ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII “MIHAI VITEAZUL” DINAMICA CONCEPTULUI DE SECURITATE DIN PERSPECTIVĂ CRONOLOGICĂ Tudor Clara -Gabriela Grupa M7… [610541]

1
ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII
“MIHAI VITEAZUL”

DINAMICA CONCEPTULUI DE SECURITATE DIN
PERSPECTIVĂ CRONOLOGICĂ

Tudor Clara -Gabriela
Grupa M7

IANUARIE 2019

2

Conceptul de securitate a fost intens discutat de -a lungul timpului în domeniul relațiilor
internaționale, care privește politica externă a statelor și balanța de putere dintre acestea. În acest
context a fost discutat și conceptul de se curitate, care a f ost privit un timp îndelungat ca puter ea
militară deținută de un stat, astfel securitatea statului fiind considerată adiacentă conceptului de
securitate militară.
Securitatea este centrată pe ideea de stat, pe nevoia de siguranță existentă la niel statal.
Așadar, securitatea reprezintă starea de normalitate, de siguranță conferită de absența pericolelor,
amenințărilor la adresa unui stat. Amenințarea este reprezentată de teama ca o valoare a statului să
fie atacată, fapt ce poate duce la o destabilizare.
“Acțiunile militare și economice ale fiecaruia în urmărirea propriei securități naționale,
s-au combinat adesea cu cele ale celorlalte, producând deplasări economice și războaie .”1
Până în 1648, se considera că securitatea poate fi obținută doar prin apararea din punct de
vedere militar a valorilor statului și implicit a integritășii teritoriale a acestuia.
Această asimilare a concepului de securitate cu conceptul de securitate mili tară a început
să se schimbe după finalul Războiul de Treizeci de Ani, odată cu Pacea de la Westfalia.
Pacea de la W estfalia este un cumul de trei acorduri semnate in perioade de timp diferite
si in orase diferite. Așadar, prin acord ul semnat la Mü nster, in 1648, este recunoscută independența
Țărilor de Jos de către Spania. Acest acord de pace a pus capăt unei revolte ce începuse cu mult
înainte de Războiul de Treizeci de Ani, dar care se suprapusese cu acesta. În toamna anului 1648,
au fost semnate trata te atât la Münster, cât și la Ostabrück.
Cele două tratate multilaterale aveau prevederi similare, obiectivul acestora fiind “ o pace
creștină, universală, perpetuă, reală și sincerp și o prietenie” pentru “gloria lui Dumnezeu și
securitatea creștinătății .” 2

1 Barry Buzan, Popoarele, Statele și Frica, ediția a II -a, Cartier,Chișinău, 2014 p. 13.
2 Henry Kissiger, Ordinea Mondială, editura RAO, 2014, p. 30.

3
Odata cu Pacea de la Westfalia ia naștere și con ceptul de suveranitate statală, așadar fiecare
stat avea de acum dreptul de a decide atât structura sa internă, cât și confesiunea religioasă, fără
amenințări din exterior.
După semnarea tratatelor we sfalice a fost introdus schimbul diplomatic, ce presupunea
șederea unor diplomați în capitalele altor state, model care era folosit la acea vreme doar de
venețieni. Apare așadar conceptul de s ecuritate prin menținerea păc ii prin echilibrarea puterilor,
dar și conceptul de sistem internațional.
De-a lungul timpului s -au dezvoltat diferite gândiri atât asupra confesiunilor religioase, cât
și asupra conceptului de Securitate. Școlile de gândire au dispus diferite idei asupra conceptului
de securitate.
Susțină torii conceptului de securitate prin putere își au rădăcinile în gândirea implementată
de Școala Realistă prin reprezentanții săi, Hans Morgenthau, E. H. Carr, George Kennan și Arnold
Wolfers . La bază, realismul classic se concentrează pe stabilirea fapte lor și explicar ea acestora
prin metode logice. Dorința de putere își are rădăcinile în natura egocentristă a umanității, astfel
realiștii explică lupta continua a statelor pentru obținerea puterii.Adepții realismuui privesc scena
politică internațională c a fiind o arenă unde fiecare stat luptă pentru putere și încearcă să obțină
oportunități de pe urma altor state.” 3
În conceptul realist există o relație de interdependență între conceptul de putere și cel de
securitate. Securitatea este un derivat al puterii: “un actor cu suficientă putere pentru a deține o
poziție dominantă va obține securitatea ca rezultat al acesteia. ” 4
Conceptul este centrat pe ideea de anarhie, ceea ce înseamnă lipsa unei autorități capabile
să controleze întreagul sistem internațional. “Anarhia internațională este o formă descentralizată de
ordine politică. .”5 Așadar, teoreticienii realiști consider că statul este cel care trebuie să asigure
securitatea prin in termediul puterii.
Conceptul realist și totodată tradiționalist de securitate se bazează exclusiv pe puterea
militară, pe armată și stat, care poa te aduce securitatea națională . Relațiile internaționale sunt prin

3Barry Buzan, Popoarele, Statele și Frica, ediția a II -a, Cartier,Chișinău, 2014 p. 14.
4 Barry Buzan, Popoarele, Statele și Frica, ediția a II -a, Cartier,Chișinău, 2014 p. 14
5 Barry Buzan, Popoarele, Statele și Frica, ediția a II -a, Cartier,Chișinău, 2014 p. 33

4
excelență competitive și conflictuale. Atu nci când interesele statelor sunt convergente, poate exista
pace în relațiile internaționale, iar atunci când interesele statelor nu sunt convergente, intervine
conflictul.
De asemenea, realiștii vorbesc despre supraviețuire și securitate, menționând că st atele slab
dezvoltate au un grad mai mare de vulnerabilitate, ceea ce înseamnă că acestora le este greu să
supraviețuiască pe scena politică internațională. Slăbiciunea statelor este puternic influențață de
capabilitățile militare ale statelor din vecinăta te. Orice vulnerabilitate, militară, economică,
politică sau socială induce o stare de insecuritate națională. Și, în contextual în care securitatea
este centrată în jurul statului și nevoia de siguranță a acestuia este din ce în ce mai pregnantă,
conceptu l realist de securitate este bazat pe putere. Statul care deține puterea poate supraviețui și
obține securitate. Celelalte scopuri precum liniștea sau profitul economic devin subsidiare.
Caracterul conflictual este explicat de realiști pe baza slăbiciunilo r omenirii.
Unul dintre cele mai importante concepte dezvoltate de realiști este acela al echilibrului
puterilor. Aceștia consideră că indiferent dacă puterea este văzută ca o modalitate de supraviețuire
sau ca un scop pentru obținerea securității, acumularea acesteia , prin tendința expansionistă a
statelor duce la crearea unui sistem hegemonic. Conceptul de ec hilibru al puterilor pornește de la
premise că în momentul în care puterea unui stat crește și acesta devine o amenințare la adresa
altor state, cele din urmă se vor uni astfel încât să se poată echilibra ordinea mondială. De
asemenea, realiștii cunosc limitele acționale ale acestui concept, adică ei sunt conștienți că statele
vor dori creșterea put erii, nu echilibrarea acesteia.
Tot un concept important dezvoltat în timpul realismului este cel al dilemei securității, care
este direct legat de conceptul de obținere a puterii. Dilema securității se manifestă atunci când un
stat, în dorința de obținere a securității, diminuează șanse le de securitate ale altui stat. După cum
spune și Hans Morgenthau politica internațională este reprezentată de lupta pentru putere. Așadar,
dilemma securității poate fi interpretată în termini de putere. Cu cat un stat luptă mai mult pentru
obținerea secu rității, a puterii, cu atât se diminuează șansele de obținere a securității, a puterii de
către un alt stat. Dilema securității se datorează unei comunicări deficitare între state, provocată

5
de neîncrederea dintre acestea. Este o stare de insecuritate care poate conduce la inițierea unor
conflicte, ba chiar a unor războaie.6
Gândirea realistă este axată doar pe interesul național al statului, care reprezintă de facto,
principiul diplomatic și militar după care se ghidează un stat în realizarea politicii ext erne. Realiștii
consider ă că strategiile statelor în ceea ce privește relațiile internaționale, au la bază fundamente
raționale și au fost implementate după ce s -a efectuat o analiză cost -beneficiu a diferitelor căi de
acțiune.
Realiștii promovează modelul “bilei de biliard”, care a guvernat relațiile internaționale
până la sfarșitul anilor 1950. Acest model înfățișa conceptu de anarhie care guvernează sistemul
internațional. 7
Conceptul de securitate suferă modificări , este abst ractizat în momentul în care Kenneth
Waltz pune bazele neorealismului. Waltz proiectează trei imagini cu ajutor ul cărora i dentifică
cauzele războiului. Așadar, prima imagine subliniază viziunea pesimistă a omului care considera
că, indiferent de generațiil e care vor veni, războiul va continua, nu va putea fi niciodata evitat,
punând accentul pe firea omului care este eminamente rea și egoistă.
Cea de -a doua imagine proiectează statul la nivelul căruia se adoptă decizii colective, care
uneori pot fi eronate, dat fiind faptul că există o tendință spre a distorsiona imaginea celuilalt atunci
când există un conflict.
Cea de -a treia imagine emfazează comportamentul statului raportat la sistemul
internațional .
“Forța reprezintă un mijloc prin care statele își ating scopurile externe, fiindcă nu există
nici un proces consistent și eficient de reconciliere a conflictelor de interese care apar, inevitabil,
între unitățile similare, aflate într -o stare de anarhie. ”8

6 Dacian Duma, Politica europeană de securitate de la origini până la tratatul de la Lisabona, CA
Publishing, Cluj -Napoca, 2015, p . 46.
7 Dacian Duma, Politica europeană de securitate de la origini până la tratatul de la Lisabona, CA
Publishing, Cluj -Napoca, 2015, p . 88.
8Kenneth N. Waltz, Omul statul si razboiul, Institutul European, Iași, 2001, p 242.

6
Conform neorealiștilor, sistemul internațion al este compus din trei elemente de bază,
acestea fiind: “principiul ordonator (anarhia), diferențierea unităților (carcterizate prin
similaritatea fruncțiunilor si caracteristicilor statului) și distribuția capabilităților. ”9
Waltz menționează că există două elemente ale sistemului international care nu se schimbă,
care răman la fel și în viziunea realismului lui Morgenthau, dar și în viziunea neorealismului,
acestea fiind lipsa unei autorități globale care să guverneze sistemul international, însemnând c ă
anarhia este încă un principiu ordonator și principiul auto -ajutorului. Singura variabilă structurală ,
în viziunea lui Waltz este distribuția capabilităților, prima și cea mai importantă distincție fiind
referitoare la sistemele bipolare și multipolare. În timp ce realismul classic susține că strategiile
statelor au la bază o gândire rațională, Waltz pune sub semnul întrebării această gândire rațională
care ar explica comportamentul statelor. Comportamentul statelor poate fi explicat prin competiția
dintr e acestea, prin calculele effectuate de state în ceea ce privește cum să acționeze astfel încât să
fie totul în avantajul lor, sau prin simplul fapt că statele care nu aveau un asemena comportament
erau lasate în afara sistemului. Acesta poate fi un produs al socializării, ceea ce înseamnă că rămâne
la alegerea statelor dacă vor să adopte anumite reguli, calculând că acestea le sunt avantajoase, sau
există posibilitatea ca acestea să devină parte integrantă a regulilor statului, să fie internalizate.
Waltz vorbește despre un sistem international cu o consecv ență descurajantă, deprimantă,
pe scena politică internațională repetându -se aceleași acțiuni.
Barry Buzan preia de la Waltz o analiză pe trei nivele, pe care acesta o modifică însă. Buzan
vorbește desp re raportul dintre individ și stat, raportul dintre state și raportul societatea statelor. În
raportul dintre individ și stat, Buzan subliniază modul în care este percepută securitatea adusă de
stat de către indivizi, care consideră că statul nu poate asig ura o securitate perfecta. În statele slab
dezvoltate, se aduce atingere securității indivizilor în nu mele securității naționale. În raportul
dintre state, Buzan vorbește despre interdependența statelor în realizarea securității și despre modul
în care ace stea se raportează unele la altele. Cel de -al treilea element preluat de Buzan de la Waltz
este modalitatea în care societatea statului se im plică în obținerea securității.10

9 Dacian Duma, Politica europeană de securitate de la origini până la tratatul de la Lisabona, CA
Publishing, Cluj -Napoca, 2015, p. 84.
10 Dacian Duma, Politica europeană de securitate de la origini până la tratatul de la Lisabona, CA
Publishing, Cluj -Napoca, 2015, p . 85.

7
Neorelismul lui Waltz a fost invalidat prin finalitatea Razboilui R ece, atunci când America
a trecut rapid de la starea de ostilitate față de Rusia, la o stare de amiciție. În urma Războiului
Rece, URSS a dispărut de pe scena politică internațională, așadar nu mai putem vorbi despre un
echilibru al puterilor. URSS era put erea de contrabalans a Statelor Unite, iar odată cu dispariția
Imperiului Sovietic, echilibrul puterilor a fost cumva invalidat.

Conceptul liberal are la bază ideea de cooperare internațională și progres. Immanuel Kant
spunea că starea naturală și de no rmalitate este pacea. Hedley Bull vorbește despre menirea
primordială a societății internaționale care este menținerea păcii și promovarea acesteia.
Școala Liberală promovează securitatea prin intermediul păcii, privind războiul ca
principala amenințare c e poate împiedica obținerea securității. Așadar, dacă amenințarea
reprezentată de război este înlăturată, atunci problema este înlăturată, iar securitatea este văzută de
libarali ca un rezultat al păcii. “O pace durabilă ar asigura securitatea tuturor”11
Școala Liberală nu respingea ideea fundamentală expusă de realiști asupra conceptul de
securitate și anume ideea că statul este actorul cel mai important în sistemul international, dar
expune ideea conform căreia statul nu este actorul unic în relațiile inte rnaționale. Liberalii
consideră că există și actori non -statali importanți pe scena politică internațională . În concepția
liberală, organizațiile non -guvernamentale, organizațiile internaționale și corporațiile joacă un rol
important în obținerea securității. Securitatea internațională este obținută prin negocieri ce duc la
echilibrarea intereselor actorilor internaționali, fie state, fie organizații. 12
Există totuși diferențe de viziune între conceptul de securitate din perspectiva re aliștilor și
conceptul de securitate din perspectiva idealiștilor, care are la bază modalitatea în care privesc
aceștia sistemul internațional. Dacă realiștii considerau scena politică internațională ca o arenă
unde fiecare stat luptă pentru putere, ideali știi văd scena politică internațională ca o arena de

11 Barry Buzan, Popoar ele, Statele și Frica, ediția a II -a, Cartier,Chișinău, 2014 p. 14.

12 Dacian Duma, Politica europeană de securitate de la origini până la tratatul de la Lisabona, CA
Publishing, Cluj -Napoca, 2015, p . 89.

8
negocieri și tratate, menite să stopeze războaiele și să promoveze pacea cu ajutorul principiilor
morale și etice. O figură reprezentativă care expunea modul în care idealiștii vedeau scena
internațional ă era președintele American Woodrow Wilson.
Idealiștii combăteau prima imagine expusă de neorealism, cea care sublinia firea
eminamente rea și egoist a omului, spunând că firea umană este bună și are un simț al întrajutorării
bine dezvoltat. Oamenii au o p redispoziție spre cooperare și colaborare, iar instituțiile corupte
îndeamnă la razboaie și conflicte. Sistemul international trebuie reformat astfel încât să fie posibilă
o pace mondială.
Secolul al XIX -lea a fost guvernat de o politică a forțelor, fapt ce a determinat căutarea
unor variante noi de abordare a relațiilor internaționale. Războiul, în toate formele sale, fie prin
lupte terestre, fie prin arme de distrugere în masă induceau o stare de haos și nesiguranță în
viziunea idealiștilor. Ca element d e noutate, liberaliștii au adus ideea de securitate comună, idee
bazată pe cooperarea internațională.
Libaraliștii nu aveau ca scop să înlăture ideea de stat ca actorul cel mai important al
relațiilor internaționale, ci doreau doar extinderea intereselor statului spre cooperare internațională.
Ca o asemănare între cele două concepte, cel realist și cel idealist se poate recunoaște faptul că
ambele concepte pleacă de la ideea de gândire rațională. Spre deosebire de realism care
promovează jocuș de tip win -lose, liberalismul promovează la nivel economic câștigul pentru toți
actorii implicați, caștigul de tip win -win. Immanuel Kant aducea în discuție conceptul de “pace
perpetuă”13 conform căreia cooperarea interstatală era bazată pe liberu l comerț.
Ca și în cazul realismului, care suferă de -a lungul timpului modificări, fiind dezvoltate
concepte adiacente și liberalismul suferă unele modificări. Astfel apare neoliberalismul, care se
concentrează pe rolul instituțiilor în atenuarea conflictelor. Rober t Keohane și Robert Axelrod au
jucat un rol important în definirea acestui concept neoliberal care subliniază importanța
institușiilor precum UN în redefinirea și arbitrarea conflictelor.14 Deși conștienți că instituțiile nu
pot aboli anarhia, liberaliștii consider că acest concept poate modifica caracterul mediului

13 Dacian Duma, Politica europeană de securitate de la origini până la tratatul de la Lisabona, CA
Publishing, Cluj -Napoca, 2015, p. 93.
14 Paul D. Williams – Security Studies -An Introduction, Routledge – Taylor & Francis Group,
Canada, 2008, p. 39.

9
internațional și comportamentul statelor. Instituțiile pot obține acest lucru fie prin metode care
crează stimulente puternice pentru cooperare, cum ar fi comerțul între state, sau prin impunerea
unor măsuri de descurajare puternice cum ar fi sancțiuni la nivelul comerțului. Se poate spune că
instituționalismul neoliberal are o mai mare aplicabilitate asupra aspectelor economice, în timp ce
neorealismul se concentrează pe aspect de ordin militar.
Deși conceptul securității din perspectivă realist este cel mai folosit pentru a întelege
securitatea națională, trebuie luat în considerare faptul că logica institutionalist -neoliberală a avut
un mare impact asupra studiilor de securitate.15

Școala de la Copenhaga prin reprezentanții săi Barry Buzan, Ole Wæver și Jaap de Wilde
încearcă identificarea domeniilor și a ccoordonatelor în care operează securitatea. Școala de la
Copenhaga reprezintă cea mai concentrată încercare de a dezvolta și defini studiul s ecurității din
perspectiva constructivismului. Școala de la Copenhaga a fost o etichetă oferită agendei de
cercetare colectivă a Institutului de Cercetare a Păcii din Copenhaga înființat în anul 1985 , care
gravita în jurul muncii depuse acolo de Barry Buza n și Ole Wæver.
Încă de l a începutul anilor 1990, mai mulți autori printre care și Barry Buzan, Ole Wæver
și Jaap de Wilde au con tribuit la realizarea unui text ce cuprindea argumente și observații despre
securitatea din Europa. În 1998 aceste contribuții s-au cumulat în cartea Securitatea: un nou cadru
de analiză. 16
Cel mai important concept adus în domeniul studiilor de securitate de către adepții Școlii
de la Copenhaga este cel de securi tizare. Acesta a fos t dezvoltat de către Ole Wæver în anul 1995
și poate fi definită ca procesul discursi v în care un actor declară un anumit aspect, sau o problemă
specifică ca fiind o amenințare existențială. Mai concret, acesta înseamnă expunerea problemelor
de securitate deasupra politicii. Dacă este acceptat astfel d e o audiență potrivită, acest concept
permite suspendarea politicilor normale și implementarea unor măsuri de urgență ca răspuns la

15 Dacian Duma, Politica europeană de securitate de la origin i până la tratatul de la Lisabona, CA
Publishing, Cluj -Napoca, 2015, p. 92.
16 Paul D. Williams – Security Studies -An Introduction, Routledge – Taylor & Francis Group,
Canada, 2008, p. 68.

10
criza existentă. În acest context, securitatea este locul pentru negocierea dintre cel care expune
problema și auditoriu.
“Discursul administra ției Bush după 11 septembrie, punând accentul pe homeland security,
este poate exemplul cel mai potrivit de securizare a unei probleme cum este cea a terorismului. ”17
Statele sunt singurele care pot folosi securitizarea problemelor, astfel încât să poată obține
controlul asupra acesteia. Avantajele securitizării sunt se bazează în principal pe evitarea
problemelor, însă fiind un act discursive, cei care au posibilitatea de a ridica problemele în fața
unui auditoriu, pot foarte bine pr ofita de poziția lor ca lideri și pot aduce în vedere problem ce nu
ar merita securitizare. Totuși statele tind sa militarizeze problemele, iar soluția oferită de Wæver
în acest sens este desecuritizarea. Aceasta înseamnă că problemele vor fi îndepărtate p rogresiv de
pe agenda securității, astfel încât să rămână pe aceasta doar problemele militare.
Școala de la Copenhaga a lucrat pentru lărgirea conceptului de secur itate. Până la acest
moment, atât Școala Realistă, cât și cea Idealist, studiau conceptul de securitate din punct de vedere
militar. Odată cu apariția Școlii de la Copenhaga securitatea a început să fie văzută și din alte
puncte de vedere, motiv pentru care securitatea a fost împărțită pe mai multe sectoare de analiză.
Astfel securitatea a fost divizată în cinci sectoare și anume sectorul militar (securitatea
militară) , sectorul economic (securitatea economică) , sectorul social (securitate social) , sectorul
politic (securitate politică) și sectorul de mediu (securitatea mediului) . Aceasta este o viziune
complet nouă dezvoltată de adepții Școlii de la Copenhaga.
Barry Buzan a expus în cartea sa, Popoarele, Statele și Frica, tipurile de amenințări
correlate celor cinci sectoare. Așadar, în ceea ce privește sectorul militar, Buzan reamintește
import anța și locul pe care acesta îl oc upă în conceptul de securitate, dar totodată menționează și
faptul că forța “rupe relațiile pașnice și pune capăt recunoașterii diplomatice”18
Amenințările militare sunt diverse, ele pot fi interne sau externe, acțiunea ar mată
amenințând distrugerea atât a funcțiilor de protecție ale statului, cât și interesele sociale și

17 Dacian Duma, Politica europeană de securitate de la origini până la tratatul de la Lisabona, CA
Publishing, Cluj -Napoca, 2015, p. 42.
18 Barry Buzan, Popoarele, Statele și Frica, ediția a II -a, Cartier,Chișinău, 2014 p.126.

11
individuale ale statului. Astfel, amenințările militare afectează atât capacitatea ofensivă, cât și cea
defensivă a statului.
În ceea ce privește sectoru l economic , amenințările acestea sunt cel mai greu de reperat și
dominat. Domeniul economic este acela dominat de riscuri, unde există o competiție nesigură,
neloială și agresivă. Există o relație de interdependență între sectorul economic și cel militar, nu
doar prin prisma faptului că capabilitățile militare ale unui stat au nevoie de provizii materiale, dar
există și nevoia unei industrii capabile să susțină domeniul militar.
Domeniul economic mai este legat și de puterea statului. Buzan vorbește despre faptul că
odată cu creșterea economică, crește și puterea statului la ni velul sistemului international, iar odată
cu scăderea economică, scade și puterea statului.
Amenințările din sectorul social pot fi greu de deosebit de cele din sectorul politic. “În
relațiile dintre state, amenințările externe semnificative asupra nivelu lui social ajung pî nă la atacuri
la adresa identității naționale, căzînd astfel cu ușurință în domeniul politic. ”19
Amenințările din sectorul social pot fi atât interne cât și externe. Cele externe se îndreaptă
către problemele de limbă, tradiție, cultură s au religie existente într -un stat. Securitatea statului
este importantă, dar nu poate fi realizată fară a obține în prealabil securitatea social a indivizilor.
În sfera sectorului politic, amenințările se referă la stabilitatea organizațională a statului.
Obiectivele menite a fi atinse prin intermediul acestor amenințări sunt fie distrugerea structurilor
politice ale statului, fie înlăturarea guvernului, fie presiuni asupra guvernului. În mare parte
amenințările de ordin politic vin din interiorul statului, din cauza competiției dintre ideologiile
existente.
Amenițările din sectorul mediului sunt, în concepția lui Barry Buzan la fel de importante
ca cele militare sau economice, deoarece acestea vizeză distrugerea integrității fizice statale. Până
în acest m oment în care Școala de la Copenhaga reformează conceptul securității, amenințările
ecologice, de mediu, erau văzute ca fiind mai degrabă la limita hazardului, decât o problemă ce
trebuia trecută pe agenda securității.

19 Barry Buzan, Popoarele, Statele și Frica, ediția a II -a, Cartier,Chișinău, 2014 p.130.

12
“Cutremure, furtuni, epidemii, inund ații, valuri uriașe sau seceta pot aduce unui stat
pierderi de amploarea unui război.”20 De aici pleacă și nevoia de securitate a mediului.
Baza conceptului de securitate conform căreia statul este în continuare elementul ce asigură
securitatea, este păstr ată și în teoria elaborate de Școala de la Copenhaga, însă este îmbunătățită .
Pe langă securitatea statului, mai apar concept e precum securitatea social ă, securitatea in divizilor
ce fac parte din stat, securitatea economică, de mediu și altele.
Alte concepte legate de securitate dezvoltate de adepții Școlii de la Copenhaga sunt regimul
de securitate, care cuprinde normele si principiile care oferă statelor posibilitatea de a adopta un
comportament reținut, crezând că și celelalte state vor adopta un c omportament similar, acesta
conducând la o interacțiune reciprocă pozitivă.21
“Complexul de securitate se referă la un grup de state ale căror preocupări primare de
securitate sunt suficient de interconectate încât securitatea lor națională să nu mai poată fi
concepută separat de celelalte în mod realist. ”22 Barry Buzan vorbește în acest context despre
interesele commune și interdependența rivalității.
Școala de la Copenhaga a adus dimensiuni noi și a avut o mare implicare în dezvoltarea
gândirii în ceea ce p rivește conceptul de securitate existent pe continental European.

20 Barry Buzan, Popoarele, Statele și Frica, ediția a II -a, Cartier,Chișinău, 2014 p.139.
21 Dacian Duma, Politica europeană de securitate de la origini până la tratatul de la Lisabona, CA
Publishing, Cluj -Napoca, 2015, p . 43.
22 Dacian Duma, Politica europeană de se curitate de la origini până la tratatul de la Lisabona, CA
Publishing, Cluj -Napoca, 2015, p . 43.

13

Concluzie

Conceptul de securitate, desi analizat și discutat de -a lungul timpului, este, conform lui Barry
Buzan, un concept insuficient dezvoltat. Acest concept are o mare importanță in studiul relațiilor
internaționale motiv pentru care a fost modificat de -a lungu timpului și a ajuns să capete mai multe
dimensiuni în afară de cea militară. Toate aceste dimensiuni sunt la rândul lor importante, deoarece
acestea sunt corelate, atât intre ele, cât și cu conceptul de securitate militară.
În ziua de astăzi, conceptul de securitate este discutat și analizat prin prisma tuturor
dimensiunilor pe care le -a căpătat de -a lungul timpului. Securitatea, ca să fie obținută în
deplinătatea ei, trebuie să aibă toate dimensiunile corelate. Nu poate exista securitate econ omică
fără securitatea mediului, sau secuitatea individului fără securitatea politică, social sau militară.
Trebuie menționat că statul este încă garantul securității, care este obținută ptin intermediul
relațiilor diplomatice , nu prin intermediul razboiului sau puterii, dar alături de stat stă și nevoia de
securitate a individului.
Securitatea a fost și a rămas esențială în viața oamenilor, aceasta definindu -se prin starea
de normalitate, de adăpost în absența pe ricolelor, amenințărilor.

14

BIBLIOGRAFIE

CĂRȚI

Kissinger H. Ordinea Mondială –Reflecții asupra specificului națiunilor și a
cursului istoriei , 2015 , București editura RAO .
Buzan B. Popoarele, Statele și Frica . O agenda pentru studii de securitate
internațională în epoca de după Războiul Rece, 2014 Chișinău, editura Cartier.
Buzan B, Wæver O, Wilde J. Securitatea, un nou cadru de analiză , 2011 , București,
editura CA Publishing,
Duma D. Politica Europeană de securitate de la origini până la Tratatul de la
Lisabona , 2015 , Cluj -Napoca, editura CA Publishing .
Williams P.D. Security Studies -An Introduction, 2008 , Canada , Routledge – Taylor
& Francis Group .
Waltz K, Theory of International Politics , 1979 , editura Addison -Wesley Press.
Morgenthau M. Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace,
2013, București, editura Polirom.

ARTICOLE
Donnelly J. Realism and International Relations, 2000, Cambridge, Marea Britanie.

15

SURSE ELECTRONICE

Lipson C. Cohen B. Theory and Structure in International Political Economy. An
International Organization Reader, 2000, The Mit Press.
https://books.google.ro/books?hl=ro&lr=&id=0cS –
0YyGkLoC&oi=fnd&pg=PA33&dq=moravcsik+taking+preferences+seriously&ot
s=tfPWnt4 gtX&sig=gAQ1YG_rrJrpIX6iM45Q56 –
bzJc&redir_esc=y#v=onepage&q=moravcsik%20taking%20preferences%20seriou
sly&f=false – accesat ultima dată – 20.01.2019.