ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII „MIHAI VITEAZUL” – Conceptul de smart power și Relațiile Internaționale în secolul XXI – Florina – Luciana Ciobu… [615391]

SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII

ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII
„MIHAI VITEAZUL”

– Conceptul de smart power și Relațiile
Internaționale în secolul XXI –

Florina – Luciana Ciobu

București
2018

Conceptul de smart power și Relațiile Internaționale în secolul XXI
2 din 8

AGENDĂ

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 3
Smart power – delimitări conceptuale. ………………………….. ………………………….. ………………………… 4
Smart power în Relațiile internaționale ………………………….. ………………………….. ………………………… 6
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 7
BIBLIOGR AFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 8

Conceptul de smart power și Relațiile Internaționale în secolul XXI
3 din 8
INTRODUCERE

De-a lungul timpului, relațiile internaționale au fost dominate, de diverse concepte,
teorii sau fundamente , cu toate acestea și astăz i, la fel ca și acum câteva secole , conceptul
de putere este reperul principal în dezbaterile referitoare la politica mondială .
Putem spune că în relațiile internațional e, puterea poate fi privită , în același timp atât
un scop în sine, cât și un mijloc de atingere a unor obiective diverse . Ea reprezintă, într -un
cuvâ nt, moneda de schimb în politica internațională .
Teoriile școlilor realiste și idealiste, propun abordări diferite în ceea ce privește rolul
și natura puterii în lumea contemporană .
Jose Nivaldo ,un geopolitician brazilian , susține că puterea este singura manieră
eficace cunoscută de către societate, capabilă să -i asigure supraviețuirea și perpetuarea.
Într-o societate concurențială, puterea reprezintă încununarea altor două mari aspiraț ii
ale fi inței umane: prestigiul ș i bogăția. Acestea, împreun ă cu puterea, sunt de nedesp ărțit,
astfel c ă, unde se afl ă una dintre ele, inevitabil va ap ărea și cealalt ă1.
Niccolo Machiavelli2 era promotorul metodei scopul scuz ă mijloacele doar așa
putundu -se atinge, în opinia lui, nivelul max im de putere. Secretarul fl orentin a susținut ,
totodat ă, și ideea potrivit c ăreia suveranul trebuie să știe să -și utilizeze forța, pentru a -și
stabiliza puterea și păstra aparen țele și nu trebuie s ă fie nepărat preocupat de realizarea
binelui comun (Aristo tel – Politica) și nici să se afle în slujba lui Dumnezeu și a Bisericii
(cum pretindea Sfântul Augustin) .
Alte lucr ări explic ă termenii din punct de vedere sistemic, oferind o analiz ă a
puterii ca fenomen social, care reprezintă capacitatea unei entit ăți de a direc ționa decizia
prin utilizarea diverselor mijloace de persuasiune, dar și de constrângere3. Astfel, puterea
este exprimat ă printr -o rela ție asimetric ă de tip binom ( conducere -supunere ori/și
dominaresubordonare ) între factorii la nivelul c ărora se manifest ă.
În rela țiile interstatale, puterea este utilizat ă4 direct, pentru a determina o schimbare
în comportamentul competitorului , și indirect, prin utilizarea atrac ției culturale și
institu ționale a unui actor asupra celorlal ți, pentru determinarea u nei schimb ări în
comportamentul acestora din urm ă.

1 Jose Nivaldo, Machiavelli. Puterea. Istorie și marketing, Editura Economică, București, 2001, p. 2 4.
2 Niccolo Machiavelli, Principele, Editura Antet, republicat ă la Editura C ărturești, 2013 .
3 Mica enciclopedie de politologie, Editura Științifică și Enciclopedic ă, Bucure ști, 1977, p. 373 .
4 Mihail Ionescu, După hegemonie, Editura Scripta, Bucure ști, 1993, p. 13 .

Conceptul de smart power și Relațiile Internaționale în secolul XXI
4 din 8
Smart power – delimitări conceptuale.

În secolul XXI, cercetările și schimbările care au intervenit la nivel mondial, au
evidențiat faptul că există următoarele forme ale puterii : hard power, soft power și smart
power. Această clasificare descri e evoluția și complexitatea relațiilor dintre state și
surprind e conceptul de putere într-o manieră comprehensivă .
În acest sens, un alt analist american , Jeffry Peefer , susține c ă totul are un pre ț, iar în
cazul puterii acest fapt este cu atât mai adev ărat. Peefer prezint ă puterea ca fiind abilitatea
de a modifi ca comportamentul publicului țintă pentru a ob ține efectul planifi cat prin
constrângere – hard power , influență și atrac ție – soft power și o combina ție inteligent ă
dintre cele dou ă (hard și soft) – smart power5.
Harvard, Joseph S. Nye este unul dintre cei mai renumiț i teoreticieni contemporani ai
relațiilor i nternaționale, și este cel care a lansat și a cercetat acest concept în ultimele
decenii. Totodată, Nye se numără printre autorii care au încercat să formuleze un cadru
teoretic prin care să putem înțelege rolul puterii în politica internațională.
Hard power – este puterea militară coroborată cu cea economică. Poate fi definită și
ca o puterea coercitivă rezrezentând atributul unui stat care dorește să se impună în fața
altor state prin instrumente inflexibile cum ar fi; blocada economică, blocada continentală,
embargo -ul economic, lovituri tactice, închiderea frontierelor dar și altele, culminând cu un
conflict armat. Această putere folosește ca principale instrumente forțele armate și
economia. Puterea dură este cea care imp une și nu convinge .
Soft power sau puterea blândă este influențarea unui stat prin instrumente care
exclud agresiuni directe sau i ndirecte asupra unui stat. Conceptul a fost lansat de Joseph
Nye, într -un articol publicat în 1990, în Foreign Policy, și ulterior dezvoltat, în 2004, în
lucrarea Soft Power. The Means to Succes în World Politics, unde descrie capacitatea de a
convinge alt e entit ăți să facă ceea ce dore ște comanditarul, f ără a folosi for ța militar ă.
Conform lui Nye , soft power răspunde elementelor de infl uență, nici violente, nici
coercitive6, iar în cazul unei țări depinde în mare m ăsură de trei elemente de baz ă: cultura
(aspecte prin care este atractiv ă pentru al ții), valorile politice (pe plan intern și extern) și
politica extern ă (pe care al ții o consider ă legitim ă și deținătoare de autoritate moral ă).

5 George, Alexander, Diploma ție coercitiv ă.Utilizarea for ței. Putere militar ă și politic ă interna țional ă,
Editura Art, 2004, p. 70 .
6 NYE, Joseph, Soft Power. The Meansto Succes în World Politics, 2004 .

Conceptul de smart power și Relațiile Internaționale în secolul XXI
5 din 8
Tot în articolul menționat mai sus Joseph Nye afirmă : O țară poate ob ține ceea ce dore ște
prin politica externă atunci când alte state îi admir ă valorile ș i doresc s ă-i urmeze
exemplul, aspir ă la nivelul s ău de prosperitate, deschidere și dore ște cu tot dinadinsul s ă o
urmeze. În acest sens, este important ă stabilirea unei agende pentru atragerea celorlal ți în
politica lumii și nu numai schimbarea prin amenin țarea cu for ța militar ă sau sanc țiuni
economice7.
Soft power presupune deci, atrac ție, persuasiune, folosirea cu prioritate a
diploma ției publice.
Smart power se refer ă la combina ția de hard power cu strategiile soft. Înc ă din
2004, analistul american Suzanne Nossel a încercat într -un articol din Forreign Affairs8, o
teoretizare a conceptului de smart power, ca alternativ ă la politica militarizat ă a
președintelui Bush. Cu toate acestea, tot Joseph Nye este cel care a dat o defi niție clar ă a
smart power: aceasta nu este nici hard nici soft, ci le cuprinde pe amândou ă, iar abordarea
provoc ărilor globale se va face prin utilizarea instrumentelor de putere și infl uență.

7 NYE, Joseph, Soft Power. The Meansto S ucces în World Politics, 2004 .
8 Susanne Nossel, Smart Power , Foreign Affairs, issue March -April, 2004, vol. 83, p. 2.

Conceptul de smart power și Relațiile Internaționale în secolul XXI
6 din 8
Smart power în Relațiile internaționale

Încercarea de a analiza puterea unui stat în cadrul politicii mondiale prin raportarea la
unul din cele trei concepte: soft power, hard power și smart power, trebuie să se ancoreze
în modul în care acel st at își prezintă amenințările și își proiectează interesul național în
cadrul relațiilor internaționale.
Promovarea unei politici externe care are la bază puterea inteligentă devine din ce în
mai mult un deziderat. Multe state consideră că puterea inteligen tă necesită mesajul corect,
mecanismul corect și mijloacele cele mai prielnice .
Un exemplu definit oriu în acest sens este SUA care deși deține un efectiv militar
puternic investește foarte mult în alianțe, parteneriate, și instituții, la toate nivelurile p entru
a extinde influența americană și de a stabili legitimitatea acțiunii americane. Hilary
Clinton, fost secretar de stat în administrația Obama, afirma: “Trebuie să folosim ceea ce
se numește puterea inteligentă, întreaga gamă de instrumente pe care le avem la dispoziție,
în mod diplomatic, politic, militar, legal și cultural. Alegem doar unul sau le combinăm.”
Pornind de la această premiză SUA utilizează o serie de instrumente de politică
externă (asigurarea securității cetățenilor , na țiunii și a liaților ; promovarea creșterii
economice și a prosperității, acasă și în străinătate; consolid area poziți ei la nivel global
pentru a proteja starea de sănătate a planetei și pentru a răspândi demnitatea și
oportunitățile umane; protejarea și promovarea valorilor americane ) prin utilizarea unora
din următoarele metode:
 negocierea, convingerea;
 cooperarea cu partenerii militari și alte agenți i ale guvernului;
 parteneriate cu ONG -uri, cu sectorul privat și organizații internaționale;
 folosirea tehnologiilor moderne pentru misiuni și mobilizări publice;
 delegarea de putere catre anumiți negociatori care să le apere interesele, în
timp ce le înțelege și pe cele ale partenerilor de negociere.
Strategia americană, a fost adoptată și de China, consolidându -și influența asupra
vecinilor, ajungând să amenințe chiar și hegemonia SUA, de acolo. Într-un Congres din
anul 2007, purtătorul de cuvânt al conducatorului C hinei, Hu Jintao, făcea următoarea
afimație: “Este nevoie să ne intensificăm puterea soft, deoarece puterea hard a ajuns să ne
sperie vecinii, astfel va fi mai puțin probabil să ajungem să facem coaliții cu grele
consecințe asupra noastră. Deci, principalul nostru obiectiv a cum, este să facem o strategie
de putere inteligentă, de neclintit.”

Conceptul de smart power și Relațiile Internaționale în secolul XXI
7 din 8
CONCLUZII

Relațiile internaționale au suferit importante modificări în ultimele decenii, însă cele
mai importante sunt și vor fi cele referitoare la principiile de organizare. Sistemul
internațional actual a suferit transformări iar războiul nu mai este și nici nu mai trebuie să
fie un aspect constant al relațiilor internaționale .
În acest sistem statele nu mai sunt sigurii actori principali. Acestea, deși rămân în
centrul sistemului, sunt secondate de o multitudine de entități de tip nonstatal (ONG -uri,
corporații sau organizații teroriste) care acumulează putere și devin parte importantă în
analiza mutațiilorinternaționale . Asistăm așadar șa la o redistribuire a puterii în sistem,
vechile categorii – est-vest, nord -sud, aliniați și nealiniați – fiind supuse unui proces de
schimbare și de reconceptualizare. Securitatea nu mai este singurul deziderat al actorilor,
iar forța nu mai este singurul instrument. În concluzie, este nevoie de strategii eficiente și
inteligente – ”smartpower”.
Smart power” poate fi una dintre cele mai importante schimbări, iar odată ce tot mai
multe state vor recurge la aceasta, comp etiția mondială v a intra pe un alt curs. Putem,
observ a deja diminuarea rolului militar în afacerile externe, însă această schimbare nu va
implica nicidecum sfârșitul armelor, ci mai de grabă o recalibrare a acestora.
Smartpower” reprezintă capacitatea de a combina resursele puterii soft cu cele ale
puterii hard în strategii eficiente.
Smart power confi rmă realitatea prezentului, tendin ța și predilec ția tot mai accentuate
spre utilizarea nuan țată și simultan ă a hard power , concretizat ă în for ța militar ă și soft
power , influențarea prin cultur ă, programe educa ționale, proiecte de diploma ție public ă etc.

Conceptul de smart power și Relațiile Internaționale în secolul XXI
8 din 8
BIBLIOGR AFIE
1. GEORGE, Alexander, Diploma ție coercitiv ă.Utilizarea for ței. Putere militar ă și
politic ă interna țional ă, Editu ra Art, 2004 ;
2. IONESCU, Mihail, După hegemonie, Editura Scripta, Bucure ști, 1993 ;
3. MACHIAVELLI, Niccolo, Principele, Editura Antet, republicat ă la Editura
Cărture ști, 2013;
4. NIVALDO , Jose, Machiavelli. Puterea. Istorie și marketing, Editura Economic ă,
Bucure ști, 2001 ;
5. NYE, Joseph, Soft Power. The Meansto Succes în World Politics, 2004 ;
6. ***, Mică enciclopedie de politologie, Editura Științifică și Enciclopedic ă,
Bucure ști, 1977 .