ACCESIBILITATEA STUDENȚILOR CU DEFICIENȚE [613712]

ACCESIBILITATEA STUDENȚILOR CU DEFICIENȚE
DE VEDERE ÎN UNIVERSITĂȚILE CLUJENE
FILIP GUTTMAN
ceastă lucrare este rezultatul unei cercetări prin care se
investighează modul în care e ste perceput accesul la
învățământul superior de către persoanele cu deficiențe de
vedere. În prima parte sunt cupri nse câteva noțiuni de introduc ere asupra
subiectului cercetat, pentru ca ulterior să se prezinte demersu l de cercetare și
rezultatele obținute. Sunt iden tificate percep țiile a două lotu ri de subiecți:
studenți cu deficiențe de vedere și studenți fără dizabilități din Universitatea
„Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca. Ins trumentele de cer cetare utiliza te în această
cercetare sunt doua chestionare ce cuprind întrebări deschise. În analiza
rezultatelor este utilizat softu l de analiză „atlasti”, rezulta tele fiind expuse
printr-un demers comparativ.
În general, nu sunt identificate dificultăți majore în accesul la
învățământul superior, existând predominant atit udini pozitive, i a r c u m i c i
excepții, studenții cu deficiențe de vedere nu întâmpină barier e atitudinale și
de accesibilitate. Această cercetare de natură fenomenologică a re limitele
sale epistemologice, fiind ne cesară o analiză mai profundă și e xstensivă.
Cuvinte-cheie : dizabilități vizuale, atitudini, accesibilitate, bariere
sociale, universitate.
DE CE O ASTFEL DE CERCETARE ?
Prin această lucrare se dorește aprofundarea rezultatelor pe ca re le-am obținut
în cadrul unei cercetări anterioare asupra „percepției persoane lor cu deficiențe de
vedere” (Guttman, 2009). Astfel, în acel volum de cercetare am abordat
dificultățile pe care o persoană cu deficiențe de vedere le înt âmpină în societate,
Cel mai important aspect identificat din cercetarea menționată anterior este
dificultatea de acces în învățământul superior al studenților c u deficiențe de vedere.
Astfel, în cercetarea de față, am considerat utilă abordarea un or noi itemi de
cercetare, focusați pe rezultate le anterioare, cu scopul de a a vea posibilitatea de a
colecta date mai ample pentru definirea acestor aspecte.
Chiar dacă în urma analizei atitudinilor publice față de persoa nele cu
dizabilități se constată o evoluție a atitudinilor către tolera nță sau acceptare, totuși,

Adresa de contact a autorului : Filip Guttman , Universitatea „Babeș-Bolyai”, Facultatea de
Sociologie și Asistență Socială, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 128 –130, cod 400604, Cluj-Napoca,
România, e-mail: filipguttman@g mail.com sau filip.guttman@hotma il.com.
CALITATEA VIEȚII, XXII, nr. 2, 2011, p. 201–214 A

FILIP GUTTMAN 2 202
mai există persoane care împăr tășesc concepții greșite privind dizabilitățile sau
manifestă comportamente discriminatorii în ceea ce privește opo rtunitățile
educative sau profesionale.
Factori precum vârsta, genul, nive lul educațional, nivelul soci oeconomic,
reședința în mediul urban sau rural, experiența cu persoanele c u dizabilități pot
influența atitudinile față de a ceștia (Tervo și Palmer, 2004), în această lucrare fiind
abordat un segment al nivelului educațional (cel al mediului un iversitar și
experiența cu persoanele c u deficiențe de vedere).
Această cercetare poate aduce o contribuție semnificativă la ni velul politicilor
educaționale din cadrul universităților clujene și nu numai, at ât prin identificarea
atitudinilor existente în cadrul acestor facultăți față de stud enții cu deficiențe de
vedere cât și prin descrierea nevoilor și dificultăților pe car e aceștia le întâmpină în
accesul la învățământul superior . Astfel, prin intermediul rezu ltatelor cercetării se
pot crea programe de intervenție menite a înlătura sau diminua eventualele aspecte
negative desprinse din rezultatele obținute.
CONSTRUCȚIA SOCIALĂ A DIZABILITĂȚII
Construcția socială a dizabilită ții se referă la bariere atitud inale care sunt
internalizate și construite de societate, ce împiedică și pun u n obstacol în fața vieții
persoanelor cu dizabilități fizice sau senzoriale. În plus, con strucția socială a
dizabilității se referă la discursul major, care se reflectă în utilizarea limbajului
negativ la adresa persoanelor cu deficiențe de vedere. Mai mult , această categorie
de persoane este situată într-o categorie socială inferioară, c a efect al utilizării unui
limbaj negativ, discriminatoriu ( Ferguson, 2001; French și Came ron, 2003).
Statele social-constructiviste din întreaga lume consideră că, termenul de
„abled” din termenul englezesc „disabled” semnifica „încadrarea în normalitate”,
prin urmare termenul de „dizabilitate” semnifică a fi „anormal” , așadar acest
termen îmbracă o formă negativă.
În eforturile de a facilita dezvoltarea identității, empowerment -ul politic și
unitatea comunităților, comunita tea persoanelor cu dizabilități a a l e s s ă s e
autodefinească „persoane cu dizabilități”. Nefiind un termen op tim, comunitatea
persoanelor ce luptă pentru dre pturile persoanelor cu dizabilit ăți au ales să reclame
acest termen, pentru a combate efectele negative și opresiunea ce există în mediul
social (Ferguson, 2001; French și Cameron, 2003). Prin autoiden tificarea acestora
ca fiind „dizabilitate”, această categorie de persoane văd aces t termen ca fiind
încadrat în normalitate. Cercetătorii și persoanele din domeniu l advocacy -ului din
aria persoanelor cu deficiențe senzoriale și fizice, pot să se refere la aceștia în mod
uzual ca la persoane cu dizabilități, juxtapusă cu ceea ce nu s unt, și anume,
persoane total funcționale. Aceș tia se pot orienta, referindu-s e la termenul
„abilități” din conceptul „dizabilități” ca la un termen ce def inește ce „nu sunt”
persoanele cu deficiențe senzo riale și anume, „nondisabled”, or ientându-se spre

3 ACCESIBILITATEA STUDENȚILOR CU DEFICIENȚE DE VEDERE 203
combaterea conotației negative a acestui termen. Această extrao rdinară încercare
de a transforma această conotație negativă în una pozitivă demo nstrează o disperată
încercare pentru integrarea și incluziunea persoanelor cu dizab ilități (Ferguson,
2001; French și Cameron, 2003).
Când oamenii își pierd vederea, o percep ca pe o slăbiciune, o „gaură
neagră”, cu un sentiment extrem d e izolare și singurătate. Aces t punct de vedere
al persoanelor cu pierderea acuit ății vizuale poate avea un imp act direct asupra
modului în care cei din jur îi tratează. Aceștia îi percep pe c ei cu deficiențe de
vedere ca pe niște persoane prinse în întuneric, imaginându-și- le ca fiind complet
inadaptate și în imposibilitatea de a se autoîngriji (Ferguson, 2001). De fapt,
deficiența de vedere este cea mai neadaptantă, pentru că vedere a este privită ca
unul dintre simțurile cele mai importante ale unui individ; așa dar, deficiența de
vedere este „de temut”, inspirând o stare adâncă de neliniște ș i tulburare
(Ferguson, 2001; Wagner-Lampl și Oliver, 1994). Majoritatea per soanelor cu
deficiențe de vedere pot înțelege viața ca fiind fără semnifica ție, nefiind capabile
de a conduce vehicule sau a vedea „frumusețile inconjuratoare” (Ferguson, 2001;
Tuttle, 1984).
Deficiența de vedere există încă din vremuri străvechi. Cu toat e acestea,
profesioniștii au început să an alizeze și să se gândească la re abilitarea și
problemele de viață ale persoane lor cu deficiențe de vedere abi a după cel de-al
Doilea Război Mondial, când au apărut veteranii cu deficiențe d e vedere. Teoria
s-a axat pe moartea psihologică a persoanei cu deficiențe de ve dere și renașterea
sa. S-au luat în considerare analize suplimentare și s-au exami nat pierderile și
impactul psihosocial, abilitățile independente de viață, abilit ățile de comunicare,
economice și situația profesional ă, aprecierea frumosului estet ic, precum și
dezvoltarea personalit ății, asociate cu di zabilitatea de vedere .
Există și alți factori care afectează statutul persoanelor cu d eficiențe vizuale
în societate, altele decât probl emele de personalitate. Potrivi t lui Wagner-Lampl și
Oliver (1994), adaptarea la dizabilitatea de vedere a fost infl uențată de credințe și
superstiții individuale sau deținute prin cultură. Chiar dacă s unt mulți oameni care
percep persoanele cu deficiențe de vedere ca fiind neajutorate, indignate, chinuite,
și nefericite, alții au susținut că deficienta de vedere în sin e nu creează tulburări
emoționale (Wagner-Lam pl și Oliver, 1994).
În schimb, prejudecățile sociale sunt cele care provoacă suferi nță emoțională;
multe persoane cu deficiențe vizuale sunt de părere că ceilalți au concepții greșite
despre dizabilitatea vizuală, ceea ce provoacă anxietate și nu nevoia de achiziții a
unor abilități de adaptare (D avis, 1997; Tuttle, 1984).
Examinarea suplimentară a impactului stereotipurilor despre sin e a relevat
faptul că persoanele fără experi ență oferită de analizatorul vi zual au adesea
sentimente de rușine și inadecvare (Scott, 1982). Cercetătorii indică faptul că
atitudinea personalului medical are un mare impact asupra proce sului de ajustare.
Prin urmare, cercetătorii re comandă specialiștilor în reabilita re să includă impactul

FILIP GUTTMAN 4 204
atitudinilor în dinamica serviciilor, prin validarea experiențe lor unei persoane ce
trăiește în sfera societății. Se sugerează că ONG-urile special izate în reabilitarea
persoanelor cu dizabilități ar t rebui să se angajeze în consili erea și educarea
membrilor rețelei de sprijin, sa facă și lobby în favoarea acestora și să pledeze
pentru modificarea legilor și atitudinilor. Din cauza stereotip urilor și obiceiurilor
care însoțesc dizabilitățile vizuale, este importantă înțeleger ea efectelor negative,
pentru dezvoltarea unor strategii de succes (Tuttle, 1984). Lit eratura de specialitate
reflectă două categorii generale de constatări psihosociale, în ceea ce privește
atitudinile față de persoanele cu deficiențe: 1) literatura aso ciată cu atitudini
negative și 2) literatura asociată cu atitudini ambigue. Potriv it lui (Antonak și
Livneh, 1988), perspectiva multidimensională a atitudinii este folosită pentru a
înțelege acest fenomen. Conform acestui punct de vedere, o atit udine este o idee cu
două caracteristici: 1. o trăsătur ă cognitivă încărcată cu emoț ie și 2. o caracteristică
afectivă, care predispune la o componentă conotativă, ce se def inește printr-un set
de acțiuni pentru o anumită clasă de situații sociale. Potrivit lui Triandis (1995), o
atitudine este formată din trei componente distincte: 1. Compon enta cognitivă
(tranzacții cu convingeri, asociate cu informații despre un sti mul), 2. Componenta
afectivă (sentimentele persoanelor cu privire la stimul) și 3. Componentă
conotativă (conceput ca intenția individului de a se comporta î ntr-un anumit mod
cu privire la stimuli). Componenta conotativă presupune a fi in fluențată de ambele
componente cognitive și afective. Triandis (1995) sugerează că atitudinile sunt
învățate prin experiență și inte racțiune cu alte persoane, obie cte și evenimente
sociale de mediu.
Din cercetările orientate pe atitudinile față de persoanele cu dizabilități au
rezultat mai mulți factori-cheie care se consideră că influențe ază atitudinile.
Potrivit lui Milsom (1994), factor ii sau variabilele pot includ e și informațiile
asociate cu persoanele cu dizab ilități. Se sugerează că mesajel e care țintesc
caracterul inadecvat și problem atic în înțelegerea dizabilități lor duc la atitudini
negative. În mod similar, cercetătorii indică faptul că a avea cunoștințe despre
dizabilitate, fără contact contextual cu persoanele cu deficien țe, poate duce la
atitudini negative. Înțelegerea și cunoașterea cu privire la sf era dizabilităților de
către profesioniștii din mediul educației speciale influențează profund mediul
academic și social în care aceș tia își desfășoară activitățile de zi cu zi. La una dintre
extreme pot fi cei care consideră că dizabilitatea este un defe ct, un element
intrinsec al copilului, stabilindu-și eforturile spre schimbare a acestuia; la extrema
opusă sunt cei care consideră dizabilitatea ca fiind un constru ct social și își
îndreaptă atenția spre schimbarea atitudinilor și a mediului în care copilul trăiește
(Paul, 2002).
În timp ce numărul de persoane c u dizabilităti este în creștere , platforma de
Internet a devenit o componentă im portantă, chiar esențială pen tru informare și
comunicare. Persoanele cu dizabi lități, în special cele cu defi ciențe de vedere, pot fi
împiedicate să aibă acces de către o varietate de factori, prec um problemele cu

5 ACCESIBILITATEA STUDENȚILOR CU DEFICIENȚE DE VEDERE 205
furnizorii de Internet, sau pot avea un acces dificil la aceast ă nouă modalitate de
informare și comunicare din aceleași motive, până la incompatib ilitatea web
browser -elor, care nu sunt compatibile cu toate tehnologiile asistive (Papadopoulos și
Goudiras, 2005). Astfel, operațio nalizând accesibi litatea, pute m afirma că situația de
față îmbracă forma a două mari componente: accesul la informați i și accesul la
comunicare. În acest sens, măsurile de politici sociale trebuie să urmărească, pe de o
parte, un acces egal sau echivalent pentru toți utilizatorii și , pe de altă parte,
tehnologiile asistive să fie compatibile cu t oate aplicațiile ( Jaeger, 2005).
Este cunoscut faptul că comunitățile online au devenit un important mijloc de
comunicare și interacțiune socială, în particular pentru persoa nele care, datorită
caracteristicilor dizabilității, le este dificilă o altă modali tate de interactiune,
persoane cu dizabilități pentru care asigurarea unui acces univ ersal este esențial
pentru incluziunea socială.
Pentru studenții și elevii cu dizabilități, sălile de curs pot să dezvolte foarte
multe bariere. În orice caz, există o multitudine de tehnologii la îndemâna
profesorilor și a studenților care pot ajuta studenții și, în c azul de față, pe cei cu
deficiențe de vedere, să le depă șească. Este important să facem distincția între
tehnologiile educaționale și cele asistive. În principiu, tehno logiile asistive se referă
la acele „instrumente” fără de care, persoanele care necesită o educație specială nu
au un acces la curriculum-ul general (tehnologii ca screen readers , magnificatoare
sau cărți audio și cu text mărit), cu ajutorul cărora aceștia p ot să participe la
procesul educațional.
Este promițător faptul că numărul de studenți cu dizabilități c rește în timp,
acest fapt fiind rezultatul accesibilizării informațiilor, a cu rsurilor, dar și un efect al
diminuării stigmatului asociat cu aceste persoane. De asemenea, este și o provocare
pentru instituțiile învățământului superior să faciliteze și să rezolve diferitele nevoi
ale studenților cu dizabilități, pentru ca aceștia să aibe opor tunități egale. Este
responsabilitatea fiecărui angajat al oricărei universități să cunoască și să pună în
practică prevederile legale în vigoare pentru facilitarea acces ului la învățământul
superior; totodată, nu este suficient acest aspect, în această direcție trebuind
identificate și cele mai bune practici și strategii didactice a daptate fiecărui student
cu dizabilități (Gray și Morley, 2005).
DIRECȚIA CERCETĂRII ȘI DEMERSUL METODOLOGIC
Prin această cercetare de factură calitativă, se încearcă ident ificarea percepției
pe care o au studenții cu defic iențe de vedere și fără dizabili tăți asupra
accesibilității mediului universitar clujean. Lucrarea de față urmărește să răspundă
la trei întrebări majore: care sunt dificultățile majore pe car e studenții cu deficiențe
de vedere le întâmpină în mediul universitar? Care sunt dificul tățile pe care
studenții fără dizabilități consideră că le întâmpină persoanel e cu deficiențe de
vedere? Cum este perceput accesul în mediul universitar?

FILIP GUTTMAN 6 206
Astfel, mai jos sunt propuse obi ectivele care direcționează ace astă cercetare,
obiective care au fost formulate în urma rezultatelor anterioar e asupra accesului fizic,
informațional, comunicațional al studenților cu deficiențe de v edere și, de asemenea,
în urma modului în care aceștia sunt percepuți de către cadrele didactice și colegi.
Scopul cercetării este de a identifica atitudinile față de pers oanele cu
deficiențe de vedere existente la nivelul studenților. De aseme nea, această lucrare
își propune și identificarea dificultăților pe care o persoană cu deficiențe de vedere
le întâmpină în învățământul s uperior și în viața cotidiană.
Obiectivele generale urmărite sunt: A) Conturarea unor aspecte generale cu privire la dificultățile întâmpinate în
integrarea educațională și socială a persoanelor cu deficiențe de vedere, aspect
important în formularea viitoarel or politici educaționale la ni vel național, local și,
mai ales, instituționale;
B) Identificarea atitudinilor exis tente în societate față de pe rsoanele cu
deficiențe de vedere.
Obiective specifice: – identificarea dificultăților pe care o persoană cu deficiențe de vedere le
întâmpină pe parcursul procesului educațional și în viața cotid iană, având în vedere
percepția acestora;
– identificarea percepției studenților fără dizabilități asupra persoanelor cu
deficiențe de vedere.
Universul cercetării cuprinde atât studenți cu deficiențe de ve dere, cât și
studenți fără dizabilități. De ase menea, metodele de selectare a subiecților sunt cea
a „bulgărelui de zăpadă” în ceea ce privește persoanele cu defi ciențe de vedere și
metoda eșantionării de convenien ță pentru studenții fără dizabi lități.
A) Primul lot de subiecți este format din 30 de persoane cu def iciențe de
vedere, aflate în învățământul t erțiar, (facultate sau colegiu postliceal), având vârsta
cuprinsa între 19 și 24 de ani, cu domiciliul stabil în diferit e zone ale României, în
această cercetare neținându-se cont de genul subiecților.
B) Cel de-al doilea lot este format din 30 de studenți fără diz abilități din
cadrul Facultăților de Sociologie și Asistență Socială și Psiho logie și Științe ale
Educației din cadrul Universității Babes-Bolyai. Nu se au în ve dere criterii precum
sexul, nivelul de studii etc.
Cercetarea se axează doar pe aceste două facultăți, deoarece se consideră ca
fiind două specializări care pregătesc studenții în mod direct pentru a lucra și cu
persoanele cu deficiențe de vede re, în cadrul diferitelor organ izații și instituții de
profil.
Un alt aspect de care s-a ținut cont în alcătuirea celor două l oturi de la cele
două facultăți este faptul că cuprind un număr mai mare de stud enți cu deficiențe
de vedere, spre diferență de alte facultăți.
Pentru identificarea dificultăților pe care un student cu defic iențe de vedere le
întâmpină în mediul universitar, este utilizat un chestionar „E ducația în contextul
deficienței de vedere”, cu întreb ări de structură și cu nouă în trebări deschise.

7 ACCESIBILITATEA STUDENȚILOR CU DEFICIENȚE DE VEDERE 207
Cu același scop menționat este alcătuit și cel de al doilea che stionar, având
aceleași caracteristici de structură, și șase întrebări deschis e de conținut.
Răspunsurile au fost culese online .
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Învățământul superior, în viziune a studenților cu deficiențe de vedere
În cele ce urmează, în expunerea rezultatelor obținute de la ce le două loturi
de studenți (cu și fără deficiențe de vedere) voi utiliza un de mers comparativ, axat
cu precădere pe principalele pr obleme identificate. Pentru înce put, este expus
modul de analiză a interviurilor și codificarea rezultatelor în softul de analiză
pentru date calitative „Atlasti”, în mod separat pentru fiecare lot cercetat.
Astfel, din analiza interviur ilor aplicate studenților cu defic iențe de vedere,
am formulat cinci categorii de rezultate codificate în softul d e analiză a datelor
calitative, sub forma: atitudini negative, atitudini pozitive, accesul la informații,
accesul la un loc de muncă și posibile soluții. Cei treizeci de respondenți se axează,
în principal, pe primele patru t ematici menționate, considerând ca fiind factorii ce
influențează accesul la educație, astfel, prin intermediul inte rviului oferind și
câteva posibile soluții pentru diminuarea sau chiar înlăturarea acestor probleme.
În urma analizei interviurilor realizate pe cei 30 de studenți de la facultățile
de Sociologie și Asistență Socială și de Psihologie și Științe ale Educației, având ca
scop desprinderea percepțiilor și opiniilor acestora asupra pro blemelor și barierelor
pe care o persoană cu deficiențe de vedere le întâmpină în medi ul universitar, au
reieșit câteva aspecte importante, ce pot fi grupate în nouă ca tegorii de bază:
accesibilitate fizică, accesul la informații, accesul la un loc de muncă, discriminare
negativă, integrare socială, „ lipsa de interes sau a fondurilor ”, opinii negative,
opinii pozitive și posibile soluții.
a) Accesibilitate informațională
Având în vedere accesul la infor mații în cadrul universității, am identificat o
serie de dificultăți comune, menționate de către ambele loturi de cercetare. Astfel,
în viziunea studenților cu deficiențe de vedere, cea mai mare p roblemă cu care
aceștia se confruntă și care, în același timp, împiedică un acc es egal la educație,
este obținerea materialelor de studiu într-un format accesibil: „Cred că cea mai
mare problemă pe care aș putea s ă o am ar fi procurarea materia lelor de studiu,
mai ales că, multe din ele sunt cărți de la bibliotecă”. Foarte multe dintre sursele
de informare și studiu la biblio tecile universitare sunt sub fo rmă tipărită, persoanele
cu deficiențe de vedere fiind nevoite să își transforme aceste materiale sub o formă
accesibilă, în format electronic, dar care și aceea este de pro astă calitate datorită
tehnicii care încă nu este atât de avansată: „E foarte greu să mergi la bibliotecă, să
îți faci rost de o carte care se dă doar la sala de lectură și să faci tu cumva ca să
poți să o scanezi”. Un aspect pozitiv menționat de către studenții cu deficiențe d e

FILIP GUTTMAN 8 208
vedere în accesibilitatea informațională din cadrul unor biblio teci universitare
clujene este faptul că în sălile „multimedia”, computerele sunt echipate cu un soft
din categoria cititoarelor de ecran, cu ajutorul căruia o perso ană cu deficiențe de
vedere are acces liber la revistele internaționale de specialit ate: „E bine măcar că
au pus jaws-ul pe calculatoare… măcar de acolo putem să ne scoatem câtev a
chestii”. Spre diferență de studenții fără dizabilități (care consideră că prezentarea
informațiilor cu ajutorul slide -urilor ar fi o problemă), studenții cu deficiențe de
vedere nu consideră ca fiind o problemă care le-ar putea împied ica procesul de
studiu: „Nu mă deranjează faptul că informațiile sunt prezentate pe slide -uri, că de
m u l t e o r i f a c r o s t d e e l e ” . Considerat mai puțin important, accesul la sălile de
laborator nu constituie o problemă majoră din perspectiva stude nților cu deficiențe
de vedere: „nu văd de ce ar fi o problemă, pot să vin cu laptopul”.
Similară cu cele menționate de studenții cu deficiențe de veder e este și
perspectiva studenților fără dizabilități. Astfel, din analiza rezultatelor cu ajutorul
softului pentru date calitative (Atlasti), s-a desprins un alt „set” de bariere în calea
egalității de șanse în accesul la educație. Așadar, din perspec tiva tuturor
intervievaților din lotul st udenților fără dizabilități, accesu l la materialele de studiu
este considerat ca fiind principala dificultate pe care studenț ii cu deficiențe de
vedere o întâmpină cel mai frecvent în cadrul facultăților în c are studiază: „mă
gândesc că cea mai mare problemă pe care un nevăzător o poate a vea la facultate
este să își facă rost de materiale și acelea să fie în format e lectronic”.
Un alt aspect important de men ționat este accesibilitatea infor mațiilor pe care
universitatea și facultatea le pune la dispoziția studenților ș i care, cel mai adesea,
este sub forma afișelor tipărite „Nu știu cum se descurcă când e vorba să citească
ceva de la avizier”. Nu este de ignorat faptul că, de cele mai multe ori, aceste
informații sunt postate și în cadrul site-urilor facultăților, dar de cele mai multe ori
acestea sunt postate mult prea târziu ca o persoană cu deficien țe de vedere să
beneficieze de acestea „da, e adevărat că anunțurile astea sunt puse și pe net… dar
prea târziu”. 18 dintre respondenți (fără dizabilități) conside ră metoda de predare
cu ajutorul powerpoint -urilor ca fiind o problemă pentru studenții cu deficiențe de
vedere, în situația în care cadrul didactic nu verbalizează mul te dintre informațiile
existente pe slide -uri, situație în care „nevăzătorii vin la cursuri degeaba”. Ac eastă
problemă se accentuează în momentul în care sunt predate anumit e părți ale
cursului sub formă de grafice, situație care devine „cam stânje nitoare și ușor
discriminatorie pentru un nevăzător”.
O altă problemă majoră (identificată de ambele loturi), care în să depinde și de
resursele financiare ale universității, este accesul la laborat oarele dotate cu
computere și la informațiile pe care un student cu deficiențe d e vedere le-ar putea
accesa, acestea nefiind echipate cu softuri , precum screen reader -urile ce pot ușura
accesul la informații: „Am văzut că nu sunt calculatoare care s ă aibe programele
alea pentru nevăzători”, „mă gândesc că nu pot să lucreze pe ca lculatoare”.
Lipsa de accesibilizare a materialelor de studiu încă este o re alitate cu care un
student cu deficiențe de vedere se confruntă, aspect menționat de respondenți ai

9 ACCESIBILITATEA STUDENȚILOR CU DEFICIENȚE DE VEDERE 209
ambelor loturi de cercetare: „în afară de cursuri ei nu cred că mai pot să aibe acces
și la alte forme de informare sub formă tipărită, precum cărțil e”, „Știu că ei trebuie
să le scaneze, nu cred că le dau de la bibliotecă acasă”, „Ce g reu e să te tot chinui
să îți faci rost de ce ai de citit”. Astfel, este menționat fap tul că, singura sursă
majoră de informare, exceptând cu rsurile în format electronic, este internetul.
În momentul de față, participarea la examene a studenților cu d eficiențe de
vedere în mod egal cu studen ții fără dizabilități constituie o problemă, în momentul
în care studentul cu dizabilități nu își poate permite un lapto p cu ajutorul căruia să
poată să fie examinat în mod echitabil cu restul colegilor. În această situație, 50%
dintre respondenți consideră că toți studenții cu deficiențe de vedere „ar trebui să
își dea examenele pe calculator, „măcar pe cele din cadrul facu ltății”.
b) Accesibilitatea fizică
În opinia studenților cu deficienț e de vedere, accesul fizic în instituțiile de
învățământ superior nu constituie o problemă majoră „ Nu mi se pare că ar fi o
problemă să găsesc sălile, eventual o clădire în care nu am mai fost”. Acest fapt,
probabil, se datorează și modalităților de adaptare ale persoan elor cu deficiențe de
vedere la anumite situații cum sunt cele de față: „oricum ne ob ișnuim, prima data e
mai greu și, după mă pot descurca”. Din cele desprinse din inte rviurile cu studenții
cu deficiențe de vedere, se poate concluziona că, în cadrul ins tituțiilor de
învățământ superior, studenții cu deficiențe de vedere nu întâm pină dificultăți
majore, din punctul de veder e al accesibilități fizice.
Spre diferență de pers oanele cu deficiențe de vedere, studenții fără dizabilități
au o percepție contradictorie. Astfel, majoritatea intervievați lor consideră ca fiind
dificil „găsirea sălilor de curs în facultate de către studenți i cu deficiențe de vedere:
„Cred că o problema ar fi să găsească sălile, mai ales la încep ut când nici nu
cunosc bine facultatea.”. În mod similar acestei probleme este și „găsirea clădirii
facultății”, aspect menționat doar de doi respondenți sau „proa sta organizare a
facultății” în momentul în care sunt realizate realocări sau mu tări ale unor săli de
cursuri, studenții cu deficiențe de vedere și, nu numai, nefiin d anunțați la timp „nu
se descurcă”, iar dacă totuși aceasta se întâmplă, este postat un anunț la avizier,
aspect menționat de cinci dintre respondenți. Un aspect importa nt de menționat este
acela în care „devine o problemă foarte mare dacă o un nevăzăto r complet ar trebui
să meargă într-un loc necunoscut în care se țin cursurile”: „nu ș t i u c u m s – a r
descurca în situația asta de unul singur, doar daca merge cinev a cu el”. În câteva
din interviurile cu studenții fără dizabilități sunt amintite ș i unele chestiuni
deficitare ale universității, precum slaba accesibilizare a fac ultăților cu mijloace
care să faciliteze accesul unei pers oane cu deficiențe de veder e, „ca de exemplu să
scrie și în braille pe uși”. Din perspectiva studenților fără dizabilități, aceste a sunt
principalele dificultăți pe care un student cu deficiențe de ve dere le-ar putea întâlni
în accesul fizic la instituțiile de învățământ superior, fără a avea pretenția de a le fi
identificat exhaustiv.
Odată cu dimensiunea accesului fizic la sălile de cursuri, se a tinge și cea a
accesibilității informaționale, deoarece acest aspect poate fi privit și din perspectivă

FILIP GUTTMAN 10 210
informațională, în măsura în care o persoană cu deficiențe de v edere este nevoită să
se deplaseze în locuri nefamiliare: „Este greu să știe sau să g ăsească o sală dacă nu
vede ce scrie pe ea”.
c) Atitudini negative/pozitive
Atitudinile negative ce se refl ectă asupra studenților cu defic iențe de vedere
sunt de natură discriminatorie din partea colegilor și a cadrel or didactice. Din cele
menționate de către respondenții cu deficiențe de vedere, acest e atitudini nu se
întâlnesc frecvent, ci „doar la câteva persoane” și care „consi der că ține doar de
caracterul fiecăruia”. Neîncrederea în capacitățile unei persoa ne cu deficiențe de
vedere se poate întâlni mai frecvent în rândul studenților și n u a cadrelor didactice:
„mai sunt unii colegii care te privesc cu alți ochi și se între abă: oare cum învață
ăsta”. Din cele desprinse din cercetare se poate observa că (ce l puțin din
perspectiva studenților cu deficiențe de vedere) nu mai putem r egăsi „mitul” în care
o persoană cu deficiențe de ve dere este subdezvoltată cognitiv sau că, datorită
deficienței, multe dintre abilitățile care nu necesită preponde rent utilizarea căilor
vizuale sunt afectate sau lipsesc: „poate pentru că suntem la o facultate la care
studenții se pregătesc pentru a lucra cu persoane cu dizabilită ți, dar nu știu să mai
fie persoane care să ne considere incapabili de a face un lucru sau că am avea
dificultăți de învățare”. În final, doar trei dintre respondenț i au menționat opinii
negative și marginalizante, care în opinia respondenților fără dizabilități „vor mai
exista încă multă vreme”.
Ca aspecte secundare ale analizei interviurilor cu studenții fă ră dizabilități, s-
au conturat câteva opinii negative, dar și pozitive ale studenț ilor de la cele două
facultăți asupra persoanelor cu deficiențe de vedere. Astfel, u nul dintre respondenți
consideră că singurele domenii în care o persoană cu deficiente de vedere poate
ocupa un loc de muncă sunt cele deja „știute” și că, este „norm al ca societatea să îi
respingă în măsura în care aceștia „nu se descurcă”. Un alt res pondent menționează
că „toate persoanele care nu au avut nici o tangență cu persoan ele cu deficiențe de
vedere sunt de părere că ei nu se pot descurca în nici un domen iu” „sunt foarte
revoltată în această privință”.
d) Posibile soluții oferite de respondenți
În situația în care subiecții cu deficiențe de vedere au fost c hestionați asupra
modalităților de rezolvare a unor probleme pe care aceștia le î ntâmpină, multe din
afirmații s-au axat pe accesibilizarea informațiilor din cadrul universității. Astfel,
principala problemă, accesul la bibliografia suplimentară, din punctul de vedere al
intervievaților ar putea fi rezolvată printr-un acces liber la scannere , care să fie
disponibile persoanelor cu deficiențe de vedere: „cel mai bine ar fi dacă ar pune și
ei un scanner , două la dispoziție și să putem să mergem cu cărțile și din sa la de
lectură la ele”. Cea de-a doua problemă, accesul la laboratoare , în viziunea
acestora, s-ar putea facilita doar prin dotarea calculatoarelor cu un „ screen reader ”
și „așa nu cred ca am mai avea probleme”.

11 ACCESIBILITATEA STUDENȚILOR CU DEFICIENȚE DE VEDERE 211
De asemenea, în finalul interviurilor cu studenții fără dizabil ități, a fost
solicitat fiecăruia dintre intervievați să ofere soluțiile prop rii la problemele
existente. Acestea pot fi sumarizate în trei mari categorii:
– accesibilizarea informațiilor prin alocarea unor fonduri din partea
universității pentru ca laboratoarele să fie dotate cu softuri care să acopere nevoile
studenților cu deficiențe de vedere, oferirea a mai multor mate riale în format
electronic, inclusiv cărți etc.
– sensibilizarea mediului universitar față de problemele persoa nelor cu
deficiențe de vedere: „să țină cont de nevoile pe care un nevăz ător le are”;
– formarea de personal specializat, sau, eventual, a unui centr u care să se
ocupe cu nevoile studenților cu dizabilități, astfel „multe din problemele acestea ar
putea fi rezolvate”.
e) Alte aspecte identificate la studenții fără dizabilități
Dimensiunile formate din analiza datelor și detaliate mai sus s unt comune la
ambele loturi de cercetare. În cele ce urmează, sunt detaliate două dintre
dimensiunile desprinse doar de l a lotul studenților fără dizabi lități.
Astfel, în ceea ce privește dimensiunea integrării sociale desprinsă din analiza
interviurilor cu studenții fără dizabilități, majoritatea respo ndenților consideră
deficiența de vedere ca principa l factor perturbator în calea i ntegrării. Este menționată
incapacitatea unei persoane cu deficiențe de vedere de a partic ipa la evenimente
socializatoare, de loisir : „nu văd cum cineva care nu vede deloc ar putea să participe
fără ajutor la anumite evenimente, ca petreceri, ieșiri în parc etc.”. În contrast, un
număr de șase respondenți afirmă că este de datoria societății să încerce să integreze
aceste persoane cu dizabilități și este doar „vina societății c ă un nevăzător nu poate sa
participe deplin în cadrul acesteia” și că „într-o societate să nătoasă, majoritatea trebuie
să țină cont de minoritate și să ofere șanse egale pentru toți” .
O altă dimensiune care s-a putut desprinde este lipsa de intere s sau a fondurilor
în cadrul facultăților, fiind unul dintre factorii majori pe ca re respondenții îl
menționează, astfel:
– lipsa interesului cadrelor dida ctice de a oferi materialele î n format electronic;
– lipsa interesului sau a fondurilor din cadrul universității p entru ca materialele
și spațiul să fie accesibilizate;
– indiferența multora dintre st udenți față de problema persoane lor cu deficiențe
de vedere.
CONCLUZII ȘI POZIȚIONĂRI PERSONALE
În prima parte a lucrării s-au conturat câteva aspecte teoretic e din literatura
de specialitate, care ne oferă o viziune generală asupra atitud inilor existente în
societate față de persoanele cu deficiențe de vedere, precum și dificultățile pe care
aceștia le întâmpină în diferite contexte.

FILIP GUTTMAN 12 212
Atitudinile studenților fără dizabilități sunt, în general, poz itive, făcând
excepție câteva situații, cu privire la neîncrederea în capacit ățile unor persoane cu
deficiențe de vedere de a se i mplica în cadrul unor activități de ordin social.
Majoritatea studenților cunosc problemele cu care o persoană cu deficiențe se
confruntă în mediul educațional, atribuind cadrelor didactice ș i universității sarcina
de a accesibiliza informațiile oferite și mediul fizic. Câteva dintre atitudinile
negative se îndreaptă spre accesul la un loc de muncă, studenți i fără dizabilități
menționând că sunt multe dintre locurile de muncă pe care o per soană cu deficiențe
de vedere nu le-ar putea ocupa, datorită dizabilității. Privind în ansamblu
rezultatele obținute din acest segment de cercetare, se poate c oncluziona că
atitudinile studenților față de pe rsoanele cu deficiențe de ved ere sunt predominant
pozitive, excepție făcând din punctul de vedere al unor respond enți, accesul la un
loc de muncă și participarea la activități recreative.
Prin cercetarea opiniilor celui de al doilea lot, a persoanelor cu deficiențe de
vedere, s-au identificat câteva dificultăți comune întregului l ot. Astfel, accesul la
informații poate să fie considerat cea mai mare dificultate înt âmpinată, datorită
unei precare accesibilizări a informațiilor oferite de către fa cultăți, dar și a
materialelor de studiu, cu precădere cele furnizate de către bi blioteci. Din punctul
de vedere al accesibilității fizice, studenții cu deficiențe de vedere nu consideră că
ar constitui un obstacol major, facând excepție mediile cu care aceștia nu sunt
familiarizați. Opiniile studențilo r cu deficiențe de vedere în legătura cu atitudinea
colegilor și a cadrelor didactice față de aceștia sunt împărțit e, unii afirmând ca încă
există o oarecare discriminare negativă în cadrul facultății, a lți respondenți
afirmând că nu întâmpină astfel de dificultăți. Principala solu ție pe care
respondenții au menționat-o este accesibilizarea materialelor d e studiu, soluție care,
în opinia acestora, ar înlătura multe dintre dificultăți, chiar și anumite atitudini
negative.
Prin identificarea acestor aspecte, consider că, într-o etapă u lterioară, se pot
formula programe de intervenție la nivel de universitate, care să încerce înlăturarea
barierelor. Consider că măsurile de politici sociale de la nive l instituțional ar trebui
să cuprindă obiective specifice, țintite pe aceste probleme, da t fiind faptul că este o
necesitate în societatea noastră de a facilita incluziunea soci ală a persoanelor cu
dizabilități. În formularea politicilor educaționale trebuie să s e ț i n ă c o n t ș i d e
înlăturarea unor atitudini negative față de persoanele cu defic iențe de vedere ce
persistă și în zilele noastre.
Având în vedere tema abordată în cadrul acestei cercetări, cons ider oportun
ca instituțiile universitare să facă eforturi în direcția rezol vării acestor probleme.
Astfel, multe din materialele oferite spre studiu ar putea fi t ransformate în formate
accesibile și unei persoane cu de ficiențe de vedere, fără un ef ort semnificativ al
universității. Precum accesul la informații, și ocuparea unui l oc de muncă de către
persoanele cu deficiențe de ve dere ar putea constitui o problem ă care, la rândul ei,
ar putea fi soluționată prin adaptarea a mai multor locuri de m uncă conform

13 ACCESIBILITATEA STUDENȚILOR CU DEFICIENȚE DE VEDERE 213
nevoilor. Acest cerc vicios, în care înlăturarea dificultăților de acces depinde și de
înlăturarea atitudinilor negative, nu poate fi întrerupt decât cu un efort susținut din
partea universităților și a societății în general.
Viitoarele cercetări din acest segment problematic, ar trebui s ă își îndrepte
atenția spre modalități de rezolv are a unor probleme ale persoa nelor cu deficiențe
de vedere. De asemenea, ar fi importantă realizarea unei cercet ări mai ample, care
să cuprindă toate categoriile de dizabilități, cu scopul de a i dentifica problemele și
nevoile acestora, pentr u a se putea forma un învățământ superio r cu adevărat incluziv.
În ceea ce mă privește, am testat deja un instrument de cerceta re privind
atitudinea studenților față de colegii cu deficiențe de vedere, atitudine măsurată cu
ajutorul unei scale sumative cu 20 de itemi. Rezultatele obținu te la această
cercetare exploratorie indică faptul că nivelul educațional inf luențează atitudinea
față de persoanele cu deficiențe de vedere, în sensul că studen ții de la masterat au o
atitudine mai suportivă decât studenții de la cursurile de lice nță.
BIBLIOGRAFIE
1. Antonak, R. F., Livneh H., The measurement of attitudes toward people with disabilities:
Methods, psychometrics, and scales , Springfield, “Charles C. T homas” Publisher Ltd., 1988.
2. Davis, L., Constructing Normalcy. T he disability studies , New York, Routlege press, 1997.
3. Ferguson, R. J., We know who we are, a history of the blind in challenging educa tional and
socially constructe d polices, a study in policy archeology , San Francisco, Gaido Gap Press, 2001.
4. French, S., Cameron, C., Controversial issues in a disability society , Buckingham, Open
University Press, 2003.
5. Gray, G., Morley, W., S., A snapshot of 2003–4: blind and pa rtially sighted students in H igher
Education in England and Northern Ireland , în “British journal of visual impairment”, vol. 23, no. 1,
2005, pp. 4–10.
6. Guttman, F., Percepția persoanelor cu deficiențe de vedere , Iași, Editura Lumen, 2009.
7. Jaeger, P. T., User-centered policy evaluations of Section 508 of the Rehabili tation Act:
Evaluating e-government Web sites for accessibility for persons with disabilities , în “Journal of
Disability Policy Studies”, vol. 19, no. 1, 2008, pp. 58–94.
8. Jaeger, P. T., Xie B., Developing Online Community Acce ssibility Guidelines for Person s
With Disabilities and Older Adults , în “Journal of Disability Policy Studies”, Volume 20, no. 1, 2009,
pp. 55–63, disponibil online la h ttp://dps.sagepub.com/cgi/cont ent/abstract/20/1/55.
9. Paul, J.L., Rethinking Professional Issues in Special Education: Contempora ry Studies in
Social and Policy Issues in Education , Wesport, Connecticut, Green wood Publishing Group, 2002.
10. Papadopoulos, K. S., Goudiras, D. B., Accessibility assistance for visually-impaired people
in digital texts , în “British journal of visual impairment”, vol. 23, no. 2, 20 05, pp. 75–83.
11. Milsom, A., Creating positive school experienc es for students with disabili ties, în
“Professional School Counseling J ournal”, vol. 10, no. 1, 2006, pp. 66–72, disponibil online la
http://findarticles.com/p/ articles/mi_m0KOC/is_1_10/ai_n2701981 8/.
12. Scott, D. S., Living with a physical handicap, în Downey, J . și alții (coord), Bereavement
of physical disability: recomm itment to life h ealth and functio n, New-York, Arno Press, 1982.
13. Tervo, R. C., Palmer, G., Health professional student att itudes towards people with
disability , în “Clinical Rehabilitation J ournal”, vol. 18, no. 8, 2004, p p. 908–915, disponibil online la
http://cre.sagepub.com/cgi /content/abstract/18/8/908.
14. Triandis, H. C., Individualism and collectivism , 1st edition, Boulder-Colorado, Westview
Press, 1995.

FILIP GUTTMAN 14 214
15. Tuttle, D. W., Sources of Self-Esteem and the Adjusting Process , Springfield-Colorado,
„Charles C. Thomas” Publisher Ltd, 2004.
16. Wagner-Lampl, A., Oliver, G. W., Folklore of blindness , în “Journal of visual impairment
and blindness”, vol. 88, no. 2, 1994, pp. 267–276.
his paper is the result of a research that investigates how the
accessibility of higher educatio n is perceived by people with
visual impairments, without disabilities. The first chapter
introduces the reader to the main topic of this research. The n ext chapter
includes the research approach and results. The research invest igates two
groups of students with visual im pairments, withou t disabilitie s from “Babes-
Bolyai” University, Cluj-Napoca. The research-tools are two que stionaires
with open questions. In analyzi ng the collected data is used th e software for
qualitative data Atlasti , and the results are presented through a comparative
approach.
Generally, there aren’t major difficulties identified in the ac cessibility
of higher education, and positive attitudes mark the behavior t owards people
with visual impairments. With f ew exceptions, students with vis ual
impairments do not face big probl ems and attitudinal barriers i n their acces
to university. The nature of thi s phenomenological research has i t
epistemological limits, requiring a more in-depth and extended analysis.
Keywords : visually impaired people, atti tudes, accessibility, social
barriers, University.
P r i m i t : 2 7 . 1 1 . 2 0 1 0 A c c e p t a t : 2 0 . 0 1 . 2011
Redactor: Ioan Mărginean
T