ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII “MIHAI VITEAZUL” Facultatea de Studii de Intelligence Domeniul de studii: “Relații Internaționale și Studii… [613978]

ROMÂNIA
SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII
ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII “MIHAI VITEAZUL”

Facultatea de Studii de Intelligence
Domeniul de studii: “Relații Internaționale și Studii Europene”
Programul de studii: “Relații Internaționale și Studii de Intelligence ”

TEMĂ DE CURS

“Totalitarism și stat în Europa ”

Realizator: Sorin Rusescu

Asasinatele ordonate de Stalin

În această lucrare ne propunem să supunem analizei o perioadă sumbră din istoria Rusiei
( și nu doar), prin prisma crimelor și asasinatelor petrecute la ordinele lui Iosif Vissarionovici
Stalin. Vom aborda tema pornind de la o imagine de ansamblu a evenimentelor, pentru a ajunge
pe parcurs la trecerea în revistă a celor mai importante și de notorietate cazuri de lichidări din – și
din afara – granițelor Uniunii Sovietice.
Găsim relevantă pentru scopul acestei cercetări o scurtă interpretare a profilului
psihologic al liderului sovietic. Cum a ajuns Iosif Vissarionovich Djugashvili, fiul unei
spălatorese și al unui cizmar analfabet, să devină unul dintre cei mai brutali lideri criminali pe
care lumea i -a cunoscut?
Influențați de școala de psihanaliză a lui Freud, mulți istorici și biografi au căutat
raspunsuri la această întrebare în universul copilăriei lui Stalin . Aceștia fac referire la tratamentul
pe care i -l aplica tatăl său, care, în cuvintele lui Stalin, îl “lovea nemilos”. De asemenea, mama
lui, subliniază aceștia, ar fi avut o legătură amoroasă cu un preot local. Alte referințe vorbesc
despre accidentul car e l-a lăsat pe Stalin cu un braț beteag, despre pojarul care i -a cicatrizat
chipul, sau despre defectul din naștere de la degetele piciorului stâng ( semnul “copitei”) . Toate
acestea ar fi avut un impact puternic asupra viitoarei formări psiho -comportament ale. Într -o
excepțională și ambițioasă biografie a lui Stalin, Stephen Kotkin, profesor de istorie la Princeton,
demontează cu totul abordarea freudiană asupra problemei, subliniind că nimic din ce a trăit
Stalin în copilăria timpurie nu diferă în mod neob ișnuit de cele trăite de alți tineri de vârsta lui,
proveniți din medii similare. După Kotkin, violența și paranoia de care acesta urma să dea
dovadă în anii în care s -a aflat la conducere nu sunt produsul subconștientului, ci mai degrabă al
unei angrenări extrem de rigide la idealurile bolșevice și la ideologia Marxist -Leninistă. Stalin,
spune Kotkin, era un individ extrem de rațional și dedicat până la abnegație cauzei menționate.
( “Stalin – Paradoxes of Power”, Stephen Kotkin)

Indiferent de interpreta rea psihologică la care alegem să aderăm, crimele ordonate (
oficial sau nu, direct sau indirect) de Iosif Stalin sunt o realitate obiectivă, pe care o vom studia
în paginile ce urmează.
Estimările cu privire la numărul crimelor atribuibile dictatorului sovietic variază foarte
mult. Unii cercetători afirmă că datele oficiale, extrase din documentele scrise la acea vreme nu
sunt nici de încredere, nici complete. După demantelarea Uniunii Sovietice, tot mai multe
informații din arhivele sovietice au devenit accesibile. Acestea conțin înregistrări oficiale a 779,
445 execuții ( 1921 -1953), în jur de 1,7 milioane morți în Gulag, 390,000 de deportări și de
asemenea 6.5 milioane de victime al foametei din 1932 -1933. ( „Soviet Repression Statistics:
Some Comments ”, Michael Ellman)
Un subiect deosebit de controversat și discutat de -a lungul timpului este cel al Masacrului
de la Katyn. Este vorba despre cea mai infamă execuție în masă a unor prizonieri de război din
timpul celui de -al Doilea Război Mondial. A fost un act de crimă politică, neîntâmplându -se pe
teatrul de război. Victimele au fost ofițeri, soldați și civili polonezi, capturați de Armata Roșie în
timpul invaziei din 1939. Pe 5 marite 1940, Stalin semnează cu mâna lui ordinul de execuție a
celor 21 ,857 de prizonieri, condamnându -i ca fiind „inamici indârjiți și neînduplecați ai
autorității Sovietului ”. ( Allen Paul, Katyn: Stalin's Massacre and the Seeds of Polish
Resurrection ). Timp de 50 de ani, Uniunea Sovietica urma să ascund ă adevărul cu privir e la
acest eveniment îngrozitor, tergiversând și repetând vechea minciună prin care acuza trupele
naziste de responsabilitatea acestui act. Odată cu declasificarea celor mai multe dintre
documentele secrete din anul masacrului, comisiile de istoriografi au putut să demonstreze clar
că vina aparține în totalitate regimului stalinist și în special lui Stalin, în persoană. Vom încheia
acest paragraf cu concluzia unui raport CIA întocmit de Benjamin B. Fischer, intitulat The Katyn
Controversy , care spune așa : “Până ce rușii și polonezii vor ajunge la o formă de înțelegere si
acceptare comună a istoriei lor, Katyn va continua să arunce o umbră asupra viitorului lor”.
( Central Intelligence Agency, Benjamin B. Fischer, “Stalin’s Killing Field”)

(www.nationalreview.com )

Marea Epurare
Totul a început de la asasinarea lui Sergei Kirov, unul dintre liderii Revoluției Bolșevice
și un înalt membru al Politburo. Acesta a fost împușcat în decembrie 1934 de către Leonid
Nikolayev, membru al Partidului Comunist, cel mai probabil la îndemnul lui Stalin. Indiferent de
implicarea acestuia din urmă în asasinatul rivalului său politic Kirov, acest eveniment a fost
folosit de Stalin drept scuză oficială pen tru a porni seria de crime comandate, cunoscută în
mentalul colectiv drept Marea Teroare. Procesele asasinării lui Kirov au marcat începutul unei
masive și sistematice epurări , în timpul căreia milioane de oameni au fost încarcerați, exilați sau
uciși.
În mod ironic, când Stalin a introdus noua sa Constituție, a pornit de asemenea elaborarea
planurilor prin care urma sa aresteze mii de membri ai Partidului Comunist și alți birocrați din
aparatul administrativ de stat. Cele mai multe dintre aceste arestări au fost judecate în secret sau
nu au primit niciun fel de judecată. O mică parte din oficialii mai importanți, însă, au beneficiat
de procese publice foarte bine mediatizate, între anii 1936 și 1938. De cele mai multe ori bazate

pe confesiuni luate cu for ța de la acuzați, această serie de procese au reprezentat o batjocură la
adresa justiției și a oricărei forme de procedură juridică.
Cum criticile la adresa regimului începeau să devină din ce în ce mai virulente, din cauza
foametei și a economiei sovieti ce prăbușite, Stalin a hotărât să își activeze poliția secretă și
sistemul de informatori. Țintele sale principale au fost, după cum vom observa, chiar elitele
Partidului Comunist și, în general, mare parte din comuniștii vechi ai regimului leninist. Imedi at
după asasinarea lui Kirov, poliția secretă a primit ordin să adune aproximativ 100 de conspiratori
și să îi execute. Alte mii urmau să fie acuzate de apartenența la grupuri teroriste. Tehnicieni,
profesori și alți oameni din aparatul de stat, toți au re prezentat amenințări și, implicit, ținte pentru
Stalin. Apoi a venit rândul aparatului de securitate: peste 3000 de agenți ai poliției secrete au fost
împușcați și aproape o treime din rândul ofițerilor militari au fost, de asemenea, executați. Stalin
i-a înlocuit pe toți cu oameni tineri, dornici de afirmare și loiali lui.
Pentru a simplifica procedura juridică, liderul sovietic a decis să elimine dreptul la apel.
Multe dintre procese erau ținute în secret, iar dreptul la apărare era unul facultativ. ( Tucker,
Robert C. Stalin in Power: The Revolution from Above, 1928 -1941 . New York: W.W. Norton &
Company, 1990) . Mai mult, pedeapsa cu moartea a fost extinsă până la vârsta minimă de 13 ani.
Louis Fischer explică cum funcționa sistemul delațiunilor: “ Toată lumea juca mai întâi cartea
siguranței personale. Minciuna, ipocrizia… si lipsa loialității erau prețuri mic i de plătit pentru a
rămâne în libertate. Pentru a îndepărta suspiciunea de pe tie însuți, îi acuzai pe alții”. Mai mult,
Stalin nu persecuta neapărat oamenii pentru ceea ce făceau, ci pentru cine erau. De exemplu,
oricine avea ceva de -a face cu străinii devenea automat suspect de spionaj. Asta includea întregi
grupuri de oameni, precum profesorii de limbi străine sau chiar și colecționarii de timbre. Cei cu
afilieri religioase precum preoții catolici, Martorii lui Yehova sau evreii erau arestați în masă.
În cele din urmă, după cum am menționat deja, oficiali ai Partidului Comunist de rang tot
mai înalt începeau să fie arestați și acuzați de „opoziționism ” sau de a fi susținători ai lui Leon
Trotsky, marele rival al lui Stalin.
Pentru a putea justifica și mediatiza parte din crime, Stalin dorea să obțină mărturiile
victimelor. Pentru a ajunge la aceste mărturii, poliția secretă apela la o serie largă de mijloace,
printre care interogatoriile continue timp de ore, sau chiar zile, și la tortura fizică. Unii
mărturiseau atunci când le erau amenințați membrii familiei. Alții credeau că, dacă alegeau să

coopereze, se puteau salva. În materie de tortură, este celebru îndemnul dat de Stalin ofițerilor
săi: “loviți, loviți, și loviți din nou”. Acesta a declarat de mai ulte ori că nu există nimic mai rău
și mai convingător în comparație cu provocarea durerii fizice ( ne putem întoarce aici la
argumentul profilului psihologic și la abuzul fizic pricinuit lui Stalin, în copilărie, de tatăl său
alcoolic).
Ce este inte resant de menționat în acest punct este atitudinea unora dintre liderii sovietici
care alegeau să mărturisească crimele inventate din cu totul alte motive. Mulți dintre aceștia
veniseră la putere împreună cu Lenin în 1917 și aveau asemenea încredere în par tid încât refuzau
sa creadă ca acesta ar putea vreodată să se înșele. “Aș face orice pentru a servi Partidul” ( Arthur
Koestler, Darkness at Noon novel).
“The Show Trials” sau “ Procesele Mascaradă”
Puțini dintre cei care au fost victimele Marii Epurări au văzut sala de judecată. “Când este
o chestiune de anihilare a dușmanului, putem să o facem foarte bine și fără un proces” era deviza
lui Stalin. Cu toate acestea, între 1936 și 1938, Stalin și poliț ia lui secretă au orchestrat procese –
mascaradă pentru aproximativ 50 de membri de rang înalt ai Partidului Comunist. Scopul
acestora era de a convinge presa străine de autenticitatea și corectitudinea acestor condamnări.
Ca un bonus la aceasta, procesele r espective aduceau discreditarea vechii generații de comuniști (
care reprezentau o amenințare la adresa autorității absolute a lui Stalin). Cea mai gravă dintre
acuzațiile posibile era aceia de a fi conspirat cu Trotsky ( care trăia în exil la acea vreme) pentru
asasinarea lui Lenin sau Stalin. Aproape de fiecare dată, “dovezile” constau în mărturiile scrise
ale condamnaților.
Poate cel mai spectaculos “show trial” a fost și ultimul, ținut în martie 1938, când
acuzatul Nikolai Krestinsky a refuzat sa pledeze vinovat. După o noapte cu interogatorii săi, însă,
s-a răzgândit și și -a recunoscut vina. Cel mai important acuzat din cadrul acestui proces a fost
Nikolai Bukh arin. Acesta din urmă îl acuzaze în 1936 pe Stalin că încearcă să saboteze Partidul
Comunist în interesul propriu. Un an mai târziu, Bukharin era arestat. După interogări care au
durat mai mult de un an, el a recunoscut apartenența la așa -numitul Trotskyte Bloc, al cărui scop
ar fi fost să reinstaureze capitalismul în URSS. Cu toate acestea, a respins acuzația de complot în
asasinarea lui Lenin și Stalin. La finalul procesului, toți cei 21 de acuzați au fost găsiți vinovați și

împușcați mai apoi, în aceeași zi. ( Politics, Murder, and Love in Stalin’s Kremlin: The Story of
Nikolai Bukharin and Anna Larina , by Paul R. Gregory ,Hoover Press, 2010)
În timpul apogeului acestor epurări ( 1937 -1938), peste 7 milioane de cetățeni sovietici au
fost arestați. Dintre aceștia, mai mult de un milion au fost executați. Milioane au murit în Gulag,
în Siberia. ( Soviet Repression Statistics: Some Comments , MICHAEL ELLMAN )

(www.bbc.com )

Leon Trotsky, marele inamic al lui Stalin, urma să fie asasinat în Mexic. În 1940. Odată
cu înlăturarea acestuia, Stalin reușea în cele din urmă să elimine vechea generație de comuniști și
să o înlocuiască cu una nouă, complet recunoscătoare și loială lui.
În continuarea lucrării vom cău ta să detaliem, după cum am promis, cazurile cele mai
interesante și mai cunoscute de asasinări petrecute la ordinul liderului sovietic. De asemenea
vom vedea ce conducător de stat a reușit să țină piept aparatului criminal al agenților sovietici.
Dar înai nte de aceasta, cu îngăduința cititorului, vom enumera câteva detalii cu privire la
lichidarea corpului de ofițeri ai Armatei Roșii, acțiune despre care mulți istorici au afirmat că ar

fi generat reacția atât de tărzie și de șovăitoare a Uniunii Sovietice în fața invaziei trupelor lui
Hitler.
Procesele -mascaradă și crimele lui Stalin, Holodomorul, deportarea culacilor și lupta cu
așa-numitul Bloc al Trotskytes , au avut de -a face cu propria lui frică de trădare și, în același
timp, cu convingerile sale ideologice care îl determinau să facă orice pentru a elimina aceste
“pericole”, pentru a preveni distrugerea socialismului. Pentru a aduce un argument în plus acestei
afirmații, pe lângă cele prezentate până în acest punct al studiului, p unctăm momentul executării
în masă a unei uriașe părți din Armata Sovietică, în anul 1938. În jur de 40,000 de ofițeri au fost
uciși, incluzând 3 din 5 mareșali, 15 din 16 comandan ți de arme, 60 din 67 comandanți de
batalion și 136 din 199 comandanți de di vizie. În multe cazuri, familiile acestora au fost și ele
deportate sau ucise, de asemenea. Principalul motiv al acestei acțiuni a fost acela că Stalin se
temea că într -un eventual război pierdut cu Germania, trupele sale – nervoase – s-ar fi întors
împotriv a sa, la fel cum au procedat cu Țarul după înfrângerea din Primul Război Mondial. De
specificat aici ar mai fi faptul că foarte mulț din cei lichidați luptaseră în Armata Roșie, în
războiul împotriva trupelor țariste, pentru apărarea Revoluției Bolșevice. Așadar, nu puteau fi
bănuiți de lipsa loialitățîî sau de “deviaționism ideologic”.
(Why Not Kill Them All?: The Logic and Prevention of Mass Political Murder, Daniel Chirot și
Clark McCauley )

Cazul lui Nikolai Bukharin
Bukharin a fost cea mea proeminenta figură politică dintre toți deținuții încarcerați
vreodată în închisoarea NKVD. Poreclit “băiatul de aur” al Revoluției de Lenin însuși, acesta a
decăzut de -a lungul timpului pe scara ierarhică a Partidului. Bukharin era privit ca un teoreticia n
Marxist de seamă, întrecut doar de Lenin. Printre cei mai bine educați dintre părinții fondatori ai
Bolșevismului, el organiza revolte studențești la Universitatea din Moscova la vârsta de
șaisprezece ani, urmând ca la douăzeci să devină membru al Soviet ului din același oraș, în 1908.
Arestat de mai multe ori, a fost trimis în exil în cele din urmă. Acolo l -a cunoscut și pe Lenin, de
asemenea exilat din Rusia Țaristă. În 1916, New York, l -a întâlnit și pe Leon Trotsky, Autor de
numeroase cărți și articole , Bukharin era fluent în franceză și germană și reprezenta un adevărat

intelectual al Sovietului Rusesc. Dar, în același timp, era impulsiv, sensibil, predispus la isterie în
situațiile de stres, incapabil de calcul politic și un auto -declarat slab organiz ator. Defectul care
avea să îi aducă, însă, pieirea, era acela al vorbitului mult și sincer. Urmarea la critica lui Stalin
era previzibilă: arestul a venit în 27 februarie 1937. Nimeni nu știe de ce și sub ce circumstanțe a
fost determinat Bukharin să mărturisească acuzațiile. Dovezi dintr -o audiere a dosarelor lui din
1986 sugerează că a fost torturat de un temut ofițer de securitate ( L.R Sh einin din Saratov
NKVD). În orice caz, resemnarea sarcastică de care a dat dovadă în sala de judecată era cât pe ce
să strice procesul -mascaradă dirijat de Stalin și urmărit de toată presa internațională. Bukharin a
declarat :”Mă declar vinovat de planul ma lefic de a sabota Uniunea Sovietică, pentru că Trotsky
și cu mine am agreat o împărțire teritorială, iar eu eram parte dintr -un Bloc (care nu știu să fi
existat) împreună cu acesta și cu ceilalți acuzați. Asta admit. ”. În data de 15 martie 1938 este
execu tat prin împușcare ( deși îi ceruse personal fostului său tovarăș Stalin să fie lăsat să bea
otravă în celulă, pentru a nu fi supus rușinii publice).
(Politics, Murder, and Love in Stalin’s Kremlin: The Story of Nikolai Bukharin and Anna Larina ,
by Paul R. Gregory, Hoover Press, 2010)
Găsim important de menționat faptul că Bukharin a rămas fidel idealului de stat socialist,
de-a lungul vieții sale.

Cazul lui Leon Trot sky
Trotsky apărea în anii de dinaintea de moartea lui Lenin ca fiind succesorul natural al
acestuia. Dar a pierdut lupta pentru putere în fața lui Stalin în 1924. Cu trecerea timpului, a
devenit tot mai critic la adresa politicilor totalitare ale lui Stalin. Simțind ( din motive
justificabile) o amenințare la propria sa aut oritate, dictatorul a decis să îl elimine pe Trotsky din
Politburo și din Partidul Comunist, pentru ca mai apoi să îl exileze în 1929. După câțiva ani
petrecuți în Turcia, cu scurte opriri în Franța și Norvegia, Trotsky a primit azil în Mexic, în 1936.
Tot în Mexic urma să își găsească și sfârșitul, patru ani mai târziu, când, un agent NKVD
pe nume Ramon Mercader s -a infiltrat în grupul de apropiați ai lui Trotsky și a reușit să îl
lovească mortal pe acesta cu un topor. Se întâmpla în data de 21 august 194 0. Autoritățile

mexicane l -au condamnat pe Mercader la 20 de ani de închisoare. Evident, guvernul Sovietic a
negat orice amestec în acest caz. Cu toate acestea, la un an după eliberarea sa din 1960, Mercader
a călătorit în Uniunea Sovietică, unde a primit Medalia de Erou URSS. Trotsky, care a devenit
una dintre milioanele de victime ale lui Stalin, își are cenușa depozitată într -un monolit gravat cu
secera și ciocanu l, în grădina casei sale din Ciudad de Mexico.
(The Trotsky Assassination, Cristopher Klein, history.com)

Josip Broz Tito
Liderul Iugoslaviei din al Doilea Război Mondial nu avea de gând să renunțe la
independența cu greu câștigată a statului pe care îl conducea. Dorința sa de a se separa de restul
țărilor comuniste, cu scopul de a lăsa Iugoslavia să își determine singură destinul politic, a dus la
tensiuni aprinse cu Uniunea Sovietică, după cum era de așteptat. Stalin a decis să rezolve
problema simplu și eficient, după modelul testat deja de zeci de ori înainte. Iată, însă, că acesta
urma să reprezinte un caz aparte.
Tito și oamenii lui au capturat absolut toți asasinii trimiși de Stalin. În cele din urmă, Tito
i-a trimis acestuia o scrisoare, având următorul paragraf subliniat: “Oprește -te din a trimite
oameni să mă omoare. Deja am ca pturat cinci dintre ei, unul cu o bombă, iar altul cu o pușcă . (…)
Dacă nu te oprești din a trimite asasini, voi trimite eu unul la Moscova, și nu va mai trebui să
trimit un al doilea. ”. Aceasta a reprezentat o ruptură clară de Uniunea Sovietică și de ce lelalte
țări-satelit, dar l -a oprit pe Stalin din a mai trimite agenți. Mai mult, a determinat națiunile
occidentale să adopte o atitudine mult mai deschisă și mai prietenoasă față de Iugolsavia. Deși
era un stat socialist, era un stat nealiniat la politic a URSS. Iar Tito a știut să beneficieze de
această situație din plin.
(www.historycollection.com)

Concluzie, poate câteva învățăminte

În Vestul contemporan, guvernat de ceea ce numim astăzi democrația occidentală, tindem
să presupunem ( cei mai mulți dintre noi) că actele de violență în masă trebuie să fie declanșate
de nebunie sau de iraționalitate. Dar, după cum ne explică Stephen Kotkin, Stalin nu era nici
nebun, nici irațional. Iar imaginea prin care moartea a milioane de oameni se justifică nu prin
deciziile unui om bolnav psihic aflat intr -o funcție de putere, ci prin hotărârile unui Stalin
rațional și inteligent, instigat de o ideologie suficient de puternică, este o imagine cu atât mai
terifiantă. Înseamnă că ar trebui să tratăm mai cu ate nție declarațiile liderilor care amenință cu
folosirea armelor nucleare, sau ale căpeteniilor ISIS care strigă moartea tuturor creștinilor și
evreilor , de exemplu . Doar pentru că mesajul lor sună atât de straniu și de fantasmagoric pentru
noi, asta nu înse amnă că ei și cei care îi urmează, nu îl găsesc suficient de convingător, ori că nu
își vor putea urma logica până la concluzia ei finală.

Bibliografie
➢ https://www.cia.gov/library/center -for-the-study -of-intelligence
➢ www.historycollection.co m
➢ The Trotsky Assassination, Cristopher Klein
➢ Politics, Murder, and Love in Stalin’s Kremlin: The Story of Nikolai Bukharin and Anna
Larina , by Paul R. Gregory, Hoover Press, 2010
➢ Why Not Kill Them All?: The Logic and Preventi on of Mass Political Murder, Daniel
Chirot și Clark McCauley
➢ Soviet Repression Statistics: Some Comments , MICHAEL ELLMAN
➢ Arthur Koestler, Darkness at Noon (novel )
➢ Tucker, Robert C. Stalin in Power: The Revolution from Above, 1928 -1941 . New York:
W.W. Norton & Company, 1990
➢ Central Intelligence Agency, Benjamin B. Fischer, “Stalin’s Killing Field”
➢ Allen Paul, Katyn: Stalin's Massacre and the Seeds of Polish Resurrection
➢ “Stalin – Paradoxes of Power”, Stephen Kotkin