Accesibilitate Si Norme DE Proiectare A Locuintelor Pentru Persoanele CU Dizabilitati

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Universitatea "Spiru Haret" Facultatea de Arhitectură

ACCESIBILITATE ȘI NORME DE PROIECTARE A LOCUINȚELOR PENTRU PERSOANELE CU DIZABILITAȚI

INTRODUCERE

TRASEE DE CIRCULAȚIE EXTERIOARÂ PENTRU PERSOANE CU DIZABILITAȚI

1.1 Spațiul pietonal și treceri pentru pietoni…………………………….………

1.2 Echipamente și mobilier stradal (suprafețe tactile-vizuale)…………………………

1.3 Spațiul carosabil și deplasarea cu vehicule ………………………….…………

1.4 Parcajul……………………………………..…….

II. ACCESIBILITATEA SPAȚIULUI CONSTRUIT

2.1 Circulații orizontale și verticale……………………………………..……….

2.2 Conformarea ramepelor și a scărilor…………………………………………..

2.3 Lifturi, escalatoare, platforme și trotuare rulante……………………………

III. PREDIMENSIONAREA SPAȚIILOR ÎN LOCUINȚE PENTRU PERSOANE CU DIZABILITAȚI

3.1 Uși si ferestre……………………………………………………….………..

3.2 Accesul in clădiri…………………………………………………………….

3.3 Spațiile funcționale………………………………………………………..…

3.4 Spații exterioare ale locuințelor (logii și balcoane)………………………….…

IV. EVACUAREA DE URGENȚĂ ȘI OBSTACOLE PE TRASEE PIETONALE

4.1 Ușile cu deschidere automată…………………………………………………………

4.2 Obstacole pe trasee pietonale……………………………..……………………………

V. CONCLUZII

Bibliografie

INTRODUCERE

Accesibilitatea este ansamblul de măsuri și lucrări de adaptare a mediului fizic precum și a mediului informațional și comunicațional conform nevoilor persoanelor cu dizabilități, factor esențial de exercitare a drepturilor și de îndeplinirea obligațiilor cetățenești, care revin și persoanelor cu dizabilități.

Accesibilitatea este reprezentată de eliminarea tuturor obstacolelor cu care persoanele cu handicap se confruntă în ceea ce privește accesul la transporturi, în clădiri și în mediul online. De îmbunătățirea accesului beneficiază și părinții cu copii mici, persoanele în vârstă și multe alte categorii de persoane.

Handicapul este o disfuncție suferită de persoanele cu dizabilități în relația cu mediul în care acestea trăiesc. Disfuncția se produce în momentul în care apar barierele culturale, fizice sau sociale ce împiedică accesul la diferite sisteme ale societății la nivel de egalitate cu ceilalți cetățeni; astfel se produce pierderea său limitarea posibilităților de a lua parte la viața comunității la nivel de egalitate cu ceilalți. Persoanele cu dizabilități nu formează un grup omogen, din acest motiv și barierele său gradul de obstacol resimțit este diferit. Această lucrare dorește diferențierea gradului de obstacol și ameliorarea său modificarea mediului fizic pentru a face față barierelor de diferite tipuri și care trebuie să fie depășite în diferite moduri.

Conform statisticii Autorității Naționale pentru Persoanelor cu Handicap, sub 20% din totalul clădirilor publice sunt adaptate conform persoanelor cu nevoi special, ceea ce determină o foarte slabă participare a acestora la viața societății; ceea ce înseamnă că accesul la educație, asistența medicală, încadrarea în muncă, transportul public, condiții de locuit și de mișcare în mediul fizic reprezintă pentru aceștia, domenii insuficient rezolvate de autoritățile publice locale.

„Accesibilitate” înseamnă accesul persoanelor cu handicap, în condiții egale cu ceilalți cetățeni, la transporturi, la mediul fizic, la sistemele și tehnologiile informației și comunicațiilor, precum și la alte facilități său servicii.

Persoanele cu handicap se pot confrunta cu provocări mai deosebite în ceea ce privește participarea la activități în fiecare zi de viață. Multe dintre dificultăți rezultă din modul în care este organizată societatea.

Dizabilitatea vine în multe forme fie deficiențe fizice, vizuale sau auditive, tulburări de sănătate mintală sau intelectuală. Nevoile se pot schimba în special o dată cu vârsta înaintată a persoanei cu dizabilități.

Este important să se ia în considerare în ce măsură societatea noastră sprijină sau restrânge independența individuală, precum și accesul la venituri, viața socială, viața comunității, mobilitate și multe altele. Acestea sunt lucruri pe care alții le consideră normale.

Abordarea pozitivă și dezvoltarea unei societăți care apreciază fără distincție oamenii cu handicap, depinde de voința fiecărui sector al societății de a se adapta. Societatea română trebuie să se adapteze, de la nivel național la nivel individual, în gândire, dorința și abordări, pentru a se asigura că persoanele cu handicap sunt membri valoroși ai comunității.

Prezenta lucrare face apel la toate persoanele, organizațiile, autoritățile locale și naționale să gândească pozitiv legat de dizabilitate. Este un efort de colaborare și o invitație deschisă pentru comunitate și sectoarele de voluntariat pentru a lucra în mod creativ împreună cu agențiile de reglementare și departamente guvernamentale pentru a îmbunătăți viața persoanelor cu handicap.

Incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități depinde de mediul social și fizic, de suport sau de barierele impuse. Inaccesibilitate ca o barieră, este mai largă decât pur și simplu mediul fizic. Lipsa accesului la informație pentru cei care au dificultăți cu vederea sau auzul poate fi la fel de frustrantă ca și mediul construit.

Aproximativ 80 de milioane de persoane din Europa, sufera de un handicap al cărui grad variază între ușor și grav. Peste o treime dintre aceste persoane au o varsta de peste 75 de ani si suferă de un handicap care le impune limitări într-o anumită măsură. Se preconizează că numărul acestora va crește odată cu îmbătrânirea progresivă a populației. Majoritatea acestor persoane sunt împiedicate, mult prea frecvent, să participe pe deplin în cadrul societății și al economiei din cauza unor obstacole fizice sau de altă natură, precum și din cauza discriminării.

I. TRASEE DE CIRCULAȚIE EXTERIOARĂ PENTRU PERSOANE CU DIZABILITĂȚI

1.1 Spațiul pietonal și treceri pentru pietoni

Spatiile urbane trebuie sa fie accesibile pentru toate persoanele indiferent de capacitățile fizice, senzoriale și cognitive ale acestora. Traseele pentru deplasare trebuie conformate astfel încât să permită accesul persoanelor cu dizabilități diferite în spațiul urban precum utilizarea spațiului de către aceștia și participarea la viața socială a orașului.

Dimensiunea ideală a aleilor și trotuarelor este impusă de nevoile de deplasare a persoanelor cu handicap locomotor. Minimul acceptat este de 1.50 m pentru deplasarea unei persoane cu handicap locomotor, fără însoțitor. Pentru deplasarea a două persoane cu handicap locomotor, dimensiunea recomandată este de 2.40 m, iar dimensiunea recomandată pentru deplasarea simultană a două persoane cu handicap locomotor și aunei persoane cu al handicap este de 2.80 – 3.00 m.

Trotuarele trebuie proiectate în așa fel încât să fie plane, cu suprafața de călcare stabilă și fermă. Panta longitudinală a trotuarului nu trebuie să depășească 5% cu excepția zonelor unde sunt prevăzute rampe care preiau diferența de nivel între carosabil și trotuar.

Treceri pentru pietoni

Rezolvarea intersecțiilor între traseele pietonale și spațiul carosabil trebuie asigurată astfel conformată pentru persoanele cu handicap locomotor, vizual și auditiv;

În cazul persoanelor cu handicap locomotor se vor asigura rampe pentru preluarea diferenței de nivel;

Pentru persoane cu handicap vizual vor fi prevăzute benzi pentru ghidaj tactil vizual cu amprente diferite și în culori mai contrastante pe toată lungimea traseului pietonal;

În cazul în care apar traversări de stradă acestea trebuie semnalizate și se recomandă buton cu comandă manuală și semnalizare sonoră;

Pentru persoane cu deficient auditiv, la intersecții între traseele pietonale și carosabil vor fi amplasate sisteme de detectictie pentru un timp prelungit de traversare cu buton de comandă manuală.

Rampele de acces pietonale vor prelua diferența de nivel dintre trotuar și carosabil iar acestea vor fi amplasate în dreptul trecerilor pentru pietoni și totodată vor fi semnalizate.

Rampele

Rolul rampelor de acces pietonal între trotuar și carosabil este de a prelua diferența de nivel și de a semnaliza eventualele treceri de pietoni. Lățimea recomandată este de 1.50 m, atunci când acest lucru nu este posibil este acceptată o rampă cu lățimea de minim 1 m.

Diferența maximă preluată va fi de 20 cm, panta de înclinație recomandată fiind 8 %, acceptată fiind inclinație maximă de 15 %.

La joncțiunea între carosabil și rampa de acces pietonală nu va exista diferență de nivel mai mare de 2 cm, această diferență realizându-se cu muchie teșită sau rotunjită.

Pe rampă se vor prevedea marcaje cu suprafețe de atenționare tactilo vizuale, realizate cu un finisaj antiderapant, coeficientul de v frecare cof – minim 0,4.

Rezolvări ale intersecțiilor între trasee pietonale și carosabil

Traseele de circulație pentru pietoni vor fi astfel conformate încât să asigure deplasarea în deplină siguranță a persoanelor cu handicap – locomotor, vizual, auditiv.

Pentru persoanele cu deficiențe de vedere vor fi prevăzute benzi de ghidaj tactilo vizuale cu amprente diferite și în culori contrastante pe toată lungimea traseului pietonal.

Rezolvări trotuar la intersecție

Toate trecerile de pietoni vor fi amenajate cu rampe de acces pietonale între trotuar și carosabil.

În cazul în care trecerea de pietoni este prevăzută cu semafor, aceasta va fi echipată suplimentar cu sisteme de detecție pentru un timp prelungit de traversare, eventual un buton cu comandă manuală și semnalizare sonoră. Butonul cu comandă manuală va fi amplasat la înălțimea de 1.00 m.

1.2 Mobilier stradal

Pentru diferențierea spațiului carosabil de traseele pietonale se folosesc bolarzi scurți din metal, beton sau material plastic montați la minim 10 cm de buza trotuarului. Înălțimea acestora va fi cuprinsă între 70 – 90 cm de la nivelul finit al traseului pietonal.

Benzile reflectorizante de contrast vor fi amplasate în partea inferioară și superioară a bolarzilor. Este interzisă unirea bolarzilor între ei prin lanțuri sau cabluri.

Stâlpul pe care este montat semaforul, este un obstacol pe parcursul traseului de deplasare și din acest motiv, acesta va fi semnalizat corespunzător cu marcaje vizuale contrastante, poziționate la o înălțime față de nivelul finit al trotuarului de cel puțin 7.5 cm, între 90 – 100 cm și între 150 – 160 cm.

Pentru străzi cu lățime mai mare de 4 benzi de circulație, pe parcursul trecerii de pietoni vor fi prevăzute insule pentru odihnă și manevră, aflate la nivelul carosabilului, cu dimensiuni minime de 150 x 150 cm, astfel rezolvate încât să nu existe pericol de accidentare.

Dimensiunile minime ale cabinei vor fi 1.25 x 1.20 m. Ușa cabinei va avea lățimea liberă de minim 80 cm cu deschidere către exterior. Tastatura aparatului telefonic va fi poziționată la o înălțime de 1.20 m de la pardoseala finită a cabinei. Etajera pentru cartea de telefon va fi montată la o înălțime de 80 cm față de pardoseala finită.

Bănci și scaune

Trebuie prevăzute locuri de odihnă pe traseele de deplasare a pietonilor la un interval de maxim 60.00 m, amenajate cu diferite tipuri de obiecte pentru ședere-bănci și scaune, acestea vor alcatuite din banci si scaune care vor avea spatare si eventual cotiere

Conformarea băncilor și scaunelor va respecta următoarele dimensiuni:

A. Înălțimea șezutului va fi cuprinsă între 40 și 50 cm;

B. Înălțimea spătarului va fi cuprinsă între 75 și 79 cm;

C. Adâncimea șezutului va fi cuprinsă între 40 și 45 cm;

D. Înclinarea spătarului va fi între 100 ° și 105 °.

E. Înălțimea de amplasare a cotierei va fi cuprinsă între 22 -3 0 cm față de șezut.

Se recomandă ca forma cotierei să fie rotunjită și înclinată față de verticală, pentru a împiedica agățarea.

1.3 Spațiul carosabil și deplasarea cu vehicule

Spațiul urban trebuie conformat astfel încât să existe stații accesibile care să permită sosirea și preluarea persoanelor cu handicap de către mijloacele de transport precum taxiuri, transport public (autobuze, troleibuze, tramvaie), vehicule mari (microbuze, autocare).

În cazul unor stații pentru transportul în comun amplasate la alt nivel decât cel al traseului pietonal adaptat deplasării persoanelor cu handicap, se vor prevedea circulații verticale conformate pentru a fi utilizate de către aceștia. Mijlocul cel mai comod pentru deplasarea verticală a persoanelor cu handicap este ascensorul.

Stațiile trebuie să fie conformate și semnalizate pentru a putea fi remarcate de la distanță. Acestea trebuie amplasate cât mai aproape de intrările principale în clădiri sau zone de interes. Distanța maximă de la stație la punctele de interes din vecinătatea acesteia nu trebuie să depășească 50 m. Stațiile vor fi astfel rezolvate încât accesul în mijlocul de transport să se facă la nivel, fără efort fizic și risc de cădere. Dacă acest lucru nu este posibil este permisă o diferența de nivel de 2 cm. (Desen slide 24)

Accesul persoanelor cu handicap în vehiculele pentru transportul în comun depinde de caracteristicile de conformare ale vehiculului. Accesul utilizatorilor de fotoliu rulant în mijloacele de transport în comun se va face, de regulă, prin ușile din mijloc ale vehiculului. Accesul va fi marcat pe trotuar cu suprafețe de semnalizare tactilio vizuale.

Lățimea liberă a acceselor în mijloacele de transport trebuie să fie, pentru un sens, de minim 80 cm și, pentru două sensuri, de minim 1.6 0m. În dreptul accesului, pe trotuar, se va marca sensul de urcare și coborâre.

1.4 Parcajul

Parcarea

Principala problemă a traseelor de circulație exterioară pentru persoane cu dizabilități o reprezintă spațiile destinate special parcării autovehiculelor pentru persoanele cu dizabilități.

Locurile de parcare rezervate pentru persoanele cu handicap trebuie amplasate cât mai aproape de intrările principale în clădiri, ideal la mai puțin de 50 m de acestea. Numărul locurilor de parcare rezervate trebuie să fie de cel puțin 4% din numărul total de parcaje dar nu mai puțin de 2 locuri. Pentru parcările rezidențiale amplasarea acestora va fi în imediata vecinătate a zonelor de acces, de preferat maxim 25.00 m.

Dimensionarea unui loc de parcare pentru persoanele cu handicap este de 3.700 x 5.40 m. Dimensionarea pentru un loc de parcare normal este de 2.500 x 5.00 m, plus banda de transfer care să asigure transferul persoanei cu handicap, pe lățime și lungime 1.20 m, în cazul în care locul de parcare este singular nu în pachet de două.

În cazul amplasării locurilor în pachet de două, banda de transfer de pe latură lungă a locului de parcare va fi comună, 1.20 m.

(desen)

Pentru diferențierea la carosabil a locului de parcare se vă folosi marcaj cu pers în fotoliu rulant și însemnul P pentru parcare. Dimensiunea recomandată pentru marcaj este de 1.50 x 1.50

Panoul de informare pentru atenționarea utilității locului de parcare va folosi marcajul clasic –(persoană în fotoliu rulant). Dimensionarea panoului de informare este de h 1.80 și l.60 fără să constituie pericol de accidentare. Banda de transfer dintre locurile de parcare va avea marcaj de atenționare în culori clasice.

Distanță maximă între accesul principal al clădirii și locul de parcare destinat persoanelor cu handicap nu trebuie să depășească 50.00 m. Traseul pietonal de acces până la intrarea principal în clădire trebuie să fie corespunzător marcat și fără obstacole pentru a facilita în cel mai scurt timp și fără efort a persoanelor cu dizabilități.

Tipuri de parcare:

– Pe o direcție perpendiculară față de carosabil;

– La un unghi de 30° față de carosabil;

– Paralel cu carosabilul (6.20 x 3.70) hasură și sus și jos;

– La un unghi de 60° față de carosabil;

Parcaje subterane:

În cazul parcajelor subterane locurile rezervate pentru persoanele cu dizabilități vor fi amplasate la primul nivel subteran de parcare față de nivelul de referință, în imediata vecinătate a ieșirii din parcare către clădire său către spațiul exterior.

Deplasarea din parcare către principala cale de acces trebuie să se poată realiza și cu ajutorul unor echipamente mecanice – ascensoare, rampe.

În cazul parcărilor subterane din incinta construcțiilor cu destinație publică se vor prevedea panouri de acționare al echipamentelor pentru realizarea plății ce trebuie prevăzute la o înălțime cuprinsă între 80 cm și 1.00 m și amplasat de-a lungul unei căi de acces foarte accesibile.

ACCESIBILITATEA SPAȚULUI CONSTRUIT

2.1 Circulații orizontale și verticale (suprafețe tactilo vizuale)

Circulațiile orizontale ce se regăsesc în incinta clădirilor trebuie proiectate, construite și administrate în așa fel încât acestea să fie ușor de înțeles, iar circulația pe acestea să fie foarte ușoară. Trebuie ținut cont de toate aspectele legate de circulațiile orizontale, astfel încât acestea să facă deplasarea persoanelor cu dizabilități mult mai ușoară.

Proiectarea principalelor căi de circulație orizontală din clădire trebuie făcută cu aceeași atenție pentru toate nivelurile astfel încât să permită accesul persoanelor cu handicap către toate spațiile acesteia.

Circulațiile orizontale nu vor avea trepte. Acolo unde diferențele de nivel nu pot fi evitate, vor fi prevăzute rampe, lifturi sau platforme mobile.

Pentru prevenirea oricărui pericol care poate să apară în cazul evacuărilor în caz de urgență, trebuiesc evitate neapărat pragurile ușilor.

În cazul în care evitarea acestor praguri nu este posibilă, înălțimea pragurilor trebuie redusă până la maxim 1.5 cm. Este necesară marcarea pragului în culori evidente, pentru ca acesta să se deosebească de restul pardoselii. Căile de acces orizontale în incintă clădirilor, se vor intersecta de preferință la unghiuri de 90º.

Pentru a ușura parcurgerea traseelor de către persoanele cu deficient de vedere, circulațiile trebuie să aibă în mod obligatoriu delimitări ce se pot detecta de către nevăzători, iar gradul de iluminare trebuie să fie diferit față de celelalte încăperi adiacențe.

Găsirea traseelor mai complexe în clădiri și orientarea în acestea, ghidarea persoanelor cu handicap vizual trebuie asigurată prin suprafețe tactile amplasate pe podea, în sensul de circulație, acestea trebuie să fie contrastante dar în același timp mai pot fi amplasate sisteme ce conduc audtitiv persoanele cu deficient de vedere.

Este necesară montarea barelor orizontale de sprijin, care se vor regăsi de-a lungul căilor de circulații orizontale, acestea vor asigura o deplasare mai ușoară pentru persoanele cu o mobilitate scăzută, ghidare pentru persoanele fără vedere și pentru cele cu vederea scăzută, pe barele orizontale de sprijin pot fi inscripționate informații (în limbaj brâiele), sau scris normal în relief pentru persoanele cu fără vedere.

Circulațiile verticale din interiorul clădirilor trebuie proiectate, construite și administrate în așa fel încât acestea să fie ușor de înțeles, iar circulația pe acestea să fie foarte ușoară. Toate căile de circulații verticale: lifturi, scări, platforme, rampe, trebuie proiectate astfel încât să ușureze deplasarea persoanelor cu dizabilități în siguranță.

Suprafețe tactilo vizuale

Pentru orientarea persoanelor cu dizabilități în spații complexe este necesară prevederea de spații informative vizuale, tactile și auditive. Acestea vor facilita prin diferențieri acustice, de materiale, de intensitate a luminii și de culoare, deplasarea atât pe ălei și pe trasee pietonale cât și la nivelul intersecțiilor carosabile.

În spații deschise, persoanele fără vedere au nevoie de o cale de deplasare care să conțină suprafețe tactile de orientare pentru a se putea deplasa.

Suprafețele tactilo vizuale sunt alcătuite din elemente de pavaj său încorporate în pardoseli, profilate care permit persoanelor ce utilizează bastonul alb și au sensibilitate la călcare său la identificarea vizuală să obțină informații despre un anumit traseu sau despre prezența unui eventual pericol în traseu.

În momentul în care pe parcursul traseelor apare pericolul accidentării din cauza diferenței de nivel (ascensoare, trepte, trotuare rulante etc.) trebuie prevăzute suprafețe de avertizare tactilo vizuale cu amprenta de culoare galbene.

Exemple suprfete tactilo vizuale:

2.2 Conformarea rampelor și scărilor

Principala cale de acces pentru persoanele cu handicap locomotor este rampa. Pentru a se evita extenuarea persoanelor cu handicap în deplasarea pe rampa verticală, pentru diferențe de nivel mai mări de 1.50 m, rampele vor fi prevăzute cu podeste intermediare și cu schimbări de direcție. Existența rampelor în interiorul construcțiilor trebuie pe cât posibil evitată.

În interiorul clădirilor înălțimea maximă a diferenței de nivel ce poate fi preluată prin rampe este de 2.15 m.

Ca o alternativă la rampe trebuie prevăzut un echipament mecanic de ridicare (platformă). Pentru prevenirea căderii și alunecării se recomandă o înclinare a rampei de maxim 5% și o lungime maximă de desfășurare în proiecție orizontală de 10.00 m, în toată această lungime se prevăd+ podeste intermediare cu o lățime minimă de 1.20 m.

Este de recomandat ca în cazul în care rampele au lungime mai mare, acestea să nu se realizeze într-o singură direcție ci cu schimbări de directive în zonele podestelor intermediare pentru a prevenirea accidentelor. În cazul diferențelor de nivel mai mări de 2.00 m se vor prevedea obligatoriu alte variante de circulație pe cale vertical precum: ascensoare sau platforme.

(Imagini)

Pentru utilizarea de către persoanele cu handicap, treptele vor fi configurate având lățimea treptei de maxim 34 cm și înălțimea contratreptei de maxim 16 cm.

Nu sunt recomandate scări fără contratrepte ca singură cale de circulație verticală. Se recomandă dimensiuni ale treptelor l x h = 30 x 16 cm său l x h = 32 x 15 cm.

Proiecția muchiei treptei pe treapta anterioară trebuie să fie mai mică de 2.5 cm. Treapta și contratreapta vor avea o suprafață continuă, netedă și fără întreruperi, nefiind recomandate treptele care au muchii realizate în relief deoarece acestea ar putea fi în defavoarea persoanelor cu handicap provocând acestora o deplasare mai dificilă.

Treptele trebuie să aibă o suprafață antiderapantă sau să conțină benzi antiderapante în zonele muchiei treptei. Se vor prevedea pachete de minim 3 trepte, iar scările pentru persoane cu handicap amplasate în clădiri de interes și utilități publice nu vor avea trepte balansate. Un pachet de trepte fără podest intermediar va avea maxim 12 trepte, (în cazuri excepționale se acceptă că numărul de trepte al unui pachet să fie de 16 trepte de la un nivel până la nivelul următor).

Lățimea liberă, între cele două mâini curente trebuie să fie de minim 1.20 m, fiind acceptată și o lățime de 1.00 m în clădirile de locuit. În cazul în care, de-a lungul rampei scării va fi montată o platformă mobilă pentru persoanele care utilizează fotoliu rulant, ce se ridică paralel cu rampa, lățimea liberă a scării între cele două mâini curente trebuie să fie minim 1.50 m, iar lățimea rampei scării vă fi de minim 1.70 m.

Este recomandabil ca numărul treptelor fiecărui pachet să fie același pe toată lungimea de desfășurare a scării. Scară va fi prevăzută cu mâna curentă pe ambele părți ale rampei.

Ex: Dimensionare mâna curentă la perete

2.3 Lifturi, escalatoare, platforme și trotuare rulante

Accesul în clădiri către toate nivelurile acestora, trebuie să fie dotate obligatoriu cu scări dar și cu lifturi sau cu rampe. Acestea trebuie să facă mai ușoară deplasarea tuturor persoanelor, dar mai ales a celor cu dizabilități.

În cazul noilor construcții, chiar dacă regimul de înălțime al acestor nu necesită conform legislației montarea lifturilor, este de recomandat să se păstreze un spațiu care ulterior să se poată adapta nevoilor persoanelor cu dizabilități pe viitor.

Lifturile

Dimensiunea minima a unui lift trebuie sa fie de 1.10 m X 1.40 m, este recomandata o deschidere a usii liftului nu mai mica de 90 cm, usa trebuie sa fie pozitionata pe latura scurta a cabinei liftului. In cazurile in care usa liftului nu poate avea dimensiunea minima de 90 cm se acepta si dimensiunea de 80 cm.

Usile cabinei si cele pentru accesul in lift trebuie sa functioneze printr-un system care permite deschiderea automata usilor prin culisare laterala.

Trebuie montat un sensor de prezenta pentru prevenirea inchiderii usilor liftului, acestea vor fi amplasate in partea inferioara a usilor sis a cuprinda inclusive zona din dreptul usii.

La intrarea in lift se va asigura un spatiu cu dimensiuni de 1.50 m x 1.50 m care trebuie sa fie liber in permanenta pentru a permite utilizarea scaunului cu rotile iar aceasta suprafata trebuie sa aiba un finisaj si o culoare diferita fata de restul pardoselii din incinta cladirii.

In cazul in care liftul este pozitionat cu usile spre un podest pe aceeasi directive cu sesul de urcare sau coborare a unei scari, trebuie pastrata o distanta mai mare de 2.00 m de lausa liftului pana la prima treapta pentru a asigura o siguranta mai mare si o manevrare corecta a scaunului cu rotile.

Cabină liftului trebuie echipată cu: bară de sprijin, scaun pliabil și oglindă:

bara de sprijin este obligatorie, ea se amplaseaza pe orizontala pe totate laturile liftului la o inaltime cuprinsa intre 55 – 70 cm, aceasta va avea un diametru cuprins intre 3 si 4 cm;

scaunul pliabil trebuie amplasat langa oglinda, in partea inferioara a cabinei liftului, acesta trebuie sa aiba dimensiuni cuprinse intre 30x 40 cm si nu va depasi niciodata dimensiunea de 40x 50 cm, acsta trebuie sa suporte o greutate maxima de 100 kg;

oglinda trebuie amplasata in zona superioara a cabinei liftului, mai ales in cazurile in care cabina are dimensiunile minime deoarece trebuie sa permita intoarcerea cu usurinta a scaunului cu rotile, oglinda trebuie realizata din material precum sticla duplex pentru a se evita pericolul spargerii acesteia.

Escalatoare și trotuare rulante

Escalatoarele și trotuarele rulante sunt echipamente obișnuite în clădirile publice Acestea pot facilita circulația pentru toți utilizatorii în clădiri de mari dimensiuni, cu suprafețe mari și funcțiuni complexe.

Datorită conformării în zona de început și de sfârșit a escalatorului trebuie prevăzute indicatoare de atenționare.

Persoanele care se deplasează în scaun rulant pot folosi trotuarele rulante dar nu pot folosi și escalatoarele cu trepte ci numai escalatoarele de tip rampă cu o înclinare mai mică de 60 grade.

Sisteme de avertizare a prezenței escalatoarelor sau trotuarelor rulante trebuie prevăzute pentru a informa utilizatorii, inclusiv nevăzătorii de prezența lor și sensul în care funcționează pentru a preveni accidentele în cazul încercării de a le folosi în direcția greșită.

De asemenea trebuie prevăzute informații care indică alte echipamente de deplasare precum lifturile, care trebuie să se afle în imediata apropiere a escalatoarelor.

Lifturile sunt modalitatea preferată de circulație verticală pentru majoritatea persoanelor cu dizabilități și în mod particular pentru persoanele care utilizează un scaun rulant sau persoanele nevăzătoare care au câini dresați pentru orientare.

PREDIMENSIONAREA SPATIILOR IN LOCUINTE PENTRU PERSOANE CU DIZABILITATI

3.1 Usi si ferestre

Criterii generale de conformare ale usilor interioare:

Deschiderea liberă a usii trebuies sa fie de minim 80 cm, inaltimea libera a acesteia nu trebuie saf fie mai mica de 2.00 m.

Ușile nu trebuie să aibă praguri (in cazurile in care pragurile nu se pot evita, acestea trebuie sa aiba o inaltime de maxim 1.5 cm sis a fie compuse dintr-o sectiune cu muchii rotunjite atunci cand acesta depaseste inaltimea de 0.5 cm), fiecare parte a deschiderii ușii trebuie sa fie prevăzută cu o suprafață de manevră.

Dacă o ușă se deschide pe direcția unei rampe de scară, în sensul coborârii acesteia, distanța minimă de siguranță pentru manevrarea scaunului rulant este 2.00 m.

Poziția ușii

Pozitionarea usii necesita un spațiu de manevră de minim 60 cm ce trebuie prevăzut între toc și un perete perpendicular pe peretele pe care se află montată ușa. Este de recomandat un spațiu de aproximativ 70 cm. Acest spațiu este necesar pentru a permite deschiderea ușii de către o persoană care se deplasează în scaun rulant.

Uși cu deschidere automată

Deschiderea liberă a usii trebuie sa fie de minim 80 cm (recomandat 85 cm).

Toate ușile cu deschidere automată, trebuie astfel concepute încât să rămână în poziția deschis fără a necesita intervenția manuală, în cazul unor situații deosebite (blocare, pană de curent, semnalizare pericol, etc.)

Atunci cand existenta unui prag este inevitabila, acesta trebuie sa aiba o inaltime de maxim1.5 cm si sa prezinte o sectiune cu muchii rotunjite atunci cand este mai mare de 0.5 cm.

Adancimea maxima de la fata peretelui in care este prevazuta usa la manerul de actionare al acesteia va fi 25 cm. Distanta de montaj a manerului usii fata de limita golului usii va fi 5 cm, pe fiecare parte a deschiderii usii trebuie prevazuta o suprafata de manevra de 150 x 150 cm.

Daca o usa se deschide pe directia unei rampe de scara, in sensul coborarii acesteia, distanta minima de siguranta pentru manevrarea fotoliului rulant este 200 cm , usile culisante pot fi utilizate de persoanele cu handicap daca au o deschidere a usii de minim 80 cm, fiind recomandat 85 cm.

Pentru o mai usoara manevrare a usilor se recomanda montarea unor manere tragatoare pe mijlocul foii de usa, la inaltimea de 80-110 cm, pentru usile mai late de 90 cm.

5.4 Suprafete vitrate in foaia de usa

In cazul persoanelor care se deplaseaza in fotoliu rulant, pentru a asigura vizibilitatea, partea inferioara a suprafetei vitrate nu va fi mai sus de 1 m.

Pentru a asigura securitatea utilizatorilor de fotoliu rulant , se poate prevedea in suprafa foii de usa o fanta luminoasa cu latimea de 20 cm, pozitionata catre zona manerului de actionare.

Ferestre

Conformarea ferestrelor trebuie să respecte următoarele criterii:

Pentru a preveni căderea în gol următoarele tipuri de ferestre nu sunt admise: ferestre cu deschidere către exterior, ferestre pivotante in plan orizontal, ferestre pivotante în plan vertical.

Se recomandată utilizarea ferestrelor cu deschidere către interior, ferestrelor culisante și ferestrelor glisante.

Pentru persoanele care utilizează scaunul rulant dar și pentru persoanele care doresc să privească pe fereastră stând pe un scaun sau un fotoliu, înălțimea parapetului opac va fi cuprinsă între 60 – 70 cm de la pardoseala finită, pentru a asigura o mai bună vizibilitate.

Spațiul cuprins de la parapetul opac până la înălțimea de siguranță de 90 cm ( 1.10 m pentru balustrade aflate la mai mult de 8 niveluri) va avea o balustradă suficient de transparentă încât să asigure o vizibilitate bună.

Este posibilă utilizarea ferestrelor tip frantuzesc, prevăzute cu balustradă conformată astfel încât să nu existe posibilitatea producerii de accidente precum căderea bastonului, agățare, blocare între elementele balustradei. La acest tip de ferestre se prevede un prag de 20 cm.

Totodata este posibilă utilizarea unui parapet vitrat fix, din foaie de geam multistrat care să împiedice împrăștierea cioburilor în caz de spargere și prevăzut la partea inferioară cu o zonă cu o înălțime de 20 cm realizată cu materiale rezistente. Acest parapet poate face parte dintr-un panou de tâmplărie cu parte fixă până la înălțimea de siguranță și parte mobilă peste această înălțime.

3.2 Accesul in cladiri

Intrarea în clădiri presupune existența a două cerințe:

a). preluarea diferenței de nivel între nivelul spațiului exterior și nivelul de acces în clădirie realizată prim scări și rampe

b). conformarea spațiului care face tranziția între mediul exterior și interiorul clădirii prin intermediul ușilor de acces și zonelor de protecție ale acestora.

Accesul trebuie să fie vizibil și identificabil din zonele adiacente ale clădirii. Dacă acest lucru nu este posibil trebuie prevăzute informații vizuale și tactile.

Intrările în clădiri trebuie să fie ușor de localizat. Informații vizuale clare, dar și planuri tactile privind evacuarea în caz de incendiu trebuie amplasate la toate ieșirile de evacuare.

3.3 Spatiile functionale

Proiectarea locuintelor in conformitate cu nevoile individuale ale persoanelor cu handicap si elemente generale de conformare.

Pentru a realiza adaptarea unei locuinte existente la nevoile individuale ale unei persoane cu handicap trebuie analizate componente care necesita interventie, in functie de dizabilitatea persoanei, de capacitatile functionale ale acesteia si de evolutia ulterioara a handicapului.

In cazul persoanelor care se deplaseaza in fotoliu rulant sunt recomandate urmatoarele interventii asupra unitatii locative precum:

a). marirea golurilor usilor astfel incat sa permita trecerea fotoliului rulant;

b).inlocuirea usilor cu deschidere pe balamale cu usi culisante, acolo unde este posibil;

C). marirea spatiului de circulatie pentru a permite manevrarea fotoliului rulant prin desfiintarea unui spatiu de depozitare;

d). marirea baii in defavoarea dormitorului;

e). montarea usilor duble la balcon, daca dimensiunea blocului este suficienta pentru a permite manevrarea fotoliului rulant in conditii de securitate (spatiu de manevra minim 150×150 cm);

f). utilizarea mobilierului in consola pentru a mari spatiul de manevrare pentru fotoliu rulant;

g). amplasarea patului astfel incat accesul din fotoliu rulant sa se poata face macar pe una din laturi.

Spatiile de depozitare conformate astfel incat sa permita utilizarea comoda, fara a fi nevoie de manevre de aplecare sau ridicare si orice interventie la nivelul elementelor de constructie se va realiza respectand legislatia nationala si reglementarile tehnice specifice aplicabile in vigoare, in baza unei expertize tehnice.

Configurarea si echiparea pentru bucatarii

La proiectarea bucatariilor trebuie luate in consideratie prevederile de :

a). spatiu de manevra;

b). inaltimile accesibile;

c). caracteristica antiderapanta a pardoselii.

Configurarea optima a mobilierului si echipamentelor pentru bucatarie este in forma de L sau de U.

c). frontul in consola si un perete liber opus;

d). front in consola si front de lucru normal opus;

e). se admite un spatiu liber de manevra cu latimea de 1.10 – 1.20 m in varianta fronturilor de ambele laturi opuse, in consola;

f). planurile de lucru vor fi toate la acelasi nivel, la o inaltime cuprinsa intre 80 – 85 cm;

g). corpurile dulapurilor vor fi amplasate la o inaltime cuprinsa intre 40-140 cm;

h). corpurile suspendate vor avea o adancime de maxim 40 cm;

i). corpurile inferioare vor avea o adancime de 60 cm;

j). frigiderul va avea rafturile pozitionate la o inaltime cuprinsa intre 40 – 140 cm;

k). toate piesele de mobilier vor avea bare de sprijin amplasate la inaltimea de 80 cm fata de nivelul finit al pardoselii;

l). spatiul necesar la masa al unui loc pentru fotoliu rulant trebuie sa fie 80 x 135 cm.

Echipamentele folosite in bucatarie (frigider, cuptor, plita, masina de spalat vase, cuptor cu microunde etc.) trebuie sa fie utilizabile atat din pozitia stand in picioare cat si din stand pe scaun, sau pentru utilizatorii fotoliului rulant.

Se recomanda utilizarea plitelor cu gaz sau electrice cu deconectare automata.

Bateria chiuvetei trebuie sa fie usor de manevrat cu o singura mana. Se vor utiliza baterii tip monocomanda – cu actionare unica pentru a realiza amestecul intre apa calda si apa rece, cu maner de actionare tip parghie. Este recomandata montarea unui termostat pentru a limita temperatura apei la 40° C.

Se va asigura iluminat general si iluminat local, amplasarea corpurilor de iluminat local fiind la o inaltime de 1.50 m fata de nivelul finit al pardoselii.

Intrerupatoarele si prizele vor fi amplasate vizibil la o inaltime de 1.20 m.

Spatii de depozitare

Spatiile de depozitare precum polite, dulapuri, debarale, camari, etc. vor fi rezolvate si mobilate astfel incat sa permita utilizarea fara efort a acestora.

Inaltimea optima de montaj a mobilierului de depozitare trebuie sa fie cuprinsa intre 40 – 130 cm.

Latimea mobilierului de depozitare se va corela cu inaltimea la care acesta este amplasat astfel :

La o inaltime de 1.30 m latimea unui dulap va avea maxim 40 cm, depozitarea realizandu-se in cei 30 cm ai spatiului frontal.

La o inaltime cuprinsa intre 40 – 80 cm adancimea spatiului de depozitare va fi de maxim 60 cm.

Latimea unui dulap pentru haine va fi de 60 cm. Dulapul nu va fi prevazut cu soclu la partea inferioara pentru a permite accesul fotoliului rulant iar bara pentru haine va fi amplasata la inaltimea de 1.30 m.

Spatiul din fata dulapului va fi de minim 1.40 m in cazul in care acesta are usi rabatabile si minim 1.20 m in cazul in care acesta va avea usi culisante

Grupurile sanitare pentru persoanele cu dizabilitati

Grupurile sanitare din cadrul locuintelor vor fi echipate in functie de capacitatiile fizice ale persoanei utilizatoare de fotoliu rulant, cu dus sau cu cada.

Grupurile sanitare accesibile utilizatorilor fotoliului rulant vor fi echipate cu vas WC, lavoar, dus / cada speciale.

Daca pentru persoane cu handicap este prevazut un singur dormitor, acesta trebuie sa aiba acces la un grup sanitar cu dus si nu la o un grup sanitar echipat cu cada, deoarece multe persoane cu handicap pot folosi numai dusul datorita limitarilor fizice.

In cazul in care sunt prevazute mai multe dormitoare pentru persoane cu handicap, va exista posibilitatea de a alege intre echiparea cu dus sau cada intre echiparea pentru persoane care folosesc mana dreapta si echiparea pentru persoane care folosesc mana stanga trebuie sa fie posibila.

Vasul WC

Inaltimea de montaj a marginii superioare a vasului de WC fata de pardoseala finita trebuie sa fie cuprinsa intre 40 – 48 cm.

Distanta minima de la marginea frontala a vasului de WC la peretele opus trebuie sa fie minim 90 cm.

Intr-o configuratie in care vasul WC-ului este amplasat intr-un colt, distanta minima de la marginea laterala a vasului WC-ului la peretele adiacent trebuie sa fie minim 25 cm sau distanta minima din axul longitudinal al vasului WC-ului la peretele adiacent trebuie sa fie minim 45 cm.

Pe ambele laturi ale vasului WC-ului trebuie prevazute bare de sprijin la o distanta cuprinsa intre 30 – 35 cm din axul longitudinal al vasului.

Pe partea pe care este posibil transferul din si in fotoliu rulant trebuie prevazuta o bara de sprijin mobila la o inaltime de 25 – 35 cm peste inaltimea vasului WC-ului.

Lungimea barei de sprijin mobile trebuie sa depaseasca marginea frontala a vasului WC cu 10 – 25 cm.

Atunci cand in partea laterala a vasului WC-ului se afla un perete, trebuie prevazuta o bara de sprijin orizontala cu o lungime de minim 60 cm, pozitionata la o inaltime de 25 – 35 cm peste inaltimea vasului WC-ului si care sa depaseasca marginea frontala a vasului WC-ului cu 15 cm, continuata cu o bara verticala pana la inaltimea de 1.70 m. Aceasta bara trebuie sa fie continua si fara intreruperi pe toata lungimea.

Suportul pentru hartia de toaleta trebuie amplasat langa scaunul WC-ului astfel incat sa fie accesibil, sub bara de sprijin amplasata pe peretele adiacent sau pe bara de sprijin mobila, la o inaltime intre 60 – 70 cm de la pardoseala finita.

Lavoarul

In camerele de baie si in cabina WC destinata persoanelor cu handicap locomotor din grupurile sanitare vor fi prevazute lavoare in imediata apropiere a vasului de WC.

Inaltimea de montaj a marginii superioare a lavoarului fata de pardoseala finita trebuie sa fie cuprinsa intre 75 – 85 cm.

Zona de sub lavoar trebuie sa fie libera pe o inaltime intre 65 – 70 cm si o adancime de minim 20 cm, pentru a crea spatiul liber pentru genunchi in pozitia sezand.

Sifonul lavoarului poate fi mascat cu un semi-picior, conformat astfel incat sa asigure spatiul liber pe o inaltime de 30 cm de la nivelul pardoselii si o adancime libera de 20 cm fata de marginea frontala a lavoarului.

Spatiul din fata lavoarului trebuie sa permita apropierea frontala sau oblica a persoanei in fotoliu rulant.

Marginea frontala a lavoarului trebuie sa se afle la o distanta cuprinsa intre 35-60 cm fata de peretele pe care acesta este fixat.

Distanta de montaj a bateriei fata de marginea frontala a lavoarului trebuie sa fie maxim 30 cm.

Oglinda de deasupra lavoarului trebuie montata la o inaltime maxima de 90 cm fata de pardoseala finita. Inaltimea oglinzii trebuie sa fie de 95 cm. Este recomandata montarea oglinzii astefl incat sa permita inclinarea acesteia.

O polita cu dimensiuni minime de 20 x 40 cm trebuie prevazuta langa lavoar la o inaltime de 85 cm. Aceasta poate fi conformata astfel incat sa faca parte integranta din lavoar.

Pisoare

Atunci cand in grupul sanitar sunt prevazute pisoare montate pe perete, unul dintre acestea trebuie montat la o inaltime cuprinsa intre 60 – 75 cm de la pardoseala finita si prevazut cu o bara de sprijin verticala.

Acest pisoar trebuie montat suspendat, astfel incat zona dintre pardoseala si partea inferioara a corpului pisoarului sa fie libera.

O zona libera cu o latime de 75 cm si o adancime de minim 120 cm trebuie asigurata in fata pisoarului.

Alimentarea cu apa a pisoarului trebuie prevazuta cu declansare automata cu senzor de prezenta.

Nu este permisa existenta nici unei denivelari sau platforme de acces intre pardoseala si spatiu din fata pisoarului.

7.6 Dusul

Zona pentru dus trebuie sa fie la acelasi nivel cu suprafata pardoselii camerei de baie sau grupului sanitar si sa nu aiba panouri de inchidere care sa impiedice accesul frontal si lateral.

Suprafata pardoselii dusului poate fi folosita ca suprafata de manevra. Aria minima care permite transferul persoanei din fotoliu rulant in spatiul dusului este de 90×130 xm.

In zona dusului panta catre sifon va fi de maxim 2%, iar pardoseala camerei de baie sau grupului sanitar va avea o panta de maxim 1%, orientata catre zona dusului.Transferul in zona dusului nu va avea trepte sau diferente de nivel.

Este recomandabil ca sifonul de pardoseala sa fie pozitionat central pe pardoseala din zona dusului si sa aiba forma rotunda, nu de tip rigola, pentru a asigura o mai buna stabilitate.

Zona dusului poate fi echipata cu un scaun pliabil, usor de manevrat, cu dimensiuni minime de 45 x 45 cm pozitionat la o inaltime cuprinsa intre 40 – 48 cm fata de pardoseala finita si la maximum 4 cm fata de peretele posterior.

Scaunul pliabil va avea urmatoarele caracteristici :

a). conformarea sezutului astfel incat sa permita scurgerea apei.

b). alcatuire din materiale care sa nu permita alunecarea.

c). colturi rotunjite.

d). pozitionare astfel incat sa se afle in apropierea barei de sprijin si sa pernita utilizarea acesteia.

e). in pozitie pliata sa nu constituie pericol de accidentare.

Zona pentru dus trebuie echipata cu cel putin o bara de sprijin verticala, care poate constitui in acelasi timp suport pentru dusul cu furtun flexibil.

Cada de baie

Pentru functiuni ce permit folosirea individuala a grupului sanitar in locuinte este posibila amplasarea unei cazi de baie conformata si echipata corespunzator pentru nevoile persoanelor cu handicap.

Lungimea cazii de baie nu va depasi 1.60 m, iar inaltimea acesteia va fi de 50 cm.

Cada va fi prevazuta cu un spatiu liber la partea inferioara, cu inaltimea minim 10 cm, care sa permita transferul in cada cu ajutorul unui echipament (scaun rotativ, ascensor sau ham).

De asemenea, pe capatul cazii de baie, la nivelul superior se va prevedea o platforma orizontala de transfer cu dimensiunea minima de 70 x 70 cm si spatiu lateral suficient pentru manevrarea fotoliului rulant. In aceasta situatie transferul in cada de baie se va face cu ajutorul unor bare de sprijin, prin alunecare in largul cazii.

Usile grupurilor sanitare trebuie sa aiba o deschidere libera de cel putin 80 cm si trebuie sa fie usor manevrat, acestea se vor deschide catre exterior.

In cazul in care usa se deschide catre interiorul grupului sanitar, si deschiderea acesteia nu poate fi modificata, usa trebuie astfel conformata incat sa permita, in caz de necesitate (persoana cazuta in dreptul usii), deblocarea si demontarea foii de usa dinspre exterior.

Un maner orizontal cu actionare prin tragere trebuie montat pe fata exterioara a usilor cu deschidere catre exteriorul camerei de baie sau a grupului sanitar, la o inaltime de 70 cm de la pardoseala finita.

Grupurile sanitare din locuinte si din camerele de cazare ale unitatilor turistice pot avea usi culisante cu o deschidere libera de minim 80 cm.

3.4 Spatii exteriare ale locuintelor (logii, terase si balcoane)

Logiile, terasele si balcoanele trebuie proiectate astfel incat sa poata fi utilizate in maxima siguranta de catre absolut toate persoanele.

Balcoanele vor fi protejate la partea superioara cu copertine. Daca o protectie generala nu este posibila pentru balcoane si terase atunci este necesara macar o proiectie partiala in dreptul usii de acces.

Spatiul minim necesar pentru manevrarea fotoliului rulant este 1.50 x 1.50 m. Adancimea minima a balconului va fi de 1.50 m.

Usa de acces pe terasa, balcon, logie nu va avea prag. Daca acest lucru nu este posibil, se admite un prag cu o inaltime maxima de 1.5 cm, cu muchii rotunjite. Usa se va deschide intotdeauna catre interiorul camerei.

Conformarea balustradei va avea obligatoriu un rebord plin la partea inferioara, cu o inaltime minima de 30 cm, pentru evitarea blocarii rotilor fotoliului rulant, caderii bastonului sau agatarii. Balustrada va avea i inaltime minima de 90 cm, prevazuta la partea superioara cu o mana curenta orientata catre interior. Conformarea balustradei poate fi astfel realizata incat sa permita si un unghi de vizibilitate mai larg catre spatiul exterior. Pot fi prevazute balustrade si pereti despartitori transparenti, din panouri de sticla multistrat, care nu permit imprastierea cioburilor in caz de spargere sau alte materiale.

IV. EVACUAREA DE URGENȚĂ ȘI OBSTACOLE PE TRASEE PIETONALE

4.1 Usile cu deschidere automata

Deschiderea libera a usii trebuie sa fie minima 80 cm, fiind recomandat 85 cm.

Toate usile cu deschidere automata trebuie astfel concepute incat sa ramana in pozitie deschisa, pentru cazul unor situatii deosebite (blocare, intrerupere de curent, semnlizare pericol etc.). In cazul unei defectiuni a dispozitivului automat de comanda, trebuie sa se asigure posibilitatea ca usile sa se poata deschide manual.

Usile batante automate trebuie sa respecte urmatoarele reguli :

-sa aiba sisteme de detectare care sa asigure ca sub nici o forma o persoana care se apropie sau paraseste spatiul usii batante nu intra in contact cu usa in timpul inchiderii sau deschiderii acesteia.

-o usa batanta automata trebuie sa fie prevazuta cu un mecanism de intarziere a inchiderii si deschiderii, care asigura suficient timp pentru trecerea in siguranta sau pentru detectarea unei persoane cazute la podea in dreptul usii.

4.2 Obstacole pe traseele pietonale

Pe traseele de deplasare treuie evitata amplasarea de obstacole precum : obiecte de mobilier urban agatate pe peretii cladirilor sau independente, bolarzi, stalpi.

Obstacolele cu o inaltime mai mica de 75 cm creaza situatii periculoase pentru persoanele cu deficienta de vedere.

Daca prezenta obstacolelor este absolut necesara, acestea trebuie prevazute cu marcaje vizuale contrastante, pozitionate pe obiectivul respectiv la o inaltime fata de nivelul finit al trotuarului de cel putin 7.5 cm, intre 90 cm si 100 cm si intre 1.50 m si 1.60 m.

Obstacolele trebuie realizate cu forme si gabarite care sa permita detectarea lor de catre persoanele care folosesc bastonul alb pentru nevazatori.

Obstacolele trebuie realizate astfel incat forma lor sa atenueze impactul in caz de lovire.

Pe o suprafata adiacenta traseului de deplasare toate obiectele care ies din planul acesteia mai mult de 10 cm, aflate la o inaltime cuprinsa intre 30 cm si 210 cm trebuie sa fie vizibila si detectabule cu bastonul alb.

Inaltimea libera minima de trecere pe sub obstacole izolate va si 210 cm.

V. CONCLUZII

Datorita numarului mare de persoane cu dizabilitati aflat in tara noastra si nu numai, ar trebui ca noi sa depunem efortul pentru a le oferi un spatiu public mai bun pentru desfasurarea activitatilor in conditii mai bune celor care sufera de diferite dizablitiati cum ar fi personae cu dizabilitati motrice ale membrelor, care au dificultati la deplasare sau sunt blocate in scaunul rulant, cele cu dificutati in utilizarea bratelor, cu deficient vizuale, auditive, cu andicap mental, psihic, etc.

Accesibilitatea spatiului public, a cladirilor, transportului in comun cat si alte servicii care pun in dificultate viata persoanelor cu handicap ar trebui inbunatatite sau ar trebui luate in vedere in cazul construirii noilo locuinte sau altor spatii/ constructii.

Bibliografie

1980 Made to measure: domestic extensions and adaptations for handicapped persons, Cheshire County Council, department of Architecture

1981 Housing adaptations for disabled people, Terence Lockhart, London, The Disabled Living Foundation

1985 Landscape design for disabled people in public open space, N.J. Rowson & P.R. Thoday, Bath, University of Bath

1986 Housing and Furniture, a 5-a editie, E.R. Wilshere, Oxford, Oxfordshire Health Authority, Nuffield Orthopaedic Centre

1988 House adaptations for people with physical disabilities: a guidance manual for partitioners, Rosemary Statham, Jean Korczac, Philip Monaghan, London, H.M.S.O.

1989 Mobility guide: a design guide for architects and developers, London, City of Westminster

1989 Housing for people with disabilities: a design guide, a doua editie Stelios Voutsadakis, London, Islington Council

1990 Housing for the physically disabled: a guide to adaptation or rehousing, Jack Rostron, Liverpool, Liverpool Polytechnic

1991 The accessible housing design file, Barrier Free Environments Inc,.New York: Van Nostrand Reihold, London: Chapman and Hall

1993 Design for dignity: studies in accessibility, 1993 Disabled people and normality, Abberley P., Swain,Disabling Barriers – Enabling Environments, London: Sage

1995 Disability Discrimination Act 1995: Chapter 50, London, H.M.S.O.

1995 Handbook of learning disabilities, H. Lee Swanson, Karen Rufford,

1995 House adaptation – Centre for Accessible environments, Thorpe Stephen, London, the Centre

1995 Housing the physically disabled: an anthology and reader of practice and policy, Jack Rostron, Aldershot, Arena

1996 Hoists, lifts and transfers, K.M. Baxendale, A.D. Kelsall, Oxford, Disability Information Trust

1996 Wheelchairs: no handicap in housing, Debby Ounsted, London

1996 Access to buidings for physically disabled people – conversion of buidings, CIRIA special publication

1996 Access to the built heritage: advice on the access for people with disabilities to historic sites open to the public, Victoria Young & Dennis Urqhuart, Edinburgh, Historic Scotland

1996 Accessible housing, Leon A. Frechette, New York London, McGraw-Hill

1996 Adapting housing for people with disabilities, Jack Rostron, Murray A. Fordham, Aldershot, Arena

1996 Disability and the city: international perspectives, Robert Imrie, London, Chapman

1999 Meeting Part M and designing lifetime homes, Caitriona Carroll, Julie Cowans & David Darton, York, Joseph Rowntree Foundation

1999 The Disability Discrimination Act: a workbook for buiding owners, facilities managers and architects, John H. Penton, London, RIBA Publications

2000 Buildings for all to use: good practice guidance on improving existing public buildings for people with disabilities, Sylvester Bone, London, Construction Industry Research & Information

2000 Universal Design : a manual of practical guidance for architects, Selwyn Goldsmith with PRP Architects, Oxford, Architectural Press

2001 A basic Guide to fair housing accessibility: everything architects and builders need to know about the Fair Housing Act accessibility guidelines, Peter E. Stratton, Michael J. Crosbie Editors, New York

2001 Interpretarea Standardelor de Accesibilitate: experiente acumulate in tribunalele din SUA , Mazumdar & Geis, New York – Romanian translation

2002 Access for disabled people: design guidance note, England Sport, London, William L. Lebovich, New York, Chichester

2002 Disabled access to facilities, Ian Waterman & Janet A. Bell, Access Matters UK Ltd. London, Butterworths Tolley Lexis Nexis

2002 Housing and disabled children: the art of the possible, Mark Bevan, Bristol, Policy Press

2003 Planning and Access for disabled people: a good practice guide, Drivers Jonas, London, Great Britain. Office of the Deputy Prime Minister