Academia Ștefan cel Mare [601273]

Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova
Academia „ Ștefan cel Mare”

Cu titlu de manuscris
C.Z.U.345.33(0432)

ROTARU Raluca

DOBÂNDIREA ȘI REDOBÂNDIREA CET ĂȚENIEI: TEORIA ȘI
PRACTICA STATELOR
CU SISTEME DE DREPT ROMANO-GERMANICE
(CONTINENTALE)

Specialitatea: 552.01 – Drept constitu țional

Teză de doctor în drept

Conducător științific: _________ BELECCIU Ștefan
dr. în drept, conf. univ.

Autorul: _________

CHIȘINĂU – 2014

2

© ROTARU Raluca, 2014

3CUPRINS
ADNOTARE ………………………………………………………………………………………………………. ………… 4
ANNOTATION …………………………………………………………………………………………………….. ………. 5
АННОТАЦИЯ ……………………………………………………………………………………………………………… 6
LISTA ABREVIERILOR UTILIZATE ÎN TEZ Ă ………………………………………………………….. 7
INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………………………. …….. 8
1. CETĂȚENIA – DIMENSIUNE SOCIAL Ă A EXISTEN ȚEI STATULUI ………………….. 14
1.1. A NALIZA SITUA ȚIEI ÎN DOMENIUL STUDIERII PROCESULUI DE DOBÂNDIRE ȘI REDOBÂNDIRE A
CETĂȚENIEI ……………………………………………………………………………………………………………… … 14
1.2. PREZENTAREA ANALITIC Ă A PRINCIPALELOR TEORII ȘI CONCEP ȚII PRIVIND NATURA JURIDIC Ă
A CETĂȚENIEI ……………………………………………………………………………………………………………… 20
1.3. NATURA JURIDIC Ă A CETĂȚENIEI EUROPENE ÎN PARADIGMA COMUNITAR Ă CONTEMPORAN Ă
……………………………………………………………………………………………………………… ………………… 29
1.4. CONCLUZII LA CAPITOLUL 1 …………………………………………………………………………………… 37
2. DOBÂNDIREA ȘI REDOBÂNDIREA CET ĂȚENIEI ÎN BAZA PRINCIPIILOR JUS
SOLI ȘI JUS SANGUINIS …………………………………………………………………………………………… 39
2.1. DOBÂNDIREA ȘI REDOBÂNDIREA CET ĂȚENIEI ÎN CADRUL SISTEMELOR NA ȚIONALE BAZATE
PE PRINCIPIUL JUS LOCI / JUS SOLI ………………………………………………………………………………….. 39
2.2. DOBÂNDIREA ȘI REDOBÂNDIREA CET ĂȚENIEI ÎN CADRUL SISTEMELOR JURIDICE EUROPENE
BAZATE PE PRINCIPIULUI JUS SANG UINIS ÎN REGLEMENTAREA INSTITU ȚIEI CETĂȚENIEI ………….. 53
2.3. CONCLUZII LA CAPITOLUL 2 …………………………………………………………………………………… 72
3. DOBÂNDIREA ȘI REDOBÂNDIREA CET ĂȚENIEI ÎN STATELE CARE
CONSACR Ă LEGISLATIV SISTEMUL OP ȚIONAL ………………………………………………….. 75
3. 1. ELEMENTE DE ANALIZ Ă TEORETICO -PRACTIC Ă A SISTEMULUI OP ȚIONAL ………………………. 75
3.2. REDOBÂNDIREA CET ĂȚENIEI ÎN STATELE CU LEGISLA ȚIE RESTRICTIV Ă ÎN MATERIE DE DUBL Ă
CETĂȚENIE (BAZATE PE SISTEMUL DE OP ȚIUNE ) ……………………………………………………………….. 76
3.3. CONCLUZII LA CAPITOLUL 3 ……………………………………………………………………………………. 94
4. ASPECTE TEORETICO-PRACTI CE PRIVIND DOBÂNDIREA ȘI REDOBÂNDIREA
CETĂȚENIEI ROMÂNIEI ȘI A REPUBLICII MOLDOVA ………………………………………… 96
4.1. ANALIZA PRINCIPIILOR GENERALE ALE CET ĂȚENIEI ROMÂNIEI ȘI REPUBLICII MOLDOVA … 96
4.2. ASPECTE TEORETICO -PRACTICE PRIVIND DOBÂNDIREA ȘI REDOBÂNDIREA CET ĂȚENIEI
ROMÂNIEI ……………………………………………………………………………………………………………… … 103
4.3. ASPECTE TEORETICO -PRACTICE PRIVIND DOBÂNDIREA ȘI REDOBÂNDIREA CET ĂȚENIEI
REPUBLICII MOLDOVA ………………………………………………………………………………………………. 114
4.4. CONCLUZII LA CAPITOLUL 4 …………………………………………………………………………………. 124
SINTEZA REZU LTATELOR OB ȚINUTE ………………………………………………………………… 126
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMAND ĂRI ……………………………………………………….. 128
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………………… ….. 133
DECLARA ȚIA PRIVIND ASUMAREA R ĂSPUNDERII …………………………………………… 146
CV UL AUTORULUI ………………………………………………………………………………………………… 147

4ADNOTARE
ROTARU RALUCA,
„DOBÂNDIREA ȘI REDOBÂNDIREA CET ĂȚENIEI: TEORIA ȘI PRACTICA
STATELOR CU SISTEME DE DREPT ROMANO-GERMANICE (CONTINENTALE)”,
teză de doctor în drept, Specialitatea 552. 01 (Drept Constitu țional), Chi șinău 2014.

Structura tezei: introducere, patru capitole, concluzii și recomand ări, 133 pagini,
bibliografia din peste 14 0 denumiri. Rezultatele ob ținute sunt publicate în 8 publica ții științifice.
Cuvinte cheie: cetățenie, cetățean, constitu ție, lege cu privire la cet ățenie, jus sanguinis ,
jus soli , jus loci , sistem op țional, dobândirea cet ățeniei, redobândirea cet ățeniei, cet ățenia
europeană, principiile generale ale cet ățeniei, natura juridic ă a cetățeniei, cet ățenia României,
cetățenia Republicii Moldova, ș.a.
Domeniul de studiu: Drept Constitu țional
Scopul și obiectivele tezei: Lucrarea de fa ță reprezint ă un studiu de drept constitu țional
comparat privind dobândirea și redobândirea cet ățeniei în statele europene cu sisteme de drept
romano-germanice, începând cu natura juridic ă și principiile aplicate pân ă la elementele concrete
de procedur ă. Obiective tezei constau în prezentarea studiilor de caz, a aspectelor comparative și
instrumentelor interna ționale, precum și a evaluărilor naționale care s ă releve tendin țele juridice
contemporane în materie de cet ățenie. Se urm ărește formularea unui șir de recomand ări
legislative menite s ă optimizeze cadrul normativ privind cet ățenia României și Republicii
Moldova.
Noutatea și originalitatea științifică a lucrării constă în faptul c ă reprezint ă o cercetare
combinată teoretico-practic ă a aspectelor ce țin de dobândirea și redobândirea cet ățeniei în
statele europene cu sisteme de drept romano-germ anice. În lucrare au fost integral analizate
diverse concep ții teoretice, doctrine juridice și chiar opinii politologice și sociologice, vehiculate
în mediul științific național și internațional, despre natura juridic ă a cetățeniei, principiile
aplicabile institu ției cetățeniei în România și Republica Moldova, particularit ățile procedurii de
dobândire și redobândire a cet ățeniei în ambele state ș.a.
Problema științifică important ă soluționată Având în vedere c ă temă investigat ă
privește fapte și evenimente de dat ă recentă, fundamenteaz ă, intemeierea unor evenimente și
procese ultramoderne în materie de cet ățenie, unele dintre ele aflate înc ă în desfășurare,
aprecierile formulate în baza lor, fie c ă servesc drept argumente pentru tezele și conceptele
definite deja în literatura juridic ă (și astfel se înscriu în tiparul general), fie c ă surprind
manifestări inedite, care înc ă așteaptă un studiu adecvat.
Semnifica ția teoretic ă și Concluziile teoretico- științifice cu finalit ăți practice pot fi
aplicate în procesul de modelare a institu țiilor cetățeniei din statele europene, în procesul de
instruire și cercetare, și, pot contribui la ridicarea gradului de cultur ă juridico-politic ă a
populației
Valoarea aplicativ ă a lucrării: Analiza avantajelor și dezavantajelor unor reglement ări
privind cet ățenia statelor cu sistem e romano-germanice, evolu ția acestor reglement ări și a
factorilor care condi ționează această evoluție, dezvăluie aspectul practic atât pentru juri ști,
savanți și cercetători, cât și pentru oamenii simpli, cointeresa ți în consultarea unor practici și
experiențe internaționale, sau care sunt gata s ă solicite dobândirea ori redobândirea cet ățeniei
statelor respective. Cerc etarea temei s-a soldat cu elaborarea unor teze științifice, propuneri de
lege ferenda și recomand ări practice, privind cet ățenia în Republica Moldova și România.
Implementarea rezultatelor științifice Concluziile și sintezele cercet ărilor efectuate s-
au realizat sub diferite forme – fie în cadrul conferin țelor naționale și internaționale; fie au fost
oglindite într-un șir de publica ții – articole științifice, monografii și cursuri, publicate individual
și în coautorat în pe riodica de specia litate din Republica Moldova . Materialele investiga ției sunt
utilizate în procesul de predare a cu rsurilor, elaborarea testelor de sintez ă, servind ca suport
teoretico-aplicativ pentru seminare.

5
ANNOTATION
ROTARU RALUCA, „RECOVERY OF CI TIZENSHIP: THEORY AND PRACTICE
STATES WITH ROMAN-GERMANIC LEGAL SYSTEMS (CONTINENTAL LAW)”,
doctor degree thesis in law, Chi șinău, 2014.

The structure of the thesis : Introduction, 4 chapters, conc lusions and recommendations,
133 pages basic texts, bibliography from over 140 tit les. The results obtained are reflected in 8
scientific studies and articles.
Key words : citizenship, citizen, constitution, law of citizenship, jus sanguinis, jus soli , jus
loci, optional system, acquiring citizenship, regain ing citizenship, European citizenship, the
general principles of citizenship, the legal na ture of citizenship, ci tizenship of Romania,
citizenship of Republic of Moldova etc.
Field of study and objectives of the thesis . The present work is a comparative study of
constitutional law on the acquisi tion and recovery of citizenship in European countries with
Roman-Germanic legal systems, since the legal nature and applied principles to specific elements of the case. Objectives of the thesis ar e to present case studies and comparative aspects
of international instruments a nd national evaluations to reveal trends in contemporary legal
citizenship. The aim is to formulate a set of re commendations aimed at optimizing the regulatory
legislation on citizenship of Romania and Moldova.
Scientific novelty and originality . The thesis presents the first complex research
combining theoretical and practical aspects relate d to the acquisition and recovery of citizenship
in European countries with Roman-Germanic lega l systems. The paper have been fully analyzed
various theoretical concepts, lega l doctrines, political a nd sociological opinion circulated in the
scientific world, legal nature of citizenship, th e principles applicable to the institution of
citizenship in Romania and Moldova, the particul arities of the procedur e for the acquisition and
recovery of citizenship in both countries etc.
Comparative studies were carried out in the la ws of European countries for the acquisition
and reacquisition of citizenship; among these lists are: Italian Republic, the French Republic,
Russian Federation, Czech Republic, Luxemburg, the Swiss, German Federal Republic, the
Kingdom of the Netherlands and Belg ium. Were revealed features and peculiar ities of the legal
institution of citizenship in these countries, spec ific regulations, the procedure to follow general
rules and exceptions, simplified procedure. Were analyzed traits generated by jus sanguinis , the
jus soli / jus loci and the optional system.
The thesis analyzes the diffi culties and shortcomings
of the law of citizenship of the
Republic of Moldova and Romania, propos ing some solutions to streamline it.
Theoretical significance and practical value of the work : theoretical and scientific
conclusions practical purposes and can be applied in the modeling of citizenship institutions, in
training and research, and contribute to the improvement of the legal and political culture of the
population. Analysis of the advantages and disadv antages of regulations of country with Romano
– Germanic systems, the development of these regulations and the factors which makes this
development reveals, practicality for both lawyers, scholars and researchers, as well as ordinary
people, interested in consulting practices and experiences international or ready to seek
acquisition or recovery of citi zenship of those countries. Res earch theme resulted in the
development of scientific theses, suggestions of law and recommendations, likely to optimize the
regulatory framework for citizensh ip in the Republic of Moldova and Romania. This thesis
presents interest for students, post-graduates, exciting research topic of investigation or the
emerging areas of citizenship in European countries, is useful even for the general public as it
contributes to broadening th e horizons of knowledge in national and European citizenship.

6АННОТАЦИЯ
РОТАРУ РАЛУКА , « ПРИ OБРЕТЕНИЕ И ВОССТАНОВЛЕНИЕ ГРАЖДАНСТВА :
ТЕОРИЯ И ПРАКТИКА ГОСУДАРСТВ РОМАНО -ГЕРМАНСКОЙ ПРАВОВОЙ
СИСТЕМЫ (КОНТИНЕНТАЛЬНОГО ПРАВА )», диссертация на соискание ученой
степени кандидата юридических наук , по специальности : 552,01 Публичное право
Специальность ( Конституционное право ) Кишинэу , 2014.
Структура работы : Введение , 4 главы , выводы и рекомендации , 133 страниц
основного текста , библиографический список из более 140 наименований . Результаты
опубликованы в 8 научных работах и статьях .
Ключевые слова : гражданство , гражданин , конституция , закон о гражданстве , jus
sanguinis , jus soli , jus loci , опционная система , приобретение гражданства , восстановление
гражданства , европейское гражданство , общие принципы гражданства , юридическо –
правовой базис гражданства , румынское гражданство , молдавское гражданство , и т.д.
Область изучения Конституционное право
Цели и задачи исследования . Данная работа является сравнительным изучением
конституционного права в европейских странах с романо -германской правовой системы
(континентальной ) на предмет приобретения и восстановления гражданства . Диссертация
преследует цели выявить правовую природу и принципы , применяемые к институту
гражданства в Румынии , в Республике Молдова и в европейских странах с романо –
германской правовой системой . Работа изучает основные тематические исследования и
сравнительные аспекты в международных и национальных академических кругах , а также
нормативную базу стран , стремясь выявить тенденции развития современного института
гражданства . Другая преследуемая цель состоит в том, чтобы сформулировать ряд
рекомендаций , направленных на оптимизацию законодательства о гражданстве Румынии
и Республики Молдова .
Научная новизна и оригинальность . Диссертация является одним из первых
комплексных исследований изучающих приобретение и восстановление гражданства в
европейских странах с романо -германской (континентальной ) правовой системы . Были
полностью проанализированы различные теоретические концепции , юридические
доктрины и даже политические и социологические заключения а также законодательство
европейских стран . Были изучены национальные и международные правовые нормы ,
природа гражданства , принципы , применимые к институту гражданства в Румынии и
Молдове , особенности процедуры гражданства в обеих странах и т.д.
Диссертация анализирует трудности и противоречия института гражданства в
Румынии и в Республике Молдова , предлагая некоторые оптимизационные меры .
Решённая научная проблема Учитывая , что исследуемая тема основанна на
последних фактах и событиях , основывает , формирование новых событий и процессов в
современном институте гражданства , некоторые из которых все еще в стадии разработки ,
на основе оценок , проведенных , и служат в качестве аргументов для тезисов и понятий
уже определеных в юридической литературе (и, таким образом , попадают в общую схему )
или, что выявляют уникальные события , которые по-прежнему ожидают надлежащего
изучения .
Теоретическое и прикладное значение . Теоретические и научные выводы , могут
быть применены в моделировании института гражданства в европейских странах с
романо -германской правовой системы (континентальной ), в области подготовки кадров и
научных исследований , и будут способствовать совершенствованию правовой и
политической культуры населения .
Реализация научных результатов .Выводы и синтеза Исследования проводились в
различных формах – либо в национальных и международных конференциях ; или были
отражены в ряде публикаций – научных статей , монографий и курсов , самотоятельно или с
соавтором , опубликованных в специализированных периодических изданий в Молдове , в
Румынии и на Международных конференциях .

7LISTA ABREVIERILOR UTILIZATE ÎN TEZ Ă

ANC – Agen ția Națională pentru Cet ățenie (România);
BMA – Biroului de Migra ție și Azil (Republica Moldova);
CSJ – Curtea Suprem ă de Justiție (Republica Moldova);
ÎCCJ – Înalta Curte de Casa ție și Justiție (România);
MTIC – Ministerului Tehnologiei Informa țiilor și Comunica țiilor (Republica Moldova);
SUA – Statele Unite ale Americii; OSCE – Organiza ția de Cooperare și Securitate în Europa;
UE – Uniunea European ă;
URSS –Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste; R.A.S.S.M. – Republica Autonom ă Sovietică Socialistă Moldoveneasc ă;
art. – articolul; alin. – alineatul; pct. – punctul; prof. – profesorul lit. – litera; pag. – pagina; pct. – punctul; nr. – num ărul;
ex. – exemplu;
op. cit. – opera citat ă;
sec. – secol; vol. – volumul.

8
INTRODUCERE

Actualitatea și importan ța problemei investigate. Cetățenia, este un concept legat de
un anumit teritoriu, de un anumit stat. Dup ă cum vom vedea mai târziu, odat ă cu dezvăluirea
temei de investiga ție, cetățenia desemneaz ă simultan un statut și un rol. Primul se refer ă la
drepturile civile, politice și sociale garantate de un stat cet ățenilor săi. Cel de al doilea presupune
influența și interven țiile pe care le proiecteaz ă fiecare individ asupra vie ții publice și politicii
statutului. Toate aceste manifest ări subiective pot fi le gate doar de o anumit ă entitate statal ă, ca
element de apartenen ță la o anumit ă națiune.
Iată de ce cetățenia, în contemporaneitate este o tem ă actuală de investiga ție – fiind intens
studiată din două perspective: sub aspect politic și sub aspect juridic. Ambele perspective sunt
indisolubil legate, perspectiva politic ă urmărind cu prec ădere apartenen ța unui individ la o
colectivitate uman ă (popor, na țiune) organizat ă în stat, iar perspectiva juridic ă urmărește
caracterizarea condi ției juridice care se creeaz ă prin normele de drept dedicate acelor persoane
care au calitatea de „cet ățean”.
Din punct de vedere juridic, cet ățenia este un atribut al na ționalității. Ea desemneaz ă
anumite drepturi, care pot fi ob ținute numai de resortisan ți. Cu toate acestea, comunitatea
politică nu se mai bazeaz ă pe relații de neam sau origine. Din c ontra, ea se dispune treptat în
jurul unor cercuri concentr ice de socializare politic ă, orientat ă de la local la general, de la
particular la universal, de la identit ăți proxime la identit ăți globale, de la stat la entit ăți
supranaționale. Din aceast ă perspectiv ă, membrii unei comunit ăți pot alege orice entitate politică
pentru propria lor identificare. Întrucât problemele globale sunt tot mai alarmante, identitățile
supranaționale precum este cet ățenia european ă, devin poli de atrac ție majori pentru procesele de
identificare.
Instituția cetățeniei în mod constat a fost reglementat ă de normele constitu ționale și legile
organice ale statelor lumii – este cel mai elocvent exemplu de importan ță și atenție acordat ă de
legiuitorii na ționali acestei institu ții. Actualitatea temei de investiga ție crește odată cu
preocupările legiuitorilor na ționali în rezolvarea anumitor probleme, tangen țial sau direct legate
de institu ția cetățeniei, precum: politica demografic ă a statului, gestionarea intern ă a resurselor
umane și fluxurilor migra ționale, coraportul dintre cet ățenia națională și cetățenia suprana țională
(în special – european ă), cetățenia dublă și cetățenia multipl ă etc.
Tema aleas ă pentru investigare – Redobândirea cet ățeniei: Teoria și practica statelor cu
sisteme de drept romano-germanice (continen tale)”, – este cât se poate de actual ă, pentru mediul
științific și academic din ambele state, datorit ă amplorii f ără precedent, pe care l-a luat.

9În România, stat membru al Uniunii Europene, urm ărim evolu ția juridic ă a institu ției
cetățeniei, coraportul dintre cet ățenia națională (română) și cetățenia comunitar ă (european ă),
plus la toate, avem un num ăr de cetățeni români care solicit ă dobândirea sau redobândirea
cetățeniei statelor europene, de care îi leag ă anumite aspira ții și elemente biografice subiective.
În Republica Moldova, un asemenea studiu ar avea importan ță practică extraordinar ă,
datorită realităților vieții sociale – peste 200 000 de cet ățeni ai Republicii Moldova au redobândit
cetățenia român ă și alții peste 400 000 de solicitan ți încă mai așteaptă răspunsul oficial la
solicitări și/sau finalizarea procedurilor. În acela și timp, alții peste 120 000 de cet ățeni la est de
Nistru au primit cet ățenia Federa ției Ruse, al ături de 25 000 de încet ățeniri ucrainene din acela și
teritoriu în ultimii zece ani.
Redobândirea cet ățeniei face parte din tabloul cotidian al societ ății în România și
Republica Moldova. Este fenomenul care de cele mai multe ori genereaz ă dubla sau cet ățenia
multiplă și poate fi tratat ă drept efect al procesului de gl obalizare. Este de datoria noastr ă să
punem în lumin ă aspectele de drept constitu țional comparat, mai pu țin cunoscute sau înc ă
nestudiate ale acestui fenomen.
Scopul și obiectivele tezei. Reieșind din actualitatea temei investigate, din faptul c ă
lucrarea de fa ță reprezint ă un studiu de drept constitu țional comparat, scopul tezei este de a
efectua un studiu al dobândirii și redobândirii cet ățeniei în statele europene cu sisteme de drept
romano-germanice, începând cu natura juridic ă și principiile aplicate pân ă la elementele concrete
de procedur ă.
Pentru realizarea scopului, ne -am propus spre investigare științifică următoarele
obiective :
– definirea conceptului de cet ățenie și analiza naturii juridice a acesteia;
– analiza principiilor aplicabile institu ției cetățeniei în România și Republica Moldova;
– analiza particularit ăților de procedur ă privind dobândirea și redobândirea cet ățeniei în
România și Republica Moldova;
– scoaterea în eviden ță și analiza particularit ăților de legisla ție și de procedur ă în ceea
ce privește dobândirea și redobândirea cet ățeniei în statele cu sisteme de drept
romano-germanice (continentale);
– descoperirea și analiza tendin țelor actuale în evolu ția institu ției cetățeniei în
legislațiile statelor cu sisteme de drep t romano-germanice (continentale);
– oferirea unor solu ții concrete, de natur ă să perfecționeze cadrul normativ privind
dobândirea și redobândirea cet ățeniei, în vederea corespunderii cu realit ățile social-
economice și politice create în Republica Moldova și în România.

10Suportul metodologic și teoretico- științific. În procesul studiului au fost aplicate
următoarele metode:
– Metoda analizei istorice, folosit ă pentru cercetarea originii și evoluției institu ției
cetățeniei, singura capabil ă să ne furnizeze elementele de interconexiune dintre trecut,
prezent și viitor;
– Metoda cercet ării institu ționale, care ne-a permis s ă efectuăm o analiz ă a instituției
cetățeniei, prin prisma naturii ju ridice a acesteia în legisla ția Republicii Moldova și
României, principiile aplicabile, caracteristici lor generale și distincte, etc.
– Metoda analizei comparative, a fost folosit ă la maxim datorit ă domeniului propus
pentru cercetare și temei de investiga ție; pentru a furniza date care se afl ă în aria
dreptului comparat, în aria politicii compar ate, deoarece întreaga abordare a tematicii
corespunde dreptului constitu țional comparat. Metoda comparat ă este singura
modalitate de a aborda legisla ția statelor cu sisteme de drept romano-germanice în
materie de dobândire și redobândire a cet ățeniei, precum și regulile generale și
normele speciale ale procedurilor de încet ățenire în cadrul acestora. Metoda ne-a
facilitat în țelegerea fenomenelor care ap ar în aceste state, și ne-a ghidat în analize
teoretice complete cu finalitate demonstrat ă în practic ă.
– Metoda analizei sistemice, indispensabil ă pentru cercetarea legisla ției, procedurilor și
cazurilor concrete de redobândire a cet ățeniei; care ne îndreapt ă atenția nu doar
asupra temei de investiga ție, ci și asupra dobândirii cet ățeniei, asupra întregii institu ții
a cetățeniei.
Noutatea și originalitatea științifică. Având în vedere c ă temă investigat ă privește fapte
și evenimente de dat ă recentă, fundamenteaz ă, intemeierea unor evenimente și procese
ultramoderne în materie de cet ățenie, unele dintre ele aflate înc ă în desfășurare, aprecierile
formulate în baza lor, fie c ă servesc drept argumente pentru tezele și conceptele definite deja în
literatura juridic ă (și astfel se înscriu în tiparul general), fie c ă surprind manifest ări inedite, care
încă așteaptă un studiu adecvat.
Cercetarea temei s-a soldat cu elaborarea unor teze științifice, propuneri de lege ferenda
și recomand ări practice, susceptibile s ă optimizeze legisla ția națională din România și Republica
Moldova, în materie de redobândire a cet ățeniei.
Teza de doctor propune solu ții pentru optimizarea procedurii de dobândire și redobândire
a cetățeniei în Republica Moldova și în România, începând cu fortificarea institu țională și
terminând cu aspectele practice concrete precum este examenul de verificare a cunoa șterii limbii
de stat, prezentând o analiz ă comparat ă a legisla țiilor statelor europene și a celor mai bune
practici europene în acest domeniu.

11Problema științifică important ă soluționată Având în vedere c ă temă investigat ă
privește fapte și evenimente de dat ă recentă, fundamenteaz ă, intemeierea unor evenimente și
procese ultramoderne în materie de cet ățenie, unele dintre ele aflate înc ă în desfășurare,
aprecierile formulate în baza lor, fie c ă servesc drept argumente pentru tezele și conceptele
definite deja în literatura juridic ă (și astfel se înscriu în tiparul general), fie c ă surprind
manifestări inedite, care înc ă așteaptă un studiu adecvat.
Semnifica ția teoretic ă teoretică. Concluziile teoretico- științifice cu finalit ăți practice pot
fi aplicate în procesul de modelare a institu țiilor cetățeniei din statele europene, în procesul de
instruire și cercetare, și, pot contribui la ridicarea gradului de cultur ă juridico-politic ă a
populației. Analiza avantajelor și dezavantajelor unor reglement ări privind cet ățenia statelor cu
sisteme romano-germanice, evolu ția acestor reglement ări și a factorilor care condi ționează
această evoluție, dezvăluie aspectul practic atât pentru juri ști, savanți și cercetători, cât și pentru
oamenii simpli, cointeresa ți în consultarea unor practici și experien țe internaționale, sau care
sunt gata s ă solicite dobândir ea ori redobândirea cet ățeniei statelor respective.
Valoarea aplicativ ă a lucrării Cercetarea temei s-a soldat cu elaborarea unor teze
științifice, propuneri de lege ferenda și recomand ări practice, susceptibile s ă optimizeze cadrul
normativ privind cet ățenia în Republica Moldova și România.
Lucrarea prezint ă interes și pentru studen ți, masteranzi și doctoranzi, captiva ți de
cercetarea temei de investiga ție sau a domeniilor emergente cu cele ale cet ățeniei în statele
europene, are utilitate chiar și pentru publicul larg, deoarece contribuie la l ărgirea orizonturilor
cunoașterii în domeniul cet ățeniei naționale și europene.
Aprobarea rezultatelor. Concluziile și sintezele cercet ărilor efectuate s-au realizat sub
diferite forme – fie în cadrul conferin țelor naționale și internaționale; fie au fost oglindite într-un
șir de publica ții – articole științifice, monografii și cursuri, publicate individual și în coautorat în
periodica de specialitate din Repub lica Moldova. Materialele investiga ției sunt utilizate în
procesul de predare a cursurilor, elaborarea testelor de sintez ă, servind ca suport teoretico-
aplicativ pentru seminare.
La modul concret, au fost publicate 8 studii și articole științifice, dup ă cum urmeaz ă:
1) „Analiza general ă a naturii juridice a cet ățeniei”, articol publicat în Analele Științifice
ale Academiei „ Ștefan cel Mare”;
2) „Principiile generale ale cet ățeniei României și Republicii Moldova”, articol publicat
în Analele Științifice ale Academiei „ Ștefan cel Mare”;
3) „Moduri de dobândire și redobândire a cet ățeniei în cadrul sistemelor na ționale bazate
pe principiului jus loci / jus soli ”, studiu publicat în Analele Științifice ale Academiei „ Ștefan cel
Mare”;

124) „Redobândirea cet ățeniei în cadrul sistemelor na ționale bazate pe principiului jus
sanguinis ”, studiu publicat în Analele Științifice ale Academiei „ Ștefan cel Mare”;
5) „Acquring citizenship of the Republic of Moldova”, articol publicat în materialele
Conferinței interna ționale „Law and Social Order”, care a avut loc în Constan ța pe data de 25
aprilie 2014 .
Volumul și structura tezei. Scopul și sarcinile cercet ării au prefigurat structura lucr ării,
care const ă din introducere, patru cap itole structurate pe sec țiuni, sinteza rezultatelor ob ținute,
concluzii, recomand ări, și lista surselor biblio grafice utilizate, con ținând peste 140 de titluri.
Conținutul lucr ării este expus în peste 133 pagini.
Capitolul 1 al tezei, întitulat „Cetățenia – dimensiune social ă a existen ței statului”
pune în lumin ă importan ța acestei institu ții în cadrul legisla țiilor naționale ale statelor lumii.
Secțiunea I din cadrul capitolului intitulat ă „Studiul institu ției cetățeniei în literatura juridic ă”
face o analiz ă a lucrărilor dedicate cet ățeniei în literatura juridic ă, sociologic ă și chiar
politologic ă din Republica Moldova, din România și din str ăinătate. În Sec țiunea a II-a
„Prezentarea analitic ă a principalelor teorii și concepții privind natura juridic ă a cetățeniei”
cercetarea continu ă cu analiza teoriilor și concepțiilor privind natura juridic ă a cetățeniei – ca
acea calitate a persoane i fizice ce exprim ă relațiile permanente social-economice, politice și
juridice dintre persoana fizic ă și stat, dovedind apartenen ța sa la un anumit stat și atribuind
persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor și îndatoririlor prev ăzute de legea
fundamental ă și legislație.
În Secțiunea a III-a cu denumirea „Natura juridic ă a cetățeniei europene în paradigma
comunitar ă contemporan ă” sunt puse în lumin ă sistemele generale de dobândire a cet ățeniei – jus
sanguinis și jus loci /jus soli – ca sistemele clasice, din combinarea c ărora rezult ă multitudinea de
modalități concrete alese de legiuitorii na ționali pentru reglementar ea aspectelor de dobândire și
redobândire a cet ățeniei. Finalul capitolului este dedicat ă procesului de dezvoltare a cet ățeniei
naționale într-o cet ățenie suprana țională, european ă; cu principiile pe care le urmeaz ă, conținutul
unei astfel de cet ățenii și mecanismele de realizare.
Capitolul 2 al tezei, întitulat: „Aspecte teoretico-practice privind dobândirea și
redobândirea cet ățeniei României și a Republicii Moldova” își propune s ă investigheze
instituția cetățeniei și modurile de dobândire a acesteia conform legisla țiilor din ambele state.
Secțiunea I „Analiza principi ilor generale ale cet ățeniei României și Republicii Moldova” une ște
în cadrul unui studiu princi piile aplicabile acestei institu ții în Republica Moldova și în România,
demonstrând în mare parte similitudinea acestora, dar și unele aspecte particulare, ce vin s ă
demonstreze diferen ța de optic ă a legiuitorilor. Sec țiunea a II-a „Aspecte teoretico-practice
privind dobândirea și redobândirea cet ățeniei României” cerceteaz ă dobândirea și redobândirea

13cetățeniei României – cadrul normativ, procedura legal ă și situațiile practice atestate. Sec țiunea a
III-a „Aspecte teoretico- practice privind dobândirea și redobândirea cet ățeniei Republicii
Moldova” cerceteaz ă dobândirea și redobândirea cet ățeniei Republicii Moldova, de la cadrul
normativ existent și până la procedurile legale.
Capitolul 3 al tezei este întitulat: „Dobândirea și redobândirea cet ățeniei în statele cu
sisteme de drept romano-germanice”. Pentru a facilita procesul de analiz ă a situației juridice,
și, pentru a introduce o anumit ă logica de sistem în cercetare, am recurs la grupa rea statelor din
familia juridic ă romano-germanic ă în trei categorii: state care reglementeaz ă cetățenia bazându-
se prioritar pe jus sanguinis ; state care reglementeaz ă cetățenia bazându-se prioritar pe jus
soli/jus loci , și state care consacr ă în mod expres în cadrul legisla ției naționale sistemul op țional .
În cadrul Sec țiunii I „Dobândirea și redobândirea cet ățeniei în cadrul sistemelor na ționale bazate
pe principiul jus loci / jus soli ” au fost selectate statele care î și fundamenteaz ă dobândirea și
redobândirea cet ățeniei în mod prioritar pe jus loci/jus soli ; fiind analizat ă legislația Republicii
Italiene, Republicii Franceze și a Federa ției Ruse.
În cadrul Sec țiunii II „Dobândirea și redobândirea cet ățeniei în cadrul sistemelor juridice
europene bazate pe principiului jus sanguinis în reglementarea institu ției cetățeniei”, a au fost
selectate statele care î și fundamenteaz ă dobândirea și redobândirea cet ățeniei în mod prioritar pe
jus sanguinis, fiind analizat ă legislația Republicii Cehe, Marelui Ducatului de Luxemburg și
Confedera ției Elvețiene.
Capitolul 4 al lucrării, „Dobândirea și redobândirea cet ățeniei în statele care
consacră legislativ sistemul op țional”. Cercetarea debuteaz ă în cadrul Sec țiunii I „Elemente de
analiză teoretico-practic ă a sistemului op țional” cu o analiz ă a conceptului de „sistem op țional”
și sensul diferit pe care-l au în vedere legiuitorii na ționali vis-a-vis de acesta.
Sistemul op țional nu este și nu poate fi „egalul” si stemelor consacrate – „ jus loci/jus soli ” sau
„jus sanguinis”. De fapt, sistemul op țional nu este o categorie aparte în adev ăratul sens al
cuvântului, nu este un sist em deplin, nu este auto-func țional. Statele europene în a c ăror
legislație, direct sau indirect, este reglementat sistemul op țional , de fapt pot fi atribuite în
categoria statelor cu aplicare prioritar ă a lui „jus sanguinis”, cu specifica ția doar, c ă acestea au
unele dintre cele mai rigide legisla ții de dobândire și redobândire a cet ățeniei. Sec țiunea a II
intitulată „Redobândirea cet ățeniei în statele cu legisla ție restrictiv ă în materie de dubl ă cetățenie
(bazate pe sistemul de op țiune)”, analizeaz ă modalitățile de dobândire și redobândire a cet ățeniei
în Republica Federativ ă Germană, în Regatul Belgiei și în Regatul Olandei – de la reglement ările
constituționale și cadrul normativ existent – la procedura instituit ă și practica real ă.
Astfel, în unele state precum Republica Federativ ă Germană – prin sistemul op țional
legiuitorul ofer ă persoanei cu dubl ă ori multipl ă cetățenie, posibilitatea legal ă, ca la atingerea

14unei anumite vârste, s ă aleagă una dintre cet ățenii și să refuze (expres) cealalt ă (celelalte
cetățenii). În legisla ția Regatului Belgiei, sistemul op țional ia forma unei declara ții de cetățenie,
în cadrul c ăruia persoana alege cet ățenia belgian ă. În legisla ția altor state, precum Regatul
Olandei – sistemul op țional unește modalit ățile simplificate de dobândire a cet ățeniei, printre
care și redobândirea cet ățeniei de c ătre persoane care prin na ștere au avut cet ățenie olandez ă dar
care au pierdut-o fiind stabili ți o vreme în str ăinătate.

1. CETĂȚENIA – DIMENSIUNE SOCIAL Ă A EXISTEN ȚEI STATULUI

1.1. Analiza situa ției în domeniul studierii procesului de dobândire și redobândire a
cetățeniei

În literatura contemporan ă găsim destule lucr ări juridice, sociologice și chiar
politologice, ai c ăror autori au analizat conceptul de cet ățenie – no țiune și natură juridică,
trăsături și principii. Cu regret constat ăm însă, că există un număr foarte redus care ar cerceta și
aspectele de detaliu – redobândirea cet ățeniei, dubla cet ățenie sau cet ățenia multipl ă etc. Și,
suntem nevoi ți să constatăm o lipsă totală de lucrări care ar con ține studii generalizate ori de
detaliu ale problemei de redobândire a cet ățeniei în țările cu sisteme de drept romano-germanice
(continentale).
Singura lucrare cât se poate de recent ă, dedicată în exclusivitate problemei redobândirii
cetățeniei române, este crea ția lui Constantin Iordachi (coordonator), Ștefan Leonescu,
Alexandra Toderi ță, Claudia Silaghi, Cristian Ghinea cu titlul „Redobândirea cet ățeniei
române: perspective istorice, comparative și aplicate / Reacquiring the Romanian
citizenship: historical, compar ative and applied perspectives”. [91] Cartea a ap ărut în urma
unui studiu al autori lor, sub egida Funda ției Soros România, finalizat c ătre luna martie-aprilie
2012. „Redobândirea Cet ățeniei Române: perspective istorice, comparative și aplicate” și-a
propus să depășească un rol strict informativ, astfel încât s ă genereze mai mult ă dezbatere pe
acest subiect. Studiul relev ă concluzii importante de ordin general, dar și de ordin legislativ-
politic, de ordin administrativ și de ordin conceptual. Problematica cet ățeniei este analiz ă
complex, deoarece scopul final declarat este de a impulsiona și determina crearea unei noi
politici publice în materi e de redobândirea cet ățeniei române, capabile s ă răspundă atât
provocărilor interne, dar mai ales celor externe.

15Demersul academic coordonat de Constantin Iordachi reprezint ă o abordare istoric ă
exhaustiv ă a chestiunii redobândirii cet ățeniei române, în special de c ătre unele persoane din
fostele teritorii ale României Mari, adic ă din Basarabia și Bucovina de Nord, în ultimele dou ă
decenii. Cartea este alc ătuită din trei module de cerce tare (capitole), demonteaz ă o serie de
mituri ale acord ării cetățeniei române, în special pe acela c ă, prin intermediul acestui mecanism,
ar intra „pe u șa din spate” a Uniunii Europene milioane de cet ățeni extracomunitari, din fostul
spațiu sovietic (etnici moldoveni și ucraineni). Autorii au cl arificat imaginea asupra condi țiilor,
legislației și procesului de acordare a cet ățeniei române; și sunt singurii care au prezentat situa ția
legislativă din România, comparând-o cu cea din alte state din fostul bloc comunist și chiar din
Europa Occidental ă.
În introducerea, semnat ă de Constantin Iordachi, este abordat conceptul de cet ățenie,
evoluția instituției cetățeniei duble și modelul aplicat în Europa Central ă și de Est, precum și
tensiunile regionale create de aceasta din urm ă între statele din regiune. Autorul eviden țiază, de
asemenea, faptul c ă modelul de redobândire a cet ățeniei române a servit drept exemplu pentru
modificările legii cet ățeniei operate recent în Ungaria, devenind astfel un model regional.
Primul capitol, semnat de acela și autor, descrie, în detaliu, legisla ția României în materie
de cetățenie în perioada modern ă, cu accent pe practicile de repatriere și de redobândire a
cetățeniei române. Capitolul abordeaz ă principiile juridice de atri buire sau de (re)dobândire a
cetățeniei române ca și apartenen ță statală, dar discut ă și semnifica țiile politice cu care a fost
învestit conceptul de cet ățenie în România. În ultima sa parte, capitolul identific ă principalele
trăsături ale legisla ției privind redobândirea cet ățeniei române și face concluzii de valoare
privind implica țiile interne și regionale ale acestei politici. În anexe, capitolul cuprinde: 1) lista
tuturor legilor privind cet ățenia român ă adoptate începând din 1947, cu o descriere a con ținutului
acestora; 2) redact ările succesive ale articolu lui privind redobândirea cet ățeniei române în
legislația română post-comunist ă.
Capitolul doi, elaborat de un colegiu de auto ri de la Centrul Român de Politici Europene
– Alexandra Toderi ță, Claudia Silaghi și Cristian Ghinea, abordeaz ă sistemul administrativ-
birocratic curent în materie de redobândire a cet ățeniei române, descriind etapele acestui proces
și identificând blocajele și obstacolele existente. Capitolul introduce, de asemenea, o perspectiv ă
nouă în analiza politicilor României în materie de cet ățenie dubl ă, aceea a beneficiarilor acestei
legi, respectiv fo știi cetățeni din afara țării care aplic ă pentru redobândirea cet ățeniei române.
Capitolul încearc ă să ofere răspunsuri la urm ătoarele întreb ări: Care este experien ța lor în
redobândirea cet ățenie române? Cât dureaz ă acest proces? Care sunt costurile sale totale? Care
sunt motiva țiile solicitan ților? Care este rela ția solicitan ților cu autorit ățile din România sau din

16Republica Moldova? În final, prin prisma experien ței acestor solicitan ți, autorii propun unele
recomand ări privind fluidizarea proces ului de redobândire a cet ățeniei române.
În continuarea discu ției deschise în introducere, capitolul trei, semnat de Ștefan
Leonescu, plaseaz ă cazul românesc în perspectiv ă comparativ ă la nivel europe an, prin prisma
convențiilor interna ționale, dar și a practicilor na ționale în materie de cet ățenie. Capitolul
reconfirm ă faptul că prevederile legii cet ățeniei române nu sunt unice în plan european. Nu
numai că România nu încalc ă normele europene în materie de cet ățenie, dar num ărul anual al
persoanelor naturalizate este mic în compara ție cu rata naturaliz ărilor din alte state europene,
precum Fran ța sau Marea Britanie. Astfel, acuza țiile care prezint ă România ca o poart ă de acces
masiv și necontrolat al cet ățenilor necomunitari în Uniunea European ă, sunt denigratoare și
nesusținute cu probe.
O lucrare de referin ță, dedicată în exclusivitate cet ățeniei apar ține d-lui Barbu B.
Berceanu și se intituleaz ă „Cetățenia. Monografie juridic ă”[76]. În monografie, autorul
supune unei analize detaliate întreaga materie a cet ățeniei, de la origini pân ă la momentul când
lucrarea a fost scris ă. În afară de o analiz ă juridică exhaustiv ă și o analiz ă evolutivă a legislației
cu privire la cet ățenie, în lucrare vom g ăsi un repertoriu cronologic al legisla ției române ști
privind cet ățenia, drepturile cet ățenești și drepturile omului . Sunt analizate și aspecte practice
precum cet ățenia în rela țiile interna ționale și măsurile de prevenire a ilegalit ăților în materie de
cetățenie. De asemenea autorul însereaz ă o antologie de acte de încet ățenire individual ă,
eliberate de c ătre domnii Moldovei – Grigorie A. Ghica; Mihai Sturdza ș.a. Barbu B. Berceanu a
avut o viziune aproape profetic ă analizând astfel de concepte precum cet ățenia european ă și chiar
cetățenia planetar ă, și toate astea la momentul când lucrarea sa a v ăzut lumina tiparului, când
România nu era membr ă a UE.
Cu toate acestea, autorul nu a dedicat redobândirii cet ățeniei decât o sec țiune a cap.3, pe
care o analizeaz ă laolaltă cu repatrierea și recunoașterea cetățeniei. Sunt pe bun ă dreptate supuse
criticii reglement ările juridice privind cet ățenia din perioada guvern ării ceaușiste, propunându-se
și anumite spe țe și studii de caz. Autorul este adeptul unei demarca ții clare dintre recunoa șterea
cetățeniei (recunoa șterea calit ății de român) și redobândirea cet ățeniei dup ă ce aceasta a fost
retrasă. Autorul analizeaz ă repatrierea, deosebind dou ă categorii de persoane – cei care
părăsiseră statul român și cei care fuseser ă exilați. De asemenea sunt studiate aspectele:
redobândirea cet ățeniei cu p ăstrarea domiciliului în str ăinătate; situa ția copilului minor al celui
care a ob ținut redobândirea cet ățeniei; redobândirea cet ățeniei prin amnistie și grațiere (situa ție
mai mult ipotetic ă) etc. Cu p ărere de rău lucrarea este elaborat ă cu un deceniu și mai bine în
urmă, fapt care î și pune amprenta pe actualitatea investiga ției, și, bineînțeles lucrarea nu pune în
lumină aspectele de drept comparat cu privire la cet ățenie și redobândirea acesteia.

17În literatura juridic ă din Republica Moldova, reg ăsim și analizăm monografia profesorilor
Alexandru Arseni și Leontie Suholitco „Cet ățenia – o nou ă viziune și reglementare
european ă” [70]. Monografia vine s ă sistematizeze schimb ările și optimizările aduse prin Legea
nr.1024 „cu privire la cet ățenie” cadrului normativ în domeniu. Autorii trec în revist ă
principalele teorii privind natura juridic ă a cetățeniei, pun un accent specific pe sistemul de
principii care guverneaz ă și reglementeaz ă juridic institu ția cetățeniei, analizeaz ă procedura
dobândirii și pierderii cet ățeniei Republicii Moldova. Sunt trecute în revist ă atribuțiile
Președintelui Republicii Moldova, ale Ministerul ui Afacerilor Interne, ale Ministerului
Afacerilor Externe, ale Serviciului de Informa ție și Securitate în materie de cet ățenie.
Monografia are incluse ca anexe Conven ția European ă cu privire la cet ățenie și Legea Republicii
Moldova nr. 1024 „cu privire la cet ățenie”. Cu p ărere de rău monografia nu face vre-un studiu
asupra redobândirii cet ățeniei, în afar ă de analiza cadrului legal existent.
Merită o atenție deosebit ă și lucrarea sociologului australian Jack M. Barbalet
„Cetățenia” [74]. Având în vedere voca ția autorului, monografia este mai degrab ă un studiu
sociologic decât unul juridic. Sunt succint analizate urm ătoarele aspecte: teoriile despre
cetățenie, drepturile cet ățenești, dezvoltarea cet ățeniei, cetățenia și inegalitatea de clas ă, cetățenia
socială și statul bun ăstării, cetățenia și integrarea politic ă și socială, mișcările sociale migratorii
și cetățenia. J.M.Barbalet pune un accent aparte pe viziunile istorice ale lui K.Marx și
T.H.Marchall asupra cet ățeniei și condiționează dezvoltarea institu ției cetățeniei nu atât de lupta
de clasă din interiorul acestor țări, cât de dezvoltar ea gândirii juridice și progresul cultural-
științific al statelor lumii. Bineîn țeles nici lucrarea dat ă nu elucideaz ă astfel de elemente „fine”
precum este redobândirea cet ățeniei.
Prof. Ion Guceac, în lucrarea sa „Curs elementar de drept constitu țional” Volumul II,
[88] dedic ă primul capitol studiului cet ățeniei Republicii Moldova. Autorul dezbate problema
coraportului dintre stat și individ, evolu ția istorică a instituției cetățeniei, noțiunile date cet ățeniei
în literatura juridic ă de alți autori. Lucrarea continu ă cu o succint ă analiză a teoriilor privind
natura juridic ă a cetățeniei, principiile generale ale cet ățeniei Republicii Moldova, modurile și
principiile generale de dobândire a cet ățeniei, procedura acord ării și procedura retragerii
cetățeniei Republicii Moldova. În final sunt studiate dovada cet ățeniei și statutului juridic al
cetățenilor Republicii Moldova. Apreciem efortu l prof. I. Guceac deoarece analizeaz ă
schimbările și evoluția cadrului normativ în materie de cet ățenie, dar cu regret lucrarea nu face
trimitere la elemente de drept comparat și nici nu aprofundeaz ă studiile privind redobândirea
cetățeniei.
Prof. Teodor Cârna ț în ediția a II-a a lucr ării sale „Drept constitu țional” [78], dedic ă
întregul capitol VII institu ției cetățeniei Republicii Moldova. Autorul prezint ă noțiunea și

18trăsăturile cetățeniei, principiile cet ățeniei, dobândirea cet ățeniei, pierderea cet ățeniei, procedura
dobândirii și pierderii cet ățeniei Republicii Moldova ș.a. T. Cârna ț vine cu o clasificare a
modurilor de dobândire a cet ățeniei, deosebi nd dobândirea cet ățeniei în baza unor efecte de drept
și, dobândirea prin intermediul unui act juridic. În curs este descris ă modalitatea de ob ținere a
cetățeniei prin opțiune, însă după părerea autorului aceasta opereaz ă în virtutea anumitor
circumstan țe obiective, când persoana este înzestrat ă cu dreptul de a- și alege cet ățenia, și se
poate întâmpla în cazurile transferului de teritoriu ori de popula ție de la un stat la altul. Cu regret
constatăm că T. Cârna ț nu a studiat în mod speci al problema redobândirii cet ățeniei Republicii
Moldova: Și mai puține conexiuni sunt f ăcute de autor cu aspectele de drept comparat în materie
de cetățenie.
Prof. Drăganu Tudor analizează cetățenia în „Drept constitu țional și instituții politice.
Tratat elementar”, vol.I [83]. Având în vedere data elabor ării și publicării lucrării (cu legisla ția
de până la 30.08.1997), apreciem lucrarea nu pentru actua litate ci pentru trimiterile istorice pe
care le face c ătre legisla ția „ceaușistă”, precum și prezentarea evolu ției institu ției cetățeniei în
România. T. Dr ăganu trateaz ă cetățenia ca un element al popula ției, iar popula ția ca un element
constitutiv al statului . O abordare similar ă am încercat și noi când am analizat cet ățenia ca
dimensiune social ă a statului. Autorul se axeaz ă pe procedura de dobândire, redobândire,
pierdere a cet ățeniei la acel moment și trece rapid la analiza drepturilor și libertăților
fundamentale; bineîn țeles fără o atenție special ă procedurii de redobândire și fără trimiteri la
exemple din sfera dreptului comparat, sa u din sistemele juridice romano-germane.
Autorii Dominique Schnapper și Christian Bachelier în lucrarea lor „Ce este
cetățenia?” [100] prezintă o compila ție de acte normative cu o deosebit ă valoare istoric ă – de la
Magna Charta Libertatum (1215) la Conven ția European ă privind protec ția drepturilor și
libertăților fundamentale (1951).
Autorii, au prezentat formarea conceptului și a institu ției juridice ale cet ățeniei, oferind
un sprijin pentru cunoa șterea acestei transform ări. Lucrarea ar putea fi ch iar o introducere pentru
conceptul de cet ățenie al perioadei post-na ționale. Capitolul V, intitulat „Cet ățenie și națiune”
este cel care d ă de gândit, în lectur ă central-est-european ă: deși cuplul de autori se distan țează
critic față de punctul de vedere al liberalismului ortodox și al republicanismului clasic, îns ă ideile
multiculturalismului, comunitarismului și drepturile culturale sînt prezentate doar ca tendin țe
care parțial critică, parțial extind cet ățenia clasic ă. Schnapper și Bachelier recunosc faptul c ă
aceste idei au menirea de a dizolva contradic ția dintre no țiunea etnic ă și civică a națiunii. De
asemenea, ei știu că această contradic ție, spre deosebire de ideile reformi știlor ideali ști est-
europeni, este, de fapt, de natur ă ideologic ă (apărută în secolul XIX, ca rezultat al disputei dintre
națiunea politic ă franceză și Volk-ul german), iar na țiunile europene sunt, în acela și timp,

19comunități etnice și civice. Îns ă, această revelație a lor rămâne fără consecin țe; nu fac nici m ăcar
trimiteri la modelele politice în cadrul c ărora poate fi creat consensul sau echilibrul între cele
două relații comunitare.
Dominique Schnapper și Christian Bachelier au adus numeroase critici cet ățeniei clasice,
ca fiind un concept înve chit care trebuie s ă se transforme și să facă față noilor provoc ări precum
cetățenia de reziden ță și cetățenia post-na țională. Lucrarea con ține ca anexe actele normative
comunitare privind cet ățenia și instituțiile politice ale statelor europene, dar nu intr ă în astfel de
„subtilități” precum redobândirea cet ățeniei.
Printre lucr ările autorilor occidentali a ș dori să remarc eseul mai mult filosofico-
sociologic decât juridic al lui Thomas Humphrey Marchall, „Class, Citizenship and Social
Development” , [94]. Eseul lui Marchall „Cet ățenia, clasele, și dezvoltarea societ ății” a fost
publicat înc ă în 1950 în baza lucr ărilor unei conferin țe ținute anterior. În lucrare este analizat ă
dezvoltarea cet ățeniei din punct de vedere civil, politic și al drepturilor sociale. Autorul face cele
mai multe referiri la evenimentele sec. XVIII, XIX și XX petrecute în Ma rea Britanie. Spunem
direct că lucrarea este dep ășită de contemporaneitate și dezbate toat ă deplinătatea problemelor
care s-ar impune – teorii, concep ții, categorii de drepturi ale cet ățenilor etc. Având în vedere
timpul istoric în care a fost elaborat ă lucrarea, nu este de mirare c ă Marchall aplic ă conceptul
cetățenie mai mult b ărbaților, conținând idei care ast ăzi pot fi clasificate de-a dreptul jignitoare și
discriminatorii, prin apeluri la ignorarea drepturilor sociale ale femeilor. Eseul mai prezint ă o
anumită valoare științifică doar la capitolul dedicat evolu ției instituției cetățeniei în Anglia.
În ultimul deceniu literatura juridic ă, mai cu seam ă din România, a fost de-a dreptul
inundată de lucrări juridice ce supun analizei aspectele teor etico-generale ale dreptului comunitar
european. Lucr ări consacrate în acest domeniu vom reg ăsi la autori precum Octavian Manolache
„Tratat de drept comunitar” (edi ția v-a, editura C.H.Beck, Bucure ști 2006, 960 pag.) sau
Augustin Fuerea „Manualul Uniunii Europene” (edi ția a III-a, editura Universul Juridic,
București 2006, 430 pag.) ș.a. În acest context, datorit ă dezvoltării și diversific ării
reglement ărilor de drept comunitar / european, o serie de juri ști și cercetători s-au dedicat
analizei anumitor institu ții și subramuri ale dreptulu i comunitar / european.
Astfel, Cezar Bîrzea în monografia „Cetățenia european ă”, [77] adoptă o abordare
politologic ă și sociologic ă, și mai puțin juridică, asupra cet ățeniei. El a diferit studiului o serie de
probleme ce prezint ă interes pentru cercet ători, printre acestea: teoria și practica cet ățeniei,
cetățenia european ă ca statut juridic, identitatea european ă, democra ția european ă,
„europenizarea” spa țiului public na țional, construc ția cultural ă a cetățeniei europene. Lucrarea
conține următorul șir de anexe: sensul dat cet ățeniei în diverse contexte culturale, componentele
culturii civice, educa ția civică în curriculum-ul formal din țările europene, caracteristicile

20identității europene, cronologia unific ării europene. Cu toate deoseb irile de abordare, lucrarea
prezintă interes pentru c ă succint vorbe ște despre cet ățenia statutar ă și cetățenia identitar ă,
cetățenia normativ ă și cetățenia efectiv ă, cetățenia și societatea civil ă etc. Spre regret, autorul
face trimitere doar la legisla ția comunitar ă și nu sunt prea multe elemente de drept comparat
preluate din practica altor st ate cu sisteme de drept romano-germanice. Problematica
redobândirii cet ățeniei lipse ște cu desăvârșire.
Eduard Dragomir și Dan Niță în monografia „Cetățenia european ă” [82] studiază
problematica cet ățeniei europene din perspectiv ă juridică, lucrarea este compus ă din patru
capitole în care analizeaz ă: procesul integr ării europene și conceptul de cet ățenie european ă;
cetățenia european ă și drepturile cet ățenești, drepturile cet ățeanului european potrivit Cartei
drepturilor fundamentale, cet ățenia european ă conform Tratatului de la Lisabona. Lucrarea are
anexate un șir de tratate și acte normative comunitare – directive și decizii ale reprezenta ților
statelor membre UE. Autorii Dragomir și Niță analizeaz ă instituția cetățeniei din perspectiva
dreptului interna țional public și nu oferă vre-un răspuns la „detalii” precum cet ățeniile statelor
europene, sau la aspecte și mai speciale precum ar fi redobândirea cet ățeniei.
O lucrare recent ă, cu viziuni mai degrab ă politologice asupra cet ățeniei, aș remarca cartea
„Gen și cetățenie în România” scrisă de Neaga Diana Elena [96]. În cuprinsul acesteia se
regăsesc viziuni privind: construc ția și (re)construc ția cetățeniei; teoriile cet ățeniei; genul
(feminin) și cetățenia; abordarea constructivist ă a cetățeniei; cetățenia trăită a femeilor; amintirile
cetățeniilor trăite în comunism; experien ța trăită a rolurilor de gen; participarea civic ă și politică
a femeilor în via ța de zi cu zi ș.a. Autoarea î și propune s ă analizeze semnifica ția cetățeniei
substanțiale și exercițiul cotidian al acesteia în cazul femeilo r în general, al cel or din România în
particular, a șa cum sînt ele reflectate în cercet ările politologice feministe și nefeministe. Din
acest motiv, ne consider ăm rezerva ți în ceea ce prive ște utilitatea c ărții pentru teoreticienii
cetățeniei și pentru cercet ătorii institu ției cetățeniei în cadrul dreptului constitu țional comparat.
Cu părere de rău alte lucr ări în domeniu sunt și mai puțin relevante pentru cercetarea
temei de investiga ție propuse, de aceea m ă opresc din analiza lucr ărilor din doctrina juridic ă a
României, Republicii Moldova și a altor state str ăine.

1.2. Prezentarea analitic ă a principalelor teorii și concepții privind natura juridic ă a
cetățeniei

Societatea modern ă s-a născut din afirmarea drepturilor civile și politice ale indivizilor –
cetățeni. Anume datorit ă presiunilor veni te din partea cet ățenilor, s-a reu șit orientarea statului
spre promovarea binelui co mun, a interesului general și a modelelor asisten țiale. Datorit ă

21revendicărilor, eforturilor, și luptei politice în care au fost implica ți cetățenii, fie lua ți în mod
individual, fie ca mi șcări muncitore ști s-a reu și asigurarea tuturor drepturilor economice și
sociale determinate de societatea industrial ă. Deși nu atât de vizibil ca acum dou ă decenii,
cetățenia este institu ția care vine s ă facă diferența calitativ ă între statutul juridic al diferitor
persoane. Trebuie s ă recunoaștem că, grație instrumentelor juridice interna ționale, adoptate și
ratificate de statele lumii, aceast ă diferență în sfera drepturilor și libertăților fundamentale devine
nesemnificativ ă.
După cum am observat în ultimele dou ă secole și continuăm să observăm în continuare,
harta politic ă a lumii este într-un continuu proces de transformare. Acest fapt este și mai
accentuat în Europa. Pe „b ătrânul continent” apar și dispar imperii (Imperiul Austro-Ungar,
Imperiul Țarist, etc. ), statele trec prin procese ample de modernizare și optimizare a formelor de
guvernământ și structurilor de stat, și, bineînțeles s-au dezl ănțuit războaie, dintre care dou ă –
mondiale. Toate aceste evenimente nu puteau s ă nu determine schimb ări teritoriale și deplasări
masive de popula ție – fluxuri migra ționale – fie sub forma unor str ămutări interne, fie sub forma
unor de mi șcări de refugiu și azil, sau chiar unei migra ții economice.
În familia juridic ă romano-germanic ă, instituția cetățeniei cunoa ște o dezvoltare acerb ă
mai ales în ultimii 50 de ani. Când majoritatea statelor europene au con știentizat valoarea și
importanța populației ca element constitutiv al statului, și mai ales componenta calitativ ă a
cetățenilor proprii, care determin ă prosperarea și dezvoltarea întregului stat. Pe acest fundal,
repatrierea face parte din posibilit ățile oferite de majoritatea absolut ă a statelor europene,
persoanelor str ăine cu rădăcini naționale, cu scopul repar ării anumitor „nedrept ăți” istorice, în
care aceștia s-au pomenit nu din propria dorin ță.
Pe de o parte, redobândirea cet ățeniei este calea juridic ă de reparare a acestei nedrept ăți
față de persoana simpl ă și familia acestuia, pe de alt ă parte, prin încet ățenirea persoanelor
(dobândire, redobândire, naturalizare) autorit ățile statelor deseori urm ăresc și alte scopuri –
atragerea investi țiilor și crearea locurilor noi de munc ă, ameliorarea problemei demografice,
cooptarea speciali știlor de înalt ă calificare cu atra gerea acestora în țară (prin oferirea cet ățeniei și
a unui mediu de trai mai favorabil), și desigur, influen țarea condi țiilor geopolitice și
determinarea sferelor de influen ță.
Componenta economic ă este una dintre cele mai vizibile criterii în ultima perioad ă. O
bună parte dintre stat ele europene acord ă în mod automat permis de ședere persoanelor care și-au
cumpărat o locuin ță în țară, peste o anumit ă valoare. De exemplu, autorit ățile statului Letonia
acordă automat permis de ședere cetățenilor care au cump ărat un bun imobil în valoare de peste
143 000 euro în Riga (în capital ă), sau în valoare de peste 70 000 euro, în celelalte localit ăți. În
aceiași ordine de idei, majoritatea st atelor europene, în mod automat sau în cadrul unei proceduri

22simplificate, acord ă cetățenie persoanelor care au investit în economia na țională o anumit ă sumă
impunătoare de bani, fie c ă este vorba de 1 000 000 euro (România), sau 5 000 000 lire sterline
investite în trei ani (Marea Britanie).
Reglement ările juridice contemporane au mers mai departe, construind premisele unei
cetățenii proprii UE. Au fost adoptate un șir de acte comunitare care au obligat legiuitorii
naționali ai statelor UE s ă privească loial față de ceilal ți cetățeni resortisan ți ai statelor UE și
chiar să-și schimbe pozi țiile categorice referitoare la dubla cet ățenie, în sensul accept ării acesteia
la proprii cet ățeni.
Dar, în investigarea temei propuse, vom încep e cu un scurt istoric al conceptului de
cetățenie și cercetarea naturii juridice a acesteia.
Conceptul de cet ățenie are aceea și vârstă cu primele comunit ăți umane sedentare, cu
primele forma țiuni sociale stabile. Bineîn țeles cu dou ă remarci legate de faptul c ă la acea
perioadă nu exista suficient ă discernere asupra cet ățeniei ca concept și instituție, și însăși
titulatura a fost stabilit ă mult mai târziu; și a două – forma de organizare a societ ății umane la
acea perioad ă nici nu se poate compara dup ă complexitate cu societatea contemporan ă, chiar
statul a început s ă fie numit „stat” de la Niccolo Machiavelli (1469-1527) încoace.
Statul este forma superioar ă de organizare a societ ății. Încă Constantin C. Dissescu scria
că statul este o unitate alc ătuită din reuniunea mai multor oameni, pe un teritoriu determinat în
forma guvernan ților și guverna ților [81, p.429]. Prof. Tudor Dr ăganu define ște statul ca „o
instituție având ca suport o grupare de oameni a șezată pe u n spa țiu delimitat, capabil ă de a-și
determina singur ă propria sa competen ță și organizat ă în vederea exercit ării unor activit ăți care
pot fi grupate în func țiile: legislativ ă, executiv ă și jurisdic țională” [83, p.116]. Anibal
Teodorescu admitea c ă „statul este forma superioar ă de societate omeneasc ă investită cu puterea
exclusivă de comand ă asupra colectivit ății de indivizi a șezați pe un teritoriu determinat, ce îi
aparține în propriu” [101, p.22].
Fiind o form ă superioar ă de agregare social ă, statul întruchipeaz ă societatea și
acționează în numele și în interesul ei. În temeiul celor constatate, deducem c ă relațiile dintre
societate și persoan ă sunt de natur ă politică, relații examinate și interpretate în dreptul
constituțional prin institu ția cetățeniei [88, p.5].
Profesorii Gh. Avornic, E. Aram ă, B. Negru, [72, p.62] Gh. C. Mihai, R. Motic ă [85,
p.168-169] ș. a. deosebesc doua laturi, sensuri ale termenul ui de stat: – în sens istorico-geografic,
statul reprezint ă populația organizat ă pe un anumit teritori u, configurat prin frontiere recunoscute
de celelalte state, precum și relațiile interne politice, economice și culturale ale acestei popula ții.
În acest caz termenul dat este sinonim cu cel de „ țară”; și – în sens politico-juridic, statul,
privește organizarea politic ă pe un anumit teritoriu, care e circumscris prin frontiere recunoscute

23de celelalte state (a ceasta fiind totodat ă și limita de spa țialitate fizic ă a exercit ării competen ței
puterii de stat).
Prof. I. Muraru și E. S. T ănăsescu de asemenea analizeaz ă cele dou ă accepțiuni ale
termenului de stat. În prima accep țiune statul este suma a tr ei elemente: teritoriul, popula ția
(națiunea) și suveranitatea (în sens ul de putere organizat ă statal). În accep țiunea a doua, prin stat
se înțelege forma organizat ă a puterii poporului, mai exact mecan ismul sau aparatul statal [95,
p.3].
În continuarea celor de mai sus, referitoare la trei elemente constitutive ale statului –
puterea, teritoriul și populația; susținem opinia prof. Ion Guceac precum c ă, dacă primele dou ă
elemente sunt de natur ă materială (presupuneri necesare de fapt), al treilea element este de natur ă
formală și în virtutea acestui fapt, devine cel mai important. Drept rezultat statul apare ca o
îmbinare a unor elemente de fapt – popula ția și teritoriul, cu un element politico-juridic, adic ă o
putere public ă reglementat ă din punct de vedere juridic [87, p.57-58].
Caracteristic pentru perioada modern ă și contemporan ă este faptul c ă „statul” înceteaz ă
de a mai însemna „form ă de guvernare”, sau, una din posibilele „st ări ale mediului politic” ci
vine să însemne „unitatea politic ă” care stă la baza unui popor, și care poate supravie țui venirii și
plecării nu numai a guvernelor ci și a formelor de guvernare [89, p.9]. Structurile și funcțiile
statului au evoluat, dar în esen ță statul a r ămas acela și, o anume putere de comand ă, sau, în
sisteme pluraliste și democratice, un instrument de organizare și conducere a societ ății [95, p.3].
Populația unui stat este un ansamblu eterogen și amorf format din cet ățenii statului dat,
cetățenii străini și din apatrizi. Fiecare dintre categoriile enumerate au pr opriile raporturi juridice
și politice cu statul pe al c ărui teritoriu locuiesc.
O asemenea leg ătură nu este întâmpl ătoare, ea s-a format printr -un proces îndelungat în
care atât indivizii, cât și puterea public ă au conștientizat rela țiile lor bazate pe principiul
responsabilit ății reciproce. Locuind pe un anumit teritoriu și, mai târziu, organizându-se politic
în cadrul acestuia, indivizii se identificau atât cu teritoriul respectiv, cât și cu forma de
organizare politic ă, adică cu statul. Pe m ăsura dezvolt ării acestui proces de interconexiune,
populația dobânde ște treptat con știința de sine, numit ă și națională, care include con știința
apartenen ței la un teritoriu determinat, solidaritatea cu o anumit ă forță publică, căreia periodic, îi
conferă prin sufragiu legitimitate [88, p.3].
Cetățenia este leg ătura politic ă și juridică ce se stabile ște între un individ și stat [73,
p.118]. Aceast ă legătură este impus ă individului de c ătre stat, care este suve ran în determinarea
elementelor ce permit se fac ă distincție dintre „cet ățeni” și „străini” [97, p.22].
Dezvoltarea cet ățeniei a fost stimulat ă de lupta de clas ă pentru câ știgarea drepturilor
cetățenești. Instrumentele obi șnuite ale democra ției moderne au fost concepute de c ătre clasele

24superioare și apoi au fost transmise, treptat, celor infe rioare. Lupta la care face trimitere T. H.
Marchall în „Citizen and social class” (înc ă în 1973) [94, p.71-134] și amplu dezb ătută de
J.M.Barbalet nu este în mod necesar o lupt ă socială, între grupuri și clase sociale, cât mai ales
lupta contra modurilor prestabilite de a face lucrurile [74, p.57].
Istoria libert ăților individuale, în epoca modern ă începe cu Anglia secolului al XVII-lea.
Ea a apărut ca o consecin ță neprevăzută a luptei pentru putere, îns ă a rezistat un timp suficient de
îndelungat pentru a-i fi recunoscute bene ficiile. Timp de peste trei secole, ap ărarea și
desăvârșirea libert ăților individuale au reprezentat idealul c ălăuzitor al statelor [86, p.246].
Conceptul de drepturi ale omului î și are sorgintea în Grecia antic ă și Roma, exprimat mai ales
prin vocabula „drepturi naturale”. Ideea de drepturi ale omului au evoluat, anevoios dar constant,
în favoarea umanismului, g ăsindu-și o primă consacrare în Declara ția de independen ță a S.U.A.
din 1976 („Oamenii au fost crea ți egali, ei fiind înzestra ți de Creator cu anumite drepturi
inalienabile; printre aceste drepturi se reg ăsesc viața, libertatea și căutarea fericirii…”) [16] și în
Declarația francez ă a drepturilor omului și cetățeanului din 1789 („Reprezentan ții poporului
francez… au hot ărât să expună într-o declara ție solemn ă drepturile naturale, inalienabile și sacre
ale omului…”) [17].
Cetățenia modern ă sau democratic ă are o istorie ce se desf ășoară în paralel cu dezvoltarea
capitalismului occidental [74, p.58], dar s ă nu înțelegem c ă drepturile cet ățenești au apărut
datorită tendințelor capitaliste de evolu ție. Este adev ărat, aceast ă dezvoltare a fost impulsionat ă
de diferen țele de statut juridic și de conflictul de interese dintre principiile cet ățenești și cele de
clasă. Dezvoltarea contemporan ă a instituției cetățeniei se datoreaz ă mai degrab ă schimbării de
optică a statului și orientării sociale a statelor contempor ane. Acest proces reprezint ă pentru
statul modern atât emblema realiz ărilor sale, cât și baza limit ărilor sale. Generalizarea cet ățeniei
moderne la nivelul structurii sociale înseamn ă că toate persoanele, în calitatea lor de cet ățeni,
sunt egale în fa ța legii și prin urmare, c ă nici o persoan ă sau grup social nu este privilegiat
juridic.
Termenul de cet ățenie poate fi studiat din dou ă perspective: sub aspect politic și sub
aspect juridic. Ambele perspective sunt indisolubil legate, perspectiva politic ă urmărind cu
precădere apartenen ța unui individ la o colectivitate uman ă (popor, na țiune) organizat ă în stat. În
sens juridic, no țiunea de „cet ățenie” are un dublu sens. În primul rând, ea este utilizat ă pentru a
desemna o institu ție juridică, adică un ansamblu de norme între care exist ă o anumit ă conexiune.
Din acest punct de vedere, cet ățenia apare ca o institu ție, un num ăr de norme ce reglementeaz ă
raporturile sociale grupate în jurul necesit ății de a se asigura plenitudinea drepturilor și
obligațiilor prev ăzute de constitu ție și legi acelor persoane care, prin sentimentele și interesele
lor, sunt strâns legate de de stinele statului [95, p.115; 83, p.131].

25În al doilea rând, termenul de „cet ățenie” este utilizat pentru a caracteriza condi ția
juridică ce se creeaz ă prin normele de drept acelor pe rsoane care au calitatea de „cet ățean”. Dac ă
cetățenia, considerat ă ca institu ție, constituie o categorie legat ă de dreptul obiectiv, în cel de-al
doilea sens, ea se axeaz ă pe ideea de subiect de drept, a c ărui poziție juridică, în cadrul unor
anumite raporturi sociale, o caracterizeaz ă [83, p.131]. În aceea și ordine de idei, prof. T.
Drăganu, define ște cetățenia ca „fiind situa ția juridică rezultând din apartenen ța unei persoane
fizice la un stat de terminat, caracterizat ă prin faptul c ă acesta are plenitudinea drepturilor și
obligațiilor prev ăzute de constitu ție și legi, inclusiv politice, obliga ția de fidelitate fa ță de patrie
și cea de ap ărare a ei” [83, p.131].
În definirea cet ățeniei unui st at, trebuie s ă plecăm de la faptul c ă ea reprezint ă expresia
relațiilor social-economice, politice și juridice, dintre persoanele fizice și statul respectiv. De aici
rezultă că se păstrează întrucâtva logica teoriei „leg ăturii politice și juridice permanente dintre o
persoană fizică și un anumit stat” [75, p.162]. Leg ătura aceasta permanent ă este privit ă mai
degrabă ca o „integrare angajat ă” [95, p.116] în sânul colectivit ății.
Cadrul legal român, reprezentat de Legea României nr. 21 din 01.03.1991 „Legea
cetățeniei române” define ște cetățenia român ă ca „legătura și apartenen ța unei persoane fizice la
statul român” [20]. Art.5 din Constitu ția României stipuleaz ă că aceasta se dobânde ște, se
păstrează sau se pierde în condi țiile prevăzute de legea organic ă, și nu poate fi retras ă aceluia
care a dobândit-o prin na ștere [18].
Definiția oficială a cetățeniei Republicii Moldova a fost dat ă inițial în Legea nr. 596 din
05.06.1991 „cu privire la cet ățenia Republicii Moldova” – cet ățenia Republicii Moldova
determină relațiile politice și juridice permanente dintre o persoan ă fizică și statul Republica
Moldova, care î și găsesc expresia în drepturile și obligațiile lor reciproce [36]. Ulterior, defini ția
a fost preluat ă și îmbunătățită în cadrul Legii cet ățeniei Republicii Moldova nr.1024 din
02.06.2000: „Cet ățenia Republicii Moldova stabile ște între persoana fizic ă și Republica Moldova
o legătură juridico-politic ă permanent ă, care genereaz ă drepturi și obligații reciproce între stat și
persoană [37]. Art. 3 al Legii nr.1024/2000 stipuleaz ă că Cetățenia Republicii Moldova este
păstrată atât pe teritoriul Republicii Moldova, cît și în alte state, precum și în spațiul în care nu se
exercită suveranitatea nici unui stat” [37].
Art.17 din Constitu ția Republicii Moldova stipuleaz ă că cetățenia Republicii Moldova se
dobândește, se păstrează ori se pierde în condi țiile prevăzute de legea organic ă și, nimeni nu
poate fi lipsit în mod arbitrar de cet ățenia sa și nici de dreptul de a- și schimba cet ățenia [19].
Din câte observ ăm, legisla ția ambelor state, a României și Republicii Moldova este
conformă cu cadrul juridic interna țional și european în materie, reprezentat de Declara ția
universală a drepturilor omului (DUDO) din 10.12.1948 [1] și Convenția european ă cu privire la

26cetățenie din 06.11.1997 [2]. DUDO stabile ște în art.15 c ă: „orice individ are dreptul la o
cetățenie. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cet ățenia sa, nici de dreptul de a- și schimba
cetățenia” [1]. Conven ția european ă cu privire la cet ățenie din 06.11.1997, în art.2 stabile ște că:
„cetățenie înseamn ă legătura juridic ă dintre o persoan ă și un stat și nu indic ă originea etnic ă a
persoanei” [2]. Determin area naturii juridice a cet ățeniei, înseamn ă încadrarea acesteia în una din
categoriile fundamentale ale științei dreptului, categorii care prin exprimarea esen ței
fenomenelor ajut ă la cunoa șterea și generalizarea științifică [83, p.14-26]. În știința juridică au
fost exprimate mai multe teorii privitoare la natura juridic ă a cetățenei:
a) Teoria contractual ă. Paul Laband, un sus ținător înflăcărat al teoriei date, consider ă
cetățenia drept o categorie a contract ului sinalagmatic dintre stat și fiecare individ, care într ă în
categoria de popor ca condi ție juridică a existen ței statului. E drept, autorul examina cet ățenia cu
o vădită tentă militarist ă, proprie Imperiului German la acea perioad ă [92, p.323-327]. Cet ățenia
ar fi rezultatul unui „raport cont ractual”, ceea ce ar însemna c ă ea se naște numai dintr-un acord
de voință aparținând statului și persoanei fizice [104, p. 7-8]. Aceast ă teorie este supus ă criticilor
datorită deosebirilor semnificative între institu ția cetățeniei și instituția contractului în ceea ce
privește natura și forma acestora. Vulnerabilitatea teoriei [88, p.13] se demonstreaz ă la
următoarele momente:
– la dobândirea cet ățeniei prin na ștere, voin ța celui născut nu poate fi exprimat ă, nici
înainte de momentul dobândirii cet ățeniei și nici în momentul dobândirii cet ățeniei; cu toate c ă
acordul de voin ță, în mod normal, trebuie s ă se manifeste anterior încheierii contractului;
– drepturile și obligațiile părților diferă în funcție de felul contractul ui, pe când în cazul
cetățeniei, drepturile și obligațiile sunt strict determinate de legea organic ă, indiferent de modul
de dobândire a cet ățeniei [99, p.171].
– cetățenia nu poate fi caracterizat ă ca un raport juridic sau un contract, întrucât ea se
mărginește să defineasc ă drepturile și obligațiile unuia dintre subiecte în cadrul unui complex de
raporturi și anume cele ale cet ățeanului, f ără să caracterizeze și poziția statului fa ță de cetățean.
Cetățenia nu poate fi caracterizat ă ca un raport juridic deoarece în realitate ea define ște poziția
unei persoane nu numai în cadrul unui singur raport juridic, ci într-un complex de raporturi
juridice [83, p.132].
b) Teoria manifest ării unilaterale a voin ței de către stat. Adep ții acestui curent aduc în
calitate de argument unele temeiuri de dobândire a cet ățeniei. Astfel, ei consider ă că în cazul
dobândirii cet ățeniei prin na ștere, dar mai ales la dobândirea cet ățeniei prin cerere, statul î și
manifestă în mod unilateral voin ța sa, naturalizarea devenind „un act unilateral de putere
publică” [98, p.75]. Reprezentantul aces tei teorii, Paul Negulesc u, avea în vedere legea

27contenciosului administrativ din acele timpuri ( 1925), care considera naturalizarea ca fiind un act
de guvern ământ [98, p. 75]. Vulnerabili tatea ideii este relevat ă sub două aspecte:
– dacă cetățenia ar fi un act unilateral de voin ță al statului, ar trebui s ă se emită atâtea acte
de atribuire câte na șteri se înregistreaz ă;
– nu se poate atribui cet ățenia unui stat, dac ă persoana nu solicit ă expres acest lucru [99,
p. 171].
c) Teoria condi ției juridice. Cet ățenia este definit ă ca apartenen ță a persoanei la stat, în
virtutea c ăreia aceasta are fa ță de stat drepturile st abilite de lege, precum și obligațiile
corespunz ătoare [78, p.219]. Cu alte cuvinte, aceast ă teorie mai poate fi numit ă și „cauza
drepturilor și obligațiilor cetățeanului” [105, p.46; 88, p.13].
d) Teoria statutului juridic. Conform acestei teorii, cet ățenia statului este un „statut
personal”, cum ar fi clasa social ă, vârsta, sexul confesiunea religioas ă [88, p. 14]. Poate de aceea,
autori precum I. Rusu o numesc „Teoria st ării juridice” [99, p.172]. Un a lt grup de autori, printre
care A. Arseni, V. Ivanov, L.Suholitco[71, p.43-44] sunt de p ărere că noțiunile de „condi ție
juridică” și „statut juridic” al personalit ății coincid. Acestea ar reflecta principalele aspecte ale
modului juridic de via ță al individului: necesit ățile, interesele, motiva țiile, activitatea în sfera
muncii, politicii etc.
e) Teoria situa ției juridice. Îl are ca sus ținător pe A. Teodorescu, care argumenteaz ă
teoria pe temeiul dobândirii cet ățeniei prin na ștere, ceea ce, s-ar cons titui într-o situa ție juridică
generatoare de drepturi și obligații [101, p.41].
f) Teoria raportului juridic, consider ă cetățenia ca fiind un raport politic și juridic de
„dominație și supușenie”, din care se nasc drepturi și obligații, „atât în ceea ce prive ște pe
individ fa ță de stat, cât și pe stat fa ță de individ” [75, p.164]. Teoria este contestat ă, și pe bună
dreptate, de autorii pentru care cet ățenia nu poate fi caracterizat ă ca un raport juridic și pentru c ă,
în realitate ea define ște poziția unei persoane nu numai în cadru l unui raport juridic, ci într-un
complex de raporturi juridice[83, p.132; 88, p.14].
g) Teoria cet ățeniei – element al capacit ății juridice. Sus ținătorii teoriei consider ă
cetățenia ca o component ă, un element al capacit ății juridice, care reprezint ă o prerogativ ă a
subiectelor de drept. În calitate de argument este adus faptul c ă persoanele fizice în cadrul
raporturilor juridice apar ca cet ățeni, ca str ăini și ca apatrizi; ultimele dou ă categorii de persoane
nefiind recunoscute de drept în anumite raportu ri juridice. Starea de lucruri este explicat ă prin
faptul că străinii și apatrizii nu pot fi titularii unor drepturi și obligații, fiindcă lor le lipse ște o
parte din capacitatea juridic ă, condiție necesar ă pentru a deveni subiec t al raporturilor juridice și
pentru a-și asuma în cadrul raportului juridic drepturile subiective și obligațiile corespunz ătoare
[88, p.14].

28După acești autori, guvernan ții, în func ție de condi țiile social-politice, stabilesc care sunt
elementele ce formeaz ă capacitatea juridic ă, determinând astfel dac ă un individ sau un grup de
indivizi pot sau nu s ă fie subiecte ale unor ra porturi juridice, al c ăror conținut îl formeaz ă
anumite drepturi sau obliga ții, legislația statelor constatând o restrângere a capacit ății juridice în
anumite categorii de raporturi juridice pentru persoane str ăine și apatrizi, acordând o capacitate
juridică deplină numai pentru cet ățeni [95, p.117-118].
Capacitatea juridic ă ar fi deci condi ția necesar ă, premisa pentru a put ea deveni subiect al
raportului juridic și pentru a- și asuma în cadrul raporturilor juridice drepturile subiective și
obligațiile corespunz ătoare. Ea a cunoscut și cunoaște schimb ări de con ținut în func ție de
transform ările social-economice din cadrul societ ății și din cadrul statului. Con ținutul capacit ății
juridice , mai bine zis elementele ce o compun, determin ă sfera subiectelor raporturilor juridice.
Astfel, sunt subiecte ale raporturilor juridice cei c ărora legea le recunoa ște capacitatea de a fi
subiecte de drepturi și obligații în anumite domenii de ra porturi juridice [95, p.118].
h) Teoria leg ăturii de apartenen ță statului. Conform acestui punct de vedere, cet ățenia
exprimă legătura ce une ște un individ, un grup de indivizi sau anumite bunuri cu un anumit stat
[106, p.151]. Ideea este considerat ă științific inconsistent ă. În calitate de argument poate servi
următoarea constatare: raporturile juridice, ca raporturi sociale aflate sub inciden ța unei norme
juridice, care ar putea lua na ștere între bunuri și persoane, ar pune în egalitate bunurile și
persoana [88, p.14; 78, p.219].
i) Teoria cet ățeniei ca element constitutiv al statului. Potrivit acestei opinii, cet ățenia este
pur și simplu un element constitutiv al statului. Este adev ărat că organizarea puterii de stat se
realizează numai în raport cu popula ția, dar, cet ățenia nu trebuie redus ă doar la semnifica ția
unuia dintre elementele cons titutive ale statului [88, p.15].
După succinta analiz ă a teoriilor privind natura juridic ă a cetățeniei ajungem la concluzia
firească că cetățenia exprim ă raportul politic și juridic între dou ă subiecte de drept: statul și
persoana fizic ă, fiecare dintre ele fiind titular de drepturi și obligații. Din acest punct de vedere,
persoanele fizice pot avea calitatea de cet ățean sau de persoan ă cu dubl ă cetățenie. Prin
excludere, str ăinii și apatrizii nu au voca ția de a li se recunoa ște și garanta toate drepturile
cetățenești dar nici nu li se poate pretinde s ă înfăptuiască toate îndatoririle fundamentale ce revin
cetățenilor, întrucât nu au cal itatea de subiecte, de p ărți în raporturile de cet ățenie [90, p.146].
Ne raliem opiniei prof. I.Muraru care define ște cetățenia român ă ca acea calitate a
persoanei fizice ce exprim ă relațiile permanente social-economice, politice și juridice dintre
persoana fizic ă și stat, dovedind apartenen ța sa la statul român și atribuind persoanei fizice
posibilitatea de a fi titu larul tuturor drepturilor și îndatoririlor prev ăzute de Constitu ția și legile
României [95, p.116].

29După cercetarea tuturor teoriilor și concepțiilor privind natura juridic ă a cetățenei,
conchidem c ă aceasta (cet ățenia) exprim ă raportul politico-juridic dintre stat și individul
persoană fizică, în cadrul c ăruia fiecare parte devine titular de drepturi și obligații. Cetățenia unui
anumit stat pentru o anumit ă persoană fizică este o calitate esen țială a statutului juridic a
acestuia. Calitate respectiv ă exprimă anumite rela ții permanente social-economice, politice și
juridice dintre persoana dat ă și statul a c ărui cetățenie o are, și care-i ofer ă deplinătatea
drepturilor și libertăților consfin țite în legisla ția statului respectiv.

1.3. Natura juridic ă a cetățeniei europene în paradigma comunitar ă contemporan ă

Sisteme de dobândire a cet ățeniei. Cetățenia se dobânde ște de drept atunci când, prin
simpla producere a unui anumit fapt material juridic, f
ără să mai fie necesar ă manifestarea de
voință a vreunui organ de stat, intervenit ă pe baza solicit ării celui interesat, acesta devine în
temeiul legii cet ățean al statului. În mod simplist, dobândirea cet ățeniei în baza unor efecte de
drept, urm ărește dobândirea cet ățeniei prin na ștere.
Reglementarea dobândirii de drept a cet ățeniei se orienteaz ă în dreptul comparat în jurul
a două sisteme principale, care uneori sunt combinate într-o m ăsură mai mare sau mai mic ă. Un
prim sistem este cel care porne ște de la ideea c ă, prin însu și faptul na șterii, copilul dobânde ște
cetățenia părinților săi. Astfel, în acest sistem, este decisiv ă legătura de sânge ( jus sanguinis ). În
acest caz, simpla dovad ă că părinții, sau unul dintre p ărinți are o anumit ă cetățenie este suficient ă
pentru ca la rândul s ău copilul s ă o dobândeasc ă, fără a fi necesar s ă se emită un act juridic în
acest sens de c ătre vre-un organ de stat. Prof. T. Dr ăganu îl consider ă sistemul cel mai „logic”
deoarece, în general se presupune c ă un copil este legat atât prin sentimente, cât și prin interese,
de statul c ăruia îi apar țin părinții săi [83, p.136].
În conformitate cu al doilea sistem, cet ățenia copilului va fi cea a teritoriului statului unde
s-a născut, chiar dac ă părinții au o alt ă cetățenie. Astfel, ceea ce este de cisiv în acest sistem nu
este cetățenia părinților sau a unuia dintre ei, ci teritoriul unde s-a n ăscut copilul ( jus soli , sau jus
loci). Ultimul sistem ar avea careva caren țe, întrucât, atunci când p ărinții nu au cet ățenia statului
unde s-a n ăscut copilul, este pu țin probabil ca acesta s ă dorească cu adevărat să rămână cetățean
al statului respectiv, el fiind ata șat prin familia lui unui alt stat, cu alte valori și realități. De
exemplu, sistemul „dreptului solului” este aplicat sub rezerva înde plinirii anumitor condi ții în
Marea Britanie și SUA pentru copiii str ăinilor născuți pe teritoriul lor. Pentru copiii n ăscuți fie în
țară fie în str ăinătate, din cet ățeni ai acestor state, se aplic ă sistemul „dreptului sângelui” [83,
p.136].

30În literatura juridic ă, din România [80, p.20-22; 83, p.135; 95, p.124] și din Republica
Moldova [88, p.18; 78, p.224-225], diferitele modalit ăți de dobândire a cet ățeniei prev ăzute de
lege, pot fi grupate în dou ă categorii principale:
– modalități de dobândire de drept;
– modalități de dobândire prin efectul unui act juridic individual de acordare a
cetățeniei, emis de organul de stat competent, la sesizarea celui interesat.
Redobândirea cet ățeniei. După cum o arat ă numele, redobândirea cet ățeniei implic ă un
statut inițial de cet ățean, care este pierdut și apoi este rec ăpătat; condi ționat fiind nu numai de
actul de voin ță al statului ci și de cererea, liber consim țită, a fostului cet ățean. Redobândirea
cetățeniei, în majoritatea statelor europene inclusiv în Republica Moldova și România, nu face
distincție dacă persoana solicitantului se afl ă pe teritoriul st atului sau într-o țară străină.
De regulă, statele europene nu fac distinc ții în cadrul procedurii de redobândire pentru
diferite categorii de solicitan ți, în func ție de criteriul pierderii cet ățeniei – pentru majoritatea
legiuitorilor na ționali nu conteaz ă din ce motive și în ce împrejur ări solicitan ții și-au pierdut
cetățenia. În anumite legisla ții naționale, sunt stipulate reglement ări diferen țiate doar pentru
persoanele cu deficien țe fizice ori psihice precum și pentru persoanele de vârst ă înaintată – cum
ar fi scutirea de anumite et ape ale procedurii de încet ățenire, scutirea de anumite verific ări sau
teste (cu privire la cunoa șterea limbii statului, la cunoa șterea tradi țiilor cultural-istorice, cu
privire la integrarea social ă etc.).
Ceea ce conteaz ă cu adevărat pentru legiuitor, și acest fapt este reflectat în reglement ările
juridice na ționale, este buna credin ță a solicitantului – el trebuie s ă fie demn de cet ățenia statului.
Acest concept, buna credin ță, este foarte larg și presupune mai multe aspecte:
– persoana care anterior a fost cet ățean al statului, a dobândit cet ățenia respectând norma
de drept și urmând procedura legal ă, cu prezentarea datelor și informa țiilor adev ărate, cu
prezentarea actelor solicitate etc.;
– persoana nu a comis vre-o infrac țiune (nici în țara de origine și nici în statul a c ărui
cetățenie este solicitat ă); acest aspect este reglementat difer it – în anumite state el nu trebuie s ă
figureze în eviden țele poliției, în altele s ă nu aibă cazier judiciar, în altele s ă nu fi săvârșit cu
intenție vre-o fapt ă penală pentru care este stabilit ă pedeapsa închisorii ma i mare de 1 an etc.;
Sau, se reg ăsesc sistematizate toate aceste reglement ări, precum o face art.20 al Legii nr.1024
din 02.06.2000 „privind cet ățenia Republicii Moldova” – solicitantul cet ățenei să nu fi:
a) săvârșit crime interna ționale, militare sau crime împotriva umanit ății;
b) fost implicat ă în activitate terorist ă;
c) fost condamnat ă la priva țiune de libertate pentru infrac țiuni premeditate și are
antecedente penale sau la momentul examin ării cererii se afl ă sub urmărire penal ă;

31d) desfășurat activitate care pericliteaz ă securitatea statul ui, ordinea public ă, sănătatea și
moralitatea popula ției.
Cetățenia european ă. Fiecare stat al lumii „se raporteaz ă” [100, p.163] la institu ția
cetățeniei, adic ă reglementeaz ă prioritar și autoritar acest domeniu. Practicile și principiile
consacrate, utilizate și aplicate în practic ă variază de la o țară la alta, dar în mod constat acestea
au influen țat și influențează viața politică și istoria form ării și dezvoltarea statului respectiv și
națiunii respective. Tot ceea ce d ă o realitate concret ă cetățeniei a rămas și rămâne, deocamdat ă,
la nivel na țional. Fiecare stat și națiune european ă este ata șată, precum este și firesc, la
instituțiile politice care îi organizeaz ă viața social-politic ă.
În viziunea lui Cezar Bîrzea, cet ățenia este unul din acele concepte care sufer ă de pe
urma propriei popularit ăți [77, p. 15]. Ca și alți termeni-cheie din științele sociale și politice
(societatea civil ă, guvernarea, capitalul social), cuvântul cet ățenie pare accesibil și clar tocmai
pentru că este folosit de toat ă lumea și în orice împrejurare. Simpla sa rezonan ță „civică” și
referința implicit ă la relația stat-cet ățeni par satisf ăcătoare pentru a asigura un consens
terminologic minim.
Cu toate acestea, în literatura juridic ă întâlnim mult mai multe opinii și discordan țe decât
s-ar părea la prima examinare. Iat ă, spre exemplificare, câteva defini ții semnate de autori celebri
în domeniul nostru de referin ță.
Marshall T.H. scria că: „Cetățenia este statutul acordat tu turor celor care sunt membri
efectivi ai comunit ății. Cei care beneficiaz ă de acest statut sunt egali în ce prive ște respectarea
drepturilor și a obliga țiilor corelative. Cet ățenia presupune un sens direct al apartenen ței la
comunitate bazat pe loialitatea fa ță de civiliza ția pe care o împ ărtășesc în comun. Este loialitatea
unor persoane libere dotate cu drepturi și protejate de o legisla ția comună” [112, p. 285].
Kymlicka și Norman susțin că „Cetățenia nu este doar un statut , definit de un set de
drepturi și responsabilit ăți. Ea este de asemenea o id entitate, expresia apartenen ței la o
comunitate politic ă” [112, p.287].
Construirea Europei unite ridic ă un anumit num ăr de probleme politice, care pot fi
rezumate în urm ătoarele aspecte: practicile cet ățeniei nu sunt exercitate întotdeauna în cadrul
național, îns ă, instituțiile cetățeniei au fost din totdeauna na ționale. Și atunci, în ce condi ții
practicile democratice s-ar putea exercita la nivelul european, și cum ar putea Europa s ă nu
reprezinte o simpl ă piață, ci să păstreze și să manifeste o adev ărată voință politică? Trebuie s ă
existe un loc pentru exprimarea democratic ă, trebuie s ă existe un loc al de ciziei pur politice,
unde să se hotărască repartizarea resurselor, unde s ă se hotărască apărarea (la nevoie) a
colectivității și valorilor ei [100, p.162].

32O cetățenie european ă adevărată și funcțională presupune construirea și consolidarea
spațiului public european, adic ă a spațiului în care membrii na țiunilor europene s ă se recunoasc ă
în calitate de cet ățeni. Au fost destule p ăreri euro-sceptice care sus țineau că cetățenia european ă
este aproape utopie. C ă cetățenii UE niciodat ă nu vor considera legitimi guvernan ții aleși la nivel
comunitar, și nu vor accepta deciziile acestora. C ă dezbaterile, interesele și instituțiile statelor
europene sunt atât de diferite încât nu vor reu și să se pună de acord cu institu ția cetățeniei
europene – care ar trebui s ă reprezinte un numitor comun al vie ții social-politice. C ă nu vor
exista timpuri când aleg ătorii francezi vor vota al ături de italieni, spanioli sau germani, nu doar
în funcție de apartenen ța lor națională, ci și datorită apropierii lor pol itice, deoarece împ ărtășesc
aceleași aspirații sociale și valori morale.
Cu mai bine de un deceniu în urm ă, prof. Schnapper și Bachelier se întrebau dac ă nu ar
trebui ca îns ăși Europa s ă gândeasc ă o nouă organizare politic ă, și dacă nu este deja implicat ă
într-un proces amplu de reorganizare . În cadrul acestui proces de reform ă, respectivii autori
vedeau necesitatea elabor ării unei noi concep ții cu privire la cet ățenie – cet ățenia european ă
[100, p.164].
Consacrat ă prin articolul 17 al Tratatului CE, cet ățenia european ă este prima pârghie a
formării identității europene. Cet ățenia european ă se deosebe ște de cetățenia statelor membre, pe
care o completeaz ă, prin faptul c ă drepturile pe care le confer ă cetățenilor nu sunt înso țite de
îndatoriri [115]. Articolul 17 al Tr atatului de instituire a Comunit ății Europene (fostul articol 8)
prevede c ă este cetățean al Uniunii Europene orice persoan ă care are na ționalitatea unuia dintre
Statele Membre, conform legilor în vigoare în statul respectiv. Cet ățenia Uniunii Europene nu
înlocuiește însă cetățenia națională, ci vine în completarea cet ățeniei naționale, făcând posibil ă
exercitarea unora dint re drepturile cet ățeanului Uniunii pe teritoriul Statului Membru în care
locuiește (și nu numai în țara din care vine, a șa cum se întâmpla înainte).
Cetățenia european ă are la baz ă principiile comune ale St atelor Membre: principiul
libertății, principiul democra ției, principiul respect ării drepturilor omului și al libert ăților
fundamentale, stabilite prin art. A, D,E, și F ale Tratatului de la Maastricht [7] și principiile
statului de drept, principi ului general al nediscrimin ării (egalit ății), incluse în Tratatul de la
Amsterdam [8]. Uniunea European ă poate combate orice form ă de discriminare, indiferent c ă
este pe baz ă de sex, ras ă, origine etnic ă, religie, dizabilit ăți, vârstă sau orientare sexual ă.
Acțiunile sunt în treprinse de c ătre Consiliul de Mini ștri (fără să prejudicieze celelalte dispozi ții
ale Tratatului și în limita puterilor care îi sunt conferite ), prin decizii adoptate în unanimitate pe
baza unei propuneri a Comisiei și după consultarea Parlam entului European.
Articolul 22 paragraful al doilea din Tratatul CE și articolul 48 din Tratatul UE ofer ă
perspective pentru d ezvoltarea progresiv ă a cetățeniei Uniunii Europene și ameliorarea statutului

33juridic, pe plan european, al cet ățenilor Uniunii. Tratatul de la Lisabona prevede, de altfel, la
articolul 8B din Tratatul privind Uniunea European ă, un drept de ini țiativă legislativ ă pentru
cetățenii Uniunii: „în num ăr de cel pu țin 1 000 000 de resortisan ți dintr-un num ăr semnificativ de
state membre, pot lua ini țiativa și de a invita Comisia European ă, în cadrul atribu țiilor sale, s ă
prezinte o propunere adecvat ă printr-un act juridic al Uniunii pr ivind aplicarea tratatelor, într-o
chestiune considerat ă necesară…”.
Prin art. 8 – 8C al Tratatului de la Lisabona [9 ] sunt explicate și detaliate principiile ce
trebuie s ă guverneze institu ția cetățeniei europene, unele dintre care au fost instituite prin
Tratatele anterioare :
a) Principiul egalit ății și nediscrimin ării – în toate activit ățile sale, Uniunea respect ă
principiul egalit ății cetățenilor săi, care beneficiaz ă de o aten ție egală din partea institu țiilor,
organelor, oficiilor și agențiilor sale;
b) Principiul subsidiarit ății – este cet ățean al Uniunii orice persoan ă care are cet ățenia
unui stat membru. Cet ățenia Uniunii se adaug ă cetățeniei naționale și nu o înlocuie ște pe aceasta
[9];
c) Principiul reprezentativit ății – cetățenii sunt reprezenta ți direct, la nivelul Uniunii, în
Parlamentul European. Statele membre sunt reprezentate în Consiliul European de șefii lor de
stat sau de guvern și în Consiliu de guvernele lo r, care la rândul lor r ăspund în mod democratic
fie în fața parlamentelor na ționale, fie în fa ța cetățenilor lor;
d) Recunoa șterea și respectarea drepturilor politice – orice cet ățean are dreptul de a
participa la viata democratica a Uniunii. Deciziile se iau în mod cât mai deschis și la un nivel cât
mai apropiat posibil de cet ățean; partidele politice la nivel eu ropean contribuie la formarea
conștiinței politice europene și la exprimarea voin ței cetățenilor Uniunii – fiind stabilite în
art.8A, alin. (2-4) dinTrata tul de la Lisabona [9];
e) Conform Tratatul de la Li sabona, art.8B, alin. (1), recunoa șterea dreptului la opinie și
la libera exprimare a acesteia – institu țiile acord ă cetățenilor și asociațiilor reprezentative, prin
mijloace corespunz ătoare, posibilitatea de a- și face cunoscute opiniile și de a face schimb de
opinii în mod public, în toate domeniile de ac țiune ale Uniunii[9]; iar c onform art.8B, alin. (2-3),
instituțiile Uniunii men țin un dialog deschis, transparent și constant cu asocia țiile reprezentative
și cu societatea civil ă; în vederea asigur ării coeren ței și a transparen ței acțiunilor Uniunii,
Comisia Europeana procedeaz ă la ample consult ări ale părților interesate[9].
În baza Tratatului privind func ționarea Uniunii Europene, cet ățenii UE au urm ătoarele
drepturi:
– dreptul la liber ă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre;

34- dreptul de a vota și de a candida la alegerile pentru Parlamentul European și la cele
municipale;
– dreptul de a fi pr otejat de autorit ățile diplomatice și consulare ale oric ărei alte țări din
UE;
– dreptul de a adresa peti ții Parlamentului European și de a înainta plângeri c ătre
Ombudsmanul european.
– dreptul de contacta o institu ție ori structur ă comunitar ă și de a primi o reac ție oficială
(un răspuns) din partea oric ărei institu ții ori structur ă a UE într-una dintre limbile oficiale ale
UE;
– dreptul de acces, în cadrul dreptului la informa ție al cetățenilor UE, la documentele
Parlamentului European, ale Comisiei Europene și ale Consiliului de Mini ștri;
– dreptul la egalitate de acces la Serviciul civil al UE, etc. [109]
Pentru moment, nu exist ă cetățenie european ă independent ă de cetățenia națională:
calitatea de cet ățean român, francez, sau german confer ă cetățenia european ă. Drepturile politice
acordate, dup ă un timp de ședere în anumite țări, străinilor veni ți dintr-o alt ă țară membră a
Uniunii Europene nu privesc decât via ța politică locală. Deși comunitatea acord ă aceleași
drepturi economice și sociale, în întregul spa țiu comunitar, nu doar cet ățenilor apar ținând
națiunilor pe care le con ține, ci și străinilor legal instala ți pe teritoriul lor, cet ățenia politic ă nu se
reduce, deocamdat ă, din faptul c ă aceștia dețin drepturi civile și sociale [100, p. 162].
Consacrarea drepturilor și libertăților fundamentale pentru cet ățenii UE ar fi insuficient ă
dacă nu erau elaborate și instituite mecanisme europene de realizare în practic ă a acestora. Partea
a III-a, Titlul II din Tratat ul privind instituirea constitu ției europene (prescurtat Tratatul
constituțional) [10], con ține o serie de prevederi (art. II I-125 – art. III-128) privind modalit ățile
de aplicare în practic ă a dispozi țiilor conținute în art.I-10 alin. (2), dar și dispoziții privind
procedura în cazul extinderii drepturilor ce îi vizeaz ă pe cetățenii europeni (art.III-129).
Recomand ările bune, acceptarea existen ței și rolului ombudsman-ului în sistemele de
drept ale statelor europene a avut drept consecin ță receptarea institu ției și în Tratatele
comunitare. Mediatorul eu ropean este ales de c ătre Parlamentul european și își exercită funcțiile
în deplină independen ță, nu solicit ă și nu accept ă instrucțiuni din partea vre-unei institu ții, organ
sau organism. El este abilitat s ă primeasc ă plângerile din partea oric ărui cetățean al Uniunii, ale
oricărei persoane fizice sa u juridice care are re ședința sau sediul într-un stat membru UE.
Mediatorul european este competent s ă primeasc ă și plângerile privind „administrarea
defectuoas ă” în activitatea institu țiilor, organelor, oficiilor sau agen țiilor Uniunii, cu excep ția
Curții de Justi ție a Uniunii Europene în exercitarea func ției sale jurisdic ționale [11]. Prin
„administrare defectuoas ă” se înțelege situa ția în care un organism public nu ac ționează în

35conformitate cu o regul ă sau un principiu ce are for ță obligatorie pentru el. S-a constatat c ă,
problemele curente care determin ă intervenția Mediatorului european sunt: întârzierea abuziv ă în
îndeplinirea atribu țiilor, refuzul de a informa, abuzul de putere, discriminarea (indiferent de
formă – directă, indirectă, sau instigarea la discriminare) ș.a.
Dreptul la o bun ă administrare este stipulat în art. 41 din Carta drepturilor fundamentale
ale UE, astfel, orice persoan ă are dreptul de a beneficia, în ce prive ște problemele sale, de un
tratament impar țial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea institu țiilor, organelor,
oficiilor și agențiilor Uniunii. Acest drept include în principal: dreptul oric ărei persoane de a fi
ascultată înainte de luarea oric ărei măsuri individuale care ar putea s ă îi aducă atingere; dreptul
oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de
confidențialitate și de secretul profesional sau/ și comercial; obliga ția administra ției de a- și
motiva deciziile. Orice persoan ă are dreptul la repararea de c ătre Uniune a prejudiciilor cauzate
de către institu țiile sau agen ții acesteia în exercitarea func țiilor lor, în conformitate cu principiile
generale comune legisla țiilor statelor membre. De asemenea, orice persoan ă se poate adresa în
scris institu țiilor Uniunii într-una din limbile tratatelor și trebuie s ă primeasc ă răspuns în aceea și
limbă.
Pentru a defini, în mod clar, conceptul de bun ă administrare, în practic ă, Mediatorul
european a elaborat Codul Bunei Conduite Administrative . Buna administrare din partea
instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii Europene („institu țiile UE”) este benefic ă
pentru to ți cetățenii și rezidenții europeni. Aceasta este în mod deosebit important ă pentru
persoanele care interac ționează direct cu institu țiile UE. De la momentul aprob ării sale de c ătre
Parlamentul European în 2001, Codul European al Bunei Conduite Admi nistrative a devenit un
instrument foarte important pentru aplicarea principiului bunei administr ări. Acesta ajut ă
cetățenii să înțeleagă și să își exercite drepturile și promoveaz ă interesul public într-o
administra ție european ă deschisă, eficientă și independent ă.
Codul permite cet ățenilor să afle despre standardele administrative la care au dreptul s ă
se aștepte în rela ția cu institu țiile UE. Codul serve ște, de asemenea, drept ghid util pentru
funcționarii publici în rela țiile lor cu publicul. Prin concretizarea în mai mare m ăsură a
principiului bunei administr ări, codul contribuie la promova rea celor mai înalte standarde
administrative.
Concomitent cu aprobarea codului, Parlamentul European a adoptat și o rezolu ție prin
care îi solicit ă Ombudsmanului European s ă aplice codul atunci când analizeaz ă dacă a apărut un
caz de administrare defectuoas ă. În consecin ță, Ombudsmanul face referire în mod corespunz ător
la cod în cadrul investiga țiilor sale, precum și în cadrul activit ății sale pro-active de promovare a
bunei administr ări [142]. Articolul 228 di n Tratatul privind func ționarea Uniunii Europene

36autorizeaz ă Ombudsmanul s ă efectueze investiga ții în cazuri de administrare defectuoas ă în
activitatea institu țiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, cu excep ția Curții de Justi ție a
Uniunii Europene în exercitarea func țiilor sale.
Fiecare cet ățean european are dreptul de a dep une plângere la Ombudsman. Reziden ții,
întreprinderile și asociațiile pot, de asemenea, s ă înainteze plângeri. Acest drept este unul dintre
drepturile fundamentale ale cet ățenilor Uniunii, garantate prin Carta drepturilor fundamentale
(articolul 43). Nu exist ă nici-o condi ție ca reclamantul s ă fie afectat personal de administrarea
defectuoas ă sau să aibă un interes special în cazul respectiv. În ceea ce prive ște Ombudsmanul,
acesta efectueaz ă investiga ții și din proprie ini țiativă.
Ombudsmanul nu are competen ța de a lua decizii obligatorii din punct de vedere juridic,
iar Codul European al Bunei Conduite Administrative nu este, la rândul s ău, un instrument cu
forță juridică obligatorie. Totu și, unele elemente ale Codului co incid cu dreptul fundamental la
bună administrare, garantat prin articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene. De la intrarea în vigoare a Tratat ului de la Lisabona în decembrie 2009, Carta
drepturilor fundamentale are aceea și valoare juridic ă precum tratatele. Prin urmare, orice
persoană are acum dreptul legal la buna administra re a problemelor sale în cadrul institu țiilor
UE.
După cum observ ăm, cetățenia european ă constituie o leg ătură între cet ățenii statelor
membre ale UE și Uniune ca un tot-întreg, cu urm ătoarele scopuri: facilitarea procesului de
identificare a cet ățenilor UE, dezvoltarea unei opinii publice comunitare și formarea unei
identități europene integre. Cet ățenia european ă este rezervat ă cetățenilor statelor membre UE.
Indivizii nu acced la aceasta decât prin prisma apartenen ței lor la unul dintre Statele membre ale
UE. Reziden ții de origine extracomunitar ă (din state ter țe, care nu sunt membre ale UE) , chiar
dacă sunt stabili ți legal pe termen lung în statele UE, nu pot deci beneficia de aceast ă cetățenie.
Totuși ei dispun, într-adev ăr, de drepturi economice și sociale garantate prin instrumente
internaționale, în statele membre ale UE – condi ții de munc ă, condiții decente de trai etc. – f ără
însă a putea beneficia de dr epturi legate de cet ățenia Uniunii, de exemplu: exercitarea dreptului
de vot etc.
Acum dou ă decenii, când s-au pus bazele cet ățeniei europene, Legiuitorul comunitar
urmărea sporirea gradului de adeziune a cet ățenilor comunitari prin scoaterea în eviden ță a
elementelor comune – din istorie, cultur ă, economie. Elemente care se reg ăseau în fiecare dintre
statele membre UE, fiind întemeiate pe principiile libert ății și democra ției, pe statul de drept, pe
respectarea drepturilor omul ui, pe respectarea diversit ății culturale, pe toleran ță și solidaritate.
Legiuitorul european vedea menirea cet ățeniei europene în dezvol tarea unui sentiment de
identitate european ă, în creșterea gradului de în țelegere reciproc ă dintre cet ățenii europeni, în

37încurajarea cet ățenilor statelor UE s ă se implice activ în procesul de integrare european ă, și nu în
ultimul rând, în apropierea Uniunii Europene de cet ățenii săi.
Definiția cetățeniei sau a na ționalității (așa cum este numit ă cetățenia în multe state
europene) r ămâne prerogativa exclusiv ă a Statelor membre . UE nu are niciun fel de competen ță
în acest domeniu. Statele r ămân deci suverane, prin intermediul legisla ției care reglementeaz ă
instituția cetățeniei, astfel ele sunt libere s ă decidă cine este și cine nu este cet ățean european.
Așadar, pașaportul european, ca re le permite cet ățenilor UE deplasarea în str ăinătate, este în
continuare eliberat de autorit ățile naționale.

1.4. Concluzii la Capitolul 1

După cum am observat, problemele ce țin de institu ția cetățeniei statului sunt aspecte
identitare pentru stat. Cet ățenia este dimensiunea social ă de existen ță și afirmare a statului. În
mare parte, prin propriii cet ățenii, statul asigur ă și realizeaz ă întreaga plenitudine de func ții și
sarcini. Anume fa ță de propriii cet ățeni statul stabile ște reglement ări juridice „depline” oferind
drepturile politice și un regim juridic favorizator în conducerea treburilor de stat.
Din aceste motive cet ățenia rămâne constant în aten ția legiuitorului și devine obiect al
reglement ărilor organice sau chiar constitu ționale. Politica dus ă de state în domeniul cet ățeniei
influențează și determin ă un șir de aspecte și instituții precum protec ția drepturilor și libertăților
fundamentale, politici și strategii demograf ice, conservarea și promovarea valorilor ideologice,
culturale și juridice na ționale, etc.
La moment nu exist ă o lucrare integr ă, care să dezbată problema redobândirii cet ățeniei
în statele sisteme de drept romano-germanice (continentale). Nu exist ă sinteze comparative ale
legislațiilor statelor europene în materie de cet ățenie. Toate acestea ne motiveaz ă să venim cu un
studiu general de drept constitu țional comparat la acest domeniu, care s ă pună în lumină practica
juridico-politic ă a statelor europene, cu sisteme de dr ept romano-germanice (continentale), în
materie de cet ățenie, în special la capitolul „redobândire”. Prezentând și analizând legisla ția și
practica statelor europene în domeniul dobîndirii și redobîndirii cet ățeniei ne propunem scopul s ă
formulăm unele solu ții practice și concrete care s ă vină întru optimizarea legisla ției României și
Republicii Moldova în materia cet ățeniei.
După cercetarea tuturor teoriilor și concepțiilor privind natura juridic ă a cetățenei,
conchidem c ă aceasta (cet ățenia) exprim ă raportul politico-juridic dintre stat și individul
persoană fizică, în cadrul c ăruia fiecare parte devine titular de drepturi și obligații. Cetățenia unui
anumit stat pentru o anumit ă persoană fizică este o calitate esen țială a statutului juridic a
acestuia. Calitate respectiv ă exprimă anumite rela ții permanente social-economice, politice și

38juridice dintre persoana dat ă și statul a c ărui cetățenie o are, și care-i ofer ă deplinătatea
drepturilor și libertăților consfin țite în legisla ția statului respectiv.
În ceea ce prive ște cetățenia european ă, la moment aceasta se prezint ă ca o prelungire a
cetățeniei naționale pentru cet ățeanul statului membru EU, dar care vine s ă pună fundamentul
identitar pentru o Europ ă Unită. Dintr-un concept abstract, pân ă nu demult, descris doar în
literatura juridic ă, acesta a evoluat juridic și instituțional, transformându-se în ceva concret, ce
garanteaz ă și oferă drepturi și libertăți, într-un concept dotat cu mecanisme proprii de realizare și
traducere în via ță a prevederilor comunitare.

392. DOBÂNDIREA ȘI REDOBÂNDIREA CET ĂȚENIEI ÎN BAZA PRINCIPIILOR JUS
SOLI ȘI JUS SANGUINIS

2.1. Dobândirea și redobândirea cet ățeniei în cadrul sistemelor na ționale bazate pe
principiul jus loci / jus soli

Pentru a facilita procesul de analiz ă a situației juridice în ce prive ște dobândirea și
redobândirea cet ățeniei în statele cu sisteme de drept romano-germanice, și, pentru a introduce o
anumită logica de sistem, am recurs la gruparea st atelor cu sisteme de drept romano-germanice
în trei categorii:
– state care reglementeaz ă cetățenia bazându-se prioritar pe jus sanguinis ;
– state care reglementeaz ă cetățenia bazându-se prioritar pe jus soli/jus loci , și,
– state care consacr ă în mod expres în cadrul legisla ției naționale sistemul op țional .
Este cu neputin ță să găsim printre statele europene, legisla ții naționale care s-ar baza în
acordarea cet ățeniei exclusiv doar pe principiul jus loci /jus soli . Realitățile vieții contemporane
vor transforma un altfel de sistem na țional în utopie, ceea ce nu- și poate permite nici un stat,
odată ce, după cum am stabilit în capitolele anterioare, cet ățenia este dimensiunea existen ței sale
sociale. Totu și, în cadrul statelor europene cu sisteme de drept continental vom g ăsi suficiente
exemple, în care principiul jus loc/ jus soli are o mare întrebuin țare. În continuare am selectat și
analizat legisla țiile Republicii Italiene, Republicii Franceze și Federației Ruse, în cadrul c ărora
acest principiu are o respectare prioritar ă.
Republica Italian ă. Aș începe analiza cu reglement ările din legisla ția Italiei, în a c ărei
Constituții, vom găsi consacrarea egalit ății cetățenilor (art. 3); dreptul de vot al acestora (art.48),
dreptul de asociere în partide politice (art.49); dr eptul de a adresa peti ții Camerelor
Parlamentului (art.50), accesul la func țiile publice și la posturile eligibile (art.51); ap ărarea
patriei (art.52); participarea la cheltuielile publ ice (art.53); datoria de fidelitate și de respectare a
Constituției și a legilor (art.54). De și în Constitu ția Italiei nu vom g ăsi reglement ări exprese
legate de cet ățenie, acest domeniu este reglementat prin le gi organice, cu respectarea principiilor
constituționale: respectarea drepturilor inviolabile ale omului (art.2) și respectarea normelor de
drept interna țional general recunoscute de statul italian (art.10) [41].
Dobândirea cet ățeniei italiene este reglementat ă de Legea nr.91 din 05.02.1992
„Cittadinanza”, care stabile ște dobândirea cet ățeniei prin na ștere pentru:
a) copilul care are tat ă sau mam ă cetățeni italieni,
b) copilul care s-a n ăscut pe teritoriul Republicii Ita liene în cazul în care ambii p ărinți
sunt necunoscu ți sau apatrizi;

40c) copilul n ăscut pe teritoriul Re publicii Italiene din p ărinți străini, dar care nu urmeaz ă
cetățenia părinților săi, în conformitate cu legisla ția statului, a c ărui cetățenie o au;
d) copilului g ăsit pe teritoriul Republicii Italiene, cu p ărinți necunoscu ți, în cazul în care
nu se face dovada de ținerii unei alte cet ățenii [42].
În continuarea studiului nostru asupra legisla ției italiene privind dobândirea cet ățeniei,
vom aduce drept exemplu, reglement ările art. 9 din Legea italian ă nr.91/1992 privind cet ățenia.
Cetățenia italian ă poate fi acordat ă de către Președintele Republicii, dup ă audierea Consiliului de
Stat, la propunerea Mini strului de Interne:
a) cetățenilor străini al cărui tată sau a cărui mamă, sau al cărui ascendent direct de pân ă
la gradul doi inclusiv, au fost cet ățeni de la na ștere, sau care s-a n ăscut pe teritoriul Italiei și care,
în ambele cazuri, au reziden ța legală de cel pu țin 3 ani pe teritoriul Italiei;
b) cetățenilor străini, chiar și majori, care au fost adopta ți de cetățeni italieni și care au
reședință legală în Italia de cel pu țin 5 ani dup ă ce au fost adopta ți;
c) cetățenilor str ăini care au prestat servicii, chiar și în străinătate, în slujba statului
italian, timp de cel pu țin 5 ani;
d) cetățenilor străini din țări care apar țin Uniunii Europene (deci și cetățenilor români sau
cetățenilor Republicii Moldova care de țin dublă cetățenie) și care au reziden ța legală în Italia de
cel puțin 4 ani;
e) apatrizilor, refugia ților și azilanților politici care au reziden ța legală în Italia de cel
puțin 5 ani;
f) cetățenilor străini care nu apar țin unui stat UE, da r care au reziden ța legală în Italia de
cel puțin 10 ani [42]. Criteriul pr incipal de acordare a cet ățeniei în toate cazurile enumerate mai
sus este simplul fapt al re ședinței legale în Italia, – ceea ce vine în confirmarea faptului
atribuirii legisla ției italiene la sistemul jus loci .
În legisla ția Italiei nu vom g ăsi termenul de „redobândire” a cet ățeniei, în schimb vom
găsi „recunoa șterea” cet ățeniei și „recuperarea” cet ățeniei. Cel mai apropiat de sensul
„redobândirii” cet ățeniei din legisla ția României și Republicii Moldova, este „recunoa șterea”
cetățeniei.
În cele ce urmeaz ă, vom analiza reglement ările din legisla ția italiană care stabilesc
redobândirea cetățeniei. Este adev ărat că în legisla ția Italiei, domeniul respectiv – redobândirea
cetățeniei – este un domeniu relativ nou. În ultimul d eceniu au fost adoptat e câteva legi speciale
care stabilesc dreptul persoanelor la recunoa șterea cetățeniei și condițiile solicitate de statul
italian. Astfel, conform art.1 al Legii Republ icii Italiene nr. 379/2000 privind modalit ățile de
recunoaștere a cet ățeniei italiene pentru persoanele n ăscute sau care au tr ăit pe teritoriile
Imperiului Austro-Ungar și descenden ții acestora [43], cet ățenia italian ă va fi recunoscut ă

41persoanelor care au fost n ăscute ori au locuit pe teritoriul Imperiului Austro-Ungar și
descenden ților acestora dac ă îndeplinesc urm ătoarele condi ții:
– s-au născut ori au locuit în provinc iile Trento, Boltsano, D'orcia și alte teritorii italiene
care au fost cedate Iugoslavi ei în baza Tratat ului de pace de la Paris din 10.02.1947, și în baza
Tratatului de la Osimo din 10.11.1975, conform art.1 alin.(2) [43];
– au emigrat dup ă hotarele Italiei, pân ă la data de 16.07.1920, cu excep ția persoanelor
care au emigrat în Austria, conform art.1 alin.(3);
– au depus cerere de redobândire a cet ățeniei italiene pân ă la data de 20.12.2010, la
oficiile diplomatice și consulare ale Italiei în str ăinătate, dacă solicitantul este domiciliat în
străinătate; sau, la oficiile de stare civil ă dacă solicitantul este do miciliat în Italia.
În anul 2006, este adoptat ă, publicat ă și intrată în vigoare Legea Republicii Italiene
nr.124 din 08.03.2006 „privind recunoa șterea cetățeniei italiene fo știlor compatrio ți care au
locuit în Istria, Fiuma și Dalmația, precum și urmașilor acestora” [44], care de asemenea vine cu
un șir de modific ări la Legea cet ățeniei nr.91/1992, și prin care se recunoa ște cetățenia italian ă
foștilor cona ționalilor care au locuit în Istria, Fiuma și Dalmația, precum și urmașilor acestora.
Astfel, cadrul legal italian stabile ște că au dreptul la recunoa șterea cetățeniei:
– persoanele care au locuit legal pe aceste teritor ii (Istria, Fiuma și Dalmația) care au fost
cedate fostei Republici Iugoslave, precum și urmașii lor, pe linie dreapt ă,
– care au pierdut cet ățenia italian ă în rezultatul aplic ării tratatelor respective; Italia a
realizat prevederile Tratatul ui de la Paris (1947) prin Decretul legislativ al șefului provizoriu al
statului nr. 1430 din 28.11.1947, și a ratificat și pus în aplicare Tratatul de la Osimo (1975) prin
Legea nr.73 din 14.03.1977;
– care cunosc limba italian ă și sunt exponen ții culturii italiene, în sensul art.1 al Legii
nr.124/2006 [44].
În ceea ce prive ște procedura redobândirii cet ățeniei italiene , cererea de redobândire
se adreseaz ă oficiilor consulare al e Republicii Italiene, dac ă persoana este domiciliat ă în
străinătate; sau, dac ă solicitantul st ă în Italia, oficiilor de stare civil ă ale municipalit ății în a cărei
rază își are domiciliul legal și stabil. În ambele cazuri, solicitarea, împreun ă cu documentele ce
atestă dreptul de redobândire (recunoa ștere) a cet ățeniei este remis ă unei Comisii
interministeriale, înfiin țată pe lângă Ministerul Afacerilor Interne, care- și va expune propriul
punct de vedere cu privir e la temeinicia solicit ării și respectarea condi țiilor stabilite prin Legea
cetățeniei nr.91/1992.
Recuperarea cetățeniei, reglementat ă de art.12 alin.(1) al Legii nr.91/1992, se poate face
doar pentru persoanele care au de ținut cetățenia italian ă și au renun țat la aceasta, sau, aceasta le-a
fost retras ă de autorit ățile statului italian. Statul italian poate retrage cet ățenia persoanei care a

42acceptat o func ție publică într-un stat str ăin, sau într-un organism interna țional străin care nu are
reprezentan țe în Italia, sau persoanei care î și satisface serviciul militar într-o țară străină [42].
Legiuitorul italian stabile ște și reglement ări specifice ce țin de retragerea cet ățeniei în situa ția
stării de război, și anume: dac ă persoana abandoneaz ă o funcție publică în Italia, sau, accept ă o
funcție publică în statul cu care Italia se afl ă pe picior de r ăzboi, sau a servit în armata acelui stat
fără vre-o obliga ție – pierde cet ățenia la momentul încet ării stării de război. Toate aceste situa ții
sub condi ția dobândirii voluntare a cet ățeniei italiene [42], adic ă cetățenilor italieni prin na ștere,
după cum stabile ște și art.22 al Constitu ției Italiei nu le poate fi retras ă cetățenia [41]. Dac ă
persoanei i se retrage cet ățenia (pierde cet ățenia) în cazurile st ării de război, persoana pierde și
dreptul de a solicita recuperarea cet ățeniei [41].
În ceea ce prive ște recuperarea cetățeniei, art.13 din Le gea nr.91/1992 stabile ște că,
persoanele care au pierdut cet ățenia o pot recupera dac ă:
a) au satisf ăcut serviciul militar în armata italian ă, și își exprimă dorința în acest sens;
b) au îndeplinit un serviciu public pentru Republica Italian ă, chiar și în străinătate, și își
exprimă dorința în acest sens,
c) în cazul în care î și stabilește domiciliul legal și stabil în Italia , în decursul unui an de la
depunerea declara ției de recuperare a cet ățeniei [41].
Actele solicitate de autorit ățile Italiei pentru persoana care solicit ă sau cere redobândirea
cetățeniei sunt practic acelea și (cu mici diferen țe):
a) certificatul de na ștere;
b) cazier judiciar din statul actualei re ședințe si, eventual, caziere din orice tara ter ță,
unde solicitantul a avut re ședință legală;
c) în caz de schimb ări de nume – certificat ele care atesta schimb ările; Toate documentele
românești sau moldovene ști (sau din alte țări, dacă persoana s-a n ăscut ori a locuit mai mult timp
în străinătate) trebuie s ă fie traduse în italian ă și legalizate corespunz ător cerințelor dreptului
internațional (prin apostilă sau legalizare consular ă), cu excep ția actelor de identitate;
d) cazier judiciar italian „ certificato penale dell'autorità giudiziaria italiana/certificato
dei carichi pendenti ”;
e) certificat istoric de re ședință „certificato storico di residenza ”, care să ateste reședința
pentru ultimii patru ani; În cazul în care solicitan ții posedă un certificat de reziden ță mai vechi,
în care sunt consemnate datele exacte de transfer dintr-un ora ș în altul, se pot prezenta cu acest
certificat, întrucât reziden ța istorică poate fi autocertificat ă, cu singura condi ție ca cetățeanul să
fie absolut sigur de exactitat ea datelor (ziua, luna, anul).

43f) certificat de c ăsătorie/extras din registrul de cas ătorii „ estratto per riassunto del
registro dei matrimoni ” și certificatul de cet ățenie al so țul cetățean italian (doar pentru cei care
solicită cetățenia întrucât sunt c ăsătoriți cu un cet ățean italian).
g) actul de identitate valabil (pa șaport, buletin de identitate sau altul, în func ție de țară);
h) „carta di soggiorno” – atestatul de ședere eliberat de prim ărie, dacă este cazul, chiar
dacă acesta este deja expirat;
i) copia declara țiilor de venit pe ultimii trei ani;
j) certificatul de cet ățenie italian ă a părintelui sau ascendentului pe linie directa pân ă la
gradul II;
k) decizia de adop ție eliberat ă de instan ța de judecat ă (în Italia încuviin țarea adop țiilor
sunt de competen ța tribunalelor);
l) documenta ția ce atest ă prestarea serviciilor, chiar și în străinătate, în folosul statului;
n) certificatul de recunoa ștere a statutului de refugiat sau a statutului de apatrid;
m) timbre fiscale ( marca da bollo cu valoarea de 14.62 euro);
p) dovada pl ății taxei de stat de 200 euro (transfer bancar, po ștă etc.)
Documentele trebuie prezentate de solicitant, personal, în original și în fotocopie. Nu pot
fi transmise prin posta. Autorit ățile competente î și rezervă dreptul de a solicita și alte documente.
În dependen ță de locul re ședinței solicitantului, aceste documente se depun fie la biroul consular
din țara de reședință (dacă solicitantul are re ședința într-o țară străină), fie la biroul din cadrul
Prefecturii de re ședință (dacă solicitantul are re ședința în Italia). În termen de cel mult 6 luni de
la comunicarea decretului prin care este acordat ă cetățenia, solicitantul trebuie s ă depună
jurământ de credin ță Republicii Italie ne obligându-se s ă respecte Constitu ția și legile statului
italian.
În orice caz de dobândire (acordare) și redobândire a cet ățeniei, adic ă de recunoa ștere sau
de recuperare a cet ățeniei, și în orice moment al desf ășurării procedurii, aceas ta poate fi stopat ă
(„inhibată”), de Ministrului de interne la solici tarea Consiliului de Stat pentru Cet ățenie, conform
art.13 alin.(3) al Legii nr.91/1992 [41]. Cazur ile de stopare sunt determinate de înc ălcările grave
ale procedurii de redobândire a cet ățeniei sau de modul fra udulos de redobândire.
Republica Francez ă. Legiuitorul francez a ales o alt ă strategie în reglementarea
problemelor legate de cet ățenie. Constitu ția Franței nu reglementeaz ă decât destul de vag
principiile generale și fundamentale, sediul materiei este situat îns ă în Codul Civil francez [46],
și abia în anul 1998 a fost elaborat ă o lege organic ă privind cet ățenia francez ă – Legea 98-170
din 16.03.1998 „cu privire la cet ățenia francez ă” [47] dar care nu face decât s ă aducă modificări
Codului Civil, pe care s ă-l mențină actual față de condițiile contemporane.

44După cum am spus, Constitu ția Republicii Franceze, consfin țește foarte succint principiul
nediscrimin ării și egalității în drepturi precum și în fața legii (art.1), garanteaz ă plenitudinea
drepturilor și libertăților fundamentale, incl usiv politice (art.4), și stabilește că materia cet ățeniei,
statutul cet ățenilor și drepturile la munc ă sunt reglementate prin le ge (art.34) [45]. Cadrul de
reglementare constitu țională francez, la art.72-3, prezint ă particularit ăți specifice și datorită
formațiunilor administrativ-teritoriale ( departamente ) „de peste m ări”: Guadeloupe și Martinique
(colonii franceze în Marea Ca raibelor), Guyana Francez ă (în America de Sud), Reunion (insul ă
în Oceanul Indian), Mayotta (complex din dou ă insule între Madagascar și Mozambique), Saint-
Barthelemi și Saint-Martin (insule în Oceanul Atlant ic, în preajma Antilelor Mici), Wallis și
Futuna (insule în Oceanul Pacific, între Tuwalu și Figi ), Polinezia Francez ă (comunitate de
insule în Oceanul Pacific, dintre care cea mai mare – Tahi ti), Noua Caledonie (arhipelag în vestul
Oceanului Pacific). precum și Teritoriile de Sud (Teritoriul Adelie din Antactica) [45]. Cet ățenii
acestor „departamente de peste m ări” sunt recunoscu ți cetățeni ai Republicii Franceze, cu toat ă
plenitudinea drepturilor și libertăților fundamentale [45].
Cu părere de rău, în ultimii ani, sunt tot mai puternice glasurile reprezentan ților statelor
vest europene care aduc României critici legate de procesul de redobândire a cet ățeniei. Cu
siguranță, și datorită acestora a fost suspendat procesul de integrare a României în spa țiul
Schengen [122]. Sus ținem pe deplin demersul științific al lui Ștefan Leonescu [91, p. 423-424],
care demonstreaz ă cu date concrete c ă rata încet ățenirii, statistica acord ării și cea a redobândirii
cetățeniei în Fran ța și alte state vest-europene , este mul mai ridicat ă, și deci ar trebui s ă fie mult
mai alarmant ă pentru UE decât procesul de redobândire a cet ățeniei române. Fran ța nu doar c ă
acordă anual peste 100.000 cet ățenii [123], dar recu rge la o practic ă unică în materie de
încetățenire – recunoa ște ca „departamente de peste m ări”, anumite teritorii, cu toate
consecințele juridice ce decurg din acest pr oces, inclusiv în materie de cet ățenie. În sus ținerea
acestei idei îndr ăznețe vom examina statistica recunoa șterii câtorva dintre aceste teritorii de c ătre
Franța Metropolitan ă:
– Reunion, recunoscut ă ca departament al Fran ței în anul 1958, Reunion este una dintre
cele 7 regiuni ultraperiferice ale Uniunii Europene. Din 2003, în urma unei reforme
constituționale, Reunion a deveni t o regiune, cu acelea și puteri cu ale unei regiuni franceze,
formată dintr-un singur departament și condus ă de un consiliu regional. Reprezentantul
guvernului francez este prefectul, bazat în capit ala insulei Runion, Saint-Denis. Reunion are 8
locuri în Parlamentul Fran ței, 5 de deputat și 3 de senator. De asemenea, ca regiune
ultraperiferic ă locuitorii particip ă la alegerile pentru Parlamentul European în cadrul
circumscrip ției electorale Fran ța de peste m ări, cu o popula ție ce în anul 2010 dep ășea 800.000
locuitori;

45- Martinique, recunoscut ă ca departament de peste m ări din anul 2003, reprezentantul
guvernului francez este prefectul, sta ționat în capitala insulei Martinique, Fort de France,
Martinique are 6 locuri în Parlamentul Fran ței – 4 de deputat și 2 de senator. De asemenea, ca
regiune ultraperiferic ă locuitorii particip ă la alegerile pentru Parlamentul European în cadrul
circumscrip ției electorale Fran ța de peste m ări, cu o popula ție de aprox.500.000 locuitori [120]
deveniți cetățeni ai Fran ței;
– Saint-Martin, recunoscut ă în 2007, în urma unui referendum desf ășurat de popula ția
băștinașă (în 2003) cu privire la transformarea administrativ ă a insulei în departament francez de
peste mări, sub conducerea unui primar și consiliu municipal, cu locuitori (32.000 persoane la
recensământul din 2004) ce au cet ățenie european ă [121].
Exemplele pot continua. Este adev ărat că aceste teritorii au fost cândva sub ocupa ție și
administrare francez ă, dar, trimiterile istorice care se fac în motiva țiile acestor ac țiuni ale
administra ției Franței Metropolitane, la expansiunea teritorial ă a lui Napoleon B onaparte din anii
1810-1815, sunt de-a dreptul ri dicole. La acea perioad ă o mare parte a Europei, pân ă la Imperiul
Țarist Rus, se afla sub ci zmele armatei lui Napoleon.
Titlul I (bis) al Codului Civil francez, art. 17 – 23-2, reglementeaz ă instituția cetățeniei
franceze: dobândirea prin na ștere, dobândirea la cerere, dobândirea prin decizia autorit ăților
publice, efectele dobândirii cet ățeniei, pierderea cet ățeniei etc. [46]. Reglement ări specifice
privind cet ățenia sunt adresate persoanelor, locuitori ai departamentelor de peste m ări (art.32-3)
[46] și cetățenii Noii Caledonii (art. 32-2 și 33) [46].
Conform art.18 al Codului Civil francez, cet ățenia francez ă poate fi dobândit ă prin
naștere din cet ățeni francezi, ca o aplicare direct ă a principiului „ jus sanguinis ”. Este considerat
cetățean francez copilul al c ărui părinți, sau măcar unul, este cet ățean francez la momentul
nașterii sale (art .18-1) [46]. Filia ția adoptiv ă produce acela și efect asupra aloc ării de cet ățenie
franceză. Copil care nu s-a n ăscut în Fran ța și care are un p ărinte francez și un părinte străin
poate refuza cet ățenia francez ă în anumite condi ții stabilite de lege.
Art.19 și art.19-1 relev ă optica Legiuitorului francez privind jus loci/jus soli . Este
considerat copil cet ățean francez copilul n ăscut pe teritoriul Fran ței, din părinți necunoscu ți sau
apatrizi sau din p ărinți străini care se decid s ă nu transmit ă copilului nou n ăscut propria
cetățenie. De asemenea este considerat cet ățean francez copilul „presupus n ăscut” în Fran ța
(art.19-2) – ca un indicator de ap licabilitate a principiului „ jus soli/jus loci ”.
Legislația francez ă acordă în regim automat cet ățenia francez ă copiilor n ăscut în Fran ța,
înainte de 1 ianuarie 1994, dintr-un p ărinte născut într-un teritoriu francez de peste m ări, chiar și
înainte de independen ță, și copiilor n ăscuți în Franța după 1 ianuarie 1963 dintr-un p ărinte născut
în Algeria înainte de 3 iulie 1962 [123].

46Dispozițiile codului civil francez, care au drept fundament principiul „jus soli/jus loci”
nu sunt aplicabile copiilor n ăscuți în Franța a ambasadorilor, consulilor și agenților diplomatici
de naționalitate str ăină, și aici descoperim un exemplu de superioritate a reglement ării legii
speciale din domeniu (art .3 al Legii 98-170/1998) fa ță de regula general ă fie chiar și reprezentat ă
de o lege organic ă (Codul Civil, art.20). Cu toate acestea, ace ști copii, au op țiunea de a dobândi
cetățenia francez ă în mod voluntar, la cerere (a rt.20-5) [46]. Principiului „jus loci/jus soli”, față
de copiii n ăscuți pe teritoriu Fran ței, din familiile de cet ățeni străini, se manifest ă după cum
urmează:
– Copilul va ob ține cetățenia francez ă (în mod automat, sau, „din oficiu”) la împlinirea
vârstei de 18 ani, cu condi ția ca de la 11 ani s ă locuiască legal și permanent pe ter itoriul statului
(art.21-7);
– Copilul va ob ține cetățenia la împlinirea vârstei de 16 ani, dac ă înainteaz ă o cerință în
acest sens, și cu condi ția unui trai legal și permanent pe teritoriu Fran ței de la 11 ani;
– Copilul va ob ține cetățenia la 13 ani, cu condi ția cererii înaintate de p ărinții acestuia
către autorit ățile franceze și a unei rezinden țe legale pe teritoriul fran cez de la 8 ani (art.21-11)
[46].
În legisla ția francez ă vom găsi redobândirea cet ățeniei sub termenul de „reintegrare în
cetățenia francez ă”, așa cum este consacrat ă în art.24 și 24-3 din Codul Civil. Poate redobândi
cetățenia francez ă persoana care a de ținut-o anterior și care printr-o declara ție personal ă a
renunțat la aceasta, sau c ăreia aceast ă cetățenie i-a fost retras ă de autorit ățile franceze prin decret
(art.24 Cod Civil). Persoane le care au pierdut cet ățenia prin c ăsătorie cu un str ăin, sau au
renunțat la cetățenia francez ă datorită achiziționării cetățeniei unui alt stat, beneficiaz ă de un
regim facilitar de redobândire , în care principala condi ție este o cerere de redobândire depus ă în
Franța sau în str ăinătate la oficiul consular francez (art.art.24-2 Cod Civil). Persoanele, c ărora
cetățenia francez ă le-a fost retras ă prin decret, trebuie s ă îndeplineasc ă cerințe legale
riguroase(art.24-3 Cod Civil), identi ce cu cele pe care trebuie s ă le îndeplineasc ă solicitanții de
cetățenie francez ă.
Pentru procesul prin care persoanele redobândesc cet ățenia francez ă prin decret, norma
legală găsește un alt termen – „repunere” în cetățenie (art.24). „Repunerea în cet ățenie” prin
decret poate fi aplicabil ă oricărei persoane f ără limită de vârstă și fără vre-o altă condiție (art.24-
1). Codul Civil francez reglementeaz ă printr-un capitol aparte (Titlul I (bis), Capitolul VII)
efectele transferului de suveranitate de pe anumite teritorii asupra cet ățeniei popula ției. În mod
simplist, popula ția unui teritoriu care este recu noscut „departament de peste m ări”, dobânde ște
cetățenia francez ă la data intr ării în vigoare a decretului care face transferul de suveranitate.

47Contrar aparen țelor, legisla ția Republicii Franceze privind acordarea cet ățeniei, adic ă
pentru naturalizare nu es te atât de permisiv ă, stabilind condi țiile:
– cunoașterea limbii și culturii franceze, principiile și valorile Republicii; Cerin ța de
cunoaștere a limbii nu se aplic ă față de refugia ți, apatrizii și persoanele care au ob ținut azil
politic pe teritoriul francez, și care au locuit legal pe teritoriul statului nu mai pu țin de 7 ani
(art.21-24-1) [46];
– cunoașterea drepturilor și libertăților fundamentale, a particularit ăților legislative și
formei de stat a Republicii Franceze (art.21-24);
– reședință legală și obișnuită în republica Francez ă, de cel pu țin 5 ani; Acest termen
poate fi redus pân ă la doi ani (conform art.21-18 din Cod) pe ntru persoanele care au absolvit în
Franța o institu ție superioar ă de învățământ și dacă el deja este angajat în câmpul muncii sau cel
puțin are o ofert ă de angajare, sau pent ru persoanele ale c ăror talente sau realiz ări sunt
importante pentru Fran ța, sau, pentru persoanele care dau dovad ă de integrare în societatea
franceză și au un palmares recunoscut în sport, știință, economie, cultur ă etc.
– a depășit un „stagiu de prob ă” în originalul textului normativ – perioadă de calificare
(art.21-19) [46] în care autorit ățile verific ă îndeplinirea condi țiilor formale legate de procedur ă și
modul de integrare a solic itantului în cadrul societ ății franceze; Poate fi naturalizat f ără stagiu de
probă (perioadă de calificare), str ăinul care a realizat efectiv serviciul în armata francez ă; străinul
care, pe timp de r ăzboi, s-a înrolat voluntar în armatele aliate Fran ței; străinul care a prestat un
serviciu în str ăinătate în interesul Republicii Franceze; str ăinul care a ob ținut statut de refugiat pe
teritoriul Fran ței, conform prevederilor Legii nr . 52-893 „cu privire la refugia ți”. De asemenea
poate fi naturalizat ă fără perioadă de calificare persoana care apar ține comunit ății culturale
franceze de peste hotare, sau care vine dintr-o țară francofon ă, sau dintr-o țară în care limba
franceză este una dintre limbile oficial vorbite, sau dac ă persoana a absolvit în țara proprie o
instituție superioar ă de învățământ în limba francez ă, cu o durat ă de studiu nu mai mic ă de 5 ani
(art.21-20) [46].
Federația Rusă. Analizăm cadrul juridic al Federa ției Ruse, în aceast ă categorie, mai
ales datorit ă utilizării prioritare a principiului jus loci/jus soli în materia redobândirii cet ățeniei.
Constituția Federației Ruse din 25.12.1993 [64] recunoa ște și obligă statul la respectarea
și ocrotirea drepturilor omului și ale cetățeanului(art.2). Drepturile și libertățile fundamentale
sunt inalienabile și se dobândesc la na ștere (art.17 alin.(2)), ele sunt garantate și ocrotite conform
normelor și principiilor dreptului interna țional precum și reglement ărilor constitu ției (art.17
alin.(1)). Este interzis ă orice form ă de discriminare (art.19).
Cetățenia Federa ției Ruse se dobânde ște și se pierde în conformitate cu legile federale,
aceasta (cet ățenia) este unic ă și nu se dis tinge în func ție de modul de dobândi re (art.6, alin. (1)).

48Fiecare cet ățean rus are și exercită pe teritoriul Federa ției Ruse deplin ătatea drepturilor și
libertăților fundamentale. Cet ățeanul Federa ției Ruse nu poate fi lipsit de cet ățenie sau de dreptul
de a schimba cet ățenia (art.3 alin.(3)). Cet ățeanul Federa ției Ruse are dreptul de a p ărăsi țara și
de a reveni în țară fără vre-o restric ție (art.27 alin. (2)), doar el are dreptul de a ocupa func ții în
cadrul mecanismului și aparatului de stat (art.32 alin (4)), de a adresa peti ții individuale ori
colective (art.33), de a avea și dobândi în proprietate p ământ (art.36 alin.(1)). Cet ățeanul
Federației Ruse nu poate fi expulzat sau extr ădat altui stat (art.61 alin.(1)). Cet ățeanul rus poate
avea cetățenia altui stat (se recunoa ște posibilitatea dublei cet ățenii), în conformitate cu legile
federale sau cu tratatele interna ționale semnate. Dubla cet ățenie nu va produce vre-un efect
asupra drepturilor și libertăților fundamentale și nu va exonera de obliga țiile impuse cet ățeanului
rus prin constitu ție sau alte legi federale [64].
Cadrul juridic în materia cet ățeniei ruse este completat de Legea Federal ă nr.62 „despre
cetățenia Federa ției Ruse” [65], Legea Federal ă nr. 151 din 11.11.2003 „privind modificarea
legii cetățeniei” și Decretul Pre ședintelui Federa ției Ruse nr. 1325 din 14.11.2002 [66] care
consfințesc principiile: nediscrimin ării și egalității cetățenilor, unicit ății cetățeniei, neexpulz ării
și neextrădătii propriilor cet ățeni (art.4) [65], admite dubla cet ățenie și stabilește că dobândirea
celei de-a dou ă cetățenii nu va atrage automat retragerea cet ățeniei ruse (art.6) [65]. Legea
Federală nr.62 stabile ște că traiul permanent în afara Federa ției Ruse nu poate duce la retragerea
cetățeniei (art.4 alin (3)), și, preia mo ștenirea istoric ă lăsată de URSS și actele normative ale
acesteia în materie de cet ățenie făcând o referire expres ă în acest sens (art.4 alin. (7)).
În legislație vom găsi prevederile „tradi ționale” referitoare la protec ția cetățenilor ruși pe
teritoriul altor state (art.7 alin.(1)) și obligația organelor statului, reprezentan țelor diplomatice și
consulare de a interveni în cazul înc ălcării drepturilor, libert ăților și intereselor legitime ale
cetățenilor ruși (art.7 alin.(2)). Încheierea sau desfacerea c ăsătoriei nu produce efect asupra
cetățeniei subiectului (art.8 alin.(1)) și nici asupra copiilor rezulta ți din căsătorie, fie naturali, fie
adoptivi (art.8 alin.(3)). Schimbarea cet ățeniei persoanei nu va produce nici o schimbare asupra
cetățeniei soțului (art.8 alin.(2)). Dobândirea și pierderea cet ățeniei pentru minorul cu vârsta între
14 și 18 ani poate fi realizat ă doar cu consim țământul acestu ia (art.9).
Conform art. 11 din Legea Federal ă nr.62, cet ățenia rusă poate fi dobândit ă:
– prin naștere;
– prin acordare (primire în cet ățenie – прием в гражданство ); textul legii vine cu o
distincție ulterioar ă – acordarea în cadrul unei proceduri comune sau în cadr ul unei proceduri
simplificate;
– prin restabilitrea cet ățeniei (redobândirea);

49- prin alte mijloace și căi stabilite de legisla ția federal ă sau tratatele interna ționale
semnate de Federa ția Rusă.
a) Dobândirea cet ățeniei la na ștere. Conform art.6 al Legii nr.62/2002, copilul va
dobândi cet ățenia rusă dacă:
– părinții acestuia sau singurul p ărinte este cet ățean a Federa ției Ruse, indiferent de locul
nașterii copilului ( jus sanguinis );
– un părinte are cet ățenia rusă, iar celălalt părinte este apatrid, sau declarat disp ărut;
indiferent de locul na șterii copilului ( jus sanguinis );
– un părinte este cet ățean rus, iar cel ălalt este cet ățean străin; cu condi ția ca copilul s ă se
fi născut pe teritoriul Federa ției Ruse, sau dac ă în altă situație copilul risc ă să devină apatrid ( jus
sanguinis );
– părinții acestuia sau singurul p ărinte locuie ște pe teritoriul Federa ției Ruse, fiind
cetățeni străini sau persoane f ără cetățenie; cu condi ția ca copilul s ă se fi născut pe teritoriul
Federației Ruse, iar statul de origine a c ărei cetățenie o au p ărinții (sau singurul p ărinte), nu
acordă cetățenie copilului n ăscut în str ăinătate ( jus loci/jus soli ) [65].
Copilul g ăsit pe teritoriul Federa ției Ruse va deveni cet ățean rus dup ă un termen de 6 luni
de la momentul g ăsirii acestuia, dac ă în acest r ăstimp nu sunt g ăsiți părinții acestuia ( jus loci/jus
soli) (art.12 alin.(2)).
b) Acordarea cet ățeniei în cadrul procedurii comune este stabilit ă prin reglement ările
art.13 al Legii Federale nr.62, care ofer ă posibilitatea persoanelor cet ățeni străini sau apatrizi, cu
capacitate deplin ă de exerci țiu, care au împlinit 18 ani s ă înainteze o cerere de dobândire a
cetățeniei, dac ă întrunesc urm ătoarele condi ții:
– locuiesc legal și neîntrerupt pe teritoriul Federa ției Ruse, din momentul ob ținerii
permisului de ședere și până în momentul înaint ării cererii, cel pu țin 5 ani ;
– se obligă să respecte constitu ția și legislația Federației Ruse;
– au o surs ă legală de întreținere;
– s-au adresat organului competent al stat ului de origine, cu o cerere de renun țare la
cetățenie. Renun țarea la cet ățenia statului de origine nu este ob ligatorie în cazul statelor cu care
Federația Rusă a semnat tratate în acest domeniu (ce reglementeaz ă dubla cet ățenie), sau în
statele în care renun țarea la cet ățenie nu este admis ă prin lege;
– cunosc limba rus ă [65].
Cadrul normativ existent a fost modificat prin Legea Federal ă nr. 151 din 11.11.2003
care a stabilit c ă termenul de 5 ani, în care solicitantul cet ățeniei ruse trebuie s ă locuiască
permanent și neîntrerupt (se admit doar „absent ări” din țară de până la 3 luni), po ate fi redus la 1
an, dacă sunt întrunite urm ătoarele condi ții:

50- persoana a înregistrat succese remarcabile în diferite sfere ale științei, tehnicii sau
culturii; are o profesie sau calificare ce prezint ă interes pentru Federa ția Rusă;
– persoana a primit azil politic pe teritoriul Federa ției Ruse;
– persoana este recunoscut ă refugiat pe teritoriul Federa ției Ruse.
De condi țiile stabilite mai sus, pentru acordarea cet ățeniei, pot fi totalmente absolvite
persoanele cet ățeni străini care au merite deosebite fa ță de Federa ția Rusă (art.13 alin.(3)), ceea
ce practic reduce termenul de ședere la zero.
Cetățenii statelor care au fost în componen ța URSS-ului, și care au satisf ăcut serviciul
militar pe baz ă de contract, minim 3 ani, în cadrul For țelor Armate Ruse, se pot adresa cu cerere
în vederea ob ținerii cet ățeniei ruse f ără a ține cont de condi țiile stabilite pentru acordarea
cetățeniei, și fără îndeplinirea condi ției permisului de ședere (art.13 alin (4)).
c) Acordarea cet ățeniei în cadrul procedurii simplificate este reglementat ă prin art.14
din Legea Federal ă nr. 62. Str ăinii și persoanele f ără cetățenie, cu vârsta mai mare de18 ani și
capacitate de exerci țiu deplină, se pot adresa cu o cerere de dobândire a cet ățeniei ruse f ără a
respecta cerin țele generale, dac ă:
– au măcar un p ărinte cu cet ățenie a Federa ției Ruse și care locuie ște pe teritoriul
Federației Ruse;
– au avut cet ățenie URSS-ului, au locuit și locuiesc în state ce f ăceau parte din Uniunea
Sovietică, nu au primit cet ățenia statelor respective și au rămas persoane f ără cetățenie;
– sunt cet ățeni ai statelor ce f ăceau parte din componen ța URSS-ului și au primit studii
medii profesionale sau superioare profesionale în cadrul institu țiilor de înv ățământ din Federa ția
Rusă după 1 iulie 2002, în condi țiile art.14 alin .(1) [65].
Străinii și apatrizii, ce locuiesc legal pe teritoriul Federa ției Ruse, se pot adresa cu o
cerere de acordare a cet ățeniei, fără îndeplinirea condi ției termenului de ședere, dac ă:
– s-au născut pe teritoriul Republicii Sovie tice Socialiste Federative Ruse și au avut
cetățenia URSS-ului;
– sunt căsătoriți cu un cet ățean al Federa ției Ruse de cel pu țin 3 ani;
– nu sunt ap ți de munc ă, dar au un copil (copii) cu vârsta de peste 18 ani și care este
(sunt) cetățean al Federa ției Ruse;
– au un copil cet ățean al Federa ției Ruse; dac ă celălalt părinte al copilului (cet ățean al
Federației Ruse) a decedat sau prin decizia instan ței de judecat ă a fost declarat disp ărut, sau i-a
fost restrâns ă capacitatea de exerci țiu, sau a fost dec ăzut din drepturile p ărintești;
– au un fiu sau fiic ă, cu vârsta de 18 ani și mai mare ce sunt cet ățeni ai Federa ției Ruse, și
cărora prin decizia instan ței de judecat ă li s-a restrâns cap acitatea de exerci țiu, cu condi ția dacă

51celălalt părinte este cet ățean al Federa ției Ruse a fost declarat disp ărut, decăzut din drepturi
părintești, are capacitatea de exerci țiu restrâns ă sau este mort (art.14 alin.(2)) [65].
Străinii și apatrizii inap ți de munc ă, veniți pe teritoriul Rusiei din țări care au f ăcut parte
din fosta URSS, și înregistra ți la locul de trai pân ă la data de 1 iulie 2 002, au dreptul de a se
adresa cu o cerere de dobândire a cet ățeniei în cadrul procedurii simplificate, f ără respectarea
condiției de trai legal și fără îndeplinirea condi ției permisului de ședere (art.14 alin.(3))[65].
Străinii și apatrizii care au avut cet ățenia URSS-ului, care au venit în Federa ția Rusă din
statele ce au f ăcut parte din Uniunea Sovietic ă, care s-au înregistrat legal la autorit ățile locul de
trai pe teritoriul Federa ției Ruse pân ă la data de 1 iulie 2002, sau au primit permis de ședere,
dobândesc cet ățenia rusă în baza procedurii simplificate f ără îndeplinirea condi țiilor prealabile
(trai permanent, mijloace de între ținere și cunoașterea limbii ruse), dac ă până la data de 1 iulie
2009 au depus cerere de ob ținere a cet ățeniei Federa ției Ruse (art.14 alin.(4))[65].
Având în vedere faptul c ă Federația Rusă și-a asumat laurii aproape to ți laurii biruin ței
asupra nazismului în cel de-al II-lea R ăzboi Mondial, era și firesc ca în reglement ările juridice s ă
existe prevederi speciale pentru veterani. Astfel se recunosc dr epturile veteranului de a dobândi
cetățenie Federa ției Ruse în cadrul unei proceduri simplificate, f ără a îndeplini condi țiile cerute
de lege – trai permanen t pe teritoriul Federa ției Ruse, existen ța unei surse legale de venit care s ă
le asigure existen ța și renunțarea la cet ățenia statului de origin e (art.14 alin.(5)) [65].
menținându-se condi țiile cunoa șterii limbii ruse și a respect ării constitu ției și legislației
Federației Ruse [140].
Pentru remedierea situa ției demografice, care se anun ța drept una „problematic ă” [141],
încă în anul 2006, Guvernul Federa ției Ruse a ini țiat Programul Federal de acordare a asisten ței
în strămutarea pe teritoriul Federa ției Ruse a cona ționalilor stabili ți în străinătate [67]. În acela și
context, doi ani mai târziu, prin Legea nr .163 din 01.10.2008, a fost modificat cadrul normativ
privind cet ățenia, astfel ca persoanele de na ționalitate rus ă, care se stabilesc pe teritoriul
Federației Ruse, în cadrul Pr ogramului Federal, s ă fie scutiți de îndeplinirea condi țiilor stabilite
de lege – trai permanen t pe teritoriul Federa ției Ruse, existen ța unei surse legale de venit care s ă
le asigure existen ța și cunoașterea limbii ruse; dar men ținându-se condi ția renunțării la cetățenia
statului de origine (a rt.14 alin.(7))[65].
d) Restabilirea cet ățeniei ruse (redobândirea cet ățeniei). Străinii și persoanele f ără
cetățenie pot solicita restabilirea cet ățeniei ruse dac ă anterior au fost cet ățeni ai Federa ției Ruse
(art.15), dac ă întrunesc urm ătoarele condi ții:
– au împlinit vârsta de 18 ani;
– au capacitate deplin ă de exerci țiu;

52- locuiesc legal, neîntrerupt pe teritoriul Federa ției Ruse cel pu țin 3 ani , din momentul
obținerii permisiunii de ședere și până în momentul înaint ării cererii de restab ilire (ceea ce este
cu doi ani mai pu țin decât termenul general st abilit pentru procedura comun ă);
– se obligă să respecte constitu ția și legislația Federației Ruse;
– au o surs ă legală de întreținere;
– s-au adresat organului competent al stat ului de origine, cu o cerere de renun țare la
cetățenie. Renun țarea la cet ățenia statului de origine nu este ob ligatorie în cazul statelor cu care
Federația Rusă a semnat tratate în acest domeniu (ce reglementeaz ă dubla cet ățenie), sau în
statele în care renun țarea la cet ățenie nu este admis ă prin lege;
– cunosc limba rus ă.
Din câte observ ăm, Legiuitorul rus a decis s ă acorde cet ățenia rusă foștilor cetățeni ai
URSS-ului în cadrul unei proceduri simplificate de acordare și nu în cadrul procedurii de
restabilire a cet ățeniei (de redobândire). Aceast ă optică e diferită de cele întâlnite de pân ă acum,
dar se justific ă în măsura în care Federa ția Rusă încearcă să-și sporeasc ă influența geo-politic ă în
fostul areal sovietic, asupra fostelor republici unionale, încercând o „relansare imperial ă”. Astăzi
nimeni nu poate repro șa autorităților ruse c ă „prin redobândirea cet ățeniei își sporesc influen ța
geo-politic ă sau de alt ă natură într-o anumit ă zonă de interes” îns ă adevărul este anume acesta.
Elementele influen ței ruse sunt vizibile mai ales în regiunile separatiste, sus ținute artificial de
Rusia, precum Abhazia, Osetia de Sud și Transnistria, și unde acordarea cet ățeniei Federa ției
Ruse în cadrul unei proceduri simplificate constituie una dintre principalele instrumente ale autorităților federale de influen ță și interven ție, de cele mai multe ori folosite în detrimentul
intereselor statelor unitare în componen ța cărora, aceste unit ăți teritoriale se înscriu.
Cadrul normativ al Federa ției Ruse face primii pa și în direc ția introducerii sistemului
op
țional , utilizat în legisla țiile unui șir de state europene, și despre care vom vorbi în continuare
la capitolul IV al lucr ării. Astfel, art.17 al Legi i Federale nr.62/2002 stipuleaz ă expres faptul c ă
vor avea drept de op țiune („ optație”) în alegerea cet ățeniei, persoanele care locuiesc pe teritoriul
Federației Ruse, teritoriu care tre ce sub autoritatea altui stat, în corespundere cu tratatele
internaționale semnate [65]. Sistemul op țional stabilit în legisla ția rusă are o aplicabilitate redus ă
la o singur ă situație ipotetic ă și se declan șează doar în urma ced ărilor/retroced ărilor teritoriale,
pe când sistemele op ționale ale statelor europe ne sunt la îndemâna cet ățeanului simplu fie dac ă-
și dorește un mod simplificat de dobândire a cet ățeniei (ca în Belgia sau Olanda), fie pentru
persoanele cu dubl ă cetățenie, în momentul ajungerii la majorat când trebuie s ă facă alegerea în
favoarea unei cet ățenii (ca în cazul Germaniei).
Conform art.16 al Legii nr .62/2002, impedimentele gene rale pentru dobândirea sau
redobândirea cet ățeniei Federa ției Ruse sunt adresate persoanelor care:

53- militeaz ă pentru schimbarea prin violen ță a fundamentelor sistemului constitu țional al
Federației Ruse, sau prezint ă pericol pentru securitatea și siguranța Federației Ruse;
– în perioada de 5 ani imediat premerg ători momentului depunerii cererii de dobândire
sau redobândire a cet ățeniei, au fost expulza ți din Federa ția Rusă, în conformitate cu legisla ția
țării;
– au folosit/prezentat documente false sau au depus false m ărturii, au f ăcut mărturii false
în procesul dobândirii/redobândirii cet ățeniei ruse;
– sunt înrola ți în forțe armate str ăine, în organele de securitate sau organele poli țienești
ale altor state, dac ă Federația Rusă nu a semnat cu țara de origine respectiv ă nici-un document în
acest sens;
– au antecedente penale pentru s ăvârșirea cu inten ție a unei infrac țiuni pe teritoriul
Federației Ruse ori în afara acesteia; dac ă fapta constituie infrac țiune conform legisla ției ruse;
– sunt urm ărite penal de c ătre organele competente ale subiectelor Federa ției Ruse, sau se
află sub urmărirea organelor de drept în statul de origine, pentru s ăvârșirea faptelor incriminate
penal în legisla ția Federației Ruse;
– sunt condamnate și își ispășesc pedeapsa privative de libertate în institu ții penitenciare,
în conformitate cu legisla ția federală [65].

2.2. Dobândirea și redobândirea cet ățeniei în cadrul sistemelor juridice europene bazate pe
principiului jus sanguinis în reglementarea institu ției cetățeniei

După cum vom vedea în continuare, un șir de legisla ții naționale ale stat elor europene
sunt „adânc ancorate” de principiul jus sanguinis , și doar în mod excep țional permit
dobândirea/redobândirea cet ățeniei în baza principiului jus soli/jus loci . Am selectat și analizat
legislațiile a trei state – a Republicii Ce he, Marelui Ducatului de Luxemburg și Confedera ției
Elvețiene – care prezint ă trăsăturile caracteristice pentru acest tip de legisla ție, și, pentru aceast ă
optică aleasă de legiuitorul na țional.
Republica Ceh ă. După destrămarea Cehoslovaciei, la 1 ianuarie 1993 pe harta Europei a
apărut un nou stat – Republica Ceh ă, cu o suprafa ță de 78.864 km p ătrați și o popula ție de
10.302.000 locuitori, avându-l ca pre ședinte pe Vaclav Havel. Noul stat creat a fost recunoscut
de ONU ca al 180-lea membru cu drepturi deplin e, la data de 19 ianuarie 1993. La 23 februarie
1993 Cehia a devenit cel de-al 172 stat memb ru UNESCO; la 30 i unie 1993 a fost primit ă ca
membru al Consiliului Europei. La 1 februarie 1995 a intrat în vigoare Acordul de asociere a
Republicii Cehe la Uniunea European ă și la 28 noiembrie al aceluia și an Cehia semneaz ă (prin
Jan Zieleniec) la Paris Acordul de membru al OSCE (Organiza ția de Cooperare și Securitate în

54Europa). În decembrie 1997 Republica Ceh ă a primit la Luxemburg (împreun ă cu alte țări
candidate) invita ția oficială de a intra în Uniunea European ă, ceea ce s-a concretizat la data de 1
mai 2004, când a devenit membru UE cu drepturi depline [102, p. 565-568].
Cehia a reu șit să evite perioadele îndelungat e de incertit udine politic ă orientându-se
exemplar în politica european ă. Chiar în preambulul Constitu ției Republicii Cehe din
16.12.1992, se stipuleaz ă că: „Noi, cet ățenii Republicii Cehe din Boemia, Moravia și Silezia, în
momentul de restaurare a unui st at ceh independent, credincio și tuturor tradi țiilor bune ale vechii
statalității a Coroanei cehe, precum și a statalit ății Cehoslovace, hot ărâți să construim, protejam
și dezvoltăm Republica Ceh ă, în spiritul sacru al demnit ății umane și libertății, ca și cetățeni ai
patriei, liberi s ă se bucure de drepturi egale, con știenți de îndatoririle lor fa ță de ceilal ți și
responsabilitatea lor fa ță de comunitate…” [48]. Dezvoltarea democratic ă a statului a permis
atragerea noilor investi ții și ca urmare – reutilarea ramurilor industriei și dezvoltarea economic ă.
Constituția Cehiei reglementeaz ă cetățenia la art.12: „(1)Proce durile obligatorii pentru
dobândirea și pierderea cet ățeniei cehe sunt prev ăzute de lege. (2)Nimeni nu poate fi lipsit de
cetățenia cehă împotriva voin ței sale”. Trebuie s ă venim cu explica țiile de rigoare, deoarece
materia cet ățeniei cehe este reglementat ă într-un cadru mult mai mare – în contextul procesului
migraționist, azil, refugiu și acces în teritoriu. Legisla ția aplicabil ă direct acestu i domeniu sunt
un număr impunător de legi organice printre care: Le gea nr.40/1993 „cu privire la dobândirea și
pierderea cet ățeniei cehe”, Legea nr.326/1999 „privind condi țiile de acces a str ăinilor pe
teritoriul Republicii Cehe”, Legea nr. 325/ 1999 „cu privire la azil în Republica Ceh ă” și Legea
nr.221/2003 „Cu privire la protec ția temporar ă acordată străinilor pe teritoriul Republicii Cehe”.
Ca un fir ro șu parcurge prin întregul cadru normativ al Cehiei prevederea art.12, alin.2
din Constitu ție, care spune c ă persoanelor care au dobândit cet ățenia cehă prin naștere aceasta nu
poate fi retras ă sub nici-o form ă, și, că cetățenia dublă este interzis ă. Optica legiuitorului ceh, în
reglementarea institu ției cetățeniei este preponderent axat ă pe principiul „ jus sanguinis ” și mai
puțin pe „ jus loci/jus soli ”. Acest fapt îl în țelegem atât din reglement ările privind modalit ățile
dobândirii cet ățeniei, dar mai ales prin renun țarea la reglement ările care permit dobândirea și
redobândirea cet ățeniei cehe în baza principiului „ jus loci / jus soli ”.
În sistemul de drept al Republicii Cehe, acordarea cet ățeniei este un proces de durat ă cu
un rezultat incert. Solicitantul cet ățeniei cehe poate ani în șir să se bucure doar de permisiune de
ședere legal ă în Cehia, f ără ca statutul s ău să sufere vre-o modificare calitativ ă. Orice str ăin va
trebui inițial să obțină acces legal pe teritoriul Republicii Cehe, reglementat prin art. 3 din Legea
nr.326/1999 „privind condi țiile de acces a str ăinilor pe teritoriul Republicii Cehe” [50]. Odat ă
intrat pe teritoriul statului, str ăinul va avea acces temporar în baza unei vize de scurt ă durată
(art.3, art.17 și art.20) [50] sau în baza unei vize de lung ă durată (reglementat ă prin art.17b și

55art.30) [50], sau poate s ă ceară azil ori refugiu pe teritoriul Cehiei. Ulterior str ăinul va poate cere
permis de ședere îndelungat ă în Republica Ceh ă în baza unuia dintre motivele: reîntregirea
familiei (art.42a. art.42b, art.42c), efect uarea studiilor universitare (art.42d), c ăutarea de azil și
refugiu (art.42e și art.43), cercet ări științifice aprofundate (art.42f), angajare în câmpul muncii
(art.42g). Ulterior str ăinul poate primi „ green card ” (art.42h) sau „ blue card ”(art.42i și art.42j) –
cartea albastr ă fiind destinat ă doar str ăinilor cu o calificare înalt ă (studii superioare de
specialitate și/sau grad științific), angaja ți prin contract cu o durat ă mai mare de 1 an, cu un
salariu minim de 1,5 mai mare decât media pe economie (stabilit ă prin decizia Ministerului
Muncii și Protecției Sociale al Republicii Cehe)[50].
Legiuitorul ceh sus ține o pozi ție de exploatare maxim ă a resurselor umane str ăine, fără ca
străinul să aibă certitudinea dobândirii cet ățeniei acestui stat. Spre a confirma cele spuse, voi
face trimitere la datele statistice of iciale. În ultimii 10 ani, Cehia acord ă constant peste 100.000
permise de ședere, cu o anumit ă marjă de fluctua ție: anul 2005 – 110.000 permise de ședere;
anul 2009 – 180.000 permise de ședere (recordul maxim absolut!) [124].
Spre deosebire de num ărul enorm de permise de ședere, num ărul cetățeniilor acordate
(număr total) este mult mai modest:
în anul 2000 – 1259 cet ățenii acordate str ăinilor;
în anul 2001 – 1336 cet ățenii;
în anul 2002 – 1399 cet ățenii;
în anul 2003 – 1343 cet ățenii;
în anul 2004 – 1672 cet ățenii;
în anul 2005 – 1423 cet ățenii;
în anul 2006 – 1560 cet ățenii;
în anul 2007 – 1158 cet ățenii;
în anul 2008 – 1190 cet ățenii;
în anul 2009 – 1128 cet ățenii;
în anul 2010 – 1088 cet ățenii [124].
Spre regret, date oficiale privind ponderea dobândirilor dup ă cauză concretă, precum și
rata de redobândire a cet ățeniei nu exist ă, după cum nu exist ă nici termenul de „redobândirea
cetățeniei cehe” în legisla ția națională a acestui stat. În sus ținerea celor afirmate, mai jos vom
exemplifica prin cadrul normativ actual existent al Republicii Cehe. Art. 2 din Legea nr. 40/1993
„cu privire la dobândirea și pierderea cet ățeniei cehe”, stabile ște dobândirea cet ățeniei prin:
a) naștere – dacă măcar unul dintre p ărinți este cetățean al Cehiei (art. 3, lit. (a)), sau dac ă
s-a născut pe teritoriul Cehiei din p ărinți fără cetățenie, dar cu un domiciliu legal și stabil în
Republica Ceh ă (art.3 lit.(b));

56b) primire , sau acceptare în cet ățenie – de și denumirea original ă a modalit ății este
„osvojenim ” ceea ce are mai degrab ă sensul unei asimil ări, explicarea ulterioar ă în textul legal a
acestei modalit ăți nu lasă nici un dubiu – este dobândirea cet ățeniei prin adopție. Copilul adoptat
de persoane, dintre care cel pu țin unul are cet ățenia Republicii Cehe, dobânde ște cetățenia în
momentul adopt ării hotărârii de adop ție (art.3a);
c) stabilirea paternit ății – pentru copilul n ăscut în afara c ăsătoriei, dintr-o mam ă
cetățeană a unui stat str ăin sau apatrid ă și un tată cetățean al Cehiei. Copilul va dobândi cet ățenia
Cehiei fie la data recunoa șterii paternit ății de către tatăl copilului, fie la data stabilirii paternit ății
de către instanță, prin hotărâre judec ătorească (conform art.4);
d) găsire pe teritoriul Republicii Cehe – pentru copilul g ăsit pe teritoriul statului, dac ă nu
se face dovada c ă acesta a dobândit prin na ștere cetățenia altui stat (conform art.5);
e) declarație – pentru orice persoan ă fizică care până la data de 31 decembrie 1992 a fost
cetățean al Republicii Socialiste Cehoslovacia, și care în prezent nu are nici cet ățenia Cehiei și
nici cetățenia Slovaciei (art.6 alin.(1)). Declara ția de dobândire a cet ățeniei nu va avea nici-un
efect asupra cet ățeniei celuilalt so ț sau asupra copiilor, dac ă aceștia nu sunt indica ți în declara ție
(art.6 alin. (2-3)). Descenden ții direcți ai persoanelor fizice care au fost data 31 Decembrie 1992
cetățeni ai Republicii Cehoslovacia, și care nu au cet ățenie cehă sau cetățenia Republicii
Slovace, pot alege cet ățenia cehă printr-o declara ție numai în cazul în care ace știa nu au nici o
altă cetățenie (art.6 alin.(6)). Declara ția se face la sediul principal al Direc ției Cetățenie de la
Praga, la sediile Direc ției Cetățeniei de la Brno, Ostrava, Pilsen, și în orașele în care autoritatea
dată are sedii, în func ție de locul de re ședință permanent ă, legală și naturală a persoanei care face
declarația. În străinătate, aceast ă declarație este făcută în cadrul ambasadei Republicii Cehe (art.6
alin.(7)).
f) acordare la cerere – cetățeanului str ăin care face o solicitare în acest sens și
îndeplinește cumulativ urm ătoarele condi ții:
– se află legal și permanent stabilit pe teritoriul Republicii Cehe, nu mai pu țin de 5 ani;
– face dovada c ă în momentul ob ținerii cetățeniei cehe va renun ța la cetățenia altui stat;
cerință de la care sunt exceptate apatrizii și persoanele recunoscute drept refugia ți pe teritoriul
Republicii Cehe;
– nu a fost condamnat, în ultimii 5 ani, pentru o infrac țiune săvârșită cu intenție;
– demonstreaz ă cunoașterea limbii cehe, sarcina verific ării nivelului de cunoa ștere a
limbii cehe este pus ă în sarcina Ministerului Educa ției, Tineretului și Sportului Republicii Cehe,
care elaboreaz ă criterii și forme generale de evaluare;
– execută obligațiile cadrului lega l privind intrarea și șederea str ăinilor în Republica
Cehă;

57- respectă obligațiile cadrului legal privind asigur ările de sănătate public ă, securitate
socială, pensii, asigur ări, taxe și impozite (art.7 alin.(7)). So ții pot face o cerere comun ă.
Reglement ări „în acela și spirit” cu prevederile altor state, referitor la redobândirea
cetățeniei cehe vom descoperi doar în articolele 18b și 18c ale Legii 40/1993, care reglementeaz ă
restabilirea cet ățeniei cehe prin declara ție. Articolele men ționate sunt adresate cet ățenilor
Republicii Slovace, care au dobândit cet ățenia Republicii Slovace în pe rioada de 1 ianuarie 1994
– 1 septembrie 1999, dar care și mai înainte, adic ă până la 31 decembrie 1992 au avut cet ățenia
Republicii Cehoslovacia. Aceste persoane pot face declara ția privind dobândirea cet ățeniei
Republicii Cehe, dac ă cetățenia cehă a acestora nu a fost restabilită în alt mod (art.18b alin.(1)).
Dacă solicitantul cet ățeniei cehe se afl ă într-un stat str ăin, adoptarea declara ției se va face
la ambasada Republicii Cehe, dac ă solicitantul se afl ă în Cehia, adoptarea declara ției se face în
fața uneia dintre autorit ățile competente, la locul de re ședință a acestuia; dac ă solicitantul a avut
vre-o dată o reședință permanent ă pe teritoriul Republicii Cehe, adoptarea declara ției se face la
sediul principal al Direc ției Cetățenie de la Praga (art.18b alin.(2)). Solicitantul restabilirii
cetățeniei cehe va trebui s ă facă dovada urm ătoarelor elemente:
– identitatea proprie – prin certificat de na ștere, buletin de identitate și alte acte care s ă
ateste faptul dobândirii cet ățeniei Republicii Slovace în perioada prestabilit ă de lege (1 ianuarie
1994 – 1 septembrie 1999);
– locația reședinței curente și ultima re ședință în Republica Ceh ă (dacă nu a avut
niciodată reședință în Cehia, indic ă expres acest fapt);
– căsătoria (în cazul în care este sau a fost c ăsătorit) – certificatul de înregistrare a
căsătoriei, certificatul de divor ț, certificatul de deces al so țului decedat;
– componen ța familiei – cu includerea datelor și documentelor despre copii minori (de
până la 18 ani) – certificate de na ștere; dacă adoptarea declara ției este f ăcută de un singur
părinte, legea cere consim țământul expres al celuilalt p ărinte, ca copilul s ă ia cetățenia Republicii
Cehe împreun ă cu celălalt părinte (art.18b alin.(3-4)). Dac ă este cazul tutorelui sau curatorului –
acesta va anexa certificatul de na ștere al copilului și hotărârea judec ătorească rămasă definitivă
privind încuviin țarea tutelei sau instituirea cu ratelei (art.18b a lin.(8)) [49].
Conform art.18b alin.(9) autoritatea competent ă trebuie s ă verifice dac ă sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de lege pentru achizi ția de cetățenie cehă prin declara ție, în cazul în care
aceste condi ții sunt îndeplinite, Oficiul teritorial al Direc ției Cetățenie elibereaz ă un certificat, în
caz contrar emite o decizie de respingere a declara ției. Solicitan ții vor dobândi cet ățenia
Republicii Cehe la data emiterii certificatului de cet ățenie. Legisla ția cehă stabilește și împarte
competen ța organelor care trebui s ă verifice documentele prezentate de solicitant într-un termen
limitativ de 30 de zile. Competen ța este împ ărțită între administra ția publică locală de la locul de

58reședință a solicitantului în Republica Ceh ă, organele de poli ție (dacă solicitantul are permis de
ședere), administra ția militar ă teritorial ă (dacă solicitantul este b ărbat și poate fi supus
încorporării) și Direcția Cetățenie.
Poate solicita restabilirea cet ățeniei cehe și persoana a c ăror părinți au fost cet ățeni ai
Cehoslovaciei pân ă la data de 31 decembrie 1992 (art.18c lit.(b)) și ulterior au dobândit cet ățenia
Republicii Slovace, dac ă până la data respectiv ă avea vârsta de pân ă la 18 ani (art.18c lit.(c)) și
dacă nu a dobândit cet ățenia Republicii Cehia în alt mod. Condi țiile legate de lista documentelor
necesare pentru a fi prezentate, sunt similare:
– identitatea proprie – prin certificat de na ștere, buletin de identitate și alte acte care s ă
ateste faptul c ă s-a născut din p ărinți care au dobândit cet ățenia Republicii Sl ovace în perioada
prestabilit ă de lege (1 ianuarie 1994 – 1 septembrie 1999), precum și faptul că în acea perioad ă
avea vârsta de pân ă la 18 ani;
– dovada cet ățeniei Republicii Slovace (de regul ă se face cu actele din prima grup ă);
– locația reședinței curente și ultima re ședință în Republica Ceh ă (dacă nu a avut
niciodată reședință în Cehia, indic ă expres acest fapt);
– căsătoria (în cazul în care este sau a fost c ăsătorit) – certificatul de înregistrare a
căsătoriei, certificatul de divor ț, certificatul de deces al so țului decedat;
– componen ța familiei – cu includerea datelor și documentelor despre copiii minori (de
până la 18 ani) – certificate de na ștere ș.a. înscrisuri doveditoare (a rt. 18c, alin.(1-4)) [49].
Un copil poate solicita restabilirea cet ățeniei cehe doar cu acordul p ărinților, sau, cel
puțin a unuia dintre p ărinți (art. 18c, alin.(5)). Deși legislația Cehiei nu stabile ște expres vre-o
condiție de vârst ă pentru copil, la un calcul simplu, în eventualitatea c ă acesta s-a n ăscut în
perioada anilor 1994-1999, la moment ul dat (anul 2013) ar avea cel pu țin 14 ani și cel mult 18
ani. Cererea privind restabilirea cet ățeniei trebuie s ă fie însoțite de certificatul de na ștere al
copilului și dovada cet ățeniei Republicii Slovace, precum și dovada cet ățeniei părinților, la
momentul na șterii. În cazul în care declara ția este înaintat ă de copilul cu un singur p ărinte, se
alătură acordul declara ția părintelui legat de faptul dobândirii cet ățeniei cehe, și cazurile care s ă
ateste exceptarea declara ției celuilalt p ărinte – certificatul de deces, hot ărârea definitiv ă de
decădere din drepturile p ărintești, hotărârea de limitare a capacit ății juridice de exerci țiu. În cazul
în care ambii p ărinți ai solicitantului-copil sunt dec ăzuți din drepturile p ărintești (în legisla ția
cehă – lipsiți de responsabilitate p ărintească sau aceast ă responsabilitate parental ă fost
suspendat ă sau restric ționată), și dacă domiciliul stabil a acestora este în Republica Ceh ă,
încuviințarea solicit ării de obținere a cet ățeniei cehe o va face tutorele sau curatorul în a c ărui
custodie se afl ă copilul, în fa ța instanței de judecat ă cehe, din raza domiciliului sau re ședinței

59stabile. În acest caz se va anexa atât acordul tutorelui sau curatorului cât și hotărârea definitiv ă
privind numirea unui tutore sa u curator (art.18c alin.(6)) [49].
Marele Ducat de Luxemburg. Luxemburgul este o monarhie constitu țională cu puțin
peste jum ătate de milion de locuitori, Constitu ția căruia delegheaz ă reglementarea procedurii de
dobândire a cet ățeniei Luxemburgului unei legi or ganice (art.9, alin.(1)), consfin țește drepturile
politice doar pentru cet ățenii ducatului (art.9, alin. (2)) dar, las ă posibilitatea acord ării drepturilor
politice ne-luxemburghezilor prin le gi exprese (art.9, alin.(3)). Condi țiile naturaliz ării și
consecințele juridice ale naturaliz ării, conform art.10 din Constitu ție, sunt stabilite de c ătre
Camera Deputa ților (exponentul puter ii legislative format ă din 60 deputa ți (art.51 alin.(3)) [51],
fiind consacrat principiul egalit ății în fața legii, și accesul exclusiv al cet ățenilor luxemburghezi
la funcții civile și militare din cadrul statului (art. 11).
După cum vom vedea în continuare, institu ția cetățeniei Marelui Ducat de Luxemburg se
fundamenteaz ă aproape exclusiv pe „ jus sanguinis ”. Dubla cet ățenie nu a fost posibil ă multă
vreme, pân ă la adoptarea noii legi privind cet ățenia [52], adoptată la data de 23 octombrie 2008
(intrată în vigoare la 1 ianuarie 2009) care a permis, în anumite condi ții, dubla cet ățenie și
cetățenia multipl ă. Chiar în preambulul Legii „cu privire la cet ățenie”, [53] cetățenia este definit ă
ca legătura juridic ă dintre stat și individ, care se bazeaz ă pe un fapt social de ata șament și
conexiune; aceast ă legătură juridică naște interese și sentimente, dar mai presus de toate – na ște
drepturi și obligații. Ministrul Justi ției a Luxemburgului la acea perioad ă, Luc Frieden, în
cuvântarea sa ținută în fața Camerei Deputa ților, încerca s ă explice motivul schimb ărilor
legislative care permit dubla și multipla cet ățenie în Marele Ducat de Luxemburg anume prin
dorința de integrare a str ăinilor în societatea luxemburghez ă și nedorința acestora de a pierde
definitiv leg ătura cu statul lor de origine: „Many foreigners, throu gh the acquisition of the
Luxembourg nationality, wish to show their attachme nt to our country and th eir will to integrate,
whilst also, through their nationality of origin, wanting to maintain a link with the homeland and
culture of their ancestors. It is in this light that the principle of dua l nationality has been
introduced into Luxembourg law” [126].
Cadrul legal actual al Marelui Ducat de Luxemburg stabile ște dobândirea cet ățeniei prin:
naștere; prin adop ție; prin stabilirea țării de origine, la cerere (prin naturalizare) și prin
redobândire.
a) Dobândirea cet ățeniei prin na ștere. Conform Legii Marelui Ducat de Luxemburg
„cu privire la cet ățenie” din 23.10.2008, art.1, alin.(1-2) , cetățenia este acordat ă prin naștere
copilului n ăscut în patrie sau într-o țară străină, din părinți cetățeni luxemburghezi. Dac ă părinții
copilului sunt necunoscu ți, copilul va ob ține cetățenia luxemburghez ă dacă filiația copilului va fi
stabilită până la împlinirea vârstei de 18 ani sau dac ă până la aceia și vârstă un cetățean

60luxemburghez face o declara ție de recunoa ștere a filia ției în fața unui tribunal na țional, în cazul
decesului p ărintelui acesta trebuie s ă fi fost cet ățean luxemburghez la momentul decesului.
„Noua” lege cu privire la cet ățenie, conține și aplicarea unor reglement ări fundamentate
pe principiul jus loci/jus soli . Astfel, copilul va primi la na ștere cetățenie luxemburghez ă dacă:
– s-a născut pe teritoriul Marelu i Ducat de Luxemburg din p ărinți străini;
– cel puțin unul dintre p ărinți este născut pe teritoriul ducatului.
De asemenea, va ob ține cetățenia luxemburghez ă de origine:
– copilul g ăsit pe teritoriul Luxemburgului cu p ărinții necunoscu ți; În acest caz opereaz ă
prezumția relativă (până la proba contrarie) c ă orice copil g ăsit pe teritoriul Marelui Ducat este
din părinți luxemburghezi;
– copilul n ăscut pe teritoriul Luxemburgului din p ărinți apatrizi, sau din p ărinți ai căror
lege națională nu permite transmiterea cet ățeniei copiilor n ăscuți în străinătate (art.1 alin.3-5)
[52]. În acest caz, p ărinții copilului n ăscut au sarcina s ă probeze situa ția deținerii cetățeniei unui
stat, care nu permite transmiterea cet ățeniei părinților copilului n ăscut în str ăinătate. Faptul este
verificat de reprezentan ții Ministerului Justi ției, care țin registrul acestor state și evidența
acordurilor interna ționale bilaterale și multilaterale.
b) Dobândirea cet ățeniei prin adop ție. Trebuie s ă amintim faptul c ă legea
luxemburghez ă divizează adopțiile în dou ă categorii: adop ții simple și adopții integrale. Spre
deosebire de legisla ția anterioar ă, care permitea transmiterea cet ățeniei doar c ătre copii adopta ți
integral, legea din 2008, vine fa ță de adopții cu o abordare nediscriminatorie și tratează egal
ambele situa ții, transmiterea cet ățeniei luxemburgheze se va f ace indiferent de tipul de
adopție(art.2 alin.(1)) [52]. De asemenea, copilul adoptat va ob ține cetățenie luxemburghez ă
odată cu părintele adoptiv (art.2 alin.(2)) [52].
c) Dobândirea cet ățeniei prin stabilirea țării de origine. Conform art.3 și art.4
persoana este în drept s ă obțină recunoașterea cetățeniei luxemburgheze dac ă s-a născut în
limitele teritoriale ale Marelui Ducat pân ă la data de 1 ianuarie 1920 [52]. Acest drept poate fi
transmis urma șilor pe linie dreapt ă, dacă fac dovada c ă părintele, bunelul ori str ăbunelul, s-a
născut pe teritoriul Luxemburgului și a exercitat drepturile aferente și caracteristice cet ățeanului
luxemburghez – a de ținut o func ție publică sau privat ă, a satisfăcut serviciul militar, a participat
la scrutine electorale sa u chiar a candidat etc.
d) Dobândirea cet ățeniei luxemburgheze prin naturalizare. Condițiile naturaliz ării,
sau a obținerii cetățeniei luxemburgheze la cerere, s unt stabilite prin art.6-7 din Legea Marelui
Ducat de Luxemburg „cu privire la cet ățenie” din 23.10.2008 , și au scopul de garanta coeziunea
socială a solicitantului precum și integrarea cu succes în societatea luxemburghez ă. Solicitantul
trebuie să facă dovada unei integr ări suficiente, care este apreciat ă după următoarele criterii:

61- vârsta; solicitantul trebuie s ă fi împlinit 18 ani în momentul înaint ării cererii;
– reședința; perioada minim ă obligatorie de re ședință în țară este de 7 ani (în vechea lege
(din 1968) era de 5 ani), care trebuie s ă fie consecutivi și să preceadă imediat cererea. În toat ă
această perioadă solicitantul trebuia s ă se fi aflat efectiv în țară, iar juridic, solicitantul trebuie s ă
se fi aflat în posesia unei re ședințe. De la condi ția dată sunt excepta ți doar refugia ții recunoscu ți
de autorit ăți, confirm Conven ției privind statutul re fugiatului din 1951, la ca re perioada dintre
data depunerii cererii de azil și data recunoa șterii statutului de refugiat de c ătre ministrul
competent este echivalat cu perioada unei re ședințe legale în țară.
– cunoștințe lingvistice; solicita ntul va trebui s ă facă dovada cunoa șterii suficiente (active
și pasive) a cel pu țin uneia dintre limbile oficiale, prev ăzute de Legea din 24 februarie 1984
„privind regimul limbilor oficiale în Marele Ducat de Luxemburg” – franceza, germana sau luxemburgheza. Candidatul va sus ține o evaluare scris ă și orală. Sunt scutite de la testare
persoanele care au absolvit cel pu țin 7 ani de școlarizare într-o institu ție de învățământ (public
sau privat) din țară, cei care au ob ținut permis de ședere în țară înainte de 31 decembrie 1984, și
cei care din aceast ă dată au locuit pe teritoriul Luxemburgului. Testarea cuno ștințelor este de
competen ța Institutului Na țional de Lingvistic ă, care și organizeaz ă testările de mai multe ori pe
an. Candidatul va achita o tax ă de participare, care ulteri or i se va rambursa de c ătre stat
(conform Regulamentului de evaluare, indiferent dac ă cererea de natura lizare este acceptat ă sau
nu). Candida ții care se retrag f ără vre-un motiv, sau care nu se prezint ă la timp, se vor putea
reînscrie, dar nu vor putea so licita rambursarea taxei pl ătite. În cadrul test ării, se va verifica dac ă
solicitantul poate urm ări și înțelege o emisiune radio sau prog ram de televiziune, vor fi ruga ți să
se exprime asupra vie
ții lor cotidiene ( fiind puse în discu ție munca, familia, petrecerea timpului
liber) și vor fi ruga ți să-și scrie autobiografia.
– urmarea unor cursuri speciale de cet ățenie; Candidatul trebuie s ă urmeze cel pu țin trei
cursuri de cet ățenie. Cursurile sunt organizate de c ătre Ministerul Educa ției Naționale și
Serviciul de Formare Profesional ă a Adulților – în cadrul mai multor școli secundare, dislocate în
diverse regiuni ale țării. Tematica cursurilor speciale de cet ățenie este diferit ă, solicitantul poate
alege cursurile în func ție de preferin țe, dar în mod obligatoriu este fixat ă tematica primelor dou ă
cursuri – cursul de studierea limbilor oficiale și cursul de studierea legisla ției și drepturilor
fundamentale. Celelalte cursuri pot ajuta solicitantul s ă înțeleagă modelul constitu țional și
sistemul administrativ al stat ului, bazele juridice ale activit ății economice, drepturile conexe
izvorâte din rela țiile de munc ă ș.a. Nu vor fi nevoi ți să parcurgă instruirea în cadrul acestor
cursuri speciale doar pers oanele care nu au obliga ția de a trece test ul de evaluare.
Înscrierea la cursurile de cet ățenie este gratuit ă. Cursurile sunt organizate în mai multe
limbi. Durata unui curs este de minim 2 ore. Cursurile au loc seara sau sâmb ătă dimineața. La

62sfârșitul fiecărui curs nu exist ă nici un examen, participarea se atest ă printr-un certificat emis în
conformitate cu o list ă de prezen ță.
– buna reputa ție; Candidatul trebuie s ă fie cunoscut ca o persoan ă cu o bun ă reputație.
Ministerul Justi ției poate suspenda proces ul de naturalizare dac ă persoana este urm ărită penal în
instanță sau face obiectul unei investiga ții penale pe teritoriul Luxemburgului, sau, dac ă
persoana a fost condamnat ă în țară ori în străinătate la pedepse privative de libertate ce dep ășesc
1 an (cu respectarea principiului legalit ății încrimin ării pentru str ăinul condamnat în str ăinătate –
adică fapta să constituie infrac țiune și conform legii luxemburgh eze). Persoana care a isp ășit o
pedeapsă privativă de libertate va putea depune cerere de naturalizare abia dup ă trecerea
termenului de 15 ani din momentul isp ășirii pedepsei.
Procedura de naturalizare începe cu depunerea de c ătre străin a unei cereri scrise la
municipalitatea de re ședință, adresată Ministerului Justi ției (art.10) [52]. Persoana solicitant ă o
depune personal și trebuie s ă atașeze următoarele documente:
– certificatul de na ștere, și, dacă este cazul certificatele de na ștere ale copiilor minori ai
solicitantului;
– formularul autobiografic tipizat (data, locul na șterii, studii etc.);
– certificatul emis de municipalitate care s ă ateste perioada obligatorie de re ședință
permanent ă (minim 7 ani);
– o copie legalizat ă a actului de identitate al solicitantului (buletin de identitate, carte de
identitate sau pa șaport); pentru refugia ții oficial recunoscu ți de către autorit ățile statului –
certificatul eliberat de Ministerului Justi ției, care s ă le confirme statutul;
– cazierul judiciar (extrasul din eviden țele poliției) eliberat de poli ția luxemburghez ă și
cazierul judiciar eliberat de autorit ățile statului de origine;
– certificatul eliberat de Institutului Na țional de Lingvistic ă care să ateste sus ținerea cu
succes a testelor de evaluare la una din limbile oficial vorbite în Marele Ducat de Luxemburg;
– certificate care s ă confirme participarea la minim trei cursuri speciale de cet ățenie
[125] .
Toate documentele trebuie s ă fie traduse, în francez ă sau german ă, de un traduc ător
autorizat. Municipalitatea de re ședință a solicitantului transmite cererea de naturalizare,
împreună cu actele anexate în mod direct și imediat, la Ministerul Justi ției, Serviciului de
cetățenie (Service de l’indigénat). Decizia de a acorda sau respinge cererea de naturalizare este
prerogativa ministrului justi ției. Legea stabile ște și o procedur ă specială, foarte rar folosit ă, când
decizia de naturalizare este votat ă de Parlament (Camera Deputa ților). În cadrul procedurii
speciale, chiar dac ă nu sunt îndeplinite toate condi țiile de naturalizare, cet ățenia luxemburghez ă
este acordat ă străinului adult care s-a remarcat prin serv icii aduse Marelui Ducat de Luxemburg.

63În cadrul procedurii speciale, lipsa ce rerii de naturalizare poate fi suplinit ă cu o propunere venit ă
din partea Guvernului Marelu i Ducat (conform art.8-9)[52] .
e) Redobândirea cet ățeniei luxemburgheze . Legea din 23 octombrie 2008, înlesne ște și
simplifică procedura de redobândire a cet ățeniei luxemburgheze. Prin recunoa șterea dublei și
multiplei cet ățenii, persoana care redobânde ște cetățenia luxemburghez ă nu mai pierde cet ățenia
străină avută. Textul legal stabile ște trei cazuri de redobândire a cet ățeniei, fără a lua în
considerare redobândirea cet ățeniei prin stabilirea țării de origine (art.3-4), pentru persoanele
care s-au n ăscut pe teritoriul Mare lui Ducat înainte de 1920 și descenden ții direcți ai acestora.
Analiza tuturor trei ipoteze de redobândire, reglementate expres, le vom analiza mai jos.
I ipoteză. Conform art.14 din Legea din 2008, poate redobândi cet ățenia luxemburghez ă
o persoan ă care a avut cet ățenia prin na ștere, dar ulterior a pierdut-o prin achizi ția unei cet ățenii
străine [52] . El va putea s ă-și păstreze cet ățenia străină, dacă legea str ăină permite acest lucru.
Condițiile de redobândire sunt acelea și cu condi țiile de naturalizare: vârst ă de minim 18 ani,
bună reputație, certificatul de sus ținere cu succes a test elor la Institutul Na țional de Lingvistic ă,
certificatele de participare la mi nim trei cursuri speciale de cet ățenie. Printre actele prezentate
trebuie să se regăsească certificatul de na ștere emis de autorit ățile luxemburgheze, care s ă ateste
faptul că persoana a avut cet ățenia luxemburghez ă de origine înainte de a o pierde. Solicitantul
trebuie să prezinte toate documentele pe care autorit ățile publice le solicit ă, considerându-le
necesare pentru evalua rea cazului. Se p ăstrează obligația prezent ării originalelor și copiilor
legalizate și traduse în francez ă și germană.
Procedura se simplific ă prin faptul c ă solicitantul redob ândirii nu trebuie s ă facă dovada
prin certificatul de ședere legal ă. Solicitantul redobâ ndirii trebuie s ă înainteze o declara ție de re-
dobândire (re-achizi ție) la oficiul de stare civil ă din raza ultimului loc de re ședință în Marele
Ducat, în lipsa acestuia declara ția de re-achizi ție se înainteaz ă oficiului de stare civil ă a
municipiului Luxemburg. Declara ția de re-achizi ție a cetățeniei luxemburgheze se accept ă sau se
respinge de ministrul justi ției printr-un ordin ministerial. Re-achizi ția este refuzat ă persoanei f ără
o reputație bună sau persoanei care în timpul desf ășurării procedurii a f ăcut declara ții false, a
ascuns fapte importante ori a ac ționat în mod fraudulos. Respingerea declara ției de re-achizi ție a
cetățeniei luxemburgheze poate face obiectul unui recurs în fa ța Tribunalului Administrativ al
Marelui Ducat. So licitantul poate depune o contesta ție privind ordinul mini sterial de refuz, în
termen de 3 zile de la data notific ării ordinului (aducerii la cuno ștință). Contesta ția este
examinată în cel mult 40 de zile din momentul înregistr ării la grefa Tribuna lului, iar prezen ța
persoanei care face contesta ția este obligatorie la aceast ă ședință.
II ipotez ă. Poate redobândi cet ățenia luxemburghez ă o persoan ă, care a avut un
bunic/bunic ă cu cetățenie luxemburghez ă la data de 1 ianuarie 1900 – este situa ția descris ă la

64art.29 din Legea cu privire la cet ățenia luxemburgheze. Bineîn țeles un asemenea caz de
redobândire este limitat în timp și presupune urm ătoarele condi ții:
– condiția unei descenden țe directe pentru solicitantul de redobândire (re-achizi ție) dintr-
un părinte, bunic, str ăbunic care la data de 1 ianuarie 1900 era cet ățean luxemburghez;
Solicitantul poate merge cu dovada leg ăturii directe de rudenie, din genera ție în genera ție;
– vârsta solicitantul ui de minim 18 ani;
– condiția unei bune reputa ții.
Cadrul legal (art.29) stabile ște un termen limitativ de 10 ani pentru solicitan ții unei
asemenea re-achizi ții. De aceea, solicitarea de re-achizi ție a cetățeniei în baza leg ăturii de
rudenie cu un str ăbun cetățean luxemburghez, trebuie f ăcută în fața oficiului de stare civil ă până
la data de 31 decembrie 2018 [52] . Cererea de re-achizi ție trebuie s ă fie înaintat ă oficiul de stare
civilă de la locul de re ședință al solicitantului, în lipsa acestuia – de la ultimul loc de re ședință
sau oficiul central din Luxemburg [125, p.18] .
Procedura de urmat și documentele solicitate sunt identice cu cele men ționate la situa ția
anterioară. Sunt cerute a fi prezentate: certificatul de na ștere a străbunului, eliberat de Ministerul
Justiției, Serviciului de cet ățenie (Service de l’indigénat) care s ă ateste faptul c ă solicitantul a
avut un bunic, care pân ă la data de 1 ianuarie 1900 a fost cet ățean luxemburghez; certificatul de
naștere al solicitantului, emis de oficiul st ării civile din raza municipiului de re ședință;
certificatele de na ștere ale copiilor minori (dac ă este cazul); chestionarul autobiografic (furnizat
de Ministerul Justi ției, tipizat) [125, p.22]; originalul și copia autentificat ă a pașaportului
solicitantului; extrasul din eviden țele poliției luxemburgheze emis de Departamentul de Poli ție al
Procuraturii Publice (Parchetul General); extrasul din eviden țele polițienești străine (cazierul
judiciar) în cazul în care solicitantul este domiciliat în str ăinătate. Solicitantul va trebui s ă
prezinte și oricare alte documente, considerate necesare și solicitate de autorit ăți [125, p.42] .
Legea luxemburghez ă oferă și posibilitatea legal ă de schimbare a numelui de familie în cadrul
aceleiași proceduri de re-achizi ție a cetățeniei. Astfel, împreun ă cu solicitarea de re-achizi ție,
solicitantul face o cerere în acest sens, în confor mitate cu Legea din 07 iunie 1989 „cu privire la
schimbarea numelui”.
III ipotez ă. Conform art. 31 din Legea din 2008, poate redobândi cet ățenia
luxemburghez ă femeia care a pierdut cet ățenia Marelui Ducat f ără să fi exercitat un act de voin ță
în acest sens. Aceast ă reglementare vine s ă „repare” nedreptatea juridic ă care se s ăvârșea
anterior prin Legea din 1968 și menținută până la modificarea legii din anul 1975, când femeia
căsătorită care dobândea cet ățenia soțului său automat pierdea cet ățenia luxemburghez ă fără să-și
dorească acest fapt și fără să manifeste vre-o voin ță în acest sens. În a cest caz, legea stabile ște că
cetățenia poate fi redobândit ă printr-o declara ție (tipizat ă) în acest sens depus ă la oficiul st ării

65civile, din raza domiciliului sau re ședinței legale, sau din raza ultimului domiciliu sau re ședințe
legale pe teritoriul Luxemburgului. Din dorin ța de a repara urgent st area de lucruri, legea
stabilește un termen limitativ pentru autorit ăți (Ministerul Justi ției) – 8 zile – care începe s ă
curgă din data depunerii declara ției, – pentru a acorda cet ățenia și a certifica acest fapt [52] .
Condițiile ce sunt necesare a fi îndeplinite se refer ă la:
– probarea faptului ca solicitanta a avut cet ățenie luxemburghez ă, obținută prin naștere,
prin naturalizare sau prin op țiune (având în vedere faptul c ă vechea legisla ție în materie de
cetățenie stabilea sistemul op țional în materie de cet ățenie);
– probarea faptului c ă solicitanta și-a pierdut cet ățenia luxemburghez ă înainte de iulie
1975, ca urmare a c ăsătoriei cu un cet ățean străin, fără vre-o manifestare de voin ță în acest sens
[125, p.46] .
Legea solicit ă femeii care solicit ă redobândirea cet ățeniei înaintarea unei cereri de re-
achiziții, la oficiul de stare civil ă de la locul de re ședință, sau de la locul ultimei re ședințe avute
pe teritoriul Marelui Ducat, sau (dac ă are reședința în străinătate) la oficiul central din
Luxemburg. Se cer a fi anexate certi ficatul emis de Ministerul Justi ției, Serviciului de cet ățenie
(Service de l’indigénat) care s ă ateste faptul c ă solicitanta a avut cet ățenie luxemburghez ă înainte
de a dobândi cet ățenia de drept a so țului; certificatul de na ștere emis de grefa municipalit ății
competente, certificatele copiilor minori (dac ă este cazul); pa șaportul și copia solicitantei precum
și alte acte pe care autorit ățile le consider ă relevante pentru evaluare.
În toate cazurile de redobândire (re-achizi ție) a cetățeniei – stabilite de art. 14, 29 și 31
[52], autorit ățile solicit ă aplicanților un certificat din partea autorit ăților țării de origine (fie
direct, fie prin ambasade și consulate), din care s ă rezulte concluzia dac ă persoana î și mai poate
păstra cetățenia de origine în cazul în care o va redobândi pe cea luxemburghez ă [125, p.47] .
Confedera ția Elvețiană. Contrar aparen țelor, Elveția nu este un stat na țional, ci este o
confedera ție format ă din 26 cantoane (art.1 din Constitu ția Confedera ției Elvețiene) [59] .
Cantoanele au statut constitu țional permanent și un grad mare de independen ță. Conform art.3 al
Constituției , toate cele 26 de cantoan e au suveranitate proprie și sunt egale dup ă statut. Cu toate
diferențele considerabile într e cantoane, în deosebi în materie de popula ție și suprafață, fiecare
canton are propria constitu ție, propriul parlament, guvern și instanțe judecătorești. Popula ția unui
canton variaz ă între 15.000 de locuitori (Appenzell Innerrhoden) și 1.253.500 (Zürich), iar
diferențele de suprafa ța ocupată variază între 37 km² (Basel-Stadt) și 7.105 km² (Graubünden)
[108, p.1309]. Cantoanele acoper ă în total 2.485 de comune. În interiorul teritoriului elve țian
există două enclave: Büsingen care apar ține Germaniei, și Campione d'Italia ce apar ține Italiei
[144] . Teritoriul Elve ției este supus unei triple jurisdic ții legale: comuna, cantonul și nivelul
federal – ceea ce inevitabil se r ăsfrânge asupra reglement ării cetățeniei elve țiene. Constitu ția

66federală din 1848 pune bazele unui sistem de democra ție directă și unui model de guvernare cu
regim de adunare. De și prezintă interes modelul sistemului constitu țional adoptat de Elve ția și
forma de stat a acesteia, nu ne permitem s ă facem prea multe deta lieri, altfel risc ăm să depășim
limitele stabilite de tema noastr ă de investiga ție.
Relațiile dinte Uniune (Confedera ție) și cantoane sunt reglementate în art.42-53 din
Constituția Confedera ției Elvețiene. Are loc o delimitare de competen țe, în cadrul c ăreia
Uniunea î și rezervă domeniile și sarcinile care impun un grad de uniformitate, continuitate și
coerență. Cantoanele coopereaz ă și se susțin reciproc, mai ales în domeniul juridic și
administrativ (art.44 alin.(2)), pr in eforturi legislative particip ă la formarea cadrului normativ
general (art.45 alin.(1)), iar Uniunea ia în considerare interesele acestora la înf ăptuirea politicii
interne și externe (art.45 alin.(2)). Cu toat ă independen ța și autonomia cantoanelor (art.47),
acestea sunt obligate la realizarea și traducerea în via ță a actelor normative și de administrare
emise de autorit ățile Uniunii, [59] iar în cazul unor contradic ții dintre actele normative unionale
și actele normative cantonale, se aplic ă prioritar cele unionale (art.48). Constitu ția Elveției
stabilește și o autonomie a comunelor în cadrul cantoanelor (art.50), obligând autorit ățile
cantonale și unionale s ă țină cont de amplasarea geografic ă și particularit ățile localit ății sau
orașului, precum și impactul actelor normative asupra acestora.
Confedera ția, cantoanele și municipalit ățile (autoadministrarea comunelor) împart
funcțiile și sarcinile statului. Dup ă cum am spus anterior, Elve ția are trei nivelu rile de guvernare:
Confedera ția, cantoanele și municipalit ățile. Confedera ția, ca nivelul supe rior, a preluat doar
acele sarcini care-i sunt transferate în mod explicit prin Constitu ția Federal ă, de exemplu
apărarea națională, reglementarea traficului rutier sau electroenergetica. Competen ța cantoanelor
este redus ă la probleme ce țin de sistemul asisten ței sociale, sistemul impozitelor sau sistemul
școlar. Cele aprox. 2700 de municipalit ăți, sunt preocupate de sarc ini concrete la nivelul fiec ărei
localități, de exemplu înregistrarea localnicilor, gestionarea sarcinilor și treburilor în gospod ăria
locativ-comunal ă etc. Anume municipalit ății, revine în ultim ă instanță, sarcina examin ării
cererilor privind acordarea cet ățeniei elve țiene și pronunțarea deciziei finale, ținând cont de
normele generale (cadrul unional), de normele concrete (cantonale) și de
comportamentul/atitudinea solici tantului în localitatea dat ă.
Constituția Confedera ției Elvețiene consfin țește: egalitatea de șanse (art.2 alin. (3)),
principiul legalit ății (art.5 alin.(1)), ocroti rea interesului public (art.5 alin.(2)), demnitatea uman ă
(art.7), egalitatea în drepturi și nediscriminarea (art.8); protec ția față de acțiunile arbitrare,
samovolnice și abuzive ale autorit ăților statului (art.9), protec ția vieții private (art.13), libertatea
credinței și conștiinței (art.15), libe rtatea opiniilor și informa ției (art.16), libertatea mass-media
(art.17), libertatea asocierilor (art.23) și întrunirilor (art.22), etc. În ceea ce prive ște materia

67cetățeniei, Constitu ția nu doar stabile ște neexpulzarea, neextr ădarea și nedeportarea cet ățenilor
elvețieni (art.25) – reglementare comun ă și frecvent întâlnit ă în legisla țiile statelor europene – ci
rezervă un întreg capitol (al II -lea) pentru a reglementa și uniformiza legisla ția confedera ției în
materie de cet ățenie și drepturi politice [59] .
Astfel, este cet ățean elvețian persoana care are cet ățenia comunei și cetățenia cantonului
(art.37 alin.(1)), sunt interzise discrimin ările între cet ățeni în baza cet ățeniei cantonului (art.37
alin. (2)). Autorit ățile Uniunii (Confedera ției) își rezervă dreptul de a reglementa dobândirea
cetățeniei elve țiene de origine (de drept), în urma c ăsătoriei sau prin adop ție. De asemenea,
autoritățile Uniunii au dreptul s ă reglementeze pierderea cet ățeniei elve țiene și restabilirea
cetățeniei elve țiene (art.38, alin.(2)). Confedera ția va stabili cerin țele minime pentru
naturalizarea str ăinilor de c ătre cantoane, și va emite permisele de natu ralizare (art.28 alin (2)).
Confedera ția se oblig ă să faciliteze ob ținerea cet ățeniei elve țiene pentru copiii str ăini, fără
cetățenie (apatrizi) (art.38 alin. (3)) [59] .
În cadrul aceluia și capitol, sunt consfin țite drepturile politice ale cet ățenilor elve țieni,
care pot fi realizate doar în comuna și cantonul respectiv (de re ședință) (art.39). Uniunea le
reglementeaz ă doar la nivel federal, iar cantoanele – la concret, în teritoriu. Nimeni nu poate
exercita drepturile sale politi ce decât într-un singur canton. Dac ă persoana și-a schimbat
reședința, mutându-se cu traiul într-un alt canto n, va putea exercita dreptul de vot abia dup ă o
perioadă de 3 luni de la mutare. Confedera ția încurajeaz ă legăturile și relațiile stabilite între
cetățenii elvețieni stabili ți peste hotare și Confedera ția Elvețiană, acordând sprijin organiza țiilor
nonguvernamentale ce urm ăresc acest scop [59] . În mod exclusiv, autorit ățile Confedera ției își
rezervă dreptul de a adopta acte normative care s ă reglementeze drepturile și obligațiile
cetățenilor elve țieni stabili ți în străinătate, în sfera drepturilor politice, obliga ției satisfacerii
serviciului militar, asisten ței de stat și asigurării sociale.
Cetățenia elve țiană este reglementat ă prin Legea din 29 septembrie 1952 „privind
dobândirea și pierderea cet ățeniei elve țiene”, cu modific ările și complet ările făcute în anii 1984
și 1990 [60] . Cadrul normativ instituit se bazeaz ă exclusiv pe aplicarea principiului jus
sanguinis , precum și pe recunoa șterea și confirmarea celor dou ă componente – reglementarea
unională (condiții general – obligatorii, standarde minime instituite) și reglement ări cantonale
(cu reglement ări specifice și deseori mai drastice).
Achiziționarea de drept a cetățeniei elve țiene, la na ștere, se face pentru:
– copilul n ăscut din c ăsătorie, ai c ăror părinți sunt cet ățeni elvețieni, indiferent de locul
nașterii (indiferent de stat);
– copilul n ăscut în afara c ăsătoriei dintr-o mam ă cu cetățenie elvețiană, indiferent de locul
nașterii;

68- copilul n ăscut în afara c ăsătoriei, dintr-un tat ă cu cetățenie elvețiană, a cărui filiație este
recunoscut ă, sau care ulterior se c ăsătorește cu mama copilului (art.1) [60] .
În momentul dobândirii cet ățeniei unionale (a Confedera ției), copilul ob ține și cetățenia
cantonului și a comunei pe care o au p ărinții. Dacă părinții au cetățenie cantonal ă diferită, copilul
va avea cet ățenia cantonal ă a părintelui sub al c ărui nume de familie a fost înregistrat (art.4) [60] .
Jus loci/jus soli nu se aplic ă în Elveția, ceea ce înseamn ă că simplul fapt al na șterii pe teritoriul
elvețian nu ofer ă automat cet ățenie. Excep ție face doar cazul copilului g ăsit pe teritoriul Elve ției,
din părinți necunoscu ți. Autorit ățile cantonale vor determina pentru nou-n ăscut cetățenia
comunei. Cet ățenia elve țiană va înceta de drept dac ă se face proba cet ățeniei copilului g ăsit
(art.6) [60] .
Cetățenia elve țiană poate fi dobândit ă prin adop ție (art.7). Poate fi adoptat doar un
minor str ăin, care în momentul adop ției obține cetățenia unional ă, cantonal ă și a comunei
adoptatorului.
Dobândirea cet ățeniei elve țiene prin naturalizare este reglementat ă prin art.12-17 din
Lege, stabilind c ă în cadrul procedurii ordinare solicitantul poate ob ține cetățenia unional ă, o
cetățenie cantonal ă și o cetățenie a comunei (art.12 alin.(1)). De asemenea, când pierde cet ățenia
unională, persoana pierde și cetățenia cantonal ă și cea a comunei (art.11).
Cererile sunt înaintate Bi roului Federal de Migra ție și Naturalizare (Bundesamt), care în
cadrul unei proceduri de pre-aprobare va verifica dac ă solicitantul naturaliz ării este inclus într-o
comunitate elve țiană, are permis de ședere legal ă și permanent ă în Elveția, cunoaște tradițiile și
obiceiurile elve țiene, cunoa ște principiile și normele statului de drept, și, prin admiterea cererii
nu este pus ă în pericol securitatea intern ă și externă a statului (art.14).
Condițiile generale pe care trebuie s ă le întruneasc ă solicitantul naturaliz ării sunt:
a) Persoana trebuie s ă fi locuit în Elve ția nu mai pu țin de 12 ani, și dintre care trei ani,
dintre cei cinci anteriori înaint ării solicitării (art.15 alin.(1)). Cerin ța de 12 ani poate fi „ajustat ă”
în funcție de persoana solicitantului, astfel, dac ă acesta a locuit în Elve ția când avea vârsta de la
10 la 20 ani, perioada respectiv ă d e t r a i s e c o n s i d e r ă dublă (art.15 alin.(2)) – un copil care a
locuit cu p ărinții săi în Confedera ție, de la 11 la 15 ani, se consider ă ca a locuit 8 ani și nu 4 cât
au fost în mod normal. De asemenea perioada afl ării în Elve ția se dubleaz ă pentru persoana care
era căsătorită cu un cet ățean elvețian prin na ștere (art.15 alin.(3)). În ceea ce prive ște cazul
persoanelor c ăsătorite cu cet ățeni elvețieni, cerin ța legală stabilește ca suficient ă, aflarea în
Elveția, în reședință comună, pe durata a cel pu țin 5 ani, dintre care mi nim 3 anterior depunerii
cererii de naturalizare. (art.15 alin.(4)). Condi țiile sunt aplicabile și persoanelor aflate în
parteneriate cu cet ățenii elvețieni (art.15 alin.(5))

69b) Persoana s-a integrat în societatea elve țiană, cunoaște normele de drept și obiceiurile
țării. Este o condi ție cât se poate de concret ă, deoarece procedura de naturalizare este
reglementat ă diferit, de fiecare dint re cele 26 de cantoane elve țiene. Legea cantonului poate
stabili ca hot ărârea de încet ățenire sau decizia de naturalizare s ă fie adoptat ă de autorit ățile
municipale, de cele mai multe ori – la adunarea localit ății (comunei sau munici piului) (art.15a).
c) Persoana nu prezint ă pericol pentru s ecuritatea Confedera ției Elvețiene și pentru
ordinea și liniștea public ă.
Calea procedural ă de urmat este reglementat ă de art.15b din Lege, și începe dup ă ce sunt
verificate, pe plan local, actele depuse de solicitantul naturaliz ării. Ele pleac ă în „sus” spre
canton și confedera ție (departamentul de justi ție și poliție) unde se face o prim ă verificare
(procedura de pre-aprobare ) dacă persoana în cauz ă este eligibil ă – nu e vre-un criminal
periculos, urm ărit de Interpol, nu a fost sub observa ția și urmărirea poli ției federale pentru
activități suspecte sau d ăunătoare Confedera ției Elvețiene, etc. Dup ă ce se prime ște avizul
autorităților Unionale, actele se întorc pe acela și drum înapoi și se inițiază o acțiune de verificare
a persoanei pe plan local, de c ătre poliția cantonal ă sau local ă (sau de amândou ă) din care face
parte și o vizită (sau mai multe) a poli țistului (poli țiștilor) la domiciliu și o „convorbire” cu
solicitantul(a). Reprezentan ții poliției întocmesc un raport privind informa țiile adunate
(obligatoriu vor discuta cu vecinii, cu angajatorul solicitantului etc.) iar cele v ăzute și discutate la
domiciliu vor trece în raport; pe care și îl înainteaz ă la Oficiul poli țienesc sau persoanei
responsabile pentru încet ățenire (dac ă e cazul unei comune mici). Raportul organului de poli ție
face dosarul complet și determin ă înaintarea acestuia executivului local – consiliului or ășenesc
sau adunării cetățenilor (dac ă e o comun ă mică) care va decide, atunci când „îi vine rândul”
dosarului, într-o ședință și dă verdictul [133] . Cantoanele doresc s ă se asigure c ă în cantonul de
naturalizare nu doar legea și ordinea public ă dar și viața privată a comunit ății va fi respectat ă
(art.15c). Legisla țiile cantonale acord ă o mare încredere hot ărârii cetățenilor, astfel respingerea
cererii de naturalizare nu trebuie s ă fie justificat ă, iar aleg ătorii pot refuza o cerere de
naturalizare (are loc scoater ea dosarului de pe rol) dac ă o c erer e în ace st sen s a f o st f ăcută și
justificată (art.15b alin. (2)). Actul de acordare a cet ățeniei de onoare unui cet ățean străin, fără o
confirmare și aprobare prealabil ă la nivelul cantonului și Confedera ției, va fi lovit de nulitate și
nu va produce efectele unei naturaliz ări (art.16) [60] .
Până la momentul întrunirii condi țiilor de încet ățenire, ceea ce este un proces de durat ă,
candidata(ul) la cet ățenie se conformeaz ă legislației privind regimul de ședere legal ă în Elveția.
Persoana va ob ține permis de ședere permanent ă – permisul „B” (anual), ulterior trece la
permisul „C” (de stabilire) care se acord ă după 5 ani sau 10 ani (în cazul cet ățenilor români și
bulgari, și aproape imposibil de ob ținut pentru resortisan ții statelor non-UE). Permisul „C”

70acordă persoanei în cauz ă, în principiu, acelea și drepturi ca și cele pe care un cet ățean elvețian cu
excepția faptului c ă „nu poate s ă aleagă și să fie ales”, nu poate s ă lucreze ca și salariat la
instituții locale, cantonale sau federale și nu poate s ă efectueze serviciul militar. Ceea ce probabil
e cel mai important îns ă, este faptul c ă nu mai are nevoie de permis de lucru sau mai bine zis are
un permis de lucru definitiv. Permisul C se pierde, în principiu, dac ă persoana în cauz ă părăsește
Elveția pentru un termen mai mare de 6 luni, f ără a notifica autorit ățile.
Datorită celor expuse mai sus, referitor la procedur ă și competen ță, este lesne de în țeles
de ce legisla ția elvețiană stabilește și cazuri de naturalizare facilitar ă, pentru:
– soțul străin al unui cet ățean elvețian, care a tr ăit în comunitate conjugal ă cel puțin 6 ani,
chiar și peste hotare, și care are leg ături strânse cu Elve ția (art.28);
– un cetățean străin (după cetățenie și naționalitate) care a locuit în Elve ția cel puțin 5 ani,
crezând cu bun ă credință că este elve țian, fiind tratat ca atare de autorit ățile cantonale și
comunale (art.29). Caz foarte rar întâlnit în practic ă, despre care recunosc și autoritățile elvețiene
[134];
– copilul minor apatrid, care a locuit în Elve ția cel puțin 5 ani, dintre care minim un an
înainte de aplicare (art.30);
– copilul cet ățean străin care nu a împlinit vârsta de 23 ani, dac ă nu a fost inclus într-o
altă procedur ă de dobândire a cet ățeniei (de naturalizare) de c ătre părinții săi, și dacă a locuit în
Elveția cel puțin 5 ani, dintre care un an imediat înainte de aplicare. Copilul trebuie s ă fie minor
la momentul depunerii cererii și să aibă legături strânse cu Elve ția (art.31a).
– copilul cet ățean străin, care nu a fost în m ăsură să obțină cetățenia elvețiană la naștere
deoarece, anterior momentului na șterii sale, unul dintre p ărinți sau ambii au pierdut cet ățenia
elvețiană, cu condi ția legăturilor strânse cu Elve ția (art.31b);
– copilul cet ățean străin, din căsătoria unei femei elve țiene cu un str ăin (dar ne-n ăscut de
femeie), cu condi ția legăturilor strânse cu Elve ția (art.58a);
– copilul nelegitim al unui tat ă elvețian, ce face o cerere pân ă la împlinirea vârstei de 23
ani („ până la încheierea anului 22 al copilului ”), cu condi ția legăturilor strânse cu Elve ția
(art.58c).
Redobândirea cet ățeniei elve țiene, sau așa cum sun ă în original ă – reintroducerea în
cetățenie (wiedereinbürgerung ) – este posibil ă doar pentru persoanele care au pierdut cet ățenia
dar au în c ontinuare leg ături strânse cu Elve ția („sunt conectate”) (a rt.18) [60]. Redobândirea
cetățeniei este reglementat ă expres de c ătre Legea federal ă din 3 octombrie 2003 „dobândirea
cetățeniei de c ătre persoane cu origine elve țiană” [61]. Redobândirea cet ățeniei elve țiene poate fi
solicitată în cazul dec ăderii din cet ățenie, căsătoriei cu un str ăin sau retragerii cet ățeniei.
Condițiile decăderii din cet ățenie – „cazului general de pierdere” – este reglementat de art. 10:

71„Cetățenia elvețiană a copilul n ăscut dintr-o femeie elve țiană și un străin, pe teritoriul statului
străin, se pierde dac ă până la vârsta de 23 de ani copilul nu a fost înregistrat la autorit ățile
federale elve țiene”. Condi țiile pe care trebuie s ă le întruneasc ă solicitantul sunt reglementate în
art.21 și 23 ale Legii din 29.09.1952 „privind dobândirea și pierderea cet ățeniei elve țiene”,
astfel:
– solicitantul redobândirii ( reintroducerii în cet ățenie) nu trebuie s ă pună în pericol
securitatea intern ă și externă a Elveției;
– cunoaște normele de drept și obiceiurile țării cantoanelor; textul legal face doar o
trimitere sugestiv ă la cunoașterea uneia dintre limbile oficiale și la șederea legal ă în țară;
– a depus o solicitare în scris pentru reintroducerea în cet ățenie;
– nu au trecut 10 ani din momentul pierderii cet ățeniei elve țiene (art.21) [60].
Persoanei c ăreia ia fost retras ă cetățenia elvețiană, poate înainta cerere a de reintroducere
numai dup ă un an de stabilire legal ă în Elveția (art.23 alin.(1)). La pr imirea cererii, autorit ățile
federale vor solicita și consulta în mod prio ritar opinia cantonului și comunei a c ărei cetățenie a
deținut-o persoana (art.24 și art.25). Problema reintroducerii în cet ățenie elve țiană este de
competen ța autorităților federale, dar cantoanele și comunit ățile au un drept de recurs. La drept
vorbind, redobândirea cet ățeniei elve țiene nu este atât de facil ă, chiar și pentru persoanele cu
legături mai mult decât stabile cu societatea elve țiană. Unde mai pui c ă pașaportul elve țian (roșu
cu cruce alb ă) și-a pierdut foarte mult din atractivitate pentru c ă, în general, nu mai aduce nici un
avantaj, în special de la intrarea în vigoare a Acordurilor Schenghen [13].
Cel mai elocvent exemplu, în c onfirmarea celor spuse, îl afl ăm în datele statistice [135]:
numărul total de naturaliz ări în Confedera ție pentru anul 2012 – 35 056 (dintre care: persoane cu
reședință în Elveția – 33 525, persoane cu re ședință în străinătate – 1531). Analiza ulterioar ă a
statisticii relev ă următorul tablou: naturaliz ări ordinare – 26 221, naturaliz ări facilitare – 8 718, și
doar 117 redobândiri (rein troduceri în cet ățenie). Cel mai des solicit ă și obțin restabilirea
cetățeniei elve țiene francezii (28 persoane în 2012), nem ții (10 persoane), brazilienii (5
persoane), americanii (4 persoane) și italienii (3 persoane).
Dacă urmărim statistica naturaliz ărilor în Confedera ție, între anii 1986 – 2012 [136],
observăm câteva aspecte ale evolu ției: primul – cre șterea num ărului de încet ățeniri (având în
vedere num ărul total al popula ției Elveției – de 7 952 600 locuitori estimat în 2011 [137], care
contrar a șteptărilor, totu și nu este atât de „modest”); al doilea – cre șterea num ărului de
naturalizări facilitare, ca o urmare a modific ării cadrului legislativ elve țian între anii 1990-1992,
prin care au fost stabil ite noi categorii de solicitan ți; al treilea – sc ăderea num ărului persoanelor
care solicit ă și obțin redobândirea cet ățeniei elve țiene (reintroducerea în cet ățenie elvețiană), ca
urmare a modific ărilor aduse prin Legea din 2003, care exercit ă o acțiune restrictiv ă asupra

72potențialilor candida ți la redobândirea cet ățeniei, acordând șanse reale de re dobândire doar
persoanelor de na ționalitate elve țiană. Pentru a confirma cele spuse, aducem exemplul de mai
jos:
în 1986 – 8 092 naturaliz ări (dintre care facilitare doa r 85), redobândiri – 584 persoane;
în 1987 – 7 552 naturaliz ări (dintre care facilitare 121) , redobândiri – 650 persoane;
în 1988 – 7 595 naturaliz ări (dintre care facilitare 126) , redobândiri – 911 persoane;
în 1989 – 7 718 naturaliz ări (dintre care facilitare 402) , redobândiri – 650 persoane;
în 1990 – 6 183 naturaliz ări (dintre care facilitare 337) , redobândiri – 719 persoane;
în 1991 – 5 872 naturaliz ări (dintre care facilitare 329) , redobândiri – 549 persoane;
în 1992 – 10 203 naturaliz ări (dintre care facilitare 4 500) , redobândiri – 323 persoane;
în 1993 – 12 902 naturaliz ări (dintre care facilitare 6 373) , redobândiri – 313 persoane;
în 1994 – 15 258 naturaliz ări (dintre care facilitare 6 575) , redobândiri – 343 persoane;
în 1995 – 17 453 naturaliz ări (dintre care facilitare 5 942) , redobândiri – 254 persoane;
în 1996 – 20 077 naturaliz ări (dintre care facilitare 7 203) , redobândiri – 326 persoane;
în 1997 – 19 460 naturaliz ări (dintre care facilitare 6 260) , redobândiri – 288 persoane;
în 1998 – 21 705 naturaliz ări (dintre care facilitare 7 179) , redobândiri – 248 persoane;
în 1999 – 21 698 naturaliz ări (dintre care facilitare 6 818) , redobândiri – 246 persoane;
în 2000 – 30 452 naturaliz ări (dintre care facilitare 9 759) , redobândiri – 275 persoane;
în 2001 – 30 075 naturaliz ări (dintre care facilitare 10 563) , redobândiri – 273 persoane;
în 2002 – 38 833 naturaliz ări (dintre care facilitare 11 400) , redobândiri – 217 persoane;
în 2003 – 37 070 naturaliz ări (dintre care facilitare 9 865) , redobândiri – 190 persoane;
în 2004 – 36 957 naturaliz ări (dintre care facilitare 9 460) , redobândiri – 155 persoane;
în 2005 – 39 753 naturaliz ări (dintre care facilitare 7 893) , redobândiri – 123 persoane;
în 2006 – 47 607 naturaliz ări (dintre care facilitare 9 468) , redobândiri – 108 persoane;
în 2007 – 45 042 naturaliz ări (dintre care facilitare 9 987) , redobândiri – 176 persoane;
în 2008 – 45 305 naturaliz ări (dintre care facilitare 9 425) , redobândiri – 197 persoane;
în 2009 – 44 948 naturaliz ări (dintre care facilitare 10 653) , redobândiri – 159 persoane;
în 2010 – 40 403 naturaliz ări (dintre care facilitare 9 080) , redobândiri – 137 persoane;
în 2011 – 37 893 naturaliz ări (dintre care facilitare 9 777) , redobândiri – 113 persoane;
în 2012 – 35 056 naturaliz ări (dintre care facilitare 8 718) , redobândiri – 117 persoane.
În total 691 162 naturaliz ări între anii 1986 – 2012, dintre care naturaliz ări facilitare –
178 298, și, redobândiri (rein troduceri în cet ățenie) – doar 8 865 [136].

2.3. Concluzii la Capitolul 2

73În mod cert se poate spune c ă nu există legislații naționale ale statelor cu sisteme de drept
romano-germanice care s ă se bazeze exclusiv doar pe „ jus loci/jus soli ” sau pe „jus sanguinis”.
Realitățile sociale, politice, economice și interesele geo-politice determin ă legiuitorul na țional să
adopte o fundamentare mixt ă, cu un grad variabil de de schidere pentru solicitan ții de cetățenie.
Terminologia aleas ă pentru a desemna procedura de redobândire a cet ățeniei diferă de la un stat
la altul – fie c ă este vorba de restabilirea cet ățeniei (în Cehia și Federația Rusă), sau
reintroducerea în cet ățenie (în Elveția), reintegrarea în cet ățenie, repunerea în cet ățenie (în
Franța) sau recuperarea cet ățenei (în Italia) etc. Toate îns ă descriu acela și proces, de
redobândire a cet ățeniei statului, în baza principiilor „ jus loci/jus soli ” sau „jus sanguinis” care
guverneaz ă instituția cetățeniei în statele respective.
Statele europene ale c ăror legisla ție este fundamentat ă mai mult pe principiul „ jus loci/jus
soli” stabilesc condi ții mai puțin riguroase și proceduri simplificate de redobândire a cet ățeniei.
Pe când, statele europene ale c ăror legisla ție este fundamentat ă pe principiul „jus sanguinis” ,
dimpotriv ă, au condi ții mai riguroase și proceduri mai stricte în ce prive ște redobândirea
cetățeniei.
O altă concluzie, care se impune dup ă o cercetare atent ă și minuțioasă a legisla ției mai
multor țări europene cu sisteme de drept romano-g ermanice (continental) – statele care aplic ă în
sistemele na ționale sistemul (principiul) „ jus loci/jus soli ” au o pozi ție foarte loial ă față de
aspectele și elementele dublei cet ățenii ori cet ățeniei multiple. Aceste state adopt ă o poziție
„liberală” față de redobândirea cet ățeniei pentru fo știi cetățeni, bineîn țeles în baza leg ăturilor
cetățenești ce au existat anterior, când solicitantul era stabilit în țară.
Statele care au sistemele na ționale fundamentate pe si stemul (principiul) „ jus sanguinis ”,
sunt mai reticente în ceea ce prive ște problema dublei cet ățenii sau cet ățeniei multiple.
Majoritatea acestor state au re cunoscut posibilitatea dublei cet ățenii după momentul anului 2007,
când pe plan European statele încep procesul de ratificare a Tratatului de la Lisabona (care vine
cu amendamente pentru tratatele de la Maastricht și Roma și practic o constitu ție a Uniunii
Europene). Prin intrarea în vigoare la data de 1 decembrie 2009, Tratatul de la Lisabona, acord ă
calitate legal ă Cartei Drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și, consfin țește drepturile
fundamentale ale cet ățenilor UE, inclusiv la dubl ă și multiplă cetățenie.
Redobândirea cet ățeniei în legisla țiile statelor europene, în mare parte, este fundamentat ă
juridic pe sistemul jus loci / jus soli . Este un proces firesc prin care statele încearc ă să corecteze
„greșelile istoriei”, când în urma mi șcărilor geo-politice, o parte din co-na ționalii lor s-au reg ăsit
integrați într-o alt ă formațiune statal ă. În acela și timp sunt p ăstrate și rațiunile izvorâte dintr-un
eventual jus sanguinis , când persoana a pierdut cet ățenia statului printr-o c ăsătorie cu un str ăin,
sau prin stabilire (dup ă căsătorie) în str ăinătate.

74Statele europene știu să utilizeze poten țialul uman pentru propr ia dezvoltare social-
economic ă. Procesele migra ționiste din ultimele dou ă decenii le-au determinat ( și le determin ă
încă) politica demografic ă și reglement ările de drept. Ca o tendin ță contemporan ă semnalat ă în
legislațiile statelor europene este înlesnirea regimului de acordare a permiselor de ședere, iar pe
acest fundal, dimpotriv ă, are loc o în ăsprire a regimului juridic, a condi țiilor de acordare a
cetățeniei.
De asemenea, suntem nevoi ți să descoperim o anumit ă discrepan ță între reglement ările
juridice aplicabile cet ățenilor țărilor membre ale UE și cetățenii statelor non-UE. Diferen ța de
tratament devine foarte vizibil ă la capitolul „accesului în teritoriu” și la capitolul „permise de
muncă”. Cu regret, aceste aspecte nu se înscriu în obiectul cercet ării noastre și suntem nevoi ți să
ni le propunem ca viitoare teme de investiga ție științifică.

753. DOBÂNDIREA ȘI REDOBÂNDIREA CET ĂȚENIEI ÎN STATELE CARE
CONSACR Ă LEGISLATIV SISTEMUL OP ȚIONAL

3. 1. Elemente de analiz ă teoretico-practic ă a sistemului op țional

Nu dorim s ă creăm confuzia existen ței a trei sisteme diferite de acordare a cet ățeniei.
Sistemul op țional nu este și nu poate fi „egalul” si stemelor consacrate – „ jus loci/jus soli ” sau
„jus sanguinis”. De fapt, sistemul op țional nu este o categorie aparte în adev ăratul sens al
cuvântului, nu este un sist em deplin, nu este auto-func țional. Statele europene în a c ăror
legislație, direct sau indirect, este reglementat sistemul op țional , de fapt pot fi atribuite în
categoria statelor cu aplicare prioritar ă a lui „jus sanguinis”, cu specifica ția doar, c ă acestea au
unele dintre cele mai rigide legisla ții de dobândire și redobândire a cet ățeniei.
Însăși noțiunea „sistem op țional”, cu analiza c ăruia venim în continuare, este un element
de noutate, studiat în premier ă în literatura juridic ă din Republica Moldova și România. Prof. T.
Cârnaț, plasează sistemul de op țiune în cadrul modalit ăților de dobândire a cet ățeniei prin
intermediul unui act juridic, și ar fi în esen ță dreptul persoanei de a- și alege cet ățenia [78, p.
226]. Potrivit p ărerii autorului, problema (situa ția care presupune utilizarea sistemul op țional) ar
apare atunci când are loc fie un tr ansfer de teritoriu, fie de popula ție de la un stat la altul. În
aceste cazuri persoanele care locuiesc pe teritori ul respectiv au dreptul de a opta în sensul
manifestării de voin ță privind alegerea cet ățeniei: fie a statului c ăruia i-a apar ținut teritoriul, fie a
noului stat. De asemenea, transferul popula ției dintr-un stat în altul pe baza unor tratate produce
consecințe cu privire la cet ățenia persoanelor str ămutate, în baza tratatului, aceste persoane
putând opta pentru cet ățenia unuia dintre cele dou ă state sau dobândesc în mod automat cet ățenia
statului pe teritoriul c ăruia s-au stabilit.
Venim cu o completare a celo r spuse de prof. T. Cârna ț și afirmăm cu certitudine c ă
sistemul op țional se aplică nu doar în cazul transferului de teritoriu sau de popula ție. Așa cum
vom vedea în continuarea acestui capitol, exist ă legislații ale statelor eu ropene, care consacr ă
expres sistemul op țional în legisla ția internă. Sistemul op țional astfel consacrat, de fapt nu doar
obligă persoanele cu cet ățenie dubl ă sau cetățenie multipl ă să aleagă o singur ă cetățenie – să
opteze pentru o singur ă cetățenie, dar este un indica tor clar al opticii legiuitorului din statul
respectiv. Sistemul op țional în astfel de state este un element care demonstreaz ă încercarea
legiuitorul na țional de a reduce cazurile de bipatridie , și care demonstreaz ă atitudinea restrictiv ă
a legislației față de dubla cet ățenie și față de cetățenia multipl ă.
Sistemul op țional adoptat în materie de cet ățenie, implementat și aplicat în unele state cu
sisteme de drept romano-germanice, nu face re ferire doar la modul de dobândire al cet ățeniei (fie

76prin aplicarea principiului jus sanguinis , fie jus loci/jus soli ). Când analiz ăm reglement ările
țărilor în care legislativ este consacrat legislativ sistemul op țional , de fapt încerc ăm să clarificăm
optica legiuitorilor na ționali vis-a-vis de acest sistem. În unele state – precum Republica
Federativ ă Germană – prin sistemul op țional legiuitorul ofer ă persoanei cu dubl ă ori multipl ă
cetățenie, posibilitatea legal ă, ca la atingerea unei anumite vârste, s ă aleagă una dintre cet ățenii și
să refuze (expres) cealalt ă (celelalte cet ățenii). În legisla ția Regatului Belgiei, sistemul op țional
ia forma unei declara ții de cetățenie, în cadrul c ăruia persoana alege cet ățenia belgian ă. În
legislația altor state, precum Regatul Olandei – sistemul op țional unește modalit ățile simplificate
de dobândire a cet ățeniei, printre care și redobândirea cet ățeniei de c ătre persoane care prin
naștere au avut cet ățenie olandez ă dar care au pierdut-o fiind stabili ți o vreme în str ăinătate.

3.2. Redobândirea cet ățeniei în statele cu legisla ție restrictiv ă în materie de dubl ă cetățenie
(bazate pe sistemul de op țiune)

Pentru a studia aspectele pr ocesului redobândirii cet ățeniei în cadrul sistemelor
opționale , ne propunem s ă studiem legisla țiile a trei țări: a Republicii Federative Germane, a
Regatului Olandei și a Regatului Belgiei – ca sisteme consacrate și recunoscute pe plan
internațional.
Republica Federativ ă German ă. Germania este un exemplu de „stoicism juridic
continental” și cea mai dezvoltat ă economie a Uniunii Europene. Conform art. 1 din Constitu ția
Germaniei ce dateaz ă cu anul 1949 „poporul german recunoa ște ca inalienabile și inviolabile
drepturile și libertățile fundamentale” [53]. Este consfin țită egalitatea în drepturi și
nediscriminarea (art.3), libertatea credin ței și confesiunii religioase (art .4), libertatea întrunirilor
pașnice și fără arme (art.8), libertatea asocierii în uniuni și comunit ăți (art.9), libertatea de
deplasare pe întregul teritoriu al Federa ției Germane (art.11), ș.a. Cu toate acestea, fiecare dintre
articolele care vin s ă consfințească aceste drepturi, începe cu sintagma „To ți germani…” ( Alle
Deutschen ), – un indicativ elocvent al car acterului legiuitorului german și spiritului legisla ției
germane.
Cetățenia german ă este reglementat ă la art.16: „Nimeni nu poate fi lipsit de cet ățenia
germană. Pierderea cet ățeniei poate avea loc doar în baza legii. Retragerea cet ățeniei, contrar
voinței persoanei interesate, poate fi f ăcută doar în cazul când aceasta nu devine apatrid. Nici un
german nu poate fi extr ădat unui stat str ăin”. Constitu ția stabile ște competen ță exclusiv ă a
autorităților legislative federative, în detrimentul autorit ăților land-urilor germane, atunci când
sunt reglementate rela țiile externe, problemele de cet ățenie, problemele ce țin de politica
migrațională ș.a. (art.73) [53].

77Politica statului german în materie de cet ățenie este reglementat ă prin Legea din
22.07.1913 „cu privire la cet ățenie” [54] și prin Legea din 25.02.2008 „privind accesul în
teritoriu, re ședința legală, activitatea economic ă și integrarea str ăinilor în Teritoriul Federal”
[55]. Legea german ă, cu privire la cet ățenie este un exemplu de consecutivitate și tradiție în
materie, și deși cadrul legal a suferit numeroase ajust ări și procese de optimizare – ultimul dintre
care dateaz ă cu data de 1 iulie 2012, spiritul a r ămas cât de posibil intact. Dup ă cum vom
observa, legisla ția german ă cu privire la dobândirea cet ățeniei și la redobândirea acesteia este
mult mai restrictiv ă decât legisla țiile naționale studiate pân ă acum. Din anul 2000, cadrul legal
german este în continu ă schimbare pentru a deveni euroconform și pentru a nu se contrapune
cadrului normativ comunitar.
Elementul care ne determin ă să plasăm Germania în aceast ă subgrupă convențională de
state europene, este „ Optionspflicht ” – existen ța unor reglement ări în materie de cet ățenie care
obligă cetățeanul german cu cet ățenie dubl ă sau multipl ă, la atingerea vârstei de 18 ani s ă facă
alegerea în favoarea uneia dintre cet ățenii, renun țând la celelalte [54]. Posibilitatea de a opta
pentru una dintre cet ățenii, se păstrează în favoarea cet ățeanului german pân ă la atingerea vârstei
de 23 ani. Dac ă până la aceast ă vârstă, cetățeanul german nu și-a manifestat op țiunea printr-o
declarație scrisă în adresa Serviciului Cet ățenie a Ministerului de Interne, cet ățenia german ă va fi
retrasă, în conformitate cu preved erile art. 29 alin (2) [54].
Până la împlinirea vârstei de 21 ani, cet ățeanul german cu dubl ă sau multipl ă cetățenie,
trebuie să înainteze o cerere scris ă în care să-și manifeste dorin ța de a-și păstra cetățenia german ă
alături de (cealalt ă) celelalte cet ățenii. De asemenea, conform art. 25 alin. (1) din Legea „cu
privire la cet ățenie”, cet ățenia german ă se pierde automat în momentul achizi ției unei cet ățenii
străine. În mod excep țional, cadrul legal german permite p ăstrarea cet ățeniei germane doar
pentru cet ățenii cu re ședința legală și permanent ă în străinătate, și, care au ob ținut permisiunea
autorităților germane în acest sens. Mai nou – de la aceast ă prevedere sunt excepta ți resortisan ții
statelor membre UE, cu care Germania a semnat acorduri care s ă reglementeze expres dubla
cetățenie, în conformitate cu prev ederile art.12 alin. (3) din aceea și lege.
Caracterul imperativ al legi i germane, dar mai ales comp onentele punitive ale acesteia,
trezesc suspiciuni de na ționalism și ridică semne de întrebare la capit olul respectarea drepturilor
și libertăților fundamentale în materie de cet ățenie. Pozi ția autorit ăților vis-a-vis de aceast ă
problemă și realitățile statistice oficiale sunt în contradic ție vădită. Astfel, conform datelor
sondajului de opinie oficial, desf ășurat în cadrul societ ății în anul 2011 [127], mai cu seam ă în
rândul persoanelor care au aplicat pentru naturaliz are, sau sunt refugia ți cu acte în regul ă pe
teritoriul Germaniei – 98% au afirmat c ă ar opta doar pentru p ăstrarea cet ățeniei Germaniei.
Datele acestui sondaj, sunt utilizate pe larg de c ătre autorit ățile germane pent ru a justifica

78existența și perpetuarea sistemului existent . Datele statistice, demonstreaz ă însă altceva: în
același an 2011 au fost acordate 106 897 cet ățenii, dintre persoanele naturalizate, 53 902
persoane și-au manifestat dorin ța de a păstra în continuare cet ățenia de origine, iar 52 995 de
persoane naturalizate au renun țat la cetățenia statului de origine. Da tele statistice de fapt vin s ă
confirme c ă, cel puțin în anul 2011, rata doritorilor de a- și păstra cetățenia statului de origine era
de 50,4% [128].
Fără nici un dubiu, ob ținerea cet ățeniei germane are la baz ă principiul jus sanguinis ,
adică acel al leg ăturii de sânge. Indiferent de locul na șterii pe teritoriul statului, dac ă unul dintre
părinți este cetățean german, copilul devine cet ățean german. Regula aceasta s-a respectat înc ă de
la apariția Imperiului Prusac, și a fost legislativ consacrat ă în Legea din 1913, generalizându-se
pe întreg teritoriul Germaniei de ast ăzi. Înaintea celor dou ă războaie mondiale, dac ă părinții nu
aveau cet ățenia german ă, copilul n ăscut pe teritoriul Germ aniei era considerat cet ățean străin. Cu
toate acestea, necesit ățile apărute după cel de-al doilea r ăzboi mondial, când Germania a fost
nevoita să importe for ță de munca (în special masculin ă) pentru reconstruc ția ei, si, mai apoi, pe
întreaga durat ă a creșterii economice ce a urmat, au determinat modific ări importante, esen țiale,
mai permisive pentru reziden ții străini care lucrau și trăiau pe teritoriul Germaniei.
Conform art.3 din Legea „cu privire la cet ățenie”, cet ățenia german ă poate fi ob ținută:
a) prin na ștere;
b) prin declara ție;
c) prin adop ție (acceptare);
d) prin naturalizare; e) prin restabilire (re dobândire, „reconciliere”).
Pentru a nu atinge întreaga gam ă de probleme legate de cet ățenia german ă, care ar cere o
canalizare a aten ției pe alte aspecte decât tema de investiga ție a tezei, m ă voi opri doar pe
aspectele de dobândire și redobândire a cet ățenie germane (restabilirea cet ățeniei, sau în
originală: „reconcilierea”).
a) Un copil dobânde ște cetățenia german ă
prin naștere, dacă părinții săi sunt cet ățeni
germani, sau dac ă cel puțin unul dintre p ărinți este cetățean german (art.4 alin.(1))[54]. În cazul
unui tată cu cetățenie german ă, paternitatea trebuie s ă fie recunoscut ă potrivit legisla ției
germane, prin declara ție personal ă sau prin hot ărâre judec ătorească, până la împlinirea vârstei de
23 ani. Un copil g ăsit pe teritoriul Germaniei se consider ă ca copil n ăscut din p ărinți cetățeni
germani, pân ă la proba contrarie (art.4 alin.(2)). Toat e cazurile analizate mai sus, când copilul
are doar un p ărinte cetățean german, se refer ă la ipoteza copilului n ăscut pe teritoriul Germaniei,
dacă însă copilul se na ște dintr-o mam ă cetățeană germană și un străin, pe teritoriul altui stat,
copilul nu va putea deveni cet ățean german prin na ștere. Aceast ă stare de lucruri, are o excep ție

79– copilul va primi totu și cetățenia german ă doar dac ă riscă să devină apatrid (art.4 alin.(4)). În
ipoteza na șterii copilului într-o țară străină, părinții copilului trebuie s ă certifice na șterea în fa ța
autorităților germane, în termen de 12 luni de la na ștere. Certificarea na șterii și înregistrarea
copilului poate fi f ăcută la reprezentan ța diplomatic ă a Republicii Federative Germania în statul
respectiv, fie la organele autoadministr ării publice locale, din raza ultimei re ședințe avute în
Germania (art.4 alin.(4)) [54].
Instituția cetățeniei germane cunoa ște o singur ă excepție care permite aplicarea
principiului jus loci/jus soli – copilul n ăscut pe teritoriul Germaniei din p ărinți cetățeni străini va
dobândi cet ățenia german ă prin naștere, doar dac ă părinții acestuia sunt cet ățeni ai Confedera ției
Elvețiene și în ultimii 8 ani au avut re ședința legală, stabilă și obișnuită pe teritoriul Germaniei
(art.4 alin.(3)). Este o reglementare bazat ă pe un profund respect și tradiții de bună-vecinătate
seculare stabilite între cele dou ă state – Germania și Elveția. Privind prin prisma opticii
Legiuitorului german, clauza respectiv ă se justific ă având în vedere cei peste 1/3 din popula ția
Elveției care sunt germanofili și vorbesc nativ germana, precum și enclava german ă Büsingen de
pe teritoriul Țării Cantoanelor.
b) O persoan ă poate ob ține cetățenie german ă prin declara ție, dacă persoana s-a n ăscut
după data de 1 iulie 1993, dintr-un tat ă german și o mamă cu cetățenie străină; și doar dac ă sunt
îndeplinite urm ătoarele condi ții:
– paternitatea este recunoscut ă conform legisla ției germane;
– în ultimii 3 ani, solicita ntul are domiciliul legal și stabil pe teritoriul Germaniei;
– declarația a fost făcută până la momentul împlinirii vârste i de 23 de ani (art.5) [54].
c) Cetățenia german ă se obține prin adop ție. Conform legisla ției germane, adop ția este
posibilă doar pân ă la împlinirea vârste de 18 ani de c ătre adoptat. Dobândirea cet ățeniei se face
din momentul încuviin țării adopției de către organele judiciare germane, și se va r ăsfrânge
asupra descenden ților celui adoptat (art.6) [54].
e) Cetățenia german ă se obține prin naturalizare . Conform datelor statistice în perioada
1995-2004, în Germania au fost naturaliza ți 1.278.000 str ăini, ceea ce înseamn ă peste 1,5% din
populație [128]. Conform art.8 și 9 din Legea „cu privire la cet ățenie” [54], și conform art.80 din
Legea „privind accesul în teritoriu, re ședința legală, activitatea economic ă și integrarea str ăinilor
în Teritoriul Federal” [55], str ăinul care solicit ă naturalizarea trebuie s ă întruneasc ă următoarele
condiții:
– reședință legală, permanent ă pe teritoriul Germaniei, cel pu țin 8 ani;
– renunțarea la cet ățenia anterioar ă, cu confirmarea oficial ă și înscrisuri doveditoare;
– promovarea cu succes a testului de încet ățenire; în cadrul c ăruia persoana trebui s ă dea
dovadă de cunoștințe în domeniul ordinii juridice și sociale;

80- promovarea testului la cunoa șterea limbii germane (scris și vorbit, la nivelul B1, din
Cadrul European Comun de Referin ță pentru Limbi);
– nu a fost niciodat ă condamnat pentru o infrac țiune, adic ă are cazier judiciar „alb”;
– are asigurat ă independen ța mijloacelor de trai; are un contract de munc ă pe o perioad ă
nedeterminat ă sau poate face dovada unei alte surse permanente de venit;
– face un angajament de respectare a princi piilor statului de drept, a ordinii publice și a
Constituției Germaniei.
Legislația german ă stabilește și cazuri particulare, excep ții de la regu la general ă, când
condițiile pentru naturalizare sunt ceva mai permisive cu solicitan ții. Astfel, î n cazul unui
cetățean străin căsătorit cu un cet ățean german , cererea de încet ățenire personal ă și pentru copiii
minori rezulta ți din căsătorie, poate fi depus ă după o perioad ă de ședere neîntrerupt ă pe teritoriul
Germaniei mai mic ă de 8 ani, dar str ăinul va trebui s ă facă dovada unei „vechime” în c ăsătorie
de cel puțin 2 ani (conform art.10 alin.(2)) [54].
De la examenul de cunoa ștere a limbii germane, și de la verificarea cuno ștințelor
generale privind ordinea juridic ă și forma de stat a Germaniei pot fi exceptate persoanele care
datorită infirmității fizice, psihice sau vârstei înaintate nu pot face fa ță cerințelor legale stabilite
(art.10 alin.(6)) [54]. Textul legal nu d ă vre-o apreciere cu priv ire la gravitatea infirmit ății și la
permanen ța acesteia. Interpretarea și aplicarea prevederii este pus ă în sarcina organelor
competente împuternicite cu gestionarea procesului de încet ățenire – Serviciul Federal pentru
Migrație și Refugia ți (Bundesamt für Migration und Flüchtlinge) din cadrul Ministerului de
Interne.
Conform art.10 alin.( 3), cetatenilor str ăini care au absolvit un curs de integrare , li se
reduce obliga ția de a avea re ședință neintrerupta pe teritoriul Germaniei de la 8 la 7 ani. Cursul
de integrare este compus dintr-un curs de limb ă germană cu 600 de ore de predare și un curs de
orientare cu 60 de ore de predar e. Costurile cursului se achit ă de fiecare participant, tarifarea este
de 2,60 euro pentru o or ă [129]. Cursul de limb ă germană este compus din sec țiuni a câte 100 de
ore de predare. Primele 300 de ore de predare sunt dedicate atingerii nivelului general în
cunoașterea limbii germane; urm ătoarele 300 de ore de pr edare sunt dedicate cuno ștințelor
avansate, pe fiecare domeniu. L a c u r s u l d e l i m b ă germană, străinul înva ță să utilizeze
vocabularul necesar vorbitului și scrisului de zi cu zi. Aici se încadreaz ă contactele cu
autoritățile, convorbirile cu vecinii și colegii de munc ă, redactarea unor scrisori și completarea
unor formulare. Cursul de orientare îl informeaz ă referitor la via ța în Germania și vă transmite
cunoștințe despre ordinea de drept, cultura și istoria recent ă a țării.
Există și cursuri de integrare speciale , de exemplu pentru femei, p ărinți, tineri, dar și
pentru persoane care nu știu să citească și să scrie bine. Aceste cursuri au 960 de ore de predare.

81Dacă străinul învață deosebit de repede, poate face un curs intensiv, care dureaz ă doar 430 de
ore. Înainte de începerea cursului, or ganizatorul va determina printr-un test care curs este potrivit
pentru solicitant, și cu care dintre sec țiuni este recomandabil de început (care va fi metodica
predării). Examenul de absolvire este compus dintr-un test de limb ă germană și un test referitor
la conținutul cursului de orientare. Dac ă la testul de limb ă, străinul demonstreaz ă cunoștințe
suficiente de limba german ă, și reușește la testul cursului de orientare, va primi „Certificatul
Cursului de Integrare”, dac ă nu – prime ște doar o adeverin ță cu rezultatele ob ținute. Dac ă pentru
solicitanții de cetățenie german ă, cursurile de integrare sunt op ționale și determin ă o schimbare a
termenului de reziden ță obligatorie pe teritoriul Germaniei; apoi pentru str ăinii care provin dintr-
o țară, care nu este membr ă a Uniunii Europene, care solicit ă drept de ședere permanent ă și
nelimitată pe teritoriul Germaniei – aceste cursur i de integrare sunt obligatorii (art.11 și art.14
din Legea Republicii Fedrative Germania din 25.02.2008 „privind accesul în teritoriu, re ședința
legală, activitatea economic ă și integrarea str ăinilor în Teritoriul Federal”).
La moment, guvernul german a elab orat un nou concept prin care dore ște ca integrarea s ă
devină cuantificabil ă, pe baza unui num ăr de 100 de criterii din 14 dom enii diferite, cu ajutorul
cărora să se poată verifica eficacitatea planului na țional de integrare . Programul se adreseaz ă
tuturor persoanelor cu alt ă cetățenie decât cea german ă: de la imigran ți (din spa țiul UE și non-
UE) până la etnicii germani din fost ul bloc comunist stabili ți în Germania, de la copiii n ăscuți
din părinți cu origini str ăine până la persoanele care doresc s ă dobândeasc ă cetățenia german ă.
Testul de încet ățenire , despre care am vorbit mai sus, ca una dintre condi țiile pentru
naturalizare, a fost introdus în anul 2008, și conține 33 de întreb ări dintr-un catalog de 310
întrebări. Durata testului este de 60 minute. Autorit ățile germane informeaz ă că materialul în
vederea preg ătirii pentru examen este dat publicit ății și permanent actualizat. Întreb ările se refer ă
la cunoașterea legisla ției germane și a ordinii sociale, la forma de stat și la specificul landului în
care solicitantul are re ședința legală permanent ă. Trei dintre întreb ări vor ține anume de
elementele specifice landului federal în care î și are reședința și-n care se desf ășoară testul.
Fiecare întrebare are 4 variante de r ăspuns, promovarea testului se face cu 17 r ăspunsuri
corecte (50%+1). Este scutit ă de testare persoana care a absolvit cu succes o universitate
germană în domeniul științelor juridice, sociale, po litice, sau de management.
e) dobândirea cet ățeniei germane prin restabilire (redobândire , „reconciliere” ).
Contrar a șteptărilor, prevederile legale care st abilesc posibilitat ea redobândirii cet ățeniei
germane, le afl ăm în Constitu ția (Legea Fundamental ă) Republicii Federative Germania din
23.05.1949, la art. 116. Textul constitu țional face clarific ări privind sensul termenului „german”
– persoana care este posesorul cet ățenie germane, sau care a fost primit pe teritoriul Imperiului
German, pân ă la data de 31 decembrie 1937 în calitate de refugiat, persoan ă ce căuta azil ori

82persoană strămutată permanent, de na ționalitate german ă; precum și soțul/soția sau descenden ții
legali ai acestora. Fo știlor cetățeni germani, c ărora le-a fost retras ă cetățenia în perioada dintre
30 ianuarie 1933 – 8 mai 1945, din motive poli tice, rasiale sau religioase, precum și
descenden ților acestora, Legea Fundamental ă le recunoa ște dreptul de redobândire a cet ățeniei
prin restabilire. Dac ă după retragerea cet ățeniei germane, în perioada de dup ă 8 mai 1945,
persoanele reven eau în patrie și își stabileau re ședința permanent ă în teritoriul federal, se
considera c ă persoanele date niciodat ă nu și-au pierdut cet ățenia german ă (cu excep ția cazurilor
în care persoana manifesta voin ța expresă de a renun ța la cetățenia german ă) [53].
Art. 40a din Legea cu privire la cet ățenie, stabile ște că foștii cetățeni germani, care
cunosc limba german ă și sunt de etnie german ă, cărora le-a fost retras ă cetățenia în perioada
dintre 30 ianuarie 1933 – 8 mai 1945, din motive politice, rasiale sau religioase, și care fac o
cerere de restabilire a cet ățeniei – dobândesc cet ățenia în aceea și zi. Cererea de restabilire a
cetățeniei putând fi f ăcută în fața autorităților germane din teritoriul federal, sau, în str ăinătate –
la reprezentan țele diplomatice ale Republicii Federative Germane. So țul (supravie țuitor) sau
descenden ții legali ai acestor persoane (non- germani), ar fi putut redobândi cet ățenia german ă
doar dacă au făcut o cerere în fa ța autorităților germane, în conformitate cu prevederile art.15
alin. (1-2), pân ă la data de 1 august 1999. Dac ă cererea este f ăcută, cu depășirea termenului fixat
prin lege, ea declan șează doar procedura comun ă, și impune acelea și cerințe de procedur ă
analizate mai sus, la naturalizare. Dup ă cum observ ăm, cadrul normativ existent al Republicii
Federative Germane, trateaz ă foarte restrictiv posibilit ățile reale de restab ilire (redobândire) a
cetățeniei, urm ărind doar repararea anumitor „nedrept ăți istorice” s ăvârșite în perioada afl ării la
guvernare a lui A. Hitler în calitate de Cancelar General și orientării naziste a Germaniei.
Regatul Olandei. Olanda este o monarhie constitu țională, stat membru fondator al
Beneluxului și al Uniunii Europene, situat în nord-vestul Europei în vecin ătatea Mării Nordului,
Belgiei și Germaniei, incluzând al ături de Regatul Țărilor de Jos și câteva colonii. Datorit ă
coloniilor Regatului Olandei, putem trasa pa ralele între sistemul de drept olandez și sistemul de
drept francez, anticipând o similitudine cu departamentele de peste m ări ale Fran ței. Cu o
populație mereu în cre ștere, demonstrat ă prin recens ăminte – în anul 1900 avea o popula ție de
5 100 000 locuitori, în anul 1950 avea 11 000 000 locuitori, în 2009 avea 15 900 000 locuitori
[130] – nu este de mirare c ă Legiuitorul olandez a decis aplicarea sistemului op țional în materie
de cetățenie.
Teritoriile de peste m ări ale Regatului Olandei sunt insulele Antile Olandeze și Aruba.
Insulele Antile Olandeze și Aruba au trecut printr-un proces de reorganizare în perioada anilor
2007 – 2010, separându-se în unit ăți administrativ-teritoriale și teritorii autonome, componente
ale Regatului Olandei. Astfel, trei insule mari – Aruba (Aruba) cu 103 000 locuitori în 2009,

83Curasao (Curaçao) cu 141 700 locuitori în 2009, și, Bonaire (Bonaire) cu 13 400 locuitori în
2010 – au ob ținut un grad mai mare de autonomie și posibilit ăți extinse de autodeterminare.
Insulele mai mici – Sent Marten (Sint Maarten) cu 40 900 locuitori în 2009, Sent Estatius (Sint
Eustatius) cu o popula ție de 3100 locuitori în 2006, și, Saba (Saba) cu 2000 locuitori în 2009 –
au rămas comunit ăți dependente de autorit ățile olandeze metropolitane.
Principiile genera le care guverneaz ă materia cet ățeniei olandeze le descoperim în
Constituția Regatului Olandei din 17.02.1983 [ 56]: egalitatea în drepturi și nediscriminarea
(art.1), reglementarea cet ățeniei prin lege organic ă; reglementarea prin lege și tratate
internaționale a șederii legale, expulzarea și extrădarea cet ățenilor str ăini (art.2). Constitu ția
olandeză nu admite sub nici o form ă posibilitatea extr ădării (nici m ăcar teoretic ă) a cetățeanului
olandez.
Reglementarea cet ățeniei olandeze se face atât prin Legea din 19 decembrie 1984 „cu
privire la cet ățenie” [57] cât și prin Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr.6 din 03.08.2012
„privind aplicarea Legii cu privire la cet ățenie” [58]. Cu excep ția puținelor articole modificate
odată cu trecerea timpului, legisla ția nu este nou ă, și rămâne constant conservatoare, doar c ă
aceasta vine s ă înlocuiasc ă reglement ări și mai vechi – care se aplicau pân ă în momentul anului
1984 – Legea din 12 decembrie 1892 „cu privire la re ședința și cetățenia olandez ă”.
Legislația olandez ă sistematizeaz ă cazurile de dobândire a cet ățeniei în trei mari grupe:
A. Dobândirea de drept (Capitolul 2 din Legea „cu privire la cet ățenie”);
B. Dobândirea prin op țiune (Capitolul 3 din Le gea „cu privire la cet ățenie”).
C. Dobândirea prin naturalizare (Capito lul 4 din Legea „cu privire la cet ățenie”).
A. Legea stabile ște și detaliaz ă următoarele situa ții privind dobândirea de drept a
cetățeniei olandeze:
– obține cetățenie olandez ă de drept, copilul care la momentul na șterii sale, avea tat ăl sau
mama olandez ă, precum și copilul unui p ărinte olandez care a decedat anterior (art.3, alin.(1));
cu condiția ca tatăl sau mam ă copilului, s ă se fi născut pe teritoriul Regatului Olandei (art.3 alin
(2)), sau la momentul na șterii acestuia s ă fi avut domiciliul s ău principal în Țările de Jos (partea
europeană a Olandei), Aruba, Curaçao, Si nt Maarten, Bonaire, Sent Es tatius ori Saba (art.3 alin
(3)). Legea olandez ă menține un termen de 5 ani pentru p ărinții copilului, de a-l înregistra la
autoritățile statului ca cet ățean olandez sau ca având cet ățenie străină (art.3 alin (2));
– copilul va ob ține cetățenia olandez ă de drept, dac ă paternitatea este stabilit ă, prin
hotărârea instan ței de judecat ă, ca fiind dintr-un tat ă olandez, chiar dac ă acesta este decedat în
ziua pronun țării hotărârii. Conform legii olandeze, tat ăl poate recunoa ște paternitatea minorului
până în momentul când acesta va împlini vârsta de 7 ani, [57] iar procedura de recunoa ștere și
prezentare a probelor în fa ța instanței are un termen restrictiv de 1 an (art.4, alin.(1-4)).

84Momentul concret al ob ținerii cetățeniei de c ătre copil, este prima zi, de dup ă o perioad ă de 3
luni de la data pronun țării hotărârii în prim ă instanță, sau, în cazul unei contest ări – 3 luni de la
data pronun țării hotărârii în apel, sau, în cazul unui recurs – 3 luni de la data deciziei Instan ței de
Casație [57];
– copilul g ăsit pe teritoriul Regatului Olandei va ob ține cetățenia olandez ă de drept,
bucurându-se de prezum ția relativă de a fi avut p ărinți cetățeni olandezi. Prezum ția cetățeniei
copilului g ăsit va putea fi r ăsturnată prin prob ă contrarie (art.4 alin. (3)). În literatura juridic ă
olandeză, este respins ă orice fundamentare pe principiul jus loci/jus soli , afirmându-se aplicarea
exclusivă a principiului jus sanguinis în materie de cet ățenie;
– copilul adoptat în Olanda, Aruba, Curaçao sau Sint Maarten este considerat cet ățean
olandez, dac ă cel puțin unul dintre p ărinții adoptivi era cet ățean olandez în momentul
încuviințării adopției. Și în acest caz momentul concret al ob ținerii cetățeniei de c ătre copil, este
prima zi, de dup ă o perioad ă de 3 luni de la data pronun țării hotărârii în prim ă instanță, sau, în
cazul unei contest ări – 3 luni de la data pronun țării hotărârii în apel, sau, în cazul unui recurs – 3
luni de la data deciziei Instan ței de Casa ție (art.5);
– copilul str ăin obține cetățenie olandez ă de drept dac ă este adoptat în conformitate cu
Convenția de la Haga asupra protec ției copiilor și cooperării în materia adop ției interna ționale
(încheiată la 29 mai 1993), prin ordinul unei autorit ăți locale competente, dac ă sunt îndeplinite
următoarele condi ții: a fost respectat ă legislația olandez ă privind adop țiile și cetățenia; cel pu țin
unul din p ărinții adoptivi sunt cet ățeni olandezi; rupe orice raport juridic cu statul de origine și
prezintă dovada acestui fapt; este minor în momentul pronun țării hotărârii (art.5a, alin. (1)).
Astfel conform art. 27 din Conven ție [12], când adop ția făcută în statul de origine nu are drept
efect ruperea leg ăturii de filia ție preexistent ă, ea poate, în statul primitor, care recunoa ște adopția
potrivit Conven ției, să fie schimbat ă într-o adop ție care produce acest efect: a) dac ă dreptul
statului primitor o permite; și b) dacă consimțămintele prev ăzute au fost sau sunt date în vederea
unei atare adop ții. Conven ția stabilește la art. 4 lit. c) respectarea interesul superior al copilului;
și la lit. d) dorin ța sinceră și neviciat ă a copilului, ținându-se cont de vârsta și gradul de
maturitate al acestuia.
B. Dobândirea cet ățeniei olandeze prin op țiune, (Verkrijging van het
Nederlanderschap door optie ) poate fi cea mai simpl ă cale de ob ținere a cet ățeniei olandeze,
dacă solicitantul îndepline ște anumite condi ții legale. Astfel, conform art.6, poate ob ține
cetățenia olandez ă:
– străinul adult, n ăscut pe teritoriul Țărilor de Jos (partea european ă a Olandei), Aruba,
Curaçao, Sint Maarten, Bonair e, Sent Estatius ori Saba, și care are re ședința legală de la naștere
în aceste teritorii;

85- străinul apatrid, n ăscut pe teritoriul Țărilor de Jos (partea european ă a Olandei), Aruba,
Curaçao, Sint Maarten, Bonaire, Sent Esta tius ori Saba, sau apatridul care are re ședința legală în
aceste teritorii cel pu țin ultimii 3 ani;
– minorul str ăin cu vârsta de peste 7 ani dar care nu a dep ășit vârsta de 16 ani, în privin ța
căruia un olandez a recunoscu t paternitat ea; cu condi ția ca cetățeanul olandez, pentru o perioad ă
neîntrerupt ă de 3 ani s ă fi depus eforturi de îngrijire și educare a minorului;
– refugiatul minor (recunoscut prin decizia instan ței olandeze), n ăscut pe teritoriul
Olandei din p ărinți străini, cu reședința legală și stabilă în țară;
– străinul adult, care a avut cet ățenia olandez ă la naștere și a locuit în Regatul Olandei,
poate redobândi cet ățenia olandez ă dacă locuiește cel puțin 1 an pe teritoriul Țărilor de Jos
(partea european ă a Olandei), Aruba, Curaçao, Sint Maarten, Bonaire, Sent Estatius ori Saba, în
baza unui permis de ședere cu termen nelimitat. Pot solicita redobândirea cet ățeniei, foștii
cetățeni olandezi c ărora le-a fost retras ă cetățenia prin decizia ministrului justi ției, din motivul c ă
nu au reu șit la încheierea naturaliz ării lor să facă tot posibilul pentru a- și pierde cet ățenia de
origine (art.15, alin.(1), lit.(d)) [57];
– străinul căsătorit de 3 ani cu o olandez ă, și care în ultimii 15 ani are re ședința legală
permanent ă pe teritoriul Țărilor de Jos (partea european ă a Olandei), Aruba, Curaçao, Sint
Maarten, Bonaire, Sent Estatius ori Saba;
– străinul care are vârsta peste 65 ani, dac ă în ultimii 15 ani a avut re ședința legală
permanent ă pe teritoriul Țărilor de Jos (partea european ă a Olandei), Aruba, Curaçao, Sint
Maarten, Bonaire, Sent Estatius ori Saba;
– străinul născut înainte de 1 ianuarie 1985, dintr-o mam ă născută olandeză și un tată
străin, și care la na ștere nu a fost declarat autorit ăților olandeze;
– străinul care demonstreaz ă că este copilul biologic al unui cet ățean olandez, care a
decedat în timpul minorit ății sale.
Legea olandez ă, stabilește și clarifică peste 20 de modalit ăți faptice și ipotetice legate de
dobândirea cet ățeniei de c ătre persoanele adoptate sau de persoanele a c ăror paternitate a fost
recunoscut ă cu depășirea termenelor legale stabilite, sau cu p ărinți biologici deceda ți anterior
(art.6, alin.(1) lit.(j, k, l, m, n, o)) [57]. Unele dintre aceste situa ții nu au mari șanse să se
adevereasc ă în viață, de aceea le vom omite inten ționat din analiz ă.
În sistemul de drept olandez, redobândirea cet ățeniei prin op țiune poate primi o
fundamentare printr-un tratat interna țional. Este cazul reglement ării relațiilor dintre Regatul
Olandei și Republica Surinam, situat ă în nord-estul Americii de Sud. Descoperit ă de spanioli,
colonizată de britanici, a fost cedat ă de Marea Britanie Regatului Olandei în anul 1667, în
schimbul Noului Amsterdam (teritoriile actual e ale New-York-ului) [108, p.1715]. Procesul de

86afirmare pe plan interna țional a Surinamului debuteaz ă în anul 1922, când înceteaz ă să se
numească „colonie olandez ă” ci „teritoriu anexat” Re gatului Olandei; din 1954 ob ține o larg ă
autonomie (metropola î și rezervă prerogative doar în domeniul ap ărării și relațiilor externe) iar
din 25 noiembrie 1975 ob ține independen ța totală față de Regatul Olandei [131].
Primele eforturi în reglementarea problemelor cet ățeniei persoanelor care proveneau din
teritoriul surinamez, au fost într eprinse în perioada anilor 1954-1955. La ședința Parlamentului
Olandez nr.3727 din Sesiunea 1954-1955, a fost dezb ătută problema acord ării gratuite a
cetățeniei olandeze tuturor persoanelor ce veneau în cadrul fluxului migra țional din aceast ă fostă
colonie [114, p. 14]. La acea perioad ă costurile procedurii de încet ățenire erau ridicate și făceau
aproape cu neputin ță obținerea cet ățeniei olandeze pentru persoanele care erau resortisan ți ai
Surinamului. Astfel se stabilea dreptul persoanelor de a ob ține cetățenie olandez ă și gratuitatea
procedurii de încet ățenire pentru persoanele apte de munc ă, cu domiciliul în Surinam, care și-au
pierdut cet ățenia olandez ă în ultimii 5 ani. Organul legislativ local era considerat cea mai
potrivită instanță pentru preg ătirea regulamentului de încet ățenire a surinamezilor, și aplicarea
acestuia în practic ă. De asemenea în sarcina Administra ției Generale (a Regatului Olandei) se
punea întocmirea și ținerea unui regist ru în care s ă fie introduse: datele re feritoare la persoana
solicitantului (nume, prenume), cererea de încet ățenire a persoanei (pe care o prezint ă personal),
amprentele și semnătura persoanei (dac ă-i posibil). Se instituia o procedur ă simplificat ă de
acordare a cet ățeniei olandeze, bazat ă pe acțiunile Serviciul de Imigrare și Naturalizare (IND)
care aprecia dac ă solicitantul este eligibil și pe acțiunile reprezentantului metropolei în teritoriu –
a guvernatorului – care acorda cet ățenia olandez ă din numele autorit ății regale [114, p.19-20].
În cadrul Acordului semnat între Olanda și Surinam în 1975, este reglementat ă și
cetățenia persoanelor din fosta colonie, f ăcându-se o separare strict ă. Acordul ofer ă posibilitatea
pentru cet ățenii surinamezi care anterior au fost cet ățeni ai Regatului Ola ndei, de a redobândi
cetățenia olandez ă prin opțiune, dar la dobândirea cet ățeniei olandeze, automat se va pierde
cetățenia surinamez ă. Contrar a șteptărilor, textul tratat ului este concis și nu lasă multe posibilit ăți
de interpretare. Astfel, vor putea recupera (redobândi) cetățenia olandez ă:
– femeia n ăscută olandeză (dobândire de drept), care pierde cet ățenia datorit ă căsătoriei
cu un soț surinamez, și care a optat ini țial pentru cet ățenia surinamez ă;
– bărbatul născut olandez (dobândire de drept a cet ățeniei), care se stabile ște până la
25.11.1975 în Surinam și optează pentru cet ățenia surinamez ă;
– femeia n ăscută olandeză dar cu cet ățenie surinamez ă și căsătorită cu un soț surinamez, a
cărei căsătorie înceteaz ă datorită divorțului, anul ării căsătoriei sau decesului so țului; dacă din
momentul încet ării căsătoriei nu au trecut mai mult de 3 ani [15].

87Solicitantul redobândirii cet ățeniei poate aplica pentru recuperare la Serviciul de Imigrare
și Naturalizare (IND) sau la autorit ățile locale (primarul ora șului) dacă locuiește în Țările de Jos.
Dacă locuiește în Aruba, Curaçao, Sint Ma arten Bonaire, Sint Eustatiu s, Saba se va adresa la
guvernator. Dac ă locuiește în alte state ale lumii se va putea adresa reprezentan țelor diplomatice
ale Regatului Olandei în teritoriul dat. Lista documentelor, originalele și copiile legalizate,
necesare a fi prezentate va fi una deosebit de scurt ă:
– actele de identificare al e persoanei (buletin, pa șaport sau card de identificare);
– copia primului certificat de op țiune (dac ă o astfel de copie nu este g ăsită în arhiva
administra ției locului de re ședință sau de domiciliu, persoana se va adresa cu o solicitare la
Serviciul de Imigrare și Naturalizare (IND) care vor g ăsi informa ția în Arhiva Na țională);
– actul doveditor al încet ării căsătoriei (dac ă este cazul) – certificat de divor ț sau deces.
C. Dobândirea cet ățeniei olandeze prin naturalizare este reglementat ă de art . 8,
alin.(1), lit.(a-e) [57]. Poate fi solicitat ă încetățenirea de c ătre o persoan ă care îndepline ște
următoarele condi ții:
– este adult, adic ă are vârsta peste 18 ani, sau este c ăsătorit/căsătorită;
– are permis de ședere permanent ă pe teritoriul Țărilor de Jos (partea european ă a
Olandei), Aruba, Curaçao, Sint Maarten, Bonaire, Sent Estatius ori Saba;
– în ultimii 5 ani a locuit permanent pe teritoriul men ționat mai sus;
– cunoaște limba olandez ă, sistemul și principiile ordini i politice, sociale și de drept în
Olanda;
– își declară disponibilitatea de a face o declara ție de solidaritate în momentul
achiziționării cetățeniei olandeze [57].
Conform legii olandeze termenul de 5 ani de ședere anterioar ă, poate fi redus în
următoarele cazuri:
– reducere total ă a termenului pentru persoanele de na ționalitate olandez ă dar cu cet ățenie
străină (art.8 alin (2));
– reducerea termenului de la 5 la 3 ani se va face în mai multe cazuri – pentru persoana
căsătorită cu un cet ățean olandez și cu domiciliul pe teritoriul Țărilor de Jos (partea european ă a
Olandei), Aruba, Curaçao, Sint Maarten, Bonaire, Sent Estatius ori Saba (art.8 alin (2)); de
aceeași reducere a termenului va bene ficia persoana care se afl ă într-o rela ție de durat ă (alta
decât căsătoria) cu un cet ățean olandez și locuiesc împreun ă (art.8 alin (4)); persoana f ără vre-o
cetățenie (art.8 alin (4)) și persoana matur ă, în privin ța căruia un tat ă olandez a recunoscut tardiv
paternitatea (art.8 alin (5)).

88- reducerea termenului de la 5 la 2 ani, pe ntru persoanele solicitante care au un termen
cumulativ de ședere legal ă pe teritoriul Țărilor de Jos (partea european ă a Olandei), Aruba,
Curaçao, Sint Maarten, Bonaire, Sent Estatius or i Saba mai mare de 10 ani (art.8 alin (3)).
Declarația de solidaritate , menționată în actele normative olandeze, este o cerin ță
obligatorie în cadrul procedurii de acordare a cet ățeniei atât prin op țiune cât și prin naturalizare,
fiind introdus ă în practic ă la data de 1 martie 2009 pentru toat e persoanele care au împlinit vârsta
de 16 ani. Declara ția de solidaritate de fapt vine s ă încununeze în treaga procedur ă de acordare a
cetățeniei. În cadrul acesteia, persoana solicitant ă promite solemn c ă va respecta drepturile și
libertățile fundamentale, ordinea de drept și va îndeplini obliga țiile față de stat [132]. Este
echivalentul jur ământului solemn în sistemul de drept al României și al Republicii Moldova.
Pierderea cet ățeniei olandeze, se face în urm ătoarele situa ții:
– persoana a f ăcut cerere s ă obțină cetățenia unui alt stat;
– persoana a renun țat la cetățenia olandez ă; renunțarea la cet ățe n i e s e v a f a c e d o a r
personal, printr-o declara ție scrisă în fața autorităților municipale (primarului);
– persoana se angajeaz ă ca voluntar sau mercenar în trupe le armate ale unui stat str ăin,
care luptă contra Țărilor de Jos, Aruba, Curaçao, Sint Maar ten, Bonaire, Sent Estatius ori Saba;
sau contra alia ților Regatului Olandei;
– persoana care se afl ă mai mult de 10 ani, cu dubl ă cetățenie în afara Țărilor de Jos,
Aruba, Curaçao, Sint Maarten, Bonaire, Sent Estatius ori Saba, și în afara zonei în care se aplic ă
Tratatele Uniunii Europene.
Pierderea cet ățeniei olandeze nu va produce nici un efect asupra copiilor doar dac ă
celălalt soț își păstrează cetățenia olandez ă. În caz contrar, copiii minori ai unei persoane care
pierde cet ățenia olandez ă, pierd solidar cet ățenia; prevederea nu se aplic ă în cazul în care ace știa
riscă să devină apatrizi.
Regatul Belgiei. Legislația belgian ă reprezint ă ca în oglind ă schimbările și tendințele
legislațiilor continentale în materie de cet ățenie. Legea care reglementeaz ă instituția cetățeniei
belgiene este Codul belgian „cu privire la cet ățenie” [63], adoptat în 1984 și întrat în vigoare la
01.01.1985, c ăruia în anul 2012 i-au fost aduse modific ări esențiale, mai ales la capitolul
dobândirii cet ățeniei. Dup ă cum vom observa, intrarea în vigoare la data de 1 ianuarie 2013, a
ultimelor modific ări, aduce legisla ția belgian ă din categoria statelor cu legisla ție „liberal ă” în
rândul statelor cu legisla ție restrictiv ă în materie de cet ățenie.
Constituția Regatului Belgiei din 17 februarie 1994 [62], stabile ște că dobândirea și
pierderea cet ățeniei belgiene se face exclusiv în baza legilor statului (art.8). Naturalizarea
cetățenilor străini este de competen ța autorităților federale (art.9), luând în considerare faptul c ă
după structura de stat, Belgia este o federa ție, compus ă din regiuni (art.1), care formeaz ă

89comunitățile francez ă, flamand ă (olandez ă) și germană (art.2). Cet ățenii belgieni sunt egali în
fața legii și doar ei pot ocupa func ții civile și militare în cadrul stat ului (art10), bucurându-se
nediscriminatoriu de plin ătatea drepturilor și libertăților fundamentale (art.11).
În luna ianuarie 2013, Comisia parlamentar ă pentru naturalizare din cadrul Parlamentului
Belgiei a aprobat noi reguli pentru naturalizar e. Noile normele, mai stricte, au fost ini țiate de mai
multe forma țiuni politice de centru-stânga. Parlamentarul Theo Francken a declarat c ă: „Doar
persoanele care dovedesc c ă s-au putut integra, c ă au fost cet ățeni care au respectat legile pe
parcursul unei perioade de ședere suficient de lungi, c ă participă activ și fac parte din societate,
pot beneficia de na ționalitatea belgian ă. Cine a comis fraude social e trebuie respins din start.
Candidații trebuie s ă demonstreze un comportament corect. Un cazier judiciar „plin” trebuie s ă
ducă la respingerea cererii, la fel trebuie s ă se procedeze și în cazul c ăsătoriilor de convenien ță,
traficului de droguri, traficului de persoane, actelor de pedofilie, infrac țiunilor grave, crimei
organizate și acțiunilor teroriste” [138].
În legisla ția belgian ă, dobândirea cet ățeniei este un concept prea larg, de aceea a fost
disjuns în dou ă concepte mai mici – achiziția și atribuirea (alocarea) de cet ățenie, în funcție de
faptul dac ă este sau nu obiectul unui act vo luntar al persoanei care urm ărește să obțină acest
lucru (art.1)[63]. Alocar ea, dobândirea, pierderea sau recuperarea de na ționalitate belgian ă,
indiferent de cauza ei continu ă, produce efecte juridice doar spre viitor (art.2). Stabilirea filia ției
nu are nici un efect asupra cet ățeniei belgiene, dac ă copilul a împlinit vârsta de 18 ani sau este
emancipat înainte de aceast ă vârstă (art.3). Termenul „ emancipat ” în Dicționarul explicativ
înseamnă „care nu mai depinde de cineva sau de cev a, care a devenit liber, independent” [108,
p.263], îns ă în legisla ția belgian ă se referă simplist la minorii sub 18 ani care sunt deja c ăsătoriți
la împlinirea acestei vârste (conform legisla ției belgiene în materie de dreptul familiei, femeile se
pot căsători începând cu 16 ani), și deci au deplin ătatea capacit ății juridice de exerci țiu.
Dobândirea cet ățeniei belgiene se face în cinci situa ții generale – trei situa ții de
atribuire și două situații de achizi ție:
a) Atribuirea cet ățeniei belgiene la naștere se face în „regim automat” pentru:
– copilul n ăscut în Belgia, datorit ă cetățeniei belgiene a tat ălui sau a mamei sale;
– pentru copilul n ăscut în str ăinătate din p ărinți născuți în Belgia, sau p ărinți născuți în
teritoriile aflate sub suveranitate belgian ă sau administrate de Belgia, și care dup ă trecerea unui
termen de 5 ani au f ăcut cerere de dobândire a cet ățeniei belgiene, chiar dac ă procedura de
atribuire a cet ățeniei nu este încheiat ă;
– pentru copilul unui solicitant de naturaliz are, care de mai bine de 5 ani se afl ă legal și
permanent în Belgia; cu condi ția să nu fi obținut la naștere cetățenia altui stat;

90- pentru copilul str ăin născut pe teritoriul Belgiei, a c ărui filiație este recunoscut ă de un
cetățean belgian, sau este stabilit ă de instan ță ca fiind a unui cet ățean belgian (art.8)[63].
b) Atribuirea cet ățeniei belgiene în urma adop ției. Poate fi adoptat minorul pân ă la
vârsta de 18 ani și doar dac ă nu este emancipat. Minorul va deveni cet ățean belgian la data când
începe să producă efecte juridice hot ărârea instan ței franceze privind adop ția (art.9) [63]. Poate fi
adoptat, de c ătre cetățeni belgieni, atât copilul str ăin născut în Belgia; cât și copilul str ăin născut
în străinătate. Legisla ția belgian ă este ceva mai permisiv ă cu potențialii părinți adoptivi, stabilind
că pot înfia copiii str ăini sau apatrizi atât cet ățenii belgieni (cu acte în regul ă) cât și persoanele
străine de origine belgian ă sau de na ționalitate belgian ă, dar fără cetățenie, născute în Belgia, sau
în teritoriile aflate sub suveranitate belgian ă sau administrate de Belgia, care dup ă trecerea unui
termen de 5 ani au f ăcut cerere de dobândire a cet ățeniei belgiene (art.9).
c) Atribuirea cet ățeniei belgiene datorit ă nașterii pe teritoriul Belgiei, denumit în
Codul belgian cu privire la cet ățenie și „efect cumulat al unui act de achizi ție” (art.10). Copilul
nou-născut, din p ărinți necunoscu ți, găsit în Belgia, se prezum ă că a fost născut pe teritoriul
Belgiei, din cet ățeni belgieni, și i se va atribui cet ățenia belgian ă. Prezumția poate fi r ăsturnată
cu proba contrarie, sau at unci când singur copilul, p ărinții săi sau reprezentan ții săi legali
înaintează demersuri la reprezentan țele diplomatice ale altor state, în vederea ob ținerii cetățeniei
statelor ter țe. În asemenea cazuri, copilul va p ăstra cetățenia belgian ă doar pân ă la împlinirea
vârstei de 18 ani, sau pân ă în momentul ob ținerii cetățeniei statului ter ț [63]. Pân ă la acest
moment, nimic ie șit din comun, reglementare tipic ă pentru statele cu sisteme ce aplic ă jus
sanguinis .
Acordarea cet ățeniei belgiene cunoa ște și situații de aplicare a principiului jus loci/jus
soli. Aceste situa ții sunt descrise la art.11:
– copilul str ăin va dobândi cet ățenia belgian ă ca urmare a na șterii în Belgia dac ă părinții
săi s-au născut în Belgia și au avut re ședința legală și permanent ă în Belgia minimum 5 ani, din
ultimii 10 ani, înainte de na șterea copilului (art.11, §1).
– copilul str ăin născut în Belgia, în urma declara ției părinților acestuia, dac ă are reședința
principală în Belgia. Declara ția privind cet ățenia copilului poate fi f ăcută până la împlinirea
vârstei de 12 ani, și doar dac ă părinți săi, cetățeni străini, în ultimii 20 ani, au avut re ședința
legală și stabilă în Belgia (art.11, §2). Prof. belgian Patrick Wautelet nume ște această situație –
„jus soli dublu” [103].
d) Achiziția cetățeniei belgiene prin declara ție de cet ățenie, a fost și rămâne
principalul mod de dobândire a cet ățeniei belgiene. Dobândirea cet ățeniei prin declara ția de
cetățenie a fost substan țial schimbat ă prin reformele din 2012: au disp ărut categoriile utilizate
anterior și au fost create altele noi. Schimbarea esen țială este introducerea condi ției de a

91demonstra integrarea social ă a persoanei și cunoștințele social-lingvistice. Pân ă la reforma din
2012, nici persoanele cu handicap și nici pensionarii nu trebuiau s ă demonstreze o integrare
pozitivă în comunitate.
De fapt, schimb ările în legisla ție au demarat chiar mai înainte, odat ă cu finalizarea
alegerilor din 2010, când noile for țe politice venite la guvernare în Belgia (partidele flamande)
au adoptat o nou ă politică demografic ă și migrațională. Au fost restrânse reglement ările care
permit migran ților reîntregirea familiei pe teritoriul Belgiei, a fost schimbat ă totalmente
legislația privind expulzarea și returnarea migran ților ilegali, au fost restrânse semnificativ
categoriile de persoane care pot beneficia de azil etc. În acest context, nu este de mirare c ă pasul
al II-lea, a urmat reformarea cadrului juridic privind acordarea cet ățeniei.
Astfel, poate dobândi cet ățenia belgian ă persoana care:
– face o declarație de cetățenie, în condi țiile art.15 din Codul cu privire la cet ățenie, în
care renun ță la cetățenia statului de origine și obține cetățenia belgian ă. Declarația de cetățenie
este practic o form ă specifică de implementare a sistemului op țional , în cadrul c ăruia persoana
alege cetățenia belgian ă. Această formă a sistemului op țional se aplic ă doar față de cetățeniile
anumitor state, stabilite prin lege. Cet ățenia belgiana este incompatibila doar cu a cet ățeniile
următoarelor țari: Danemarca, Fran ța, Marea Britanie, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda,
Norvegia, Austria, Spania. Cât timp nu renun țați în scris la cet ățenia româna – cu cerere expres ă
înaintată Ambasadei române, r ămâneți și cetățean român. România nu se afl ă pe lista țarilor a
căror cetățenii sunt incompatibile cu cet ățenia belgiana[139];
– a împlinit vârsta de 18 ani; – a avut și are reședința legală în Belgia pentru minim 5 ani ; condiția de reședință legală
se stabilește diferit pentru fiecare caz în parte, luându-se în considerare persoana solicitantului și
țara de origine, și poate dep ăși în anumite condi ț
ii 10 ani . Pentru cet ățenii români stabili ți în
Belgia, condi ția de reședință legală neîntrerupt ă este de 7 ani .
– demonstreaz ă cunoașterea uneia dintre cele trei limbi na ționale (franceza, flamanda
(olandeza) sau germana);
– demonstreaz ă integrarea sa social ă. Integrarea social ă poate fi demonstrat ă în
numeroase moduri – o diplom ă de studii la nivelul înv ățământului secundar superior,
emisă/eliberată de o institu ție superioar ă de învățământ recunoscut ă de una dintre cele trei
comunități belgiene sau de Academia Militar ă Regală; un certificat de absolvire a cursurilor de
formare profesional ă, de la o institu ție recunoscut ă de autorit ăți care s ă ateste
frecventarea/participarea la mini m 400 ore didactice; certificate și scrisori de recomandare care
să ateste faptul c ă solicitantul a lucrat ca angajat în sectorul pub lic sau privat, ori a desf ășurat

92activități profesionale independente, contribuind la fondul asigur ărilor sociale cel pu țin 6
trimestre în ultimii 5 ani (art.13) [63].
De reglement ări specifice beneficiaz ă persoanele cu handicap fizic sau mental precum și
pensionarii, care vor face dovada faptului c ă (datorită handicapului sau vârstei înaintate) nu se
pot angaja, dar vor trebui s ă demonstreze participarea/implicarea în via ța socio-cultural ă a
comunității gazdă. De asemenea, prin declara ție vor ob ține cetățenia, persoanele c ăsătorite cu
cetățeni belgieni, care au locuit pe teritoriul Belgiei cel pu țin 3 ani în cadrul familiei, și au dat
naștere unui copil.
Procedura existent ă obligă solicitantul s ă prezinte urm ătoarele acte:
– certificatul de na ștere (apostilat conform cerin țelor UE);
– datele cazierului judici ar, atât din Belgia cât și din țara de origine;
– o copie certificat ă de primărie după cartea de identitate;
– o cerere scris ă de mână sau calculator în care solicitantul expune motivele pentru care
dorește obținerea cet ățeniei belgiene;
– un certificat de reziden ță cu istoricul ad reselor unde a locu it (localitatea și timpul),
precum și extrasul de la comuna unde are în prezent domiciliul.
În dependen ță de situația și persoana solicitantului, acesta va trebui s ă atașeze la dosar:
– un extras de componen ță a familiei;
– un certificat de na ționalitate (în statele unde acestea nu înso țesc actele de identitate);
– certificat de c ăsătorie/divor ț, apostilate;
– certificate, diplome, atestate ale studiilor și cursurilor univer siatere, de cultur ă generală
sau tehnico-speciale, li ngvistice sau de alt ă natură, efectuate pe teritoriul Belgiei;
– deciziile de echivalare a diplomelor ob ținute în țara de origine;
– titlurile de proprietate asupra bunurilor imobiliare de ținute în Belgia;
– declarația de venit (de regul ă, pentru ultimul an);
– cel puțin 10 declara ții, de la prietenii sau cuno ștințele solicitantului, care au deja
cetățenia belgian ă, prin care s ă ateste faptul c ă acesta este vrednic s ă obțină cetățenia belgian ă.
Fiecare declara ție va fi înso țită de o copie dup ă cartea de identitate a persoanei care semneaz ă și
de numărul ei național.
e) Achiziția cetățenie belgiene prin naturalizare. Spre deosebire de celelalte state
europene, în care naturalizarea este principala cale de dobândire a cet ățeniei, naturalizarea
belgiană se acordă în regim facilitar unui num ăr redus de persoane, în situa ții strict reglementate
de lege. În viziunea Legiuitorului belgian, naturalizarea este o concesiune acordat ă de Camera
Reprezentan ților străinilor care solicit ă cetățenie belgian ă dar nu întrunesc condi țiile pentru
procedura de declararea cet ățeniei în decursul c ăreia fac o alegere în favoarea cet ățeniei

93belgiene. Prof. P. Wautelet apreciaz ă naturalizarea „ca o favoare solicitantului naturaliz ării și nu
o obligație pentru Camera Reprezentan ților, iar în caz de refuz, solicitantul nici nu trebuie s ă
spere la uzitarea unui drept de apel sau recurs” [103].
Solicitantul naturaliz ării trebuie s ă întruneasc ă următoarele condi ții legale:
– a împlinit vârsta de 18 ani; – are reședința legală în Belgia;
– cunoaște una dintre cele trei limbi oficiale (art.19, §1).
În cazul naturaliz ării, termenul afl ării în Belgia este unul redus. Poate ob ține cetățenia
țării după 3 ani de ședere în Belgia, persoana care posed ă aptitudini și merite excep ționale în
domeniul sportiv, știință sau cultur ă, și poate contribui la promovarea interna țională a Belgiei.
Pentru a profita de reglement ări privind „ meritul excep țional ” solicitantul va trebui s ă facă
dovada concret ă – în știință – cu teza de doctorat; în sport – cu îndeplinirea criteriilor de selec ție
impuse de Comitetul Olimpic pentru Olimpiade; criteriile stabilite de federa țiile sportive de
profil pentru a participa la campi onatele europene sau mondiale, sau, și mai bine – rezultatele
obținute la asemenea concursuri interna ționale; proba meritelor excep ționale în domeniul socio-
cultural se va face prin notorieta tea persoanei pe plan interna țional, meritelor recunoscute pe
plan interna țional sau datorit ă victoriei într- un concurs interna țional (art.1 9) [63].
Pentru un apatrid cu re ședința legală în Belgia, sau pentru o persoan ă care se afl ă în
Belgia în baza unei conven ții internaționale, perioada necesar ă naturaliz ării va fi de doar 2 ani
(art.19, §2). Din redac ția nouă a Codului lipsesc reglement ările favorabile existente anterior
acordate refugia ților. Nu a fost modificat ă procedura de examinare a cererii de naturalizare.
f) Redobândirea cet ățeniei belgiene , sau așa cum este numit ă în original ă – restabilirea
cetățeniei ( recouvrement de la nationalite belge ) – este reglementat ă de Cap. V al Codului.
Conform art.24, poate so licita redobâ ndirea cet ățeniei belgiene orice persoan ă care a de ținut
anterior aceast ă calitate și care a pierdut-o; cu excep ția persoanelor c ărora li s-a retras aceast ă
calitate de c ătre autorit ățile belgiene (a fost revocat ă cetățenia belgian ă). Deci, nu vor putea
solicita redobândire a (recuperarea) cet ățeniei, persoana c ăreia i-a fost retras ă această calitate
pentru comportament fraudulos, furnizarea informa țiilor false sau utilizarea documentelor false
în procesul ob ținerii cetățeniei sau a permisului de ședere (art.23). Ac țiunea de revocare se va
judeca la Curtea de Apel în a c ărei rază teritorială își are reședința pârâtul, sau în lipsa acesteia –
la Curtea de Apel din Bruxelles (art.23, §3).
Cetățenia belgian ă poate fi retras ă doar persoanelor care nu au ob ținut acest statut la
naștere. Modific ările de ultim ă oră a cadrului juridic belgia n (art.23/1), prescriu c ă „privarea de
cetățenie” poate fi dispus ă de instan ța de judecat ă, la cererea procurorului , împotriva persoanelor
care:

94- au fost condamna ți definitiv, în calitate de autor, coautor sau complice, la o pedeaps ă cu
închisoarea de cel pu țin 5 ani, f ără posibilitatea eliber ării condi ționate, pentru una din
infracțiunile prev ăzute de Codul Penal;
– au dobândit cet ățenia belgian ă prin căsătorie cu un cet ățean belgian, c ăsătorie care
ulterior a fost anulat ă ca fiind una fictiv ă, din interes („de convenien ță”).
Condițiile generale pe care trebuie s ă le întruneasc ă persoana pentru recuperarea
cetățeniei sunt:
– vârsta de minim 18 ani; – reședință legală și stabilă în Belgia minim 12 luni;
– permis de ședere pe teritoriul belgian pentru o perioad ă nedeterminat ă, existent și
valabil la momentul înaint ării cererii de recuperare (art.24 alin.(2)) [63].
Deși textul legal, nu stabile ște în mod direct acest lucru, în afar ă de solicitarea (tipizat ă și
generală) înaintat ă de persoana care- și dorește redobândirea, aceasta trebuie s
ă depună și o
„scrisoarea de motiva ție”, prin care solicitantul arat ă de ce-și dorește recuperarea cet ățeniei.
Scrisoarea de motiva ție apare în reglement ările Cap. V (bis), ca o cerin ță procedural ă.
Redobândirea cet ățeniei belgiene (recuperarea cet ățeniei) este stabilit ă de către instan ța
de judecat ă, în a cărei rază de competen ță își are reședința legală și stabilă solicitantul. Ședința
de examinare este una închis ă, care nu presupune prezen ța solicitantului. Judec ătorul va avea
obligația examin ării scrisorii de motiva ție a solicitantului, ascult ării procurorului privind
solicitarea dat ă și examinarea concluziilor organului de poli ție privind persoana solicitantului. În
luarea deciziei judec ătorul va analiza toate circumstan țele, iar în cazul unei hot ărâri negative
(respingerea cererii de recuperare), aceasta nu solicit ă și emiterea unei motiva ții. Hotărârea
instanței judecătorești este una definitiv ă și irevocabil ă.

3.3. Concluzii la capitolul 3

Statele care adopt ă un sistem „op țional” în materie de cet ățenie, au cele mai restrictive
reglement ări în domeniul cet ățeniei. În esen ță, sistemul op țional este modalitatea juridic ă prin
care Legiuitorul na țional oblig ă persoanele care locuiesc pe teritoriul țării să opteze pentru una
dintre cet ățeniile de ținute. Dubla cet ățenie nu este permis ă decât în situa ții speciale, cu
permisiunea autorit ăților și doar pentru persoane care au domiciliul legal și stabil în str ăinătate.
După cum observ ăm din modific ările de ultim ă oră ale statelor europene, apar tot mai
multe reglement ări care reflect ă și trădează interesul statului de a atrage, fie și prin intermediul
cetățeniei, resurse umane de valoare – fie datorit ă investițiilor pe care le aduc economiei
naționale, fie populariz ării statului pe plan interna țional, fie datorit ă serviciilor care le-au adus

95autorităților statului, fie din alte considerente. În astfel de situa ții, bineînțeles că nu sunt luate în
considerare exclusiv sistemele clasice ale jus loci sau jus sanguinis , ci mai degrab ă ultimele
tendințele novatoare în institu ția cetățeniei.
După cum observ ăm, statele europene nu se sfiiesc s ă trateze diferit candida ții la
dobândirea (redobândirea) cet ățeniei. Rațiunea care st ă la baza acestor reglement ări are un dublu
izvor: pe de o parte statele uziteaz ă de autoritatea și suveranitatea lor legitim ă; pe de alta – este și
firesc ca autorit ățile statelor s ă prefere persoanele care doresc ob ținerea cet ățeniei lor de origine,
cunoscând limba, cultura, tradi țiile. După părerea noastr ă, faptul este perfect valabil, întrucât
egalitatea de tratament a candida ților, care nu poate fi decât relativ ă, nu poate fi impus ă unei
suveranități, iar, egalitatea de tratament a cet ățenilor începe numai dup ă încetățenire.

964. ASPECTE TEORETICO-PRACTI CE PRIVIND DOBÂNDIREA ȘI REDOBÂNDIREA
CETĂȚENIEI ROMÂNIEI ȘI A REPUBLICII MOLDOVA

4.1. Analiza principiilor generale ale cet ățeniei României și Republicii Moldova

Principiile generale ale cet ățeniei Republicii Moldova și României sunt regulile
călăuzitoare care guverneaz ă întreaga materie a cet ățeniei în ambele state; adic ă stabilesc cadrul
juridic general de dobândire , de exercitare a calit ății de cetățean și de pierdere a acestei calit ăți
de către persoana fizic ă. Aceste principii î și au izvorul în Constitu țiile statelor și legile organice
ce reglementeaz ă instituția cetățeniei dar și instrumentele juridice interna ționale recunoscute și
ratificate de legiuitorul na țional.
Vom începe analiza principiilor cet ățeniei cu reglement ările interna ționale, comune de
altfel pentru Republica Moldova și România, din momentul ratific ării acestora. Cadrul
internațional este format de Declara ția universal ă a drepturilor omului (din 10.12.1948) [1],
Convenția european ă cu privire la cet ățenie (din 06.11.1997) [2], Pactul interna țional cu privire
la drepturile civile și politice (16.12.1966) [3] și Pactul interna țional cu privire la drepturile
economice, sociale și culturale (16.12.1966) [4].
Astfel, art.4 al Conven ției europene cu privire la cet ățenie consacr ă următoarele principii:
a) fiecare persoan ă are dreptul la o cet ățenie;
b) apatridia trebuie evitat ă;
c) nimeni nu poate fi, în m od arbitrar, privat de cet ățenia sa;
d) nici căsătoria, nici desfacerea c ăsătoriei între un cet ățean al unui stat parte și un străin,
nici schimbarea cet ățeniei unuia dintre so ți în timpul c ăsătoriei nu pot avea efect de plin drept
asupra cet ățeniei celuilalt so ț [2];
e) reglement ările referitoare la cet ățenie nu trebuie s ă conțină deosebiri sau s ă includă
practici care s ă constituie o discriminare bazat ă pe sex, religie, ras ă, culoare sau originea
națională ori etnică;
f) fiecare stat parte trebuie s ă se conduc ă după principiul nediscrimin ării între cet ățenii
săi, fie că sunt cetățeni prin na ștere, fie că au dobândit ulterior cet ățenia acestuia [2].
Asupra acestor principii se suprapun prin cipiile consacrate de cadrul normativ na țional al
României și Republicii Moldova. Datorit ă similitudinii ideilor și concepțiilor din literatura
juridică a ambelor state, propun analiza comun ă a acestora. Astfel, în cadrul principiilor
generale ale cet ățeniei României și Republicii Moldova deosebim:
a) Principiul egalit ății cetățenilor.

97Egalitatea cet ățenilor români este un imperativ al întregii legisla ții române ști – cetățenii
români sunt egali în drepturi și îndatoriri, f ără deosebire de ras ă, naționalitate, origine etnic ă,
limbă, religie, sex, opinie, apartenen ță politică, avere sau origine social ă și indiferent de modul în
care au dobândit cet ățenia. Art. 4 alin. (2), din Constitu ția României vine s ă confirme acest fapt
prin sintagma:„România este patria comun ă și indivizibil ă a tuturor cet ățenilor săi fără deosebire
de rasă, de naționalitate, de origine etnic ă, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenen ță
politică, de avere sau de origine social ă” [18].
Potrivit aceluia și principiu, stipulat în textul Constitu ției la art.16 alin. (2), cet ățenii
Republicii Moldova sunt egali în drepturi și obligații fără deosebire de ras ă, naționalitate, origine
etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenen ță politică, avere sau origine social ă [19], indiferent
de modul în care au dobândit cet ățenia. Consacrarea acestui principiu vine s ă confirme c ă toți
cetățenii Republicii Moldova beneficiaz ă în egală măsură de drepturile și libertățile omului. Prof.
I. Guceac, spune c ă egalitatea în aces t sens este sinonim ă cu valoarea de dreptate (echitate)
socială, constituind una dintre valorile sociale s upreme ale statului Republica Moldova [88, p.
16].
b) Numai cet ățenii statului sunt titula rii tuturor drepturilor prev ăzute de Constitu ție și
legile țării.
Potrivit acestui principiu, numai cet ățenii români se bucur ă de universalitatea drepturilor
consacrate de Constitu ție și de legile României [75, p. 165]. Nu exist ă o reglementare care s ă
impună expres acest principiu, cu toate acestea, dac ă facem o analiz ă comparat ă a legisla ției
privind regimul str ăinilor, fundamentat ă prin Legea nr.123/2001 [21], și apatrizilor,
concluzion ăm că persoanele care nu au capacitatea de cet ățeni români nu se pot bucura, în
condițiile legii decât de o parte din drepturile și îndatoririle prev ăzute de Constitu ția și legile
României.
Aceste drepturi, care nu pot fi exercitate de str ăini sau apatrizi sunt atât drepturi
fundamentale cât și drepturi subiective obi șnuite. În grupul acestor drepturi includem:
– dreptul de vot și dreptul de a fi ales în organele reprezentative na ționale, drept stabilit
prin art.36 al Constitu ției României [18]. Potrivit art.37, a ceste drepturi, fiind prin excelen ță
drepturi politice, prin care se exprim ă și se exercit ă puterea statal ă, aparțin în exclusivitate numai
cetățenilor români [18]. Revizuirea Constitu ției României din 2003, a dat o nou ă valoare art.16
alin.(4) și a făcut posibil ă exercitarea dreptului de a alege și de a fi ales, și pentru cet ățenii
Uniunii Europene, ca re îndeplinesc condi țiile legale dup ă aderarea României la Uniunea
European ă [18]. Dup ă cum men ționează textul Constitu ției la art.16 alin.(4): „În condi țiile
aderării României la Uniunea Europeana, cet ățenii Uniunii care îndeplinesc cerin țele legii
organice au dreptul de a alege si de a fi ale și în autorit ățile administra ției publice locale”. Este un

98drept de vot și de a fi ales doar în cadrul alegerilor locale – alegeri prin care nu se exprim ă
suveranitatea de stat. Prin urmare, aceste drepturi politice nu afecteaz ă în nici un fel principiile
generale ale cet ățeniei române [95, p. 121]. Nu trebuie s ă uităm că Constituția revizuit ă în 2003 a
acordat cet ățenilor români dreptul de a alege și de a fi ale și în Parlamentul European – institu ție
reprezentativ ă a Uniunii Europene. Parlamentul European cre ște în importan ță în cadrul
procesului decizional specific UE, dar prin acesta nu se exercit ă vre-o putere de stat, ci doar se
realizează în comun, la nivel suprastatal, anumite competen țe specifice suveranit ății statelor
membre. În afar ă de prevederile constitu ționale care consacr ă dreptul de vot și de a fi ales în
organele reprezentative ale statului, g ăsim reglement ări mai vechi în art.2-4 din Legea 70/1991
privind alegerile locale [24]; și, mai noi în art.3-4 din Leg ea nr.35/2008 pentru alegerea Camerei
Deputaților și a Senatului și pentru modificarea și completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea
autorităților administra ției publice locale [25].
În legislația Republicii Moldova, dreptul de a alege și a fi ales în organele reprezentative
ale statului î și găsește consacrarea în art.38 din Constitu ție; art.6 alin (2) din Legea cet ățeniei și
art.11-12 din Codul Electoral: „D reptul de a alege îl au cet ățenii Republicii Moldova care au
împlinit, inclusiv în ziua alegeril or, vârsta de 18 ani, cu excep ția celor priva ți de acest drept în
modul stabilit de lege. Dreptul de a fi ale și îl au cet ățenii Republicii Moldova cu drept de vot
care întrunesc condi țiile prevăzute” [33] de legisla ția în vigoare.
– dreptul de a fi angajat în orice func ție sau demnitate public ă pentru care îndepline ște
condițiile cerute de legisla ție. Constitu ția României, în art.16 alin.(3) stabile ște că „funcțiile și
demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condi țiile legii, de persoanele care au
cetățenia român ă și domiciliul în țară”. Din aceast ă prevedere se desprind mai multe concluzii, și
anume: func țiile care nu implic ă exercitarea puterii de stat vor putea fi ocupate și de străini și
apatrizi (concluzie care vine s ă solidifice cele spuse mai sus); cet ățenii români cu cet ățenie dublă
sau multipl ă, care nu sunt domicilia ți în România, nu vor putea fi ale și sau numi ți în asemenea
funcții sau demnit ăți. În Constitu ția Republicii Moldova acest drept este numit dreptul la
administrare , iar art. 39 stipuleaz ă: „Cetățenii Republicii Moldova au dr eptul de a participa la
administrarea treburilor publice nemijlocit, precum și prin reprezentan ții lor. Oric ărui cetățean i
se asigură, potrivit legii, accesul la o func ție publică”.
– dreptul de a nu extr ădat sau expulzat din țară.
Conform Constitu ției României, art.19 alin.(1), cet ățeanul român nu poate fi extr ădat la
cererea unui stat str ăin în vederea urm ăririi sau judec ării într-o cauz ă penală ori în vederea
executării pedepsei. De asemenea, el nu poate fi expulzat din România [18]. Tradi țional,
extrădarea este institu ția juridică ce permite unui stat s ă ceară altui stat s ă îi predea pe autorii
unor infrac țiuni săvârșite pe teritoriul s ău, sau, având efecte juridice și pe teritoriul s ău, în

99vederea urm ăririi sau judec ării penale ori execut ării pedepsei [95, p. 122]. Expulzarea constituie
o măsură de siguran ță prin care se ocrote ște ordinea de drept, din considerente de ordin politic,
economic, juridic, religios sau de alt ă natură.
În practica interna țională s-a stabilit c ă statele nu accept ă extrădarea și expulzarea
propriilor cet ățeni, față de care au obliga ții speciale de protec ție, inclusiv cu mijloace juridice.
Este adev ărat că istoria contemporan ă cunoaște derogări de la acest prin cipiu nescris. Un
exemplu la cele afirmate ne serve ște istoria cooper ării interna ționale dintre SUA și Marea
Britanie, care au acceptat extr ădarea reciproc ă a propriilor cet ățeni datorit ă relațiilor speciale
existente între cele dou ă state [14]. Un alt exemplu în acest sens vom g ăsi în practica statelor
europene, membre ale UE, care datorit ă proceselor de integrare european ă, au ajuns la un anumit
grad de uniformizare a practicilor și de cooperare în materie judiciar ă. Astfel a fost semnat ă
Convenția european ă cu privire la extr ădare (din 13.12.1957) și în cele dou ă Protocoale
Adiționale (din 1975 și 1978) [5]; succesiv, au fost închei ate Acordul privind simplificarea și
modernizarea procedurilor de transmitere a cererilor de extr ădare (Acordul de la San Sebastian,
din 26.05.1989), Conven ția privind procedurile de extr ădare simplificate (10.03.1995) și
Convenția privind extr ădarea (27.09.1996).
În România extr ădarea este reglementat ă în Constitu ție (art.19), Codul penal (art.112 și
117), Legea 302/2004 privind cooperarea judiciar ă internațională (art.20) [23], astfel cum a fost
modificat ă prin Legea 224/2006 și Legea 222/2008. Cet ățenii români pot fi extr ădați în baza
dispozițiilor tratatelor bilaterale și pe bază de reciprocitate, în toate cazurile îns ă, mecanismul
prevăzut de Legea nr. 302/2004, pe ntru a respecta dispozi țiile Constitu ției, este de a șa natură
construit încât hot ărârea final ă o are instan ța judecătorească [18], nu numai în cazul extr ădării
pasive (din România), dar și în cazul cererilor de extr ădare formulate de România.
În legisla ția Republicii Moldova, extr ădarea și expulzarea este reglementat ă prin art.18
alin. (2) din Constitu ție: „Cetățenii Republicii Mol dova nu pot fi extr ădați sau expulza ți din țară”
[19]. Prevederile sunt în concordan ță cu art. 3 al Protocolului nr.4 la Conven ția European ă [6]:
„Nimeni nu poate fi expulzat, printr-o m ăsură individual ă sau colectiv ă, de pe teritoriul statului
al cărui cetățean este. Nimeni nu poate fi privat de dreptu l de a intra pe teritoriul statului al c ărui
cetățean este”. Pot fi expulza ți sau extr ădați doar cet ățenii străini și apatrizii, dar și în aceste
cazuri expulzarea se ia prin hot ărâre judec ătorească rămasă definitiv ă. Conform Codului de
executare a Republicii Moldova, Legea nr .443-XV, din 24.12.2004, art. 92 alin. (1), instan ța de
judecată expediaz ă hotărârea sa privind expulzar ea persoanei organului afacerilor interne în a
cărui rază teritorială a fost depistat ă ori domiciliaz ă persoana supus ă expulzării [34].
Conform art.19 alin.(2) al Constitu ției Republicii Moldova, cet ățenii străini și apatrizii
pot fi extr ădați numai în baza unei conven ții internaționale, în condi ții de reciprocitate sau în

100temeiul hot ărârii instan ței de judecat ă [19]. Prevederea legal ă este dublat ă prin reglementarea
art.13 alin.(1) al Codului Penal care spune: „Cet ățenii Republicii Moldova și persoanele c ărora li
s-a acordat azil politic în Republica Moldova, în caz de s ăvârșire a unei infrac țiuni în str ăinătate,
nu pot fi extr ădați și sînt supu și răspunderii penale conform leg ii penale a Republicii Moldova.
Cetățenii străini și apatrizii care au s ăvârșit infracțiuni în afara teritori ului Republicii Moldova,
dar se afl ă pe teritoriul țării pot fi extr ădați numai în baza unui tratat interna țional la care
Republica Moldova este parte sau în condi ții de reciprocitate în temeiul hot ărârii instan ței de
judecată” [32].
– dreptul la protec ție diplomatic ă, atunci când se g ăsește vremelnic sau domiciliaz ă pe
teritoriul unui stat str ăin; iar acolo este supus unor vexa țiuni [83, p.133] din partea organelor
acestuia. Conform art.17 al Constitu ției României, cet ățeanul român are dreptul de a fi ocrotit de
misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României din aceast ă țară [18].
Reglement ări cu acela și spirit afl ăm în art.18 alin.(1) din Constitu ția Republicii Moldova:
„cetățenii beneficiaz ă de protec ția statului atât în țară, cît și în străinătate” [19] și în art.5 din
Legea cet ățeniei: „Statul, reprezentan țele diplomatice și instituțiile sale consulare, precum și
persoanele lor oficiale sînt obligate s ă ia măsuri pentru ca cet ățenii Republicii Moldova s ă aibă
posibilitatea de a se bucura în întregime de toate drepturile, acordate de legisla ția țării de
reședință de tratatele interna ționale, la care Republica Moldova și statul de re ședință sînt părți, de
cutumele interna ționale, să apere în modul stabilit de legisla ție drepturile și interesele lor,
ocrotite prin lege, iar în caz de necesitate s ă contribuie la restabilirea drepturilor înc ălcate ale
cetățenilor Republicii Moldova” [36].
– dreptul de a dobândi terenuri în proprietate pe teritoriul României . Conform
Constituției (art.3 (1)), teritoriul României este inalienabil [18]. Trebuie s ă facem o precizare c ă
această reglementare a suferit o modificare substan țială în anul 2003. Spre deosebire de
redactarea anterioar ă a legii fundamentale (din 1991), unde la art. 41 alin.(2) era stipulat c ă
„numai cet ățenii români pot dobândi dreptul de proprieta te asupra terenurilor”, art.44 alin. (2)
din Constitu ția revizuit ă (în 2003) stabile ște că cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de
proprietate privat ă asupra terenurilor numai în condi țiile rezultate din aderarea României la
Uniunea European ă și alte tratate interna ționale la care România este parte, pe baz ă de
reciprocitate, în condi țiile prevăzute de o lege organic ă, precum și pe calea mo ștenirii legale
[18].
Constituția Republicii Moldova, stipuleaz ă la art.3. „inalienabilitate a teritoriului statului”
dar nu vorbe ște de nici-o restric ție pentru str ăini și apatrizi de a dobândi în proprietate te renuri în
Republica Moldova. Este adev ărat că pentru cet ățenii Republicii Moldova, la art.27 Constitu ția a
consacrat dreptul de a domicilia pe teritoriul țării și de a-și stabili re ședința în orice localitate

101din țară [19] dar numai în cadrul libertății de deplasare . Putem s ă afirmăm că nu exist ă o
reglementare care ar determina și apăra dreptul exclusiv de a dobâ ndi terenuri în proprietate,
pentru cet ățenii Republicii Moldova, și spre confirmarea celor spuse d ăm exemplul art. 4 alin.(2)
din Codul Funciar: „De ținătorii de terenuri cu titlu de proprietate privat ă pot fi cet ățeni ai
Republicii Moldova și investitorii str ăini, în conformitate cu legisla ția” [35].
c) Numai cet ățenii sunt ținuți a îndeplini toate obliga țiile stabilite prin Constitu ție și legile
statului.
Reținând acele remarci f ăcute mai sus, cet ățeanul român, titular de drepturi și libertăți,
este în acela și timp obligat s ă îndeplineasc ă și îndatoririle prev ăzute de Constitu ție și legile țării.
Aceasta cu atât mai mult cu cât cet ățenia român ă presupune responsabilitate civic ă. Conform
acestui principiu, unele obliga ții aparțin în exclusivitate cet ățenilor români, c ăci numai ei pot fi
titularii tuturor drepturilor și obligațiilor. Persoanele care nu au aceast ă calitate nu sunt ținute de
anumite îndatoriri, ce revin numai cet ățenilor români, singurii r ăspunzători pentru dezvoltarea
economic ă și socială a României, pentru ap ărarea independen ței, suveranit ății și integrității sale
[95, p. 123]. Conform Constitu ției României, aceste obliga ții sunt: fidelitatea fa ță de țară (art.54),
obligația de a satisface serviciul militar (încorporare) și de apărare a României (art.55), obliga ția
de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice (art.56).
Titlul de cet ățean al Republicii Moldova impune urm ătoarele îndatoriri exclusive [88,
p.17]: devotament și fidelitate fa ță de patrie (art.56); obliga ția de a satisface serviciul militar
(art.57 alin.(2)) cu referire doar la cet ățenii de gen masculin; îndatorirea de ap ărare a țării (art.57
alin.(1)), contribu ția, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice (art.58 alin.(1));
d) Cetățenia constituie în exclusivitate o problem ă de stat.
Este principiul care rezult ă din reglement ările constitu ționale și ale legilor organice ale
României și Republicii Moldova, potrivit c ărora stabilirea și exercitarea drepturilor și
îndatoririlor cet ățenilor, modurile de dobândire și de pierdere a cet ățeniei constituie o prerogativ ă
exclusivă a puterii statale. Legea este o crea ție a legiuitorului, o expresie a voin ței acestuia.
Firesc este și faptul c ă reglementarea cet ățeniei să fie un atribut exclusiv al statului, odat ă ce
cetățenia are repercus iuni directe asupra problemelor ce țin de ap ărarea țării, asigurarea
independen ței și suveranit ății statului, exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Aparent, s-ar p ărea că acest principiu este înc ălcat, atunci când are loc dobândirea
cetățeniei prin adop ție, deoarece adop ția se face de c ătre persoane fizice, prin acordul lor de
voință. Trebuie s ă revin la cele afirmate, și anume, cet ățenia și în aceast ă situație rămâne o
problemă de stat deoarece adop ția unui str ăin de către cetățenii României (articolele 59-79 din
Legea României nr. 273/2004 „pri vind regimul juridic al adop ției”) sau ai Republicii Moldova

102nu se poate face decât cu încuviin țarea autorit ăților statului (Legea Republicii Moldova nr.99 din
28.05.2010 „privind regimul juridic al adop ției”, art.5-35) [38].
e) Cetățenia nu poate fi retras ă aceluia care a dobândit-o prin na ștere.
Este principiul consacrat în art.5 alin.(2) al Constitu ției României, exprimând de fapt
„ideea de apartenen ță genetică a unei persoane la genera țiile care s-au succedat pe teritoriul
românesc, ideea de permanen ță a identității naționale, precum și dreptul omului, mai presus de
legile statului, de a avea o Cetate” [80, p. 20].
Constituția Republicii Moldova, la art.17, alin. (2 ), abordând acest aspect dintr-o optic ă
diferită, consacră următoarele: „Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cet ățenia sa și nici de
dreptul de a- și schimba cet ățenia” [19].
f) Căsătoria nu produce efecte juridice asupra cet ățeniei soților.
Legislația României, conform art .3 al Legii nr. 21/1991 stabile ște: „Încheierea, declararea
nulității, anularea sau desfacerea c ăsătoriei între un cet ățean român și un străin nu produce efecte
asupra cet ățeniei soților”. Așadar, cetățenia român ă nu se dobânde ște și nu se pierde prin
căsătorie. Legisla ția Republicii Moldova de asemenea stabilea o reglementare similar ă prin
art.18 din Legea nr.596 (abrogat ă), care a fost preluat ă de art.18 al Legii nr.1024: „Încheierea
căsătoriei între un cet ățean sau o cet ățeană a Republicii Moldova și un cetățean străin sau un
apatrid, precum și desfacerea unei astfel de c ăsătorii, nu produce nici un efect asupra cet ățeniei
soților, dacă tratatele interna ționale, încheiate de Re publica Moldova, nu prev ăd altfel” [37].
g) Schimbarea cet ățeniei unuia dintre so ți nu produce nici un efect juridic asupra
cetățeniei celuilalt so ț.
Conform legisla ției române, este principiul care- și are fundamentul în articolele 10 și 25
din Legea nr.21/1991: „Redobândirea cet ățeniei de c ătre unul dintre so ți nu are nici-o consecin ță
asupra cet ățeniei celuilalt so ț. Soțul cetățean străin sau fără cetățenie al persoanei care
redobânde ște cetățenia român ă poate cere acordarea cet ățeniei române în condi țiile prezentei legi
[20]. Retragerea cet ățeniei române, conform art.25, nu produce efecte asupra cet ățeniei soțului
sau copiilor persoanei c ăreia i s-a retras cet ățenia” [20].
Legislația moldoveneasc ă îl consacr ă direct la art. 7 din Legea nr.1024, în care consacr ă
principiile generale ale cet ățeniei: „neproducerea de ef ecte, prin schimbarea cet ățeniei unuia
dintre soți, asupra cet ățeniei celuilalt so ț sau asupra cet ățeniei copilului daca nu exista o cerere
scrisa în acest sens a p ărinților”. De asemenea, la art. 23 al in.(3) din Legea nr.1024: „Retragerea
cetățeniei Republicii Moldova persoanei nu produce nici un efect asupra cet ățeniei soțului și
copiilor ei” [37].

1034.2. Aspecte teoretico-prac tice privind dobândirea și redobândirea cet ățeniei României

Dreptul la redobândirea cet ățeniei române a fost o preocupare constant ă a legiuitorului
român începând de la 1864 pân ă în ziua de ast ăzi. În timp, s-au extins categoriile de persoane
care puteau s ă redobândeasc ă cetățenia român ă – de la minorit ățile etnice existente pe teritoriul
României în perioada monarhiei, pân ă la cei care au fost supu și la abuzuri în perioada regimului
comunist. Îns ă legiferarea acestui domeniu este lipsit ă de viziune și strategie pe termen lung,
ceea ce a condus la o in stabilitate ridicat ă, marcată de numeroase modific ări de-a lungul
timpului. Din 1947 pân ă în 2011 au existat 30 de legi și 8 Ordonan țe de Urgen ță ale Guvernului
care au reglementat problema dobândirii cet ățeniei române [91, p.9-10].
În ce prive ște dobândirea cet ățeniei române ca efect al na șterii, legislația României
folosește ca bază de plecare „ jus sanguinis ”.
Astfel se renun ță la criteriul statal în legitimarea redobândirii cet ățeniei române,
prevalent în formularea legii di n 1991, în favoarea principiului „ jus sanguinis ” („dreptul
sângelui” – copilul prime ște cetățenia părinților, indiferent de locul na șterii) introdus în lege în
2009. Odat ă cu modificarea legisla ției, s-au schimbat și categoriile de benefi ciari ai politicii de
redobândire a cet ățeniei. Dac ă prevederile legii di n 1991 acopereau o gam ă largă de beneficiari,
incluzând toate minorit ățile etnice existente pe teritoriul României pân ă la 1940 și 1944,
începând cu 2003 legiuitorul român a introdu s filtrul etnic, astfel încât în 2009 s ă fie legiferat
principiul jus sanguinis și doar cei n ăscuți cu cetățenia român ă sau copii adopta ți de părinți
români și descenden ții lor fiind eligibili pe ntru redobândire. La fel în 2009 acest drept a fost
extins pân ă la descenden ții de gradul III, l ărgind considerabil bazinul de unde pot fi „recruta ți”
noi cetățeni.
Schimbările legislative au determinat și modific ări de ordin administrativ. Astfel, șirul
instituțiilor responsabile de administ rarea procedurilor birocratic e a început cu Guvernul, a
continuat cu Ministerul Justi ției și a sfârșit la momentul actual cu Autoritatea Na țională pentru
Cetățenie. La problemele de ordin birocratic putem ad ăuga și diferența majoră de tratament
rezultată din data la care a fost depus ă cererea de redobândire. Cei care au depus aceste cereri în
perioada 2000-2008 au avut o perioad ă de așteptare mult mai îndelungat ă decât cei care au depus
după modificările operate în aprilie 2009 și simplificarea procedurii de redobândire.
În plan conceptual, începând din apr ilie 2009, dreptul de re dobândire al cet ățeniei române
a fost redefinit în mod tacit, în acord cu un alt principiu nou al doctrinei de cet ățenie în România
post-comunist ă, și anume primatul și caracterul inalienabil al cet ățeniei române de origine,
dobândită la naștere. Acest principiu nu exista în Legea cet ățeniei din 1991, ci a fost introdus în
1999 împreun ă cu alte amendamente, pentru a armoniza con ținutul legii cu prevederile

104Constituției din 1991 care stipula c ă: „Cetățenia român ă nu poate fi retras ă aceluia care a
dobândit-o prin na ștere” [91, p.12-13].
Cel mai bine putem demonstra cele spuse prin reglement ările de la art.5 din Legea
nr.21/1991: „Copiii n ăscuți pe teritoriul României, din p ărinți cetățeni români, sunt cet ățeni
români ( jus sanguinis ). Sunt, de asemenea, cet ățeni români cei care:
– s-au născut pe teritoriul st atului român, chiar dac ă numai unul dintre p ărinți este
cetățean român ( jus sanguinis );
– s-au născut în str ăinătate și ambii părinți sau numai unul dintre ei are cet ățenia român ă
(de asemenea aplicarea principiului jus sanguinis ).
Copilul g ăsit pe teritoriul statului român este considerat cet ățean român, pân ă la proba
contrarie, dac ă nici unul dintre p ărinți nu este cunoscut (aparent ar fi o trimitere mai degrab ă la
jus soli decât la jus sanguinis ). În realitate Legea cet ățeniei stabile ște o veritabil ă prezumție de
cetățenie român ă – minorul g ăsit pe teritoriul României are cel pu țin un părinte cetățean român,
și atunci revine aplicarea principiului jus sanguinis . Desigur prezum ția poate fi r ăsturnată dacă se
stabilește filiația față de unul dintre p ărinți sau amândoi, ace știa fiind cet ățeni străini, și copilul
nu are împlinit ă vârsta de 18 ani [20]. În dezbaterile doctrinare, sus ținem părerea formulat ă de
prof. T. Dr ăganu: „În temeiul dispozi țiilor legale citate car e permit dovada filia ției și, prin
aceasta, schimbarea cet ățeniei copilului g ăsit, concluzia care se impune este c ă art.30 al Legii
21/1991 s-a m ărginit să creeze o prezum ție, iar nu s ă consacre principiul jus soli . El a plecat de
la ideea c ă este foarte probabil ca cel pu țin mama copilului g ăsit pe teritoriul României s ă fi fost
cetățeană a statului român, ceea ce corespunde condi țiilor cerute de art.5 al Legii 21/1991 pentru
dobândirea cet ățeniei prin na ștere. Dacă s-ar admite îns ă că art.30 s-a întemeiat pe principiul jus
soli, concluzia ar trebui s ă fie în sensul c ă, întrucât copilul a fost g ăsit pe teritoriul statului
român, el trebuie considerat cet ățean român chiar dac ă s-ar dovedi c ă părinții săi sunt cet ățeni
străini, iar potrivit legii lor na ționale, copilul dobânde ște cetățenia părinților sau cel pu țin a unuia
dintre ei, solu ție care ar fi contrar ă dispozițiilor exprese ale Leg ii 21/1991” [83, p. 138].
În ceea ce prive ște dobândirea cet ățeniei române prin efectul unui act juridic ,
deosebim urm ătoarele situa ții: a) dobândirea cet ățeniei române prin adop ție; b) dobândirea
cetățeniei române prin repatriere și c) dobândirea cet ățeniei române la cerere.
Dobândirea cet ățeniei prin adop ție.
Legea cet ățeniei române spune c ă aceasta se dobânde ște de către copilul cet ățean străin
sau fără cetățenie prin adop ție (înfiere) dac ă adoptatorii sunt cet ățeni români iar adoptatul nu a
împlinit vârsta de 18 an i. Adoptarea acestei solu ții legislative se explic ă prin faptul c ă instituția
adopției, așa cum este reglementat ă în România, urm ărește încadrarea cât mai deplin ă a unui

105copil în familia adoptatorilor. Ori, identitatea de cet ățenie a adoptatului cu adoptatorii și cu
rudele acestora este un element importan t în procesul de încadrare [83, p.138].
Legea României nr.273 din 21.06.2004 „p rivind regimul juridic al adop ției”, în art.5
alin.(2) stabile ște că cetățenia român ă se dobânde ște de către copilul cet ățean străin sau fără
cetățenie prin adop ție, dacă adoptatorii sunt cet ățeni români. Copilul poate fi adoptat pana la
împlinirea vârstei majoratului civil [22] (18 ani). Persoana major ă poate fi adoptat ă numai dac ă
adoptatorul sau familia adoptatoa re a crescut-o în timpul minorit ății sale [22].
Art.6 din Legea nr.21/1991 spune c ă în cazul în care adoptatul este major, este necesar
consimțământul acestuia. În cazul în care nu mai unul dintre a doptatori este cet ățean român,
cetățenia adoptatului minor va fi hot ărâtă, de comun acord, de c ătre adoptatori. În situa ția în care
adoptatorii nu cad de acord, instan ța judecătorească competent ă să încuviințeze adopția va decide
asupra cet ățeniei minorului, ținând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit
vârsta de 14 ani este necesar consim țământul acestuia [20]. În leg ătură cu consim țământul
minorului adoptat trebuie s ă facem urm ătoarea precizare: pân ă la vârsta de 10 ani legea nu
stabilește vre-o condi ție pentru consim țământul copilului adoptat; dup ă împlinirea vârstei de 10
ani, se stabile ște condiția consim țământului dat de minor [28]. St abilirea la 10 ani a vârstei care
face necesar consim țământul minorului la adop ție și la 14 ani a celei care face necesar
consimțământul pentru dobândirea cet ățeniei prin adop ție, are drept consecin ță faptul că minorul
între 10 și 14 ani va dobândi cet ățenia adoptatorilor prin simplul s ău consimțământ la adop ție. În
schimb, pentru minorul de 14-18 ani, pe lâng ă consimțământul la adop ție va fi necesar un
consimțământ special asupra schimb ării cetățeniei. În aceast ă situație, este cazul s ă ne întreb ăm
dacă este posibil ca minorul s ă consimtă la adopție și să refuze să-și dea consim țământul la
schimbarea cet ățeniei, sau, adop ția este un act unitar care nu poa te fi perfectat decât dac ă
minorul consimte și asupra schimb ării cetățeniei? Dup ă părerea noastr ă, care coincide cu opinia
doctrinară exprimat ă de T.Drăganu [83, p.139], se cere acordul minorului și asupra adop ției și
asupra schimb ării cetățeniei; adic ă ar trebui s ă se lase la libera apre ciere a minorului care a
împlinit 14ani – doar a șa se va păstra nealterat sp iritul Legii nr.21/1991.
Dacă adopția se face de c ătre o singur ă persoană, iar aceasta este cet ățean român, minorul
dobândește cetățenia adoptatorului.
Potrivit normelor române, exist ă posibilitatea ca adop ția unui copil, cet ățean străin sau
apatrid, de c ătre un cetățean român s ă fie declarat ă nulă, să fie anulat ă ori să fie desfăcută.
Conform art.56 al Leg ii României nr.273/2004, adop ția este nul ă, dacă a fost încheiat ă în
alt scop decât cel al ocrotirii interesulu i superior al copilului sau cu înc ălcarea oric ăror condiții
de fond sau de form ă prevăzute de lege [22]. La care trebuie s ă facem precizarea art.7 alin.(1) al
Legii României nr.21/1991, pentru cazul declar ării nulității sau anul ării adopției, copilul care nu

106a împlinit vârsta de 18 ani este considerat c ă nu a fost niciodat ă cetățean român, dac ă domiciliaz ă
în străinătate sau dac ă părăsește țara pentru a domicilia în str ăinătate [20].
Adopția se desface dac ă adoptatorul sau so ții adoptatori au de cedat [22]. În cazul
desfacerii adop ției copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani pierde cet ățenia român ă pe data
desfacerii adop ției, dacă acesta domiciliaz ă în străinătate sau dac ă părăsește țara pentru a
domicilia în str ăinătate [20]. Odat ă ce înceteaz ă calitatea de „adoptat”, copilul minor î și poate
redobândi locul în familia sa natural ă sau în institu ția socială ori de plasament (dintr-o țară
străină) în care se afla anterior adop ției. Prin urmare ar fi în interesul minorului s ă revină la
cetățenia sa original ă, dacă el domiciliaz ă în străinătate, sau p ărăsește România și își stabilește
domiciliul în alt ă țară. După cum observ ăm din textul legal, momentul de la care acest copil
pierde cet ățenia român ă este calculat diferit, astfel: în cazul declar ării nulității și a anulării
adopției – copilul este considerat c ă nu a fost niciodat ă cetățean român (efect ex tunc ); în ipoteze
desfacerii înfierii, el pierde cet ățenia la data când adop ția a fost desf ăcută (efect ex nunc ).
Condițiile de fond cerute pentru încheierea adop ției sînt stabilite de legea na țională a
adoptatorului și a celui ce urmeaz ă să fie adoptat. Ace știa trebuie s ă îndeplineasc ă și condițiile
care sînt obligatorii pentru ambii, stabi lite de fiecare dintre cele doua legi na ționale arătate.
Condițiile de fond cerute so ților care adopt ă împreună sînt cele stabilite de legea care cârmuie ște,
efectele c ăsătoriei lor – este vorba de Legea României nr.105 din 22.09.1992 „cu privire la
reglementarea raporturilor de drept interna țional privat. Aceea și lege, la art.30 stabile ște că se
aplica și daca unul dintre so ți adoptă copilul celuilalt [26].
Aceiași reglementare stipuleaz ă că relațiile personale și patrimoniale dintre so ți sînt
supuse legii na ționale comune, iar în cazul în care au cet ățenii deosebite, sînt supuse legii
domiciliului lor comun. Legea na țională comună sau legea domiciliului comun al so ților
continuă să reglementeze efectele c ăsătoriei în cazul în ca re unul dintre ei î și schimbă, după caz,
cetățenia sau domiciliul. În lips ă de cetățenie comun ă sau de domiciliu comun, rela țiile personale
sau patrimoniale dintre so ți sînt supuse legii stat ului pe teritoriul c ăruia au ori au avut re ședința
comună sau cu care între țin în comun cele mai strânse leg ături [26].
Dobândirea cet ățeniei prin stabilirea filia ției.
Legea nr.21/1991 prevede în mod expres c ă adopția este o modalitate de dobândire a
cetățeniei române, și ea nu reglementeaz ă decât ipoteza copilului g ăsit pe teritoriul României,
care dobânde ște cetățenia ca urmare a stabilirii filia ției sau prin hot ărâre judec ătorească. S-ar
cere o clarificare general ă pentru alte cazuri ce pot apare în practic ă.
Să presupunem c ă o cetățeană străină domiciliat ă în România sau în str ăinătate dă naștere
unui copil în afara c ăsătoriei. Conform Legii nr.21/1991, acest copil nu va dobândi cet ățenia
română, întrucât nu poate face dovada c ă unul dintre p ărinții lui a fost cet ățean român în

107momentul na șterii. Dac ă însă ulterior, filia ția acestui copil va fi stabilit ă prin recunoa ștere sau
prin hotărâre judec ătorească ca aparținând unui cet ățean român, va dobândi el oare cet ățenia
română? Răspunsul nu poate fi decât afirmativ, odat ă ce Legea nr.21/1991 art.5, literele (a) și (b)
utilizează drept fundament juridic sistemul jus sanguinis , potrivit c ăruia cetățenia român ă se
dobândește prin na ștere dacă cel puțin unul dintre p ărinți are aceast ă cetățenie. Hot ărârea
judecătorească nu face altceva decât s ă stabileasc ă care sunt adev ărații părinți ai copilului și, prin
urmare, prin aplicarea regulii, potrivit c ăreia cetățenia se stabile ște prin filia ție [20], este logic s ă
se tragă concluzia c ă, în cazurile men ționate, copilul respectiv va avea cet ățenia român ă [83,
p.140]. De altfel, în sprijinul solu ției, poate fi invocat și faptul c ă, potrivit art.30 din Legea
nr.21/1991, stabil irea filiației copilului g ăsit determin ă, dacă sunt întrunite condi țiile legii,
schimbarea cet ățeniei acestuia.
Dobândirea cet ățeniei române prin efectul schimb ării cetățeniei părinților.
Copilul n ăscut din p ărinți cetățeni străini sau fără cetățenie și care nu a împlinit vârsta de
18 ani dobânde ște cetățenia român ă o dată cu părinții săi. În cazul în care numai unul dintre
părinți dobânde ște cetățenia român ă, părinții vor hot ărî, de comun acord, cu privire la cetățenia
copilului. În situa ția în care p ărinții nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va
decide, ținând seama de interesele acestuia. În cazul copilulu i care a împlinit vârsta de 14 ani
este necesar consim țământul acestuia. Conform art.9 al Legii nr.21/1991, copilul dobânde ște
cetățenia română pe aceea și dată cu părintele său [20]. În ipoteza dat ă, ne aflăm în fața unei
modalități de dobândire de drept a cet ățenie române, c ăci copilul dobânde ște această calitate
luându-se în considerare exclusiv leg ătura de sânge dintre el și părintele încet ățenit, fără să fie
nevoie ca numele s ău să figureze în cererea de încet ățenire ori în actul prin care p ărintele său a
dobândit cet ățenia român ă.
Dobândirea (acordarea) cet ățeniei române la cerere.
Legea cet ățeniei române consacr ă o singură modalitate de dobândire a cet ățeniei ca efect
al unui act juridic individual emis nominal celui interesat de c ătre organul administrativ de stat –
dobândirea cet ățeniei la cerere. Se cer anumite explica ții conceptuale privind acordarea
cetățeniei la cerere și repatrierea.
Deosebirea dintre cele dou ă modalități nu const ă în faptul c ă a doua (redobândirea) nu ar
presupune o cerere a celui interesat, a șa cum o sugereaz ă subtitlul literei C al capitolului II al
Legii nr.21/1991, art.10 (1) și art. 10 (2). Aceasta pentru c ă , după cum rezult ă din textul legal,
redobândirea cet ățeniei române prin re patriere este condi ționată de cererea celui interesat: „dac ă
își exprimă dorința în acest sens” [20]. Deosebirea dintre acordarea cet ățeniei la cerere și
repatriere const ă în faptul c ă prima este aplicabil ă persoanelor care nu au avut anterior cet ățenia
română, iar a doua este rezervat ă celor care au avut în trecu t au avut calitatea de cet ățeni români,

108și de aceea are loc în cadrul unei pr oceduri simplificate. Prof. T. Dr ăganu nume ște procedura de
acordare a cet ățeniei încetățenire – ca un procedeu prin care cet ățenia român ă este acordat ă la
cerere, unui cet ățean străin sau unei persoane f ără cetățenie, care nu a avut nicicând calitatea de
cetățean român [83, p.142].
Prin aceast ă procedur ă se urmărește integrarea în societatea româneasc ă a unor cet ățeni
străini sau apatrizi, și de aceea legea reglementeaz ă pe larg condi țiile pe care trebuie s ă le
îndeplineasc ă cei ce solicit ă cetățenia român ă, procedura de urmat, organul competent a examina
cererea, precum și natura actului prin care se acord ă cetățenia român ă [95, p. 126]. Astfel
persoana care solicit ă acordarea cet ățeniei române, conform art.8 a lin.(1) lit.a)-g) al Legii
României nr.21/1991 trebuie s ă îndeplineasc ă următoarele condi ții:
– s-a născut și domiciliaz ă, la data cererii, pe teritoriul României sau, de și nu s-a n ăscut
pe acest teritoriu, domiciliaz ă în condițiile legii pe teritoriul statului român de cel pu țin 8 ani sau,
în cazul în care este c ăsătorit și conviețuiește cu un cet ățean român, de cel pu țin 5 ani de la data
căsătoriei;
– dovedește, prin comportament, ac țiuni și atitudine, loialitate fa ță de statul român, nu
întreprinde sau sprijin ă acțiuni împotriva ordinii de drept sau a securit ății naționale și declară că
nici în trecut nu a întreprins asemenea ac țiuni;
– a împlinit vârsta de 18 ani;
– are asigurate în România mijloace legale pentru o existen ță decentă, în condi țiile
stabilite de legisla ția privind regimul str ăinilor;
– este cunoscut cu o bun ă comportare și nu a fost condamnat în țară sau în str ăinătate
pentru o infrac țiune care îl face nedemn de a fi cet ățean român;
– cunoaște limba român ă și posedă noțiuni elementare de cultur ă și civiliza ție
româneasc ă, în măsură suficientă pentru a se integra în via ța socială;
– cunoaște prevederile Constitu ției României și imnul na țional [20].
Legea stabile ște la art.8 alin.(2) lit.a)-d) și un regim facilitar de dobândire a cet ățeniei.
Termenele prev ăzute de lege port fi reduse în jum ătate dacă: solicitantul este o personalitate
recunoscut ă pe plan interna țional; solicitantul este cet ățeanul unui stat membru al Uniunii
Europene; solicitantul a dobândit stat ut de refugiat potrivit preved erilor legale în vigoare, sau,
solicitantul a investit în România sume care dep ășesc 1.000.000 euro [20].
După cum vom vedea, condi țiile cerute de lege pentru acordarea cet ățeniei sunt mai
multe și mai riguroase decât cele care reglementeaz ă se regăsesc la procedura de redobândire a
cetățeniei prin repatriere. Ra țiunea este una simpl ă – legiuitorul român consider ă necesară o
verificare mai atent ă a persoanei, astfel încât cet ățenia român ă să nu fie acordat ă oricărui străin
care o solicit ă, ci doar persoanelor considerate demne de a primi acest statut, care nu va constitui

109o povară financiar ă pentru statul român sau un el ement marginalizat al societ ății. La modul ideal,
viitorul cet ățean ar trebui s ă fie o persoan ă integră, cu un comportament irepro șabil, care ar
contribui la pros perarea României.
Dobândirea cet ățeniei române prin repatriere.
După momentul Revolu ției române din decembrie 1989, odat ă cu abandonarea modelului
socialist și eforturile în construirea noului stat de drept, democratic și orientat social; apare
necesitatea repar ării greșelilor fostei administra ții și remedierii condi ției juridice a elitelor
plecate din țară în timpul guvern ării ceaușiste. Astfel au fost adoptate dou ă acte importante în
acest sens: Decretele- legi nr.7/1989 [31] și nr.137/1990 [30] (ulterior abrogate prin Legea
cetățeniei nr.21/1991). Ambele Decrete-legi consacrau principiul conform c ăruia sunt și rămân
cetățeni români persoanele care au dobândit aceast ă calitate conform legisla ției anterioare. De
asemenea, cet ățenilor români afla ți peste hotare și care doresc s ă se înapoieze și să se stabileasc ă
în România li se garanteaz ă dreptul la repatriere.
Conform decretelor-legi nr.7/1989 și 137/1990, fo știi cetățeni români au putut redobândi
cetățenia român ă în două moduri:
– prin efectul repatrierii, pe baza unei cereri aprobate de Ministerul Afacerilor externe, în
colaborare cu organele desemnate de lege pentru probleme de eviden ță a străinilor [30]. Cererile
având acest obiect au putut fi depus e fie la misiunile diplomatice și oficiile consulare române, fie
direct la Ministerul Af acerilor Externe. Aceast ă modalitate de dobândire a cet ățeniei române a
fost aplicabil ă foștilor cetățeni români care și-au pierdut cet ățenia român ă fie înainte de 22
decembrie 1989, fie dup ă această dată.
– a doua modalitate a fost aplicat ă numai fo știlor cetățeni români care și-au pierdut
cetățenia înainte de 22 decembrie 1989. Decretul-lege nr.137/1990 stipula c ă o pot redobândi la
cerere, în baza unei declara ții autentificate, în str ăinătate, la reprezentan țele diplomatice sau
oficiile consulare ale României, iar în țară la Notariatul de stat al municipiului Bucure ști, chiar
daca au o alt ă cetățenie și nu își stabilesc domiciliul în România [31].
Reglement ările din cele dou ă decrete-legi citate au ridicat o problem ă discutabil ă ca
urmare a faptului c ă, spre deosebire de cei care și-au pierdut cet ățenia român ă înainte de
22.12.1989 și nu și-au stabilit domiciliul în România, despre care decr etul-lege nr.137/1990
prevedea c ă își pot păstra cetățenia străină, în cazul categoriei fo știlor cetățeni români care
redobândeau cet ățenia român ă prin efectul repatrie rii, o asemenea prevedere lipsea. În aceast ă
situație se pune problema dac ă această ultimă categorie de fo ști cetățeni români î și pot păstra
cetățenia străină.
Întrucât se aplica numai unor categorii de cet ățeni români și anume celor care au pierdut
cetățenia român ă înainte de 22.12.1989 și, în acela și timp, nu- și stabileau domiciliul în România,

110decretul-lege nr.137/1990 a instituit o excep ție. Și după cum bine știm, excep țiile sunt de strict ă
interpretare și aplicare. De aceea, excep ția prevăzută de decretul-lege nr.137/1990 nu poate fi
extinsă la toți foștii cetățeni români, a c ăror situație era reglementat ă de decretul-lege nr.7 și
pentru care posibil itatea de a p ăstra cetățenia străină nu era prev ăzută. Nu este mai pu țin adevărat
că acest ultim decret-lege nu condi ționa redobândirea cet ățeniei decât de actul de repatriere, iar
nu de o prealabil ă renunțare la cetățenia străină, ceea ce s-ar fi putut interpreta în sensul c ă nici
redobândirea cet ățeniei prin repatriere nu exclude posibilitatea p ăstrării de către noul cet ățean
român a cet ățeniei străine [83, p.140].
Redobândirea cet ățeniei române prin repatriere este prev ăzută și reglementat ă de către
Legea nr.21/1991 (cu modific ările operate prin Le gea nr.192/1999 [27]). De și această modalitate
nu este enumerat ă expres de art.4 al Legii nr.21/1991, o reg ăsim la prevederile art.10, unde se
face vorbire despre ea ca despre o variant ă a dobândirii cet ățeniei la cerere, ce beneficiaz ă de
unele reguli proprii, stab ilite prin articolele 19 și 36 din aceia și lege.
Astfel, cet ățenia româna se poate acorda și persoanelor care au pierdut aceast ă cetățenie,
precum și descenden ților acestora pana la gradul II inclusiv și care cer redobândirea ei, cu
păstrarea cet ățeniei străine și stabilirea domiciliului în țară sau cu men ținerea acestuia în
străinătate [20], dac ă îndeplinesc în mod corespunz ător condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit.
b) – e):
– dovedește, prin comportament, ac țiuni și atitudine, loialitate fa ță de statul român, nu
întreprinde sau sprijin ă acțiuni împotriva ordinii de drept sau a securit ății naționale și declară că
nici în trecut nu a întreprins asemenea ac țiuni;
– a împlinit vârsta de 18 ani; – are asigurate în România mijloace legale pentru o existen ță decentă, în condi țiile
stabilite de legisla ția privind regimul str ăinilor;
– este cunoscut cu o bun ă comportare și nu a fost condamnat în țară sau în str ăinătate
pentru o infrac țiune care îl face nedemn de a fi cet ăț
ean roman.
Plecând de la principiul c ă, dobândirea cet ățeniei române de c ătre unul dintre so ți nu are
nici o consecin ță asupra cet ățeniei celuilalt so ț, se stabile ște că soțul cetățean străin poate cere
dobândirea cet ățeniei în condi țiile legii (Legea nr.21/1991 ar t.10)[20]. În ceea ce prive ște copilul
minor al repatriatului, legea prevede c ă părinții hotărăsc pentru copiii lor minori cu privire la
cetățenie și că minorul care a împlinit vârsta de 14 ani trebuie s ă-și exprime separat
consimțământul. Dac ă părinții nu cad de acord, va decide tri bunalul de la domiciliul minorului,
ținând cont de intere sele acestuia [95, p.125].
Procedura dobândirii cet ățeniei române.

111Din 2010, prin art.3 a Ordonan ței de urgenta a Guvernului nr. 5/2010, a fost înfiin țată
Autoritatea Na țională pentru Cet ățenie, instituție publică de interes na țional, cu personalitate
juridică, aflată în subordinea Ministerului Justi ției [29]. În cadrul Autorit ății funcționează
Comisia pentru cet ățenie, subdiviziunea care conform art.4, asigura aplicarea procedurii legale
de acordare, redobândire, renun țare și retragere a cet ățeniei române [29].
Dobândirea (acordarea) cet ățeniei și redobândirea cet ățeniei urmeaz ă aceiași repere
procedurale stabilite de lege. Cererea de acordare sau, dup ă caz, de redobândire a cet ățeniei
române se formuleaz ă în limba român ă, se depune personal sau, în cazuri temeinic justificate,
prin mandatar cu procur ă specială și autentică și este înso țită de acte care dovede sc îndeplinirea
condițiilor prev ăzute de legea cet ățeniei. Cererea de acordare a cet ățeniei române întemeiat ă pe
dispozițiile art. 8 se adreseaz ă Comisiei pentru cet ățenie și se depune pers onal la sediul
Ministerului Justi ției – Autoritatea Na țională pentru Cet ățenie. În cazul cererilor de redobândire
a cetățeniei române sau de acordare, întemeiate pe dispozi țiile art. 10 alin.(1) și art. 10(1),
acestea pot fi depuse și la misiunile diplomatice sau la ofic iile consulare ale României. În cazul
în care cererile au fost depuse la misiunile dipl omatice sau la oficiile consulare ale României,
acestea vor fi înaintate de îndat ă Comisiei pentru cet ățenie din cadrul Mini sterului, Autoritatea
Națională pentru Cet ățenie [20].
Cererile de acordare sau, dup ă caz, de redobândire a cet ățeniei române se adreseaz ă
Comisiei pentru cet ățenie, entitate f ără personalitate juridic ă din cadrul Ministerului Justi ției,
care verific ă îndeplinirea condi țiilor prev ăzute de lege. Comisia are un secretariat tehnic
constituit în cadrul direc ției de specialitate a Ministerului Justi ției. Directorul direc ției de
specialitate din Ministerul Justi ției este totodat ă și președintele Comisiei. Comisia desf ășoară o
activitate permanent ă, este formata dintr-un pre ședinte și 15 membri, personal de specialitate
juridică asimilat magistra ților din cadrul Ministerului Justi ției, numiți prin ordin al ministrului.
Conform art.13 al Legii nr.21/1991, lucr ările Comisiei nu sunt publice, acestea se desf ășoară în
prezența a cel pu țin 3 membri și sunt prezidate de pre ședinte, iar în lipsa acestuia, de c ătre un
membru desemnat de acesta [20].
Îndeplinirea sau, dup ă caz, neîndeplinirea condi țiilor prev ăzute de lege pentru acordarea
sau redobândirea cet ățeniei române se constat ă printr-un raport motivat, care se adopt ă de
Comisie cu votul majorit ății celor prezen ți. În caz de paritate, votul pre ședintelui Comisiei sau al
înlocuitorului acestuia este decisiv.
Cererea de acordare sau de redobândire a cet ățeniei este înregistrat ă la secretariatul tehnic
al Comisiei. În cazul în care constat ă lipsa unor documente necesare solu ționării cererii,
președintele Comisiei solicit ă, prin rezolu ție, completarea dosarului. În cazul în care, în termen
de cel mult 6 luni de la primirea solicit ării, nu sunt transmise actel e necesare, cererea va fi

112respinsă ca nesusținută [20]. Pre ședintele Comisiei, prin rezolu ție, stabile ște termenul la care se
va dezbate cererea de acorda re sau de redobândire a cet ățeniei, dispunând totodat ă solicitarea de
relații și informa ții, de la orice autorit ăți cu privire la îndeplinirea condi țiilor stabilite de Legea
nr.21/1991, prev ăzute la art. 8 alin. 1 lit. b) și e): nu întreprinde sau sprijin ă acțiuni împotriva
ordinii de drept sau a securit ății naționale a României, și, nu a fost condamnat în țară sau în
străinătate pentru o infrac țiune care îl face nedemn de a fi cet ățean român.
La termenul stabilit în vederea dezbaterii cererii, Comisia verific ă îndeplinirea condi țiilor
necesare acord ării sau redobândirii cet ățeniei, cu excep ția condițiilor prev ăzute la art. 8 alin. 1
lit. f) și g), adic ă Comisia nu poate s ă verifice cunoa șterea limbii române și a noțiunilor
elementare de cultur ă și civilizație româneasc ă, precum și a prevederilor Constitu ției României și
a imnului na țional. În cazul în care Comisia constat ă necesitatea audierii unor persoane care ar
putea da informa ții utile în vederea solu ționării cererii, dispune citarea acestora, stabilind un nou
termen. În cazul în care sunt întrunite condi țiile pentru acordarea cet ățeniei române, Comisia
stabilește, într-un termen ce nu va dep ăși 6 luni, programarea persoanei la interviul organizat
pentru verificarea condi țiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 lit. f) și g) [20].
Cererea de acordare sau de redobândire a cet ățeniei române, formulat ă potrivit art. 10(1)
din Legea nr.21/1991, este înregistrat ă la secretariatul tehnic al Comisiei. Pre ședintele Comisiei
pentru cet ățenie, prin rezolu ție, dispune:
a) solicitarea de informa ții și relații de la orice autorit ăți cu privire la îndeplinirea
condițiilor prev ăzute la art. 8 alin. 1 lit. b) și e) – adic ă autoritățile statului sunt întrebate dac ă
persoana ce solicit ă dobândirea (acordar ea) sau redobândirea cet ățeniei, nu întreprinde sau
sprijină acțiuni împotriva ordinii de drept sau a securit ății naționale a României, și, nu a fost
condamnat în țară sau în str ăinătate pentru o infrac țiune care îl face nedemn de a fi cet ățean
român.
b) completarea dosarului, în termen de cel mult dou ă luni de la primirea solicit ării
secretariatului tehnic al Comisiei de c ătre petent, în cazul în care se constat ă lipsa unor
documente necesare solu ționării cererii, sub sanc țiunea respingerii cererii ca nesus ținută;
c) fixarea termenului la care Comisi a va verifica îndeplinirea condi țiilor necesare
acordării sau redobândirii cet ățeniei române potrivit art. 10(1), termen care nu va dep ăși 5 luni de
la data înregistr ării cererii [20].
În cazul în care nu sunt îndeplinite condi țiile cerute de lege pentru acordarea ori
redobândirea cet ățeniei, precum și în cazul nepromov ării interviului privind cunoa șterii limbii
române și a noțiunilor elementare de cultur ă și civilizație româneasc ă, precum și a prevederilor
Constituției României și a imnului na țional, ori al neprezent ării, în mod nejustificat, la sus ținerea
acestuia, Comisia, printr-un raport motivat, propune ministrului justi ției respingerea cererii.

113Conform art.16, o nou ă cerere de acordare sau de redobândire a cet ățeniei române se poate
depune doar dup ă 6 luni de la respingerea cererii anterioare [20].
Dacă solicitantul este declarat admis la interviu, Comisia va întocmi un raport în care va
menționa întrunirea condi țiilor legale pentru acordarea sau, dup ă caz, redobândirea cet ățeniei.
Conform art.18 alin. (1) și (2), raportul înso țit de cererea de acordare ori de redobândire a
cetățeniei va fi înaintat ministrului justi ției. Ministrul justi ției, constatând îndeplinite condi țiile
prevăzute de lege, emite de îndat ă ordinul de acordare sau de redobândire a cet ățeniei române.
Ordinul de acordare sau de redobândire a cet ățeniei române se comunic ă solicitantului, prin
scrisoare recomandat ă cu confirmare de primire, de îndat ă, de la data emiterii ordinului. În cazul
în care constat ă neîndeplinirea condi țiilor prev ăzute de lege, ministrul justi ției respinge, prin
ordin, cererea de acordar e sau de redobândire a cet ățeniei [20]. Ordinul ministrului justi ției de
acordare sau de redobândire a cet ățeniei române, respectiv ordinul de respingere a cererii de
acordare sau de redobândire a cet ățeniei române se comunic ă de îndat ă solicitantului, prin
scrisoare recomandat ă cu confirmare de primire. Conform art.18 alin. (3) și (4), ordinul de
respingere a cererii de ac ordare sau redobândire a cet ățeniei române poate fi atacat, în termen de
15 zile de la data comunic ării, la Curtea de Apel Bucure ști, Secția contencios administrativ.
Hotărârea Cur ții de Apel este definitiv ă și poate fi supus ă recursului la Sec ția de contencios
administrativ a Înaltei Cur ți de Casație și Justiție (ÎCCJ) [20].
Trebuie s ă spunem c ă momentul acord ării sau redobândirii cet ățeniei, este data depunerii
jurământului de credin ța, moment stipulat expres în art.19 ali n.(1) [20]. În termen de 3 luni de la
data comunic ării ordinului ministrului justi ției privind acordarea sau redobândirea cet ățeniei
române, persoanele c ărora li s-a acordat sau au redobândit cet ățenia româna vor depune
jurământul de credin ță față de România. Jur ământul de credin ță se depune în ședință solemnă în
fața ministrului justi ției sau a secretarului de st at delegat în acest sens și are următorul conținut:
„Jur să fiu devotat patriei și poporului român, s ă apăr drepturile și interesele na ționale, să respect
Constituția și legile României”.
După depunerea jur ământului, Comisia elibereaz ă certificatul de cet ățenie român ă, care
va fi întocmit în dou ă exemplare, semnate de ministrul justi ției, dintre care un exemplar va fi
înmânat titularului. Ambele exemplare ale certificatului con țin elemente de siguran ță și au
aplicate fotografii ale titularului. În situa ția în care copiii minori dobândesc cet ățenia român ă
odată cu părinții sau cu unul dintre ei, ace știa vor fi înscri și în certificatul de cet ățenie al
părinților și nu depun jur ământul. Persoana care a ob ținut cetățenia român ă în condi țiile
prevăzute la art. 10 și 10(1), cu men ținerea domiciliului în str ăinătate, va depune jur ământul de
credință în fața șefului misiunii diplomatice sau al of iciului consular al României din țara în care
domiciliaz ă, în termenul prev ăzut la alin.(2). În acest caz, certificatul de cet ățenie român ă va fi

114eliberat de șeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular respectiv. În cazul în care copilul
devine major în timpul procesului de solu ționare a cererii și până la data dobândirii de c ătre
părinți a cetățeniei române, acesta va depune jur ământul și i se va elibera certificat de cet ățenie
distinct [20].
Art.20 al Legii nr.21/1991, stabile ște și unele m ăsuri de responsabi lizare a persoanei,
astfel, nedepunerea, din motive imputabile persoanei care a ob ținut cetățenia român ă, a
jurământului de credin ță, în termenul prev ăzut mai sus (3 luni), atrage încetarea efectelor
ordinului de acordare sau de redobândire a cet ățeniei române fa ță de persoana în cauz ă.
Constatarea încet ării efectelor ordinului de aco rdare sau de redobândire a cet ățeniei române fa ță
de persoanele care nu au depus jur ământul în condi țiile legii se face de c ătre ministrul justi ției, la
sesizarea direc ției de specialitate din cadrul Ministerului Justi ției, sau, dup ă caz, de c ătre șeful
misiunii diplomatice ori al oficiulu i consular. Persoana care decedeaz ă înaintea depunerii
jurământului de credin ță față de România este recunoscut ă ca fiind cet ățean român, la cererea
succesorilor legali ai persoanei decedate, din ziua public ării în Monitorul Oficial al României,
Partea I, a ordinului ministrului justi ției de acordare sau de redobândire a cet ățeniei române,
urmând a fi eliberat certificatul de cet ățenie de către Comisie. Cererea poate fi depus ă în termen
de un an de la data decesului titularului cererii de acordare sau de redobândire a cet ățeniei
române [20].
Persoana care nu poate depune jur ământul de credin ță față de România din cauza unui
handicap permanent sau a unei boli cronice ob ține cetățenia român ă de la data public ării în
Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului ministrului justi ției de acordare sau, dup ă
caz, de redobândire a cet ățeniei române, pe baza cererii și a înscrisurilor medicale transmise în
acest sens, personal sau prin reprezentantul legal sau conven țional cu mandat special, pân ă la
data finaliz ării procedurii de acordare sau, dup ă caz, de redobândire a cet ățeniei. Cererea
adresată Comisiei privind eliberarea certificatului de cet ățenie poate fi formulat ă în termen de un
an de la data lu ării la cuno ștință a termenului de depunere a jur ământului de credin ță.
Nedepunerea cererii în termenul de un an atrage încetarea efectelor ordinului ministrului justi ției
de acordare sau de redobândire a cet ățeniei române[20].

4.3. Aspecte teoretico-prac tice privind dobândirea și redobândirea cet ățeniei Republicii
Moldova

Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, cu proclamarea independen ței și suveranit ății
Republicii Moldova, apare și problema determin ării apartenen ței cetățenilor la noul stat. Astfel,
în anul 1991 Parlamentul adopt ă Legea nr. 596 din 05.06.1991 „cu privire la cet ățenie”, prin care

115se institu ționalizeaz ă cadrul general în materia cet ățeniei. Era firesc ca legea s ă porneasc ă
reglement ările de la a șa-numita „variant ă zero” [79, p. 321] în conformi tate cu art.2, alin. (1-4),
acordând în mod auto mat calitatea de cet ățean al Republicii Moldova:
– Persoanelor care pân ă la 28 iunie 1940 au locuit pe teritoriul Basarabiei, nordului
Bucovinei, ținutul Her ța și R.A.S.S.M. și urmașilor acestora, dac ă la data adopt ării legii
domiciliau pe teritoriul Republicii Moldova;
– Persoanelor care s-au n ăscut pe teritoriul Re publicii Moldova sau m ăcar unul din
părinți, bunei s-a n ăscut pe teritoriul sus-numit și dacă nu sînt cet ățeni ai altui stat;
– Persoanele c ăsătorite pân ă la 23 iunie 1990 cu cet ățeni ai Republicii Moldova sau cu
urmași ai acestora și persoanele care s-au reîntors în țară la apelul Pre ședintelui Republicii
Moldova sau a Guvernului republicii;
– Alte persoane care, pân ă la adoptarea Declara ției Suveranit ății Republicii Moldova
inclusiv data adopt ării ei, 23 iunie 1990, au avut loc de trai permanent pe teritoriul Republicii
Moldova și loc permanent de munc ă sau o alt ă sursă legală de existen ță. Acestor persoane li se
va păstra dreptul de a se deci de singure, referitor la cet ățenie, în timp de un an de zile [36].
După cum observ ăm din reglement ări, legea Republicii Moldova de la acea dat ă,
recunoștea ambele sisteme de dobândire a cet ățeniei: jus sanguinis și jus loci. La momentul
respectiv, era un element firesc și o reacție firească față de realitățile create: o mo ștenirea primit ă
la destrămarea unui stat complex și multina țional, cu un regim, în esen ță, nedemocratic; un
proces galopant de destr ămare a sistemului centralizat de conducere unional ă cu încerc ări de
afirmare a suveranit ății și independen ței fostelor republici sovietice și socialiste; un sistem de
drept proasp ăt înfiripat ce are ca tr ăsături o parte a mo ștenirii dreptului socialist și o altă gamă de
trăsături moștenite de la familia juridic ă romano-germanic ă.
Ulterior legea nr. 596 din 05.06.1991 „cu privire la cet ățenie”, a fost abrogat ă prin legea
nr.1024 din 02.06.2000 „privind cet ățenia Republicii Moldova”. C onform art.10 al acesteia,
dobândirea cet ățeniei Republicii Moldova are urm ătoarele temeiuri: a) na ștere; b) recunoa ștere;
c) înfiere; d) redobândire; e) naturalizare. De asemenea cet ățenia Republicii Moldova poate fi
dobândită și în temeiul acordurilor interna ționale la care Republica Moldova este parte [37].
Dobândirea cet ățeniei prin na ștere.
Cetățenia de origine, sau cet ățenia de drept este considerat ă firească, deoarece familia și
locul de na ștere îi determin ă individului și obiceiurile, și afecțiunile, și mediul mai favorabil
pentru a-și duce via ța, în acela și timp ea realizând cea mai direct ă și mai simpl ă legătură dintre
individ și comunitate [76, p. 54]. Conform art.11 al Legii „cet ățeniei Republicii Moldova”
nr.1024/2000, este considerat cet ățean al Republicii Mo ldova copilul:

116- născut din p ărinți, ambii sau unul dintre care, la momentul na șterii copilului, este
cetățean al Republicii Moldova;
– născut pe teritoriul Re publicii Moldova din p ărinți apatrizi;
– născut pe teritoriul Re publicii Moldova din p ărinți care au cet ățenia unui alt stat sau
unul dintre care este apatrid, iar cel ălalt cetățean străin.
De asemenea, copilul g ăsit pe teritoriul Republicii Mo ldova este considerat cet ățean al ei,
atât timp cît nu este dovedit contrariul, pân ă la atingerea vârstei de 18 ani [37]. Dispozi ția
izvorăște din prevederile art.6, alin.(1), lit. b) ale Conven ției europene cu privire la cet ățenie,
care stabile ște obligația statelor p ărți de a prevedea în dreptul intern dobândirea de drept a
cetățeniei de c ătre noii n ăscuți găsiți pe teritoriul s ău [2]. Tot astfel, statele, inclusiv Republica
Moldova vin în respectarea principiului stipulat de art.4, lit. b) din aceea și convenție – evitarea
apatridiei.
Dobândirea cet ățeniei prin recunoa ștere.
În virtutea acestui temei, dobândesc calitatea de cet ățeni ai Republicii Moldova
persoanele care au dobândit și au păstrat aceast ă cetățenie potrivit legisla ției anterioare (nr.596),
despre care am adus aminte, și persoanele care au dobândit cet ățenia conform art.12 alin.(1) al
actualei legi (nr.1024) [37]. De asemenea, sunt recunoscu ți ca cetățeni ai Republicii Moldova
persoanele care și-au exprimat dorin ța de a deveni cet ățeni ai Republicii Moldova și anume:
a) persoanele n ăscute pe teritoriul Republicii Moldova sau persoanele unul dintre ai c ăror
părinți sau bunei s-a n ăscut pe teritoriul numit;
b) persoanele care pân ă la 28 iunie 1940 au locuit în Basara bia, în Nordul Bucovinei, în
ținutul Her ța și în R.A.S.S.M., urma șii lor;
c) persoanele deportate sau re fugiate de pe teritoriul Repub licii Moldova începând cu 28
iunie 1940, precum și urmașii lor;
d) persoanele care la data de 23 iunie 1990 locuiau legal și obișnuit pe teritoriul
Republicii Moldova și care continu ă să locuiască în prezent [37].
În întregime, aceast ă modalitate de dobândire a cet ățeniei (prin recunoa ștere) se bazeaz ă
pe aplicarea sistemului jus soli/jus loci , astfel putem spune c ă reglement ările art.12 alin.(2) ale
Legii 1024/2000 î și află fundamentul juridic în sistemul jus soli/jus loci .
Dobândirea cet ățeniei prin înfiere.
Conform art.13, alin.(1-2) , copilul apatrid dobânde ște automat cet ățenia Republicii
Moldova prin înfiere dac ă înfietorii (înfietorul) sînt cet ățeni ai Republicii Moldova. Asupra
cetățeniei copilului apatrid înfiat de so ți unul dintre care este cet ățean al Republicii Moldova, iar
celălalt cetățean străin hotărăsc, de comun acord, înfietorii. În cazul în care înfietorii nu cad de
comun acord, asupra apartenen ței copilului la Republica Moldova va decide instan ța de judecat ă,

117ținând cont de interesele acestuia. În cazul copilu lui care a împlinit vârsta de 14 ani, se cere
consimțământul lui, autentificat de notar [37].
Copilul cet ățean străin înfiat de so ți, ambii sau numai unul dintre ei, fiind cet ățean al
Republicii Moldova, sau unul fiind cet ățean al Republicii Moldova, iar cel ălalt cetățean străin
sau apatrid poate deveni cet ățean al Republicii Moldova dac ă renunță la cetățenia statului str ăin,
cu excepția cazurilor prev ăzute de acordurile interna ționale la care Republi ca Moldova este parte
[37]. În cazul declar ării nulității sau al anul ării înfierii copilului apatrid sau cet ățean străin, în
condițiile art.14, acesta es te considerat c ă nu a fost niciodat ă cetățean al Republicii Moldova
dacă domiciliaz ă legal și obișnuit în str ăinătate sau dac ă părăsește țara pentru a domicilia în
străinătate [37].
Cetățenia poate fi dobândit ă și de copilul apatrid care se afl ă sub tutela cet ățenilor
Republicii Moldova, și care devine automat cet ățean al Republicii Moldova. Copilul apatrid care
se află sub tutela so ților unul dintre care este cet ățean al Republicii Moldova, iar cel ălalt fiind
apatrid, de asemenea devine automat cet ățean al Republicii Moldova, în condi țiile art.15 alin.(1-
2) [37].
Asupra cet ățeniei copilului apatrid, care se afl ă sub tutela so ților unul dintre care este
cetățean al Republicii Moldova, iar cel ălalt cetățean străin, hotărăsc de comun acord, tutorii. În
cazul în care ace știa nu cad de comun acord, asupra apartenen ței copilului la Republica Moldova
va decide instan ța de judecat ă, ținând cont de interesele superi oare ale copilului. În cazul
copilului care a împlinit vârsta de 14 ani, se cere consim țământul lui, autentificat de notar.
Copilul cet ățean străin care se afl ă sub tutela so ților ambii sau numai unul dintre ei fiind
cetățean al Republicii Mol dova sau unul fiind cet ățean al Republicii Moldova, iar cel ălalt
cetățean străin sau apatrid poate deveni cet ățean al Republicii Moldova dac ă renunță la cetățenia
statului str ăin, conform art.15 alin.(3-4) [37].
Redobândirea cet ățeniei.
Art.16 al Legii nr.1024/2000 stipuleaz ă că persoana care a avut anterior cet ățenia
Republicii Moldova o poate redob ândi la cerere [37], dac ă cunoaște și respectă prevederile
Constituției; cunoa ște limba de stat în m ăsură suficient ă pentru a se reintegra în via ța socială și
are surse legale de existen ță. Totodat ă, conform art.20 alin.(1) lit.a)-d), solicitantul î și poate
păstra cetățenia străină dacă:
– nu a săvârșit crime interna ționale, militare sau crime împotriva umanit ății;
– nu a fost implicat în activitate terorist ă;
– nu a fost condamnat la priva țiune de libertate pentru infrac țiuni premeditate și are
antecedente penale, sau la momentul examin ării cererii se afl ă sub urmărire penal ă;

118- nu desfășoară activitate care pericliteaz ă securitatea statului, ordinea public ă, sănătatea
și moralitatea popula ției [37].
Persoana c ăreia i s-a retras cet ățenia Republicii Moldova, deoarece a s ăvârșit fapte
deosebit de grave prin care se aduc prejudicii esen țiale statului, nu o mai poate redobândi,
conform art.23 alin.(1) lit. c). În cazul în care, pe rsoanei i s-a retras cet ățenia pentru faptul
dobândirii cet ățeniei Republicii Moldova prin fraud ă, prin informa ție falsă sau prin ascunderea
unui fapt pertinent; pentru faptul înrol ării benevole în for țe armate str ăine; solicitantul mai poate
dobândi cet ățenia Republicii Moldova numai în condi țiile naturaliz ării, și, numai dup ă 5 ani de
domiciliu legal și obișnuit pe teritoriul Re publicii Moldova, din mo mentul retragerii cet ățeniei
(conform art.23 alin.(1) lit.a)-b)).
Dobândirea cet ățeniei prin naturalizare.
Potrivit art.17 al Legii nr.1024/2000, cet ățenia Republicii Moldova se poate acorda la
cerere persoanei care a împlinit vârsta de 18 ani și care:
a) deși nu s-a n ăscut pe acest teritoriu, domiciliaz ă legal și obișnuit aici cel pu țin în
ultimii 10 ani sau este c ăsătorită cu un cet ățean al Republicii Moldova de cel pu țin 3 ani, sau
domiciliaz ă legal și obișnuit nu mai pu țin de 3 ani și domiciliaz ă legal și obișnuit aici în ultimii 3
ani la părinți sau copii (inclusiv înfietori și înfiați) cetățeni ai Republicii Moldova; sau
b) domiciliaz ă legal și obișnuit pe teritoriul Republicii Mo ldova timp de 5 ani înaintea
împlinirii vârstei de 18 ani; sau
c) este apatrid sau recunoscut ă ca fiind refugiat ă, conform prevederilor legii na ționale, și
domiciliaz ă legal și obișnuit pe teritoriul Repub licii Moldova nu mai pu țin de 8 ani; precum și
d) cunoaște și respectă prevederile Constitu ției; și
e) cunoaște limba de stat în m ăsură suficientă pentru a se integra în via ța socială; și
f) are surse legale de existen ță; și
g) pierde sau renun ță la cetățenia unui alt stat, dac ă o are, cu excep ția cazurilor când
pierderea sau renun țarea nu este posibil ă sau nu poate fi rezonabil cerut ă [37].
Cunoașterea prevederilor Constitu ției și a limbii de stat de c ătre solicitantul cet ățeniei
Republicii Moldova este verificat ă în modul stabilit de Guvern. Cu p ărere de rău, „Regulamentul
privind evaluarea competen ței lingvistice și stabilirea nivelului de cunoa ștere a limbii de stat de
către străinii care solicit ă drept de ședere permanent ă în Republica Moldova” a șa și a rămas la
etapă de proiect înaintat Guvernului Republicii Moldova [118]. Conform art.18, în procesul
examinării persoanei la capitolul cunoa șterii limbii de stat, aceasta ar trebui s ă înțeleagă suficient
limba uzual ă, informa țiile cu caracter oficial; s ă poată purta discu ții și răspunde la întreb ări
despre via ța cotidian ă; să poată citi și înțelege suficient orice text cu caracter social, orice lege
sau alt act normativ; s ă poată scrie o expunere la o tem ă despre via ța cotidian ă [37].

119La examinarea cererilor de naturalizare, condi ția cunoașterii prevederilor Constitu ției
Republicii Moldova și a limbii de stat nu se pune pensionarilor pentru limit ă de vârst ă și
invalizilor a c ăror invaliditate este stabilit ă pe o perioad ă nedeterminat ă. Reglementarea dat ă, din
legislația Republicii Moldova este mai degrab ă o excep ție de natur ă să faciliteze acordarea
cetățeniei acestor dou ă categorii de persoane. În ma joritatea statelor lumii condi ția cunoașterii
limbii, legisla ției și culturii statului a c ărei cetățenie este solicitat ă se modific ă în dependen ță de
vârsta sau condi ția fizică a persoanei solicitantului.
Este o condi ție, care odat ă îndeplinit ă ajută însăși persoana solicitantului s ă se integreze
armonios în noua sa patrie, în mediul social-cultural și ideologic al acesteia. Exemplific cele
spuse cu reglement ări din Legea cu privire la cet ățenie a SUA (Immigration and Nationality Act
of 1952) [40]. În art. 312 se stabile ște următoarele: „Nici o persoan ă nu va putea ob ține cetățenia
Statelor Unite dac ă nu face dovada: (1) c ă cunoaște limba englez ă (să știe a citi, a scrie, a vorbi
cu termeni obi șnuiți); (2) că cunoaște și înțelege fundamentele istorice, principiile și forma de
guvernământ a SUA”. Cerin țele nu se vor aplica unei persoane cu handicap fizic sau cu
deficiențe mentale permanente, și care nu este în m ăsură să se conformeze acestora. De
asemenea, prevederea nu este aplicabil ă persoanelor care au dep ășit vârsta de 50 de ani, dintre
care ultimii 20 au locuit stabil în S UA, în baza permisului legal de ședere; sau au dep ășit vârsta
de 55 ani dintre care ultimii 15, au locu it în SUA, în baza permisului legal de ședere [40].
De asemenea, cadrul legal, prin prevederile art .20 al legii 1024/2000, stabile ște unele
restricții legate de persoa na solicitantului cet ățeniei Republicii Moldova. Astfel cet ățenia nu se
va acorda persoanei care:
a) a săvârșit crime interna ționale, militare sau crime împotriva umanit ății;
b) a fost implicat ă în activitate terorist ă;
c) a fost condamnat ă la priva țiune de libertate pentru infrac țiuni premeditate și are
antecedente penale sau la momentul examin ării cererii se afl ă sub urmărire penal ă;
d) desfășoară activitate care pericliteaz ă securitatea stat ului, ordinea public ă, sănătatea și
moralitatea popula ției;
e) este cet ățean al unui stat cu care Republica Moldova nu a înch eiat acord asupra dublei
cetățenii, cu excep ția cazurilor prev ăzute la art. 12 ali n. (2) – persoanele n ăscute pe teritoriul
Republicii Moldova sau pers oanele unul dintre ai c ăror părinți sau bunei s-a n ăscut pe teritoriul
numit; persoanele care pân ă la 28 iunie 1940 au locuit în Basara bia, în Nordul Bucovinei, în
ținutul Her ța și în R.A.S.S.M., precum și urmașii lor; persoanele deport ate sau refugiate de pe
teritoriul Republicii Moldova începând cu 28 iunie 1940, precum și urmașii lor; persoanele care
la data de 23 i unie 1990 locuiau legal și obișnuit pe teritoriul Republicii Moldova și care
continuă să locuiasc ă în prezent. De asemenea sunt except ate persoanele stabilite la art.17

120alin.(1) lit. g) – „pierde sau renun ță la cetățenia unui alt stat, dac ă o are”; și la art.24 alin.(2) –
devin cet ățeni ai Republicii Moldova, prin decret al Pre ședintelui Republicii Moldova, în
cazurile excep ționale sau determinate de circumstan țe excepționale.
Procedura acord ării cetățeniei.
Întreaga procedur ă de dobândire sau redobândire a cet ățeniei Republicii Moldova este
reglementat ă prin Legea nr.1024 „cu privire la cet ățenie” și Hotărârea Guvernului nr. 197/2001
[39]. Demersul privind cet ățenia Republicii Moldova se întocme ște după o cerere-chestionar de o
formă stabilită de Guvern. Cererea privitoare la persoa na care nu a împlinit vârsta de 18 ani se
examineaz ă la demersul reprezentantului ei legal, autentificat de notar, iar în str ăinătate – de
reprezentan ța diplomatic ă sau institu ția consular ă a Republicii Moldova. Art .32 alin.(1) al Legii
nr.1024/2000 stabile ște că la depunerea cere rilor privind cet ățenia Republicii Moldova scrise în
numele copiilor în vârst ă de la 14 pân ă la 18 ani, este obligatoriu consim țământul lor, exprimat
în scris și autentificat de notar, iar în str ăinătate – de reprezentan țele diplomatice sau de
instituțiile consulare ale Re publicii Moldova [37].
Textul art.33 alin.(1) din acela și act normativ spune c ă cererea privin d dobândirea sau
redobândirea cet ățeniei Republicii Moldova se adreseaz ă Președintelui Republicii Moldova și se
depune, personal sau prin mandatar, ultimul dispunând de procur ă autentificat ă de notar, la
organul teritorial al Minist erului Tehnologiei Informa ției și Comunica țiilor în a c ărui rază își are
domiciliu solicitantul, iar în cazul persoanei cu domiciliu legal și obișnuit în str ăinătate, la
reprezentan ța diplomatic ă sau institu ția consular ă a Republicii Moldova sau la Ministerul
Afacerilor Externe și Integrării Europene al Re publicii Moldova.
La momentul primirii cererii privind acordarea cet ățeniei Republicii Moldova, depus ă de
către o persoan ă care are domiciliu legal și obișnuit în Republica Moldova se încaseaz ă o taxă de
stat stabilit ă prin art.35 al Legii nr.1024/2000. Pe ntru cererea privind acordarea cet ățeniei
Republicii Moldova, depus ă de o persoan ă care domiciliaz ă legal și obișnuit în str ăinătate se
încasează o taxă consular ă stabilită prin Legea nr.242 din 24.09.2010 cu privire la taxele
consulare [143].
Hotărârea Guvernului nr. 197 din 12.03.2001 „pen tru aprobarea Regulamentului cu
privire la procedura dobândirii și pierderii cet ățeniei Republicii Moldova”, stabile ște
reglement ări de procedur ă distincte pentru recunoa șterea cetățeniei, naturalizare și redobândirea
cetățeniei Republicii Moldova. Astfel, persoana care are dreptul de a fi recunoscut ă cetățean al
Republicii Moldova conform articolul ui 12 alineatul (2) din Legea cet ățeniei Republicii Moldova
prezintă la organul teritorial al Mi nisterului Tehn ologiei Informa ției și Comunica țiilor, în a c ărui
rază își are domiciliul, o cerere-chestionar (dup ă un model prestabilit prin lege), adresat ă

121Președintelui Republicii Moldova , la care se anexeaz ă, în fiecare caz aparte, urm ătoarele
documente:
a) copia actului de identitate; b) cazier judiciar din țara (țările) al cărei cetățean este, din țara în care a domiciliat legal
și obișnuit anterior stabilirii în Republica Moldova și din Republica Moldova;
c) bonul de plat ă a taxei de stat;
d) două fotografii de m ărimea 4,5×3,5 cm;
e) copiile actelor de stare civil ă: a certificatelor de na ștere, de na ștere a copiilor minori,
de căsătorie, de divor ț, de schimbare a numelui;
f) copia certificatului de na ștere a unuia dintre p ărinți sau bunei, în cazul în care
solicitantul nu s-a n ăscut pe teritori ul Republicii Mol dova, dar este urma șul celor care s-au
născut pe teritoriul ei;
g) copia certificatului de na ștere a unuia dintre p ărinți sau bunei ori adeverin ța de la locul
de domiciliu, care confirm ă domicilierea solic itantului sau a p ărinților ori a buneilor acestuia pe
teritoriul Basarabiei, Nordului Bucovinei, Ținutului Her ța și în R.A.S.S.M. pân ă la 28 iunie
1940, în cazul în care solicitantul are temei s ă dobândeasc ă cetățenia Republicii Moldova pe
motivul dat;
h) adeverin ța de la locul de domiciliu, care confirm ă domicilierea solicitantului la data de
23 iunie 1990 pe teritori ul Republicii Moldova și până în prezent, în cazul în care solicitantul are
temei să dobândeasc ă cetățenia Republicii Moldova pe motivul dat;
i) adeverin ța de la organul abilitat care atest ă faptul deport ării sau refugierii solicitantului
sau a părinților sau buneilor acestuia de pe teritoriul Re publicii Moldova începând cu 28 iunie
1940, în cazul în care solicitantul are temei s ă dobândeasc ă cetățenia Republicii Moldova pe
motivul dat.
Conform pct.3 al Regulamentului cu privire la procedura dobândirii și pierderii cet ățeniei
Republicii Moldova, cererile și documentele necesare se expediaz ă la Minister ul Tehnologiei
Informației și Comunica țiilor spre examinare și luarea deciziei. Termenul acestei examin ări a
cererii nu poate dep ăși o lună. În urma examin ării se întocme ște un aviz în baza c ăruia
solicitantului i se elibereaz ă actele de identitate ale cet ățeanului Republicii Moldova [39].
Persoana care solicit ă să dobândeasc ă cetățenia Republicii Moldova prin naturalizare,
conform articolului 17 din Legea cet ățeniei Republicii Moldova, având domiciliul legal și
obișnuit pe teritoriul Republicii Moldova, depune, la organul teritorial al Ministerul Tehnologiei
Informației și Comunica țiilor, în a c ărui rază își are domiciliul, cerere-chestionar adresat ă
Președintelui Republicii Moldova (de modelul prestabilit), în dou ă exemplare, cu anexarea în
fiecare caz aparte a urm ătoarelor documente:

122a) autobiografia, în care se indic ă data și temeiul stabilirii cu domiciliul în Republica
Moldova, datele despre starea civil ă, locul domiciliului, activitatea de munc ă, date despre rudele
apropiate: p ărinți, soț (soție), copii;
b) adeverin ța de la domiciliu despre componen ța familiei;
c) bonul de plat ă a taxei de stat;
d) patru fotografii de m ărimea 4,5×3,5 cm;
e) adeverin ța că nu deține cetățenia anterioar ă sau adeverin ța despre aprobarea renun țării
la această cetățenie. Adeverin ța despre renun țarea la cet ățenia unui alt stat poate fi prezentat ă și
după emiterea hot ărârii Comisiei pentru problemele cet ățeniei și acordării de azil politic de pe
lângă Președintele Republicii Moldova privind aprobarea acord ării cetățeniei. Adeverin ța despre
renunțarea la cet ățenia unui alt stat sau adeverin ța precum c ă solicitantul nu de ține cetățenia altui
stat nu se prezint ă în cazul în care pierderea sau renun țarea la cet ățenie nu este posibil ă sau nu
poate fi rezonabil cerut ă (persoana are statut de refugiat, este cet ățean al statului legisla ția căruia
nu prevede renun țarea la cet ățenie sau prevede pierderea automat ă a cetățeniei sale la dobândirea
cetățeniei altui stat);
f) adeverin ța de la locul de munc ă sau de studii. Persoanele ca re nu sînt plasate în câmpul
muncii prezint ă o adeverin ță de la autoritatea administra ției publice locale despre sursele sale
legale de existen ță (venit ob ținut în urma activit ății comerciale sau particulare, pensie, burs ă,
pensie alimentar ă, ajutor de șomaj și indemniza ție pentru copii, între ținere material ă de la
membrii familiei, economii financiare și depozite);
g) adeverin ța despre sus ținerea examenului de cunoa ștere a limbii de stat și a prevederilor
Constituției Republicii Moldova; cu excep ția pensionarilor de vârst ă și a invalizilor pentru o
perioadă nedeterminat ă – excepție stabilită prin art.18 alin.(2) al Legii nr.1024/2000 [37];
h) copia actului de identitate sau alt ă dovadă privind domicilierea solicitantului pe
teritoriul Republicii Moldova sau c ăsătoria cu un cet ățean al Republicii Moldova;
i) cazierul judiciar din țara în care a domiciliat anterior , conform pct.5 al Regulamentului
cu privire la pr ocedura dobândirii și pierderii cet ățeniei Republicii Moldova [39].
În scopul confirm ării informa ției prezentate în cererea-chestionar pot fi solicitate și alte
documente: copiile actelor de identi tate; copiile certificatelor de na ștere ale copiilor minori, de
înfiere, de c ăsătorie, de divor ț, de deces; hot ărâri ale instan ței de judecat ă, autentificate în modul
stabilit de lege. Persoana care ar e temei de a dobândi, redobândi cet ățenia Republicii Moldova, la
solicitare, poate ob ține o adeverin ță prin care i se garanteaz ă acordarea cet ățeniei.
Pct.6-9 ale aceluia și Regulament [39] stabilesc condi țiile pentru redobândirea cet ățeniei
Republicii Moldova de c ătre persoanele care domiciliaz ă legal și obișnuit pe teritoriul Republicii
Moldova începe cu depunerea cererii-chestionar, adresat ă Președintelui Republicii Moldova, la

123organul teritorial al Mini sterul Tehnologiei Informa ției și Comunica țiilor, în a c ărui rază își are
domiciliul. În afar ă de aceasta persoana prezint ă și următoarele documente:
a) autobiografia, în care se indic ă data și temeiul stabilirii cu domiciliul în Republica
Moldova, date despre starea civil ă, locul domiciliului, activitatea de munc ă, date despre rudele
apropiate: p ărinți, soț (soție), copii, motivul pierderii cet ățeniei;
b) adeverin ța de la domiciliu despre componen ța familiei;
c) adeverin ța privind renun țarea la cet ățenie sau copia hot ărârii privind retragerea
cetățeniei Republicii Moldova;
d) copia actului de identitate; e) bonul de plat ă a taxei de stat;
f) patru fotografii de m ărimea 4,5×3,5 cm.
g)cazierul judiciar din țara în care a domiciliat anterior.
În ceea ce prive ște dobândirea și redobândirea cet ățeniei Republicii Moldova de c ătre
persoanele care domiciliaz ă legal și obișnuit în str ăinătate, aceasta depune cererea-chestionar
adresată Președintelui Republicii Moldova, la reprezentan ța diplomatic ă
sau institu ția consular ă a
Republicii Moldova în țara de domiciliere sau la Ministerul Afacerilor Externe și Integrării
Europene, la care se anexeaz ă, conform pct.12 al Regulamentului [39] dup ă caz, urm ătoarele
documente:
a) copia actului de identitate;
b) cazier judiciar din țara de domiciliere și din țara (țările) al cărei cetățean este;
c) bonul de plat ă a taxei consulare;
d) trei fotografii de m ărimea 4,5×3,5 cm;
e) copia certificatului de na ștere a unuia dintre p ărinți sau bunei, în cazul în care
solicitantul nu s-a n ăscut pe teritori ul Republicii Mol dova, dar este urma șul celor care s-au
născut pe teritoriul ei;
f) copia certificatului de na ștere a unuia dintre p ărinți sau bunei, adeverin ța de la locul de
domiciliu, care confirm ă domicilierea solicitantului, p ărinților ori a buneilor acestuia pe teritoriul
Basarabiei, Nordului Bucovinei, Ținutului Her ța și în R.A.S.S.M. pân ă la 28 iunie 1940, în cazul
în care solicitantul are temei s ă dobândeasc ă cetățenia Republicii Moldova pe motivul dat;
g) adeverin ța de la organul abilitat care atest ă faptul deport ării sau refugierii solicitantului
sau a părinților sau buneilor acestuia de pe teritoriul Re publicii Moldova începând cu 28 iunie
1940, în cazul în care solicitantul are temei s ă dobândeasc ă cetățenia Republicii Moldova pe
motivul dat [39].

124După cum observ ăm, există similitudine aproape perfect ă cu mici diferen țe, care sunt
condiționate de persoana care solicit ă dobândirea sau redobândirea cet ățeniei Republicii
Moldova, de motivul cererii sale și de locul permanent de domiciliere al acesteia.

4.4. Concluzii la Capitolul 4

Republica Moldova și România au adoptat sisteme de dobândire și redobândire a
cetățeniei apropiate dup ă spirit, dar diferite în ceea ce prive ște fundamentarea de principiu.
Legiuitorul na țional al Republicii Moldova a pref erat un sistem mixt, reglement ările
căruia în mare parte sunt f undamentate pe principiului jus sanguinis dar care este completat de
reglement ări caracteristice pentru principiul jus loci/jus soli . În Republica Moldova, principiul
jus loc/jus soli are o aplicabilitate vizibil ă, mai ales în reglement ările privind recunoașterea
cetățeniei pentru persoanele care au fost n ăscute pe teritoriul Republicii Moldova sau persoanele
unul dintre ai c ăror părinți sau bunei s-a n ăscut pe teritoriul numit, sau pentru persoanele care
până la 28 iunie 1940 au lo cuit în Basarabia, în Nordul Bucovinei, în ținutul Her ța și în
R.A.S.S.M. și urmașii acestora, etc.
Legiuitorul român renun ță la criteriul statal în legitimarea redobândirii cet ățeniei române,
prevalent în formularea legii di n 1991, în favoarea principiului „ jus sanguinis ” („dreptul
sângelui” – copilul prime ște cetățenia părinților, indiferent de locul na șterii) introdus în lege în
2009. Odat ă cu modificarea legisla ției, s-au schimbat și categoriile de benefi ciari ai politicii de
redobândire a cet ățeniei. Dac ă prevederile legii di n 1991 acopereau o gam ă largă de beneficiari,
incluzând toate minorit ățile etnice existente pe teritoriul României pân ă la 1940 și 1944,
începând cu 2003 legiuitorul român a introdus filtrul etnic, astfel încât din 2009 s ă fie legiferat
principiul jus sanguinis și doar cei n ăscuți cu cetățenia român ă sau copii adopta ți de părinți
români și descenden ții lor fiind eligibili pentru redobândire.
Semnalăm elemente deficitare ale cadrului normativ românesc. Astfel, cu p ărere de rău
Legea român ă nu stabile ște vre-un regim facilitar de naturalizare pentru persoanele în etate și
pentru persoanele care sufer ă de deficien țe fizice ori mentale. Din ra țiunea realiz ării principiului
umanismului și al principiului egalit ății de șanse, s-ar putea propune introducerea unor
reglement ări în acest sens. În legisla ția Republicii Moldova o reglementare similar ă există,
contribuind real la egalitatea de șanse a candida ților.
Semnalăm și diferite deficien țe procedurale la încadrarea procedurii de redobândire a
cetățeniei române în cele 5 luni prev ăzute de lege. Capacitatea administrativ ă a Autorit ății
Naționale pentru Cet ățenie, inclusiv a birourilor sale teritoriale, acoper ă cu greu num ărul mare de

125solicitanți. În Bucure ști există o singură zi de lucru cu public ul în care solicitan ții de cetățenii pot
depune dosarele.
În Republica Moldova, consider ăm necesar ă crearea unei structur i specializate care s ă se
preocupe exclusiv de problema cet ățeniei, de procedur ă și verificarea persoanelor solicitante. Un
model în acest sens poate servi structurile sp ecializate ale altor state – fie sub forma unor
autorități, servicii sau organe.
De asemenea consider ăm absolut necesar ă adoptarea, atât în România cât și în Republica
Moldova, a unui act normativ care ar reglementa modul de sus ținere a examenului la limba
română, la cunoa șterea culturii statului și a fundamentelor acestuia (legisla ția, forma de stat,
semnele distinctive – imnul, stema etc.). Respectivul act trebuie s ă explice procedura sus ținerii
examenului (locul, modul, componen ța comisiei), eventualele etape, întreb ările (chestionarul) și
baremul de apreciere.

126SINTEZA REZU LTATELOR OB ȚINUTE

Cercetarea cadrului normativ privind cet ățenia, al Republicii Moldova și României,
precum și al altor state europene cu sisteme de drep t romano-germanice; a procedurilor instituite
pentru dobândirea și redobândirea cet ățeniei, a provoc ărilor și problemelor contemporane
soluționate de fiecare dintre stat e, ne-au permis sinteza urm ătoarelor rezultate ale cercet ărilor
științifice:
– Efectuarea unei analize teoretico-ge nerale a naturii juridice a cet ățeniei, cu formularea
unei defini ții complete de consens;
– Evidențierea interconexiunilor existente între cet ățenia națională și cetățenia european ă,
principiile aplicabile acesteia și unele mecanisme de realizare a drepturilor și libertăților oferite
de aceasta;
– Efectuarea unei analize teoretico-generale a sistemului de principii aplicabil institu ției
cetățeniei în Republica Moldova și în România, cu eviden țierea elementelor de similitudine și a
particularit ăților naționale;
– Analiza particularit ăților de procedur ă privind dobândirea și redobândirea cet ățeniei în
România și Republica Moldova, cu oferirea unor solu ții concrete, de natur ă să perfecționeze
cadrul normativ privind dobândirea și redobândirea cet ățeniei, în vederea corespunderii cu
realitățile social-economice și politice create în Republica Moldova și în România;
– Efectuarea unui studiu comparat asupra legisla ției statelor europene cu sisteme romano-
germanice, ce- și fundamenteaz ă prioritar modalit ățile de dobândire /redobândire a cet ățeniei pe
jus sanguinis ;
– Efectuarea unui studiu comparat asupra legisla ției statelor europene cu sisteme romano-
germanice, ce- și fundamenteaz ă prioritar modalit ățile de dobândire/r edobândire a cet ățeniei pe
jus soli/jus loci ;
– Efectuarea unui studiu co mparat asupra legisla ției statelor europene care consacr ă în
mod expres sistemul op țional , dezvăluirea esen ței acestui sistem și a semnifica ției diferite pe
care o cap ătă acest sistem în legisla țiile statelor;
– Analiza dinamicii și tendințelor contemporane ale reglement ărilor juridice în materie de
dobândire și redobândire a cet ățeniei, în statele cu sisteme de drept romano-germanic
(continental);
– Evidențierea interconexiunilor, corela țiilor și condiționărilor existente între cet ățenie și
dreptul legal de ședere, permisul de munc ă etc.;
– Evidențierea particularit ăților de procedur ă privind dobândirea/redobândirea cet ățeniei
în statele cu sisteme de drept romano-germanice – exigen țe și condiții; proceduri de testare a

127cunoștințelor privind cunoa șterea limbii, istoriei și culturii na ționale; programe guvernamentale
de integrare; teste de coeziune și integrare social ă.

128CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMAND ĂRI
1. După cercetarea tuturor teoriilor și concepțiilor privind natura juridic ă a cetățenei,
conchidem c ă aceasta (cetățenia) exprimă raportul politico-juridic dintre stat și individul
persoană fizică, în cadrul c ăruia fiecare parte devine titular de drepturi și obligații.
Cetățenia unui anumit stat pentru o anumit ă persoan ă fizică este o calitate esen țială a
statutului juridic a aces tuia. Calitatea respectiv ă exprimă anumite rela ții permanente
social-economice, politice și juridice dintre persoana dat ă și statul a c ărui cetățenie o are, și
care-i ofer ă deplinătatea drepturilor și libertăților consfin țite în legisla ția statului respectiv.
2. Cetățenia este dimensiunea social ă de existen ță și afirmare a statului, este aspectul care
completeaz ă identitatea fiec ărui stat. În mare part e, prin propriii cet ățenii, statul asigur ă și
realizează întreaga plenitudine de func ții și sarcini. Anume fa ță de propriii cet ățeni statul
stabilește reglement ări juridice „depline” oferind drepturile politice și un regim juridic
favorizator, facilitar mai ales pent ru accederea la serviciile autorit ăților, pentru „penetrarea”
mecanismului de stat.
Din aceste motive cet ățenia a fost și va rămâne constant în aten ția legiuitorului, devenind
obiect al reglement ărilor constitu ționale și organice. Pozi ția aleasă de legiuitorul na țional în
reglementarea institu ției cetățeniei, politica dus ă de state în domeniul cet ățeniei influen țează și
determină un șir de aspecte și instituții precum protec ția drepturilor și libertăților fundamentale,
politica și strategiile demografice, conservarea și promovarea valorilor na ționale, (istorice,
culturale, ideologice, juridice) etc.
3. Republica Moldova și România au adoptat sisteme de dobândire și redobândire a
cetățeniei apropiate dup ă spirit, dar cu unele diferen țieri în ceea ce prive ște fundamentarea.
Legiuitorul na țional al Republicii Moldova a pref erat un sistem mixt, reglement ările
căruia în mare parte sunt f undamentate pe principiului jus sanguinis dar care este completat de
reglement ări caracteristice pentru principiul jus loci/jus soli . În Republica Moldova, principiul
jus loc/jus soli are o aplicabilitate vizibil ă, mai ales în reglement ările privind recunoașterea
cetățeniei pentru persoanele care au fost n ăscute pe teritoriul Repub licii Moldova sau pentru
persoanele ai c ăror părinți sau bunei s-au n ăscut pe teritoriul numit, sau, pentru persoanele care
până la 28 iunie 1940 au lo cuit în Basarabia, în Nordul Bucovinei, în ținutul Her ța și în
R.A.S.S.M. și urmașii acestora, etc.
Legiuitorul român renun ță la criteriul statal în legitimarea redobândirii cet ățeniei române,
prevalent în formularea legii di n 1991, în favoarea principiului „ jus sanguinis ” („dreptul
sângelui” – copilul prime ște cetățenia părinților, indiferent de locul na șterii) introdus în lege în
2009. Odat ă cu modificarea legisla ției, s-au schimbat și categoriile de benefi ciari ai politicii de
redobândire a cet ățeniei. Dac ă prevederile legii di n 1991 acopereau o gam ă largă de beneficiari,

129incluzând toate minorit ățile etnice existente pe teritoriul României pân ă la 1940 și 1944,
începând cu 2003 legiuitorul român a introdus filtrul etnic, astfel încât din 2009 s ă fie legiferat
principiul jus sanguinis și doar cei n ăscuți cu cetățenia român ă sau copiii adopta ți de părinți
români și descenden ții lor să devină (rămână) eligibili pentru redobândire.
4. În legisla ția națională a statelor europe ne, redobândirea cet ățeniei este sub-fenomenul
juridic încorporat de fenome nul juridic al dobândirii cet ățeniei. Redobândirea cetățeniei, practic
se dizolvă într-un concept mai mare – în dobândirea cetățeniei. Dobândirea cet ățeniei reprezint ă
regula general ă în materie – stabilind sistemul de principii aplicabile, termenele generale și
precondițiile impuse solicitantului. Redobândirea cet ățeniei vine cu condi ții și proceduri
distincte, specifice de la stat la stat, de regul ă cu un regim facil itar pentru persoanele care au fost
cetățeni ai statului dat sau urma șii acestora (pân ă la genera ția a III-a).
Terminologia aleas ă pentru a desemna procedura de redobândire a cet ățeniei diferă de la
un stat la altul – fie c ă este vorba de restabilirea cet ățeniei (în Cehia și Federația Rusă), sau
reintroducerea în cet ățenie (în Elveția), reintegrarea în cet ățenie, repunerea în cet ățenie (în
Franța) sau recuperarea cet ățenei (în Italia) etc. Toate îns ă descriu acela și proces, de
redobândire a cet ățeniei statului, în baza principiilor „jus sanguinis” sau „ jus loci/jus soli ” care
guverneaz ă instituția cetățeniei în statele respective.
5. Crește numărul statelor europene cu sisteme de drept romano-germanice, care î și
fundamenteaz ă modalitățile de dobândire a cet ățeniei exclusiv pe principiul jus sanguinis . Este
adevărat că realitățile sociale, politice, economice și interesele geo-politice determin ă legiuitorul
național să adopte o fundamentare mixt ă, cu un grad variabil de deschidere pentru solicitan ții de
cetățenie. Redobândirea cet ățeniei însă, în legisla țiile statelor europene, în mare parte, este
fundamentat ă juridic pe sistemul jus loci / jus soli. Este un proces fire sc prin care statele încearc ă
să corecteze „gre șelile istoriei”, când în urma mi șcărilor geo-politice, o parte din co-na ționalii lor
s-au regăsit integra ți într-o alt ă formațiune statal ă. În acela și timp sunt p ăstrate și rațiunile
izvorâte dintr-un eventual jus sanguinis , când persoana a pierdut cet ățenia statului printr-o
căsătorie cu un str ăin, sau prin stabilire (dup ă căsătorie) în str ăinătate.
6. Statele europene ale c ăror legisla ție este fundamentat ă mai mult pe principiul „ jus
loci/jus soli ” stabilesc condi ții mai pu țin riguroase și proceduri simplificate de redobândire a
cetățeniei. Statele din aceast ă categorie au o pozi ție foarte loial ă față de aspectele și elementele
dublei cet ățenii ori ale fenomenului cet ățeniei multiple. Aceste state adopt ă o poziție „liberal ă”
față de redobândirea cet ățeniei pentru fo știi cetățeni, bineîn țeles în baza leg ăturilor cet ățenești ce
au existat anterior, când so licitantul era stabilit în țară.
Statele europene ale c ăror legisla ție este fundamentat ă pe principiul „jus sanguinis” ,
dimpotriv ă, au condi ții mai riguroase și proceduri mai stricte în ce prive ște redobândirea

130cetățeniei. Acestea sunt mai reticente în ceea ce prive ște problema dublei cet ățenii sau cet ățeniei
multiple. Majoritatea acestor state au recunoscut posibilitatea dublei cet ățenii după momentul
anului 2007, când pe plan Europ ean statele încep procesul de ratificare a Tratatului de la
Lisabona (care vine cu amendamente pe ntru tratatele de la Maastricht și Roma și practic o
constituție a Uniunii Europene). Prin intrarea în vigoare la data de 1 decembrie 2009, Tratatul de
la Lisabona, acord ă calitate legal ă Cartei Drepturilor fundame ntale a Uniunii Europene, și,
consfințește drepturile fundamentale ale cet ățenilor UE, inclusiv la dubl ă și multiplă cetățenie.
7. Cercetarea minu țioasă comparat ă a legislației mai multor țări europene cu sisteme de
drept romano-germanice (continentale) ne face s ă evidențiem următoarea tendin ță: nivelul de
liberalism al legisla ției statelor europene descre ște urmărind o așezare în trepte:
– accesul legal pe teritoriul statului , dreptul de acces în teritoriu;
– șederea legal ă pe teritoriul statului;
– problema dreptului la munc ă și a drepturilor conexe pe care le presupune;
– dobândirea cet ățeniei.
Suntem martorii unor procese juridice și sociale pan-europene în derulare, determinate de
procesele migra ționiste și de globalizare, care pe de o parte, determin ă statele s ă liberalizeze
reglement ările juridice privind dreptul de ședere și chiar drepturile de munc ă pentru str ăini; iar
pe de altă parte să înăsprească legislația privind acordarea cet ățeniei.
8. După cum observ ăm, statele europene nu se sfiiesc s ă trateze diferit candida ții la
dobândirea și/sau redobândirea cet ățeniei. Rațiunea care st ă la baza acestor reglement ări are un
dublu izvor: pe de o parte statele uziteaz ă de autoritatea și suveranitatea lor legitim ă; pe de alta –
este și firesc ca autorit ățile statelor s ă prefere persoanele care doresc ob ținerea cet ățeniei lor de
origine, cunoscând limba, cultura, tradi țiile. După părerea noastr ă, faptul este pe rfect valabil,
întrucât egalitatea de tratament a candida ților, care nu poate fi decât relativ ă, nu poate fi impus ă
unei suveranit ăți, iar, egalitatea de tratament a cet ățenilor începe numai dup ă încetățenire. De
asemenea, suntem nevoi ți să descoperim o anumit ă discrepan ță între reglement ările juridice
aplicabile cet ățenilor țărilor membre ale UE și cetățenii statelor non-UE.
9. Unele state europene, ale c ăror legisla ție aplică prioritar jus sanguinis în materia
cetățeniei, au consacrat legislativ sistemul op țional . Sistemul op țional nu este o categorie aparte
în adevăratul sens al cuvântului, nu este un sistem deplin, nu este auto-func țional. Statele
europene în a c ăror legisla ție, direct sau indirect, este reglementat sistemul op țional , de fapt pot
fi atribuite în categoria st atelor cu aplicare prioritar ă a lui „jus sanguinis”, cu specifica ția doar,
că acestea au unele dintre cele mai rigide legisla ții de dobândire și redobândire a cet ățeniei.
În esență, sistemul op țional este modalitatea juridic ă prin care Legiuitorul na țional oblig ă
persoanele care locuiesc pe teritoriul țării să opteze pentru una dintre cet ățeniile deținute. Dubla

131cetățenie nu este permis ă decât în situa ții speciale, cu permisiunea autorit ăților și doar pentru
persoane care au domiciliul legal și stabil în str ăinătate.
RECOMAND ĂRI:
1. Pentru România și Republica Moldova consider ăm necesar ă elaborarea și
consfințirea legislativ ă a unei strategii na ționale cu privire la politica de cet ățenie. Elaborarea
unei strategii cu privire la politica de cet ățenie va pune cap ăt instabilit ății conținutului legisla ției
în domeniu, va ridica calitatea și gradul de coeren ță a actelor normative în materie de cet ățenie și
va determina viziunea statului fa ță de procesele migra ționiste. Bineîn țeles, ulterior se impune
analiza critic ă a actualului pachet de acte normative cu privire la cet ățenie și adaptarea acestuia
la noua strategie.
2. În Republica Moldova , consider ăm necesar ă crearea unei structuri specializate –
Agenții Naționale, Direc ții Generale sau cu o alt ă denumire – care s ă se preocupe exclusiv de
problema cet ățeniei, de procedura și verificarea persoanelor solicitante. Un model în acest sens
pot servi structurile speciali zate ale altor state europene.
Cu părere de rău, în structura actual ă a MTIC (Ministerului Tehnologiei Informa țiilor și
Comunica țiilor) o subdiviziune func țională în acest sens lipse ște cu desăvârșire, în cadrul BMA
(Biroului de Migra ție și Azil) este înfiin țată și activeaz ă Direcția de imigrare și repatriere – care
tangențial a preluat o parte din sarcini legate de procedura de încet ățenire. Doar în cadrul
Direcției Generale Drept a Pre ședenției aflăm Serviciul Cet ățenie și Grațieri – care nu are nici
abilitatea și nici capacitatea necesar ă procesării cererilor de încet ățenire și verificării persoanelor
care solicit ă dobândirea sau redobândirea cet ățeniei Republicii Moldova.
3. În România , consider ăm necesar ă adoptarea prin acte normative a unor măsuri de
optimizare a procedurii de dobândire și redobândire a cet ățeniei, a capacit ăților
instituțiilor responsabile de pro cesul de redobândire a cet ățenie. Este necesar ă o
predictibilitate și termene clare, at ât interne, cât și externe, prin care ANC s ă îndeplineasc ă
normele legale și să răspundă așteptărilor solicitan ților de cet ățenie. Sporirea capacit ății
administrative a ANC, (în special a Sec ției Stare Civil ă a Primăriei sectorului 1 Bucure ști), în
vederea proces ării mai rapide a dosarelor de transcriere a actelor. De asemenea, se impune
introducerea unui sistem de programare on-line sa u telefonic, pentru a reduce neregulile în
procesul de transcriere a actelor de identitate și pentru a spori transparen ța acestui proces.
4. Consider ăm absolut necesar ă adoptarea, atât în România cât și în Republica
Moldova , a unui act normativ care ar reglementa modul de sus ținere a examenului la limba
română, la cunoa șterea culturii statului și a fundamentelor acestuia (legislația, forma de stat,
semnele distinctive – imnul, stema etc.). Respectivul act trebuie s ă explice procedura sus ținerii

132examenului (locul, modul, componen ța comisiei), eventualele etape, întreb ările (chestionarul) și
baremul de apreciere.
După exemplul statelor eu ropene în acest aspect, și pentru a spori gr adul de transparen ță
a acestei verific ări, propunem publicarea on-line a actului juridic care o va reglementa, precum și
chestionarul de baz ă al acestei verific ări, cu exemplele concrete și baremul clar de apreciere.
5. Cu părere de rău, Legea român ă nu stabile ște vre-un regim facilitar de naturalizare
pentru persoanele în etate și pentru persoanele care sufer ă de deficien țe fizice ori mintale. Din
rațiunea realiz ării principiului umanismului și al principiului egalit ății de șanse, s-ar putea
propune introducerea unor reglement ări în acest sens.
Astfel, ca o propunere de lege ferenda , consider ăm necesar ă modificarea art.14 din Legea
nr. 21 din 01.03.1991 „Legea cet ățeniei române”, și introducerea unui alineat distinct (ultim),
care să stabileasc ă următoarele: „ Comisia va scuti de verificarea îndepliniri condi țiilor stabilite
de art.8 ali.1, lit.(f) și (g) persoanele cu vârsta de peste 70 ani și persoanele ale c ăror
dizabilități fizice ori mintale nu le pe rmite îndeplinirea acestora ”.
Ținem să menționăm că condiția de vârst ă (de 70 de ani) nu este una principial ă; ea poate
fi scăzută până la 65 (vârsta medie de pensiona re în statele UE) sau ridicat ă până la 75 de ani
(vârstă care se reg ăsește nu doar în legisla țiile romano-germanice (de ex. Belgia), dar și în
legislațiile anglo-saxone (de ex. SUA)). Esen țial este altceva:
– aceste persoane au necesit ăți reduse de integrare, datorit ă vârstei înaintate, rareori
participă la activități economice ori sunt angaja ți în câmpul muncii;
– ele nu mai pot face fa ță solicitărilor înaintate de cadrul legal, legate de cunoa șterea
limbii și legislației statului, și aici trebuie aplica t principiul egalit ății de șanse.

133BIBLIOGRAFIE

a) Conven ții, tratate și acorduri interna ționale:
1. Declarația universal ă a drepturilor omului din 10.12.1948 În: Tratate interna ționale,
1998, vol. 1, p.11.
2. Convenția european ă cu privire la cet ățenie din 06.11.1997 În: Tratate interna ționale,
2001, vol.26, p.190.
3. Pactul interna țional cu privire la drep turile economice, sociale și culturale din
16.12.1966; ratificat de România pe 31 octo mbrie 1974 prin Decretul nr. 212 . În:
Buletinul Oficial al României, part ea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974.
4. Pactul interna țional cu privire la drepturile civile și politice (16.12.1966); ratificat de
România pe 31 octombrie 1974 prin Decretul nr . 212, în „Buletinul Oficial al României”,
partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974.
5. Convenția european ă de extrădare (Paris, 13.12.1957), a fost ratificat ă de România prin
Legea nr. 80/1997 (publicat ă în Monitorul Oficial al României, partea I nr.89 din
14.05.1997); de asemenea a fost ratificat ă de Republica Moldova prin Hot ărârea
Parlamentului nr. 1183-XIII din 14.05.1997. În vigoare pentru Republica Moldova din 31.12.1997.
6. Protocolul nr.4 la Conven ția European ă (Strasbourg, 16.09.1963), Republica Moldova a
aderat prin Hot ărârea Parlamentului nr.1298-XIII din 24.07.97. În vigoare pentru
Republica Moldova din 12.09.1997.
7. Tratatul de la Maastricht „T ratatul asupra Uniunii Europene”, semnat la 7 februarie 1992,
în vigoare la 1 noiembrie 1993, art. A, D,E, și F,
online :http://www.europeana.ro/comunitar/ tratate/tratatul%20i nstituind%20uniunea%20
europeana.htm, (vizualizat la data de 05.06.2013).
8. Tratatul de la Amsterdam, adoptat la 2 octombrie 1997, în vigoare la 1 mai 1999, [online]
http://www.europeana.ro/comunita r/tratate/tratatul%20de%20la%
20amsterdam%20text.htm , vizualizat ă la data de 05.06.2013.
9. Tratatul de la Lisabona, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, [online]
http://www.europeana.ro/comunitar/tratat e/tratatul%20de%20la%20Lisabona%20modifi
cari.htm , vizualizat ă la data de 05.06.2013.
10. Tratatul privind instituirea constitu ției europene, în Jurnalul Uniunii Europene din 16
decembrie 2004/C310, [online] http://eur-
lex.europa.eu/JOHtml.do?uri=OJ:C:2004:310:SOM:EN:HTML , vizualizat ă la data de
08.07.2013.

13411. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Eu ropene, în Jurnalul Uniunii Europene
2007/C303/01, online : http://eurlex.europa.eu/ro/tr eaties/dat/32007X1214/htm/C200
7303RO.01000101.htm , vizualizat ă la data de 09.07.2013.
12. Convenția asupra protec ției copiilor și cooperării în materia adop ției interna ționale,
încheiată la Haga la 29 mai 1993, online : http://www.hcch.net/upload/text33_ro.pdf ,
vizualizat ă la data de 01.05.2013. Româ nia a ratificat Conven ția prin Legea nr.84 din 18
octombrie 1994.
13. Acordurile Schengen încor porate în Tratatul CE și prin Directiva 2004/38/CE a
Parlamentului European și a Consiliului, din 29 aprilie 20 04 „privind dreptul la libera
circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cet ățenii Uniunii și membrii
familiilor acestora”, online : http://www.politiadefrontie ra.ro/cadruleg_pdf/d_ce_38_2004.pdf , vizualizat ă la data de
14.05.2013.
14. Acordul de extr ădare și asistență juridică dintre Regatul Unit al Marii Britanii și SUA /
Instruments concerning Extradition and Mutu al Legal Assitance between the UK and the
US as contemplated under the Agreements on Extradition and Mutual Legal Assistance
between the EU and the US of 25 June 2003, online : http://www.fco.gov.uk/resources/e n/pdf/3706546/3892733/10149409/TS_US1_2009EU
MLAExtradCm7613 , la data de 25. 02.2013.
15. Acordul semnat între Regatul Olandei și Republica Surinam (declara ția de independen ță),
la data de 25.11.1975, online : http://www.rijksoverheid.nl/ onderwerpen/nederlandse-
nationaliteit/nederlander-worde n/terugkrijgen-neder landse-nationaliteit- voor-surinamers ,
vizualizat ă la data de 02.05.2013.
b) Constitu ții și acte normative na ționale ale statelor:
16. Declarația de independen ță a S.U.A. din 4 iulie 1776, vizualizat ă pe adresa electronic ă:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Us_declaration_independence.jpg , la data de
11.02.2013.
17. Declarația drepturilor omului și cetățeanului din 26. august 1789, online :
http://ro.wikipedia.org/wiki/Declara %C8%9Bia_Drepturilor _Omului_%
C8%99i_ale_Cet%C4%83%C8%9Beanului la data de 11.02.2013.
18. Constituția României, din 31.10.2003, actualizat ă și republicat ă în Monitorul Oficial al
României nr. 767 din 31.10.2003.
19. Constituția Republicii Moldova, din 29.07.1994 În: Mo nitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr.1. din 18.08.1994.

13520. Legea României nr. 21 din 01.03.1991 Legea cet ățeniei române. În: Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.98, din 06.03.2000.
21. Legea României nr.123/02.04.2001 „pri vind regimul juridic al str ăinilor în România”, În:
Monitorul Oficial al României, nr.168 din 03.04.2001.
22. Legea României nr. 273/2004 „privind regimul juridic al adop ției”, În: Monitorul Oficial,
partea I, nr.259 din 19.04.2012.
23. Legea României nr. 302/2004 „privi nd cooperarea judiciara interna ționala În materie
penala” republicata în M onitorul Oficial al Români ei, partea I, nr.377 din 31.05.2011.
24. Legea României nr.70 din 26.10.1991 „p rivind alegerile locale”, publicat ă în Monitorul
Oficial nr.79 din 18.04.1996.
25. Legea României nr. 35/2008 pe ntru alegerea Camerei Deputa ților și a Senatului și pentru
modificarea și completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorit ăților administra ției
publice locale, a Legii administra ției publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004
privind Statutul ale șilor locali, cu modific ările și complet ările ulterioare, online:
http://www.becparlamentare2012.ro /DOCUMENTE/Legisl atie/legea %2035 %20(1).pdf
la data de 25.02.2013.
26. Legea României nr.105 din 22.09.1992 „cu privire la reglementarea ra porturilor de drept
internațional privat”, republicat ă în Monitorul Oficial al României partea I, din
30.04.2008.
27. Legea României nr.192 din 10.12.1999 „pentru modificarea și completarea Legii
cetățeniei române nr. 21/1991”, publicat ă în Monitorul Oficial nr.611 din 14.12.1999.
28. Ordonanța de Urgen ță a Guvernului nr.25 din 09.06.1997, online:
http://dgaspcbz.3x.ro/OUG25-97.htm la data de 07.03.2013 .
29. Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 5/2010 pentru înfiin țarea, organizarea și
funcționarea Autorit ății Naționale pentru Cet ățenie, publicat ă in Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 93 din 10 februarie 2010, aprobat ă cu modific ări prin Legea nr.
112/2010, publicata în Monitorul Oficial al Ro mâniei, Partea I, nr. 405 din 17 iunie 2010.
30. Decretul-lege nr.137 din 11.05.1990, emis de Consiliul Frontului Salv ării Naționale,
publicat în Monitorul Ofic ial nr.75 din 21.05.1990 (abrogat).
31. Decretul-lege nr.7 din 31.12.1989, emis de Consiliul Frontului Salv ării Naționale,
publicat în Monitorul Oficial nr.9 din 31.12.1989 (abrogat).
32. Codul Penal al Republicii Moldova, Le gea nr. 985-XV, din 18.04.2002, republicat în
Monitorul Oficial al Republic ii Moldova nr.72-74/195 din 14.04.2009.
33. Codul Electoral al Republicii Mol dova, Legea nr.1381 din 21.11.1997, publicat în
Monitorul Oficial al Rep ublicii Moldova nr.81 din 08.12.1997.

13634. Codul de executare a Republicii Moldova, Legea nr.443-XV, din 24.12.2004, republicat ă
în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.214-220/704 din 05.11.2010.
35. Codul Funciar al Republicii Moldova , Legea nr. 828 din 25.12.1991, publicat în
Monitorul Oficial al Rep ublicii Moldova, nr.107 din 04.09.2001.
36. Legea nr. 596 din 05.06.1991 „cu privire la cet ățenia Republicii Moldova”, publicat ă în
cotidianul „Moldova Suveran ă” la data de 04.07.1991, abrogat ă prin Legea nr.1024.
37. Legea „cet ățeniei Republicii Moldova” nr.1024 din 02.06.2000, publicat ă în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 98 din 10.08.2000.
38. Legea Republicii Moldova nr.99 din 28.05.2010 „privind regimul juridic al adop ției”,
publicată în Monitorul Ofic ial nr.131-134 din 30.07.2010.
39. Hotărârea Guvernului nr. 197 din 12.03.2001 „pen tru aprobarea Regulamentului cu
privire la procedura dobândirii și pierderii cet ățeniei Republicii Moldova”, publicat ă în
Monitorul Oficial al Repub licii Moldova nr.31-34 din 22.03.2001.
40. Legea cu privire la cet ățenia SUA: Immigration and Nationality Act of 1952, online:
http://www.uscis.gov/portal/s ite/uscis/menuitem.f6da51
a2342135be7e9d7a10e0dc91a0/?vgnextoid=fa7e539dc4bed010VgnVCM1000000ecd190
aRCRD&vgnextchannel=fa7e539dc4be d010VgnVCM1000000ecd190aRCRD&CH=act ,
la data de 15.03.2013.
41. Constituția Republicii Italiene, Seria constitu țiile statelor lumii, editura All Beck,
București 1998. (84 pag.)
42. Legea Republicii Italiene nr.91 din 05.02.1992 „Cittadinanza” publicat ă în Monitorul
Oficial al Italiei, nr.38 din 15.02.1992. Titulatura original ă: Legge 5 febbraio 1992, n.91,
„Cittadinanza”, pubblicata nella Gazzetta Ufficiale n. 38 del 15-2-1992.
43. Legea Republicii Italiene nr.379 din 14.12.2000 „Privind modalit ățile de recunoa ștere a
cetățeniei italiene pentru persoanele n ăscute sau care au tr ăit pe teritoriile Imperiului
Austro-Ungar și descenden ții acestora”, publicat ă în Monitorul oficial al Italiei nr. 295
din 19.12.2000. Titulatura original ă: Legge 14 dicembre 2000, n.379, „Disposizioni per il
riconoscimento della cittadinanza italiana alle persone nate e gia' residenti nei territori
appartenuti all'Impero austro-ungarico e ai loro discendenti” pubblicata nella Gazzetta
Ufficiale n. 295 del 19-12-2000.
44. Legea Republicii Italiene nr.124 din 08.03.2006 „privind recunoa șterea cetățeniei italiene
foștilor compatrio ți care au locuit în Istria, Fiuma și Dalmația, precum și urmașilor
acestora”, publicat ă în Monitorul oficial al It aliei nr. 73 din 28.03.2006. Titulatura
originală: Legge 8 marzo 2006, n.124, „Modifiche alla legge 5 febbraio 1992, n. 91,
concernenti il riconoscimento della cittadinan za italiana ai connazion ali dell'Istria, di

137Fiume e della Dalmazia e ai loro discendent i.” pubblicata nella Gazze tta Ufficiale n. 73
del 28-03-2006.
45. Constituția Republicii Franceze, pe adresa electronic ă: http://www.conseil-
constitutionnel.fr/conseilconstitutionnel/r oot/bank_mm/constitution/constitution_russe_v
ersion_aout2009.pdf , vizualizat ă la data de 03.04.2013.
46. Codul Civil al Republicii Franceze, vi zualizat pe adresa electronic ă:
http://perlpot.net/cod/civil.pdf la data de 03.04.2013 .
47. Legea Republicii Franceze nr.98-17 0 din 16.03.1998 „cu privire la cet ățenia francez ă”,
publicată în Monitorul Oficial nr. 64 din 17.03.1998; titulatura original ă – LOI no 98-170
du 16 mars 1998 relative à la nationali té, JORF n°64 du 17 mars 1998 page 3935.
48. Constituția Republicii Cehe din 16.12.1992, vizualizat ă pe adresa electronic ă:
http://www.servat.unibe.ch/icl/e z00000_html la data de 09.04.2013.
49. Legea Republicii Cehe nr. 40/1993 „cu privire la dobândirea și pierderea cet ățeniei
cehe”, vizualizat ă pe adresa electronic ă: http://www.mvcr.cz/clanek/sbirka-zakonu.aspx
la data de 10.04.2013 ; titulatura original ă: Zákon 40/1993 „o nabývání a pozbývání
státního ob čanství České republiky”.
50. Legea Republicii Cehe nr.326/1999 „privind condi țiile de acces a str ăinilor pe teritoriul
Republicii Cehe”, art.3, vizualizat ă pe adresa electronic ă:
http://www.mvcr.cz/clanek/sbirka-zakonu.aspx , la data de 11.04.2013; Titulatura
originală: Zakon 326/1999 „o pobytu cizinc ů na území České republiky a o zm ěně
některých zákon ů”.
51. Constituția Marelui Ducat de Luxemburg, vizualizat ă pe adresa electronic ă:
http://shirakcentre.org/hy/sahmanadrutyunne r/274-shirak-centre, la data de 16.04.2013.
52. Legea Marelui Ducat de Luxemburg „cu privire la cet ățenie” din 23.10.2008; titlul
original: LOI DU 23 OCTO BRE 2008 SUR LA NATIONALITÉ
LUXEMBOURGEOISE; vizualizat ă pe adresa electronic ă –
http://www.mj.public.lu/na tionalite/nat_lux_2009_EN.pdf
53. Constituția (Legea Fundamental ă) Republicii Federative Germania din 23.05.1949; Titlul
original: „Grundgesetz für die Bunde srepublik Deutschland” vizualizat ă pe adresa
electronic ă: http://www.gesetze-im-interne t.de/bundesrecht/gg/gesamt.pdf , la data de
22.04.2013.
54. Legea Republicii Federative Germania din 22.07.1913 „cu privire la cet ățenie”,
Titulatura oficial ă: Staatsangehörigkeitsgesetz, StAG, Ausfertigungsdatum: 22.07.1913,
vizualizat ă pe site-ul: http://www.gesetze-im-i nternet.de/rustag/ la data de 23.04.2013.

13855. Legea Republicii Federative Germania di n 25.02.2008 „privind accesul în teritoriu,
reședința legală, activitatea economic ă și integrarea str ăinilor în Teritoriul Federal”;
titulatura original ă: „Act on the Residence, Economic Activity and Integration of
Foreigners in the Federal Territory”, pe adresa electronic ă: http://www.gesetze-
internet.de/englisch_aufenthg/resi dence_act.pdf la data de 23.04.2013.
56. Constituția Regatului Olandei din 17.02.1983, online:
http://www.concourt.am/armenian/legal_resour ces/world_constitutions /constit/nethrlnd/h
oland-r.htm, vizualizat ă la data de 29.04.2013.
57. Legea Regatului Olandei din 19 decembrie 1984 „cu privire la cet ățenie”, online:
http://wetten.overh eid.nl/BWBR0003738/geldigheidsdatum, vizualizat ă la data de
30.04.2013.
58. Ordinul Ministrului Afacerilo r Interne al Regatului Olandei nr.6 din 03.08. 2012 WBN
„privind aplicarea Legii cu privire la cet ățenie, cu modific ările anului 2003”; Titlul
original: „Besluit van de Minister van Binne nlandse Zaken en Koninkr ijksrelaties van 13
augustus 2012, nummer WBN 2012/6, houdende wijziging van de Handleiding voor de
toepassing van de Rijkswet op het Nederlande rschap 2003”, în Monitorul Oficial al
Regatului Olandei (Staatscourant) nr.17435 din 28.08.2012.
59. Constituția Confedera ției Elve țiene din 18 apri lie 1999; online:
http://web.archive.org/web/20090609155832/ht tp://constitution.garant.ru/DOC_3864915.
htm, vizualizat ă la data de 07.04.2013.
60. Legea Confedera ției Elvețiene din 29 septembrie 1952 „privind dobândirea și pierderea
cetățeniei elve țiene”. Titlul original – „Bundesg esetz über Erwerb und Verlust des
Schweizer Bürgerrechts (Bürgerrechtsgese tz, BüG) vom 29. September 1952 (Stand am 1
Januar 2013)”, online: http://www.admin.ch/ch/d/sr/1/141.0.de.pdf , vizualizat ă la data de
10.05.2013.
61. Legea Confedera ției Elvețiene din 3 octombrie 2003 „dobândirea cet ățeniei de c ătre
persoane cu origine elve țiană”, titlul original – BG vom 3. Okt. 2003 (Bürgerrechtserwerb
von Personenschweizerischer He rkunft und Gebühren), online:
http://www.admin.ch/ch/d/sr/1/141.0.de.pdf , vizualizat ă la data de 14.05.2013.
62. Constituția Regatului Belgiei din 17 febr uarie 1994, pe adresa electronic ă:
http://constitutions.ru/ archives/242, vizualizat ă la data de 16.05.2013.
63. Codul belgian cu privire la cet ățenie; Titlul original – „Code de la nationalité belge”,
online: http://fr.wikisource.org/wiki/Code_de_la_nationalit%C3%A9_belge , vizualizat ă
la data de 16.05.2013.

13964. Constituția Federa ției Ruse din 25.12.1993 (cu modific ările din 30.12.2008), online:
http://www.constitution.ru/, la data de 230.05.2013.
65. Legea Federal ă nr.62 „despre cet ățenia Federa ției Ruse”; titlul original – Федеральный
закон от 31 мая 2002 г. № 62-ФЗ «О гражданстве Российской Федерации » online:
http://zakonprost.ru/zak ony/o-grazhdanstve/, vizualizat la data de 30.05.2013.
66. Legea Federal ă nr. 151 din 11.11.2003, titlul original – ФЕДЕРАЛЬНЫЙ ЗАКОН от
11.11.2003 N 151- ФЗ "О ВНЕСЕНИИ ИЗМЕНЕНИЙ И ДОПОЛНЕНИЙ В
ФЕДЕРАЛЬНЫЙ ЗАКОН "О ГРАЖДАНСТВЕ РОССИЙСКОЙ ФЕДЕРАЦИИ ",
online: http://zakonprost.ru/ zakony/151-fz-ot-2003-11-11-o-vnesenii/#c5342 , vizualizat ă
la data de 31.05.2013.
67. Decretul Pre ședintelui Federa ției Ruse nr. 1325 din 14.11.2002; titlul original – Указ
Президента Российской Федерации от 14 ноября 2002 г. № 1325, „Положение о
порядке рассмотрения вопросов гражданства Российской Федерации ” online:
http://www.fms.gov.ru/documents/grazhdanstvo/ , vizualizat ă la data de 30.05.2013.
68. Decretul Pre ședintelui Federa ției Ruse nr.637 din 22.06.2006, „despre m ăsurile de
asistență în strămutarea pe teritoriul Federa ției Ruse a concet ățenilor stabili ți în
străinătate”; titlul original – Указ Президента Российской Федерации от 22.06.2006 г.
№ 637"О мерах по оказанию содействия добровольному переселению в
Российскую Федерацию соотечественников , проживающих за рубежом " online:
http://www.rg.ru/2006/06/ 28/ukaz-pereselenie.html , vizualizat ă la data de 01.06.2013.
69. Constituția Republicii Belarus din 1994 (cu modific ări și complet ări), online:
http://www.belarus.net/conendru.htm, vizualizat ă la data de 24.08.2013.

c) Cursuri, tratate, monografii:
70. Arseni Alexandru, Suholitco Leontie . Cetățenia – o nou ă viziune și reglementare
europeană. Chișinău: Litera, 2002. 136 p.
71. Arseni Alexandru, Ivanov V. Suholitco Leontie. Dreptul constitu țional comparat,
Chișinău: CE USM, 2003. 295 p.
72. Avornic Gheorghe, Aram ă Elena, Negru Boris, Costa ș Ruslan . Teoria general ă a
dreptului, Chi șinău: Cartier juridic, 2004. 656 p.
73. Bantuș Anatolie, Bantu ș Igor, Stara șciuc Roman. Elemente de drept public, Chi șinău:
Elena – V.I., 2008. 473 p.
74. Barbalet Jack M. Cet ățenia, traducere din englez ă și introducere la edi ția română de
Viorel Vizureanu, Bucure ști: Du Style, 1998. 160 p.

14075. Bădescu Mihai. Drept constitu țional și instituții politice. Bucure ști: Lumina Lex, 2001.
336 p.
76. Berceanu, Barbu B. Cet ățenia: Monograf ie juridică, București: All Beck, 1999. 408 p.
77. Bîrzea Cezar. Cet ățenia european ă, București, Politeia – SNSPA, 2005. 161 p.
78. Cârnaț Teodor .Drept constitu țional, ediția II-a. Chi șinău 2010. 514 p.
79. Creangă Ion, Gurin Corneliu. Drepturile și libertățile fundamentale. Sistemul de garan ții.
Chișinău: TISH S.R.L., 2005. 400 p.
80. Deleanu Ion. Drept constitu țional și instituții politice. vol II, Ia și: Chemarea, 1993. 252 p.
81. Dissescu Constantin C. Drept constitu țional. Bucure ști: SOCE – Co, 1915. 537 p.
82. Dragomir Eduard, Ni ță Dan. Cet ățenia european ă. București: Nomina Lex, 2010. 284 p.
83. Drăganu Tudor. Drept constitu țional și instituții politice. Tratat elementar, vol.I.
București: Lumina Lex, 1998. 417 p.
84. Fuerea Augustin. Manualul Uniunii Europene, edi ția a III-a. Bucure ști: Editura Universul
Juridic, 2006. 430 p.
85. Gheorghe C. Mihai, Radu I. Motic ă. Fundamentele dreptului. Teoria și filosofia
dreptului. Bucure ști: ALL, 1997. 250 p.
86. Gilia Claudia. Teoria statului de drept. Bucure ști: C.H.Beck, 2007. 372 p.
87. Guceac Ion. Curs elementar de drept constitu țional, vol. I. Chi șinău: Reclama, 2001. 280
p.
88. Guceac Ion. Curs elementar de drept constitu țional, vol. II. Chi șinău: 2004. 494 p.
89. Hall John A., Ikenberry John. Statul. Bucure ști: Du Style, 1998. 176 p.
90. Ionescu Cristian. Drept constitu țional și instituții politice. Sistemul constitu țional
românesc, vol.II. Bucure ști: Lumina Lex, 2001. 408 p.
91. Iordachi Constantin, Leonescu Ștefan, Toderi ță Alexandra, Silaghi Claudia, Ghinea
Cristian. Redobândirea cet ățeniei române: perspective istorice, comparative și aplicate /
Reacquiring the romanian citizenship: histor ical, comparative and applied perspectives.
București: Curtea Veche Publiching, 2012. 496 p.
92. Laband Paul. Le Droit public de l’Empire allemand, vol. 4. Paris :Giard & E. Brière,
1903. 605 p.
93. Manolache Octavian. Tratat de drept comunitar, edi ția a V-a. Bucure ști: C.H.Beck, 2006.
960 p.
94. Marchall, T.H. Class, Citizen ship and Social Development, (with an introd. by Seymour
Martin Lipset). Chicago: Univer sity of Chicago Press, 1973. 334 p.
95. Muraru Ioan, T ănăsescu Elena Simina. Drept constitu țional și instituții politice; edi ția a
13-a, vol.I. Bucure ști 2008: C.H.Beck, 320 p.

14196. Neaga, Diana Elena. Gen și cetățenie în România, Ia și: Polirom, 2013. 336 p.
97. Negoiță Alexandru, Ștefănescu Brându șa, Ștefănescu Dinu, Apostol Dan Constantin,
Ștefănescu Ion Traian: Elemente de drept. Bucure ști: Editura Didactic ă și Pedagogic ă,
1996. 264 p.
98. Negulescu Paul. Curs de drept constitu țional român., editat de Alex. T. Doicescu,
București 1927. 544 p.
99. Rusu Ion. Drept constitu țional și instituții politice. Bucure ști: Lumina Lex, 2001. 528 p.
100. Schnapper Dominique, Bachelier Christian. Ce este cet ățenia? (traducere de Gabriela
Scurtu Ilovan), Ia și: Polirom, 2001. 216 p.
101. Teodorescu Anibal. Tratat de dr ept administrativ, vol.I. Bucure ști: Institutul de Arte
Grafice „M.Eminescu”, 1929. 382 p.
102. Vanicek Vratislav, Cornej Petr, Cornejova Ivan a, Belina Pavej, Rak Jiri, Halada Jaroslav,
Maravcova Dagmar, Tomes Josef, Hrbek Jaro slav, Mares Petr, Grulich Tomas, Rocek
Petr A. Istoria țărilor coroanei cehe. Traducere de Helliana Ianculescu. Bucure ști: Editura
Enciclopedic ă, 2007. 608 p.
103. Wautelet Patrick „Nationalite belge. Synt hese des modifications du CNB – reforme de
2012”, online: http://orbi.ulg.ac.be/bitstream/2268/142126/2/Note%20synthese%20
nouveau%20CNB.pdf , vizualizat ă la data de 17.05.2013.
104. Weiss Andre. Traite theoretitique et practi que de droit international prive”, tom III.
Paris : Sirey, 1907. 332 p.
105. Oreste Raneletti „Teoria degli atti amministrativi specia li” Milano 1945, p. 246.
106. Енгибарян Р.В., Тадевосян Э.В. .Конституционное право . Москва : Юристъ , 2002.
556 p.
107. Чиркин В.Е. Конституционное право зарубежных стран . изд. Москва : Юристь ,
1997. 487 p.
d) Dicționare:
108. Dicționar Enciclopedic Ilustrat (DEI). Chi șinău: Cartier, 1999.1808 p.
e) Studii, articole, referate:
109. Jurnalul Oficial al Uniunii Europe ne, C115/56 din 09.05.2008, Versiunea Consolidat ă a
Tratatului privind func ționarea Uniunii Europene, Partea a II-a – Nediscriminarea și
cetățenia Uniunii Europene, în art. 18 – 25; online: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/
LexUriServ.do?uri=OJ:C:2008:115:0047:0199:ro:PDF#page=10 , vizualizat ă la data de
05.06.2013.
110. Drăganu Tudor. Natura juridic ă a cetățeniei, extras din Studia Universitatis Babe ș Bolyai,
Series Jurisprudentia, Cl uj-Napoca 1968. (pag.14-26)

142111. Анита Мараш . Проблема демаркации югославско -итальянской границы : (1941–
1975 гг.)”, online: http://www.vestnik.mgimo.ru/ fileserver/22/10 _Marash.pdf , vizualizat
la data de 26.03.2013. (84 pag.)
112. Kymlicka W. Norman W „Return of th e Citizen: A Survey of Recent Work on
Citizenship Theory. In: R. Beiner (ed.) Th eorizing Citizenship, Albany, State University
of New York Press, p. 283-322.
113. Marshall, T.H., „Citizen and Social Class,” eseu în culegerea „ Class, Citizenship, and
Social Developmen” Harvard University 1977, pag. 71-134.
114. Toelichting Van. Memory/Memorii, Vol. III, online: http://resourcessgd.kb.nl/SGD/
19541955/PDF/SGD_19541955_0001580.pdf , vizualizat la data de 03.05.2013.
f) Resurse internet:
115. Prezentarea „Conceptului Cet ățeniei Europene” de c ătre Parlamentul European, pe adresa
electronic ă: http://circa.europa.eu/irc/ opoce/fact_sheets/info/data/ citizen/citizens/article_
7174_ro.htm , vizualizat ă la data de 05.06.2013.
116. Raport privind cet ățenia UE, online: http://ec.europa.eu/justice/citiyen vizualizat ă la data
de 01.10.2014.
117. Procedura acord ării cetățeniei române: condi ții și termene, vizualizate pe adresa
electronic ă:
http://www.just.ro/Sectiuni/PrimaPagina_M eniuDreapta/Totuldesp recetatenie/Cet%c4%8
3%c5%a3enie/Proceduraacord%c4%83rii cet%c4%83%c5%a3enieirom%c3%a2ne/tabid/
1036/language/ro-RO/Default.aspx , la data de 14.03.2013.
118. Proiectul „Regulamentului privind evaluarea competen ței lingvistice și stabilirea
nivelului de cunoa ștere a limbii de stat de c ătre străinii care solicit ă drept de ședere
permanent ă în Republica Moldova”, înaintat Guve rnului Republicii Moldova, vizualizat
online: http://particip.gov.md/public/docum ente/119/ro_51_HG-procedura-de-
cunoastere-a-limbii-de-stat.doc la data de 20.03.2013.
119. Textul Dictatului de la Viena, online: http://ro.wikipedia.org/wi ki/Dictatul_de_la_Viena
la data de 22.03.2013 .
120. Caracterizarea general ă a Martinique, online: http://ro.wikipedia.org/wiki/Martinica ,
vizualizat la data de 04.04.2013.
121. Caracterizarea general ă a insulei Saint-Martin online: http://ro.wikipedia .org/wiki/Saint_
Martin , vizualizat ă la data de 04.04.2013.
122. „Not ready for Schengen”, ar ticol vizualizat online:
http://www.economist.com/blogs/easternapproa ches/2013/03/romania-and-eu la data de
05.04.2013 .

143123. Notă explicativ ă a Ministerului Afacerilor Extern e al Republicii Franceze, online:
http://www.diplomatie.gouv.fr/fr /vivre-a-l-etranger/vivre-a- l-etranger-vos-droits-et/le-
consulat-a-votre-service /nationalite-francaise/ la data de 05.04.2013.
124. Date statistice privind procesul de ob ținere a permiselor de ședere și cetățenia Republicii
Cehe, online: http://anesro.com/article/ 2011/grazdanstvo_czechii.htm , vizualizat ă la data
de 11.04.2013.
125. Ghidul privind achizi ția cetățeniei luxemburgheze, pag.19, online:
http://www.mj.public.lu/nationalite/n at_lux_2009_EN.pdf la data de 18.04.2013 .
126. Site-ul electronic al Ministerului Justi ției al Marelui Ducat de Luxemburg:
www.mj.public.lu/nationalite , vizualizat la data de 22.04.2013; pentru lista complet ă a
actelor necesare redobândirii cet ățeniei și formularele tipizate.
127. Rezultatele sondajului de opi nie, cu privire la dubla și multipla cet ățenie, pe adresa
electronic ă a ministerului German de Interne:
http://www.bmi.bund.de/DE/Themen/MigrationInt egration/Optionspflicht/optionspflicht
_ node.html;jsessionid=145B9918AEB62295B72F8BDD530A3B6F.2_cid295 , vizualizat
la data de 26.04.2013.
128. Date statistice, pe site-ul oficial al Ministerului Afacerilor Interne german:
http://www.bmi.bund.de/DE/Themen/Migra tion-Integration/Einbuergerung/
einbuergerung_node.html , vizualizat la data de 24.04.2013.
129. Datele Serviciului Federal de Statistic ă a Republicii Federative Germane, cu privire la
persoanele naturalizate, online: http://www.bmi.bund.de/SharedDocs/Standardartikel
/DE/Themen/MigrationIntegration/ohneMargin alspalte/Einbuergerungsstatistik.html?nn=
3315670 , vizualizate la data de 26.04.2013.
130. Date statistice privind situa ția demografic ă a Regatului Olandei, online:
http://ro.wikipedia.org /wiki/Olanda vizualizat ă la data de 29.04.2013.
131. Date de referin ță din istoria Republicii Suri nam, pe adresa electronic ă:
http://ru.wikipedia.org/wiki/%D0% A1%D1%83%D1%80%D0%B8%D0%BD%D0%B0
%D0%BC , vizualizat ă la data de 02.05.2013.
132. Procedura de încet ățenire pe adresa oficial ă a Ministerului Securit ății și Afacerilor
Interne a Regatului Olandei, online: http://www.rijksoverheid.nl/onderwerpen/nede rlandse-nationaliteit/vraag-en-antwoord/w
at-is-een-naturalisatieceremonie-en-wat -is-de-nationale-nat uralisatiedag.html , vizualizat ă
la data de 03.05.2013.
133. Informație general ă privind procedura ob ținerii cetățeniei elve țiene, pe adresa electronic ă
a diasporei române în Confedera ția Elve țiană: http://www.casa-

144romanilor.ch/despre_cetatenia_elvetiana_si_obtinerea_ei , vizualizat ă la data de
11.05.2013.
134. Informație asupra procedurii de naturalizare facilitar ă, pe adresa oficial ă a Biroului
Federal de Migra ție și Naturalizare (Bundesamt):
http://www.bfm.admin.ch/content/bfm/en/home /themen/buergerrecht/einbuergerung/erlei
chterte_einbuergerung.html , vizualizat ă la data de 12.05.2013.
135. Statistica naturaliz ărilor în Confedera ția Elvețiană pentru anul 2012 în func ție de țara de
origine, pe adresa: http://www.bfm.admin.ch/content/dam/data/migration/
statistik/auslaendersta tistik/einbuergerungen/ts 25einbuergerungen-2012-e.pdf , vizualizat ă
la data de 14.05.2013.
136. Statistica naturaliz ărilor în Confedera ția Elvețiană pentru anii 1986 – 2012, pe adresa
electronic ă: http://www.bfm.admin.ch/content/d am/data/migration/statistik/
auslaenderstatistik/einbuergerung en/ts25-einbuergerungen-1986-e.pdf , vizualizat la data
de 15.05.2013.
137. Numărul popula ției Confedera ției Elvețiene, pondere pe na ționalitate, etnie și limbă
vorbită, online: http://ro.wikipedia.org/wiki/Elve%C8%9Bia , vizualizat ă la data de
15.05.2013.
138. Articolul privind în ăsprirea condi țiilor de naturalizare în Belgia, online:
http://www.rombel.com/stabilirea-in-belgi a/54814-procedura-de-naturalizare.html,
vizualizat la data de 16.05.2013.
139. Formalitățile privind ob ținerea cet ățeniei belgiene, condi ții și acte necesare, pe site-ul
electronic: http://www.rombel.c om/formalitati/obtinerea-cetaten iei-belgiene.html, la data
de 19.05.2013.
140. Procedura și formalit ățile acord ării cetățeniei Federa ției Ruse, pe site-ul oficial al
Serviciului Federal de Migra ție: http://www.fms.gov.ru/documents/grazhdanstvo/ ,
vizualizat la data de 01.06.2013.
141. Date statistice privind situa ția demografic ă a Federa ției Ruse, pe adresa electronic ă:
http://ru.wikipedia.org/wiki/%D0% 9D%D0%B0%D1%81%D0%B5%D0%BB%D0%B5
%D0%BD%D0%B8%D0%B5_%D0%A0%D0 %BE%D1%81%D1%81%D0%B8%D0%
B8, văzute la data de 01.05.2013.
142. Codul European al Bunei Conduite Admini strative, Introducere, pag.4, pe adresa
electronic ă: http://www.ombudsman.europa.eu , vizualizat ă la data de 11.07.2013.
143. Legea nr.242 din 24.09.2010 cu privire la taxele consulare, online:
http://lex.justice.md/md/336797/ (la data de 03.11.2014).

145144. Informație general ă privind Confedera ția Elvețiană, pe adresa electronic ă:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Elve%C8%9Bia , vizualizat ă la data de 07.05.2013.

146DECLARA ȚIA PRIVIND ASUMAREA R ĂSPUNDERII

Subsemnata Raluca Rotaru declar pe r ăspundere personal ă că materialele prezentate în teza
de doctorat sunt rezult atul propriilor cercet ări și realizări științifice. Con știentizez c ă, în caz
contrar, urmeaz ă să suport consecin țele în conformitate cu legisla ția în vigoare.
08.07.2014

147CV UL AUTORULUI
Date personale: ROTARU RALUCA
Data nașterii: 13.10.1968
Locul na șterii: loc. Babagag, jud. Tulcea,
România
Studii:

1983-1987 – Liceul |”Dimitrie Cantemir” Babadag
1990-1994 – Facultatea de Drept, Universitatea Ecologic ă București
2003-2004 – Studii postuniversitare in domeniul „Dre pt civil si comercial”, Academia de Poli ție
„Alexandru Ioan Cuza”, Bucure ști
2003-2004 – Departamentul pentru preg ătirea personalului did actic Psihologia educa ției, practic ă
pedagogic ă, management educa țional, Universitatea „Spiru Haret”, Bucure ști
2004-2005 – Masterat in stiinte penale, Un iversitata „Titu Maiorescu”, Bucuresti
2005- 2011 – studii de doctorat la Academia „ Ștefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova
Activitatea profesional ă:
1996 – prezent – Avocat in cad rul UNBR, Baroul Constanta
1999-2001 – preparator universitar la Facultatea de Drept și Administra ție Publică, Universitatea
„Spiru Haret”, Constan ța
2001-2007 – asistent universita r la Facultatea de Drept și Administra ție Publică, Universitatea
„Spiru Haret”, Constan ța
2007 – prezent – lector univers itar la Facultatea de Drept și Administra ție Publică, Universitatea
„Spiru Haret”, Constan ța
Participări la foruri științifice interna ționale:
• Medierea in proiectul noului Cod de procedur ă penală, Sesiune de comunic ări științifice cu
participare interna țională organizat ă în cadrul Facult ății de Drept și Administra ție Publică,
Constanța, Universitatea „Spiru Haret”, cu tema „Reglementarea Institu țiilor de drept penal
și procesual penal în viziunea Noilor Coduri” , 2012.
• Legea nr. 221/2009 privind condamn ările cu caracer politic si m ăsurile administrative
asimilate acesteia, pronun țate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Ra țiunea legii
si aplicabilitatea ei, The 2nd IISHSS International Conference on Law and Social Order,
Constantza, 2012, volume 2, Addleton Academ ic Publisher, New York, pag. 173-178, 978-1-
935-494-32-42012.

148• Acquring citizenship of the Republic of Moldova , Proceedings of the 4th International
Conference on Law an Social Order. Volu me 3. Constantza, April 25, 2014. Addletion
Academic Publishers, New York, pp. 227-232, 0,5 c.a.
Lucrări științifice publicate:
1. Articole în diferite reviste științifice
1.1. în reviste din Registrul Na țional al revistelor de profil, categoria „C”
1.1.1. Șt. Belecciu, Rotaru R. „Modalit ăți de dobândire a cet ățeniei în contextul
cetățeniei europene” În: Legea și Viața, nr. 11, Chi șinău, 2014, p. 0,6 c.a.
1.1.2. Rotaru R. „Schimbarea opticii legiu itorului român asupr a dobândirii cet ățeniei
române” În: Legea și Viața, nr. 11, Chi șinău, 2014, p. 0,5 c.a.

2. Articole în culegeri științifice
2.1. culegeri na ționale
2.1.1 . Rotaru R. Analiza general ă a naturii juridice a cet ățeniei. În: Analele științifice
ale Academiei „ Ștefan cel Mare” a MAI al RM. Seria științe socio-umane, edi ția
a XII-a nr.1. Chi șinău: Academia „ Ștefan cel Mare” a MAI, 2012, p. 153-158,
0,4 c.a.
2.1.2. Rotaru R. Principiile generale ale cet ățeniei României și Republicii Moldova.
În: Analele științifice ale Academiei „ Ștefan cel Mare” a MAI al RM. Seria
științe socio-umane, edi ția a XII-a nr.2. Chi șinău: Academia „ Ștefan cel Mare” a
MAI, 2012, p. 123-130, 0,6 c.a.
2.1.3. Rotaru R. Moduri de dobândire și redobândire a cet ățeniei în cadrul sistemelor
naționale bazate pe prin cipiului jus loci / jus soli. În: Analele științifice ale
Academiei „ Ștefan cel Mare” a MAI al RM. Seria științe socio-umane, edi ția a
XIII-a nr.1. Chi șinău: Academia „ Ștefan cel Mare” a MAI, 2013, p. 90-95, 0,4
c.a.
2.1.4. Rotaru R. Dobândirea și redobândirea cet ățeniei în cadrul sistemelor na ționale
bazate pe principiului jus sanguinis. În: Analele științifice ale Academiei „ Ștefan
cel Mare” a MAI al RM. Seria științe socio-umane, edi ția a XIII-a nr.1.
Chișinău: Academia „ Ștefan cel Mare” a MAI, 2013, p. 84-89, 0,4 c.a.

2. Materiale/ teze la forurile științifice
2.1. conferin țe interna ționale (peste hotare)

1492.1.1. Rotaru R. Acquring citizenship of the Re public of Moldova. In: Proceedings of the
4th International Conference on Law and Social Order. Volume 3 Constanza, April
25, 2014. Addletion Academic Publishers, New York, p. 227-232, 0,5 c.a.

Limbi vorbite:
română; engleză; franceză
Date de contact:
adresa: România , Mun. Constan ța, Aleea Hortensiei nr.5, bl.G2, sc.A, ap.27
tel: +40722663630