Accesul Copiilor la Programele de Educatie Timpurie
LUCRARE DE DISERTAȚIE
ACCESUL COPIILOR LA PROGRAMELE DE EDUCAȚIE TIMPURIE
CUPRINS
Rezumatul lucrării
Argument
Cap. I. Strategia privind educația timpurie (ET) ca parte a Strategiei convergente privind dezvoltarea timpurie a copilului
1.1. Importanța dezvoltării timpurii a copilului (DTC).
1.2. Contextul din România privind Dezvoltarea Timpurie.
1.3. Contextul care a favorizat introducerea conceptului de educație timpurie în România și, implicit, revizuirea Curriculară
1.4. Extinderea de programe și politici la nivel mondial cu privire la Educația Timpurie
1.5. Încadrarea copiilor în sistemul de învățământ preșcolar din România
1.5.1 Puncte tari și puncte slabe ale sistemului existent (grădinițe și creșe)
Cap. II. Educația timpurie o necesitate a Mileniului III
2.1. Delimitări teoretice ale conceptului de“Educație timpurie”
2.1.1. Valori promovate de educația timpurie
2.1.2. Obiective generale ale Educației Timpurii a copilului de la naștere la 6/7 ani
2.1.3. Principii și cerințe în Educația Timpurie
2.2. Domeniile de dezvoltare ale copilului vizate de Educația Timpurie
2.3. Educația Timpurie între nevoie și provocare
2.3.1. Efectele pe termen lung ale Educației Timpurii
2.4. Incluziunea socială și respectul diversității în Educația Timpurie
2.4.1. Direcții actuale ale politicilor publice privind incluziunea socială
Cap.III.Mediul educativ în care trăiește copilul
3.1. Structura mediului educativ (familie, comunitate, grădiniță)
3.2. Importanța relației dintre familie și grădiniță
3.3. Colaborarea dintre familie și grădiniță
Cap. IV. Metodologia cercetării „Accesu copiilor la programele de Educație timpurie”
4.1. Problema cercetată
4.2. Calendarul cercetării
4.3. Scopul și obiectivele cercetării
4.4. Ipotezele cercetării
4.4.1. Ipoteza generală
4.4.2. Ipoteze specifice
4.5. Variabilele cercetării
4.6. Lotul cercetării
4.7. Metode utilizate îm cercetare
4.7.1. Instrumente utilizate în cercetare
4.8. Etapa constatativă
4.9. Etapa experimentală
4.9.1. Program de intervenție personalizată
4.9.2. Program de educație parentală
4.10. Etapa de evaluare
Bibliografie
Anexe
Rezumatul lucrării de disertație cu titlul
“Accesul copiilor la programele de Educație timpurie”
Lucrarea are ca obiect de cercetare problematica accesului copiilor la programele de Educație timpurie, pusă în noile condiții ale începutului de secol XXI și în ansamblul ei atinge și explicitează abordarea extinsă, coerentă și complexă a accesului copiilor de etnie rromă din zone defavorizate la programele de educație timpurie.
Este structurată pe patru capitole, primele trei acoperind fundamentarea teoretică a strategiei privind Educația timpurie (ET) ca parte a Strategiei convergente privind dezvoltarea timpurie a copilului, repere teoretrice privind Educația timpurie ca o necesitate a Mileniului III , importanța mediului educativ în care trăiește copilul, capitolul IV este focalizat pe prezentarea cercetării, acțiune aplicativă și descriptivă privitor la accesul copiilor romi din zone defavorizate la progarmele de Educație timpurie.
Capitolul I, aduce în discuție“ Strategiea privind Educația timpurie (ET) ca parte a Strategiei convergente privind dezvoltarea timpurie a copilului”, obiectivul prioritar al programului de Dezvoltare timpurie fiind aclea de dezvoltare psihică, emoțională și socială a copiilor, acesta ptând fi atins cu ajutorul politicilor coerente, privind Dezvoltarea timpurie a copilului, atât la nivel național cât și internațional, contextul care a favorizat introducerea conceptului de Educație timpurie în România și implicit revizuirea curriculară, existența de programe și politici la nivel mondial privind Educația timpurie, puncte tari și puncte slabe ale sistemului existent și introducerea copiilor în Sistemul de învățământ preșcolar din România care aduce în discuție, ca și subteme, Sistemul Național de învățământ preuniversitar, organizarea învățământului preșcolar șă alternativele educaționale care vin să completeze învățământul tradițional de stat.
Cel de-al doilea capitol” Educația timpurie, o necesitate a mileniului III”, se concentrează pe: delimitările teoretice ale conceptului de”Educație timpurie”, pe plan național și internațional și care cuprinde valorile promovate de acesta, obiectivele generale ale Educației timpurii a copilului de la naștere la 6/7 ani, principii și cerințe în Educațiea timpurie. Domeniile de dezvoltare ale copilului, vizate de Educația timpurie, între care există o implicare și participare interrelațională, fiecare domeniu influențând semnificativ progresul copilului în celelalte domenii. Educația timpurie între nevoie și provocare este o altă temă pusă în discuție în cadrul acestui capitol și în cadrul cărei se punctează importanța ei pentru copil și efectele pe termen lung asupra dezvoltării ulterioare a acestuia. O direcție importantă, analizată aici și care se referă la planul social, este legătura dintre incluziunea socială și respectarea diversității, Educația timpurie fiind legată firesc de realizarea acestor deziderate actuale.
Capitolul al III-lea tratează cu atenție mediul educativ în care trăiește copilul, importanța lui pentru copilul preșcolar, relațiile ce se stabilesc între acestea. Am arătat cum este structurat mediul educativ, importanța relației dintre familie și grădiniță dar și colaborarea dintre ele.
În capitolul IV, “Metodologia cercetării” am arătat care sunt problemele majore pe care le întâmpină copiii rromi și părinții acestora în mediul în care trăiesc dar și dificultățile pe care le întâmpină în accesarea programelor de Educație timpurie. Ca măsuri pentru depășirea acestor handicapuri mi-am propus consilierea părinților și a copiilor rromi proveniți din medii defavorizate privind accesul copiilor la programele de Educație timpurie prin aplicarea unor programe de educație parentală și de intervenție personalizată, precum și investigarea posibilităților de dezvoltare personală în vederea creșterii capacității de adaptare la un context specific de învățare pentru depășirea dificultăților de integrare în programele de educație timpurie și a evitării abandonului școlar.
Argument
Preocupările pentru dezvoltarea Educației timpurii din țara noastră- intensificate în ultimii ani au condus la centrarea atenției specialiștilor din domeniu, odată în plus, asupra copilăriei timpurii. Discursul politicilor educaționale s-a modificat, iar măsurile adoptate în ultimii ani în domeniul Educației timpurii stau mărturie că oficialitățile naționale încearcă să concretizeze angajamentele luate prin semnarea unor documente internaționale care vizează dezvoltarea timpurie a copiilor, abordarea holistică a acestei problematici și creșterea șanselor de reușită în viață a tuturor copiilor prin asigurarea Educației pentru toți.
În societatea actuală și cu atât mai mult în cea de mâine, succesul se bazează pe încrederea în sine, autonomie și ușurința de a crea relații. Adevărata măsură a stării unei națiuni este considerată aceea care urmărește cât de bine servește copiilor ei, asigurându-le starea de bine care le dă sensul de a fi iubiți, valorizați și cu adevărat incluși în familia și societatea în care s-au născut. În aceste condiții, cadrele didactice și părinții au nevoie să învețe să aibă încredere în ei înșiși și în copiii lor dar și în parteneriatul dintre ei. Psihologia copilului s-a schimbat. Creșterea numărului de copii din medii foarte variate, confirmă din ce în ce mai mult faptul că astăzi ei au nevoie de un alt mod de relaționare, de alte stimulări.
Tema aleasă este relevantă și de actualitate atât pentru teoria, cât și pentru practica educativă. Concepția care stă la baza lucrării este următoarea: dacă cei mici nu au parte de timpuriu acces la programele de educație timpurie și prin acestea la un mod de relaționare prin care să permită satisfacerea nevoilor lor sociale și emoționale ca exercițiu de afirmare a personalităii, impactul la nivelurile ulterioare va fi unul negativ, greu de recuperat. Este nevoie de o inovare a modelelor de relaționare pentru a pune accentul pe implicarea și valorizarea copilului în procesul educațional.
Capitolul I
Strategia privind Educația timpurie (ET) ca parte a Strategiei convergente privind dezvoltarea timpurie a copilului
„Educația trebuie să fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare”
spunea Aristotel în lucrarea sa „Politica”
1.1. Importanța dezvoltării timpurii a copilului( DTC)
Obiectivul programelor de Dezvoltare Timpurie este acela de a ajuta dezvoltarea psihică, emoțională și socială a copiilor și, pe termen lung, de a promova supraviețuirea copilului. Focalizarea pe Educația timpurie și anii preșcolarității este importantă deoarece aceasta este perioada când copiii se dezvoltă rapid și dacă procesul de dezvoltare este neglijat în acest stadiu, este mult mai dificil și mai costisitor să compensezi aceste pierderi mai târziu. Este bine cunoscut și evident faptul că alegerile făcute acum și acțiunile întreprinse de părinți și de societate în copilăria timpurie au o puternică și mai de durată influență asupra progresului individual al copilului și asupra progresului națiunilor în sens larg. Calitatea îngrijirii și a protecției în această perioadă sunt cheile care înlătură moartea, boala, întârzierea în creștere, trauma, proasta alimentație, întârzierile de dezvoltare atâta timp cât ele asigură o creștere sănătoasă, stima de sine și abilitatea de a învăța, lucruri care, în schimb, sunt cruciale pentru pregătirea pentru școală, învățarea continuă, eficacitatea programelor preșcolare și abilitatea viitoare a copiilor de a contribui ca părinți, actori economici și cetățeni. Astfel, investiția în copii cât mai de timpuriu ne conduce, pe termen lung, la dezvoltare socială și la realizarea susținută a drepturilor copilului.
De când dezvoltarea copilului este legată de educația timpurie, de sănătate, nutriție și dezvoltare psiho-socială, o serie de intervenții trebuie să aibă loc în sănătate, nutriție și educație timpurie. De aceea, conceptul holistic de dezvoltare timpurie combină elemente din zonele de stimulare a copilului, sănătate, nutriție, Educație timpurie, precum și comunitate și dezvoltarea femeii, printer altele. Dacă vrem să sprijinim dezvoltarea totală a unui copil toate aceste aspecte trebuie înțelese și țintite înspre aceasta.
1.2 Contextul din România privind Dezvoltarea Timpurie.
În prezent nu există o politică coerentă privind Dezvoltarea Timpurie a copilului în România. Politicile sectoriale și strategiile se adresează diferitelor aspecte ale dezvoltării copilului fără a avea o viziune clară și integrată. Atât prioritățile pe plan național, cât și cele pe plan internațional impun cu stringență stabilirea unei politici și a unui sistem de Educație timpurie în interiorul cadrului mare al programului de Dezvoltare Timpurie a Copilului. De asemenea, este important ca sistemul național de Educație timpurie să se dezvolte în contextul dat de Convenția pentru Drepturile Copilului, de Țintele Mileniului pentru Dezvoltare, care trebuie atinse până în 2015 și de precondițiie pentru integrare europeană a României, ca membru cu drepturi depline.
Cu toate că au fost făcute eforturi de către Guvernul României în direcția eradicării abandonului, a mortalității infantile și a respectării drepturilor copilului, o deosebită atenție trebuie acordată următoarelor aspecte, înainte de formularea și dezvoltarea unei stategii convergente pentru Dezvoltarea Timpurie a Copilului:
Prevederi legale în ceea ce priverie au o puternică și mai de durată influență asupra progresului individual al copilului și asupra progresului națiunilor în sens larg. Calitatea îngrijirii și a protecției în această perioadă sunt cheile care înlătură moartea, boala, întârzierea în creștere, trauma, proasta alimentație, întârzierile de dezvoltare atâta timp cât ele asigură o creștere sănătoasă, stima de sine și abilitatea de a învăța, lucruri care, în schimb, sunt cruciale pentru pregătirea pentru școală, învățarea continuă, eficacitatea programelor preșcolare și abilitatea viitoare a copiilor de a contribui ca părinți, actori economici și cetățeni. Astfel, investiția în copii cât mai de timpuriu ne conduce, pe termen lung, la dezvoltare socială și la realizarea susținută a drepturilor copilului.
De când dezvoltarea copilului este legată de educația timpurie, de sănătate, nutriție și dezvoltare psiho-socială, o serie de intervenții trebuie să aibă loc în sănătate, nutriție și educație timpurie. De aceea, conceptul holistic de dezvoltare timpurie combină elemente din zonele de stimulare a copilului, sănătate, nutriție, Educație timpurie, precum și comunitate și dezvoltarea femeii, printer altele. Dacă vrem să sprijinim dezvoltarea totală a unui copil toate aceste aspecte trebuie înțelese și țintite înspre aceasta.
1.2 Contextul din România privind Dezvoltarea Timpurie.
În prezent nu există o politică coerentă privind Dezvoltarea Timpurie a copilului în România. Politicile sectoriale și strategiile se adresează diferitelor aspecte ale dezvoltării copilului fără a avea o viziune clară și integrată. Atât prioritățile pe plan național, cât și cele pe plan internațional impun cu stringență stabilirea unei politici și a unui sistem de Educație timpurie în interiorul cadrului mare al programului de Dezvoltare Timpurie a Copilului. De asemenea, este important ca sistemul național de Educație timpurie să se dezvolte în contextul dat de Convenția pentru Drepturile Copilului, de Țintele Mileniului pentru Dezvoltare, care trebuie atinse până în 2015 și de precondițiie pentru integrare europeană a României, ca membru cu drepturi depline.
Cu toate că au fost făcute eforturi de către Guvernul României în direcția eradicării abandonului, a mortalității infantile și a respectării drepturilor copilului, o deosebită atenție trebuie acordată următoarelor aspecte, înainte de formularea și dezvoltarea unei stategii convergente pentru Dezvoltarea Timpurie a Copilului:
Prevederi legale în ceea ce privește Educația timpurie a copilului cu vârste între 0-3 ani. În acest domeniu există un număr de legi și reglementări pentru protecția drepturilor copilului sub 3 ani. Cu toate acestea, toate se referă la îngrijirea copilului, sănătate, nutriție și protecție specială. Multe Hotărâri de Guvern privesc în mod deosebit protecția copilului aflat în situație de risc și drepturile copilului, dar nu există nici o lege specifică pentru educația timpurie în general.
Legea învățământului. Prezenta Lege a învățământului se referă la nevoile educaționale ale copiilor cu vârste între 3 și 6/7 ani care sunt cuprinși în învățământul preșcolar.
Legea privind concediul maternal/paternal pentru îngrijirea copilului. Legea privind concediul maternal( paternal) pentru îngrijirea copilului din 1997 stipulează că mamele(sau tații) au posibilitatea de a-și lua 2 ani de concediu pentru îngrijirea copilului. Acest lucru a condus la o descreștere a numărului de copii cuprinși în creșe și, ca urmare, multe creșe au fost închise.
Mortalitatea infantilă. În ultimii ani România a făcut progrse importante în ceea ce privește reducerea mortalității infantile. În 1990 rata mortalității infantile era de 26.9 ‰ și a scăzut la16.7 ‰ în 2003. În ciuda acestei tendințe pozitive, România a înregistrat în 2003 și în prima jumătate a anului 2004 cea mai crescută rată a mortalității infantile (18.4%) din toate statele membre ale UE și din toate țările candidate. În ceea ce privește copiii cu vârste între 1 și 4 ani, rata mortalității a scăzut în 2013, dar morțile la domiciliu continuă să fie un motiv de îngrijorare mai ales între copiii de etnie romă.
Abandonul familial. Studii recente arată că abandonul copiilor sub 5 ani continuă să fie o realitate crudă în România. Mai multe reforme, din 1990 încoace, au avut în vedere serviciile de protecție a copilului. Cu toate acestea, de exemplu, în 2003 și în 2004, 4,000 de nou născuți au fost abandonați în maternități și 5,000 în secțiile de pediatrie ale spitalelor. Rata abandonului în maternități în cei doi ani, 2003 și 2004, a fost de 1.8% cu o scădere semnificativă în 2013. De asemenea, un număr semnificativ de copii abandonați nu au acte de identitate (64% nu au la ieșirea din maternitate, 30% din cei afalți în spitalele de pediatrie și mai puțin de 10% din cei care se află în serviciile de protecție a copilului).
Rata abandonului școlar. Este știut faptul că îmbunătățirea participării copiilor la grădiniță conduce la o rată mai scăzută a abandonului școlar în clasele primare. Rata abandonului școlar în învățământul obligatoriu este mare în rândul copiilor romi, rata analfabetismului fiind mai mare în rândul romilor, în special în rândul fetelor de etnie romă. Rata abandonului școlar este de asemenea crescută în rândul copiilor din zonele rurale, în special la nivelul învățământului secundar. Motivele abandonului școlar crescut, în special în rândul copiilor din comunitățile rurale sunt: sărăcie extremă, lipsa mijloacelor de transport și slaba motivație cu privire la câștigul economic ca rezultat al educației.
1.3. Contextul care a favorizat introducerea conceptului de Educație timpurie în România și, implicit, revizuirea Curriculară
„Ideile au calitatea lor proprie, sunt perfecte, în timp ce lucrurile, fiind copii ale ideilor, sunt imperfecte!” (PLATON)
Într-o accepțiune generală, educația este procesul (acțiunea) prin care se realizează formarea și dezvoltarea personalității umane. Ea constituie o necesitate pentru individ și pentru societate. Ca urmare, este o activitate specific umană, realizată în contextul existenței sociale a omului și, în același timp, este un fenomen social specific, un atribut al societății, o condiție a perpetuării și progresului acesteia. Așadar, ea se raportează, în același timp, la societate și la individ.
Între formele educației figurează și educația formală, care are un caracter organizat, sistematizat, instituționalizat. În ansamblul procesului permanent al educației, ea constituie o perioadă de formare intensivă care face din acțiunea educativă un obiectiv central. Ea se adresează vârstei de formare și asigură asimilarea sistematică a cunoștințelor, exersarea intensivă a comportamentelor sociale și dezvoltarea capacităților individuale.
Numeroase cercetări arată că, pentru orice problemă care apare în dezvoltarea unui copil, cu cât intervenția este mai timpurie, cu atât șansa de remediere este mai mare. De asemenea, cu cât intervenția se produce mai târziu, cu atât mai mari sunt costurile asociate și prognosticul poate fi nefavorabil.
Educația timpurie, ca primă treaptă de pregătire pentru educația formală, asigură intrarea copilului în sistemul de învățământ obligatoriu ( în jurul vârstei de 6 ani), prin formarea capacității de a învăța. Investiția în educația timpurie este cea mai rentabilă investiție în educație, după cum arată un studiu elaborat de R. Cuhna, unul dintre laureații Premiului Nobel în economie. Învățarea timpurie favorizează oportunitățile de învățare de mai târziu. Deprinderile și cunoștințele dobândite devreme favorizează dezvoltarea altora ulterior, iar deficiențele de cunoștințe și deprinderi produc în timp deficiențe mai mari, oportunități de învățare ratate sau slab valorificate.
Educația copilului începe de la naștere. Educația timpurie, în România, ca în întreaga lume, cuprinde educația copilului în intervalul de vârstă de la naștere până la intrarea acestuia la școală. Grădinița, ca serviciu de educație formală asigură mediul care garantează siguranța și sănătatea
copiilor și care, ținând cont de caracteristicile psihologice ale dezvoltării copilului, implică atât familia cât și comunitatea în procesul de învățare.
Sistemul de învățământ românesc a înregistrat progrese remarcabile, în ciuda condițiilor economice grele și a deselor schimbări sociale înregistrate după 1989. La sfârșitul anului 1990 țara înregistra o stagnare economică, dar după 1998, ca rezultat al democratizării treptate și a infuziei fondurilor europene și ale Băncii Mondiale, reforma în educație a fost demarată.
Convenția cu privire la Drepturile Copilului adoptată de Adunarea Generală a Organizației
Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 la New York, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990 republicată , Declarația Conferinței Mondiale de la Jomtien, 1990, referitoare la Educația pentru
toți, Declarația de la Salamanca, 1994, cu privire la realizarea școlii de tip incluziv, la accesibilitatea, participarea și calitatea unei educații pentru toți, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, pe care 189 de state membre ale Națiunilor Unite sau angajat la Sesiunea Specială dedicată Copiilor din mai 2002, să le îndeplinească până în 2015, programul Guvernului României (2005-2008), Programul Național de Reformă, precum și Strategia Ministerului Educației, cu proiecție până în 2013, trasează coordonatele de bază ale sistemului de educație timpurie pe ne dorim să-l promovăm.
Dezvoltarea timpurie, integrată a copiilor este o prioritate a UNICEF, cu rol determinant în îndeplinirea obiectivului de dezvoltare al mileniului trei și anume: asigurarea absolvirii ciclului complet de învățământ primar de către toți copiii, fete și băieți.
De asemenea, Declarația adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, la cea de a XXVI-a Sesiune Specială din data de 10 mai 2002, cuprinde principiile care ghidează mișcarea globală de construcție a unei lumi demne pentru copii și care se constituie în jaloane pentru construcția unui sistem de educație timpurie a copiilor din România. Dintre aceste principii, următoarele constituie cheia de boltă pentru soliditatea și viabilitatea acestui sistem:
Interesele superioare ale copiilor trebuie să fie principalul obiectiv pentru toate acțiunile legate de copii.
Investiția în copii și respectarea drepturilor lor este una dintre modalitățile cele mai eficiente de eradicare a sărăciei.
Orice copil este născut liber și egal în demnitate și drepturi.
Copiii trebuie să aibă parte de un start cât mai bun în viață.
Toți copiii trebuie să aibă acces și să absolve învățământul primar, gratuit, obligatoriu și de bună calitate.
Copiii și adolescenții sunt cetățeni care dispun de capacitatea de a contribui la construirea unui viitor mai bun pentru toți.
Realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului necesită reînnoirea voinței politice, mobilizarea și alocarea unor resurse suplimentare la nivel național și internațional, avându-se în vedere urgența și gravitatea nevoilor speciale ale copiilor.
O lume mai bună pentru copii este o lume în care toți copiii se vor putea bucura de anii copilăriei – un timp al jocului și al învățării, când copiii sunt iubiți, respectați și alintați, când drepturile le sunt promovate și protejate, fără nici un fel de discriminare, când siguranța și bunăstarea lor sunt considerate primordiale și când se pot dezvolta în sănătate, pace și demnitate.
1.4. Extinderea de programe și politici la nivel mondial cu privire la Educația Timpurie
“Educația întregii lumi este mai presus de orice.” Pierre Athanase Larousse
Este un adevăr cert faptul ca legislația celor mai multe state din lume precizează și propune pentru a fi implementate și monitorizate programe de educație timpurie. Acestea se referă la începutul tot mai timpuriu al intervenției educaționale asupra copiilor dar și la schimbări și inovații sociale și educaționale pentru a răspunde cît mai devreme nevoilor unice individuale ale tuturor copiilor, indiferent de particularitățle lor de dezvoltare si de apartenența la anumit mediu religios, socio-cultural sau de gen. Intervențiile preventive, pentru înlăturarea riscurilor copilăriei mici constituie o prioritate la nivel mondial.
Putem preciza că există un efort consideral universal, la nivelul politicilor internaționale pentru a răspunde acestor provocări. Momentul de început al acestora este Anul Internațional al copilului (1979) care a constituit și un prim semnal de alarmă privind riscurile copilăriei dar și un un imbold la schimbare. Pornind de la acest moment, cercetări, studii, conferințe, seminarii, orgnizarea de asociații cu scopul sprijinirii copilăriei, au constituit direcții prioritare care valorizează și potențează înțelegerea copilului ca centru al preocupărilor care privesc viitorul. Așa cum este cunoscut, s-a exprimat nevoia de a se deschide noi câmpuri de cunoaștere și acțiune care să evidențieze rolul copilăriei mici în dezvoltarea individuală, factorii de risc, abuzurile posibile și măsurile generale și particulare necesare prin servicile de ordin socio-educațional.
Implicația apartenenței fiecărui copil la famila sa naturală, rolul acesteia, valoarea comunității, reconsiderea modului în care societatea poate interveni și ajuta creșterea copiilor aflați în situații dificile, situația copiilor orfani, instituționalizarea, rolul profesioniștilor în viața copilului, legătura dintre activitățile sociale și serviciile care le acompaniază precum și responsabilizarea și implicarea părinților în dezvoltarea și educația copiilor, toate constituie direcții de acțiune actuale care ne îndreptățesc să considerăm că există o mare efervescență de idei, în acest câmp al copilăriei mici, dar și o multitudine de probleme care se cer rezolvate.
Un alt moment important la nivel internațional a fost susținerea, în principal după anii ‘90 a drepturilor copilului ca lege fundamentală adoptată de majoritatea statelor lumii. Această direcție reprezintă partea legislativă, cu aspectele ei pozitive și negative, dar și nevoia de a evidenția și abuzurile, neglijențele precum și riscurile mari ale copilăriei aflată în situații socio economice dificile.
1.5. Încadrarea copiilor în sistemul de învățământ preșcolar din România
Psiho-pedagogii afirmă că organizarea adecvată a situațiilor de învățare la vârstele mici reprezintă o cerință evidentă în dezvoltarea copiilor, se recunoaște rolul determinant al primelor experiențe de învățare ale copiilor. Educația timpurie cuprinde: educația informală (în familie, comunitate), educația formală (în creșe, grădinițe și alte instituții de ocrotire și educație) și educația nonformală (cercuri de interese, activități ale unor organizații nonguvernamentale etc.). Familia și instituția preșcolară sunt considerați agenții cei mai importanți în educația timpurie a copilului.Prea puțini părinți conștientizează însă faptul că educația trebuie începută încă din primii ani de viață și voluntar sau involuntar își neglijează copii. Neglijarea educațională, consider eu, este o formă pasivă de maltratare a copilului care se manifestă prin nesatisfacerea nevoilor psihice de educației, de prezență a unor modele de comportament corespunzător vârstei, precum și omiterea înscrierii la o formă de educație adecvată vârstei care se caracterizează prin excluziunea copiilor din sistemul educațional.
Sistemul național de învățământ preuniversitar este constituit din ansamblul unităților de învățământ de stat, particulare și confesionale autorizate/acreditate și cuprinde urmatoarele niveluri:
a) educația timpurie (0-6 ani), formată din nivelul antepreșcolar (0-3 ani) și învățămăntul preșcolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare;
b) învățământul primar, care cuprinde clasa pregatitoare și clasele I-IV;
c) învățământul secundar, care cuprinde:
(i) învățămăntul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V-IX;
(ii) învățămăntul secundar superior sau liceal, care cuprinde clasele de liceu X-XII/XI1I, cu urmatoarele filiere: teoretică, vocațională și tehnologica;
d) învățămăntul profesional, cu durata între 6 luni și 2 ani;
e) învățămăntul tețiar non-universitar, care cuprinde învățămăntul postliceal.
(2) învățămăntul liceal, vocațional și tehnologic, învățămăntul profesional si învățămăntul postliceal se organizează pentru specializări și calificări stabilite de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului și Sportului, în conformitate cu Registrul Național al Calificarilor.
Învățământul prescolar se organizează în gradinițe cu program normal, prelungit și săptămânal. Ele pot funcționa ca unități cu personalitate juridică sau în cadrul altor uniăți școlare cu personalitate juridică. În afară de învățământul preșcolar toate formele de învățământ preuniversitar sunt obligatorii deși din anul școlar 2015/2016 s-ar putea include în învățământul obligatoriu grupa mare din învățământul preșcolar. Beneficiarii direcți ai învățământului preșcolar sunt copii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani, inclusiv cei cu cerințe speciale, care au nevoie de recuperare/ reabilitare și de integrare.
Pentru copiii cu cerințe educative speciale, integrați în învățământul preșcolar, se respectă în totalitate legislația în vigoare, precum și principiile care fundamentează protecția și educația acestei categorii de copii. Criteriul de acces este unul concis, cetățenii României au drepturi egale de acces la toate nivelurile și formele de învățământ, indiferent de condiția socială și materială, de sex, rasă, naționalitate, apartenența politică sau religioasă.
Înscrierea copiilor în grădinițe se face, de regulă, la începutul anului școlar sau, în situații deosebite, în timpul anului școlar, în limita locurilor disponibile în unitățile de stat, în limita locurilor disponibile, ca urmare a aprobării numărului de locuri prevăzut prin planul de școlarizare, respectând criteriile de acces generale din legislația în vigoare, criteriul vârstei, criteriul distanței față de domiciliul copilului.În situația în care numărul de cereri pentru înscriere depășește numărul de locuri prevăzut prin planul de școlarizare, unitatea școlară poate stabili și criterii suplimentare, pe care le face publice, înainte de începerea sesiunii de înscrieri.
În învățământul particular, înscrierea copiilor în grădiniță se realizează în limita locurilor disponibile ale unităților de învățământ. Procedura de selecție a copiilor ce urmează să fie înscriși în unitățile de învățământ particular se realizează pe bază de criterii nondiscriminatorii, stabilite de unitatea de învățământ și făcute publice beneficiarilor educației. Cererile părinților care doresc să-și înscrie copiii la alte unități școlare decât cele la care sunt arondați în funcție de domiciliu se aprobă în Consiliile de administrație ale unităților respective, în limita locurilor disponibile.
După ce învățământul de stat românesc a fost pus sub lupă în ultimii ani, tot mai mulți părinți și-au înscris copiii în sisteme de predare alternativă, cele mai multe dintre ele fiind în zona privată. Despre învățământul tradițional se spune că pregătește copilul pentru viață. Despre cel alternativ, că școala face parte din viață în timp ce cunoștințele sunt descoperite de copil. Singura problemă este, însă, cum alegem educația potrivită pentru copiii noștri?
În România sunt prezente, pe lângă sistemul tradițional , moduri diferite de abordare a precesului instructiv-educativ, care se întâlnesc atât la nivelul instituțional, cât și la nivelul procesualității și metodologiei didactice. Alternativitatea poate fi înțeleasă, pe de o parte, ca adaptare a unor tipuri de instituții educative care s-au bucurat de răsunet în trecut, încercând să rezolvăm prin ele problemele actuale ale învățământului. Existența mai multor sisteme nu presupune neapărat negarea sau anularea reciprocă, în realitate, ele sunt complementare în raport cu cerințele dezvoltării învățământului nostru, putem folosi, într-o etapă sau alta, în spirit pluralist, elementele care ne sunt necesare din diferitele sisteme alternative de instruire.
Cea mai extinsă rețea la nivel național este cea a sistemului alternativ Step by Step. Prezent în România din 1994, școlarizează în prezent 11.000 de copii. Este o alternativă educațională centrată pe copil, care vine în spijinul nevoilor, intereselor și aptitudinilor fiecăruia. Un principiu de bază este și implicarea activă a părinților. Alternativa step by step a apărut mai întâi în învățământul preșcolar, apoi s-a extins în ciclul primar. De anul acesta, va fi prezent și în învățământul gimnazial. Există clase de step by step și în sistemul de stat.
Un alt sistem alternativ apreciat este Montessori. În mare vogă în America și în Europa, metoda s-a dezvoltat și în Romania în ultimii doi ani. definitoriu în Montessori este lucrul individual. Zilnic avem trei ore de lucru individual, în care copiii ghidați de educatoare își aleg materiale cu care lucrează. Nu există o pauză generală, cum este în tradițional, ci fiecare copil își stabilește propriul orar de învățare Acest sistem alternativ oferă o abordare personalizată și individualizată pentru fiecare copil, facilitează un mediu în care copilul se poate dezvolta astel încât să-și atingă potențialul.
Pedagogia Waldorf este teoria pedagogică ce propune o adaptare a educației la ritmurile biofiziologice ale copilului. Fundamentată în 1907 de Rudolf Steiner în lucrarea „Educația copilului din perspectiva științelor spiritului”, aplicarea acestei teorii s-a făcut în 1919 la școala pentru copiii angajaților de la fabrica de țigarete Waldorf-Astoria din Stuttgart, după care s-a creat o întreagă rețea de școli. Asigură exprimarea liberă a copiilor prin activități artistice (muzică, dans, desen), lucrări practice (grădinărit, apicultură, silvicultură etc.) și euritmie („gimnastică pătrunsă de suflet”). Nu se dau note și toți elevii sunt considerați promovați. Scolile si gradinitele Waldorf, numite in unele tari si scoli/gradinite Rudolf Steiner, promoveaza un sistem de educatie modern, bazat pe o reala cunoastere a omului, a nevoilor sale de dezvoltare si isi propune ca misiune educarea copiilor spre a deveni adulti liberi, capabili sa se integreze in lume si capabili sa innoiasca lumea prin creativitate si calitati sociale unice.
Pedagogia curativă cuprinde ansamblul acțiunilor educative, care sunt exercitate asupra persoanelor cu tulburări de natură fizică sau/ și psihică, în vederea ameliorării stării lor. Primul lăcaș de pedagogie curativă s- a înființat la Lauenstein lângă Jena, cu denumirea de „Institutul de tratament și educație pentru copiii ce necesită îngrijiri sufletești”. Rudolf Steiner recomandă ca „mijloace adecvate” depășirea prejudecăților colective, compasiunea obiectivă, completarea și echilibrarea defectologiei prin „potențiologie”. În sens modern, termenul a fost reintrodus de M. Debesse în 1950, dar în 1969 definiția dată a fost modificată, el susținând că pedagogia curativă este „tratamentul acelor copii inadaptați, care, deși inteligenți, au rezultate școlare slabe”.
Pedagogia Freinet – inițiată de profesorul francez Celestin Freinet – se bazează pe o serie de principii, clar stabilite: școala centrată pe copil, munca școlară motivată, activitate personalizată, expresie liberă și comunicare, cooperare, învațare prin tatonare experimentală, globalitate a acțiunii educative. Tipologia educației promovate de Freinet este învățarea centrată pe rezolvarea unor probleme de către grupurile de copii aflate sub îndrumarea cadrelor didactice. Munca în grupuri mici este considerată drept mijlocul fundamental de educație. Formarea grupurilor se face la alegerea copiilor și durează 3-4 săptămâni. Neintervenția educatorului îi va permite copilului să conștientizeze pentru prima dată valoarea sa ca membru al unui grup ca și valoarea celor cu care colaborează.Elevul are libertatea de a face ce crede că are nevoie mai multă în acel moment, pedagogia Freinet pornind de la ideea că orice copil poate deveni cel mai bun într-un anumit moment al existenței sale.
1.5.1 Puncte tari ale sistemului existent (grădinițe și creșe)
Un punct forte important al sitemului existent de educație preșcolară este acela că există o experiență considerabilă la bază în ceea ce privește inovația în materie de curriculum și programele de formare a cadrelor didactice. Mai multe programe destinate nivelului preșcolar, respectv copiilor de 3-6 ani au fost implementate de către ONG-uri și finanțate de diverși donatori (UNICEF, Banca Mondială și UE). De asemenea, există creșe pentru copiii cu vârste ântre 0 și 3 ani care sunt finanțate de către autoritățile locale. În plus, există câteva centre de zi pentru copiii aflați în situație de risc, cu vârste între 2 și 6 ani. Acestea oferă masă gratuit și țin loc de grădiniță pentru copiii din familii cu venituri scăzute.
În 1992, curriculumul național a fost revizuit și, pentru prima dată o secțiune de educație timpurie a fost introdusă în grădinițe. Astfel, curriculumul a fost permanent revizuit în vederea includerii principiilor activității centrate pe copil. Aceasta este o bază solidă pentru includerea în curriculumul național a educației timpurii pentru copiii cu vârste între 0 și 3 ani.
O evoluție pozitivă au avut-o programele de formare pentru cadrele didactice care au condus la revizuirea obiectivelor privind predarea, a metodologiilor și a criteriilor pentru certificarea cadrelor didactice. Informațiile și materialel existente, deși puține, ar putea constitui baza pentru dezvoltarea unui program atotcuprinzător de formare a cadrelor didactice care lucrează cu copiii cu vârste între 0 și 3 ani.
O zonă unde au fost făcute unele progrese este aceea a accesului copiilor din cadrul grupurilor aparținând minorităților, al grupurilor dezavantajate în învățământul preșcolar. Programe speciale pentru îmbunătățirea accesului copiilor romi în învățământul preșcolar au fost introduce de UNICEF în colaborare cu ONG-uri și, ulterior, preluate și extinse printr-un proiect PHARE. Materiale pentru formarea cadrelor didactice au fost, de asemenea, dezvoltate în vederea unei abordări integrate în domeniul Dezvoltării Timpurii a Copilului, în acord cu cu prevederile Convenție cu privire la Drepturile Copilului și cu Tintele Mileniului Dezvoltării. În ciuda acestor eforturi există o difernță mare între înscrieriea copiilor romi la grădiniță și înscrierea copiilor preșcolari la grădiniță în general.
Centrele de Resurse pentru educația părinților și pentru informarea acestora cu privire la problemele educației timpurii au fost, de asemenea, dezvoltate și implementate de MEdC, ONG-uri și autoritățile locale. Unele dintre acestea sunt orientate asupra problemelor copiilor de la 0 la 3 ani (de exemplu: programele dezvoltate de DJASPC). În afară de aceste lucruri, o serie de programme educaționale pentru părinți, inclusiv Programul Național pentru Educația Părinților, au fost adoptate de către Ministerul Educației.
Au fost făcute eforturi pentru a îmbunătății accesul copiilor din mediul rural în învățământul preșcolar. Totuși, unele zone izolate nu au grădiniță și părinții trebuie să-și lase copiii cu bunicii ori să parcurgă distanțe lungi pentru a găsi o grădiniță potrivită. De asemenea, sunt așezări îndepărtate de romi care sunt isolate și nu au acces la servicii de educație timpurie sau sănătate. Au fost întreprinse câteva inițiative de înființare a unor grădinițe în vecinătate de către comunități. Totuși, aceste eforturi au fost sporadice și fără nici o planificare sau programare pe termen lung.
Capitolul II
Educația timpurie, o necessitate a mileniului III
Cuvinte cheie: educație timpurie, interventie timpurie, copilăria mică, îngrijire, dezvoltare, dezvoltarea optimală, sprijin, stimulare, programe, politici de educație în copilăria timpurie.
2.1. Delimitări teoretice ale conceptului de“ Educație timpurie”
„Calea pe care decurge educația unui om determină viitorul acestuia” (Plato)
Până în ultimele două decenii ale secolului trecut (XX) conceptul de educație timpurie se referea la educația de dinainte de școlarizarea copiilor, desfășurată în intervalul de la 3 ani la 6/7 ani. Educația timpurie era considerată o activitate sistematizată, efectuată în instituții specializate de tipul grădinițelor și era cunoscută ca învătământ/educație preșcolară.
Conferința Mondiala de la Jomtien (Thailanda) din 1990 –Educația pentru toți – a introdus un nou concept: cel de“lifelong learning”(educație pe tot parcursul vieții) și, odată cu el, ideea că educația începe de la nastere. Astfel, conceptul de educație timpurie s-a lărgit, coborând sub vârsta de 3 ani, și a fost exprimat prin sintagma “dezvoltarea timpurie a copilului” incluzând în sfera sa educația, protecția și sănătatea. Acest fapt a condus la un nou discurs în politicile privind copilul mic, printr-o abordare convergentă a domeniului social, educațional, sanitar(sănătate și nutriție).
În zilele noastre, prin educație timpurie se înțelege abordarea pedagogică ce acoperă intervalul de viață de la nastere la 6/7 ani, momentul intrării copilului în școală și, totodată, momentul când se petrec importante transformări în registrul dezvoltării copilului. Această nouă perspectivă asupra perioadei copilăriei timpurii, considerând totodată evoluția familiei și a rolului femeii în societate, precum și noile descoperiri și teorii asupra dezvoltării copilului, a impulsionat un alt discurs al guvernelor multor țări privind serviciile integrate și a condus la o orientare a preocupărilor specialiștilor și ale celor care reconstruiesc strategii și politici socio-educaționale către ideea de: oportunitate a îngrijirii copilului mic în afara familiei, în servicii specializate și, prin urmare, trecerea de la îngrijirea privată în familie la cea în servicii publice denumite servicii de îngrijire și educație în afara familiei (”out of family”). Noua perspectivă privind familia și copilul mic, precum și momentele semnificative ale anului 1990 în acest domeniu, care au marcat semnificativ politicile privind dezvoltarea timpurie a copilului, au contribuit semnificativ la conturarea principiilor de bază ale Convenției Națiunilor Unite pentru Drepturile Copilului, prin care se subliniază că bunăstarea și dezvoltarea copilului este rezultatul unei abordări convergente, incluzând sănătatea, educația și protecția copilului.
2.1.1.Valori promovate de educația timpurie:
Drepturile fundamentale ale copilului (dreptul la viață și sănătate, dreptul la familie, dreptul la educație, dreptul de a fi ascultat și de a se exprima liber etc.);
Dezvoltarea globală a copilului;
Incluziunea, ca proces de promovare a diversității și toleranței;
Non-discriminarea și excluderea inechității sociale, culturale, economice și de gen (asigurarea de șanse egale tuturor copiilor, indiferent de gen, etnie, religie printr-o abordare educațională echilibrată)
2.1.2.Obiective generale ale educației timpurii a copilului de la nastere la 6/7 ani
Dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a personalității copilului, în funcție de ritmul propriu și de trebuințele sale, sprijinind formarea autonomă și creativă a acestuia;
Dezvoltarea capacității de a interacționa cu alți copii, cu adulții si cu mediul pentru a dobândi cunostințe, deprinderi, atitudini si conduite noi. Încurajarea explorărilor, exercițiilor, încercărilor și experimentărilor, ca experiențe autonome de învățare;
Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identități, a autonomiei și dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;
Sprijinirea copilului în achiziționarea de cunostințe, capacități, deprinderi și atitudini necesare acestuia la intrarea în scoală și pe tot parcursul vieții.
2.1.3. Principii și cerințe în educația timpurie
Abordarea holistă a dezvoltării copilului, care presupune considerarea și acordarea în permanență a unei atenții egale tuturor domeniilor de dezvoltare: dezvoltare fizică, sănătatea, dezvoltarea limbajului și a comunicării, dezvoltarea cognitivă și dezvoltarea socio-emoțională a acestuia;
Promovarea și practicarea unei educații centrate pe copil și pe dezvoltarea globală a acestuia, în contextul interacțiunii cu mediul natural și social;
Adecvarea întregului proces educațional la particularitățile de vârstă și individuale. Individualitatea fiecărui copil trebuie recunoscută și, de aceea, fiecare copil trebuie tratat în acord cu nevoile sale. Fiecare copil trebuie să aibă oportunități egale de a se juca, de a învăța și de a se dezvolta, în funcție de potențialul său;
Evitarea exprimărilor și a prejudecăților de tip discriminator de către cadrul didactic, personalul non-didactic, copii și părinți;
Promovarea și aplicarea principiilor incluziunii sociale; luarea în considerație a nevoilor educaționale individuale specifice ale copiilor. Toți copiii trebuie să se simtă acceptați și valorizați. Nici un copil nu trebuie exclus sau dezavantajat datorită etniei, culturii, religiei, limbii materne, mediului familial, deficiențelor, sexului sau nivelului capacităților sale;
Celebrarea diversității: trăim într-o lume diversă și de aceea este important ca diversitatea să fie recunoscută, asumată și apreciată într-o manieră pozitivă;
Centrarea demersurilor educaționale pe nevoile familiior în scopul creării unui parteneriat strâns cu acestea, incluzând participarea părinților la organizarea și desfășurarea activităților;.
Valorificarea principiilor învățării autentice, semnificative (în care copilul este autor al propriei învățări prin implicarea sa activă și prin interacțiunea cu mediul, în contexte semnificative pentru vârsta și particularitățile sale individuale);
Respectarea coerenței și a continuitații curriculumului pentru educația timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între naștere și 7 ani și respectarea coerenței și a continuității cu curriculumul pentru învățământul primar;
Respectarea standardelor europene și internaționale privind educația timpurie.
2.2. Domeniile de dezvoltare ale copilului vizate de educația timpurie
Pentru o pregătire cât mai bună a copilului pentru scoală și pentru viață, în perioada copilăriei timpurii este deosebit de importantă atenția acordată dezvoltării sale din toate punctele de vedere.
Astfel, prezentul subcapitol este structurat pe domenii de dezvoltare, finalitatea educației în perioada copilăriei timpurii fiind dezvoltarea globală a copilului, care urmează să îi asigure un start bun în viață.
Precizăm că domeniile de dezvoltare sunt diviziuni convenționale necesare, din rațiuni pedagogice, pentru asigurarea dezvoltării plenare, complete, ca și pentru observarea evoluției copilului. Între toate domeniile există o implicare și participare interrelațională, astfel că fiecare achiziție într-un domeniu influențează semnificativ progresele copilului în celelalte domenii. De exemplu, când copilul învață să meargă, chiar dacă în cea mai are parte este implicat domeniul fizic, cel al motricității grosiere, copilul este implicat și din punct de vedere al receptării semnalelor auditive (dezvoltare senzorială) și din punct de vedere al dezvoltării socio-emoționale prin interacțiunea cu adultul și din punct de vedere al limbajului( receptează mesaje orale).
Adultul comunică cu el în acel moment, îi transmite emoții, îl încurajează, îi zâmbeste, copilul înțelege mesajul și simte susținerea adultului, simte siguranța. Când încearcă să povestească ceva, în cea mai mare parte este implicat domeniul dezvoltarea limbajului și a comunicării, dar copilul este implicat și socio-emoțional, pentru că urmăreste reacțiile celorlalți si învață semnificația lor, gesticulează (motricitate fină) sau se manifestă chiar prin miscări largi (motricitate grosieră), uneori inventând cursul narativ sau problematizând cursul narativ (dezvoltare cognitivă). Când experimentează, execută mișcări de motricitate fină. Asadar, este implicat din punct de vedere senzorial, stabileste relații de cauzalitate, trăieste emoții si descoperă ce poate și ce nu poate să facă (imagine de sine), sau simte dacă are nevoie de ajutorul unui alt copil sau adult (dezvoltare socio-emoțională).
Domeniile de dezvoltare sunt instrumente pedagogice esențiale pentru a realiza individualizarea educației și învățării, acestea dând posibilitatea de a identifica atât aptitudinile cât și dificultățile fiecărui copil în parte.
Domeniile de dezvoltare vizate sunt:
A. Dezvoltare fizică, sănătate și igenă personală
Dezvoltare fizică:
Dezvoltarea motricității grosiere;
Dezvoltarea motricității fine;
Dezvoltarea senzorio-motorie:
B. Dezvoltarea socio-emoțională
Dimensiuni ale domeniului:
Dezvoltare socială;
Dezvoltarea abilităților de interacțiune cu adulții;
Dezvoltarea abilităților de interacțiune cu copiii de vârstă apropiată:
Acceptarea și respectarea diversității;
Dezvoltarea comportamentelor prosociale;
Dezvoltare emoțională;
Dezvoltarea conceptului de sine;
Dezvoltarea controlului emoțional;
C. Capacități și atitudini de învățare
Curiozitate si interes;
Inițiativă;
Persistență în activitate;
Dezvoltarea expresivității emoționale;
2.3. Educația timpurie între nevoie și provocare
Strategia națională privind educația timpurie(ca parte a unei strategii convergente privind dezvoltarea copilului de la 0 la 6 ani) precum și proiectele privind educația parentală privind protecția și ingrijirea copiilor reflectă pe de o parte nevoia de coerență între servicii de îngrijire, protecție, dezvoltarea și educarea copiilor de la naștere la 6 ani. Studii de specialitate au aratat că rezultatele obtinuțe de copii în școală se corelează cu cantitatea și calitatea educției de care au beneficiat în familie, dar și în instituțiile de învățâmant preșcolar. Această corelație este în mod special semnificativă în combaterea excluziunii sociale și pentru a oferi copiilor un start bun pentru școală. De asemenea , cred eu, că mai mult contează numarul de luni în care copilul frecventează grădinița și de asemenea cu cât interveniția educatoarei se produce mai de timpuriu cu atât sunt mai vizibile efectele asupra dezvoltării copilului.
Perioada cuprinsa între 0 și 6-7 ani este cea în care copiii se dezvoltă rapid iar dacă procesul de dezvoltare este neglijat în aceasta perioadă, mai târziu este mult mai dificilă și mai costisitoare compensarea acestor pierderi. De-a lungul carierei mele ca educatoare, am constatat faptul că alegerile facute în copilaria timpurie și actiunile întreprinse de părinți dar și de societatea în care trăiesc, au o influentă puternică și de durată asupra copilului. Astfel, investiția în copii la vârste cât mai fragede va conduce pe termen lung la dezvoltarea socială și la realizarea susținută a drepturilor copiilor.
Educatia timpurie reprezinta totalitatea experientelor individual realizate și social existente sau organizate de care beneficiaza copilul în primii ani de viață cu rol de a proteja, crește și dezvolta ființa umană prin înzestrarea cu capacitate și achiziții fizice, psihice, culturale specifice care sa-i ofere identitate și demnitate proprie. Ceea ce învață copiii în primii ani reprezintă mai mult de jumatate decât vor învăța tot restul vieții. În gradinită jocul este activitatea de baza și se regăsește în toate ariile de activitate realizând procesul de învățare într-un mod atractiv, antrenant și ușor asimilabil de către copil. Jocul sub toate formele sale, este un prieten nelipsit al copilului și reprezintă pentru perioada preșcolară o forma de manifestare fără bariere geografice ori religioase, o activitate care îi reunește pe copii și în același timp îi reprezintă. În decursul jocului copilul acționează asupra obiectelor din jur, cunoaște realitatea, iși satisface nevoia de mișcare, dobândește încredere în propriile forțe, iși îmbogățește cunoștințele, manifestându-și dorința de a participa la viața și activitatea celor din jur, copilul iși asumă rolul de adult, reproducând activitatea și raporturile lui cu ceilalți oameni. În acest fel, jocul este social prin natura lui. Însăși posibilitatea de a-și imagina realitatea, de a o reflecta, reprezintă pentru copil sensul jocului. Prin această activitate copilul își satisface nevoile prezente și se pregătește de viitor.
Un obiectiv principal al educației timpurii îl constituie socializarea. În principal obictivele socializării copiilor în gradinită urmaresc familiarizarea copilului cu joaca și lucru în echipă și vizează interiorizarea unor valori morale și a unor comportamente specifice altor grupuri sociale decat cel al familiei. Ele trebuie să acopere aspecte ale dezvoltării personale, morale, sociale și spirituale, precum si capacitatea de evaluare personală și a celorlalți membrii ai grupului. De aceea este important ca în cadrul grupului de preșcolari să se creeze un climat psihoafectiv benefic pentru valorificarea potențialului fiecărui copil în parte, iar acest lucru trebuie realizat încă de la intrarea copilului în învățământul preșcolar. Având în vedere că preșcolarii de vârstă mică tind să se angajeze mai degrabă în activități solitare decât de grup, ajutorul din partea adultului este benefic pentru el. Aș îndrăzni să sugerez chiar o relație de tipul mentoratului între copiii cu vârste diferite sau cu experiențe diferite.
Deoarece lea grădinița noastră grupele sunt neomogene, am hotărât să folosesc acest tip de mentorat la grupele pe care le conduc și acre ajută la o mai bună integrare a copiilor timizi, copiilor cu CES etc.
Copiii vin în cadrul grupului cu un bagaj experiențial și o serie de noțiuni morale sau coduri impuse de grupurile din care au făcut parte anterior, cel mai adesea: familia. Educatoarea are delicata sarcină de a încuraja manifestările pozitive și de a le corecta pe cele inadecvate fără a submina autoritatea familiei. Copilul trebuie facut să înțelegă că fiecare grup sau situație socială necesită un set diferit de reguli și comportamente.
În contextul actual educația timpurie de la 0 la 6-7 ani impune identificarea și elaborarea unor strategii de sprijinire individuală a copilului în funcție de ritmul specific de dezvoltare, de nevoile și interesele proprii fiecăruia. Pe paleta reformării în acest sens a învățământului românesc, proiectele legislative coboară vârsta integrării în clasa I a copiilor și dezvoltă alternative de cuprindere a celor sub 3 ani în instituții educaționale de profil. Adaptarea grădiniței la cerințele determinate de cuprinderea copiilor de 2- 3 ani în aceste instituții de educație ar trebui să se facă în baza unor cercetări ample cu privire la formarea inițială a personalului din educație, la amenjarea mediului educațional favorabil creșterii, îngrijirii și educării copilului de aceasta varstă precum și la elaborarea unui curriculum specific, adaptat cerințelor dezvoltării globale și individuale ale acestora.
2.3.1. Efectele pe termen lung ale educației timpurii:
1. Copiii care au beneficiat de educație timpurie de calitate se simt mai atrași de școală, manifestă atitudini pozitive față de învățare, obțin rezultate mai bune, sunt motivați și doresc să finalizeze întregul parcurs școlar, ceea ce duce la scăderea absenteismului, creșterea ratei de școlarizare și reducerea abandonului școlar.
2. Educația timpurie contribuie la egalizarea șanselor copiilor (copiii în situații de risc, care provin din medii socio-culturale dezavantajate, cei care prezintă dizabilități sau aparțin unor grupuri etnice minoritare), la progresul acestora și ulterior la integrarea în societate.
3. Educația timpurie depinde foarte mult de intervențiile factorilor implicați. Mai concret, ne referim la:
calitatea personalului din creșă și grădiniță;
mediul educațional organizat pe centre de activitate/ interes;
numărul de copii din grupă;
calitatea proiectării demersurilor instructiv-educative la nivel macro și micro (demers personalizat, care presupune elaborarea de instrumente didactice de interpretare personală a programei școlare în funcție de contextul educațional).
2.4. Incluziunea socială și respectul diversității în educația timpurie
EDUCAȚIE INCLUZIVĂ
E – educație pentru toți I – individualizarea instruirii
D – drepturi egale N – normalizare
U – unicitatea persoanei C – cerințe educative speciale
C – compensare L – lucrul în echipă
A – adaptare curriculară U – urmărirea progresului
Ț – terapii specifice Z – zdrobirea segregării
I – integrare I – interesul superior al copilului
E – egalizarea șanselor V – variabilitatea materialelor didactice
Ă – accesibilitate
O direcție importantă analizată de studiile actuale, și care se referă la planul social este legatura dintre incluziunea socială și respectul diversității . Educația timpurie se leagă firesc de realizarea acestor două deziderate actuale: dezvoltarea incluzivă a societății și valorizarea diversității la nivel social.
În primul rând există dovezi sigure de faptul că valoarea incluziunii sociale și respectul diversității contribuie fundamental la dezvoltarea personală și socială a copiilor mici. Ori, știm cu certitudine că de modul cum se începe viața socială, de restricțiile sau facilitățile pe care le întâmpină copilul mic depinde dezvoltarea lui ulterioară. Primii pași în lumea socială se constituie ca experiențe decisive pentru formarea personalității fiecărui copil. S-a demonstrat faptul ca discriminarea și prejudiciile de ordin social influiențează viața, copiilor mici și o orientează .
Când ne referim la incluziunea socială dimensiunile analizei se referă și la cetățenie, statut social și drepturi. Respectul pentru diversitate are în vedere modul de apartenență și acceptarea mutuală. Ambele sunt într-o legătură intrinsecă pentru că nu putem vorbi despre incluziune socială dacă nu determinăm în ce măsură sunt acceptați și cum sunt integrați social copiii. Idealul social prevede ca fiecare cetățean să participe și să contribuie la dezvoltarea mediului înconjurător și a societății, să se bucure total de cetățenia sa și să dezvolte un sens sigur al aparteneței..
Programele care se referă la incluziunea socială se adresează astfel în principal combaterii discriminării și eliminării barierelor bazate pe standarde socio-economice, credințele politice, etnicitate sau alte caracteristici, care împiedică copiii să aibe un acces egal și echitabil la resurse, servicii și facilități de dezvoltare.
Analizele efectuate demonstrază că respectul pentru diversitate se manifestă în principal prin promovarea atitudinilor pozitive și recunoașterea nevoilor diferite ale oamenilor. Din aceaste considerente orice program care prevede promovarea diversității se referă la dezvoltarea comportamentelor pro-sociale, cultivarea interacțiunilor sociale responsive și a deprinderilor sociale incluzive, cele care se referă la eliminarea efectelor prejudecăților și discriminărilor de orice natură. Respectul pentru diversitate cuprinde în sine angajarea concretă în cunoașterea realitățiții celorlalți, dezvoltarea deprinderilor de a discuta, a negocia, managementul și rezolvarea conflictelor.
În ciuda riscurilor mari pe care le produce lumea modernă în inegalități și discriminare, studiile evidentiaza că heterogenitatea societății poate fi o sursă de ocazii pozitive în explorarea și schimburile culturale. Cu cât copiii mici sunt mai expuși la un mediu incluziv și care respectă diferențele, cu atât dezvoltarea lor pe termen lung are mai multe șanse să promoveze un potențial de adaptare complex.
Desigur trebuie să recunoastem faptul ca societatea nu este suficient de incluzivă, dar putem crea spații, programe și proiecte în care să stimulăm dezvoltarea unor astfel de practici umane. În pedagogia acuală se conturrează tot mai mult conceptul de mediu prietenos pentru a specifica nevoia de organizare și amenajare a unui mediu eficient și eficace, de calitate, propice dezvoltării tuturor copiilor, în folosul lor dar și în folosul întregii societăți.
2.4.1. Direcții actuale ale politicilor publice privind incluziunea socială
Factorii care contribuie la incluziunea socială a copiilor în toate societățile sunt legați și de politicile publice care au nevoie de claritate și coerență în special în următoarele dimensiuni:
stabilirea clară a îngrijirii și educației timpurii ca o prioritate în toate țările, indiferent de nivelul socio-economic al acestora prin asigurarea accesului neîngrădit și participarea tuturor segmentelor societății fără a lăsa în afară nici un grup social;
coerența politicilor publice pentru identificare dimensiunilor schimbărilor necesare asigurării integrării îngrijirii și educației pentru vărstele timpurii;
educație timpurie pentru toți copiii cu accent pe grupuri vulnerabile;
servicii adaptate pentru toți părinții, sprijin susținut pentru familie respectiv pentru părinți;
managementul fondurilor publice și direcționare acastora către servicii bazate pe comunitate care implică părinții și sunt conectate la resuersele comunitare;
promovarea calității programelor pentru îmbunătățirea vieții familiilor, eliminarea sărăciei și promovarea participării sociale prin cadrul unui curriculum social flexibil;
promovarea egalității și întărirea solidarității sociale.
Capitolul III
Mediul educativ în care trăiește copilul
Mediul educativ în care trăiește copilul oferă suportul necesar dezvoltării. Forța pentru creștere este internă și îi aparține copilului, dar pentru o dezvoltare armonioasă este nevoie de un mediu asigurator, constant, coerent și propice de care el să beneficieze în mod firesc. Acest mediu se construiește din relația tuturor influențelor educative și de aceea este într-o dinamică permanentă. Mediul educativ pentru copilul preșcolar este susținut de către familie, grădiniță, comunitate și de relația ce se stabilește între acestea. Relația dintre factorii principali ai mediului educativ este dinamică, într-o permanentă construcție.
3.1. Structura mediului educativ
Pentru copilul preșcolar mediul educativ se compune din spațiul familial (casa personală și casa rudelor apropiate), spațiul comunității din care face parte și spațiul grădiniței.
Familia. În familie, fiecare membru este special, are rolul său și în raport cu ceilalți își constituie o identitate specifică. Aici sunt valorizate diferențele pentru că fiecare este important și indispensabil. Familia însăși există și se structurează prin caracteristicile membrilor ei, ea evoluează împreună cu aceștia, integrează schimbările din viața lor și se lasă modificată de fiecare membru al ei. Familia, pentru copil, este reprezentată de acei oameni cu care locuiește în același spațiu și care participă la satisfacerea nevoilor lui, dar și de oamenii importanți pentru părinți în al căror spațiu copilul merge des și unde are tabieturile sale. Casa copilului este mediul în care copilul crește și se dezvoltă în siguranță, este locul de odihnă și retragere, locul explorării și al construcției de sine. Casa este un „corp matern”, un spațiu intim pe care copilul nu-l împarte decât cu oameni foarte apropiați afectiv, care își lasă amprenta asupra devenirii lui: părinții, frații și bunicii. Toți ceilalți vin și pleacă străduindu-se să deranjeze cât mai puțin. Copilul însă nu ezită să-și aproprie spații și să-și creeze obiceiuri în casele oamenilor apropiați cu care el stabilește legături afective: așa se întâmplă cu casa bunicilor, mătușilor și a altor rude.
Comunitatea. Prin participarea la comunitate copilul reușește să pășească dincolo de „pragul casei” în condiții de siguranță. El se află printre semeni, dar care nu sunt și intimi. Aici relațiile sunt mai puțin afectivizate și au detașarea unei comunicări sociale. Este un spațiu unde copilul poate experimenta o imagine de sine mai realistă (care nu este prea încărcată de afectiv) și poate stabili relații pe care el însuși să le gestioneze. Tot prin comunitate, copilul poate adera la un model de grup, poate obține opusul individualității: starea de apartenență. Comuniunea cu ceilalți asemenea, colectivitatea îi oferă omului forță, stabilitate, siguranță.
Grădinița. Grădinița este spațiul modern pentru satisfacerea nevoilor de comunitate ale copilului orășean. Aici fiind foarte importantă funcția de socializare, de ieșire în lume de stabilire a apartenenței la un grup de congeneri. Pentru mediul sătesc, grădinița nu îndeplinește aceeași funcție, deoarece aici copilul dispune de o comunitate închegată, dar ea are un important rol de asigurare a unui start școlar bun. Totuși și la sat, acolo unde copilul petrece foarte mult timp în grădiniță, funcția de socializare este foarte importantă. Grădinița răspunde deci unor funcții educative foarte diferite în funcție de mediul în care ea se află, de aceea poate că și curriculum educativ ar trebui să poată ține seama de aceasta.
3.2. Importanța relației dintre familie și grădiniță
Copilul, încă din stadiul în care dobândește un EU distins de mama sa (se joacă și singur, vorbește despre sine la persoana întâi, are control sfincterian și își poate numi stările fiziologice) are nevoie de o existență completă în ambele medii amintite: familia și comunitatea de congeneri. El are nevoie, deopotrivă să fie special, dar și să fie la fel ca ceilalți. Grădinița îi poate asigura copilului comunitatea de care el are nevoie. Aici este un mediu suficient de securizant pentru a aminti de casa familială, dar și un spațiu echidistant în care copilul să poată avea experiența de a fi ca ceilalți, de a „intra în rândul lumii”, de a ieși din spațiul familiei unde este valorizat pentru unicitatea sa, pentru particularitățile sale. Astfel, familia și grădinița oferă în mod complementar, împreună, un spațiu complex necesar dezvoltării copilului preșcolar.
Ambele instituții sunt necesare și nici una nu poate prelua atribuțiile celeilalte, fiecare având un alt rol.Important este însă ca această complementaritate să poată fi înțeleasă corect pentru coerența mediului educativ în care trăiește copilul. Părinții copilului intră și ei într-o comunitate constituită în jurul grădiniței unde se pot implica mai mult sau mai puțin. Ceea ce îi unește pe acești părinți este o preocupare comună pentru felul în care se simt copiii la grădiniță. Este de asemenea important ca părinții și educatoarea să poată colabora și să se poată sprijini reciproc într-o relație în care fiecare conștientizează importanța pentru copil a rolului celuilalt. Părinții își duc copilul la grădiniță tocmai pentru că simt nevoia lui de a avea un grup constant de congeneri pentru socializare nemediată de familie. Părinții își dau seama, de asemenea, de faptul că, pentru a se dezvolta, copilul lor are nevoie și de un mediu în afara familiei. Astfel, odată cu intrarea copilului în Grădiniță, această instituție devine foarte importantă pentru întreaga familie. De felul în care se stabilesc și evoluează relațiile dintre cele două instituții educative depinde modul în care copilul va învăța să se raporteze la instituțiile sociale, la comunitate.
3.3. Colaborarea dintre familie și grădiniță
Activitatea educativă din grădiniță nu poate fi izolată, separată de alte influențe educative ce se exercită asupra copilului și mai ales, de cea din familie. Educația trebuie să se manifeste permanent ca o acțiune coerentă, complexă și unitară a grădiniței și familiei. La intrarea în grădiniță, părinții sunt cei care dețin toate informațiile legate de copil: stare de sănătate, obiceiuri alimentare, particularități de învățare, mod de comportare, probleme în dezvoltare etc. În același timp, grădinița, ca prima instituție care se conduce după principii și metode științifice, deține mijloace specifice pentru valorificarea potențialului fizic și psihic al fiecărui copil. Îmbinarea în parteneriat a informațiilor deținute de părinți cu cele ale grădiniței trebuie să fie în beneficiul copilului.
Colaborarea/parteneriatul presupune realizarea unei alianțe pentru atingerea unor obiective comune. Pentru ca acestea să funcționeze este nevoie de respect, încredere reciprocă, consens cu privire la scopurile acțiunii și strategiilor de atingere a acestora și de asumarea în comun a drepturilor și responsabilităților.Parteneriatul dintre grădiniță și familie reprezintă o primă experiență relațională și de colaborare a părinților cu persoanele profesioniste în domeniul educației. Cei mai mulți părinți manifestă deschidere, dorință de a colabora cu personalul grădiniței, dar se poate întâmpla ca realizarea unui parteneriat să fie împiedicată de atitudini necorespunzătoare ale fiecăruia dintre cei implicați.
Uneori, părinților li se poate reproșa:
neimplicarea (absența la orice activitate propusă de grădiniță);
lipsa de responsabilitate (consideră că sarcina educării copilului aparține exclusiv instituție de învățământ);
critica nefondată a acțiunilor desfășurate în grădiniță;
timiditatea (lipsa încrederii în sine, a capacității de a se implica în activitățile educative);
minimizarea rolului grădiniței în dezvoltarea copilului (consideră că rolul grădiniței este doar acela de a asigura supravegherea copilului pe o perioadă limitată de timp);
individualism (ignorarea importanței relațiilor sociale pe care copilul le stabilește cu adulții și covârstnicii din grădiniță, sunt interesați numai de achizițiile propriului copil);
conservatorism (reacția de respingere a ideilor noi).
Pe de altă parte, personalului grădiniței i se pot reproșa:
dificultăți în stabilirea relațiilor cu adulții (tratează părinții ca simpli beneficiari ai unor servicii, decid autoritar fără a se consulta cu ei, îi consideră simpli executanți ai activităților propuse sau formulează așteptări nerealiste de la aceștia);
existența unor idei preconcepute privind dorința și capacitatea părinților de a se implica în activitățile organizate (consideră părinții ca persoane neavizate în educarea copilului, ignorând abilitățile și experiența acestora sau că aceștia nu au interes pentru conceperea și punerea în aplicare a unor activități, proiecte comune).
După cum am amintit, colaborarea presupune existența unui obiectiv comun. Acesta este, în cazul parteneriatului familie–grădiniță, dezvoltarea globală a copilului în raport cu particularitățile sale individuale. El se poate realiza doar printr-o mișcare de apropiere în dublu sens, în vederea unei suficiente cunoașteri de ambele părți.
Iată ce trebuie să știe părintele despre grădiniță:
specificul și programul de activitate al grădiniței;
principiile de bază ale grădiniței în ceea ce privește îngrijirea, creșterea, dezvoltarea și învățarea copiilor de 3–6/7 ani;
dotarea materială a grădiniței și condițiile de amenajare a spațiului grădiniței (a grupei, a întregii instituții);
nivelul pregătirii cadrelor didactice;
performanțele atinse de grădiniță în ceea ce privește educația și îngrijirea copilului;
oferta activităților opționale (se studiază limbile moderne, dansul, pictura etc.);
conținutul regulamentului interior al grădiniței;
așteptările grădiniței în raport cu relația de colaborarea cu familia;
așteptările și aspirațiile colaboratorilor instituției în privința comportamentului copilului și al familiei.
Iată ce trebuie să știe grădinița despre familie:
structura și componența familiei (familie nucleară, extinsă, monoparentală, concubinaj etc.);
informații privind particularitățile copilului (vârstă, stare de sănătate, interese, deprinderi elementare de bază etc.);
modele de relaționare (existența fraților în familie, atașamentul puternic față de o persoană etc.);
stilul educativ al familiei;
nivelul educațional al părinților;
modele culturale care definesc mediul familial (valori importante pentru familie, tip de alimentație, sărbători etc.);
dorințele pe care le are în raport cu creșterea și educarea copilului (menținerea unui anumit program sau derularea unei activități specifice din familie, sprijin în anume situații etc.);
așteptările și aspirațiile părinților față de relația și colaborarea cu grădiniță (ce ar dori de la grădiniță, cum se poate implica, ce idei are pentru îmbunătățirea activității etc.).
După înscrierea copilului la grădiniță, relația dintre părinți și educatori trebuie să se bazeze pe un bogat schimb de informații, de experiențe și pe colaborare cu scopul asigurării celor mai bune condiții de creștere și dezvoltare a copilului. Părinții trebuie să regăsească un sprijin în serviciile oferite de grădiniță,dar, în același timp, să se simtă și să acționeze responsabil pentru a colabora cu personalul la orice activitate realizată pentru și împreună cu copiii.
Roluri și responsabilități ale părinților:
să recunoască grădinița ca instituție incluzivă, care asigură drepturi egale pentru toți copiii;
să-și cunoască copilul și posibilitățile lui, colaborând cu grădinița și cu educatorul;
să fie dispuși la activități de voluntariat în beneficiul copiilor;
să colaboreze și să coopereze cu o deschidere permanentă spre grădiniță, comunitate în interesul copilului;
să recunoască rolul grădiniței în dezvoltarea copilului;
să respecte personalul din grădiniță;
să sprijine activitatea educatoarei, în scopul dezvoltării integrale a copilului.
Roluri și responsabilități ale personalului grădiniței:
să ofere șanse egale copiilor la accesul serviciilor oferite de grădiniță;
să informeze părintele cu privire la oferta educațională a grădiniței pentru creșterea și dezvoltarea copilului;
să motiveze părintele să se implice și să colaboreze cu grădinița;
să prezinte ce așteaptă de la părinte: colaborare, cooperare, încredere, sprijin, ajutor reciproc, confidențialitate, respect;
să manifeste transparență în procesul educativ;
să ofere familiei informații privind modalități de educare a copiilor;
să determine părinții să colaboreze pentru ca educația din grădiniță să aibă continuitate și consecvență, și acasă;
să evite stările conflictuale, tensionate, cu părinții, pentru a nu avea efecte negative asupra copilului.
O bună colaborare între grădiniță și familie se realizează întotdeauna pentru interesul copilului și ajunge să constituie în jurul acestuia o comunitate educativă constantă și coerentă. Comunitatea educativă este un mediu de sprijin pentru educatori și un mediu asigurator pentru copil, ea permite dezvoltarea personală a tuturor membrilor ei (adulți și copii).
Capitolul IV
Metodologia cercetării
4.1 Problema cercetată: “Accesul copiilor la programele de Educație timpurie”
Motto:
”Evoluția unei societăți este măsurată prin cât de bine îi tratează pe cei mai amărâți dintre membrii ei.”
Dreptul la educație al tuturor copiilor și tinerilor, indiferent de origine socială sau etnică, de sex sau apartenență religioasă, garantat de Constituția României este departe de a constitui o realitate în cazul populației de etnie romă de cele mai multe ori din cauza necunoașterii de către aceștia a acestui drept. În cazul educației preșcolare din localitatea inclusă în cercetare, participarea copiilor romi este mult mai scăzută, inegalitățile continuând în învățământul primar și gimnazial. După ultimul recensământ efectuat în anul 2012 s-a constatat că populația comunei Șaroșu pe Târnave, comună ce aparține de Orașul Dumbrăveni, este de 1800 locuitori, dintre care 600 (33,3%) sunt de etnie romă. La începutul anului școlar 2013/2014, după recensământul făcut de noi educatoarele, în localitatea Șaroșu pe Târnave s-au găsit 90 copii între 3ani și 6ani, copii care pot fi înscriși în grădiniță dintre care 40 (44,4%) sunt copii de etnie romă. Studiile pe tema sărăciei întreprinse în România până în prezent susțin ideea că nivelul de educație al unei comunități este factorul responsabil de gradul de bunăstare al gospodăriei și, în general, al oricărei comunități. Altfel spus, între nivelul sărăciei și nivelul de educație, atât la nivel individual, cât și la nivel de comunitate, există o relație circulară de determinare reciprocă.
Am contatat că „cercul vicios“: nivel de școlarizare scăzut –sărăcie, are o influență negativă asupra mobilității sociale în cadrul comunității vizate de cercetare. Părinții copiilor romi din comuna noastră, provenți și ei din familii sărace și cu un nivel scăzut de educație nu doresc să-și înscrie copiii în programele de Educație timpurie deoarece nu au încredere în actualul sistem de educație pe de o parte iar pe altă parte tind să perpetueze modelul dobândit prin socializare în cadrul familiei deoarece nu au cunoștințe despre faptul că, copiii lor au dreptul la educație orientându-i pe membrii acestora spre dezvoltarea unor strategii de viață lipsite de orizont și care vizează simpla supraviețuire.
La nivel explicativ există câteva perspective generale de raportare la educația copiilor romi de aici. O primă perspectivă, care ar putea fi numită socio-economică, încearcă să explice slaba accesare a programelor de Educație timpurie a copiilor romi ca o consecință directă a stării de sărăcie în care se găsește o mare parte a acestei populații.Un al doilea tip de abordare, “culturalistă”, explică participarea preșcolară redusă a romilor prin diferențele culturale, prin stilul diferit de viață al acestora. În acest sens, refuzul accesării programelor de Educație timpurie este o formă de rezistență a romilor la asimilarea culturală. În sfârșit, un al treilea tip de abordare vizează eșecul instituțional, încercând să găsească cauzele accesării reduse a acestor programe în caracteristicile organizării sistemului de învățământ și în deficiențele politicilor educaționale promovate. O abordare pragmatică trebuie să integreze cele trei perspective și să răspundă la întrebarea: “ce se poate face pentru rezolvarea acestei situații și pentru accesul copiilor la programele de Educație timpurie?”
4.2. Calendarul cercetării
Cercetarea „ Accesul copiilor la programele de Educație timpurie” s-a desfășurat în anul școlar 2013/2014, cuprinzând mai multe etape, astfel:
Etapa I: numită etapa constatativă s-a realizat pe parcursul semestrului I al anului școlar 2013/2014, luna septembrie, și a urmărit colectarea datelor pivind nivelul de trai al subiecților, starea materială, familială, gen, vârstă, ce informații au părinții și copiii despre programele de Educație timpurie dar și despre cum pot fi accesate acestea.
Etapa a II-a: experimentală, s-a desfășurat în semestrul I al anului școlar 2013/ 2014, în lunile: octombrie, noiembrie, decembrie, în care s-a urmărit influențarea subiecților și captarea interesului lor pentru acesarea programelor de Educație timpurie prin metode de intervenție adecvate.
Etapa a IlI-a: este etapa finală evaluativă și a fost desfășurată pe parcursul anului școlar 2013/2014, semestrul II, luna ianuarie.
4.3. Scopl și obiectivele cercetării
Studiul își propune consilierea părinților și a copiilor romi proveniți din medii defavorizate privind accesul copiilor la programele de Educație timpurie prin aplicarea unor programe de educație parentală și de intervenție personalizată, precum și investigarea posibilităților de dezvoltare personală în vederea creșterii capacității de adaptare la un context specific de învățare pentru depășirea dificultăților de integrare în programele de educație timpurie și a evitării abandonului școlar.
Pornind de la această premisă am formulat următoarele obiective:
Asigurarea accesului la educație pentru copiii de vârstă preșcolară din comunități defavorizate din familii de romi.
Identificarea nivelului de cunoaștere și accesare a programelor de Educație timpurie din prtea părinților de etnie romă din zone defavorizate.
Măsurarea gradului de implicare a părinților romi în educația formală și nonformală a copiilor, prin chestionarea inițială și finală a părinților și a cadrelor didactice.
Definirea utilității unor programe personalizate pentru părinți și copii romi proveniți din medii defavorizate.
Participarea la aceste prorgrame a părinților și copiilor romi proveniți din medii defavorizate.
Stimularea părinților și copiilor romi de vârsta preșcolară pentru a se înscrie la grădiniță prin accesarea programelor de Educație timpurie.
Reducerea fenomenului de abandon preșcolar și apariția continuității între nivelele de învățământ preșcolar și școlar prin stimularea accesului la programele de Educație timpurie.
4.4. Ipotezele cercetării
4.4.1. Ipoteza generală:
Prin implementarea unor programe de intervenție personalizate și de educație parentală se va asigura accesul copiilor la programele de Educație timpurie, realizându-se în acest mod reducerea fenomenului de abandon școlar și apariția continuității între nivelele de învățământ preșcolar și școlar.
4.4.2. Ipoteze specifice:
Presupunem că inițial accesul la programele de Educație timpurie este limitat.
Dacă cei mici nu au parte de timpuriu de acces la programele de Educație timpurie și prin acestea la un mod de relaționare prin care să permită satisfacerea nevoilor lor sociale și emoționale ca exercițiu de afirmare a personalităii, impactul la nivelurile ulterioare va fi unul negativ, greu de recuperat.
Dacă părinții copiilor romi proveniți din medii defavorizate participă la programul de educație parentală, atunci gradul de implicare al acestora în educația copiilor va crește și va crește și dorința lor de a-și înscrie copiii în învățământul preșcolar prin accesarea programelor de Educație timpurie.
Dacă societatea în care trăim ar învăța să accepte diferențele etnice și să nu mai facă discriminări, copii romi ar putea beneficia de educație în aceeași măsură în care o face populația majoritară prin accesul la programele de Educație timpurie.
Dacă alături de Educația timpurie din grădinite se va promova și aplica principiile incluziunii sociale acestea vor contribui la egalizarea șanselor copiilor la progresul acestora și ulterior la integrarea în societate.
Se presupune că studiul va conduce la definirea utilității programului de intervenție personalizat și al programului de educație parentală și ca urmare părinții copiilor romi vor accesa programele de Educație timpurie.
4.5.Variabilele cercetării:
Variabile independente: genul, nivelul de pregătire intelectuală a părinților, mediul de proveniență al acestora, precum și programul de intervenție personalizat și programul de educație parentală.
Variabile dependente: dorința de a participa la programele de Educație timpurie, frecvența copiilor la activitățile de educație formală, gradul de implicare al părinților.
4.6. Lotul cercetării:
După vizitele intreprinse la domiciliile copiilor, înainte de începerea grădiniței, la începutul lunii septembrie 2013, după discuțiile purtate cu toate familiile acestora dar și din observațiile făcute, eșantionul cercetării a fost constituit din 40 de subiecți, 20 de copii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani, care ar trebui să fie înscriși în învățământul de masă din grădinița Șaroșu pe Târnave( în grupa mică/mijlocie și grupa mare) și pe care din varii motive părinții lor nu i-au înscris încă și un număr de 20 de părinți ai acestora. Părinții participanți la studiu au beneficiat de un Program de educație parentală iar copiii de un Program de intervenție personalizat
4.7. Metode utilizate în cercetare
Alegerea metodelor de cercetare a fost făcută în funcție de: caracteristica procesului studiat, de abordabilitatea metodelor și tehnicilor, de existența instrumentelor de investigație potrivite. Așadar am optat pentru următoarele metode:
Observația.
Convorbirea.
Chestionarul.
Experimentul.
4.7.1. Instrumente utilizate în cercetare:
Chestionar de identificare a gradului de implicare a părinților în educația formală sau nonformală a copiilor, adresat părinților.
Chestionar de identificare a gradului de implicare a părinților în educația formală sau nonformală a copiilor, adresat cadrelor didactice;
Programul de educație parentală;
Programul de intervenție personalizat;
4.8. Etapa experimentului constatativ
Experimentul constatativ, ca etapă preliminară a cercetării, s-a desfășurat la începutul anului școlar 2013/2014, în luna septembrie și a dorit pentru început să identifice diferențele de vârstă, gen, stare materială, familială, ce informații au atât copii cât și părinții despre programele de Educație timpurie cât și despre accesul la aceste programe. Din analiza figurii de mai jos se constată că 25% dintre subiecții copii incluși în cercetare au vârste cuprinse între 3-4ani, 25% au vârste între 4-5ani iar 50% au vârste cuprinse între 5-6 ani.
Fig.1.Graficul repartizării subiecților cercetării în funcție de vârstă
Din graficul reprezentat în fig. 2. constatăm că repartiția subiecților copii în funcție de gen este de 40% subiecți de genul masculin și 60% subiecți de genul feminine.
Fig. 2. Graficul repartizării subiecților cercetării în funcție de gen
În perioada 01- 30 septembrie 2013 am făcut vizite acasă la copiii romi din comuna Șaroșu pe Târnave pentru a cunoaște mediile din care provin acești copii, situația familială, materială, comunitatea în care trăiesc, dar și pentru a-i intervieva cu scopul de a afla ce cred ei despre programele de Educație timpurie și despre cum pot accesa la acestea. Întrebările puse au fost:
Dacă știu ce este o grădiniță?
Dacă doresc să meargă la grădiniță?
Dacă au mai fost la grădiniță? Dacă nu au mai fost care este cauza?
Ce vor învăța la grădiniță după accesul la programele de Educație timpurie?
Dacă le-ar place/nu le-ar place la grădiniță?
Răspunsurile copiilor au fost destul de neașteptate în sensul că, deșii unii dintre ei au mai fost la grădiniță sezonier, nu aveau date clare despre acesta. La prima întrebare 15% dintre cei care au frați sau surori care au frecventat grădinița au spus că este un loc cu mulți copii care se joacă și în care învață multe lucruri folositoare și frumoase, 30% au spus că la grădiniță trebuie să meargă pentru că acolo primesc cornul și laptele și se joacă iar 55% au răspuns că nu îi interesează( fig.3).
Fig.3. Grafic reprezentând răspunsurile copiilor la întrebarea “ Știți ce este grădinița?”
La următoarea întrebare “Dacă doresc să meargă la grădiniță?”, deși nu aveau destule date despre grădiniță 25% dintre copii au răspuns ca doresc să meargă, 30% sunt nehotărâți iar 50% nu doresc (fig. 4).
Fig.4. Grafic reprezentând răspunsul la întrebarea “Doresc să meargă la grădiniță?”
Dacă au mai fost la grădiniță? Dacă nu au mai fost care este cauza? Răspunsul la aceste întrebări mi-au relevant problemele cu care se confruntă acești copii acasă și de aceea părinții lor nu au accesat programele de Educație timpurie, ei nefiind înscrișii în grădiniță în acest an școlar.
Despre ce vor învăța la grădiniță după accesul la programele de Educație timpurie 10% dintre copii au știut să explice ce activități se desfășoară în învățământul preșcolar deoarece au auzit de la frații mai mari sau de la rude, 30% au spus că ei ar merge la grădiniță pentru a lua laptele și cornul că acasă nu prea au mâncare iar 60% au recunoscut că nu știu( fig.5).
Fig.5. Grafic reprezentând răspunsul la întrebarea
” Ce vor învăța la grădiniță după accesul la programele de Educație timpurie? ”
Activitatea prioritară din grădiniță este jocul. Cu toate acestea copiii de romi din medii defaorizate, care frecventează grădinița, nu participă pe deplin atunci când cei din comunitatea lor lipsesc. Am observat că, atunci când este vorba de a fi cu “ai lor” copiii sunt dezinvolți, atenți, cooperanți, veseli, însă când sunt doar printer copii neromi sunt stingheri, retrași, tăcuți, se joacă singuri, îndeplinesc sarcinile individuale din cadrul activităților însa în grup și în activitățile frontale sunt șterși. Prin chestionarea copiilor participanți la cercetare, copii care nu au acces la programele de Educație timpurie din diferite motive, Dacă le-ar place la grădiniță? La aceste întrebări 20% au răspuns pozitiv deși nu au mai fost, 40% au dat un răspuns negative iar 40% nu au răspuns.(Fig.6.)
Fig.6. Grafic reprezentând răspunsul la întrebarea:
„Dacă le-ar place la grădiniță?”
A fi părinte înseamnă mult mai mult decât a da viață înseamnă implicare în creșterea copiilor, grijă, dăruire, multă dragoste, bucurie, tristețe, respect, abnegație, satisfacție, muncă, protecție, devotement, ș.a. Grijile de zi cu zi îi împiedică să se bucure pe deplin de minunata ființă care este copilul și pe care îl cresc în lipsuri materiale, spirituale, educaționale, doar pentru că așa au crescut și ei. În cei 17 ani de muncă la catedră am văzut repetându-se de multe ori această indiferență și neîncredere în sistemul de învățământ deoarece educația era pe ultimul loc în sistemul lor de priorități pe primul loc fiind asigurarea hranei, asigurarea căldurii umilului lor cămin, restul era trecut pe plan secundar. Reticiența lor față de grădiniță și școală se mai datorează și felului cum sunt tratați copiii lor în unitățile de învățământ din cauza igienei deficitare, a lipsei unor obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte adecvate, a lipsei rechizitelor, pachetului pentru școală, a faptului că oricât s-ar implica cadrele didactice, acasă părinții nu îi ajută deloc sau prea puțin în rezolvarea temelor așa încât la terminarea unui ciclu de cele mai multe ori copiii lor rămân analfabeți iar acesta este un motiv destul de bun pentru aceștia să nu își mai trimită copiii la grădiniță dar nici la școală. Cu toate acestea, în toată această sărăcie, mai sunt și familii, care se descurcă mai bine din punct de vedere financiar deși locuiesc în zone defavorizate și au alte aspirații pentru copii lor acelea de a se ridica cu fiecare generație și de a-și depăși condiția de marginalizați ai socetății.
În etapa constatativă, pe lângă celelalte date adunate despre părinți i-am intervievat pentru a afla ce cred despre programele de educație timpurie, despre grădiniță în particular. Întrebările puse au fost:
Ce sunt programele de Educație timpurie?
Ce este grădinița?
Cât de importantă este ea pentru copilul dumneavoastră?
Este înscris la grădiniță copilul dumneavoastră? Dacă nu de ce?
După accesarea programelor de Educație timpurie cum îl încurajați pe copilul dumneavoastră să meargă la grădiniță?
La prima întrebare nici un părinte dintre cei 20 de părinți chestionați nu au știut despre ce este vorba nefiind familiarizați cu termenul. La întrebarea următoare 15% dintre părinți știu ce este grădinița consideând-o o instituție importantă au spus că este un loc în care copii lor învață lucruri bune, frumoase, își fac prieteni și sun îngrijiți, 35% nu au o părere foarte bună despre grădiniță ei susțin că acolo copii lor sunt umiliți, că nu învață nimic, iar 50% din cei rămași nu au nici o părere despre grădiniță susținând că nu are nici o utilitate pentru copii lor deoarece ei trebuie să stea acasă cu frații lor până se întorc ei de la muncă sau de la cerșit (fig.7).
Fig.7. Grafic reprezentând răspunsurile părinților la întrebarea
“Ce este grădinița?”
Cât de importantă este ea pentru copilul dumneavoastră? La această întrebare 15% dintre părinți au răspuns că este foarte importantă, 15% că este puțin importantă iar 70% că nu este importantă(fig.8).
Fig.8. Grafic reprezentând răspunsurile părinților la întrebarea
” Cât de importantă este grădinița pentru copilul dumneavoastră?”
La întrebarea “Este înscris la grădiniță copilul dumneavoastră? Dacă nu de ce? toți părinții au răspuns că nu. Motivele lor au fost diverse, de la lipsa banilor, a încălțămintei, îmbrăcămintei, rechizitelor până la lipsa timpului dar și lipsa de interes din partea adulților( “ Nu îi tebuie lui grădiniță”, “ Lasa că-i mai bine acasă” ș.a.).
Încurajările pe care ar trebui să le facă părinții copiilor lor pentru accesarea programelor de Educație timpurie pentru a-i motiva să frecventeze instituțiile de învățământ preșcolar nu sunt la fel de motivante pentru copii de romi ca și pentru copii care provin din familii de români. Încurajările sun mai mult de genul “Dacă te duci la grădiniță o să primești corn și lapte”, “Dacă mergi la grădiniță doamna îți dă bomboane”, “ Azi merg la sapă așa că trebuie să te duci la grădiniță”,”Du-te acolo că e cald până vii acasă poate fac focul”, “ Să mergi la grădiniță ca să te joci cu copiii”,ș.a. Majoritatea părinților romi, ai căror copii frecventează grădinița chiar și sezonier își motivează într-un fel sau altul copiii pentru a se înscrie la grădiniță aceștia sunt într-un procent de 10%, restul de 90% nu îi motivează deloc considerând că dacă ei au crescut stând doar acasă și copii lor pot crește așa (fig.9).
Fig.9. Grafic reprezentând răspunsurile părinților la întrebarea
„Cum îl încurajați pe copilul dumneavoastră să meargă la grădiniță?”
Pentru a avea o mai bună imagine asupra situației părinților romi participanți la cercetare,în etapa constatativă am făcut vizite tuturor familiilor investigate pentru a scoate în evidență problemele cu care se confruntă aceștia. Problematica găsirii unui loc de muncă este de actualitate iar părinții copiilor romi participanți la experiment sunt împărțiți în două categorii cei care au un loc de muncă stabil 30%( doar unul dintre părinți) și părinți care muncesc cu ziua ne-având un loc de muncă 70% ( fig. 10).
Fig.10. Graficul reprezentării situației locului de muncă
a părinților participanți la cercetare
Familiile investigate sunt: monoprentale, biparentale( cu părinți căsătoriți, cu părinți care trăiesc în concubinaj). Raportul situației familiilor reiese din graficele din figura 11, 70% dintre copiii trăiesc în familii monoparentale și 30% în familii biparentale închegate.
Fig.11. Graficul reprezentării situației familiilor participante la cercetare
Situația privind școlarizarea părinților relevă faptul că 30% dintre cei chestionați au treminat doar ciclul primar deoarece au rămas de prea multe ori repetenți fiind puși în postura de a repeata clasa a IV, fiind trecuți de vârstă , 5% l-au finalizat pe cel gimnazial fiind împinși de la spate de către părinții lor, iar 65% nu au frecventat nici o formă de învățământ(fig.12).
Fig.12. Grafic reprezentând școlarizarea părinților participanți la cercetare
Cum trăiesc aceste familii am descoperit intrând în fiecare în casă. Realitatea este dezolantă. Doar 10% dintre au o situație materială bună pe când restul de 90% trăiesc la limita sărăciei.
Fig.13. Grafic reprezentând situația materială a familiilor participante la cercetare
Datorită faptului că nici unul dintre copiii cuprinși în cercetare nu sunt înscriși la grădiniță am dorit să aflu dacă părinții acestora au cunoștințe despre cum se face accesul copiilor lor la programele de Educație timpurie. Întrebările au avut ca scop scoaterea în evidență a informațiilor pe care le au părinții romi nu doar despre accesul copiilor la aceste programe dar și de ce documente au nevoie pentru a-și înscrie copiii la grădiniță. Rezultatele convorbirii au scos în evidență că marea majoritate a părinților, 85% nu știu sau nu au o idee clară despre cum se poate face accesul copiilor la programele de Educație timpurie și nici de ce documente au nevoie pentru a putea fi înscriși în învățământul preșcolar; doar 15% cunosc aceste date după cum se observă în figura 14.
Fig. 14. Grafic reprezentând cunoștințele părinților despre
accesul copiilor la programele de educație timpurie
Am discutat cu părinții copiilor romi dar și cu cadrele didactice cu scopul de a cunoaște câteva aspecte referitoare la importanța pe care aceștia o acordă educației copilului lor înainte de favorizarea accesului acestuia la programele de Eucație timpurie, a nevoi de sprijin din partea educatoarelor pentru a afla cât mai multe despre cum se poate face accesul la programele de Educație timpurie dar și a relației dintre familie și grădiniță. Întrebările puse au fost structurate pe trei mari dimensiuni:
Importanța educației în viziunea părinților, înainte de accesarea programelor de Educație timpurie;
Implicarea în educația copilului înainte de favorizarea accesului acestuia la aceste programe;
Nevoia de sprijin din partea grădiniței pentru accesarea programelor de educație timpurie.
Rezultatele obținute prin răspunsul dat la aceste întrebări pot fi analizate în figura 15: 15% dintre părinți acordă o importanță scăzută oricări forme de educație, nu doresc să fie ajutați de cadrele didactice și nu se implică excesiv în educația copilului lor, 10% dintre părinții acordă o importanță ridicată educație considerând că este extrem de important accesul la programele de Educație timpurie însă nu au de gând să îi înscrie pe copii lor la grădiniță considerând că mai au timp, iar 75% nu le pasă afirmând că ei își educă copiii destul și nu mai au nevoie de altă educație.
Fig.15. Graficul distribuției subiecților părinți după importanța dată educației și nevoia de sprijin din partea educatoarelor pentru accesarea programelor de Educație timpurie
În cadrul cercetării, în etapa constatativă, au fost aplicate chestionare atât părinților, cât și cadrelor didactice cu scopul de a cunoaște câteva aspecte referitoare la rolul implicării familiei în educația copiilor.
Chestionarul destinat cadrelor didactice privind “Rolul implicării familiei în educația copiilor” au cuprins următoarele întrebări:
Cât de importantă considerați că este implicarea familiei în educația copiilor preșcolari după accesarea programelor de Educație timpurie?
Cum îi atrageți pe părinții romi să acceseze programele de educație timpurie?
Cum îi atrageți pe părinți romi să se implice în activitățile din grădiniță după accesarea acestor programe?
Purtați discuții în particular cu acești părinți din proprie inițiativă sau la cererea lor?
Părinții romi se implică și în educația nonformală a copiilor lor?
În cadrul ședințelor cu părinții aceștia iau cuvântul pentru a se informa în legătura cu copilul lor?
După aplicarea chestionarului și rezolvarea lui, din discuțiile cu educatoarea grupei mari de la grădinița unde lucrez și eu și din propria mea experiență la catedră, am concluzionat că părinții romi nu acordă o importanță deosebită implicării familiei în educația copiilor lor. Dificultățile pe care noi educatoarele le întâmpinăm sunt și din cauză că, 80% dintre cei 40 de părinți romi din localitate cu copii cu vârste cuprinse între 3-6 ani, nu accesează programele de Educație timpurie iar peste jumătate dintre copiii romi înscriși în învățământul preșcolar, după accesarea programelor de Educație, vin la grădiniță sezonier așa încât la sfârșitul anului școlar acești copii au învățate doar activitățile rutiniere, de educație plastică și de educație fizică. Atragerea copiilor romi la grădiniță este o problemă delicată dar întrecută de dificultatea cu care se lasă părinții romi convinși că, copilul lor trebuie să aibă acces la programele de Educație timpurie pentru a fi educat. O modalitate eficientă de a-i implica în educația copiilor lor dar și de a-i impulsiona pe cei care nu doresc să-și înscrie copii în programele de Educație timpurie, sunt programele parentale de Educație a părinților, “Zilele porților deschise” dar și alte activități menite să îi atragă. Din datele adunate am concluzionat că 10% dintre părinți sunt foarte implicați în educația copiilor lor dorind să aibe acces la programele de Educație timpurie, 20% dintre ei se implică foarte puțin nefiind foarte interesați iar 70% nu se implică deloc (fig 16).
Fig.16.Grafic reprezentând rolul implicării părinților în educația copiilor
după completarea chestionarelor de către educatoare
Chestionarul destinat părinților romi privind “Rolul implicării familiei în educația copiilor” au cuprins următoarele întrebări:
Care este rolul implicării familiei în educația copiilor?
De ce este importantă implicarea familiei în educția copiilor?
După accesarea programelor de Educație timpurie ve-i participa la activitățile formative și extracurriculare atunci când este cazul?
Parteneriatul grădiniță-familie vă poate ajuta să vă implicați mai mult în educația copiilor dumneavoastră?
Vă implicati în educația nonformală a copilului dumneavoastră?
După înscrierea copiilor dumneavoastră în grădiniță ve-ți participa la ședințele cu părinții?
Rezultatele obținute în urma chestionarelor date părinților nu au fost prea departe de cele contorizate mai sus. 10% dintre repondenți au declarat foarte important rolul familiei în educația copiilor, au dorit să puncteze că, după accesul copiilor la programele de Educație timpurie vor participa la toate activitățile desfășurate în grădiniță chiar și la ședințele cu părinții, 20% au recunoscut că nu se implică destul iar 70% că nu se implică deloc și nu se vor implica nici după înscrierea copiilor lor în grădiniță, di varii motive(lipsa timpului, locul de muncă departe de casă, lipsa hranei, a vestimentației adecvate pentru copil, igiena deficitară,etc.).(Fig.17).
Fig.17. Grafic reprezentând rolul implicări părinților în educația copiilor după
contorizarea rezultatelor chestionarului pentru părinți
4.9. Etapa experimentală
În această etapă am realizat programe de consiliere a copiilor romi și a părinților lor. Derularea programului de Educație parentală și Programului de intervenție la copii, în experimentul de față, s-a desfășurat în semestrul I al anului școlar 2013/2014 și au avut o durată de 3 luni (octombrie, noiembrie, decembrie).
Scopul principal al acestora a fost prevenirea și combaterea marginalizării și a excluziunii socialeși, totodată, crearea unui mecanism pentru îmbunătățirea accesuluicopiilor la prográmele de Educație timpurie iar prin acesta la o educatie de calitate pentru grupurile de romi dezavantajate prin aplicarea unor programe de educație parentală și de intervenție personalizată în vederea stimulării interesului pentru accesul la aceste programe de Educație timpurie.
4.9.1. Programul Educație parentală
Motto: „Totul educă: oamenii, lucrurile, fenomenele, dar în primul rând și în cea mai mare măsură, oamenii. Între aceștia primul loc îl ocupă părinții și educatorii” –
A. S. Makarenko, „Cartea pentru părinți”
Învățământul preșcolar actual urmărește abordarea integrală a copilului și a educației sale, implicarea familiei și a comunității în educația copilului, dezvoltarea politicilor educative de responsabilizare, precum și dezvoltarea organismelor societății civile care să promoveze alternative educaționale specifice vârstei de 3-6 ani. Antrenând familia ca partener în educație, grădinița asigură susținerea optimă a învățării copiilor și a nevoilor lor de dezvoltare. Conștientizarea părinților asupra rolului și a importanței accesului copiilor la programele de Educație timpurie reprezintă imperativul învățământului preșcolar iar o colaborare de succes dintre grădiniță și familie sporește înțelegerea și sensibilitatea față de nevoile copilului, potențând astfel reușita integrării lui în marea familie a grădiniței dar și pe mai departe în școală. Activitățile acestui program de Educație parentală, desfășurate împreună cu familiile copiilor romi din zone defavorizate și în favoarea acestora, constituie o parte componentă a unui program eficient de Educație timpurie. Prin aceste activități părinții au fost sprijiniți să își cunoască copiii, să le identifice nevoile, să sprijine dezvoltarea și cresterea lor armonioasă nu numai în familie dar și în grădiniță prin accesarea programelor de Educație timpurie.
În cazul părinților programul a fost derulat în cadrul grădiniței cu program normal Șaroșu pe Târnave cu o frecvență de 1 întâlnire pe săptămână, a câte 120 de minute fiecare.
Scopul programului de Educație parentală este ca prin activități specifice părinții de etnie romă din zone defavorizate să conștientizeze importanța accesului copiilor lor la programele de Educație timpurie, cunoașterea de către acești părinți a importanței educației formale și nonformale, cunoașterea și punerea în practică a unor metode pentru însușirea acelor abilități care sunt folositoare, chiar indispensabile, pentru educarea copiilor.
Obiectivele programului:
O.1. Să fie informați cu privire la programele de Educație timpurie despre cum pot accesa aceste programe
Activitea nr.1:
Prezentare PPT cu tema” Accesul copiilor la programele de Educație timpurie”.
Dezbatere pe baza materialului prezentat.
Prezentarea documentelor necesare înscrierii la grădiniță de către directorul Unității.
Organizarea activității: frontal, individual.
Persoane implicate: părinți romi, educatoare, director.
Timp necesar: 120 minute.
Metode: vizionarea, conversația, explicația, demonstrația
Mijloace: retroproiector, panou, materiale informative scrise, coli de flipchart, carioca.
Concluzie:
Prin participarea la această ședință a cursului am dorit să informăm țoți părinții participanți la experiment despre ce înseamnă accesul copiilor la aceste programe, ce sunt aceste programe, prezentarea documentelor necesare înscrierii la grădiniță de către directorul Unității Lic. Teoretic, Dumbrăveni pe lângă care funcționăm, cum se completează aceste documente. Părinții romi au fost interesați de această temă mai ales că mai mult de jumătate dintre ei nu știu să scrie și să citească deși și-ar dorii acest lucru, au scos în evidență problemele legate de locul de muncă, de lipsa banilor, de lipsa obiectelor de îmbrăcăminte și încălțăminte, hrana inexistentă în unele zile, locuințele fragile fără utilități etc. și care sunt cauzele majore, au susținut ei, pentru neaccesarea programelor de Educație timpurie, dorind să fie ajutați să găsească soluții la acestea. Promisiunile făcute de mine dar și de directorul Unității: că le vom oferii ajutor material prin găsirea de sponsori care să doneze o parte din materialele necesare( haine, încălțăminte, hrană, săpun, lumânări deoarece nu au current,ș.a.), că îi vom ajuta în completarea formularelor de înscriere la grădiniță, le vom oferii dosare, hârtie, xerox, rechizite copiilor, ș.a.i-au impulsionat să facă alegerea corectă accea de a-și înscrie copiii la grădiniță. În anul următor 2014/2015, domnul director a promis că se va înființa o școală a adulților prin care se dorește reducerea analfabetismului în rândul populației adulte de etnie romă și prin aceasta, sperăm noi, se va îmbunătății accesul copiilor la programele de Educație timpurie.
O.2. Să conștientizeze importanța accesului la aceste programe a copiilor romi din medii defavorizate.
Activitatea nr.2:
a)Prima săptămână:
Prezentare PPT cu tema “ Educația pentru toți”, prima parte a acestuoi material denumit” Viitorul meu fără educație”.
Jocuri de rol:”Vreau la grădiniță!”, “ Sunt și eu ca și ceilalți copii?”,
” De ce să nu fiu educat”(metoda interactivă” Brainstorming”).
Convorbire: “De ce să îmi trimit copilul la grădiniță?”(“Reporter”)
Activitatea nr.3.:
b) Săptămâna a II-a:
Partea a II-a a PPT-ului “ Așa arată viitorul meu ca și om educat”
Jocuri de rol:”Vreau la grădiniță!”,
” Ce vreu să fie copilul meu când o să crească mare”( metoda interactivă”Explozia stelară”)
Convorbire pentru a trage concluzii finale( metoda interactivă“ Ciorchinele”).
Organizarea activităților: frontal, individual, pe grupuri.
Persoane implicate: părinți, educatoare.
Timp necesar: 2 săptămâni/120 minute o întâlnire
Metode: vizionare PPT, conversația, jocul de rol, explicația, demonstrația, metode interactive:
“Ciorchinele”, “Reporter”,” Brainstorming”, ”Explozia stelară”
Mijloace: Retroproiector, panou , flipchart, coli de flipcheart, carioca, microfon.
Concluzie:
După desfășurarea acestor activități interesul părinților pentru educația copiilor lor a crescut semnificativ. PPT-urile: „Viitorul meu fără educație”i-au impresionat, primul în mod neplăcut deoarece doar după ce au vizionat materialul au relizat cât de dură este viața acestor copii care vagabondează prin diferite locuri, sunt renegați de societate, ajung să întregească ciclul vieții fără educație a părinților lor și să pornească într-o interminabilă luptă pentru supraviețuirea lor, apoi și a copiilor lor. Al doilea material i-a surprins în mod plăcut, dar le-a dat și speranțe pentru un viitor mai bun pentru ei, dar și pentru copii lor, deoarece și-au dat seama că accesând aceste programe de Educație timpurie deschid orizonturi noi spre o viață mai bună nu numai pentru copiii lor dar și pentru ei. Temele următoare desfășurate prin joc de rol și metodele interactive folosite nu au făcut decât să le întărească aceste convingeri.
O.3. Dezvoltarea abilităților părinților de a se implica în educația copiilor lor.
Activitatea nr.4:
Educația din familie
Pentru atingerea acestui obiectiv am desfășurat cursul pentru părinți ,,Educăm așa !”, care este un mod de informare educațională preventivă și de sprijin acordat părinților romi participanți la experiment. Prin desfășurarea acestui curs am dorit realizarea unei bune relații între părinți și copii deoarece aceasta este condiția dezvoltării sănătoase și armonioase a copilului, prevenirea unor probleme grave de educație, prevenirea unor probleme în comportamentul copilului și a spiralei negative pe care o determină acestea.
Subactivități:
Acordarea atenției și aprecierea.( Subactivitatea 1)
Stabilirea limitelor , a spune NU și a interzice. .( Subactivitatea 2)
Ignorarea, izolarea și pedeapsa. .( Subactivitatea 3)
Organizarea activității: frontal, individual, pe grupuri.
Persoane implicate: părinți, educatoare.
Durata: 3 săptămâni( o dată / săptămână).
Timp necesar unei activități: 120 minute.
Metode: conversația, explicația, demonstrația, jocul, jocul de rol,
Mijloace: flipchart, coli de flipchart, carioca, coli A4, cartonașe, plicuri.
Concluzie:
Cursul pentru părinți “Educați așa” a început cu nemulțumirea părinților pentru că, considerau ei, părinții cu bani pot să le dea recompense copiilor iar ei nu, nu le pot impune limite deoarece sunt mai mereu plecați, iar copii lor sunt singuri acasă sau cu vecinii, alte neamuri care nu prea au timp pentru ei, la fel și în cazul izolării, ar zice NU. Cel mai ușor acceptată a fost aprecierea pentru că au conchis cu toții că o pot face. Recunosc că la început am fost luată prin surprindere deoarece am desfășurat acest curs de foarte multe ori de când sunt formator de părinți însă m-am mobilizat și am găsit soluții pe care le-am arătat prin diverse jocuri, așa încât părinții au fost mulțumiți și dornici să le încerce pe proprii copii.
Activitatea nr.5:
Educația în grădiniță
Prin aceste activități părinții vor fi conștientizați că prin accesarea programelor de Educație timpurie vor fi direct/ indirect implicați în educația formală și nonformală a copiilor lor.
Activități:
“Ce este educația formală și nonformală?” prezentare PPT
Prezentarea activităților din grădiniță, când se desfășoară acestea dar și importanța fiecăreia pentru educația copilului.( Metoda “ Lotus”)
Cât de mult vor fi implicați în educația formală/ nonformală a copiilor lor?(discuții libere)
De ce este importantă această implicare?( Metoda “ Brainstorming”)
Organizarea activității: frontal, individual, pe grupuri.
Persoane implicate: părinți, educatoare.
Timp necesar: 120 minute.
Metode: conversația, explicația, demonstrația, metoda “ Lotus”, “ Brainstorming”
Mijloace: flipchart, coli de flipchart, carioca, retroproiector, panou
Concluzie:
Materialul electronic prezentat a fost deschizător de drum pentru părinții care nu au copii la grădiniță deoarece nu au drit sau nu au putut să o facă, relevându-le într-un mod simplu date despre educația care se face în grădiniță. Metodele tradiționale îmbinate cu cele moderne au dat frâu liber imaginației și conversației creative legate de această temă.
O.4. Implicarea celorlalți păinți din grupă în activități de mentorat pentru convingerea părinților romi de beneficiile accesului copiilor la programmele de Educație timpurie prin oferirea de exemple personale dar și pentru oferirea de sprijin material și emoțional.
Activitatea 6:
“ Diferiți dar egali” prezentare PPT.
Discuții libere pe marginea prezentării materialului.
Exemple de comportament date de părinții mentori.
Formarea de grupuri între părinții romi și părinți neromi.
“Vreau să ajut și pot”-ateliere de lucru
Discuții despre cum vor putea fi sprijiniți atât material cât și emoțional de părinții mentori.
Organizarea activității: frontal, individual, pe grupuri.
Persoane implicate: părinți, educatoare.
Timp necesar: 120 minute.
Metode: conversația, explicația, demonstrația, metoda “ Lotus”, “ Brainstorming”
Mijloace: flipchart, coli de flipchart, carioca, retroproiector, panou
Concluzie:
Implicarea celorlalți păinți din grupă în activități de mentorat pentru convingerea părinților romi de beneficiile accesului copiilor la programmele de Educație timpurie și prin oferirea de exemple personale dar și pentru oferirea de sprijin material și emoțional a fost primită cu bucurie de către părinții romi participanți la program deoarece, au spus ei, nu au decât de învățat de la ceilalți părinți. Invitați să ajute părinții neromi au fost grupați în 10 grupuri, partenerii mentori trebuind să-i sfătuiască, să le ofere sprijin moral, să-i ajute, să îi indrume și să îi invețe să rezolve problemele apărute oferind exemplul personal atât în cadrul cursului cât și după încheierea acestuia. Atunci când am pornit în căuterea de părinți mentori am întâmpinat diferite probleme de la refuzul categoric până la formulări ca “ De ce eu?”, “ Le dau destule când vin la poartă”etc. însă am găsit și părinți mărinimoși și dornici să ajute.
Activitatea nr.7.
Programul de Educație parentală s-a încheiat cu “Săptămâna porților deschise” în care părinții au putut petrece o întreagă săptămână la grădiniță alături de copiii lor.
Tabelul nr.1.
Calendarul desfășurării activităților și subactivităților din cadrul programului de Educație parentală
4.9.2. Programul de intervenție personalizată
Motto „… Eu sunt copilul. Tu ții în mâinile tale destinul meu. Tu determini în cea mai mare măsură, dacă voi reuși sau voi eșua în viață!
Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire.
Educă-mă, te rog, ca să pot fi obinecuvântare pentru lume".
(Din Child's Appeal, Mamie Gene Cole)
Educația incluzivă are ca principiu fundamental, un învățământ pentru toți, împreună cu toți care constituie un deziderat și o realitate ce câștigă adepți și se concretizează în experiențe și practici de integrare/ incluziune. Programele de stimulare timpurie a dezvoltării reprezintă o etapă decisivă în realizarea obiectivelor educației pentru toți. Acestea au o influență determinantă asupra formării inteligenței, a personalității și a comportamentelor sociale. Grădinița care îi receptează în colectivitatea sa pe copiii defavorizați și își determină intern „direct și indirect” atitudinea față de aceștia este alcătuită din: educatoare, părinți, copii, iar la nivel extern, societatea cu numeroase instituții. O condiție esențială pentru reușita acestor acțiuni comune ale celor trei factori activi din grădiniță este existența unor relații de înțelegere, constructive care se realizează prin atitudini deschise, prin disponibilitate, printr-un positivism specific ce se cimentează cu voință și convingere din ambele părți implicate.
Educatoarea trebuie să cunoască problemele copiilor pe care îi va primi în grupă în scopul înțelegerii acestora și pentru a-și putea modela activitățile, în funcție de necesitățile copiilor iar grupele în care vor fi integrati vor trebui să primească informații într-o manieră corectă și pozitivă despre aceștia. Sensibilizarea copiilor neromi din grupe se va face prin: crearea și aplicarea unor jocuri, teatru de păpuși, prin diferite povestiri, texte literare, prin discuții, desene, memorizări,vizitarea locurilor în care copii romi trăiesc, tot ceea ce determină copiii neromi să înțeleagă mai bine situația acestor copii marginalizați de soartă. Pentru o bună integrare a copiilor romi după accesarea programelor de Educație timpurie, aceșta trebuie ajutați foarte mult. În cazul în care sunt înscriși în grădiniță, ei vin cu o dublă teamă , prima este teama ca mama să îl abandoneze la grădiniță iar a doua este teama de noul grup în care trebuie să se integreze, grup care este foarte diferit de cel în care a crescut și în care toți membrii sunt asemănători, au aceleași aspirații, folosesc aceeași limbă, nu au reguli pe care să le respecte. În noul grup ei sunt considerați paria și din cauza mentalității părințillor care își educă copiii să facă diferențe entice și să se ferească de copii romi ca de o boală. În fiecare an duc o luptă pentru integrarea acestor mici marginalizați care, după ce pleacă părinții, rămân în grupă dezorientați căutând din priviri ceva sau pe cineva cunoscut. Pentru a ajuta copiii, să se adapteze mai bine la noul mediu, în cazul înscrierii lor în grădiniță, am trecut frecvent pe la locuințele tuturor copiilor romi implicați în studiu având cu mine o păpușă, Maria, care are caracteristicile dar si portul etniei rome, cu care le-am făcut cunoștință tuturor. Copiilor romi păpușa Maria le-a povestestit cât de bine o duc toți copii care vin la grădiniță, le explică ce activități se desfășoară în grădiniță, ce jucării sunt, ce jocuri se pot juca, vor scrie, vor desena, că acolo nu vor fi singuri ci vor fi copii ca și ei, mai mari sau mai mici, educatoarea îi va ajuta să învețe lucruri frumoase și le va arăta o lume minunată așa cu ei nici nu își închipuie.
După accesarea programelor de Educație timpurie și înscrierea acestora într-una din grupele din grădiniță pentru a se putea integra mai ușor dar și pentru a-i putea ajuta să elimine handicapul lipsei de cunoștințe am inițiat, pentru acești copii, pe lângă celelalte activități de integrare, și un Plan de Intervenție.
Scopul Programului de intervenție este creșterea stimei de sine, a încrederii în forțele proprii a copiilor de etnie romă care trăiesc în medii defavorizate prin elaborarea unor modalități de inserție socio-preșcolară prin intermediul educației formale și nonformale desfățurate în unitățile de învățământ preșcolar pentru realizarea accesului la programele de Educație timpurie și evitarea abandonului preșcolar.
Obiectivele operaționale ale Programului de intervenție au constat în:
observarea sistematică a copiilor romi în cadrul activităților ;
stimularea gândirii copiilor romi care să permită dezvoltarea capacităților de exprimare
verbală, de stabilire a diferitelor tipuri de relații, de rezolvare de probleme;
dezvoltarea emoțională a acestora prin:
exprimarea sentimentelor;
creșterea capacităților de autoevaluare;
creșterea stimei de sine.
dezvoltarea capacităților cognitive ale acestor copii prin:
stimularea proceselor senzoriale;
formarea unor deprinderi de lucru;
stimularea operațiilor gândirii;
dezvoltarea aptitudinilor de factură socială prin:
încurajarea copiillor romi sǎ ia decizii și sǎ rezolve probleme;
crearea de ocazii în care copiii sǎ lucreze cu toți copiii din grupă;
stimularea respectului fațǎ de ideile celorlalți;
dezvoltarea fizică prin:
dezvoltarea controlului activității motrice fine;
stimularea acuității vizuale și auditive;
încurajarea gesturilor corporale;
exerciții practice pentru coordonarea ochi-mână.
Tabelul nr.2
Calendarul desfășurării activităților din cadrul programului de intervenție la clasă.
Pentru a avea succes în derularea Planului de intervenție la clasă am considerat necesar că trebuie amenajat mediul educațional al claselor astfel încât să permit dezvoltarea liberă a copiilor dar și să pună în evidență dimensiunea interculturală și pe cea a incluziunii sociale. Mediul în care au fost reflectate aceste aspect ale diversității a fost conceput în așa fel încât să nu contribuie la reproducerea stereotipurilor ci să ajute copiii să se situeze corect în mediul socio- cultural local, să le asigure suport pentru dezvoltarea stimei de sine și a unei imagini pozitive a propriului grup etnocultural și a fmiliei. Pentru aceasta am avut în vedere diferitele elemente ale cadrului în care se desfășoară activitățile în seviciile de Educație timpurie din grădinița noastră dar și ale activităților: mediul fizic, decorarea sălilor și a spațiilor commune ale grădiniței, dotarea tuturor centrelor de activitate cu material și jucării, metodele de lucru utilizate (tradiționale dar și moderne care să dezvolte gândirea critică, cooperarea…), împărțirea copiilor în grupe, evitarea segregării ș.a. Din momentul înscrierii copiilor în grădiniță, prin accesarea programelor de Educație timpurie, paleta diversă de activități desfășurată după o planificare personalizată dar și prin implementrea planului de intervenție la clasă pentru copiii romi a făcut posibilă nu doar integrarea acestor copii de etnie romă în cadrul grupului de preșcolari al grupelor ci și însușirea de către aceștia a unor abilități necesare unei dezvoltări psihofizice normale.
Pentru a relata cât mai fidel realitatea din grupul clasei am dorit să scot în evidență și ce știu copiii neromi din grupele supuse cercetării despre diferențele culturale, despre diversitate, dar și pentru a-i face să înțeleagă și să acepte mai ușor că diversitatea este bună, că putem învăța multe lucruri frumoase unii de la alții, că putem fi prieteni. Folosindu-mă de metode ale gândirii critice am descoperit împreună ce înseamnă să fi diferit și cum poți să accepți diversitatea.
1. ETAPA INIȚIALĂ – EVOCAREA
ETAPA DE REALIZAREA SENSULUI
Am desfășurat activități diverse care au avut ca scop dezvoltarea empatiei la copii, egalizarea șanselor la educație pentru toți copiii, eliminarea discriminării, stimularea respectului fațǎ de ideile celorlalți, exprimarea sentimentelor, creșterea capacităților de autoevaluare, creșterea stimei de sine, toate acestea pentru a verifica ipoteza conform căreia dacă alături de Educația timpurie din grădinițe se va promova și aplica principiile incluziunii sociale acestea vor contribui la egalizarea șanselor copiilor la progresul acestora și ulterior la integrarea în societate.
Activități de informare. Am căutat reviste, planșe, albume, cu copii din toate țările pentru a-i familiariza pe copii cu diversitatea de culoare și aspect al omului în general. Le-am citit copiilor despre copiii din România, despre multiculturalitate dar și despre alte țări, despre cum învață, cum se comportă, ce probleme au, dându-le exemple din situații concrete prin PPT-urile vizionate împreună. În grupuri de 3-4 copii aceștia au sortat după preferință imagini cu copii “diferiți”dar pe care îi doresc să le fie prieteni. Un exemplu de activitate a fost cel de relizare a unei scurte povestiri. Fiecare grup format a alcătuit o povestire intitulată “Așa vreau să fie prietenia noastră!” , povestire în care li s-a sugerat să folosească și cuvinte din alte limbi(română,romani,germană). După fiecare expunere copiii din celelalte grupuri au fost întrebați: “Cum poți să-i dai alt sfârșit povestirii?” De asemenea am antrenat copiii în povestiri create de ei cu tema “O faptă bună”, povestire care este analizată de copii prin diverse întrebări. Am aplicat apoi tehnica Hărții conceptuale pentru a vedea dacă copiii cunosc drepturile copiilor și modul de gândire și interrelaționare a copiilor privind diversitatea în grup. Am desenat în mijlocul colii de hârtie câte un copil de culoare diferită, le-am dat copiilor câte o coală de hârtie și le-am cerut să deseneze în jurul unui copil tot ceea ce le trece prin minte despre copilul desenat, tot ce ar trebui să aibă copilul respectiv; tot ce le doresc ei; timp de lucru 20 minute. După expirarea timpului copiii s-au grupat câte trei, au comparat desenele și un reprezentant al fiecărui grup a prezentat ideile comune, apropiate ca și conținut, rezultate din desene. De asemenea s-au căutat elementele diferite din desene care au fost constatate la câțiva copii. Desenele diferite, sărace în conținut, au fost cele în jurul copiilor colorați cu negru, maro (au desenat în jurul lor doar părinți, dulciuri). Desenele au fost puse pe un panou, cele cu elemente comune separat de cele cu puține elemente și li s-a cerut copiilor să se așeze fiecare acolo unde le este lucrarea (Turul galeriei). Copiii care nu le-au oferit prea mult copiilor de culoare au fost stingheriți, nu au vrut să se separe, n-au știut cum să motiveze desenele „sărace” în conținut. Pentru a trage o concluzie am pus câteva întrebări, care au dorit să scoată în evidență egalitatea de drepturi dintre toți copiii. Din această activitate copiii au învățat că indiferent de culoare toți au elemente comune: părinți, jucării,prieteni, au aceleași drepturi iubesc natura, animalele, au casă, o țară, etc.
Reflectarea diversității în Întâlnirea de dimineață. Obișnuiea copiilor cu idea diversității a reprezentat o prioritate pentru mine, indiferent de profilul copilului cu care am lucrat. Cu atât mai mult în conjunctura prezenței în grupă a acestor copii care vin din familii rome deci provin dintr-un mediu cultural diferit. Activitățile desfășurate în cadrul întâlnirii de dimineață a reprezentat un moment propice pentru o mai bună cunoaștere, interrelaționare, dezvoltarea vorbirii, a stimei de sine, moment în care copiii au relatat diferite aspect caracteristice apartenenței lor etnoculturale, într-un mod care a generat atitudini pozitive. Astfel, folosind metoda “Scaunul povestitorului”, copiii și-au descries familiile, au descries cum au sărbătorit diferite evenimente în familie, interacțiunie cu membrii comunității lor, au descries prietenii pe care îi au, problemele pe care le au acasă și pe care ar dorii să le poată rezolva, ș.a. Salutul, reluat în diferite forme, a permis cunoașterea, în cadrul grupului, a numelui fiecărui copil, a interrelaționării dintre aceștia, a bucuriei de a se saluta și de a putea fi cu colegii de grup în toate zilele săptămânii. Pentru prezență am realizat un pom al prieteniei în care fiecare copil și-a colorat o frunzuliță după care a fost ajutat să–și scrie și să o lipescă pe coroană. Sub acesta am confecționat, tot împreună, două căsuțe( casa lor și grădinița), fluturați colorați lipiți pe bețișoare pe care am aplicat pozele copiilor grupei, realizând astfel coeziunea grupului.
Activitățile realizate în cadrul sectoarelor de acitvitate pe care le-am denumit “Zone inteligente” au avut menirea de a dezvolta inteligențele multiple ale copiilor creând cadrul perfect pentru dezvoltarea fizică, emoțiomnală, auditivă, cognitivă, a inteligențelor: verbal- lingvistice, logico-matematice, vizual- spațiale, ritmico- muzicale, corporal- kinestezice, interpersonale, intrapersonale, naturaliste, spiritual, imaginative.
Activitățile desfășurate pe Domenii experiențiale au fost o adevărată provocare pentru copiii romi deoarece trebuiau să stea liniștiți, să asculte, să rezolve sarcini individual sau în grup. Nefiind învățați cu perioadele statice au avut nevoie de mai mult timp pentru a se adapta dar și pentru a se concentra în primirea sarcinilor, înțelegerea lor dar și în rezolvarea acestora. Datorită metodelor interactive folosite, în special a cooperării, în cadrul grupului ei au reușit să se achite cu brio de sarcinile primate, primind laude din partea mea dar și din partea colegilor de grup. Aplicînd metodele:Brainstorming, Știu/Vreau să știu/Am învățat, Explozia Stelară, Pălăriile gânditoare, Lotus individual și de grup, învățarea prin cooperare, Pătratele divizate, Cubul, Turul galeriei, Acvariul,Ciorchinele, Predicțiile ș.a. am reușit să formez la copii comportamente creative, critice, disponibilitatea de a lua decizii și de a le argumenta prin exersarea gândirii critice, gândirii divergente, care invită la elaborarea unor soluții personale pentru problemele identificete în diverse situații. Pentru toate Domeniile experiențiale și pentru fiecare dintre cele șase teme din curriculum am conceput activități care au vizat, alături de atingerea unor obiective prevăzute în curriculum dar și în planul de intervenție, și obiective care țin de dimensiunea incluzivă și interculturală
Exerciții pe linia valorii. Conturarea unei opinii ferme în cazul unor controverse care permit adoptarea de poziții extreme a fost una dintre activitățile pe care le-m realizat destul de des în cadrul grupei. De exemplu: la afirmația :“Eu nu mă joc cu țiganii! Așa mi-a spus mama!” Le-am cerut copiilor să se așeze de-o parte și de alta a unei linii, cei care au fost de accord cu afirmația făcută de-o parte a liniei, cei care nu au fost de accord de cealaltă parte a liniei. Fiecare subgrup format și-a expus punctul de vedere, pe parcurs copiii au putut dar au și dorit să-și schimbe grupul atunci când au fost convinși să-și schimbe părerea avută la început, ori și-au schimbat-o datorită argumentelor aduse de ceilalți copii.
Prin basme, povești și povestiri despre animale, plante ori copii aflați în dificultate și neajutați de alții am căutat să dezvolt spiritul de compasiune și solidaritate. Un exemplu elocvent a fost lecturarea povestirii “Fetița cu chibrituri” de Hans Cristian Andersen, le-am cerut copiilor să spună câteva idei despre: «Ce s-ar fi putut face pentru această fetiță? », »Ce ar face ei dacă ar întâlni o asemenea situație? », etc. apoi le-am cerut să dea alt sfârșit povestirii alegându-se cel mai frumos final care a fost redat de copii, prin desen. Pe acest scenariu am procedat și cu alte basme, povești, povestiri dar și cu poezi(“Gândăcelul” de Elena Farago, “Cățeluțul Șchiop”de T.Arghezi, ș.a.). Culese de la cei din comunitatea romă din localitate am citit și povești tradiționale țiganești acestea i-au încântat pe copiii romi și neromi deopotrivă.
Activități artistico-plastice au fost foarte bine primate de copii romi. Lucrul cu plastelină, lut, aluat, desenul cu creioane colorate, carioca, cretă, pictură realizată în diferite tehnici au scos la iveală micii artiști care stăteau adormiți în acești copii defavorizați, reușind să atragă admirația, nu doar a cadrelor didactice, ci și a elorlalți copii din gradiniță. Lucrările copiilor au fost afișate în diferite locuri din clasă dar și din grădiniță, cu numele copilului scris în mod vizibil, creând un echilibru în poziția aleasă pentru lucrările copiilor, în funcție de apartenența etnică.
Activitatea muzicală.Prin cântece am sensibilizat copiii asupra îndemnurilor la prietenie, ajutor, toleranță: “Imnul păcii”, “Copii din lumea toată”, “Imnul Europei”, ”Negruța”,”Caravanele” ș.a. Am organizat audiții cu cântece și jocuri muzicale ale diferitelor naționalități, pe care le-am învățat și le-am interpretat cu toții.
Activitățile liber alese din partea a doua a zilei au ajutat copiii să învețe să respecte reguli, să coopereze cu partenerii de joc, să-și dea frâu liber imaginației, să-și respecte colegii, să se ajute reciproc.
4.10. Etapa evaluativă.
Această etapă s-a desfășurat în semestrul II a anului școlar 2013/2014 luna ianuarie în care am evaluat prin comparație, rezultatele din etapa constatativă cu cele din etapa experimentală pentru a vedea dacă prin derularea celor două programe al căror scop principal a fost prevenirea și combaterea marginalizării și a excluziunii sociale și totodată, crearea unui mecanism pentru îmbunătățirea accesului copiilor la programele de Educație timpurie iar prin acesta la o educație de calitate pentru grupurile de romi dezavantajate prin aplicarea unor programe de educație parentală și de intervenție personalizată în vederea stimulării interesului pentru accesul la aceste programe de Educație timpurie.
În urma aplicării programelor de intervenție asupra părinților și copiilor am constatat că diferențele dintre cele două etape sunt semnificative. Dacă la prima discuție avută cu părinții copiilor romi nici unul dintre acețtia nu a știut să spună ce sunt programele de Educație timpurie, după intervenția făcută prin programul de educație parentală 85% au știut să explice ce reprezintă aceste programe și doar15% aveau încă neclarități (fig.18, 19)
Fig.18. Grafic reprezentând răspunsul la Fig.19. Grafic reprezentând răspunsul la
întrebarea “Ce este Educația timpurie” întrebarea “Ce este Educația timpurie”
din etapa constatativă după etapa experimentală
Mai ușor a fost să răspundă la a doua întrebare “ Ce este grădinița?” pentru 15% dintre repondenți deoarece erau familiarizați cu acest termen însă ceilalți părinți, 85%, nu au știut sau nu i-a imnteresat. După trecerea prin etapa experimentului propriu-zis situația s-a schimbat, doar 5% nu au mai știut, 95% fiind în măsură să explice(fig. 20, 21)
Fig.20. Grafic reprezentând răspunsul la întrebarea Fig.21. Grafic reprezentând răspunsul la
“Ce este grădinița ”din etapa constatativă întrebarea “Ce este grădinița ”după experiment
Problema analfabetismului din cele două cartiere din localitatea Șaroșu pe Târnave, Chirpeș și Florilor, a făcut ca lipsa de educație să fie un lucru obișnuit pentru părinți astfel, doar 15% consideră importantă grădinița pentru copii lor, 15% prea puțin importantă iar 70% că nu este importantă iar copiii lor nu au nevoie de ea. Datele sau schimbat considerabil după programul de educare al părinților așa încât 90% dintre părinți au reușit să vadă că a fi educat este în favoarea copiilor lor și doar 10% au încă dubii în a accesa programele de Educație timpurie pentru a oferi astfel, copiilor lor, șansa de a fi educați(fig.22, 23).
Fig.22. Grafic reprezentând răspunsul la întrebarea” Importanța grădiniței pentru copilul dumneavoastră” din etapa constatativă
Fig.23. Grafic reprezentând răspunsul la întrebarea” Importanța grădiniței pentru copilul dumneavoastră”din etapa experimentală
“Este înscris copilul dumneavoastră la grădiniță?” Răspunsul dat de părinți la această întrebare în etapa constatativă nu a fost o noutate pentru mine deoarece problema accesării programelor de Educație timpurie este veche, de câțiva ani, părinții participanți la cercetare ne-având copiii înscriși în sistemul de învățământ preșcolar. Programul de consiliere a părinților s-a dovedit a fi foarte eficient deoarece la jumătatea lui, părinții care nu au accesat niciodată programele de Educație timpurie au revenit asupra deciziei lor de a nu-și trimite copiii la grădițiță înscriindu-i pe aceștia în învățământul preșcolar prin accesarea programelor de Educație timpurie, fiind informați și despre cum se face accesul la aceste programe, așa încât de la un refuz categoric am notat o schimbare surprinzătoare a implicării, 95% dintre părinți au înscris copiii la grădiniță în una dintre cele trei grupe, în funcție de vârstă, doar 5% nu doresc să o facă considerând că mai au timp copii lor să meargă la grădiniță, aceștia având vârsta de 3 ani (fig24, fig.25).
Fig.24. Grafic reprezentând interesul părinților Fig.25. Grafic reprezentând interesul părinților
pentru înscrierea copiilor în grădiniță pentru înscrierea copiilor în grădiniță
din etapa constatativă din etapa experimentală
Deoarece activitățile desfășurate în cadrul programului pentru Educația parentală au avut un impact pozitiv asupra părinților participanți aceștia au folosit diverse tipuri de motivații pentru a-i face pe copii lor să se înscrie la grădiniță considerând accesarea programelor de Educație timpurie una din prioritățile majore la care trebuie să acceadă pentru a schimba în bine viitorul copiilor lor. Datele comparative atestă o îmbunătățire considerabilă după etapa experimentală față de cea constatativă: dacă la îceput doar 10% dintre părinți își motivau copiii și 90% nu îi motivau deloc după experimentul făcut 95% își motivează și încurajează copiii să participe la programele de Educație timpurie și doar 5% nu o fac(fig.26, 27).
Fig.26.Grafic reprezentând răspunsul Fig.27.Grafic reprezentând răspunsul
la întrebarea” Sunt motivați copii să meargă la întrebarea” Sunt motivați copii să meargă la grădiniță?” după etapa constatativă la grădiniță?” după etapa experimentală
Din discuțiile purtate cu cadrele didactice dar și cu părinții copiilor romi, în etapa constatativă, dar și după etapa experimentală, am aflat aspecte referitoare la importanța educației pentru aceștia, nevoia de sprijin din partea educatoarelor pentru accesarea programelor de Educație timpurie dar și relația dintre familie și grădiniță, fiind scoase la iveală, după etapa experimentală, rezultate îmbucurătoare foarte diferite de etapa constatativă. Dacă la început 15% dintre părinți acordau o importanță scăzută oricărui tip de educație, nu doreau să fie ajutați de cadrele didactie, nu se implicau excesiv în educația copiilor lor și nu considerau important parteneriatul dintre familie și grădiniță, 75% nu le păsa și doar 10% considerau că implicarea familiei în educația copiilor lor este importantă considerând că accesul la programele de Educație timpurie este una dintre finalitățile implicării lor în educația copiilor lor însă nu doreau să își înscrie copii în programele de Educație timpurie, după etapa experimentală aceste date s-au schimbat doar 5% dintre părinți mai erau reticienți, diferența se constată și în compararea celorlalte date, 95% considerând implicarea familiei în educația copiilor importantă și o prioritate accederea la programele de Educație timpurie copmletând toate acestea cu un parteneriat între familie și grădiniță.(fig.28, fig.29).
Fig28. Grafic reprezentând importanța Fig.29. Grafic reprezentând importanța
Educației și nevoia de sprijin din partea educației și nevoia de sprijin din partea
educatoarelor înainte de accesarea educatoarelor înainte de accesarea programelor de Educație timpurie programelor de Educație timpurie (Et. constatativă) (după etapa experimentală)
Situația s-a schimbat considerabil și în cazul părinților romi care, în timpul desfășurării programului personalizat au decis să acceseze programele de Educație timpurie dându-și seama că familia are un rol deosebit de important în educația copiilor lor luând, cu acest prilej, decizia corectă de a se implica cât mai mult în problemele legate de educație și în medilu familial dar și în ceea ce privește educația copiilor lor într-un mediu instituționalizat prin participarea la toate activitățile derulate de grădiniță. După o atentă observație a chestionarelor date părinților romi dar și cadrelor didactice, cestionar cu titlul “ Rolul familiei în educația copiilor”, în etapa constatativă rezultatele au fost identice, 10% dintre părinți recunoscând că sunt foarte implicați în educația copiilor lor considerând că și familia trebuie să se implice în educație nu doar înstituțiile școlare și preșcolare, 20% se implică foarte puțin declarând că rolul familiei, privind educația este puțin important copii lor se pot educa singuri sau vor fi educați de grupul social în care trăiesc, iar 70% nu se implică în educația copiilor lor considerând că familia nu are rol în educarea copiilor lor ci în a-i învăța să supraviețuiască.
Aceleași chestionare date după etapa experimentală au scos la iveală faptul că acești părinți erau atât de reticienți din cauză că nu aveau toate datele necesare pentru a ști că o bună educație dată copiilor lor se poate face doar printr-o strânsă colaborare dintre familie și instituțiile de Educație timpurie și mai târziu prin colaborarea cu școala. Astfel din datele culese după contorizarea rezultatelor tuturor chestionarelor(atât cele date cadrelor didactice cât și cele date părinților cu tema”Rolul implicării familiei în educația copiilor”), 95% dintre părinți au fost de acord că rolul familiei este crucial și că aceasta trebuie să se implice la fel de mult ca și instituțiile de Educație timpurie în educația copiilor lor, doar 5% rămânând reticienți în această privință(fig.30, 31).
Fig.30. Grafic reprezentând rezultatele Fig.31. Grafic reprezentând rezultatele
chestionarelor date părinților și cadrelor chestionarelor date părinților și cadrelor didactice
didactice cu tema”Rolul familiei în educația cu tema”Rolul familiei în educația copiilor,
copiilor”, din etapa constatativă după etapa experimentală
Rezultate foarte bune am obținut și în integrarea copiilor în programele de Educație timpurie. În timpul vizitelor făcute la locuințele copiilor i-am întrebat dacă își doresc să meargă la grădiniță. Începutul nu a fost foarte promițător, însă după înscrierea lor în grădiniță și după efectuarea Planului de intervenție din etapa experimentală, opiniile copiilor s-au schimbat considerabil. La început doar 25% doreau să frecventeze grădinița însă nu au fost înscriși de către părinții lor,30% erau nehotărâți, iar 45% nu doreau să meargă la grădiniță deoarece libertatea, oferită de familie, era mai bună decât să stea închiți într-o sală de clasă. După înscriere și desfășurarea planului de intervenție personalizat, 95% au dorit să meargă la grădiniță, iar odată înscriși și-au dorit să frcventeze, acest program de Educație timpurie, până la sfârșitul anului școlar, doar 5% rămânând în afara programului deoarece părinții lor nu erau destul de convinți că acest sistem este unul benefic pentru copii lor care aveau vârste prea mici(3ani).(Fig.32, 33)
Fig.32. Grafic reprezentând dorința copiilor Fig.33. Grafic reprezentând dorința copiilor
romi de a merge la grădiniță(etapa constatativă) romi de a merge la grădiniță(etapa experimentală)
În concluzie, diversitatea culturală, unanim recunoscută ca o realitate a societăților contemporane, generează implicit nevoia de gestionare a consecințelor acesteia la nivelul diferitelor instituții publice, inclusiv la nivelul sistemului educativ, precum și nevoia de gestionare a interacțiunilor asociate conviețuirii între membrii diferitelor grupuri etnoculturale. Alegerea celor mai adecvate strategii de construire a unei relații de comunicare eficientă, bazată pe încredere și respect reciproc, a depins în foarte mare măsură de cunoașterea situației familiilor copiilor romi. Vizitele la domiciliul copiilor au reprezentat o bună modalitate de a cunoaște diferite aspecte care m-au ajutat la înțelegerea mediului familial al copiilor romi, la cunoașterea mai profundă a comunității din care aceștia fac parte. Problemele mari cu care se confruntă familiile de romi din localitatea noastră sunt prezente la toate familiilede romi, și nu numai, din România. Așa zisele zone defavorizate nu sunt altecva decât ghetouri în care trăiesc și supraviețuiesc semeni de-ai noștri cărora societatea le refuză de cele mai multe ori ajutorul. Prin cercetarea desfășurată am vrut să aduc o rezolvare a problemelor legate de educație pe care le au aceșta la nivel local sperând că inițiativa mea să nu rămână singulară și să fie adoptată de alte cadre didactice din zona Dumbrăveni. Lacunele pe care părinții romi le aveau cu privire la educația copiilor lor, la realizarea accesului la programele de Educație timpurie, constatate în etapa inițială a cercetării, nu au fost noi pentru mine. Refuzul constant de accesare a programelor de Educație timpurie m-a făcut să caut diferite metode pentru a schimba mentalitatea acestora. Programul de educație pentru părinți nu doar a convins părinții romi să își înscrie coiii la grădiniță ci i-au făcut să-și dorească să afle cât mai multe despre educația care se face în familie dar și în instituțiile de Educație timpurie prin participarea la toate formele de activități desfășurate în acestea. Faptul că, majoritatea nu știu să scrie și să citească, a fost la început un impediment, însă, prin prezența celorlalți părinți, a directorului de Unitate, au realizat că aceste lipsuri pot fi eliminate în primul rând cu multă voință din partea lor dar și cu ajutorul pogramului de alfabetizare pentru părinții care va începe de anul școlar viitor, pentru început în localitatea noastră, Șaroșu pe Târnave.
Succesul și reușitele în viață nu depind doar de nivelul cunoștințelor. De cele mai multe ori, încrederea în sine crește șansele de reuțită, în timp ce un sentiment de inferioritate, îndoielile cu privire la propriile capacități și lipsa încrederii în sine pot reduce semnificativ aceste șanse. Acest lucru este însă o adevărată provocare, în special în cazul copiilor din grupuri care au o imagine pronunțat negativă, cum este cazul copiilor romi. Procesul de socializare a copiilor romi, în grădinița noastră, se realizează într-un mediu care le transmite mesajul că ei sunt la fel de buni ca și colegii lor. Diversitatea din sânul grupului poate cauza probleme care prezintă riscul de a conduce la neglijare, excludere sau segregare. Provocările pentru grup și pentru noi, cei responsabili de grup, sunt de a menține grupul împreună și de a lupta împotriva nevoii de excludere sau segregare care ar putea să apară. Acest lucru trebuie făcut de la cea mai fragedă vârstă, în prima formă“de grup” la care participă copiii, prin modificarea modalităților de lucru și prin schimbarea normelor, regulilor, valorilor curriculare, strategice, de prejudecată sau stereotipice, pentru a facilita participarea deplină în activități a tuturor copiilor. Planul de intervenție a avut ca scop: creșterea stimei de sine, a încrederii în forțele proprii a copiilor de etnie romă care trăiesc în medii defavorizate prin elaborarea unor modalități de inserție socio-preșcolară prin intermediul educației formale și nonformale desfățurate în unitățile de învățământ preșcolar pentru realizarea accesului la programele de Educație timpurie și evitarea abandonului preșcolar. Realizarea acestor activități sub forma unor jocuri, povestiri, memorizări, activități artistico-plastice și practice, convorbiri, etc., folosind atât metode tradiționale dar și metode moderne, am reușit să nu doar să aduc copii diferiți împreună ci să refac coeziunea grupului, să elimin barierele etnoculturale, să ajut la integrarea copiilor romi în colectivitate, să dezvolt parteneriatului între copii, să întăresc stima de sine a preșcolarilor de etnie romă, să le dezvolt creativitatea, imaginația, să le întăresc convingerea și lor dar și părinților lor, că prin accesarea programelor de Educație timpurie dar și prin frecventarea zilnică a acestora, se vor egaliza, considerabil, șansele la o educație de calitate a copiilor romi proveniți din zone defavorizate.
Bibliografie
Bakker, I., Janssen, H. Educați așa. Suport de curs pentru specialiștii care lucrează în domeniul educației părinților. București,2001: Fundația Copiii Noștri.
Boca, C. (coord), Bucinschi, M., Dulman, A.Educația timpurie și specificul dezvoltării copilului: modul general pentru personalul grădiniței. București, 2009:Educația 2000 +.
Culea, L. Aplicarea noului curriculum pentru educația timpurie – o provocare? Editura Diana, Pitești, 2009.
Dumitrana, M., Copilul, familia și grădinița, Editura Compania, București, 2000.
Farca, Speranța, Adrian, Mircea, Preda, Viorica, Oancea, Ana Maria, „Acasă” la grădiniță!- ghid pentrupărinți, Institutul de Științe ale Educației,2010.
Rus, Călin, Zătreanu, Mihaela, Voicu, Liliana, Educația Timpurie Incluzivă,- Module pentru formarea personalului din serviciile de Educație timpurie, Proiectului pentru Incluziune Socială, Componenta2: Programul pentru Educație Timpurie Incluzivă, co-fi nanțat de Guvernul României și Banca Mondială, București, 2010
Tătaru, Lolica-Lenuța, Glava, Adina Pocol, Maria, Educația timpurie– ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preșcolar, Editura „Paralela 45”, Pitești, 2009
Vrasmaș, E., Consilierea și educația părinților, Editura Aramis, București, 2004.
Vrasmaș,E, Vrasmaș, T., coordonatori, Educația incluzivă în grădiniță: dimensiuni, provocări și soluții / UNICEF România, București, 2012.
Vrasmaș,E. coordonator, Premisele educației incluzive în grădiniță, editura Vanemonde, București, 2010.
Vrasmaș, T., Școala și Educația pentru toți, editura Miniped, București, 2004.
*** Învățământul preșcolar și protecția copilului în Europa: eliminarea inegalităților sociale și culturale, publicat de Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA P9 Eurydice).- http://www.eurydice.org.
***Incluziunea în educație. Ghid de politici (2009), UNESCO, traducere RENINCO,București, 2011
*** Curriculum pentru educația timpurie a copiilor cu vârta cuprinsă între naștere și 6/7. ani,2008. http://www.edu.ro
*** Rus,C., Tăsică,L., Zătreanu,M., Donțu, M., Năstase, O, Educația timpurie incluzivă-modul pentru formarea personalului didactic din serviciile de Educație timpurie, ediția a II-a, Editura Schultz, 2014
*** Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani. UNICEF, 2008.
*** Ce este necasar pentru realizarea incluziunii romolor în România?- studiu de diagnosticare și consultanță pentru politicile de sprijinire a incluziunii romilor din România, Raport de sinteză întocmit de Echipele de Dezvoltare a Resurselor Umane și Dezvoltare Durabilă Europa și Asia Centrală Grupul Băncii Mondiale, 28 februarie 2014
Nicolae, Simona, art. ”Noi tendițe în educația timpurie”, Revista Învățământului Preșcolar, nr.3-4 Editura, Arlequin, București,2006
Pasca, Angela, art.,,Educția timpurie între necesitate și oportunitate”;Revista Învățământului Preșcolar, nr.3-4 / 2006.
Invatamant alternativ: Waldorf, Step by Step, Montessori, Planul Jena, Freinet
http://str.calificativ.ro/news/preview/strategie_privind_educatia_timpurie-5582.pdf.
http://www.scoalaparintilor.ro/interviuri/interviu/educatie-timpurie
http://www.edu.ro
http://www.didactic.ro
ANEXA 1
Chestionar pentru cadrele didactice din învățământul preșcolar
“Rolul implicării familiei în educația copiilor”
Stimate colege, Stimați colegi
Realizez o cercetare privind accesul copiilor la programele de Educație timpurie. În acest scop, vă rog să mă sprijiniți prin completarea chestionarului de mai jos. Răspunsurile dvs. Sunt confidențiale, prelucrate statistic și utilizate numai pentru scopul cercetării.
Modalitatea de completare a chestionarului: încercuiți varianta de răspuns care corespunde opiniei dvs. Sau completați spațiile punctate, acola unde este cazul. Dacă nici unul dintre răspunsurile din listă nu se potrivește, puteți încercui, acolo unde există, varianta” Alte/ altceva/ altcineva”, precizând propriul dvs. Răspuns. La tabele, pentru fiecare afirmație de pe orizontală încercuiți varianta de răspuns care vi se potrivește, completați răspunsul, acolo unde este cazul, sau atribuiți un loc într-o ierarhie de la 1 la n.
Mulțumesc pentru colaborare!
Grădinița……………………………………………… Localitatea………………………………………….
Tip unitate: 1. GPN(program normal) 2. GPP/GPS(program prelungit/program săptămânal)
Mediul: 1. Urban 2. Rural
Vârsta (ani împliniți)…………………………………
Gen: 1. Feminin 2. Masculin
Grad didactic: 1. Gradul I 2. Gradul II 3. Definitivat 4. Fără grad didactic
Statut(încadrare): 1. Titular 2. Suplinitor calificat 3. Suplinitor necalificat
Vechime în învățământul preșcolar(număr de ani vechime)………………………………..
Studii(ultima formă de învățământ absolvită)
învățământ liceal(altul decât înv. pedagogic)
liceu pedagogic/ școala normală
colegiu
facultate
altceva și anume………………………………………………….
În ultimii 5 ani, ați participat la cursuri de perfecționare pe teme legate de:”Accesul copiilor la programele de Educație timpurie”,” Integrarea copiilor romi în programele de Educație timpurie”…
Numărul de copii din grupa dvs., în anul școlar 2013-2014:
În acest an școlar, grupa dvs. Cuprinde:
1. copii de aceeași vârstă și etnie 2. copii de aceeași vârstă însă de etnii diferite
3. copii de vârste și etnii diferite
Cine s-a ocupat în mod preponderent, de educația copilului până la intrarea lui în grădiniță:
ambii părinți
doar mama
doar tata
bunicii sau alte rude
altcineva și anume……………………….
nu s-a ocupat nimeni
În grupa dvs., există copii care comunică acasă în altă limbă decât cea utilizată în grădiniță?
1. Da 2. Nu
Dacă ați răspuns la întrebarea anterioară, câți copii sunt în această situație?……………………….
Care considerați că este vârsta minimă la care un copil poate merge la grădiniță?………………..
Considerați că părinții romi acordă importanță educației copiilor lor înainte de accesarea programelor de Educație timpurie?
1. Da 2. Nu 3.Puțină
Cât de des se implică în educația copiilor lor înainte de favorizarea accesului acestuia la aceste programe?
1. Mult 2. Puțin 3. Deloc
Simt nevoia să ceară sprijin din partea grădiniței pentru accesarea programelor de educație timpurie?
1.Da 2.Nu
Cât de importantă considerați că este implicarea familiei în educația copiilor preșcolari după accesarea programelor de Educație timpurie?
1.Foarte importantă 2.Nu este importantă
Cum îi atrageți pe părinții romi să acceseze programele de educație timpurie?…………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….
Cum îi atrageți pe părinți romi să se implice în activitățile din grădiniță după accesarea acestor programe?…………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………..
Purtați discuții în particular cu acești părinți din proprie inițiativă sau la cererea lor?
1.Din proprie inițiativă 2. La cererea lor 3.Nu purtăm discuții
Părinții romi se implică și în educația nonformală a copiilor lor?
1.Da 2. Nu 3.Se ocupă atcineva………………..
În cadrul ședințelor cu părinții aceștia iau cuvântul pentru a se informa în legătura cu copilul lor?
1.Întotdeauna 2. Câteodată 3. Niciodată
Cum credeți că ar trebui să-și pregătească părinții romi copilul pentru integrarea lui în programele de Educație timpurie?……………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….
Care sunt, în opinia dvs., cele mai des întâlnite comportamente și atitudini parentale responsabile pentru neadaptarea copilului de etnie romă în programele de Educație timpurie după accesarea acestora?
Părinții își răsfață sau își menajează prea mult copilul, făcându-l dependent de adulții din familie.
Părinții își neglijează copilul, nu se preocupă sufficient pentru educația lui.
Părinții se ceartă adesea în fața copilului, creând un mediu conflictual, violent.
Părinții nu-și aduc cu regularitate copiii considerând frecvența neobligatorie.
Părinții nu-și obișnuiesc copiii cu colectivitatea, înainte de a-l înscrie la grădiniță.
Părinții consideră că, copilul nu are nevoie de educație.
Părinții sunt puțin interesați să colaboreze cu educatoarele, nu se implică în activitățile din grădiniță.
Alte comportamente/atitudini………………………………………………………………….
Cum apreciați implicarea părinților romi în viața grădiniței?
1. Foarte bună 2.Bună 3.Satisfăcătoare 4.Nesatisfăcătoare
Cât de des participă părinții romi la activitățile desfășurate în grădiniță?
1. Des 2.Rar 3.Deloc
Ce măsuri adoptați pentru facilitarea accesului copiilor romi la programele de Educație timpurie?……………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………………………..
ANEXA 2
Chestionar pentru părinți: “Rolul implicării familiei în educația copiilor”
Realizez o cercetare privind accesul copiilor la programele de Educație timpurie. În acest scop, vă rog să mă sprijiniți prin completarea chestionarului de mai jos. În răspunsurile dumneavoastră, vă rugăm să vă referiți la copilul/copiii dvs. și la Rolul implicării familiei în educația copiilor . Răspunsurile dvs. sunt confidențiale, prelucrate statistic și utilizate numai pentru scopul cercetării.
Cum răspundem:
La întrebările urmate de o listă de răspunsuri(numerotate de la 1 la n), încercuiți cifra corespunzătoare răspunsului dumneavoastră. Dacă nuci unul dintre răspunsurile din listă nu vi se potrivește, puteți încercui, acolo unde există, varianta „Alte/ altceva/ altcineva”, precizând propriul dvs. Răspuns.
La întrebîrile urmate de puncte- puncte, scrieți răspunsul în cuvintele dvs.
Tabelele se completează astfel: pentru fiecare dintre variantele numerotate de la 1 la n, încercuiți cifra corespunzătoare răspunsului care vi se potrivește.
Vă mulțumesc pentru colaborare!
Începeți aici completarea chestionarului!
Grădinița:……………………………………. Localitatea:……………………………
Mediul: 1. Urban 2. Rural
Distanța dintre grădiniță și casă:
1. Mai puțin de 1 km. 2. Între 1-5 km. 3. Peste 5 km. 4. Nu știu
Sexul copilului: 1. Masculin 2. Feminin
Vârsta copilului………………………….
Vârstă părinți: a) vârsta mamei………….. b) vârsta tatălui……………..
Studii părinți:
Încercuiți varianta corespunzătoare situației dvs. În prezent sunteți:
Căsătorit(ă) legitim
Nu sunteți căsătorit(ă) legitim
Divorțat(ă)
Văduv(ă)
Nu sunteți și nu ați fost căsătorit(ă), copilul provine din afara căsătoriei
Numărul de copii din familie:……………………………………….
Etnia: 1.Română 2.Altă etnie, care …………………………….
Situația materială:
1.Foarte bună 2. Bună 3. Satisfăcătoare 4. Precară
Locul de muncă al părinților………………………………………………………………………
Limba de comunicare folosită în familie este alta decât cea folosită la grădiniță?
1. Da 2. Nu
Ce sunt programele de Educație timpurie?……………………………………………………………………………….
Ce este grădinița?…………………………………………………………………………………………………………………….
Cât de importantă este ea pentru copilul dumneavoastră?
1.Foarte importantă 2. Puțin importantă 3. Nu este importantă
Câtă importanță acordați educației copiilor dvs. înainte de accesarea programelor de Educație timpurie?
1. Foarte multă importantă 2. Puțin importantă 3. Deloc
Cât de mult vă implicați în educația copilului dvs. înainte de favorizarea accesului acestuia la aceste programe?
1. Mult 2. Puțin 3. Deloc
Aveți cunoștințe despre cum se face accesul copiilor lor la programele de Educație timpurie ce documente sunt necesare?
1. Da 2. Nu
Simțiți nevoia de sprijin din partea grădiniței pentru accesarea programelor de educație timpurie?
1. Da 2. Nu
La ce vârstă a început copilul grădinița: ……………………………………………………………..
Numărul de copii din familie care au frecventat sau frecventează grădinița:……………………….
De ce v-ați înscris copilul la grădiniță?
Începeam serviciul.
Bunicii nu se pot ocupa de el.
Am considerat că este bine pentru copil să fie împreună cu alți copii.
Copilul își dorea să meargă la grădiniță.
Pentru a învăța divrse lucruri potrivite pentru vârsta lui.
La noi iarna e frig iar la grădiniță o să îi fie bine.
Ca să primească corn și lapte.
Pentru a putea primi pachete atunci când se dau.
Alt motiv. Care anume……………………………………………………………..
Cât de importantă considerați că este implicarea familiei în educația copiilor dvs. după accesarea programelor de Educație timpurie?
1.Foarte importantă 2. Puțin importantă 3. Nu este importantă
După accesarea programelor de Educație timpurie cum îl încurajați pe copilul dumneavoastră să meargă la grădiniță?
Îi spun lucruri frumoase despre grădiniță.
Îl sfătuiesc să meargă pentru a primi cornul și laptele.
Acolo o să îi fie bine.
La grădiniță învață lucruri noi și frumoase.
Se poate juca cu alți copii de vârsta lui.
Dacă merge la grădiniță o să primească multe lucruri de la doamna educatoare.
Acolo o să fie educat și o să îi fie mai bine în viitor.
Alt motiv. Care anume……………………………………………………………..
În opinia dumneavoastră, copilul a manifestat dificultăți de adaptare la grădiniță?
1. Da 2. Nu 3. Nu știu
Care credeți că sunt cauzele dificultăților de adaptare la grădiniță?……………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………..
Vă cunoașteți copilul? 1.foarte bine 2.bine 3. suficient 4. puțin 5.deloc
Cine se ocupă mai mult de educația copilului?
1. ambi părinți 2.doar mama 3. doar tata 4. bunicii 5.frații mai mari
Cât timp stați cu copilul dvs. pe zi?
1. foarte mult 2.mult 3.suficient 4. foarte puțin 5. deloc
Care este rolul implicării familiei în educația copiilor?…………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………
De ce este importantă implicarea familiei în educția copiilo/ ………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………..
După accesarea programelor de Educație timpurie ve-ți participa la activitățile formative și extracurriculare atunci când este cazul?
1. Da 2. Nu 3. Nu știu
Parteneriatul grădiniță-familie vă poate ajuta să vă implicați mai mult în educația copiilor dumneavoastră?
1. Da 2. Nu 3. Nu știu
Vă implicati în educația nonformală a copilului dumneavoastră?
1. Da, foarte mult 2.mult 3.suficient 4. foarte puțin 5. deloc
După înscrierea copiilor dumneavoastră în grădiniță ve-ți participa la ședințele cu părinții?
1. Da 2. Nu 3. Nu știu
Cum considerați relația dintre dvs. Și educatoarea copilului dvs?
1. Apropiată,prietenoasă 2.Respectuoasă, însă mai distantă 3.Indiferentă 4.Tensionată
Cât de des discutați cu educatoarea copilului dvs. Despre acesta?
De câte ori duc sau iau copilul de la grădiniță.
De câteva(două-trei) ori pe săptămână.
De câteva(două-trei) ori pe lună.
De câteva(două-trei) ori pe semestru.
Doar la ședințele cu părinții.
Niciodată deoarece nu este nevoie.
Menționați în spațiul de mai jos ce credeți că v-ar ajuta pe dvs. și pe copiii vds. să accesați mai des programele de Educație timpurie?………………………………………………………………………………….
Ce considerați că ar trebui să facă cei care conduc instituțiile de Educație timpurie pentru a există o mai bună colaborare între familie și grădiniță ………………………………………………………….
ANEXA 3
Exerciții practice, jocuri, povestiri desfășurate în timpul PIP
Diversitate culturală
1. Tema:”Ai fost vreodată?”
Competențe dezvoltate prin exercițiu: înțelegerea asemănărilor și a deosebirilor
Mărimea grupului: oricare
Timpul necesar derulării exercițiului: 10- 15 minute
Obiectivele exercițiului: obiectivul este acela de a-i ajuta pe copii să conștientizeze faptul că pot avea experiențe commune cu alți copii mici, la fel ca și unele diferite.
Materiale necesare și activități premergătoare: Niciunul
Descrierea exercițiului și instrucțiuni: copiii se ațează în cerc. Se pot folosi scaune pe care să le așezăm în cerc însă noi am stat pe covor.Adresez o întrebare copiilor.De exemplu:” Ai jucat vreodată fotbal?” sau “Ai fost vreodată la colindat?” sau orice altă întrebare pe care am considerat-o potrivită pentru grupul de copii. Întrebarea trebuia să reflecte o experiență pe care au avut-o copiii. Copiii care pot răspunde “Da” la întrebarea pe care o adresez se vor ridica și vor alerga în centrul cercului și se vor salute în diferite moduri. La final am punctat faptul că toți pot descoperi atât experiențe commune cât și experiențe diferite.Toate sunt valoroase pentru că din fiecare putem învăța. La fel, fiecare dintre noi suntem diferiți, însă putem identifica și elemente commune care să ne apropie.
Tema:”Sunt diferit”
Competențe dezvoltate prin exercițiu: acceptarea diversității și a diferitelor Backrond-uri culturale/entice.
Mărimea grupului: oricare
Timpul necesar derulării exercițiului: 10 minute
Obiectivul exercițiului: înțelegerea faptului că, deși suntem diferiți, suntem, de fapt, la fel.
Materiale necesare: niciunul
Exercițiul pe scurt: Copiii sunt așezați în cerc și își identifică diferite părți ale corpului în mod tactil.
Includere/incluziune
1.Tema:”Parteneri de nădejde”
Competențe dezvoltate prin exercițiu: cum lucrăm împreună și să îi ajutăm pe cedilalți.
Mărimea grupului: oricare
Timpul necesar derulării exercițiului: pe parcursul întregii zile.
Exercițiul pe scurt: am extras în fiecare dimineață perechile de parteneri pentru ziua respectivă. Partenerii au stat unul lângă celălalt pe scăunele, s-au jucat împreună, au mers la baie împreună, la masă, au avut grijă unul de celălalt pe parcursul întregii zile, au strâns jucăriile împreună,etc.
Obiectivele exercițiului: dezvoltarea abilităților de comunicare cu colegii, dezvoltarea abilităților de lucru în echipă, dezvoltarea abilităților de acceptare și lucru cu toți colegii, indifferent de gen, rasă, etnie, statut social,etc.
Materiale necesar: cartonașe representative pentru fiecare copil , un săculeț, pentru extragerea cartonașelor.Se folosește metoda “Mâna oarbă”.
Lasfârșitul zilei am folosit un ghid de interviu pentru procesare: “Cum v-ați înțeles cu partenerul de astăzi?”,”Ce activități ați realizat împreună?”, “Cum v-ați ajutat unul pe celălalt?”,”Dacă nu v-ați înțeles, care a fost motivul?”,etc.
c) Jocuri educative
Joc “Caută fără să vezi”
Scop: înțelegerea ideii că diferențele sunt pozitive și utile; dezvoltarea respectului și încrederii în sine.
Desfășurare: Copiii formează un cerc. Unul dintre ei este legat la ochi și atingând părul, nasul, fața, hainele altui copil, acesta trebuie să-l recunoască. Procedura continuă până sunt implicați toți copiii. Ghid de interviu pentru procesare:”De ce credeți că ne-am jucat astfel ? », » Cum ați recunoscut colegul?», «Ce consecințe are faptul că oamenii au culoarea sau forma nasului diferite?«, «Ce s-ar întâmpla dacă toți am avea părul sau ochii de aceeași culoare ? »etc.
d) Joc “Copilăria în imagini”
Scop: conștientizarea diversității culturale la nivelul preocupărilor,jocuri, cântece; educarea respectului pentru tradițiile culturale proprii și ale celorlalte popoare.
Desfășurare: Se impart copiii în grupuri de 3-4 copii și fiecărui grup i se dă fotografii care ilustrează obiceiuri, tradiții, jocuri specifice diferitelor popoare sau grupuri entice. Alături de aceste materiale li se arată copiilor o hartă sau regiuni de unde provin imaginile, tradițiile.
Ghid de interviu pentru procesare: asemănări și deosebiri întâlnite în imagini și între imagini și ei, dacă sunt aspecte pe care nu le înțeleg, de ce alcătuiesc oamenii jocuri, cântece, povești, cum ar dori să fie tratați dacă s-ar duce într-o grădiniță din altă țară, cum s-ar comporta cu personajele din imagini dacă acestea le-ar vizita grădinița ?, ce joc/ cântec ar recomanda copiilor din întraga lume, de ce?, ce simțiți când interpretați cântecul….de exemplu “Negruța”?etc.
Concluziile copiilor se dirijează spre ideea că în fiecare țară copiii au aceleași preocupări : cântă, dansează , se joacă, chiar dacă ,după aspectul fizic, ei par diferiți.
c) Joc “Din personaje negative, personaje pozitive”
Scop: conștientizarea efectelor negative ale prejudecăților; abordarea situațiilor conflictuale din perspectiva”câștig – câștig”.
Desfășurare: Aleg basme, povești, povestiri,chiar și poezi, cu personaje pozitive și negative aflate într-un conflict evident. Formez grupuri de 5-6 copii, care, după ce ascultă povestea se vor ocupa de personajele negative indentificând conflictul. Îi ajut punând întrebările:
Cine este fericit/nefericit la sfârșitul poveștii/ poeziei? De ce?
Au fost încălcate drepturile vreunui personaj? Ale cui? De către cine?
Le cer copiilor să recreeze povestea/poezia din punctul de vedere al personajului negativ, care este pedepsit de obicei de autor. Îi încurajez să explice atitudinea și comportamentul personajelor negative(toate animalele râd de vocea groasă a lupului care a mâncat iezii dar și pe bunicuță, Scufița făcea gălăgie în pădure, călca iarba, bunicuța sforăia tare, copilul a lovit cățelul și l.a șchiopat, etc.) și de aceea autorul s-a hotărăt să-i pedepsească. Copiii trebuie să rezolve pașnic toate situațiile conflictuale astfel încât toate personajele să fie mulțumite, iar copiii constată că oricine are dreptul la o a doua șansă și are dreptul să se apere. Un copil din fiecare grup, cu inteligență verbal- lingvistică, comunică rezumatul discuțiilor și soluția pașnică adoptată de grup.
d) „Urechilă”- povestire preluată de la un bunic de etnie romă
A fost odată, într-o pădure, un iepuraș negru, pe care îl chema Iepuroiul. Iepuroiul nostru era foarte vesel și săritor, dornic să își facă o grămadă de prieteni. Ar fi vrut să se împrietenească cu veverițele, cu bursucii, cu păsărelele și cu toate celelalte animale din pădure, însă nu putea. De fiecare dată când se întâlnea cu cineva pe potecă, animalul respectiv începea să îi spună:
– Ce faci, Iepuroiule? Mi-am dat seama că de tine aveam să dau că ți-am văzut urechile de departe
sau
– Bună, Iepuroiule, frate, nu degeaba ți s-a dus vorba de Iepuroi, că ți se văd urechile și de pe lună
– Așa că mi le ascund, și nu sunt niciun iepuraș drăgălaș cu blănița pufoasă sau cum mai zici tu, ci sunt mai degrabă un mare uât… cu niște urechi de uriaș! Spuse necăjit iepuroiul.
– Dar ce-ți veni? De unde ideea asta cu urechile de uriaș? E foarte normal ca iepurașii să aibă urechile mai lungi, îi spuse fetița care pe lângă el era albă ca zăpada.
– Nici nu mai știu dacă e normal sau nu, așa credeam și eu numai că toate animalele pădurii și toți oamenii, își bat joc de mine și îmi spun că sunt urât și că am urechile foarte lungi. Am ajuns să nici nu mai ies din casă din pricina asta, îi răspunse iepuroiul.
– Eu consider ca e mare păcat, că doar așa sunt iepurașii… au urechile lungi, acesta este chiar farmecul lor, zise fetița.
– Așa îmi spune și mama mea, numai că eu m-am săturat să mai aud tot felul de minuni, așa că am decis să stau numai în casă sau pe lângă semenii mei și să îmi ascund urechile.
–Crezi că ai putea să reacționezi și altfel, atunci când ceilalți îți vorbesc așa? întrebă fetița.
– Da, cred că aș putea să le zic și eu vreo două, zise deja iritat iepuroiul.
– În acest fel nu cred că ai putea să fii prieten cu nimeni, ți-ai face doar dușmani…
– Da, este adevărat, numai că, dacă mă crezi m-am săturat să tot aud astfel de cuvinte urâte de la toți. Nu mai suport… spuse necăjit iepuroiul.
– Eu cred că există totuși o altă cale, prin care să îți faci și prieteni, dar în același timp să îți și ceri dreptul de a fi tu însuți. Doar fiecare dintre noi are acest drept de a fi el însuși, în cazul acesta însemnând ca tu să fii iepuraș pe de-a-ntregul, cu urechi cu tot, veverița să fie veveriță cu tot cu coadă și tot așa.
– Da, asta e adevărat… Atunci, crezi că aș putea să le cer asta, ca și când ar fi dreptul meu?
– Sigur ca da, cred că ar fi o idee excelentă, zise entuziastă fetița.
– Cred totuși că îmi va fi greu să fac asta, nu am făcut-o până acum… zise plin de îndoială iepuroiul.
– Cred și eu că îți va fi greu la început, doar e imposibil să schimbi un comportament pe care până acum l-ai exersat ani de zile cu altul așa peste noapte… Important este însă că după o vreme îți va intra în reflex și nu vei mai simți că faci vreun efort.
– Aha, cred că înțeleg ce spui tu… zise gânditor iepuroiul. Adică prima dată îmi va fi cel mai greu, apoi a doua oară puțin mai ușor, a treia oară și mai ușor și tot așa, dar important va fi că într-un final voi obține ce vreau…
– Măi iepurașule, tu chiar înveți repede, sunt chiar uimită. Oricum, sincer îmi pare bine să te văd așa, mult mai plin de viață și de vigoare decât erai la început.
Fetița plecă atunci pentru că o strigase mămica ei să meargă la masă, însă iepuroiul avea acum de îndeplinit o misiune: misiunea de a se integra între celelalte animale ale pădurii, de a le cere celorlalți să îl respecte așa cum este cu urechi lungi și să îl vadă pe de-a-ntregul, nu să îi vadă doar urechile, să își recapete stima de sine.
ANEXA 4
Din activitățile noastre
Căsuța păpușii Maria Micii regizori Castelul prieteniei
metoda”Partenerul de sprijin” “Pălăriile gânditoare” Și eu știu să pictez
Povești educative Suntem creatvi și descurcăreți Lampioane pentru prieteni
Parteneri penrtu educație Pomișorul prieteniei Suntem toți egali!
Bibliografie
Bakker, I., Janssen, H. Educați așa. Suport de curs pentru specialiștii care lucrează în domeniul educației părinților. București,2001: Fundația Copiii Noștri.
Boca, C. (coord), Bucinschi, M., Dulman, A.Educația timpurie și specificul dezvoltării copilului: modul general pentru personalul grădiniței. București, 2009:Educația 2000 +.
Culea, L. Aplicarea noului curriculum pentru educația timpurie – o provocare? Editura Diana, Pitești, 2009.
Dumitrana, M., Copilul, familia și grădinița, Editura Compania, București, 2000.
Farca, Speranța, Adrian, Mircea, Preda, Viorica, Oancea, Ana Maria, „Acasă” la grădiniță!- ghid pentrupărinți, Institutul de Științe ale Educației,2010.
Rus, Călin, Zătreanu, Mihaela, Voicu, Liliana, Educația Timpurie Incluzivă,- Module pentru formarea personalului din serviciile de Educație timpurie, Proiectului pentru Incluziune Socială, Componenta2: Programul pentru Educație Timpurie Incluzivă, co-fi nanțat de Guvernul României și Banca Mondială, București, 2010
Tătaru, Lolica-Lenuța, Glava, Adina Pocol, Maria, Educația timpurie– ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preșcolar, Editura „Paralela 45”, Pitești, 2009
Vrasmaș, E., Consilierea și educația părinților, Editura Aramis, București, 2004.
Vrasmaș,E, Vrasmaș, T., coordonatori, Educația incluzivă în grădiniță: dimensiuni, provocări și soluții / UNICEF România, București, 2012.
Vrasmaș,E. coordonator, Premisele educației incluzive în grădiniță, editura Vanemonde, București, 2010.
Vrasmaș, T., Școala și Educația pentru toți, editura Miniped, București, 2004.
*** Învățământul preșcolar și protecția copilului în Europa: eliminarea inegalităților sociale și culturale, publicat de Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA P9 Eurydice).- http://www.eurydice.org.
***Incluziunea în educație. Ghid de politici (2009), UNESCO, traducere RENINCO,București, 2011
*** Curriculum pentru educația timpurie a copiilor cu vârta cuprinsă între naștere și 6/7. ani,2008. http://www.edu.ro
*** Rus,C., Tăsică,L., Zătreanu,M., Donțu, M., Năstase, O, Educația timpurie incluzivă-modul pentru formarea personalului didactic din serviciile de Educație timpurie, ediția a II-a, Editura Schultz, 2014
*** Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani. UNICEF, 2008.
*** Ce este necasar pentru realizarea incluziunii romolor în România?- studiu de diagnosticare și consultanță pentru politicile de sprijinire a incluziunii romilor din România, Raport de sinteză întocmit de Echipele de Dezvoltare a Resurselor Umane și Dezvoltare Durabilă Europa și Asia Centrală Grupul Băncii Mondiale, 28 februarie 2014
Nicolae, Simona, art. ”Noi tendițe în educația timpurie”, Revista Învățământului Preșcolar, nr.3-4 Editura, Arlequin, București,2006
Pasca, Angela, art.,,Educția timpurie între necesitate și oportunitate”;Revista Învățământului Preșcolar, nr.3-4 / 2006.
Invatamant alternativ: Waldorf, Step by Step, Montessori, Planul Jena, Freinet
http://str.calificativ.ro/news/preview/strategie_privind_educatia_timpurie-5582.pdf.
http://www.scoalaparintilor.ro/interviuri/interviu/educatie-timpurie
http://www.edu.ro
http://www.didactic.ro
ANEXA 1
Chestionar pentru cadrele didactice din învățământul preșcolar
“Rolul implicării familiei în educația copiilor”
Stimate colege, Stimați colegi
Realizez o cercetare privind accesul copiilor la programele de Educație timpurie. În acest scop, vă rog să mă sprijiniți prin completarea chestionarului de mai jos. Răspunsurile dvs. Sunt confidențiale, prelucrate statistic și utilizate numai pentru scopul cercetării.
Modalitatea de completare a chestionarului: încercuiți varianta de răspuns care corespunde opiniei dvs. Sau completați spațiile punctate, acola unde este cazul. Dacă nici unul dintre răspunsurile din listă nu se potrivește, puteți încercui, acolo unde există, varianta” Alte/ altceva/ altcineva”, precizând propriul dvs. Răspuns. La tabele, pentru fiecare afirmație de pe orizontală încercuiți varianta de răspuns care vi se potrivește, completați răspunsul, acolo unde este cazul, sau atribuiți un loc într-o ierarhie de la 1 la n.
Mulțumesc pentru colaborare!
Grădinița……………………………………………… Localitatea………………………………………….
Tip unitate: 1. GPN(program normal) 2. GPP/GPS(program prelungit/program săptămânal)
Mediul: 1. Urban 2. Rural
Vârsta (ani împliniți)…………………………………
Gen: 1. Feminin 2. Masculin
Grad didactic: 1. Gradul I 2. Gradul II 3. Definitivat 4. Fără grad didactic
Statut(încadrare): 1. Titular 2. Suplinitor calificat 3. Suplinitor necalificat
Vechime în învățământul preșcolar(număr de ani vechime)………………………………..
Studii(ultima formă de învățământ absolvită)
învățământ liceal(altul decât înv. pedagogic)
liceu pedagogic/ școala normală
colegiu
facultate
altceva și anume………………………………………………….
În ultimii 5 ani, ați participat la cursuri de perfecționare pe teme legate de:”Accesul copiilor la programele de Educație timpurie”,” Integrarea copiilor romi în programele de Educație timpurie”…
Numărul de copii din grupa dvs., în anul școlar 2013-2014:
În acest an școlar, grupa dvs. Cuprinde:
1. copii de aceeași vârstă și etnie 2. copii de aceeași vârstă însă de etnii diferite
3. copii de vârste și etnii diferite
Cine s-a ocupat în mod preponderent, de educația copilului până la intrarea lui în grădiniță:
ambii părinți
doar mama
doar tata
bunicii sau alte rude
altcineva și anume……………………….
nu s-a ocupat nimeni
În grupa dvs., există copii care comunică acasă în altă limbă decât cea utilizată în grădiniță?
1. Da 2. Nu
Dacă ați răspuns la întrebarea anterioară, câți copii sunt în această situație?……………………….
Care considerați că este vârsta minimă la care un copil poate merge la grădiniță?………………..
Considerați că părinții romi acordă importanță educației copiilor lor înainte de accesarea programelor de Educație timpurie?
1. Da 2. Nu 3.Puțină
Cât de des se implică în educația copiilor lor înainte de favorizarea accesului acestuia la aceste programe?
1. Mult 2. Puțin 3. Deloc
Simt nevoia să ceară sprijin din partea grădiniței pentru accesarea programelor de educație timpurie?
1.Da 2.Nu
Cât de importantă considerați că este implicarea familiei în educația copiilor preșcolari după accesarea programelor de Educație timpurie?
1.Foarte importantă 2.Nu este importantă
Cum îi atrageți pe părinții romi să acceseze programele de educație timpurie?…………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….
Cum îi atrageți pe părinți romi să se implice în activitățile din grădiniță după accesarea acestor programe?…………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………..
Purtați discuții în particular cu acești părinți din proprie inițiativă sau la cererea lor?
1.Din proprie inițiativă 2. La cererea lor 3.Nu purtăm discuții
Părinții romi se implică și în educația nonformală a copiilor lor?
1.Da 2. Nu 3.Se ocupă atcineva………………..
În cadrul ședințelor cu părinții aceștia iau cuvântul pentru a se informa în legătura cu copilul lor?
1.Întotdeauna 2. Câteodată 3. Niciodată
Cum credeți că ar trebui să-și pregătească părinții romi copilul pentru integrarea lui în programele de Educație timpurie?……………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………….
Care sunt, în opinia dvs., cele mai des întâlnite comportamente și atitudini parentale responsabile pentru neadaptarea copilului de etnie romă în programele de Educație timpurie după accesarea acestora?
Părinții își răsfață sau își menajează prea mult copilul, făcându-l dependent de adulții din familie.
Părinții își neglijează copilul, nu se preocupă sufficient pentru educația lui.
Părinții se ceartă adesea în fața copilului, creând un mediu conflictual, violent.
Părinții nu-și aduc cu regularitate copiii considerând frecvența neobligatorie.
Părinții nu-și obișnuiesc copiii cu colectivitatea, înainte de a-l înscrie la grădiniță.
Părinții consideră că, copilul nu are nevoie de educație.
Părinții sunt puțin interesați să colaboreze cu educatoarele, nu se implică în activitățile din grădiniță.
Alte comportamente/atitudini………………………………………………………………….
Cum apreciați implicarea părinților romi în viața grădiniței?
1. Foarte bună 2.Bună 3.Satisfăcătoare 4.Nesatisfăcătoare
Cât de des participă părinții romi la activitățile desfășurate în grădiniță?
1. Des 2.Rar 3.Deloc
Ce măsuri adoptați pentru facilitarea accesului copiilor romi la programele de Educație timpurie?……………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………………………..
ANEXA 2
Chestionar pentru părinți: “Rolul implicării familiei în educația copiilor”
Realizez o cercetare privind accesul copiilor la programele de Educație timpurie. În acest scop, vă rog să mă sprijiniți prin completarea chestionarului de mai jos. În răspunsurile dumneavoastră, vă rugăm să vă referiți la copilul/copiii dvs. și la Rolul implicării familiei în educația copiilor . Răspunsurile dvs. sunt confidențiale, prelucrate statistic și utilizate numai pentru scopul cercetării.
Cum răspundem:
La întrebările urmate de o listă de răspunsuri(numerotate de la 1 la n), încercuiți cifra corespunzătoare răspunsului dumneavoastră. Dacă nuci unul dintre răspunsurile din listă nu vi se potrivește, puteți încercui, acolo unde există, varianta „Alte/ altceva/ altcineva”, precizând propriul dvs. Răspuns.
La întrebîrile urmate de puncte- puncte, scrieți răspunsul în cuvintele dvs.
Tabelele se completează astfel: pentru fiecare dintre variantele numerotate de la 1 la n, încercuiți cifra corespunzătoare răspunsului care vi se potrivește.
Vă mulțumesc pentru colaborare!
Începeți aici completarea chestionarului!
Grădinița:……………………………………. Localitatea:……………………………
Mediul: 1. Urban 2. Rural
Distanța dintre grădiniță și casă:
1. Mai puțin de 1 km. 2. Între 1-5 km. 3. Peste 5 km. 4. Nu știu
Sexul copilului: 1. Masculin 2. Feminin
Vârsta copilului………………………….
Vârstă părinți: a) vârsta mamei………….. b) vârsta tatălui……………..
Studii părinți:
Încercuiți varianta corespunzătoare situației dvs. În prezent sunteți:
Căsătorit(ă) legitim
Nu sunteți căsătorit(ă) legitim
Divorțat(ă)
Văduv(ă)
Nu sunteți și nu ați fost căsătorit(ă), copilul provine din afara căsătoriei
Numărul de copii din familie:……………………………………….
Etnia: 1.Română 2.Altă etnie, care …………………………….
Situația materială:
1.Foarte bună 2. Bună 3. Satisfăcătoare 4. Precară
Locul de muncă al părinților………………………………………………………………………
Limba de comunicare folosită în familie este alta decât cea folosită la grădiniță?
1. Da 2. Nu
Ce sunt programele de Educație timpurie?……………………………………………………………………………….
Ce este grădinița?…………………………………………………………………………………………………………………….
Cât de importantă este ea pentru copilul dumneavoastră?
1.Foarte importantă 2. Puțin importantă 3. Nu este importantă
Câtă importanță acordați educației copiilor dvs. înainte de accesarea programelor de Educație timpurie?
1. Foarte multă importantă 2. Puțin importantă 3. Deloc
Cât de mult vă implicați în educația copilului dvs. înainte de favorizarea accesului acestuia la aceste programe?
1. Mult 2. Puțin 3. Deloc
Aveți cunoștințe despre cum se face accesul copiilor lor la programele de Educație timpurie ce documente sunt necesare?
1. Da 2. Nu
Simțiți nevoia de sprijin din partea grădiniței pentru accesarea programelor de educație timpurie?
1. Da 2. Nu
La ce vârstă a început copilul grădinița: ……………………………………………………………..
Numărul de copii din familie care au frecventat sau frecventează grădinița:……………………….
De ce v-ați înscris copilul la grădiniță?
Începeam serviciul.
Bunicii nu se pot ocupa de el.
Am considerat că este bine pentru copil să fie împreună cu alți copii.
Copilul își dorea să meargă la grădiniță.
Pentru a învăța divrse lucruri potrivite pentru vârsta lui.
La noi iarna e frig iar la grădiniță o să îi fie bine.
Ca să primească corn și lapte.
Pentru a putea primi pachete atunci când se dau.
Alt motiv. Care anume……………………………………………………………..
Cât de importantă considerați că este implicarea familiei în educația copiilor dvs. după accesarea programelor de Educație timpurie?
1.Foarte importantă 2. Puțin importantă 3. Nu este importantă
După accesarea programelor de Educație timpurie cum îl încurajați pe copilul dumneavoastră să meargă la grădiniță?
Îi spun lucruri frumoase despre grădiniță.
Îl sfătuiesc să meargă pentru a primi cornul și laptele.
Acolo o să îi fie bine.
La grădiniță învață lucruri noi și frumoase.
Se poate juca cu alți copii de vârsta lui.
Dacă merge la grădiniță o să primească multe lucruri de la doamna educatoare.
Acolo o să fie educat și o să îi fie mai bine în viitor.
Alt motiv. Care anume……………………………………………………………..
În opinia dumneavoastră, copilul a manifestat dificultăți de adaptare la grădiniță?
1. Da 2. Nu 3. Nu știu
Care credeți că sunt cauzele dificultăților de adaptare la grădiniță?……………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………..
Vă cunoașteți copilul? 1.foarte bine 2.bine 3. suficient 4. puțin 5.deloc
Cine se ocupă mai mult de educația copilului?
1. ambi părinți 2.doar mama 3. doar tata 4. bunicii 5.frații mai mari
Cât timp stați cu copilul dvs. pe zi?
1. foarte mult 2.mult 3.suficient 4. foarte puțin 5. deloc
Care este rolul implicării familiei în educația copiilor?…………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………
De ce este importantă implicarea familiei în educția copiilo/ ………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………..
După accesarea programelor de Educație timpurie ve-ți participa la activitățile formative și extracurriculare atunci când este cazul?
1. Da 2. Nu 3. Nu știu
Parteneriatul grădiniță-familie vă poate ajuta să vă implicați mai mult în educația copiilor dumneavoastră?
1. Da 2. Nu 3. Nu știu
Vă implicati în educația nonformală a copilului dumneavoastră?
1. Da, foarte mult 2.mult 3.suficient 4. foarte puțin 5. deloc
După înscrierea copiilor dumneavoastră în grădiniță ve-ți participa la ședințele cu părinții?
1. Da 2. Nu 3. Nu știu
Cum considerați relația dintre dvs. Și educatoarea copilului dvs?
1. Apropiată,prietenoasă 2.Respectuoasă, însă mai distantă 3.Indiferentă 4.Tensionată
Cât de des discutați cu educatoarea copilului dvs. Despre acesta?
De câte ori duc sau iau copilul de la grădiniță.
De câteva(două-trei) ori pe săptămână.
De câteva(două-trei) ori pe lună.
De câteva(două-trei) ori pe semestru.
Doar la ședințele cu părinții.
Niciodată deoarece nu este nevoie.
Menționați în spațiul de mai jos ce credeți că v-ar ajuta pe dvs. și pe copiii vds. să accesați mai des programele de Educație timpurie?………………………………………………………………………………….
Ce considerați că ar trebui să facă cei care conduc instituțiile de Educație timpurie pentru a există o mai bună colaborare între familie și grădiniță ………………………………………………………….
ANEXA 3
Exerciții practice, jocuri, povestiri desfășurate în timpul PIP
Diversitate culturală
1. Tema:”Ai fost vreodată?”
Competențe dezvoltate prin exercițiu: înțelegerea asemănărilor și a deosebirilor
Mărimea grupului: oricare
Timpul necesar derulării exercițiului: 10- 15 minute
Obiectivele exercițiului: obiectivul este acela de a-i ajuta pe copii să conștientizeze faptul că pot avea experiențe commune cu alți copii mici, la fel ca și unele diferite.
Materiale necesare și activități premergătoare: Niciunul
Descrierea exercițiului și instrucțiuni: copiii se ațează în cerc. Se pot folosi scaune pe care să le așezăm în cerc însă noi am stat pe covor.Adresez o întrebare copiilor.De exemplu:” Ai jucat vreodată fotbal?” sau “Ai fost vreodată la colindat?” sau orice altă întrebare pe care am considerat-o potrivită pentru grupul de copii. Întrebarea trebuia să reflecte o experiență pe care au avut-o copiii. Copiii care pot răspunde “Da” la întrebarea pe care o adresez se vor ridica și vor alerga în centrul cercului și se vor salute în diferite moduri. La final am punctat faptul că toți pot descoperi atât experiențe commune cât și experiențe diferite.Toate sunt valoroase pentru că din fiecare putem învăța. La fel, fiecare dintre noi suntem diferiți, însă putem identifica și elemente commune care să ne apropie.
Tema:”Sunt diferit”
Competențe dezvoltate prin exercițiu: acceptarea diversității și a diferitelor Backrond-uri culturale/entice.
Mărimea grupului: oricare
Timpul necesar derulării exercițiului: 10 minute
Obiectivul exercițiului: înțelegerea faptului că, deși suntem diferiți, suntem, de fapt, la fel.
Materiale necesare: niciunul
Exercițiul pe scurt: Copiii sunt așezați în cerc și își identifică diferite părți ale corpului în mod tactil.
Includere/incluziune
1.Tema:”Parteneri de nădejde”
Competențe dezvoltate prin exercițiu: cum lucrăm împreună și să îi ajutăm pe cedilalți.
Mărimea grupului: oricare
Timpul necesar derulării exercițiului: pe parcursul întregii zile.
Exercițiul pe scurt: am extras în fiecare dimineață perechile de parteneri pentru ziua respectivă. Partenerii au stat unul lângă celălalt pe scăunele, s-au jucat împreună, au mers la baie împreună, la masă, au avut grijă unul de celălalt pe parcursul întregii zile, au strâns jucăriile împreună,etc.
Obiectivele exercițiului: dezvoltarea abilităților de comunicare cu colegii, dezvoltarea abilităților de lucru în echipă, dezvoltarea abilităților de acceptare și lucru cu toți colegii, indifferent de gen, rasă, etnie, statut social,etc.
Materiale necesar: cartonașe representative pentru fiecare copil , un săculeț, pentru extragerea cartonașelor.Se folosește metoda “Mâna oarbă”.
Lasfârșitul zilei am folosit un ghid de interviu pentru procesare: “Cum v-ați înțeles cu partenerul de astăzi?”,”Ce activități ați realizat împreună?”, “Cum v-ați ajutat unul pe celălalt?”,”Dacă nu v-ați înțeles, care a fost motivul?”,etc.
c) Jocuri educative
Joc “Caută fără să vezi”
Scop: înțelegerea ideii că diferențele sunt pozitive și utile; dezvoltarea respectului și încrederii în sine.
Desfășurare: Copiii formează un cerc. Unul dintre ei este legat la ochi și atingând părul, nasul, fața, hainele altui copil, acesta trebuie să-l recunoască. Procedura continuă până sunt implicați toți copiii. Ghid de interviu pentru procesare:”De ce credeți că ne-am jucat astfel ? », » Cum ați recunoscut colegul?», «Ce consecințe are faptul că oamenii au culoarea sau forma nasului diferite?«, «Ce s-ar întâmpla dacă toți am avea părul sau ochii de aceeași culoare ? »etc.
d) Joc “Copilăria în imagini”
Scop: conștientizarea diversității culturale la nivelul preocupărilor,jocuri, cântece; educarea respectului pentru tradițiile culturale proprii și ale celorlalte popoare.
Desfășurare: Se impart copiii în grupuri de 3-4 copii și fiecărui grup i se dă fotografii care ilustrează obiceiuri, tradiții, jocuri specifice diferitelor popoare sau grupuri entice. Alături de aceste materiale li se arată copiilor o hartă sau regiuni de unde provin imaginile, tradițiile.
Ghid de interviu pentru procesare: asemănări și deosebiri întâlnite în imagini și între imagini și ei, dacă sunt aspecte pe care nu le înțeleg, de ce alcătuiesc oamenii jocuri, cântece, povești, cum ar dori să fie tratați dacă s-ar duce într-o grădiniță din altă țară, cum s-ar comporta cu personajele din imagini dacă acestea le-ar vizita grădinița ?, ce joc/ cântec ar recomanda copiilor din întraga lume, de ce?, ce simțiți când interpretați cântecul….de exemplu “Negruța”?etc.
Concluziile copiilor se dirijează spre ideea că în fiecare țară copiii au aceleași preocupări : cântă, dansează , se joacă, chiar dacă ,după aspectul fizic, ei par diferiți.
c) Joc “Din personaje negative, personaje pozitive”
Scop: conștientizarea efectelor negative ale prejudecăților; abordarea situațiilor conflictuale din perspectiva”câștig – câștig”.
Desfășurare: Aleg basme, povești, povestiri,chiar și poezi, cu personaje pozitive și negative aflate într-un conflict evident. Formez grupuri de 5-6 copii, care, după ce ascultă povestea se vor ocupa de personajele negative indentificând conflictul. Îi ajut punând întrebările:
Cine este fericit/nefericit la sfârșitul poveștii/ poeziei? De ce?
Au fost încălcate drepturile vreunui personaj? Ale cui? De către cine?
Le cer copiilor să recreeze povestea/poezia din punctul de vedere al personajului negativ, care este pedepsit de obicei de autor. Îi încurajez să explice atitudinea și comportamentul personajelor negative(toate animalele râd de vocea groasă a lupului care a mâncat iezii dar și pe bunicuță, Scufița făcea gălăgie în pădure, călca iarba, bunicuța sforăia tare, copilul a lovit cățelul și l.a șchiopat, etc.) și de aceea autorul s-a hotărăt să-i pedepsească. Copiii trebuie să rezolve pașnic toate situațiile conflictuale astfel încât toate personajele să fie mulțumite, iar copiii constată că oricine are dreptul la o a doua șansă și are dreptul să se apere. Un copil din fiecare grup, cu inteligență verbal- lingvistică, comunică rezumatul discuțiilor și soluția pașnică adoptată de grup.
d) „Urechilă”- povestire preluată de la un bunic de etnie romă
A fost odată, într-o pădure, un iepuraș negru, pe care îl chema Iepuroiul. Iepuroiul nostru era foarte vesel și săritor, dornic să își facă o grămadă de prieteni. Ar fi vrut să se împrietenească cu veverițele, cu bursucii, cu păsărelele și cu toate celelalte animale din pădure, însă nu putea. De fiecare dată când se întâlnea cu cineva pe potecă, animalul respectiv începea să îi spună:
– Ce faci, Iepuroiule? Mi-am dat seama că de tine aveam să dau că ți-am văzut urechile de departe
sau
– Bună, Iepuroiule, frate, nu degeaba ți s-a dus vorba de Iepuroi, că ți se văd urechile și de pe lună
– Așa că mi le ascund, și nu sunt niciun iepuraș drăgălaș cu blănița pufoasă sau cum mai zici tu, ci sunt mai degrabă un mare uât… cu niște urechi de uriaș! Spuse necăjit iepuroiul.
– Dar ce-ți veni? De unde ideea asta cu urechile de uriaș? E foarte normal ca iepurașii să aibă urechile mai lungi, îi spuse fetița care pe lângă el era albă ca zăpada.
– Nici nu mai știu dacă e normal sau nu, așa credeam și eu numai că toate animalele pădurii și toți oamenii, își bat joc de mine și îmi spun că sunt urât și că am urechile foarte lungi. Am ajuns să nici nu mai ies din casă din pricina asta, îi răspunse iepuroiul.
– Eu consider ca e mare păcat, că doar așa sunt iepurașii… au urechile lungi, acesta este chiar farmecul lor, zise fetița.
– Așa îmi spune și mama mea, numai că eu m-am săturat să mai aud tot felul de minuni, așa că am decis să stau numai în casă sau pe lângă semenii mei și să îmi ascund urechile.
–Crezi că ai putea să reacționezi și altfel, atunci când ceilalți îți vorbesc așa? întrebă fetița.
– Da, cred că aș putea să le zic și eu vreo două, zise deja iritat iepuroiul.
– În acest fel nu cred că ai putea să fii prieten cu nimeni, ți-ai face doar dușmani…
– Da, este adevărat, numai că, dacă mă crezi m-am săturat să tot aud astfel de cuvinte urâte de la toți. Nu mai suport… spuse necăjit iepuroiul.
– Eu cred că există totuși o altă cale, prin care să îți faci și prieteni, dar în același timp să îți și ceri dreptul de a fi tu însuți. Doar fiecare dintre noi are acest drept de a fi el însuși, în cazul acesta însemnând ca tu să fii iepuraș pe de-a-ntregul, cu urechi cu tot, veverița să fie veveriță cu tot cu coadă și tot așa.
– Da, asta e adevărat… Atunci, crezi că aș putea să le cer asta, ca și când ar fi dreptul meu?
– Sigur ca da, cred că ar fi o idee excelentă, zise entuziastă fetița.
– Cred totuși că îmi va fi greu să fac asta, nu am făcut-o până acum… zise plin de îndoială iepuroiul.
– Cred și eu că îți va fi greu la început, doar e imposibil să schimbi un comportament pe care până acum l-ai exersat ani de zile cu altul așa peste noapte… Important este însă că după o vreme îți va intra în reflex și nu vei mai simți că faci vreun efort.
– Aha, cred că înțeleg ce spui tu… zise gânditor iepuroiul. Adică prima dată îmi va fi cel mai greu, apoi a doua oară puțin mai ușor, a treia oară și mai ușor și tot așa, dar important va fi că într-un final voi obține ce vreau…
– Măi iepurașule, tu chiar înveți repede, sunt chiar uimită. Oricum, sincer îmi pare bine să te văd așa, mult mai plin de viață și de vigoare decât erai la început.
Fetița plecă atunci pentru că o strigase mămica ei să meargă la masă, însă iepuroiul avea acum de îndeplinit o misiune: misiunea de a se integra între celelalte animale ale pădurii, de a le cere celorlalți să îl respecte așa cum este cu urechi lungi și să îl vadă pe de-a-ntregul, nu să îi vadă doar urechile, să își recapete stima de sine.
ANEXA 4
Din activitățile noastre
Căsuța păpușii Maria Micii regizori Castelul prieteniei
metoda”Partenerul de sprijin” “Pălăriile gânditoare” Și eu știu să pictez
Povești educative Suntem creatvi și descurcăreți Lampioane pentru prieteni
Parteneri penrtu educație Pomișorul prieteniei Suntem toți egali!
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Accesul Copiilor la Programele de Educatie Timpurie (ID: 158576)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.