prin împrumuturi bancare (61,39%), leasing (39,60%), fonduri nerambursabile (4,95%)

Întreprinderile cu 10-15 ani vechime înregistrează cele mai ridicate proporții ale IMM-urilor care au recurs la finanțarea prin leasing (42,31%) și factoring (1,60%)

IMM cu o activitate intre 5-10 ani folosesc in general resurse proprii (72.13%).

Tabel 2.5 Modalități de finanțare a IMMurilor în funcție de vârsta acestora

Sursa: Carta Alba a IMMurilor din România, CNIPMMR 2007

Analiza modalităților de finanțare în funcție de apartenența regională a IMM-urilor relevă următoarele aspecte:

IMMurile din regiunea de Sud-Vest consemnează o pondere mai ridicată a firmelor care s-au autofinanțat (80.21%), iar întreprinderile din Sud dețin cel mai mare procent de companii care au obținut credite de la bancă (69,29%)

IMMurile din Nord-Vest înregistrează cea mai ridicată proporție a IMM-urilor care au apelat la finanțarea prin leasing (53.85%), emisiunile de acțiuni pe piața de capital (5,13%), iar companiile din Vest au utilizat într-o mai mare măsură factoringul (4,17%)

Firmele din Nord Est, Sud, Sud Vest, Vest și Centru se remarcă prin absența IMM-urilor care au realizat emisiuni pe piața de capital

Analiza IMMurilor în funcție de dimensiunea acestora:

Ponderea IMMurilor care s-au finanțat prin imprumuturi bancare, leasing, emisiuni de acțiuni pe piața de capital, fonduri nerambursabile, factoring și garantări ale Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru IMM (FNGCIMM) crește cu dimensiunea întreprinderilor

Micro-întreprinderile isi folosesc resursele proprii pentru finantare mai mult decât restul IMMurilor

Ponderea IMMurilor care folosesc garantii de la FNGCIMM este mai ridicat printre întreprinderile mijlocii.

Tabel 2.6 Modalități de finanțare a IMM-urilor în funcție de dimensiunea acestora

Sursa: Carta Alba a IMMurilor din România, CNIPMMR 2007

Dacă avem în vedere modalitățile de finanțare ale IMM-urilor în funcție de forma de organizare juridică, se constată că: SA-urile dețin cele mai mari ponderi de firme care au apelat la surse proprii (75,76%), credite bancare (69,70%), leasing (54,55%) și FNGCIMM (3,03%). SRL-urile sunt singurele IMM-uri care au utilizat factoringul (0,93%), au obținut împrumuturi de la instituții specializate (0,805) și au realizat emisiuni de acțiuni pe piața de capital (0,35%).

Tabel 2.7 Modalități de finantare a IMMurilor în funcție de forma juridică de organizare

Sursa: Carta Alba a IMMurilor din România, CNIPMMR 2007

Grupând IMMurile dupa sectorul de activitate, urmatoarele caracteristici sunt cele mai importante:

IMMurile din domeniul constructiilor înregistrează cel mai ridicat procent al firmelor care s-au creditat la bănci (66,67%)

Societățile din transporturi s-au angrenat într-o măsură mai mare în finanțări în leasing (48,86%) și au obținut într-o măsură mai mare împrumuturi financiare de la instituții specializate (3,41%) IMMurile din sectorul servicii au cea mai mica pondere in imprumuturi bancare (42,29%), și cea mai mare la finanțare din surse proprii (72,64%)

În rândul firmelor din sectorul industrial se înregistrează cele mai multe întreprinderi care au obținut fonduri nerambursabile (9,24%), au accesat FNGCIMM (3,61%) și au utilizat factoringul (2,41%)

Tabel 2.8 Modalități de finantare pentru IMMurilor în funcție de sectorul de activitate

Sursa: Carta Alba a IMMurilor din România, CNIPMMR 2007

2.3. Programe financiare de sprijin a întreprinderilor mici și mijlocii

Aceasta sectiune descrie o serie de facilitati/programe financiare pentru IMMuri, pe lângă activitatea bancară normala, care va fi discutata pe scurt in sectiunea dedicata microcreditelor.

2.3.1 Programe Guvernamentale (cu aplicabilitate la nivel național)

Ministerul pentru IMM, Comert, Turism și Profesii Liberale

Program national multi-anual pentru susținerea înființării și dezvoltării IMM

Bugetul in 2008 este de 25.4 milioane RON .

Program national multianual pe perioada 2006-2009 pentru susținerea accesului întreprinderilor mici și mijlocii la servicii de instruire și consultanță

Bugetul alocat in 2008 este de 6.0 milioane RON

Programul de dezvoltare si modernizare a activitatilor de comercializare a produselor și serviciilor de piață

Bugetul alocat in 2008 este de 30.0 milioane RON (cca. 1.7m Eur).

Program national multi-anual pentru perioada 2006-2009 pentru susținerea meșteșugurilor și artizanatului

Bugetul alocat pentru 2008 este de 4.0 milioane RON

Program pentru sprijinirea dezvoltarii IMMurilor prin fonduri în limita sumelor plătite pentru profitul brut reinvestit

Bugetul alocat pentru 2008 este de 20.0 milioane RON

Program national multi-anual de înființare si dezvoltare a incubatoarelor de afaceri (in parteneriat cu UNDP si Guvernul Japoniei)

Bugetul alocat pentru 2008 este de 2.0 milioane RON

Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii (vezi sectiunea despre fondurile de garantii)

Programul „SMART” – pentru dezvoltarea abilităților antreprenoriale în rândul tinerilor si facilitarea accesului acestora la finantare.

Bugetul alocat pentru 2008 este de 4.0 milioane lei.

Ministerul Economiei si Comertului

Program de creștere a competitivitatii produselor industriale

Bugetul alocat pentru 2008 este de 40 milioane lei.

Schema de dezvoltare socială a comunităților miniere

Bugetul alocat pentru 2007-2009 este de 760 mii USD.

Schema de microcredite

Bugetul alocat pentru 2007-2009 este de 14.000 mii USD.

Ministerul Muncii si al Solidarității Sociale (Agenția Naționala pentru Angajarea Forței de Munca)

Credite cu dobândă avantajoasă pentru crearea de noi locuri de muncă (implementate prin BCR)

Program de microcreditare implementat prin Centrul Economic de Dezvoltare (CED) (vezi si secțiunea de micro-finanțare).

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinței

Schema de microfinanțare pentru întreprinderi nou-înființate (max. 50.000 Euro) și microîntreprinderi (max. 25.000 Euro)

Ministerul Mediului si al Apelor

Subvenții/Împrumuturi implementate prin Fondul de Mediu pentru investiții legate de dezvoltarea durabila (implementate prin Administrația Fondului de Mediu)

Eximbank

Program de finanțare pentru activitățile de export

Produse financiare pentru IMMuri (pentru dezvoltare, capital de munca, investiții, micro-credite)

Garanții (micro-garanții, garanții de export, garanții pt IMMuri)

Dobânzi parțiale de bonificație pentru împrumuturi in lei.

2.3.2. Finanțări din fonduri structurale

Programul Operațional Sectorial „Creșterea Competitivității Economice”, Axa Prioritară 1: Un sistem de producție inovativ și ecoeficient, Domeniul de interventie D1.1, Operațiunea a) Sprijin pentru consolidarea și modernizarea sectorului productiv prin investiții tangibile și intangibile

b) Sprijin pentru implementarea standardelor internaționale

c) Sprijin pentru accesul IMM pe noi piețe și internaționalizare

Buget previzionat 2007-2013: 526.089,18 mii Euro

Programul Operațional Sectorial „Creșterea Competitivității Economice”, Domeniul de intervenție D1.3, Axa Prioritară 1: Un sistem de producție inovativ și ecoeficient, Operațiunea:

b) Sprijin pentru consultanță acordat IMM-urilor

c) Sprijin pentru integrarea întreprinderilor în lanțurile de furnizori sau clustere

Buget previzionat 2007-2013: 302.562,10 mii Euro

Programul Operațional Sectorial „Creșterea Competitivității Economice”, Axa Prioritară 2: Cercetare, Dezvoltare Tehnologică și Inovare pentru creșterea competitivității

Buget previzionat 2007-2013: 280.328,42 mii Euro

Programul Operațional Sectorial „Creșterea Competitivității Economice”, Axa Prioritară 3: Tehnologia Informațiilor și Comunicațiilor pentru Sectoarele Privat și Public

Programul Operațional Regional

Axa prioritară 4: srpijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional și local

Axa prioritară 5: dezvoltarea durabilă și rpomovarea turismului

Buget previzionat 2007-2013: 664.349,68 mii Euro

Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane

Axa prioritară 1 “Educația și formarea profesională în sprijinul creșterii economice și dezvoltării societății bazate pe cunoaștere”, DMI 4 – Calitate în formare profesională continuă;

Axa prioritară 2 “Corelarea învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii”, DMI 1 – Tranziția de la școală la viața activă; DMI 3 – Creșterea accesului și participării la FPC;

Axa prioritară 3 “Creșterea adaptabilității lucrătorilor și a întreprinderilor”, DMI 1 – Promovarea culturii antreprenoriale; DMI 2 – Formare și sprijin pentru întreprinderi și angajați pentru promovarea adaptabilității;

Axa prioritară 5 “Promovarea măsurilor active de ocupare”, DMI 1 – Dezvoltarea și implementarea măsurilor active de ocupare;

Axa prioritară 6 “Promovarea incluziunii sociale”, DMI 2 – îmbunătățirea accesului și a participării grupurilor vulnerabile pe piața muncii.

Programul Național pentru Dezvoltare Rurală (PNDR)

Măsurile care vizează sprijin pentru IMM-uri din PNDR:

măsura 312 – “Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi” –

383.429,68 mii Euro

măsura 313 – “Încurajarea activităților turistice” –

544.222,77 mii Euro

măsura 121 – ”Modernizarea exploatațiilor agricole” –

674.442,96 mii Euro

măsura 123 – ”Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere” –

1.071.174,12 Euro

măsura 143 – “Furnizarea de servicii de consultanță și consiliere pentru fermieri” –

126.953,97 mii Euro

Programul Operațional 2007-2013, Axa 4 – Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional și local

a. Dezvoltarea durabilă a structurilor de sprijinire a afacerilor de importanță regională și locală

b. Reabilitarea siturilor industriale poluate și neutilizate și pregătirea pentru noi activități

c. Sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor

Buget previzionat 2007-2013: 633.420,00 mii Euro

2.3.3 Alte Programe/Facilități

Banca Europeana de Investitii (EIB)

Finanteaza proiecetle de investitii ale IMMurilor (20 m euro furnizate prin Banca Italo-Romena)

Ministerul German Federal pentru Cooperare Economica si Dezvoltare (BMZ)

Program de finantare pentru companiile cu capital german (implementat prin Societatea Germana pentru Cooperare Tehnica si Societatea Germana pentru Dezvoltare si Investitii)

FMO (Compania Oladeza de Dezvoltare Financiara)

Finanteaza diferite institutii bancare si non-bancare (micro-finantare, VC, leasing etc.) in Romania

In ciuda paletei largi de programe, accesul la finantare este inca o problema pentru IMM-uri. Chiar daca cele mai multe din programele mentionate anterior sunt utile și necesare, fie impactul lor este prea limitat, fie obiectivul lor este prea general sau prea restrâns, lăsând la o parte categorii importante sau mai putin favorizate de IMMuri (ex. firmele in primele stadii de dezvoltare).

Sursele limitate de finantare pentru microintreprinderi si pentru investitiile în domeniul protejării mediului și a eficienței energetice reprezintă un motiv de ingrijorare. Multe IMMuri au dificultati in indeplinirea normele de mediu stabilite de Uniunea Europeana. Rata de mortalitate a firmelor la inceput de drum este foarte ridicată in primul an de viata, mai ales datorita lipsei de fonduri, abilitatilor antreprenoriale si incapacității de a pătrunde pe piață.

2.4. Analiza cererii și ofertei de finanțare

2.4.1. Creditele bancare

2.4.1.1. Oferta de credite bancare

2.4.1.1.1. Sectorul bancar

Viziune generală asupra sectorului bancar

Sistemul bancar este mult mai receptiv astăzi, după o operațiune masivă de curațare ce a avut loc la sfârșitul anilor `90 si după introducerea unor reglementări ce țin seamă de noile recomandări ale sistemului internațional bancar. Această evoluție a avut loc în cadrul unei creșteri a investițiilor străine în sectorul bancar, ceea ce a imbunătătit guvernarea corporatistă. Capacitatea sistemului bancar de intermediere efectivă între deponenți și investitori a crescut, iar dobânzile au scăzut simțitor. Gama de produse bancare a crescut remarcabil și a sustinut creditele neguvernamentale; acestea din urmă au crescut cu peste 80%, în termeni reali, numai în ultimii 2 ani. Este de amintit, că deși a fost inregistrată această creștere, indicatorii de prudențialitate nu au depășit ratele normale. Sistemul financiar non-bancar s-a dezvoltat rapid, cel mai relevant indicator fiind capitalizarea Bursei de Valori București, ce a crescut de la 1,04% din PIB in 1999, la 3,3% din PIB în 2001, apoi la 8% din PIB în 2003 și la peste 20% în anul 2007.

Băncile sunt de departe cea mai importantă sursă de finanțare a companiilor românești. Suma totală a împrumuturilor acordate de bănci sectorului corporativ în mai 2007 a fost de 11, 36 miliarde de euro. Din această sumă, 49% au fost credite in RON, iar restul de 51% au fost imprumuturi în monede străine. Companiile românești încă preferă să folosescă credite în RON pentru împrumuturile pe termen scurt (60% din acestea au fost in RON), în timp ce 66% dintre creditele pe termen mediu si lung sunt preferate în monedă straină.

Potrivit informațiilor oferite de BNR, în iulie 2007 existau 39 bănci locale și sucursale ale băncilor străine ce actionează în Romania. Având în vedere multitudinea de privatizări, fuziuni și preluări, cu câteva excepții, se poate spune că sistemul bancar românesc este controlat de capital străin.

Primele 5 bănci din top concentrează cca. 60% din active, 62% din creditele acordate si 59% din totalul de capital.

Dobânda mai scazută aplicată împrumuturilor în moneda străină și deprecierea monedei naționale, a determinat in ultimul timp companiile să prefere creditele în valută. Această situație s-a schimbat oarecum, atunci când BNR a decis să stopeze acumularea excesivă a datoriilor în valută. În septembrie 2005 BNR a emis o reglementare potrivit căreia băncilor le este interzis să marească balanța împrumuturilor în valută cu peste 300% din propriile fonduri. Pentru o treime din bănci această reglemtare a condus la stoparea expansiunii creditelor în monedă străină, dar pentru multe altele încă mai există o posibilitate destul de mare în a acorda astfel de credite.

Cunoscând evoluția inflației pe termen lung, există o permanentă necesitate de modificare a dobânzii la împrumuturi, astfel majoritatea împrumuturilor pe termen lung se fac cu o rată a dobânzii flotantă, aceasta fiind modificată periodic de către bănci.

Raportul între ratele dobânzilor la creditele acordate și la depozite, rate ce au fost micșorate o dată cu scăderea inflației, a fost de 14,2 % în mai 2005 și a scăzut la 9,3% în mai 2006, acest raport depășind aproximativ de două ori media ratei dobânzii la depozite în acea perioadă (4,9%). Acest lucru a determinat profituri mari pentru bănci in anul 2005, aproape dublu față de anul precedent. În mare se reflectă nivelul scăzut de intermediere financiara – la sfarșitul lunii iunie 2006 activele totale bancare reprezintă aproximativ 50% din PIB.

Ținând cont că există multe companii ce au încă împrumuturi mari de înapoiat, cu rate ale dobânzii ridicate, o serie de bănci au creat instrumente de refinanțare, ca modalitate mai ieftină de finanțare.

Banca Natională a Romaniei a introdus o clasificare a riscului împrumutului și un sistem de provizioane în conformitate cu practicile internaționale. Bancile trebuie să pună în practică clasificarea pe cele cinci nivele a riscului unui împrumut: A – standard, B – în observație, C – substandard, D – îndoielnic și E – pierdere. Cu cât riscul împrumutului este clasificat ca fiind mai ridicat, cu atât mai mare trebuie să fie nivelul provizioanelor pentru acoperirea potențialelor pierderi ale împrumutului. Rata creditelor neperformante (aici sunt incluse substandard, îndoielnic si creditele cu pierderi), s-a situat în jur de 8% în ultimii 5 ani. Raportul creditelor cu risc ridicat (din totalul creditelor acordate de către bănci fiind incluse cele calsificate D si E) a fost de 3,4% în 2003.

Principalele bănci de finanțare a IMM-urilor și împrumuturile pentru IMM-uri.

Atitudinea majorității băncilor comerciale față de IMM-uri a evoluat în perioada ultimilor 4 ani. Băncile au descoperit IMM-urile ca fiind un potențial segment de consumatori profitabil. Au inceput acordarea împrumuturilor către IMM-uri prin aplicarea sistemului propriu complex de acordare al împrumuturilor, acum căutând să se adapteze cât mai bine la nevoile acestor societăți prin standardizarea și modelarea împrumuturilor, prin introducerea sistemului de împrumut acordate micilor afaceri. Două grupuri bancare, Reiffeisen Romania și BRD Groupe Societe Generale au beneficiat de sistemul de garantare al împrumuturilor al Fondului European de Investitii. Efectul a constat în creșterea volumului împrumuturilor și reducerea dobânzilor relaționate cu primele de risc de credit.

Multe bănci distribuie acum produse financiare special concepute pentru IMM, bazate pe resurse proprii, resurse guvernamentale sau resurse oferite de organizațiile internaționale. In medie, împrumuturile către IMM-uri din sectorul industrial și comercial, reprezintă 34% din totalul împrumuturilor acordate.

Asociația Băncilor din Romania a inițiat Biroul de Credit, care are ca obiective colectarea de informații despre IMM-uri și persoanele fizice pentru a atenua riscul cu care se confruntă băncile la acordarea creditelor și pentru a reduce necesitățile de garantare. Banca Natională a Romaniei a pus bazele unui Birou de Informații Credite pentru a crea o bază de date a datornicilor, atât în ceea ce privește riscul împrumuturilor cât și a datoriilor achitate.

2.4.1.1.2. Instituțiile de garantare a creditelor:

Problemele cu care se confruntă IMM-urile in momentul în care aplică pentru un credit bancar:

băncile se opun la acordarea de împrumuturi și /sau nu au programe financiare speciale pentru acestea

ratele dobânzilor se consideră ca fiind încă foarte ridicate

cerințele de garantare reprezintă o constrângere pentru foarte mulți potențiali clienți

băncile oferă în principal împrumuturi pe temen scurt și, de cele mai multe ori, fără perioade de grație

instituțiile de garantare nu dispun de suficiente rezerve pentru garantarea efectivă a împrumuturilor IMM-urilor.

Fondul European de Investitii și BERD au dezoltat și răspândit propriile programe de susținere a garantării împrumuturilor pentru IMM-uri, a creditelor pentru afacerile mici și micro (facilități, linii de credite) și fonduri de capital, dar nu împreună cu instituțiile de garantare a creditelor ci cu sectorul privat bancar și alte instituții financiare private.

Există percepții diferite în ceea ce privește costurile colaterale implicate. În timp ce instituțiile de garantare a creditelor le consideră ca fiind foarte ridicate, referindu-se aici la cele privind evaluarea, înregistrarea și asigurarea, băncile finanțatoare nu le percep ca fiind extrem de ridicate. Un consens există în ceea ce privește perioada extrem de lungă necesară pentru a lichida aceste costuri colaterale. În acest context se subliniază lipsa unei instituții specializate în Romania care să asigure securitatea împrumuturilor.

Există astăzi patru instituții de garantare a creditelor ce oferă sprijin IMM-urilor: Fondul Român de Garantare a Creditelor creat in 1993, Fondul de Garantare a Creditului Rural, ce și-a început activitatea in 1994, Fondul National de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri, fondat în 2001 și Banca de Export-Import a Romaniei (EXIMBANK) creată în 1992.

Toate aceste 4 fonduri de garantare sunt societăți pe acțiuni. Două dintre acestea, Fondul Român de Garantare a Creditelor și Fondul de Garantare a Creditului Rural sunt societăți private, acționarii sunt în principal băncile. Primul fond nu primește nici un fel de suport public, în timp ce al doilea dispune de un capital oferit în cea mai mare parte prin intermediul fondurilor PHARE, precum și de la Minsterul Agriculturii. Fondul National de Garantare a Creditelor aparține statului prin intermediul Ministerului pentru IMM-uri (MIMMCTPL), iar EXIMBANK care are de asemenea capital de stat.

Toate aceste patru instituții de garantare acoperă exclusiv riscul împrumuturilor bancare – numai legate de împrumuturile directe nu și în ceea ce privește ratele dobânzilor. Instrumentele de garantare a riscului de capital, pentru mezaninul de capital și a capitalului social fie nu sunt cunoscute fie nu sunt încă văzute ca un instrument viabil pentru îmbunătățirea accesului la finanțare pentru IMM-uri.

În acest moment Banca Națională a României nu recunoaște garanțiile oferite de instituțiile de garantare a creditelor ca instrumente de micșorare a riscului de credit în constituirea provizioanelor bancare. În conformitate cu prevederile bancare în vigoare, instituțiile de garantare a creditelor bancare sunt instituții financiare nebancare și nu sunt supervizate de către Banca Națională a României. Nu există reguli de prudențialitate în ceea ce privește instituțiile de garantare referitor la capitalul minim, conducerea corporației, diversificarea riscului individual și de portofoliu, multiplicatori etc.

O analiză a activității fondurilor de garantare existente arată că acestea nu oferă produse de garantare pentru companiile nou-înființate sau intreprinderile inovatoare.

2.4.1.2 Cererea de credite bancare

Finantarea prin credite bancare este esențială pentru IMMuri pe lângă utilizarea resurselor proprii. In sectiunea 2.2, se arăta că cca. 69% din intreprinderi se finanțează din surse proprii, in comparatie cu 57% care folosesc surse atrase sub forma creditelor bancare.

Mai mult decât atât, datele statistice pentru industrie si constructii (tabel 2.8) confirmă că finantarea proprie este pentru multe IMMuri singura șansă de a asigura resursele necesare dezvoltarii afacerii.

Tabel 2.9. Investitii in sectorul industrial si în constructii funcție de tipul de sursă de finanțare, 2005

Sursa: INS (2007), „Rezultatele si performanța întreprinderilor din industrie si constructii”

Din tabelul de mai sus se pot observa diferentele dintre companiile mari si IMMuri in ceea ce priveste sursele de finantare. Este important sa retinem ca întreprinderile mari par sa evite sistemul bancar domestic si să obțină credite din exterior. Explicatia este data de dobanda diferentiala, care este semnificativa (dar lasa aceste companii descoperite in fata fluctuatilor la rata de schimb). IMMurile nu au acces la credite externe, deci opțiunile lor sunt mult mai limitate.

Se pot trage două concluzii. Prima, sectorul bancar din România nu trebuie doar sa fie competitiv domestic, dar si cu alte piețe de dezvoltare din Europa: făcând acest lucru ar putea recâștiga o parte din finanțările care astazi se iau din exterior (cca. 11% din 5.2 bln euro, adică cca. 570m euro in 2004).

A doua concluzie: datele sugerează ca daca se considera faptul ca întreprinderile au folosit o medie totala de credit domestic si extern de 17.91%, o interpretare posibilă ar fi că IMMurile (este vorba de cele din sectorul industrial) au fost restricționate la doar 13.80% datorii financiare. Rezultă o diferență de cel putin 4.11% din totalul de investitii facute de IMMuri, in valoare de cca. 55 m euro, care putea fi finanțată din credite bancare, dacă piata bancară oferea condiții mai bune.

Recomandări:

organizarea de către MIMMCTPL a unui forum de tipul Masa rotundă a bancherilor și IMM/urilor de la nivel european, în care să se dezbată periodic problemele cu care se confruntă întreprinderile mici și mijlocii românești în accesarea creditelor bancare, cu participarea reprezentanților băncilor comerciale și ai asociațiilor naționale și locale/sectoriale ale IMM

elaborarea și implementarea de către FNGCIMM a unor produse de garantare destinate întreprinderilor nou-înființate și întreprinderilor inovative

modificarea Codului fiscal în sensul neimpozitării profitului reinvestit de către companii, pentru a sprijini capitalizarea întreprinderilor și a stimula investițiile

introducerea de reglementări legislative privind finanțările de tip mezzanine

2.4.2. Micro-finanțarea

Micro-finanțarea se referă de regulă la creditele de valoare mică, fiind acordate atât de sistemul bancar cât și de instituțiile de microfinanțare („IMF-uri”).

2.4.2.1. Oferta de microcredite

Bănci comerciale

Normele prudențiale aplicate de sectorul bancar fac creditele să fie scumpe sau inaccesibile când vine vorba de micro-întreprinderi sau chiar de întreprinderi mici și mijlocii. Mai mult, pentru a ocoli procedurile greoaie, băncile preferă să trateze creditele pentru investiții mici ca pe credite de consum, chiar dacă vor fi utilizate pentru a dezvolta afaceri noi sau pentru a extinde afacerile existente. Beneficiarii nu pot adăuga creditele din categoria „credite de consum” la „istoricul de credite”. O singură bancă specializată, Procredit Bank se concentrează exclusiv asupra pieței micro-întreprinderilor. Procredit are un regim „preferențial”, un fel de renunțare la normele prudențiale folosite de Banca Națională a României, jucând un rol de tampon între bănci și companiile de micro-finanțare.

Cu toate acestea, băncile comerciale furnizează în prezent majoritatea finanțărilor disponibile pentru IMM. Mai jos, este prezentată o selecție a băncilor comerciale care oferă micro-credite:

Banca Comercială Română (BCR) Portofoliul actual de de credite pentru sectorul IMM-urilor este de aproximativ 500 MEUR. Creditele restante din linia BERD totalizează 22 MEUR, din care credite în valoare de 2,776 MEUR sunt pentru micro-afaceri (201 credite). Valoarea medie a creditelor restante în acest segment este de aproximativ 14.000 EUR, însă banca este gata să ofere credite mici, de 1.000 EUR. Aceste cifre sugerează că BCR țintește limita superioară a segmentului de micro-credite. În plus, sugerează și că BCR folosește o parte considerabilă din fondurile proprii pentru finanțarea portofoliului de IMM-uri. Această expunere este, însă, acoperită de concentrarea băncii asupra antreprenorilor de dimensiuni mai mari de pe această piață, precum și de utilizarea Fondurilor de Garantare (vezi secțiunea 4.2.1.2). Managementul susține că rata de rambursare a creditelor ar fi de peste 98%, iar rata de respingere a cererilor de credit s-ar fi situat între 15% și 20% din totalul cererilor.

Raiffeisen Bank: RB a adoptat o strategie de concentrare asupra segmentului inferior și de mijloc al pieței, în principal asupra acelor întreprinderi cu o cifră de afaceri între 1 și 2 MEUR. Gama standard de produse oferite include o linie de capital de lucru de până la 125 EUR pe termen de 12 luni; și un credit de investiții de până la 125,000 EUR pe termen de 48 de luni. Portofoliul total al RB pe piața IMM-urilor este între 7 și 8 MEUR, constând din 300 de credite. Din această sumă, aproximativ 2 MEUR (100 de credite) sunt finanțate de către BERD. Valoarea medie a creditelor angajate în baza facilității BERD este de aproximativ 20.000 EUR, în timp ce valoarea medie a creditelor finanțate de resursele interne este de aproximativ 50,000 EUR. Calitatea portofoliului de credite este bună, iar rata de respingere a cererilor de credite este de aproximativ 25%.

Alpha Bank: Alpha Bank participă la programul pentru IMM-uri finanțat de BERD. Portofoliul total de credite restante acordate sectorului IMM-urilor în baza programului cuprinde un număr de 117 credite ce totalizează 4,1 MEUR. Din această valoare, 59 de credite (în sumă restantă de 550 MEUR) au fost angajate pentru valori mai mici de 25.000 EUR. O altă sursă de finanțare este Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) prin credite acordate din fondul de asigurări pentru șomaj. Creditele acordate prin ANOFM se bucură de o rată subvenționată a dobânzii de 50% din rata de referință a dobânzii a BNR (subvenția poate crește până la 75% în acele județe în care rata șomajului depășește media națională). Creditul este acordat pentru o afacere existentă, iar valoarea sa este proporțională cu numărul de locuri de muncă nou înființate. Șomerii trebuie să ocupe cel puțin 50% din locurile de muncă nou create, iar contractele lor trebuie încheiate pe minim 3 ani. Pentru a începe o nouă afacere, șomerii pot beneficia de credite cu o subvenție de până la 90%. Din păcate, nu există date disponibile cu privire la numărul de șomeri care au beneficiat de aceste prevederi legale prin creditele Alpha Bank.

Banca Transilvania: Banca Transilvania (BT) a fost inițial înființată ca bancă concentrată asupra IMM-urilor; ulterior, și-a extins piața țintită. BT definește micro-creditele drept credite de până la 30.000 EUR, în prezent portofoliul său de credite este de aproximativ 20 MEUR, constând din aproape 1.500 de credite active. Gama de produse oferite include creditele pe termen scurt pentru capital de lucru, o facilitate de credit de tip revolving și credite pe un termen mediu de 3 ani. Aceste credite sunt finanțate parțial din împrumuturi de la BERD și parțial din propriile resurse. BT nu are acces la Fondul de Garantare a Creditelor din pricina costurilor și a timpilor mari de reacție. Se bazează mai degrabă pe propria analiză financiară și pe colateral. Dimensiunea creditului mediu angajat este de 20.000 MEUR. Conform oficialilor băncii, principalele provocări cu care se confruntă sectorul de microcreditare sunt dificultatea de a identifica clienți solvabili, dificultatea de recrutare a unor angajați de valoare și consolidarea politicilor Guvernului României privind creșterea sectorului IMM-urilor.

Banca Românească: este o bancă particulară care se concentrează asupra pieței IMM-urilor. Din 2002, a administrat fonduri din Fondul German-Român. Valoarea maximă a unui credit este de 50.000 EUR pe un termen maxim de 2 ani. Valoarea medie a creditului este 15.000 EUR, iar valoarea pragului de rentabilitate al creditelor este de aproximativ 10.000 EUR. Portofoliul de credite restante se ridică la 4 MEUR, cuprinzând aproximativ 300 de credite. Ca exemplu, în județul Cluj, portofoliul de credite pentru IMM-uri care sunt restante se ridică la aproximativ 1 MEUR, cuprinzând aproximativ 70 de credite. Valoarea medie extinsă a creditelor este de aproximativ 12 MEUR. Posibila cerere de credite provine de la cele 30.000 de IMM-uri înregistrate din care aproximativ 67% ar fi interesate de accesarea creditului comercial. Din acestea, aproximativ 50% ar fi considerate solvabile de către BR. Sucursala locală se simte confortabil finanțând credite pentru IMM-uri din propriile resurse și consideră că fondurile de garantare a creditelor sunt și scumpe, și birocratice. Cultura regională privind creditele pare să se îmbunătățească în timp. Concurenții principali sunt Procredit, Carpatica și Volksbank, dar și instituții de micro-finanțare precum CAPA. Provocările majore cu care se confruntă sucursala locală sunt starea proastă a economiei locale și dificultatea găsirii unor angajați de calitate.

ProCredit Bank: ProCredit funcționează din 1997, sub numele de Miro Bank și a fost înmatriculată ca bancă comercială în iulie 2002. La finele anului 2006, aveau 17 sucursale, active totale în valoare de 127.6 MEUR și un profit net scăzut (0,8 MEUR). Printre acționarii ei, se numără BERD, Commerzbank, DEG, IFC și ProCredit Holding AG . Se centrează exclusiv asupra pieței micro-întreprinderilor și oferă credite și servicii de transfer de fonduri. ProCredit se concentrează asupra limitei inferioare a pieței microcreditelor. Produsul Credite pentru Afaceri oferă credite de până la 10.000 EUR pe doi ani. Produsul Credite pentru Investiții angajează până la 100.000 EUR și are o scadență de până la 5 ani. Analiza creditelor se bazează pe analiza fluxului de numerar mai degrabă decât pe garanții colaterale, iar fondurile de garantare a creditelor nu sunt folosite. Rata respingerii pentru cererile de credit se situează între 25 și 30%.

Instituții de micro-finanțare

Instituțiile de micro-finanțare (IMF) și-au dezvoltat activitatea pentru a sprijini întreprinderile mici și mijlocii care nu au acces la sistemul bancar. Prin comparație cu băncile, au un avantaj important: creditele sunt mai ușor de accesat. IMM-urile fără un istoric al creditelor sau garanții ca și companiile nou-înființate pot obține finanțare de la IMF.

Dobânda la micro-credite variază de la 5 la 15%, iar perioada de creditare este până la trei ani. Unele instituții financiare cer garanții – bunuri materiale sau mijloace fixe – care se ridică la 120% din costul creditelor plus dobânda. Dar alte instituții nu cer nicio garanție; în loc de asta, folosesc „creditarea de tip abordare ciclică”: primul credit are o valoare mai mică, după rambursarea sa, beneficiarii pot solicita un alt credit, a cărui valoare se poate ridica până la dublul valorii primului credit; și așa mai departe până când valoarea creditului atinge valoarea maximă de 25.000 EUR. Anual, cota clienților care „repetă” creditul se ridică la aproape 70% din numărul total de beneficiari care își dovedesc satisfacția și încrederea în furnizorii de servicii. pentru creditele care ajung în zona rurală, organizația de finanțare ia în calcul informațiile strânse de la vecinii potențialului împrumutat.

Statisticile arată că ratele de rambursare sunt excelente, uneori chiar mai bune decât cele din sectorul bancar. Pierderile sunt sub 2,5%, în principal datorită serviciilor personalizate și procedurilor de eficiente de monitorizare.

În anul 2005 a fost adoptată Legea privind micro-finanțarea (Legea nr. 240/15 iunie 2005), care aduce o serie de elemente obligatorii pentru piața de creditare:

Un grad mai mare de credibilitate: băncile comerciale recunosc „istoricul creditelor” al solicitantului. Prin urmare, pe măsură ce se dezvoltă, IMM-urile pot avea acces la credite mai mari din surse bancare.

O valoare mai mare a asigurării pentru clienții care solicită credite: legea impune o valoare minimă a capitalului de 200.000 EUR pentru înființarea unei instituții de finanțare și un audit independent. În acest fel, băncile și instituțiile particulare au mai multă încredere în acordarea de credite pentru organizațiile de micro-finanțare.

Posibilitatea ca beneficiarii de credite să deducă dobânda din impozitul pe venit.

Principalele IMF care activează in România sunt următoarele:

CHF International: CHF derulează o serie de programe în România, inclusiv un program de creditare a IMM-urilor, un program de credite pentru locuințe și programul sindical de creditare CARA (Casa de Ajutor Reciproc a Asociațiilor).

Programul de creditare a IMM-urilor a început în aprilie 1998 și este derulat de birourile situate în orașele Timișoara, Baia-Mare, Târgu Mureș, Satu-Mare, Mureș, Sibiu, Petroșani, Oradea, Deva, Alba, Reșița și Mehedinți. Programul angajează credite pentru persoane fizice de până la 20.000 USD pentru scadențe de până la 24 de luni. Creditele mici în valoare de 1.000 USD sunt angajate în mod excepțional. Valuta creditelor este USD, iar rata dobânzii este de 16%, plus un comision unic între 2% și 4%. Valoarea medie a creditului este de aproximativ 7.000 USD. Peste jumătate din credite sunt contractate pentru activități comerciale, în timp ce 27% sunt pentru servicii, iar 19% pentru producție.

Calitatea portofoliului de credite este bună, cu un portofoliu de risc (PAR) > 30 zile și un raport de 2,3% din totalul portofoliului fiind restant. Principalele probleme cu care se confruntă CHF sunt lipsa de capital și dificultățile de urmărire a căilor legale de recurs prin sistemul judiciar.

Centrul de Dezvoltare Economică (CDE) a derulat un program de micro-finanțare în România în 1998 și în 2000 s-a înregistrat ca ONG. Inițial, programul s-a concentrat asupra regiunii de Nord-Est, însă din momentul respectiv s-a diversificat la nivelul întregii țări la acele zone rurale care nu au acces la serviciile financiare. El utilizează metodologia bancară rurală, în baza căreia se contractează creditele pentru persoane fizice, însă fiecare membru al băncii din sat își asumă răspunderea individual și în solidar pentru întregul credit contractat de banca din sat. Valoarea medie a creditului extins este mai mică de 3.000 USD, iar termenul creditului poate ajunge până la 12 luni. 40% din toate creditele sunt în scopul afacerilor în domeniul agriculturii. Plățile și rambursările sunt efectuate printr-un cont bancar deschis de CDE la cea mai apropiată sucursală a unei bănci comerciale. De la început, CDE a angajat aproximativ 5.400 de credite în valoare totală de 3,5 MUSD. Portofoliul actual de credite restante este de aproximativ 2.700 de credite în valoare totală de 2,2 MUSD. Până acum, portofoliul de credite nu a suferit de pe urma niciunei încălcări a condițiilor de creditare. În prezent, CDE funcționează la aproximativ 80% din sustenabilitatea operațională pe baza unor costuri percepute integral, inclusiv facturarea cheltuielilor aferente fondurilor la o rată a dobânzii apropiată de cea a pieței.

CAPA are sediul în Cluj și oferă clienților săi o gamă de produse de creditare cu valori ale creditului ce variază între 500 USD și 20.000 USD, cu scadențe de până la doi ani în cazul creditelor pentru investiții și 12 luni în cazul creditelor pentru capitalul de lucru. Valoarea medie a creditelor angajate este 500 USD pentru creditele din zona rurală și 4.000 USD pentru creditele din zona urbană. În 2003, portofoliul de credite restante se ridica la aproximativ 4 MUSD, constând din 1.960 clienți, iar portofoliul la risc > 30 de zile a fost de 1,5%. Rata de respingere a cererilor de credit este estimată la 20% – 30%. Portofoliul este finanțat din capitalul propriu al CAPA, cu o serie de credite cu provizion de creditare, din care cea mai mare parte a fost furnizată de Fondul Româno-American pentru Investiții („RAEF”).

Opportnity International: Opportunity International (OI) a fost înființat ăn 1995 și funcționat progresiv ca Fundație, Cooperativă de credit, în prezent „Companie de Finanțare”. Oferă trei produse de credit, un credit tip punte (pentru capitalul de lucru) cu o scadență de 2-3 luni; un credit pentru producție pe un termen de 18 luni și un credit comercial pe termen de 12 luni. De obicei, creditele au un plafon de 10.000 USD care ar putea crește la 15.000 USD în mod excepțional. Valoarea medie a creditelor angajate este de aproximativ 4.000 USD. În 2003 portofoliul de credite restante era de 1.45 MUSD, constând din 1.024 de clienți. Principalele provocări pentru OI, după părerea reprezentanților săi, sunt aspectele de reglementare ale funcționării sale în calitate de companie de finanțare, recrutarea de personal de calitate și accesul la fonduri pentru sucursale.

FAER este o ONG finanțată din fonduri elvețiene, care a început să funcționeze în 1992. FAER se concentrează în principal asupra zonelor rurale, unde extinde credite pe termen mediu în valoare de 700 EUR – 35.000 EUR. Valuta creditului este EUR, iar valoarea medie a creditului angajat este în jur de 6.250 EUR, în timp ce valoarea pragului de rentabilitate a creditului se situează între 3.000 EUR și 4.000 EUR. În plus față de creditare, FAER furnizează și suport tehnic pentru țărani. În 2003, totalul portofoliului a atins 2MEUR, constând din 4.450 de credite active.

În ansamblu, în 2005, portofoliul de creditare de pe piața micro-finanțelor a ajuns la 36,5 MUSD (aprox. 27,4 MEUR), cu 60% mai mult comparativ cu 2003, iar numărul de micro-credite a ajuns la 15.000, în timp ce doar 8.400 de micro-credite au fost acordate în 2000.

2.4.2.2. Estimarea cererii potențiale de microcredite

Cererea de microcredite provine în special de la întreprinderile mici și mijlocii care nu pot îndeplini cerințele de creditare ale sistemului bancar. Potențialii beneficiari ai micro-creditelor pot fi identificați la analiza unui număr de caracteristici:

Zona de reședință: programele de micro-finanțare disponibile acoperă atât zona rurală, cât și pe cea urbană.

Situația angajării. Orice persoană, cu excepția șomerilor, poate beneficia de credit. Accesul șomerilor la micro-creditare este foarte limitat, mai întâi din pricina lipsei programelor de pornire.

Studii. Accesul la micro-creditare este în general mai mare cu cât este mai înalt nivelul studiilor. În zonele urbane, persoanele cu studii medii și superioare au un acces mai mare și mai facil la micro-finanțare, însă cei cu studii primare sunt dezavantajați. Procentul de persoane cu studii primare la nivelul beneficiarilor este mai mare în zonele rurale, reflectând nivelul studiilor populației rurale.

Activități economice. Micro-creditele se adresează tuturor activităților economice.

Distribuție regională. Instituțiile de micro-finanțare au o răspândire largă la nivel de țară.

Așa cum se vede în secțiunea 2.1, numărul total de IMM-uri active în 2006 era de aprox. 463.500 companii, din care cca 411.000 erau micro-întreprinderi (89%).

Însă, din aceste micro-întreprinderi, nu toate afacerile își doresc sau chiar au nevoie de un împrumut. Studiul tehnic al Băncii Mondiale privind piețele financiare din România rurală a estimat că numai 50% din toate întreprinderile din sectorul privat au nevoie de credite. Dacă se presupune că cererea de credite a micro-întreprinderilor din spațiul urban și peri-urban ar fi mai mare decât în spațiul rural la, de exemplu, 67% o medie ponderată națională a micro-întreprinderilor active care doresc să aibă acces la credit ar rezulta aproximativ 275.000 de entități. Experiența internațională sugerează că o parte semnificativă din potențialii solicitanți nu vor fi solvabili. Când au fost chestionați cu privire la acest lucru, ratele practicienilor de respingere a cererilor de credit au variat de la 5% la 35% din total, media fiind 20%. Utilizarea acestei rate medii de respingere ca bază, aproximativ 80% din persoanele care doresc să facă împrumut vor fi solvabile. În baza acestor statistici și prezumții, din „grupul” de bază de aproximativ 411.000 de micro-afaceri, sunt aproape 220.000 micro-întreprinderi solvabile care doresc să facă împrumut.

Cu toate acestea, acești împrumutați au o răspândire largă la nivel de țară. În baza statisticilor din 2006 pe care le avem la dispoziție, poate fi estimată dispersia geografică a sectorului micro-întreprinderilor.

Proiecția numărului de clienți (a se vedea Perrett, 2001) este folosită pentru a estima grupul de clienți care probabil vor repeta creditarea, care vor avea nevoie de creditare continuă, oferind prin aceasta o bază solidă pentru portofoliul de credite împrumutătorilor care funcționează în zona respectivă. Această metodologie filtrează clienții care ar face un singur împrumut sau ar face împrumuturi în mod neregulat.

Proiecția numărului de clienți arată cât de mulți clienți vor rămâne în program după patru cicluri de creditare pornind de la o rată de retenție de 80% pentru ciclurile de creditare 1 și 2 și 90% pentru ciclurile de creditare 3 și 4. De aceea, la finele ciclului 4, 52% din grupul inițial de clienți ar rămâne în program în calitate de clienți „obișnuiți”.

Valorile reale ale creditelor care ar fi acordate prin extensie acestui grup de 104.000 de clienți vor varia considerabil. Creditele în zonele rurale, deși există diferențe semnificative între ele, tind să aibă valori mai mici față de cele acordate în zonele urbane. Creditele din zonele urbane variază și ele considerabil ca dimensiuni. Dimensiunile creditelor urbane din regiunea Transilvania par să atingă o medie de 4.500 EUR în timp ce creditele din spațiul rural se apropie de 3.000 EUR. Este probabil ca valorile creditelor din alte regiuni ale țării să fie puțin mai mici decât cele din Transilvania și sunt estimate la aproximativ 3.750 pentru creditele urbane și 2,25 MEUR pentru creditele rurale. Cu excepția orașului București și a Ilfovului, creditele rurale sunt proiectate la 22% din cererea totală potențială de creditare (Perrett, 2003).

Aceste proiecții sugerează că există un „nucleu” de aproximativ 104.000 de micro-întreprinderi solvabile, la nivel de țară, cu o potențială cerere de creditare la un nivel apropiat de 400 MEUR. Din această cerere, aproximativ 37.000 de clienți (aproximativ 150 MEUR) sunt localizați în regiunea Transilvania, iar 22.000 de clienți (aproximativ 83 MEUR) se află în regiunea București Ilfov. Cu excepția regiunii de sud-vest, nivelul cererii este destul de egal distribuit în toate regiunile țării.

Este o estimare conservatoare, întrucât nu s-a luat în calcul rata de creștere a numărului de IMM-uri. S-a considerat că rata nașterii și rata mortalității înainte de aderarea la UE nu sunt în mod neapărat factori buni de predicție pentru perioada de după aderarea la UE. Mediul diferit poate conduce la o rată mai mare a mortalității pe termen scurt, în timp ce nevoia de consolidare poate contribui la crearea unor întreprinderi mai mari din gruparea unui număr de IMM-uri.

În ce privește micro-finanțarea, dacă luăm în calcul actuala piață IMF de 27,4 MEUR și o comparăm cu potențiala cerere de creditare de aproximativ 400 MEUR, rămâne un deficit de acoperit de aproximativ 372,6 MEUR. În mod evident, micro-creditul bancar acoperă o parte din acest deficit, însă date fiind procedurile bancare și normele Basel II mai stricte, numeroase micro-întreprinderi (și IMM-uri în general) ar fi descurajate să facă cerere pentru micro-credite.

Recomandări:

alocarea unei părți din fondurile structurale pentru acordarea de microcredite

având în vedere dobânzile mari ale microcreditelor, se impune evaluarea oportunității introducerii de plafoane maximale pentru dobânzile practica de instituțiile finanțatoare, după modelul practicat de Italia, Germania, Polonia, Belgia

2.4.3. Leasing și Factoring

Leasing-ul constituie un tip important de finanțare pentru IMM-uri întrucât permite companiilor de dimensiuni mici și nou-înființate să evite investițiile inițiale ridicate. În România, finanțarea prin leasing a fost folosită în special în pentru achiziția de automobile. În anii din urmă, am fost martorii unei majorări a ponderii leasing-ului pentru echipamentele industriale și vehiculele comerciale, dovedind o legătură mai puternică cu sectorul productiv.

Factoring-ul este achiziția de către o bancă sau instituție specializată a unor creanțe din livrarea de bunuri și servicii. În România, termenele medii de plată sunt între 30 și 60 de zile. În cele mai multe cazuri, mai ales pentru IMM-uri, o întârziere suplimentară conduce la o lipsă de numerar. Factoring-ul oferă un remediu în astfel de cazuri și poate oferi un avantaj decisiv de piață. Cu finanțarea imediată a creanțelor, fluxul de numerar se îmbunătățește și IMM-urile au ocazia să ridice cifra de afaceri sau să facă învestiții.

2.4.3.1. Oferta

2.4.3.1.1. Leasing

Prima companie de leasing a fost înființată în România în 1994, iar cadrul de reglementare pentru această activitate a fost elaborat în 1995. Ca urmare a unei explozii a afacerilor cu leasing în 1997, prima lege dedicată în mod expres acestei activități a fost adoptată la începtul anului 1998.

Numărul total de jucători de pe piață se ridica oficial la câteva mii de companii din care numai aproximativ 270 sunt active și înregistrate la Banca Națională a României. Un număr de companii sunt afiliate băncilor, câteva sunt companiile create de producătorii/furnizorii de mașini sau alte bunuri, în timp ce restul sunt firme independente de leasing. Există două asociații pe piață. Prima, Asociația Societăților de Leasing din România (ASLR) are 34 membri și 10 membri asociați și acoperă aproximativ jumătate din piață. Cea de-a doua, Asociația de Leasing Bancar (ALB) reunește 16 companii de leasing, a căror majoritate este afiliată băncilor.

Conform ASLR, dimensiunea pieței de leasing din România din punctul de vedere al valorii contractelor încheiate a crescut în ultimii șase ani la o rată compusă medie de 40% pe an de la 285 MEUR în 1999 la peste 2,2 mld EUR în 2006. Piața este relativ concentrată întrucât primele 20 de companii de leasing dețin 80% din piață.

Din punct de vedere istoric, cea mai mare parte din contractele de leasing de pe piață au fost leasing-uri financiare. În baza statisticilor ASLR, în 2006, leasing-urile financiare dețineau 96% din total (din punctul de vedere al valorii bunurilor).

În ceea ce privește durata contractelor de leasing, majoritatea acestora (54%) sunt încheiate pe o durată de 3-5 ani și numai 43% sunt pe termen scurt (1-2 ani). Durata obișnuită pentru leasing-urile imobiliare din România este între 5 și 8 ani.

2.4.3.1.2. Factoring

Prima companie de factoring a fost înființată în România în 1993, însă piața pe ansamblu a crescut peste 1 MEUR abia după 2001.

Până în 2005, piața a fost destul de concentrată, întrucât 5 bănci de primă mărime furnizau cea mai mare parte din serviciile de factoring: BRD Societe Generale, Banca Comercială Română, Raiffeisen Bank, Unicredit și ABN Amro Bank (Romania). Romexterra Bank și, mai recent, ING Comercial Finance (divizie a ING Bank) sunt alte două bănci care au decis să intre pe piața de factoring.

Piața românească de factoring înregistrează un ritm susținut de creștere în 2006, întrucât primele companii independente specializate au intrat pe piață. În octombrie 2006 a fost lansată oficial Compania de Factoring IFN SA, membră a Factor Chain International (FCI). Compania este o asociație în participatiune între Banca Transilvania (România) și Intermarket Bank (Austria), liderul pe piața de factoring din Europa Centrală și de Est. Noua companie urmărea să obțină 10-15% din piața de factoring în 2007. În noiembrie 2006, o altă companie specializată, Direct Factor IFN SA, și-a anunțat intrarea pe piață.

Din punctul de vedere al produselor de factoring, până în 2005, actorii participanți au furnizat factoring doar ca produs auxiliar din gama ofertei lor bancare. În plus, oferta pieței a pornit de la simpla finanțare a creanțelor și a dezvoltat în prezent întreaga gamă de produse de factoring, ca de exemplu factoring cu sau fără recurs, managementul debitorilor, inclusiv trimiterea de scrisori de rapel și scrisori prin care se cere insistent plata creditului, atât pentru afaceri interne, cât și de export.

Un produs inovator lansat în 2006 este serviciul online prin care clienții își pot vizualiza în timp real portofoliul de facturi sau pot verifica detaliile privind debitorii și datoriile neachitate. Timpii de reacție ai furnizorilor de factoring s-au redus și ele considerabil, întrucât contractele de factoring pot fi în prezent procesate și semnate în mai puțin de 10 zile.

Din păcate, din pricina disponibilității limitate a datelor, nu există o estimare privind procentul cifrei de afaceri realizate cu clienții IMM. Cu toate acestea, cei mai mulți actori implicați au declarat că IMM-urile reprezintă ținta lor principală.

Din punctul de vedere al ratei de penetrare, calculată ca raportul dintre cifra de afaceri din factoring și PIB, România a evoluat de la 0,69% în 2005 la o estimare de 0,81% în 2006. Conform forecast-ului pe segment, se anticipează rate mari de creștere în jur de 80% în următorii ani. Forecast-urile sugerează o piață de 900 MEUR în 2007, cu potențialul de a atinge 1,4 mld. EUR până în 2009.

2.4.3.2. Cererea

2.4.3.2.1 Leasing-ul

Conform unui studiu din 2006, leasing-ul este a treia sursă ca importanță de finanțare pentru IMM-uri pe piața din România. Aproape o treime din toate IMM-urile au încheiat contracte de leasing în ultimii ani (29,71%), în timp ce 58,71% din întreprinderile mijlocii s-au angajat în contracte de leasing.

Sursa copleșitoare a cererii de finanțare prin leasing-uri pe piața locală vine din sectorul auto, care în 2005 răspundea pentru 915 din valoarea totală a contractelor, cel puțin pentru membrii ASLR. Restul a fost împărțit între leasing-urile pentru echipamente (6%), investiții imobiliare (1%) și altele (2%). Membrii ALB au raportat că un procent mai mic din leasing-uri se îndreaptă către sectorul auto în aceeași perioadă (71%), un procent mai mare din leasing-uri se îndreaptă către leasing-urile pentru echipamente (26%) și către sectorul imobiliar (3%).

Analiștii de piață estimează că piața de leasing auto și-a atins deja punctul maxim întrucât rata de creștere va încetini probabil sau va deveni chiar negativă drept urmare a liberalizării importurilor sau a mașinilor la mâna a doua fără limită de vârstă din ianuarie 2007. În mod alternativ, leasing-urile pentru echipamente, care se află încă în stadiu incipient, vor continua să se accelereze, propulsate de cererea din ce în ce mai mare de echipamente provocată de implementarea normei UE, mai ales în sectorul mediului înconjurător. Progresele din industria construcțiilor, din industria prelucrării alimentelor și din industria textilă sunt considerate de către jucătorii-cheie de pe piață ca fiind principalii beneficiari ai echipamentelor finanțate prin leasing.

Un progres important este legat de cadrul de reglementare. În urma presiunilor exercitate de către cele două asociații de leasing, a fost adoptată o nouă legislație privind instituția financiară nebancară (Legea 266/2006). Printre modificări, transformarea obligatorie a firmelor de leasing care sunt înființate ca societăți cu răspundere limitată în societăți pe acțiuni. A existat o majorare semnificativă a capitalului propriu minim obligatoriu la 200.000 EUR care urma să fie realizată până la data de 31 decembrie 2006. Drept urmare, se estimează în mare măsură că doar aproximativ 60% din jucătorii activi de pe piață vor putea să respecte noile reglementări, care conduc la o consolidare puternică. Clienții de leasing ar trebui să beneficieze datorită creșterii siguranței și reducerii riscului.

2.4.3.2.2 Factoring

Din pricina lipsei de date, este dificil de estimat cu exactitate numărul actual de utilizatori ai produselor de factoring din rândurile IMM-urilor și cifra totală de afaceri din factoring pentru IMM-uri. Cu toate acestea, utilizând reperul UE 25+2, aproximativ 69% din cifra de afaceri din factoring este realizată cu IMM-uri. Aceasta indică o piață deja existentă de aproximativ 380 MEUR.

În plus, în baza unui studiu efectuat în 2006, aproximativ 3,29% dintre IMM-uri au beneficiat de serviciile de factoring până în 2006, astfel încât numărul total de IMM-uri care utilizează produse de facoring se poate situa în jurul a 16.000 de companii. Produsele de factoring au fost folosite de întreprinderile mijlocii (11%) mai mult decât de întreprinderile mici (5,6%) sau de micro-întreprinderi (1,12%).

Dat fiind faptul că pe piață factoring-ul devine din ce în ce mai cunoscut și că reglementările Basel II și IAS-IFRS vor avea o influență pozitivă asupra pieței de factoring, este de așteptat ca cererea potențială să înregistreze o creștere puternică în următorii ani.

Concluzii

Creșterea rapidă a sectorului de leasing sugerează că piața poate face față unor cereri suplimentare, iar suportul public poate avea un efect distorsionant. Îmbunătățirea cadrului de reglementare în vederea alinierii la standardele UE, întărirea și consolidarea instituțiilor financiare din România și concurența din ce în ce mai mare dintre acestea sunt factori care probabil vor îmbunătăți disponibilitatea și vor reduce costurile finanțării IMM-urilor prin leasing.

Piața de factoring crește într-un ritm rapid, apropiindu-se încet de noile state membre ale UE din punct de vedere al ratei de penetrare (10+2), medie de 2,34%. Cu toate acestea, este clar că mai este foarte mult de parcurs până la atingerea mediei UE 25+2 de 5,96%.

2.4.4. Capital de risc

Conform Studiului european anual privind capitalul propriu privat din 2005, investițiile cu capital de risc au crescut cu 27% în anul 2005 în Europa. Fluxul total de fonduri de capital propriu în Europa a fost de 47 mld. EUR în 2005, din care 12,7 mld. EUR – capital de risc, iar 34,3 mld. EUR – privatizări.

Un raport EVCA menționează că investițiile cu capital de risc din România s-au ridicat la 70 MEUR în 2005, peste dublul cifrei din 2004. Conform aceluiași raport, volumul de vânzări de active din portofoliu în 2005 a fost de 87,5 MEUR, de 8 ori mai mare decât în 2004.

2.4.4.1. Oferta de capital de risc

Finanțarea capitalului propriu sau a riscului sub forma unei injecții de capital se află la dispoziția unui număr limitat de companii performante care se află într-un stadiu de creștere, au dovedit capacitatea echipei lor de conducere și au perspective excepționale de creștere.

Până de curând, investitorii fondurilor cu capital de risc VC au manifestat reticențe cu privire la investițiile în România din cauza lipsei de disponibilitate a echipelor alcătuite din profesioniști având aptitudini de management și a alternativelor limitate la ieșire (care putea fi efectuată doar printr-o tranzacție privată din pricina pieței de capital nedezvoltate). Progresele înregistrate de România în decursul pregătirii pentru aderarea la UE, creșterea macroeconomică constantă din ultimii cinci ani și cererea de capital de creștere în multe sectoare ale economiei au cauzat o accelerare a activității fondurilor cu capital de risc, reflectată în creșterea capitalului investit. Judecând după valoarea tranzacțiilor, în ultimii trei ani a existat o activitate din ce în ce mai mare atât din punctul de vedere al investițiilor, cât și din punctul de vedere al ieșirii.

Datele primite de la EUROSTAT confirmă că atât în România, cât și in UE capitalul de risc este mai orientat către expansiune și înlocuiri decât către investițiile din faza inițială, datorită randamentelor mai mari.

Tabel 2.10. Investițiile în faza incipientă a fondurilor cu capital de risc în UE, %PIB

Sursa:Eurostat,indicatori structurali,2006

Tabel 2.11.Investițiile de expansiune și de înlocuire ale fondurilor cu capital de risc în UE, %PIB

Sursa:Eurostat,indicatori structurali,2006

Cu toate acestea, în România raportul dintre capitalul de expansiune și de înlocuire și investițiile din faza inițială este de 3:1. Dezvoltarea capitalului de risc este limitată în România; cu toate acestea, este mai mare decât minimul din UE (dacă datele sunt corecte). Dacă s-ar interpreta dinamica investițiilor cu capital de risc în baza acestor date, vârful a fost atins în 2003, însă per ansamblu investițiile pentru faza inițială sunt aproape nesemnificative din punct de vedere statistic.

Cu toate acestea, din datele Eurostat privind capitalul de risc lipsește o componentă importantă: privatizările. Conform raportului EVCA privind țările din Europa Centrală și de Est în care sunt utilizate datele pentru 2005, privatizările dețin 66% din investițiile cu capital de risc din UE și 47,6% din investițiile cu capital de risc din țările din Europa Centrală și de Est. Pentru România, procentul de privatizări este chiar mai mare: 78,4% din totalul investițiilor cu capital de risc.

Cifrele aferente fazei inițiale (ideea plus demarajul), precum și expansiunii și înlocuirilor corespund atât în statisticile Eurostat, cât și în cele EVCA. Cu toate acestea, privatizările contribuie la explozia investițiilor cu capital de risc din 2005 comparativ cu 2004. Cifrele pot fi chiar mai ridicate, întrucât anumite tranzacții nu sunt înregistrate ăn mod corespunzător; în plus, cifrele pentru 2006 ar fi putut înregistra o rată ridicată de creștere pentru investițiile în fonduri cu capital de risc.

Luând în considerare privatizările, investițiile cu capital de risc au reprezentat 0,088% din PIB în 2005, comparativ cu 0,055% în 2004. Acest procent este mai ridicat decât media din țările Europei Centrale și de Est (0,073%) și în special mai ridicat decât procentele din Polonia (0,045%) și din Republica Slovacia (0,052%). Cu toate acestea, media UE este mult mai mare, la 0,388% din PIB.

Randamentul investițiilor cu capital de risc depinde de scara investițiilor în sine. Conform unui studiu privind performanțele pan-europene (2005), fondurile de capital privat cu cele mai bune performanțe au fost fondurile mari (între 100 și 250 MEUR pentru capitalul de risc).

Ciclul de investiții al fondurilor de risc durează 3-4 ani și include în general o prevedere de ieșire. Datele indică faptul că valoarea înstrăinărilor din România era de aproximativ 87,5 MEUR în 2005, comparativ cu 10,8 MEUR în 2004. Această diferență destul de mare nu reprezintă neapărat un indicator negativ. Dimpotrivă, sugerează că investițiile au ajuns la maturitate și au atins randamentele așteptate, precum și faptul că interesul altor investitori pentru România a crescut; de asemenea, corespunde unei majorări generale a valorii activelor, ceea ce este caracteristic perioadelor de creștere economică susținută.

La nivel european, există un suport din ce în ce mai mare pentru dezvoltarea sectorului capitalului de risc. După exemple de succese naționale precum Germania sau Irlanda – țări care implementează fondurile de capital de risc co-finanțate de către stat în cadrul Agendei Lisabona, problema a apărut acum la nivel european.

Mai mult decât atât, Europa Centrală și de Est este, pentru anii următori, opțiunea preferată pentru expansiune pentru 35% dintre respondenții la un studiu privind tendințele capitalului de risc la nivel global efectuat de Deloitte (2006).

2.4.4.2 Cererea de capital de risc

Se poate anticipa ca cererea potențială, însă nesatisfăcută de capital de risc/capital propriu privat – respectiv cererea dincolo de ceea ce s-a realizat pe piață să crească pe măsură ce mediile economice și instituționale din România converg către cele mai bune practici din UE. Experiența și capacitatea managerilor din România vor îmbunătăți și vor susține un spirit antreprenorial viguros în țară, întrucât va trebui să crească promptitudinea acestor manageri de a considera capitalul propriu privat ca pe o opțiune de finanțare.

La ce rată? Și cât de mult din această cerere neîmplinită există astăzi, însă rămâne neexprimată din pricina lacunelor de informații și capacitate care împiedică această cerere să se materializeze, precum și din pricina disponibilității insuficiente a capitalului investițiilor și a expertizei care dorește și are capacitatea de a exploata cererea existentă care poate fi investită? Un mijloc practic de a încerca să cuantificăm dimensiunea potențială al unei piețe este de a stabili repere pentru absorbția de capital propriu privat prin comparație cu cea de pe alte piețe. Aceste exercițiu în sine se poate dovedi complicat. Țările egale relevante, de exemplu, ar consta în mod firesc din alte economii de tranziție din Europa; cu toate acestea, piețele de capital propriu privat din aceste țări sunt încă reduse ca dimensiuni și în stadii incipiente de dezvoltare, prin urmare dimensiunile lor relativ reduse expun punctele de date la o distribuție asimetrică între câteva tranzacții mai mari și, așa cum am arătat mai sus, investițiile de pe aceste piețe tind să favorizeze investițiile mai sigure (și de dimensiuni mai mari)/de privatizare (întărind astfel predispoziția).

Nivelul investițiilor cu capital de risc/capital propriu a reprezentat 0,088% din PIB în 2005. Acest fapt se compară în mod favorabil cu nivelul mediu din Europa Centrală și de Est (0,77%). Cu toate acestea, România a atras un procent mai ridicat de privatizări (78% din capitalul propriu privat investit din România comparativ cu 48% pentru regiunea ECE ca întreg) și un procent mai redus de investiții în capital de expansiune/de fază inițială (22% în România față de 29% în ECE). Pentru a evita predispozițiile menționate mai sus, putem proiecta o creștere a pieței de capital propriu privat din România presupunând o îmbunătățire continuă a absorbției capitalului propriu privat (măsurat ca % din PIB) în următorii 10 ani 2006 – 2015. Permițând o anumită sensibilitate a absorbției ratei țintite pentru 2015 (de la 0,15% la 0,25%) și a ratei compuse de creștere anuală pentru PIB în decursul perioadei (de la 3% la 5%), obținem un volum proiectat de 110-170 MEUR pentru 2010 și o gamă de investiții cumulative între 1,1 și 1,8 mld. EUR între 2007 și 2015. Analizând media anuală europeană, 27% sau aproximativ 300-500 MEUR din această valoare ar trebui să fie investit în capital de risc (definit sub formă de capital pentru investiții inițiale, de început și de expansiune).

Analiza de mai sus sugerează că unele dintre caracteristicile problematice ale pieței de capital de risc din România sunt următoarele:

Lipsa generală de capital de risc alocat României, care este vizibilă la comparația cotelor din PIB ale fondurilor de capital de risc din România față de cea mai mare parte din țările UE. Capitalul de risc preia riscul la nivel micro. Cu toate acestea, chiar și capitalul de risc are o abordare generală nefavorabilă riscului la nivel macro, ceea ce înseamnă că riscul de țară este un factor de decizie nefavorabil pentru investiții. Rating-urile de țară pentru România s-au îmbunătățit abia de curând (în ultimii doi ani) în mod sistematic, însă ele rămân mai mici decât rating-urile pentru cele mai multe IMM-uri.

Refuzul sistematic de finanțare a companiilor din sectoarele de producție, în principal din cauză că randamentele anticipate ale capitalului propriu sunt mai mici decât cele anticipate pentru servicii sau retail și din cauză că aceste sectoare tind să absoarbă mai mult capital, necesar investițiilor fixe. Acest fapt este reflectat și de cota mai mare de resurse proprii printre sursele de finanțare a IMM-urilor din sectoarele de producție.

Lacuna din faza inițială: în timp ce capitalul de risc este o formă adecvată de finanțare pentru demaraje, cea mai mare parte din fondurile existente de capital de risc preferă profilul de risc relativ scăzut care se poate găsi în mod obișnuit în tranzacțiile de privatizare.

Asimetria informațiilor apare când furnizorii de capital au un acces mai mic la informațiile din interior decât patronii firmei care caută finanțare sau au acces la informații incorecte. Există mai multe cauze pentru aceasta, inclusiv lipsa protecției adecvate a acționarilor minoritari.

Apelul la capitalul de risc instituțional este subminat de capitalul informal, care joacă un rol important. Aceasta se întâmplă acolo unde oferta de capital informal este abundentă, iar dimensiunea investițiilor necesare pentru IMM-uri ar putea fi mai mică decât dimensiunea pe care ar lua-o în considerare un investitor instituțional.

Lipsa de lichidități în stadiile de dezvoltare, când cea mai mare parte a profitului trebuie reinvestită, în anumite termene limită și pentru a menține canalul ofertă-producție-distribuție în stare de funcțiune. Aceasta este o altă barieră de ieșire pentru un potențial investitor în capital de risc.

Probleme de management – patronii locali de IMM-uri sunt de cele mai multe ori și managerii acestora și ei se pot dovedi reticenți să renunțe sau să împartă atribuțiile decizionale cu altcineva.

Un grad mai mare de incertitudine din cauza dificultății de estimare a costurilor finanțării într-un mediu care se schimbă rapid, în care prețurile la utilități și costul muncii sunt dificil de prevăzut pentru multe afaceri.

Deficit intern: pe măsură ce grupul de capital de risc instituțional se extinde sau este pe punctul de a se extinde, crește dimensiunea medie a investițiilor, iar firmele care se află în stadii mai apropiate de stadiul de început se confruntă cu dificultăți mai mari de a strânge capital de risc.

Măsurarea unui deficit trebuie, pe lângă estimarea cererii potențiale, să ia în considerare și modificarea ofertei ca răspuns la această cerere – ceea ce este deosebit de dificil în cazul capitalului propriu dat fiind că oferta are tendința de a varia în „explozii” de fonduri noi strânse în timp scurt de îndată ce apare o anumită oportunitate pe piață. Din unele din ideile mai sus menționate, este clar că deficitul nu poate fi remediat exclusiv prin stimularea ofertei – întrucât multe obstacole sunt cauzate mai mult de caracterul inadecvat al cererii.

Cu toate acestea, și lăsând la o parte întrebarea dacă întrebarea există pentru a produce un ordin de mărime a ceea ce ar putea fi pe ansamblu un „deficit al capitalului propriu” în perioada cuprinsă între 2007 și 2013, am putea considera că suma deficitelor anuale prognozate pe piața investițiilor se situează între:

un nivel rezonabil de absorbție-țintă de 0,20% din PIB în 2015 – ușor peste dublul nivelului de investiții din România în 2005 și puțin mai mare decât nivelul de 0,17% observat în Ungaria în anul respectiv – și

investițiile anuale proiectate dacă piața ar converge treptat (liniar) către nivelul-țintă respectiv.

Rezultatul acestui calcul indicativ este o diferențială de 370 MEUR pentru perioada respectivă

2.4.5 Finanțarea transferului de tehnologie („IT”)

2.4.5.1. Oferta

Conform European Innovation Scoreboard 2005, performanțele României în domeniul inovației sunt foarte slabe, România ocupând penultimul loc în funcție de Indicele Sintetic al Inovației (SII) dintre cele 33 de țări analizate.

Doar doi indicatori se află peste media UE: procentul IMM-urilor care au introdus modificări netehnice și vânzările de produse nou intrate pe piață. Cele mai slabe performanțe sunt la capitolul drepturi de proprietate intelectuală („DPI”), ceea ce nu constituie o surpriză, dat fiind nivelul scăzut de investiții în Cercetare & Dezvoltare (C&D). România are performanțe foarte slabe în ceea ce privește factorii determinanți ai inovației și crearea de cunoștințe și performanțe slabe în ceea ce privește inovația, spiritul antreprenorial și aplicațiile.

În Raportul Global asupra Competitivității 2006-2007, România a căzut de pe poziția 54 pe poziția 68 în cadrul indicelui inovației. O componentă importantă a indicelui inovației este indicele de cooperare universitate – industrie. Nivelul scăzut de cooperare universitate – industrie a fost de curând accentuat de către Comisarul UE Potocnik ca fiind punctul slab major al sistemului de inovație națională din România.

Politica Națională de Cercetare, Dezvoltare și Inovație

Parte din performanțele slabe în domeniul inovației rezultă din faptul că România nu are o politică de inovație autonomă și explicită, iar diminuarea inovației a fost în mod tradițională inclusă în programele și strategiile guvernamentale cu un focus combinat pe „C&D și Inovație” („CDI”), reflectând astfel tradiția îndelungată și dezvoltarea mai puternică a sectorului C&D comparativ cu activitățile de inovație mai puțin dezvoltate. În cadrul acestei abordări combinate, politicile CDI au avut tendința de a ținti instituțiile din rețeaua C&D din țară, inclusiv institutele naționale de C&D, institutele publice și private de C&D, departamentele de cercetare academică etc. mai degrabă decât industria care are o capacitate redusă de a produce performanțe și de a absorbi rezultatele interne C&D. Cu toate acestea, în ultimii ani, diferențierea dintre C&D și inovație a devenit mai vizibilă și este probabil să devină chiar mai importantă în viitorul apropiat, întrucât orientările viitoare ale politicilor CDI accentuează mult mai puternic întreprinderile și parteneriatele Știință-Industrie.

Politicile CDI au fost incluse în Strategia Națională de Export pe 2005-2009, care precizează patru obiective strategice principale și măsurile de implementare asociate. Al doilea obiectiv urmărește remedierea deficiențelor în domeniul competitivității prin creșterea capacității întreprinderilor de a face față ritmului în care evoluează tehnologia și concurența la nivel European și internațional. Una dintre măsurile planificate de implementare este de a sprijini firmele inovatoare, mai ales în domeniul high-tech, prin prevederi financiare și fiscale, dezvoltarea unei infrastructuri și a unor domenii dedicate (incubatoare, parcuri de știință și tehnologie), precum și stimularea investițiilor publice și private în firme inovatoare (crearea unui Fond de Capital de Risc în baza unor surse publice și private – încă neimplementat).

Ca și în cazul de mai sus, unele dintre aceste obiective sunt deja remediate de instrumentele de politică existente, cum ar fi Programul INFRATECH pentru dezvoltarea unei rețele structurate de infrastructuri și servicii naționale și regionale sau Programele pentru Parcuri Industriale și de Software pentru dezvoltarea de infrastructuri dedicate transferului de tehnologie și inovație. Multe dintre obiectivele Strategiei Naționale de Export implică un suport direct pentru întreprinderi în domeniul dezvoltării tehnologice și serviciilor pentru care Ministerul Economiei și Comerțului nu a avut înainte un instrument de politică. Instrumentele lor au tins în principal să ofere finanțare la cost redus.

Obiectivele CDI au fost luate în calcul și la formularea Planului de Dezvoltare Națională pe 2007-2013, care consideră C&D și inovația drept un instrument-cheie pentru îmbunătățirea competitivității economice, prin aceasta reducând lacuna existentă între România și statele membre ale UE, în special în perioada post-aderare cuprinsă între 2007 și 2013. Planul de Dezvoltare Națională pe 2007-2013 stabilește șase priorități strategice de dezvoltare, din care prima – Creșterea competitivității economice și a economiei bazate pe cunoștințe – este cea mai relevantă pentru obiectivele CDI.

Inovația regională

La nivel regional, numai Agenția de Dezvoltare Regională din Regiunea Vest și-a finalizat Strategia de Dezvoltare Regională – Strategia de Inovație Regională 2005-2008 a Regiunii de Vest din România. Documentul oferă baza pentru o politică de inovație regională, contribuind la politica națională de inovație și oferind Regiunii de vest ocazia de a participa la acțiunile de suport regional la nivel european.

Printre celelalte regiuni, Muntenia de sud este mai avansată decât altele cu privire la formularea unei Strategii de Inovație. Acest fapt se reflectă în Proiectul InnSoM – „Inovează Sud Muntenia” Strategia de Inovație Regională (SIR). Sud Muntenia are o poziție specială în România, în jurul capitalei București. Regiunea este caracterizată de un grad ridicat de industrie și de o concentrare a afacerilor în județele din regiunea de sud.

Leadership-ul celor două regiuni este confirmat de distribuția cheltuielilor CDI care prezintă de asemenea discrepanțe importante, mai ales din punct de vedere al cheltuielilor de afaceri CDI.

Sistemul de inovație

Procesul de inovație implică cel puțin cinci elemente:

sistemul de cercetare (care este centrul producției de cunoștințe);

factorii care determină inovația (întreprinderi, care transformă cunoștințele în produse de piață);

infrastructura de inovație;

sursele de finanțare;

resursele umane .

Cele cinci elemente se pot întrepătrunde; de exemplu o unitate de cercetare poate funcționa de asemenea ca factor de inovație, companiile pot avea propriile unități de cercetare etc. însă simplificarea teoretică pot fi mai folositoare pentru a controla funcțiunile diferite ale unui sistem CDI.

Surse de finanțare

Mare parte din performanțele slabe în domeniul inovației poate fi atribuită nivelelor scăzute de finanțare pentru C&D și inovație. Prin intervenție publică, Guvernul României a încercat să facă presiuni pentru dezvoltarea sectorului de C&D în 2006, când bugetul public disponibil aproape s-a dublat atingând 0,4% din PIB comparativ cu 0,27% din PIB în 2005. Acesta a fost factorul principal care a condus la majorarea Cheltuielilor Generale cu C&D (CGCD).

Pentru perioada cuprinsă între 2006 și 2010, se anticipează creșterea cheltuielilor CDI de la 0,26% la 1% în 2010, ca parte a eforturilor naționale de a reduce decalajul dintre România și statele membre ale UE și pentru a satisface cerințele Strategiei Lisabona (cheltuieli CDI de 3% din PIB, din care două treimi ar trebui finanțate de sectorul privat).

Tabel 2.12. Creșterea prognozată a cheltuielilor cu C&D din bugetul public, raportat la PIB

Sursa: Ministerul Educației și Cercetării

Conform aceleiași Strategii Lisabona, sectorul privat ar trebui să finanțeze două treimi din cheltuielile CDI (ținta de 2% din PIB). Prin urmare, va exista un decalaj temporar clar înainte ca cheltuielile private să le depășească sau chiar să le egaleze pe cele publice. Iată de ce, dincolo de binevenita politică de a majora cheltuielile publice, există nevoia puternică de a oferi setul corect de stimulente pentru investițiile private CDI.

Disponibilitatea și strângerea datelor privind C&D s-a îmbunătățit considerabil, în mare parte din pricina condiționalității Eurostat în cadrul negocierilor pentru aderarea la UE, capitolul privind statisticile. De aceea, cheltuielile C&D la nivel de companie pot fi monitorizate mai bine. Statisticile arată că cheltuielile private C&D sunt corelate cu dimensiunea companiei. Dat fiind faptul că 95% din companiile din România sunt micro-întreprinderi, baza de companii care efectuează cercetare industrială/aplicată este limitată.

Deși politica și resursele de stat sunt importante pentru dezvoltarea și finanțarea CDI, volumul de fonduri care sprijină inovație trebuie să vină din sectorul privat, prin finanțarea pieței.

Sectorul bancar are doar un rol limitat în susținerea CDI prin finanțarea de licențe, franșize, investiții în noile tehnologii și ICT, dat fiind riscul mare asociat cu investițiile în transferul de tehnologie (TT).

De regulă, investițiile TT în afacerile cu tehnologie inovativă/nouă sunt finanțate prin capital de risc. Pe piața din România, există câteva fonduri cu capital de risc care au fost active în ultimii câțiva ani (vezi secțiunea VC). Cu toate acestea, mare parte din capitalul de risc disponibil este condiționat de o valoare minimă de finanțare, ceea ce reprezintă o barieră importantă în calea afacerilor la o scară mai mică, precum și de preferința deja menționată a investitorilor privați pentru profilul de risc mai scăzut al investițiilor dintr-un stadiu ulterior.

În concluzie, pe piața din România nu există capital de risc desemnat pentru primul stadiu al activității CDI, ci mai mult pentru expansiunea beneficiarului (de reg., pentru expansiunea pieței de la nivel local la nivel național). Acest lucru nu este numai rezultatul lipsei concurenței, a fondurilor disponibile și al subdezvoltării pieței financiare în general, ci și o consecință a acțiunii concertate a altor factori precum nivelul înclinației către risc, capacitatea de evaluare tehnică sau dinamica proceselor de transfer de cunoștințe.

Capacitatea de evaluare tehnică nu poate fi clădită pe teren virgin. Există necesitatea unei piețe specifice pentru proiectele CDI, precum și necesitatea unei acumulări de cunoștințe cu privire la viziunea tehnologică. Un fond de risc trebuie să evalueze succesul unei tehnologii noi prin evaluarea impactului acesteia pe piață. O astfel de inițiativă poate veni de la fondul de risc, care are în mod tipic beneficiul cunoștințelor de pe alte piețe, însă fondurile de risc nu pot crea în mod independent capacitatea necesară pentru planificarea și execuția afacerilor și nici capacitatea de a evalua potențialul de piață al noilor tehnologii și de a promova lansarea acestora pe piață.

În ultimul dar nu în cel din urmă rând, există o dilemă de tip „cine a fost întâi: oul sau găina?” Ar trebui fondurile de risc să aștepte până ce companiile din România sunt suficient de mature pentru a realiza importanța transferului de tehnologie și a inovației sau ar trebui să încurajeze în mod direct un astfel de comportament concurențial? Ce ar trebui să se întâmple mai întâi? Este clar faptul că comportamentul proactiv al fondurilor de risc ar fi folositor, însă există motive care explică reticența lor de a face un salt pe o piață de capital mai puțin dezvoltată.

Investițiile în capital de risc reprezintă de obicei o activitate care implică cunoștințe intense și poate că transferul de cunoștințe privind finanțarea CDI încă trebuie realizat. Prin urmare, România încă se confruntă cu o lacună importantă pe această piață.

Brevete / drepturi de proprietate intelectuală

Deși stabilirea unui cadru legal și instituțional formal pentru DPI în România este relativ recentă, există indicații în privința faptului că începe să aibă un efect pozitiv, drept mărturie avem scăderea vertiginoasă din ultima vreme a ratei pirateriei care era înainte foarte ridicată și care obstrucționa dezvoltarea unei industrii locale inovatoare în domeniul software-ului.

Partea tehnică a protecției drepturilor intelectuale este asigurată în mod corespunzător de către OSIM, însă există dubii privind capacitatea acestuia de a aplica legea în cazurile în care prevederile legale nu sunt respectate.

Sistemul DPI poate juca doar un rol pasiv pe piața de cunoștințe, care constă în atestarea proprietății asupra dreptului de autor în condiții adecvate pentru cei care solicitau acest lucru. Vorbind astfel, nu depinde de acest sistem să convingă diferiții actori să își protejeze proprietatea intelectuală.

Așa cum s-a menționat deja, numărul de solicitări aprobate de brevete este foarte mic, situație care se explică parțial prin lipsa de cunoaștere a aspectelor DPI la nivelul întreprinderilor. Deși costul obținerii de brevet nu este ridicat (aproximativ 30,000 EUR), numărul de solicitări de brevete nu crește.

Din punctul de vedere al numărului de solicitări de brevete (atât EPO, cât și USPTO) la un milion de locuitori, România ocupă ultima poziție în UE-27.

În plus, după martie 2003, când România a devenit membru al Convenției Europene privind Brevetele (CEB) situația a continuat să fie critică, întrucât –de exemplu- niciun singur brevet nu a fost acordat în 2004 României de către EPO.

În termeni de cifre absolute, performanțele României par să le depășească pe cele ale statelor baltice, însă –dacă sunt numărate la un milion de locuitori- rezultatele sunt extrem de scăzute. Cifrele arată că în ultimi trei ani România a obținut doar 7 brevete de la EPO, deși a solicitat 23.

Decizia Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică privind prioritizarea finanțării proiectelor ce se finalizează printr-o solicitare de proiect poate contribui la schimbarea comportamentului în această privință. Cu toate acestea, finanțarea publică este greoaie și multe întreprinderi ar prefera finanțarea pieței sau solicitarea de brevete dacă apare o astfel de ocazie.

Infrastructura transferului de tehnologie/a inovației

Autoritățile din România au încercat inițial să stimuleze dezvoltarea regională și locală prin Programul de Parcuri Industriale. Programul a fost derulat din 2002 până în 2005 și a beneficiat de fonduri publice în valoare de 18 MEUR de la bugetul național pentru sprijin financiar nerambursabil și asistență tehnică. Din iunie 2004, Ministerul de Interne și al Administrației Publice Locale acordă titlul de Parc Industrial solicitanților eligibili pe termen de 15 ani.

În 2004, au fost 48 de proiecte de parcuri industriale în toată țara, în diferite stadii de implementare, mergând de la planificare și construcție efectivă, din care numai 16 au fost pe deplin funcționale. Fondurile UE PHARE au fost utilizate pentru susținerea a 9 astfel de parcuri industriale. Dimensiunea parcurilor variază semnificativ, de la 10 la 70 de hectare. Din numărul total de parcuri industriale, instituțiile publice (Consiliile locale și județene) au inițiat 35 de proiecte, în timp ce 13 au fost necesare pentru și elaborate de către sectorul privat.

Rezultatele investițiilor în parcuri industriale au fost într-adevăr dezamăgitoare, întrucât nu au fost observate niciun fel de efecte de sinergie sau de rețea. Mai mult decât atât, un raport de evaluare finanțat prin PHARE a reliefat o serie de importante deficiențe structurale ale parcurilor industriale, cum ar fi situarea, design-ul și așezarea în spațiu necorespunzătoare, dezvoltarea determinată de fonduri și nu de piață, lipsa calităților manageriale, legislație neclară etc. Raportul a recomandat o realocare a fondurilor, prin concentrarea asupra acelor parcuri care ar putea avea șanse de supraviețuire. Această situație a fost confirmată în 2006 când, în încercarea de a actualiza lista de parcuri industriale, Ministerul Integrării Europene a conchis că numai 34 de parcuri industriale mai erau încă active.

În paralel cu proiectele de parcuri industriale, Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație a inițiat un program pentru înființarea și susținerea de incubatoare de afaceri. La sfârșitul anului 2006 erau înregistrate 21 de incubatoare.

Numarul mediu de societăți incubate este de 11 IMMuri pe incubator, mai putin decat media EU de 27. Suprafața medie a unui incubator de afaceri in Romania este de 1630 metri patrati (folositi in general pentru productie sau activitati de birou) comparat cu 3000 metri patrați media EU 15. Cele mai multe IMMuri incubate opereaza in sectorul industrial sau de servicii si nu exista o specializare clara pentru posibilii incubati. Incubatorii existenti ofera servicii de consultanta, cum ar fi pregatirea planurilor de afaceri.

Pe partea de C&D, Ministerul Educatiei si Cercetarii a promovat dezvoltarea parcurilor științifice si tehnologice. Din punct de vedere legislativ, acest program a fost initiat în 2003 si a furnizat facilitati pentru activitatile de C&D. Parcurile stiintifice si tehnologice trebuie sa incurajeze cooperarea intre universitati si companii. In momentul de fata exista 5 astfel de parcuri la Slobozia, Galati, Brasov, Braila si Bucuresti-Baneasa. Toate cele 5 sunt specializate in software si telecomunicatii.

Ministerul Educatiei si Cercetarii a propus si un program national pentru dezvoltarea infrastructurii transferului de tehnologie și inovatie. Programul incurajeaza firmele prin ajutor de stat sa contribuie la dezvoltarea infrastructurii C&D&I. În infrastructura de inovare sunt incluse doar entitatile acreditate, conform prevederilor Hotărârii de Guvern nr. 406/2003. Exista niste conditii de elegibilitate stricte pentru ca o firma sau un departament al unui companii sa devina entitate inovatoare acreditata.

Exista cel putin trei tipuri de entitati acreditate de TT (transfer de tehnologie):

Centre pentru Transferul de Tehnologie

Centre de Informare Tehnologica

Incubatoare Tehnologice

Regulamentele existente nu interzic crearea de vehicule TT private in afara cercului de entitati acreditate, dar sunt restrictionate finantarile publice.

O alta retea relevanta de actori in transferul de tehnologie este Reteaua Centrelor de Transmisie a Inovatiei (IRC), fondate in 1995 cu sprijinul Comisiei Europene. Scopul a fost crearea unui platforme pan-europene pentru stimularea transferului de tehnologie transnational.

Reteaua IRC este prezenta in Romania si acopera teritoriul tarii prin prezenta a 8 centre regionale (Iasi, Braila, Calarasi, Craiova, Timisoara, Cluj, Brasov si Bucuresti). Misiunea IRC este de a susține inovarea și cooperarea tehnologică transnațională în Europa printr-o gamă de servicii specializate de susținere a afacerilor. Serviciile furnizate sunt: servicii de informare, contacte cu clienti pentru parteneriate si cereri/oferte de tehnologie, asistenta pentru pregatirea proiectelor si dezvoltarea și monitorizarea proiectelor. Scopul este promovarea cooperării tehnologice transnationale prin schimbul de informatii si servicii furnizate de principalii contractanți si de asemenea de partenerii regionali. Rețeaua de principali contractanți și parteneri regionali sunt conectați la rețeaua IRC.

Cele mai multe parcuri industriale se gasesc in zonele de Sud si Centru, iar regiunea de Sud-Est este singura care gazduieste 2 parcuri de stiinta si tehnologie (Braila si Galati). Regiunile de Centru si Sud-Vest conduc in materie de incubatori de afaceri cu 4 respectiv 5 unitati.

Tabel 2.13 Privire de ansamblu asupra vehiculelor de transfer de tehnologie existente

Sursa: MIMMCTPL, ANCS

Cererea

În ceea ce privește inovarea în cadrul companiilor, România este în urma țărilor europene.

O mare parte a companiilor inovative (86%) sunt IMM-uri, din care 55,2% sunt întreprinderi mici și 30,9% sunt întreprinderi mijlocii. Majoritatea inovațiilor realizate de companii se referă la produse inovative și procese (67,5%). IMM-urile au implementat soluții inovative legate de designul produselor (8%), procese inovative (21,1%) și 57% au implementat produse și procese inovative.

În ceea ce privește proprietateqa intelectuală, IMM-urile sunt mai puțin dornice să-și ia măsuri de protecție decât sunt întreprinderile mari, ceea ce se vede din faptul că doar 13% dintre companiile care au înregistrat un patent în perioada 2004-2006 erau IMM.

Deși există numeroase programe de susținere a IMM, un sondaj efectuat de Institutul Național de Statistică în anul 2006 arată cu mai puțin de 10% din schemele publice dedicate IMM ajung la companii inovative.

Concluzii

Infrastructura de transfer de tehnologie și inovare este încă slab dezvoltată. Dezvoltarea acesteia reprezintă unul dintre obiectivele importante ale politicilor guvernamentale de C&D și ar putea asigura un cadru favorabil pentru întărirea parteneriatelor între întreprinderi, universități și institute de C&D, pentru stimularea cererii de produse de cercetare și dezvoltarea de departamente de cercetare proprii în cadrul întreprinderilor, pentru creșterea numărului de întreprinderi inovative în domeniul tehnologiilor avansate.

Deși intervenția statului prin Programul Național Infratec este încă nevoie de finanțare de tip capital de risc în special pentru IMM-urile inovatoare nou inființate.

2.4.6 Finanțarea prin rețele de investitori individuali (business angels)

2.4.6.1 Oferta

Pâna in 2007 în România existau doar cazuri izolate de întreprinyatori experimentați care și+au asumat tolul de investitori individuali cum ar fi Radu Georgescu președinte GeCad sau Marius Ghenea președinte Flanco. În 2006 au aparut două rețele de investitori pe piață.Una dintre ele este în fapt o mică firma care pune la dispozitie un site www.bizangels.ro investitorilor individuali si întreprinzătorilor. Cea de a doua repreyintă o asociație de investitori individuali numită Bucharest Business Angels (www.bucharestbusinessangels.ro) .Până în prezent nu există informații cu privire la volumul finanțarilor furnizate de investitorii individuali în România. Există exemple de companii de succes care au demarat cu sprijinul unor investitori individuali locali:La Fântâna (distribuție de apă potabilă) Bradient ( Consultanță de marcă) și FITT Distribution (distribuție IT).

2.4.6.2 Cererea

Având în vedere dificultatea de obținere de credite bancare pentru demararea unei afaceri precum și nivelul redus de dezvoltare al capitalului de risc investitorii individuali ar putea avea o cerere puternică pe piață.

Conform European Business Angels (EBAN) investiția medie a unui investitor individual se situează intre 25.000-250.000 Euro. Cum cele mai multe companii nou înființate românești au nevoie de un capital de pornire în acest interval cererea potențiala ar putea fi chiar ridicată , în plus knowhow-ul unui investitor individual este critic pentru succesul unei noi întreprinderi si absolut necesar intr-un mediu foarte competitiv.

Recomandări:

alocarea de sume din bugetul de stat sau fonduri structurale pentru constituirea unui fond cu capital de risc în domeniul cercetării-dezvoltării și inovării

ANEXA

Programe ale Uniunii Europene

de sustinere a IMM-urilor

O prezentare generala a principalelor oportunitati de finantare

disponibile pentru IMM-urile europene

Uniunea Europeana acorda asistenta intreprinderilor europene mici si mijlocii (IMM-uri) sub diverse forme: ajutoare, credite si, in anumite cazuri, garantii. Asistenta este disponibila fie in mod direct, fie prin intermediul unor programe gestionate la nivel national, cum este cazul Fondurilor Structurale ale Uniunii Europene. IMM-urile pot beneficia, de asemenea, de o serie de masuri de asistenta nefinanciara, sub forma unor programe si servicii de asistenta comerciala.

Prezentul ghid este destinat prezentarii programelor europene disponibile pentru IMM-uri si contine informatii scurte in acest sens, precum si site-urile internet ale fiecarui program.

Prezentul ghid nu este exhaustiv.

Planurile de asistenta au fost impartite in urmatoarele patru categorii:

1. Oportunitati de finantare

Aceasta finantare este in principal tematica, avand obiective specifice – mediu, cercetare, educatie – proiectate si puse in aplicare de diverse departamente ale Comisiei Europene.

IMM-urile sau alte organizatii pot aplica in general in mod direct pentru programe, cu conditia prezentarii de proiecte de durata, cu valoare adaugata si trans-nationale. In functie de program, solicitantii pot de asemenea sa includa grupuri industriale, asociatii de afaceri, furnizori de asistenta si/sau consultanti comerciali.

Cofinantarea reprezinta regula generala: asistenta Uniunii Europene consta in general in subventii care acopera doar o parte din costurile de proiect.

2. Fonduri structurale

Fondurile europene de dezvoltare regionala reprezinta o sursa majora de finantare a IMMurilor, prin intermediul diverselor programe tematice si initiative comunitare aplicate in regiuni. Beneficiarii fondurilor structurale primesc o contributie directa pentru finantarea proiectelor acestora.

Gestionarea programelor si selectarea proiectelor se realizeaza la nivel national si regional prin Autoritatea de Management.

3. Instrumente financiare

Majoritatea instrumentelor financiare sunt disponibile exclusiv in mod indirect, prin intermediul intermediarilor financiari nationali. Majoritatea sunt gestionate de Fondul European de Investitii.

4. Asistenta pentru internationalizarea IMM-urilor

Aceasta consta in general in asistenta acordata organizatiilor intermediare si/sau autoritatilor publice, pentru a sustine accesul IMM-urilor pe piete din exteriorul UE.

5. Unde pot beneficia de ajutor la nivel local?

Se pot gasi informatii suplimentare la Centrele de Informare Europeana. Adresele centrelor EURO Info din România se pot accesa la: http://networking.infoeuropa.ro

1. Oportunitati de finantare

Mediu, energie si transport

LIFE +

Acest program este impartit in trei categorii:

– Natura si Biodiversitate

– Politica si Guvernare de Mediu

– Informare si Comunicare

Bugetul prevazut pentru LIFE+ este de 2,1 miliarde Euro pentru perioada 2007-2013. IMMurile pot avea acces la fondurile LIFE+, atât din partea gestionata la nivel central de Comisia Europeana, cât si din partea gestionata de agentiile nationale.

Informatii suplimentare: http://ec.europa.eu/environment/life/news/futureoflife.htm

Pentru alte surse de finantare legate de mediu, consultati paginile internet ale Directiei Generale Mediu: http://ec.europa.eu/environment/funding/intro_en.htm

Programul Cadru de Competitivitate si Inovatie (CIP)

"Programul Cadru de Competitivitate si Inovatie" (CIP) reprezinta un raspuns coerent si integrat la obiectivele reinnoite ale Strategiei de la Lisabona privind dezvoltarea si ocuparea fortei de munca. Cu o perioada de derulare intre 2007 si 2013, beneficiaza de un buget in valoare de aproximativ 3,6 miliarde euro.

Cu privire la aspectele legate de mediu si energie, CIP include:

a) un Program de Antreprenoriat si Inovatie (EIP) cu o componenta de inovatie ecologica, caruia i s-a alocat suma de aproximativ 430 milioane Euro. Obiectivul consta in exploatarea intregului potential al tehnologiilor de mediu pentru protejarea mediului,contribuind in acelasi timp la dezvoltarea economica si a competitivitatii;

b) un Program "Energie Inteligenta – Europa" (IEE) caruia i s-a alocat suma de aproximativ 727 milioane euro. Programul "Energie Inteligenta – Europa" include actiuni destinate cresterii cererii si eficientei energetice, promovarii surselor de energie regenerabila si diversificarii energetice precum si stimularii diversificarii combustibililor si eficientei energetice in transport.

Informatii suplimentare: http://ec.europa.eu/enterprise/enterprise_policy/cip/index_en.htm

Marco Polo II (2007-2013)

Programul Marco Polo este destinat reducerii congestiei in trafic, imbunatatirii performantei de mediu a sistemului de transport de marfuri in cadrul Comunitatii si perfectionarii intermodalitatii, contribuind astfel la un sistem de transport eficient si durabil. Pentru realizarea acestui obiectiv, Programul sustine actiuni legate de transportul de marfuri, logistica si alte piete relevante, incluzând autostrazi maritime si masuri de evitare a traficului. Programul beneficiaza de un buget in valoare de 400 milioane Euro pentru perioada 2007-2013.

Informatii suplimentare: http://ec.europa.eu/transport/marcopolo/index_en.htm

Pentru informatii suplimentare legate de politica europeana privind Energia si Transportul,

consultati site-ul internet al Directiei Generale Energie si Transport:

http://ec.europa.eu/dgs/energy_transport/index_en.html

Inovatie si Cercetare

Al 7-lea Program Cadru pentru Cercetare si Dezvoltare Tehnologica (2007-2013)

Al 7-lea Program Cadru pentru cercetare si dezvoltare tehnologica (FP7) acorda o atentie speciala IMM-urilor prin diversele programe ale acestuia: "Cooperare" (circa 32,3 miliarde Euro), "Idei" (circa 7,5 miliarde Euro), "Persoane" (circa 4,7 miliarde Euro) si "Capacitati" circa 4,3 miliarde Euro).

Promovarea participarii IMM-urilor la programul "Cooperare"

IMM-urile sunt incurajate in mod activ sa participe la toate actiunile de cercetare. Implicarea IMM-urilor in Initiativele Comune Tehnologice (JTI) este de asemenea incurajata, ori de câte ori aceasta activitate este considerata adecvata.

Programul "Idei"este deschis pentru IMM-uri
   
La fel ca orice alta organizatie, echipele de cercetare ale IMM-urilor pot concura pe baze de excelenta.

Potentialul uman in cercetare si tehnologie in programul "Persoane"
   
O atentie mai sporita se acorda incurajarii unei participatii majorate a IMM-urilor in baza "Parteneriatelor industrie-invatamânt si cailor de urmat".

"Cercetare in beneficiul IMM-urilor" in programul "Capacitati"
   
"Cercetare in beneficiul IMM-urilor" este destinata consolidarii capacitatii inovatoare a IMM-urilor europene si contributiei acestora la dezvoltarea de noi produse si piete bazate pe tehnologie.

Bugetul indicativ pentru actiunile specifice ale IMM-urilor se ridica la circa 1,3 miliarde Euro.

Informatii suplimentare:

http://ec.europa.eu/research/future/index_en.cfm si http://cordis.europa.eu/fp7

CORDIS

Serviciul de Informare al Comunitatii pe probleme legate de Cercetare si Dezvoltare,

CORDIS: http://cordis.europa.eu

Acest portal web pentru inovatorii europeni propune aproximativ 30.000 pagini internet privind toate aspectele legate de politica de cercetare si inovatie UE, in special "SME Tech Web", un site internet pentru IMM-uri orientate spre tehnologie, in special care doresc sa inoveze si sa internationalizeze.

O lista a Punctelor Nationale de Contact pentru IMM-uri (PNC) pentru FP7 este disponibila pe site-ul internet CORDIS. Comisia Europeana sustine aceasta retea pentru furnizarea de informatii practice, asistenta si instruire potentialilor participanti si antreprenori.

Puncte Nationale de Contact pentru IMM-urile din România:

Autoritatea Nationala pentru Cercetare stiintifica, Str. Mendeleev, nr. 21-25, cod 010362, Bucuresti, Persoana de contact: Camelia MARINESCU, Tel: 021/211 48 29, Fax: 021/318.30 71;

Institutul National pentru intreprinderi Mici si Mijlocii, sos. Oltenitei, nr. 103, cod 041303, Bucuresti,

Persoana de contact: Ana Maria ONU, Tel: 021/332 60 15, Fax: 021/332 18 06.

Informatii suplimentare: http://cordis.europa.eu/fp6/ncp.htm

Programul cadru de competitivitate si inovatie (CIP)

"Programul cadru de competitivitate si inovatie" (CIP) reprezinta un raspuns coerent si integrat la obiectivele reinnoite ale strategiei de la Lisabona privind dezvoltarea si locurile de munca. Cu o perioada de derulare intre 2007 si 2013, beneficiaza de un buget in valoare de aproximativ 3,6 miliarde Euro.

Cu privire la aspectele legate de inovatie si tehnologia informatiei, CIP este divizat in doua categorii principale:

a) Programul de Antreprenoriat si Inovatie (EIP) este destinat imbunatatirii conditiilor aferente inovatiei, cum ar fi schimbul celor mai bune practici intre statele membre si actiunile de imbunatatire, incurajare si promovare a inovatiilor in intreprinderi. Acesta sustine actiuni de stimulare a inovatiilor specifice de sector, a grupurilor,a parteneriatelor publice-private de inovatie si aplicarea managementului inovatiei.

b) Programul de Asistenta a Politicii TIC, caruia i-a fost alocata suma de aproximativ 728 milioane euro. Programul ICT este destinat stimularii noilor piete convergente privind retelele si serviciile electronice, continutul media si tehnologiile digitale. De asemenea, sustine modernizarea serviciilor sectorului public, care va perfectiona productivitatea si serviciile.

Informatii suplimentare: http://ec.europa.eu/enterprise/enterprise_policy/cip/index_en.htm

si http://ec.europa.eu/information_society/eeurope/i2010/inves_innov/index_en.htm

eContentplus (2005-2008)

Programul eContentplus beneficiaza de un buget de 149 milioane Euro (2005-08) pentru solutionarea barierelor organizationale si promovarea preluarii unor solutii tehnice de pionierat pentru perfectionarea accesibilitatii si naturii utilizabile a materialului digital intr-un mediu de multilingvism.

Programul trateaza diverse domenii de piata in care dezvoltarea s-a dovedit lenta: acoperirea geografica (o componenta cheie a continutului sectorului public), continutul educational si continutul cultural, stiintific si de studiu. De asemenea, Programul sustine coordonarea la nivelul intregii UE a colectiilor bibliotecilor, muzeelor si arhivelor si conservarea colectiilor digitale, precum si asigurarea disponibilitatii activelor culturale, de studiu si stiintifice pentru o utilizare ulterioara.

Informatii suplimentare:

http://europa.eu.int/information_society/activities/econtentplus/index_en.htm

EUREKA – O retea pentru cercetarea si dezvoltarea orientate spre piata

Eureka este o retea pan-europeana pentru organizatii orientate spre piata, de cercetare si dezvoltare industriala, care sustine competitivitatea societatilor europene prin crearea de legaturi si retele de inovatie in 36 de tari. EUREKA le ofera partenerilor de proiect accesul rapid la o vasta gama de cunostinte, abilitati si expertiza din Europa si faciliteaza accesul catre publicul national si la planurile de finantare privata.

Informatii suplimentare: http://www.eureka.be

Reteaua centrelor de inovatie

O retea de centre din Uniunea Europeana si din exteriorul acesteia, care asigura asistenta locala pentru promovarea parteneriatelor si transferului de tehnologie:

RCI-urile constau in furnizori de servicii de asistenta privind inovatiile, gazduiti in principal de organizatii publice, pentru facilitarea si promovarea transferului de tehnologii inovatoare intre IMM-urile europene.

Reteaua RCI este compusa in prezent din 71 de RCI-uri si 236 de birouri regionale in 33 de tari.

Lista cu punctele de contact din România o gasiti la: http://irc.cordis.lu

Invatamant si instruire

Program integrat de actiune privind invatarea continua

Programul integrat de actiune privind invatarea continua pentru perioada 2007-2013 acopera patru programe specifice: COMENIUS pentru activitati generale de invatamânt, referitoare la scoli, pâna la finele nivelului secundar superior; ERASMUS pentru activitati de invatamant si instruire avansata de nivel superior; LEONARDO DA VINCI pentru toate celelalte aspecte de invatamânt profesional si instruire; si GRUNDTVIG pentru educatia adultilor. Programul LEONARDO DA VINCI prezinta relevanta cea mai directa pentru intreprinderi, deoarece sustine initiativele inovatoare trans-nationale pentru promovarea cunostintelor, aptitudinilor si capacitatilor necesare pentru integrarea cu succes in munca si exercitarea deplina a cetateniei.

Informatii suplimentare: http://ec.europa.eu/dgs/education_culture/newprog/index_en.html

Cultura si media

CULTURE 2007

Programul CULTURE 2007 acorda ajutoare proiectelor de cooperare culturala in toate domeniile artistice si culturale (activitati dramatice, arte plastice si vizuale, literatura, patrimoniu, istorie culturala, etc.).

Informatii suplimentare: http://ec.europa.eu/dgs/education_culture/newprog/index_en.html

MEDIA 2007

Acest program vizeaza instruirea profesionistilor media; dezvoltarea proiectelor si societatilor de productie; distribuirea si promovarea lucrarilor cinematografice si programelor audio-vizuale precum sustinerea festivalurilor cinematografice prin ajutoare acordate IMM-urilor care actioneaza in aceste domenii.

Informatii suplimentare: http://ec.europa.eu/comm/avpolicy/media/index_en.html

Aspecte legate de ocuparea fortei de munca

Informare, consultare si dialog social

Este prevazuta o pozitie bugetara specifica pentru cofinantarea masurilor care promoveaza consiliile europene pe probleme de munca, implicarea angajatilor in Societatea Europeana si in Societatea Cooperativa Europeana, informarea si consultarea angajatilor in Comunitatea Europeana, si fuziunile transfrontaliere ale societatilor cu raspundere limitata. Suma prevazuta pentru anul 2007 este de 8 milioane euro.

Informatii suplimentare: ttp://ec.europa.eu/employment_social/labour_law/budget_en.htm

Sanatatea si siguranta la locul de munca

Agentia europeana pentru siguranta si sanatate la locul de munca sustine actiuni care au drept scop ajutarea IMM-urilor in stabilirea unor standarde mai ridicate de sanatate si siguranta.

Informatii suplimentare: http://sme.osha.eu.int/

2. Fonduri Structurale

Fondurile Structurale sunt instrumente destinate sustinerii reducerii diferentelor de dezvoltare ale regiunilor si promovarii coeziunii economice si sociale in Uniunea Europeana. Este important de subliniat faptul ca ajutorul direct acordat IMM-urilor pentru cofinantarea investitiilor acestora este posibil doar in regiunile mai putin dezvoltate economic (asa-numitele regiuni de "convergenta").

Cum se poate obtine finantare din fondurile structurale?

Fondurile Structurale sunt nerambursabile si acopera o parte din cheltuieli, restul fiind contributie proprie. Trebuie insa subliniat faptul ca suma nerambursabila va fi primita doar

dupa ce banii sunt investiti in proiect, deci la inceput trebuie avuta intreaga suma de bani necesara derularii proiectului. Primul pas este de a identifica o problema sau o necesitate

la care trebuie gasite idei de rezolvare. Cele mai bune idei pot fi transformate intr-un proiect. In functie de natura problemei identificate, se incearca incadrarea proiectului intr-un domeniu finantat de catre fondurile structurale. Urmatorul pas este completarea unei cereri de finantare. In functie de proiect cererea trebuie sa includa buget, plan de activitati, studii de fezabilitate, impactul economic si social pe care proiectul il va avea. Proiectul se depune la autoritatea competenta din teritoriu care il va evalua si daca il va considera fezabil si cu un impact economic si social corespunzator, il va aproba. in principiu, fiecare dintre fondurile structurale prezentate mai jos, finanteaza anumite proiecte care se relationeaza cu acestea.

Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR)

FEDR sprijina investitii in sectorul productiv, infrastructura, educatie, sanatate, dezvoltare locala si IMM-uri, precum si la conversia economica si sociala pentru zone care se confrunta cu dificultati structurale.

Pentru perioada 2007-2013, strategia si resursele politicii de coeziune sunt grupate in trei obiective prioritare, cu un buget total alocat pentru UE de 336 miliarde Euro:

* Convergenta: accelerarea convergentei economice a regiunilor mai putin dezvoltate (78,54% din buget);

* Competitivitatea si angajarea regionala: intarirea competitivitatii si atractivitatii regionale si sustinerea angajatilor si societatilor in vederea adaptarii la schimbarile economice (17,22% din buget);

* Cooperarea teritoriala europeana: intarirea cooperarii transfrontaliere, transnationale si interregionale (3,94% din buget).

Informatii suplimentare: http://ec.europa.eu/regional_policy/funds/2007/index_fr.htm

Fondul Social European (FSE)

Pentru perioada 2007-2013, Fondul Social European furnizeaza asistenta pentru anticiparea si gestionarea schimbarilor economice si sociale, cu o serie de oportunitati de

sustinere a IMM-urilor. Cele patru domenii cheie de actiune ale obiectivului "Competitivitatii si ocuparii fortei de munca regionale" sunt:

1. sporirea adaptabilitatii angajatilor si intreprinderilor;

2. sporirea accesului la locurile de munca si participare pe piata muncii;

3. intarirea includerii sociale prin combaterea discriminarii si facilitarea accesului pe piata muncii a persoanelor dezavantajate;

4. promovarea parteneriatului pentru reforma in domeniile ocuparii fortei de munca si includerii.

In regiunile mai putin prospere, Fondul se concentreaza pe promovarea ajustarii structurale, dezvoltarii si crearii de locuri de munca. in acest sens, in baza obiectivului

"Convergenta", FSE sustine, de asemenea:

1. eforturile de extindere si imbunatatire a investitiilor in capitalul uman, in special prin

imbunatatirea sistemelor de invatamânt si de perfectionare;

2. actiunile destinate dezvoltarii functiei institutionale si eficientei administratiei publice,

la nivel national, regional si local.

Informatii suplimentare:

http://ec.europa.eu/employment_social/esf2000/2007-2013_en.html

Fondul de Dezvoltare Rurala (FDR)

Fondul de Dezvoltare Rurala pentru perioada 2007-2013 se concentreaza pe trei axe tematice: sporirea competitivitatii pentru agricultura si silvicultura; mediu si regiuni rurale; perfectionarea calitatii vietii si diversificarea economiei rurale. A patra axa introduce de asemenea posibilitati pentru abordarea locala a dezvoltarii rurale.

Pentru fiecare set de prioritati, statele membre intocmesc strategii nationale de dezvoltare

rurala in baza urmatoarelor sase instructiuni strategice ale comunitatii:

1. cresterea competitivitatii sectoarelor de agricultura si silvicultura;

2. imbunatatirea mediului si regiunilor rurale;

3. perfectionarea calitatii vietii in zonele rurale si incurajarea diversificarii;

4. construirea capacitatii locale pentru ocuparea fortei de munca si diversificare;

5. transpunerea prioritatilor in programe;

6. complementaritatea dintre instrumentele comunitare.

Informatii suplimentare: http://ec.europa.eu/agriculture/rurdev/index_en.htm

Fondurile structurale in România

Pentru perioada 2007-2013, România beneficiaza de fonduri structurale in valoare de 19.667 miliarde Euro. Aceasta suma a fost calculata in functie de produsul intern brut pe locuitor al regiunilor din Romania, raportat la media comunitara. Cofinantarea nationala (bugete locale, contributie privata) la fondurile structurale pentru perioada 2007-2013 va totaliza 5 miliarde de Euro (fara TVA).

România a elaborat programe operationale (PO) care reprezinta strategii ce au ca scop reducerea decalajelor de dezvoltare economica si sociala dintre regiunile din tara noastra si cele din UE.

1. PO pentru Cresterea Competitivitatii Economice

Tipuri de proiecte finantate

* Imbunatatirea dezvoltarii IMM-urilor, perfectionarea modalitatilor de sprijinire a

acestora

* Asistenta financiara pentru investitiile in IMM-uri in vederea cresterii productivitatii,

crearea de noi locuri de munca, obtinerea standardelor de calitate etc.

* Recomandari si consultanta pentru IMM-uri (marketing, exporturi, inovatii, retele etc.)

* Promovarea turismului

* Facilitati de transfer tehnologic si serviciile specializate conexe

* Capitalul de risc pentru IMM-uri cu transfer de tehnologie

* Imbunatatirea facilitatilor de cercetare legate de dezvoltarea economica a C&D,

initiativele de retele industriale

* Sprijin pentru furnizarea de servicii pentru infrastructura legata de TIC pentru a rezolva esecurile de piata demonstrate

* Initiative pentru cresterea utilizarii de catre IMM-uri a TIC

* Initiative de e-guvernare, e-educatie, e-sanatate, e-comert

* Initiative de crestere a eficientei energiei si conectarea la retelele europene de furnizare a energiei

* Promovarea surselor de energie din surse alternative

Autoritate de management:

Ministerul Economiei si Finantelor – Calea Victoriei, nr. 152, sector 1, cod 010096, Bucuresti, Persoana de contact: Catalina MELITA, director general, Tel: 021/202 52 72, Fax: 021/202 52 75, [anonimizat]

Organisme Intermediare:

Ministerul pentru intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale – Str. Poterasi nr 11, sector 4, Bucuresti; Tel: 021/335 26 20, 021/335 26 32;

Fax: 021/336 18 43

Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, Autoritatea Nationala pentru Cercetare Stiintifica – Str. Mendeleev, nr. 21-25, cod 010362, sector 1, Bucuresti, Tel: 021/319 23 26,

021/319 23 27, 021/319 23 28 , E-mail: [anonimizat]

Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor – Bd. Libertatii Nr. 14, Sector 5, Cod 050706, Bucuresti, Persoana de contact: Dna. Madalina Adam, sef Serviciu Evaluare, Selectie si Contractare, Tel: 021/311 41 40, E-mail: [anonimizat],

Ministerul Economiei si Finantelor (Directia Generala Politica Energetica) – Calea Victoriei

nr.152, cod 70034, Sector 1, Bucuresti, Tel: 021/202 53 85, Fax: 021/202 53 92, E-mail:

[anonimizat]

2. PO Transport

Tipuri de proiecte finantate:

* Reabilitarea si modernizarea retelei de drumuri nationale, inclusiv construirea de

pasaje si initiative pentru siguranta traficului

* Construirea de autostrazi legate la retelele de drumuri trans-europene

* Modernizarea retelei nationale de cai ferate, inclusiv imbunatatirea serviciilor de

emitere a biletelor de calatorie si de informare a calatorilor

* Reabilitarea si modernizarea porturilor si a aeroporturilor, incluzând facilitati mai bune

pentru calatori

* Imbunatatirea conditiilor de navigatie in apele nationale

* Transportul urban

Autoritate de management:

Ministerul Transporturilor – Bd. Dinicu Golescu nr. 38, Sector 1, Bucuresti, Tel (centrala): 021/319 95 65, 021/319 95 39, Persoana de contact: Liliana BARNA, director general, Tel: 021/319 61 47, Fax: 021/319 61 78, [anonimizat]

3. PO Mediu

Tipuri de proiecte finantate:

* Reabilitarea si construirea infrastructurii pentru:

* Furnizarea apei potabile

* Tratarea apelor uzate

* Colectarea deseurilor, inclusiv sisteme integrate de management al deseurilor

* Protectia calitatii aerului

* Lucrari de mediu si initiative pentru a promova:

* Prevenirea riscului – inundatii, alunecari de teren, cutremure

* Conservarea naturii

Autoritate de management:

Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile (MMDD) – Bd. Libertatii 12, Sector 5, Bucuresti, Tel: 021/316 02 15, E-mail: [anonimizat], Persoana de contact: Madalina ENACHE, consilier de integrare, Tel: 021/ 316 84 02, Fax: 021/316 07 78, [anonimizat]

Organisme Intermediare:

8 Organisme Regionale, coordonate de MMDD:

1. Organismul intermediar pentru Programul operational sectorial pentru infrastructura de

mediu Bucuresti pentru Regiunea 8 – Bucuresti -Ilfov ;

Director executiv – CULCER DIANA

Adresa : Str. Slt. Alexandru Borneanu, nr. 4, Bucuresti, Tel: 021/315 77 17 ,

Fax: 021/315 77 18

2. Organismul intermediar pentru Programul operational sectorial pentru infrastructura de

mediu Pitesti pentru Regiunea 3 – Sud -Muntenia ;

Director executiv – BARON PETRUTA

Adresa : Str. Craiovei, nr. 32, Pitesti , Tel : 0248/211 433, Fax :0248/211 435-3

3. Organismul intermediar pentru Programul operational sectorial pentru infrastructura de

mediu Sibiu pentru Regiunea 7- Centru;

Director executiv – GAINA GEORGETA

Adresa : Str. Cristian, nr.21, Sibiu, Tel: 0269/211 810 , Fax 0269/211 512

4. Organismul intermediar pentru Programul operational sectorial pentru infrastructura de

mediu Bacau pentru Regiunea 1 – Nord-Est;

Director executiv – BOSTAN ANCA DANIELA

Adresa : Str. Ionita Sandu Sturza, nr. 78, Bacau, Tel: 0234/206 116, Fax 0234/515 501

5. Organismul intermediar pentru Programul operational sectorial pentru infrastructura de

mediu Cluj – Napoca pentru Regiunea 6 – Nord-Vest;

Director executiv – DARABOS JOZSEF ATTILA

Adresa : Str. Minerilor, nr. 47, Cluj-Napoca, Tel/fax: 0264/418 714

6. Organismul intermediar pentru Programul operational sectorial pentru infrastructura de

mediu Timisoara pentru Regiunea 5 – Vest;

Director executiv – LESCHIAN MIRCEA

Adresa : str. Amurgului, nr. 1, Timisoara, Telefon/fax : 0256.22.66.75

7. Organismul intermediar pentru Programul operational sectorial pentru infrastructura de

mediu Craiova pentru Regiunea 4 – Sud- Vest Oltenia;

Director executiv – BUZATU DENISA ILEANA

Adresa : Str. stefan cel Mare, nr.12, Craiova, Tel/fax: 0351/431 643

8. Organismul intermediar pentru Programul operational sectorial pentru infrastructura de

mediu Galati pentru Regiunea 2 – Sud- Est;

Director executiv – BUHLEA SILVIA

Adresa : Str. Regiment 11 Siret, nr. 2, Galati, Tel: 0236/473 499, Fax: 0236/471 009

4. PO Regional

Tipuri de proiecte finantate:

* Ameliorarea terenului poluat si a cursurilor de apa poluate si alte imbunatatiri ale protectiei mediului la nivel local

* Dezvoltarea amplasamentelor pentru noi afaceri si activitati de turism, inclusiv pentru furnizarea de utilitati

* Construirea si renovarea spatiilor pentru afaceri si turism

* Actiuni de modernizare in zone urbane subdezvoltate prin strategii locale, inclusiv dezvoltarea afacerilor la nivelul comunitatii

* Infrastructura locala si regionala de transport si imbunatatirea mijloacelor de transport public

* Renovarea unitatilor de asistenta medicala si sociala, acolo unde au legatura cu dezvoltarea economica

* Constructia si renovarea unitatilor de invatamânt profesional si unitatilor de invatamant, acolo unde au legatura cu dezvoltarea economica

Autoritate de management:

Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor – Str. Apolodor nr. 17, Bucuresti, Sector 5, Tel: 0372/111 409, Email: [anonimizat],

Persoana de contact: Iuliana TOPOLEANU, consilier, Tel: 021/301 15 91, Fax: 021/301 16 36, [anonimizat]

Organisme Intermediare:

Ministerul pentru intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale – Str. Poterasi nr. 11, sector 4, Bucuresti, Tel: 021/335 26 20, 021/335 26 32, Fax: 021/336 18 43

Agentiile de Dezvoltare Regionala:

Agentia pentru Dezvoltare Regionala Nord-Est (ADR Nord-Est)

Str. Lt. Draghescu nr. 9, Piatra Neamt, cod postal 610125, Tel: 0233/218 071, Fax: 0233/218 072; E-mail: [anonimizat], www.adrnordest.ro

Agentia pentru Dezvoltare Regionala Sud-Est (ADR Sud-Est)

P-ta Independentei nr.1, etaj 5, camera 513, Braila, cod postal 810210, Tel: 0339/401 018,

Fax: 0339/401 017, E-mail: [anonimizat], : www.adrse.ro

Agentia pentru Dezvoltare Regionala Sud Muntenia (ADR Sud Muntenia)

Str. 1 Decembrie 1918 nr. 1, Calarasi, judet Calarasi, cod postal 910019, Telefon: 0242/331 769, Fax: 0242/313 167, E-mail: [anonimizat], : www.adrmuntenia.ro

Agentia pentru Dezvoltare Regionala Sud-Vest Oltenia (ADR SV Oltenia)

Str. Unirii nr.19, camerele 86,87,40, Craiova, judet Dolj, cod postal 200585,

Tel.: 0251/414 904, Fax: 0251/414 904, E-mail: office?adroltenia.ro, : www.adroltenia.ro

Agentia pentru Dezvoltare Regionala Vest (ADR Vest)

Str. Proclamatia de la Timisoara nr. 5, Timisoara, judet Timis, cod postal 300054,

Tel: 0256/491 923, Fax: 0256/491 981, E-mail: [anonimizat], : www.adrvest.ro

Agentia pentru Dezvoltare Regionala Nord-Vest (ADR Nord-Vest)

Str. Sextil Puscariu nr. 2, Cluj-Napoca, judet Cluj, cod postal 400111, Tel: 0264/431 550,

Fax: 0264/439 222, E-mail: adrnv?mail.dntcj.ro, : www.nord-vest.ro

Agentia pentru Dezvoltare Regionala Centru (ADR Centru)

P-ta Consiliul Europei bl. 32D, Alba Iulia, judet Alba, cod postal 510096, Tel: 0258/818

616/int. 110, Fax: 0258/818 613, E-mail: [anonimizat], : www.adrcentru.ro

Agentia pentru Dezvoltare Regionala Bucuresti Ilfov (ADR Bucuresti Ilfov)

Calea Victoriei nr. 16-20, sc. A, et. 2, Sector 3, Bucuresti, Tel: 021/315 9659,

Fax: 021/315 9665, E-mail: contact?adrbi.ro, www.adrbi.ro

5. PO Dezvoltarea Resurselor Umane

Tipuri de proiecte finantate

* Pregatire, indrumare, consiliere si scheme de plasare de personal pentru someri

* Pregatire si consultanta pentru a imbunatati cunostintele si productivitatea persoanelor angajate

* Initiative speciale având ca scop facilitarea accesului femeilor la angajare

* Actiuni de imbunatatire a accesului de munca pentru persoane din grupurile

defavorizate (rromi, populatia din mediul rural, persoane cu handicap etc.)

Autoritate de management:

Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de sanse (MMFES) – Str. Dem.I.Dobrescu nr.2-4,

sectorul 1, Bucuresti,

Tel: 021/313 62 67, 021/315 85 56, Persoane de contact: Cristina IOVA, director general,

Tel: 021/315 02 09, Fax 021/315 02 06, [anonimizat], Critina Zorlin,

director, Tel/fax: 021/315 02 08, [anonimizat]

Organisme Intermediare:

Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca – Str. Sfântul Dumitru, nr.3, sector 3,

Bucuresti; Tel: 021.313.91.40, www.anofm.ro

Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului – Str. Spiru Haret nr. 12, sector 1, 70738,

Bucuresti; Tel: 021/311 75 25 Fax: 021/311 75 26, E-mail: [anonimizat],

[anonimizat], www.posdru.edu.ro

Centrul National de Dezvoltare a Invatamântului Profesional si Tehnic – Str. Spiru Haret nr. 10-12, sector1, Bucuresti, Tel. 021/311 11 62, 021/312 11 61, Fax: 021/312 54 98, E-mail: [anonimizat]

6. PO Asistenta Tehnica

Axe prioritare:

Axa prioritara 1:

Sprijin in implementarea instrumentelor structurale si coordonarea programelor

Axa prioritara 2:

Sprijin pentru dezvoltarea si functionarea Sistemului Informatic Unic de Management.

Axa prioritara 3:

Diseminarea informatiei si promovarea instrumentelor structurale

Directia Asistenta Tehnica (DAT) din cadrul Ministerul Economiei si Finantelor are rolul de

Autoritate de Management pentru POS AT. in prezent DAT are si rolul de Unitate de Implementare PHARE pentru proiectele PHARE, al caror obiectiv este intarirea capacitatii

administrative a gestionarii fondurilor nerambursabile ale Uniunii Europene.

Resurse europene comune pentru microintreprinderi si intreprinderi mijlocii

(JEREMIE)

JEREMIE reprezinta o initiativa lansata de Banca Europeana pentru Investitii si Comisia Europeana pentru sustinerea IMM-urilor in regiunile mai putin dezvoltate, acordând IMMurilor garantii pentru credite, precum si capital propriu si capital de risc. Pe parcursul anului 2007, JEREMIE va aplica evaluarea si expertiza tehnica pentru a putea deveni operationala incepand cu anul 2008. Fondurile vor fi disponibile prin intermediul bancilor si fondurilor de investitii.

Initiativa JEREMIE cuprinde 3 instrumente financiare principale:

– Consultanta si asistenta tehnica – Capital propriu si capital de risc – Garantii (atât micro-credite, cât si credite destinate IMM-urilor).

Finantarea acordata prin intermediul JEREMIE trebuie utilizata pentru asigurarea finantarii IMM-urilor care realizeaza investitii pe termen lung. Acest fapt poate implica noi proiecte de modernizare sau extindere a activitatilor existente in sectoare cum ar fi productia, activitat ile agricole, mediul, serviciile, ICT, stiintele naturii, etc..

Informatii suplimentare: http://www.eif.org/jeremie/ si

http://ec.europa.eu/regional_policy/events/ifi/documentation.cfm?deploy¡0

Biroul Jeremie in Romania este coordonat de Banca Europeana de Investitii. Adresa: Banca Europeana de Investitii, Biroul Bucuresti, Str. Jules Michelet 18-20, 010463 Bucuresti, Tel.: 40-21-208 64 00; e-mail: [anonimizat].

3. Instrumente financiare

Programul cadru de competitivitate si inovare (CIP)

In baza Programului cadru de competitivitate si inovatie (CIP), suma de 1130 milioane euro a fost alocata instrumentelor financiare pentru perioada 2007-2013. Acestea sunt organizate in conformitate cu trei planuri, gestionate in numele Comisiei Europene de Fondul European de Investitii (EIF):

1. Mecanismul pentru IMM-urile inovatoare si cu o crestere mare (GIF) este destinat majorarii furnizarii de capital pentru IMM-urile inovatoare atât in etapele initiale (GIF1), cât si in etapa de extindere (GIF2). GIF participa la riscuri si beneficii impreuna cu investitorii privati de capital, asigurand o parghie importanta de capital societatilor inovatoare.

2. Facilitatea de garantare destinata IMM-urilor asigura garantii suplimentare fata de planurile de garantare, in vederea majorarii finantarii debitelor IMM-urilor. Aceasta se concentreaza pe solutionarea esecurilor de piata in patru domenii:

(i) accesul la credite (sau substitute de credite, cum ar fi leasing-ul) al IMM-urilor cu

potential ridicat de dezvoltare;

(ii) furnizarea de micro-credite;

(iii) accesul la capitalul propriu sau cvasi-propriu;

(iv) finantarea prin titluri de valoare.

Informatii suplimentare: http://ec.europa.eu/enterprise/enterprise_policy/cip/index_en.htm

si http://www.eif.org/

Investitiile proprii ale Fondului European de Investitii (FEI)

Activitatea FEI se bazeaza pe doua instrumente:

– Instrumentele capitalului de risc FEI constau in investitii de capital in fonduri de capital de risc si incubatoare de afaceri care sustin IMM-urile, in special pe cele noucreate si orientate spre tehnologie.

– Instrumentele de garantare FEI constau in acordarea de garantii catre institutiile financiare, care acopera creditele acordate IMM-urilor.

Informatii suplimentare: http://www.eif.org/

Initiativa Gate2Growth "Accesul la Finantare"

Acesta este un portal la retele de antreprenori, investitori, furnizori de servicii si retele tematice sustinute de Comisia Europeana.

Obiectivul principal al initiativei G2G consta in sustinerea antreprenorilor inovatori in Europa. G2G asigura instrumente, infrastructura si servicii de asistenta directionate catre

antreprenorii inovatori precum si catre sustinatorii acestora; in special, ii ajuta pe acestia sa proiecteze un plan de afaceri. Unul dintre scopurile principale ale initiativei G2G consta in stabilirea de contacte intre investitori si antreprenorii inovatori, prin intermediul unei baze de date.

Informatii suplimentare: http://www.gate2growth.com

4. Asistenta pentru internationalizarea IMM-urilor

Aceste planuri nu asigura finantarea directa a IMM-urilor, ci sunt directionate catre

intermediari si/sau autoritati publice.

AL-Invest III

DURATA
   

2004-2007

Tari
   

America Latina

Obiective
   

O retea de operatori din Europa si America Latina coopereaza pentru organizarea de intâlniri intre societati active in acelasi sector, de ambele parti ale Atlanticului. Participantii primesc un program de intâlniri fata in fata special organizate pentru acestia, in functie de profilul si produsele acestora.

Tip de asistenta
   

Finantarea este destinata organizatiilor non-profit, cum ar fi camerele de comert, pentru derularea de evenimente destinate facilitarii cooperarii. Societatile pot beneficia de si pot participa direct la evenimente. Costurile legate de organizare sunt suportate de Comisie.

Site internet
   

http://www.al-invest3.org

PRO€INVEST

DURATA
   

2002-2008

Tari

Africa, Regiunea Marii Caraibilor si Pacific

Obiective
   
PRO€INVEST faciliteaza investitiile si transferul de tehnologie in interprinderi din sectoarele economice cheie din tarile ACP. Acest program este destinat sustinerii organizatiilor intermediare si asociatiilor profesionale si dezvoltarii parteneriatelor nord-sud si sud-sud intre interprinderi.

Tip de asistenta
   
Acest program asigura finantarea directa si indirecta a IMM-urilor: asistenta indirecta prin organizarea de evenimente de grupare pentru facilitarea cooperarii intre intreprinderi, precum si ajutoare directe si asistenta tehnica acordate societatilor ACP/UE.

Site internet
   

http://www.proinvest-eu.org

Pentru informatii legate de oportunitatile din alte zone geografice si tari, consultati pagina

"Programe si Proiecte" pe site-ul internet EuropeAid, Oficiul de cooperare al Uniunii

Europene: EuropeAid, Oficiul de cooperare al Uniunii Europene, publica licitatii si cereri

de oferta pe site-ul sau internet pentru programe de relatii externe (PHARE, ISPA,

SAPARD, MEDA, ALA…), la care pot aplica si IMM-urile.

http://ec.europa.eu/comm/europeaid/projects/index_en.htm

5. Unde puteti beneficia de asistenta la nivel local

Reteaua Centrelor Europene de Informare (CEI)

Comisia Europeana a creat reteaua CEI in anul 1987 pentru sustinerea intreprinderilor mici si mijlocii si pentru asigurarea faptului ca acestea sunt bine pregatite pentru a beneficia de oportunitatile ofertelor pietei unice UE. Misiunea retelei consta in informarea, acordarea de consultanta si asistenta societatilor privind aspectele Comunitatii, precum si in furnizarea de feedback catre Comisia Europeana cu privire la problemele UE care afecteaza IMM-urile.

Una dintre activitatile centrale ale CEI consta in informarea intreprinderilor cu privire la aspecte legate de UE. CEI raspunde in mod direct unui numar de aproximativ 360.000 de intrebari adresate de IMM-uri in fiecare an. Acestea se refera la o gama larga de aspecte, cum ar fi cooperarea comerciala, programele si finantarea Comisiei si aspecte generale UE. CEI beneficiaza de experienta in domenii de interes specific pentru societati, cum ar fi: achizitii publice, cooperare comerciala, finantare, cercetare de piata si legislatie europeana. CEI ajuta, de asemenea, societatile sa aplice la proiectele Comisiei si sa indeplineasca formalitatile administrative. Acestea au acces direct la Comisia Europeana si sunt sustinute de o echipa de experti din Bruxelles, care le asista pentru a raspunde la cele mai complexe intrebari.

Centrele Europene de Informare nu doar furnizeaza IMM-urilor resursele si aptitudinile acestora, dar le si prezinta altor agenti de asistenta ori de câte ori este necesara asistenta specifica.

Adresele Centrelor Europene de Informare din România:

Euro Info Centre RO821 Bucuresti, Camera de Comert si Industrie a României,

B-dul Octavian Goga nr. 2, cod 030982, Tel: +40-21-319.01.11/12/69,

Fax: +40-21-319.01.19,

e-mail: [anonimizat], url: www.euro-info.ccir.ro, Director: Ioan CIUPERCA

Euro Info Centre RO822 Constanta, Camera de Comert, Industrie, Navigatie si Agricultura Constanta, Str. Mircea cel Batrân nr. 84 bl.MF1 mezanin, cod 900658,

Tel +40 241 550960, Fax +40 241 619454, e-mail: [anonimizat], url: http://eic.ccina.ro, Director: Rodica BELTEU

Euro Info Centre RO823 Timisoara, Camera de Comert, Industrie si Agricultura Timisoara, Piata Victoriei nr. 3, cod 300030 Timisoara, Tel.: +40-256-21.91.73,

Fax: +40-256-49.71.36,

e-mail: [anonimizat], url: www.cciat.ro, Director: Rodica JURCUT

Euro Info Centre RO824 Baia Mare, Fundatia "Centrul pentru Dezvoltarea IMM",

Bd. Traian, nr. 9/16, 430211 Baia Mare, Tel: +(40)-262-224870, Fax: +(40)-262-222409,

e-mail: [anonimizat], url: euroinfo.cdimm.org, Director: Mirel MIHALI

Euro Info Centre RO825 Brasov, Camera de Comert si Industrie Brasov, Str. Mihail

Kogalniceanu Nr 20, cod 500173, Tel: 40-268-474170, Fax:+40-268-474170,

e-mail: [anonimizat], url: http://eic.ccibv.ro, Director: Sorina BLEJAN

Euro Info Centre RO826 Galati, Camera de Comert, Industrie si Agricultura Galati, Str. Eroilor nr. 13, cod 800119, Tel: +(40)-0236-460029. Fax: +(40)-0236-460302,

e-mail: [anonimizat], url: http://www.cciagl.galati.astral.ro/euro_info.htm, Director: Catalina STOIKA NICOLAU

Euro Info Centre RO828 Rm. Vâlcea, Camera de Comert si Industrie Rm. Vâlcea, str. Regina Maria nr. 7, 240151, Râmnicu Valcea, Tel.: +(40)-0250-739263,

Fax: +(40)-0250-732836,

e-mail: [anonimizat], url: http://www.euroinfo.ccivl.ro, Director: Narcisa ZAHARIA