ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII „MIHAI VITEAZUL” BUCUREȘTI 2018 REFLECTAREA MEDIATICĂ A LEGISLAȚIEI PRIVIND DOMENIUL SECURITĂȚII NAȚIONALE… [614324]

ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII
„MIHAI VITEAZUL”
BUCUREȘTI
2018

REFLECTAREA MEDIATICĂ A
LEGISLAȚIEI PRIVIND DOMENIUL
SECURITĂȚII NAȚIONALE

Coordonator: Masterand: [anonimizat]. HĂHĂIANU Florentina URSACHE Gabriela -Mădălina

2
CUPRINS

INTROD UCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 3
1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND CONCEPTUL DE SECURITATE NAȚIONALĂ
ȘI LEGISLAȚIA APLICABILĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 5
1.1. CONCEPTUL DE SECURITATE – EVOLUȚIE, DIMENSIUNI, TEORII ……………… 5
1.2. LEGISLAȚIA CARE REGLEMENTEAZĂ PROBLEMATICA SECURITĂȚII
NAȚIONALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 15
2. PREZENTAREA ÎN MASS -MEDIA A EVOLUȚIILOR LEGISLATIVE. ERORILE
COGNITIVE DE INFLUENȚARE A SOCIETĂȚII CIVILE ………………………….. ………………….. 18
2.1. ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND ERORILE COGNITIVE ………………………… 18
2.2. PERCEPȚIA FENOMENULUI “FAKE NEWS” ÎN RÂNDUL CETĂȚENILOR DIN
CADRUL UNIUNII EUROPENE. RECUNOAȘTEREA UNEI ȘTIRI FALSE ………………….. 20
2.3. ABILITATEA DE PERCEPȚIE ÎN RECUNOAȘTEREA ȘTI RILOR FALSE ……….. 24
2.4. ERORILE COGNITIVE INDUSE DE PROPAGANDA LEGISLATIVĂ ÎN MASS –
MEDIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 25

3
INTRODUCERE
Domeniul securității naționale este unul extrem de vast, acesta fiind motivul pentru
care legislația aferentă trebuie să respect e niște carecteristic i care să o facă funcțional ă.
Astfel, actele normative în domeniu trebuie să fie solide, adaptate la re alitatea cotidiană,
capabile să facă față provocărilor oferite de me diul de securitate a cărui dinamică este
surprin zătoare. Factorul care a făcut ca acest subiect să prezinte in teres pentru mine este legat
de studiile juridice pe care le -am parcurs, astfel că înțelegerea problematicii este mai facilă.
Totuși, fiecare cetățean al României ar trebui să cunoască faptul că legilsa ția într -un stat este
de o importanță majoră, deoarece întreaga sferă a relațiilor sociale stă sub semnul unor reguli
a căror respectare se impune. Astfel, se presupune că un sistem de drept stă la baza bunului
mers al societății. O legislație deficitară c onduce la un sistem judiciar ineficient, iar justiția ca
pilon important în orice stat de drept poate salva o țară, dar în aceeași măsură poate fi
argumentul pentru regres sau dezechilibru. Actele normative sunt însă în mâna parlamentului,
care este, așa c um susțin prevederile constituționale, organ reprezentativ suprem și unica
autoritate legiuitoare a țării . Această autoritate cheie din stat ar trebui ca, în procesul
legislativ să fie ghidată de un singur aspect: interesul general al societății, deci, în consecință,
asigurarea unui set de norme care să asigure protecția cetățenilor statului și care să contribuie,
iată la ceea ce e de interes, respectiv securitatea națională.
Pachetul de norme de care depinde binele statal trebuie să fie expresia voinței unei
societăți. Iar pentru ca această expresie să fie una veritabilă este nevoie de un ansamblu de
forțe care să concure la o înțelegere deplină a importanței unor legi sănătoase . Din acest
ansamblu de forțe face parte mass -media împreună cu modul facil în care presa poate afecta
conștiința unor mase sociale, exacerbând, influențând sau chiar dezinformând. Acest lucru se
reflectă și in felul în care spațiul online prezintă fenomenul modificărilor legislative care este
unul de actualitate în România .
Capitolul inițial al acestei lucrări își propune să ofere o privire de ansamblu asupra
conceptului de securitate. Indiferent că este vorba de securitate ca deziderat, ca temă a
studiilor contemporane pe acest domeniu sau ca realitate socială, a ceasta reprezintă un
concept și un fenomen de o complexitate aparte. Iar complexitatea sa rezidă tocmai în felul în
care s -a dezvoltat, în evoluția pe care a cunoscut -o de-a lungul vremii ca urmare a schimbării
contextului geopolitic sau a modificărilor ne voilor sociale. Datorită problematicii intense pe
care o implcă, totalitatea normelor juridice care își găsesc aplicabilitatea în această sferă au
importanță fundamentală pentru orice sistem de drept. Iar complexitatea guvernează și
sistemul actelor normat ive, deoarece, deși Legea 51/1991 este cheia de boltă a securității

4
naționale în România, datorită implicațiilor multiple, există, suplimentar, dispoziții legale care
intersectează domeniul, dispoziții care vor fi menționate în rândurile de mai jos.
Potrivit oratorului american William Ellery Channing , “Nu exist ă niciun succes ca să
poată compensa răul pe care o națiune și -l face sieși, când înceteză să ia dreptatea drept lege
supremă ”. Cuvintele acestuia sunt pliabile realității cu care ne confruntăm, deoarece poporul
trebuie să fie orientat spre ideea de corectitudine, echitate, justețe, mai ales prin prerogativa de
inițiativă legislativă pe care i -o oferă legea supremă a statului. Felul în care este asigurată
societatea statului român de c ătre factorii decizionali depinde în mare măsură de atitudinea
națiunii. Iar natura umană este predispusă ingerințelor exterioare, este pretabilă a fi
influențabilă. Acesta este motivul pentru care am ales să dedic al treilea capitol unei anali ze a
modului în care sursele deschise publicului prezintă fenomenul modificărilor legislative și a
modului în care pachetul de legi care guvernea ză securitatea națională poate avea impact
asupra societății. În acest context, preyintă relevanță erorile cognitive ce pot surveni.
Conceptul de ”eroare cognitivă” a fost introdus în anii ’70 de către pshologii Amos Tversky și
Daniel Kahneman și definește tendința umană de a trage concluzii incorecte în anumite
situații, proces ba zat cu precădere pe factori cognitivi, și nu pe evident și rațional. Ea
reprezintă forma unei “scurtături cognitive” ce conduce la erori sistematice de logică, estimări
și evaluări eronate .1
Aceste erori de judecată pricinuite de modul în care mass -media, ca factor principal de
influență socială, prezintă situațiile conflictuale din mediul politic generate de modificările ce
se impun asupra legilor dau naștere la reacții. Aceste reacții se concretizează la nivel psihic în
mentalități schimbate sau te ntințe diverse, dar pot fi materializate sub forma unor acțiuni
protestatare, revolte violente, acestea conducînd spre dezechilibru statal. În această cheie am
conturat al patrulea capitol din prezenta lucrare, prin intermediul unui studiu de caz care să
determine o analiză asupra impactului pe care l -au avut asupra populației intervențiile din
mediul online cu referire la modificările legilor privind domeniul securității naționale.
Întrucât este firesc ca orice document de acest tip să cuprindă o serie de gânduri cu titlu
de concluzii, ultimele rânduri sunt destinate considerațiilor finale asupra tematicii centrale a
lucrării: modul în care se reflectă legislația de specia litate în zona media și consecințele ce
decurg din aceasta.

1 Ignătescu Marius, Erorile Cognitive , Descopera.org., 12.06.2010

5
1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND CONCEPTUL DE SECURITATE
NAȚIONALĂ ȘI LEGISLAȚIA APLICABILĂ

1.1. CONCEPTUL DE SECURITATE – EVOLUȚIE , DIMENSIUNI, TEORII
Pentru a trata problematica modului în care conceptul de securitate a cunoscut o
dezvoltare de -a lungul vremii, este important de stabilit sensul acestuia, de deslușit mai exact,
întrucât complexitatea în care trebuie privit impune o serie de perspective. Acest termen a
constituit obiectul a o serie de dezbateri, așadar a fost adesea contestat și de aici
imposibilitatea de a genera o definiție unanim acceptată și general valabilă. Dificultatea
provine din multitudinea de arii pe care le acoperă, dar și din faptul că literatura de
specialitate nu este unitară în privința elementului la care se raportează noțiunea de securitate,
de aici decurgând ideea de securitate a comunității internaționale, securitate în plan statal sau
securitate a fiecărei ființe umane privite individual. Viziunile au fost distincte în funcție de
perioada istorică la care se face referire, fapt ce va fi evidențiat în paginile ce urmează din
această lucrare.
Noțiunea de securitate provine din latinescul securitas – securitatis și este prezentată în
unele dicționare ca fiind: “faptul de a fi la adăpost de orice pericol, sentimentul pe care îl dă
cuiva absența oricărui pericol”2, “acea stare de fapt care pune la adăpost de orice pericol
extern și intern o colectivitate sau un stat oarecare, în urma unor măsuri specifice, ce sunt
adoptate și care asigură existența, independența suveranitatea, integritatea terito -rială a
statului și respectarea intereselor sale fundamentale” .3
Indiferent de abordarea aleasă, deci, de aplica bilitatea sa la domeniul național,
subregional, regional sau internațional, noțiunea de securitate se suprapune în gen proxim
cuvântului stare. De aici rezultă o serie de consecințe. Din punct de vedeere subiectiv,
sentimentului de liniște, încredere trebu ie să fie dublat de cele mai multe ori și de
caracteristica certitudinii. Astfel, securitatea devine reală, efectivă, atunci câ nd capătă această
conotație . Totodată, securitatea înțeleasă ca stare nu trebuie confundată cu politica de
securitate a unui stat sau a unei organizații și nici cu potențialul sau cu acțiunile care sunt
întreprinse pentru asigurarea sa. Este de subliniat și caracterizarea securității ca proces
continuu și dinamic, în care sunt integrate de o manieră armonioasă strategii, resurse și
eforturi ale unor vaste domenii sociale. De interes este că securitatea apare, de cele mai multe

2Dicționarul explicativ al limbii române , pag. 846
3Mică enciclopedie de politologie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977, p. 402

6
ori, ca o condiție preexistentă a funcționalității oricărei organizații sociale în funcție de
acțiunea unor factori perturbatori interni sau externi generatori de insecuritate .4
Tot pe ideea de stare se bazează și definiția pe care legislația, în speță Legea 51/1991
privind securitatea națională a României (republicată) o conferă securității naționale: „Prin
securitatea națională a Romaniei se ințelege starea de legalitate, de echilibru și de stabilitate
socială, economică și politică necesară existenței și dezvoltării statului național român ca stat
suveran, unitar, independent și indivizibil, menținerii ordinii de drept, precum și a climatului
de exer citare neîngradită a drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor,
potrivit principiilor și normelor democratice statornicite prinConstituție”.
Domeniul securității este unul central în relațiile internaționale contempo rane, iar
probleme de securitate sunt printre cele mai vechi probleme de care societatea este
preocupată. De aceea modul în care este definită securitatea este legat indisolubil de epoca
analizată, de actorii implicați, dar și de perspectiva celui care înc earcă să definească. Este
evident caracterul problematic al demersului de a califica într -un tipar clar securitatea, fapt ce
implică o analiză detaliată a unui ansamblu de factori corelatori, însă consider imperios
necesar a exemplifica prin o serie de def iniții de la care se pleacă în înțelegerea acestui
fenomen pentru a -mi fundamenta conținutul lucrării.
Și pentru că am pornit de la ideea că acest concept nu poate fi privit în lipsa ideii de
complexitate, o definiție de actualitate, dar care poa te fi calificată ca exhaustivă a fost dată de
către doctrina națională a informațiilor pentru securitate, care califică din nou securitatea ca
stare, dar aduce în plus caracteristici, domenii de activitate și trece în revistă statul ca subiect
de drept int ernațional: „starea națiunii, a comunităților sociale, a cetățenilor și a statului,
fundamentată pe prosperitatea economică, legalitate, echilibru și stabilitate socio -politică,
exprimată prin ordinea de drept și asigurată prin acțiuni de natură economică, politică, socială,
juridică, militară, informatională și de altă natură, in scopul exercitării neingrădite a
drepturilor și libertăților cetățenești, manifestarea deplină a libertății de decizie și de acțiune a
statului, atributelor sale fundamentale și a calității de subiect de drept internațional” .5
Dar securitatea în contemporaneitate nu poate fi privită în afara ideilor de pericole sau
amenințări, dintre cele mai diversificate. Astfel, o definiție clasică a securității îi aparține lui
Arnold Wolfers, care susține că : „securitatea, în sens obiectiv, măsoară absența amenințărilor
la adresa valorilor dobândite, iar într -un sens subiectiv, absența temerii că asemenea valori vor

4 E. Bădălan, Securitatea națională și unele structuri militare românești la cumpăna dintre milenii , Ed. Militară,
București, 1999
5Doctrina națională a informațiilor pentru securit ate, p. 4

7
fi atacate” .6 Același autor evidențiază ambiguitatea conceptului, pe care îl califică sub forma
unui simbol aflat în imposibilitatea de a avea un înțeles concret. În aceeași notă de
pragmatism, s -ar putea afirma că securitatea poate fi caracterizată ca ”absența pericolului”, în
vreme ce ”prezența pericolului ” echivalează cu noțiunea de insecuritate. Din acest punct de
vedere, se poate considera că securitatea unui individ semnifică insecuritate pentru altul.
Alți autori, precum Michael H.H.Louw, consideră că securitatea cuprinde "politica de
apărare tradițională a unei națiuni precum și acțiunile nemilitare ale unui stat pentru a asigura
supraviețuirea întregii sale capacități ca entitate politica în vederea exercității influenței și
îndeplinirii obiectivelor sale interne și internaționale" .7 Definiț ia acestui autor aduce în prim
plan dimensiunea non -militară a securității, ceea ce este extrem de util pentru a face și o serie
de distincții necesare.
Astfel, un aspect important de care nu se ține adesea cont este proprietatea termenilor.
Unel e persoane utilizează ca și sinonime o serie de sintagme definitorii în studiul relațiilor
internaționale, cum ar fi acela de pace, securitate, apărare, siguranță. Diferențele de nuanță
sunt esențiale, luând ca exemplu termenii de pace și securitate, se re marcă faptul că primul
desemnează lipsa unui conflict armat, în timp ce starea de securitate se referă la lipsa
amenințărilor .8
Tratarea securității în formatul său clasic presupune abordarea viziunii realiste asupra
acesteia, viziune definitori e pentru perioada Războiului Rece. Cu toate acestea, relațiile la
nivel internațional nu au simțit influența conceptului numai din această perioadă, întrucât
ideea de securitate planează în mediu încă de la instituirea primelor formațiuni statele. Din
acest punct de vedere, e important de menționat momentul 24 octombrie 1648 ce reprezintă
Pacea din Westfalia, moment care dă naștere sintagmei de stat națiune și implicit, aceleia de
securitate națională.
Dimensiunea clasică a securității se identifi că cu viziunea militară a acesteia, astfel că
este indiscutabil faptul că acest concept a cunoscut o evoluție, însă punctul de pornire s -a
bazat pe ideea că securitatea era un atribut în esență al structurilor militare. Această
accepțiune oferă statului un statut de actor principal, uneori chiar unic pe scena relațiilor
internaționale, apanajul securității aparținându -i acestuia, atât pe plan intern, cât și pe plan
internațional. Nici opiniile unor politologi americani, ruși și europeni, nu sunt departe de a

6 WOLFERS, Arnold, „National Security” as an Ambiguous Symbol in Political Science
Quarterly, Vol. 67, Nr. 4, 1952, pp. 485
7 Buzzan, Barry. Popoarele, statele și teama, Ediția a doua, Editu ra Cartier, Chișinău, 2000, p.28
8 UNGUREANU, Radu -Seba stian, Conceptul de securitate in Manual de relațiiinternaționale, ed. de Andrei
MIROIU și Radu -Sebastian UNGUREANU, Editura Polirom,București, 2006, pp. 180

8
susține faptul că securitatea este definită prin perspectiva intereselor și a poziției pe care le
ocupă un stat în raportul de forțe internaționale și al mijloacelor folosite. Astfel, politologul
american Walter Lippnann consideră că o națiune și -a rea lizat securitatea numai în măsura în
care "nu este în pericol să trebuiască să -și sacrifice valorile esențiale dacă dorește să evite
războiul și poate, dacă este amenințată să mențină aceste valori prin victorie într -un astfel de
război". Cu alte cuvinte, securitate înseamnă: capacitatea unei națiuni de a împiedica un
război sau, dacă acest lucru nu se reușește, de a câștiga un război pentru a nu -și pierde
integritatea și independența națională. Se făcea constant trimiterea spre război, amenințare,
securita te militară, apărare, raport de forțe pe plan internațional, acest lucru datorită
disfuncțiilor specifice perioadei.
Așadar, există o identitate clară între securitate și dimensiunea sa militară dacă ne
raportăm la cea de a doua jumătate a seco lului al XVII -lea și la perioada de după, până spre
finalul secolului XX. Mediul tradițional de securitate echivalează cu mediul internațional
anarhic. Este vorba de un mediu care are o serie de caracteristici incompatibile cu sensul
atribuit astăzi mediul ui de securitate. Este vorba de dorința statelor de a -și exacerba puterea,
de faptul că ele acționează singure într -un mediu considerat violent, unde este imposibilă
pacea, ci doar o balanță a puterii. Această anarhie se bazează și pe aspectul potrivit căr uia
monopolul utilizării forței la nivel intern este deținut de către stat.
Au existat multe concepții ce s -au dovedit ulterior anacronice potrivit cărora, pentru ca
idealurile unui stat să fie realizate, era suficient să existe un organism de f orță, respectiv o
armată puternică. Tot referitor la forță, în această concepție clasică se încadrează și utilizarea
termenului de securitate ca și trimitere la organul de stat represiv care avea ca sarcină apărarea
prin orice mijloace a sistemului comunis t din România.
Ca și definire a viziunii asupra securității clasice, este interesantă propunerea lui Steve
Smith, potrivit căreia „asumpția de bază a viziunii tradiționale este că securitatea este corelată
fundamental de dimensiunile militare ale interacțiunilor dintre statele națiune” .9 Realitatea a
demonstrat însă că interesele fundamentale ale unui stat pot fi grav afectate nu numai pe cale
militară, ci și pe alte căi, de natură diversă (politică, diplomatică, economică, informa -țională,
psihol ogică, biologică, ecologică etc.). În fața unor pericole și amenințări care vin pe astfel de
căi, atât din exteriorul, cât și din interiorul țării, s -a dovedit că orice armată oricât ar fi de
perfecționată, rămâne, adesea, neputincioasă. Acea sta nu înseamn ă însă că forțele militare nu
pot să aducă o contribuție la contracararea agresiunilor, pericolelor, amenințărilor și riscurilor

9 S. Smith , The Concept of Security in a Globalized World , paper presented at the Otago
Universit y Conference, june 2002, Otago, pag. 3

9
nemilitare. Așadar, se trece tot mai mult la o conștientizare a faptului că societatea avea la
acea vreme o percepție deficitar ă asupra noțiunii de securitate pe care o analiza de fapt prin
apărare, ce putea fi caracterizată ca insuficientă, rudimentară, aspect subliniat și de către
sociologul Lucian Culda, potrivit căruia „conceptul apărării nu mai este pertinent, este prea
îngus t, distrage atenția de la noile genuri de pericole și de la necesitatea unor abordări care să
facă posibilă evitarea oricăror situații -limită, nu doar descurajarea agresiunilor militare” .10
Această viziune clasică asupra securității a fost una care a supraviețiut o perioadă
suficient de îndelungată încât să își lase o amprentă negativă în contextul relațiilor
internaționale, dar care a generat și certitudinea nevoii de schimbare, dând viață acesteia.
Astfel, mediul internațional a cunoscut o mod ificare majoră odată cu finalul Războiului Rece,
modificare ce s -a concretizat cu o reconsiderare a aspectelor ce ceracterizează conceptul în
discuție. Sfârșitul confruntării din perioada Războiului Rece dintre cele două mari puteri la
nivel global, Statel e Unite ale Americii și Uniunea Sovietică, în anul 1989, a dus la
substituirea perspectivei clasice militarizate asupra securității cu o viziune modernă, adaptată
atât contextului int ern, cât și celui internațional.
Sfârșitul Războiului Rece a ad us cu sine și modificarea percepției indivizilor umani
asupra tipurilor de amenințări la adresa securității lor. Astfel, problemele ce țin de
dimensiunile nonmilitare ale securității au luat locul celor de natură militară, însă fără a le
elimina. În ansamb lu, perioada sfârșitului de secol XX și începutului de secol XXI este
marcată atât de creșterea în amploare a procesului de globalizare, cât și de câteva direcții
imprimate de noile caracteristici ale mediului internațional de securitate, ce se înscriu în
această tendință, precum: declanșarea unui nou val de lărgire a spațiului euro -atlantic și a
Uniunii Europene; asumarea de către NATO și UE a noi roluri, ce decurg și din sporirea
numărului de membri; afirmarea luptei împotriva terorismului ca principal ob iectiv al agendei
tuturor instituțiilor și organizațiilor internaționale de securitate; extinderea zonei de acțiune a
instituțiilor și organizațiilor internaționale de securitate în afara „frontierelor” lor inițiale;
restrângerea capabilităților militare d in vechile zone de conflict, redirecționarea lor spre alte
spații și desemnarea rolurilor de stabilizare și menținere a păcii altor instituții și organizații
internaționale de securitate; reafirmarea rolului unor instituții și organizații de securitate
aflate, până acum, pe planul doi în materie de activitate și afirmare la nivel internațional. Pe
lângă urmărirea acestor procese, pe agenda relațiilor internaționale un loc principal este
ocupat de problemele de securitate. Nu este vorba numai despre terorism , ci și despre sărăcie,

10 T Repciuc., Conceptele Securității , Ed. Axioma Print, București, 2007

10
șomaj, crimă organizată, proliferarea armelor de distrugere în masă, imigrație ilegală, dezastre
ecologice și competiție acerbă pentru resurse naturale. Este posibil ca, în următorii ani, multe
dintre aceste probleme ce nu țin cont de granițe să se acutizeze, însoțind procesul de
globalizare.
Putem afirma cu certitudine că, la început de secol XXI, pericolele și amenințările la
adresa securității tind să devină din ce în ce mai difuze, puțin predictibile și
multidimensiona le. Spre deosebire de amenințările militare tradiționale ce emană de la un
adversar cunoscut, acestea nu pot fi contracarate nici prin creșterea cheltuielilor militare sau
desfășurarea de trupe și nici prin închiderea granițelor. Din aceste motive, a cresc ut nevoia de
cooperare internațională, multe dintre pericolele și amenințările menționate neputând fi
rezolvate în cadrul tradițional al securității naționale. Eforturile de a redefini securitatea
pleacă de la câteva premise:
• deținerea armelor de distruger e în masă nu furnizează în mod necesar securitate;
• securitatea într -o lume în globalizare nu poate fi furnizată exclusiv pe baze naționale;
• centrarea atenției pe securitatea statului este inadecvată, întrucât dacă indivizii și
comunitățile se află într -o stare de insecuritate, statul însuși este fragil;
• dimensiunile nonmilitare ale securității au devenit din ce în ce mai importante.

Redefinirea conceptului de securitate se desfășoară într -un context în care actorii statali
și nonstatali au viziuni diferite asupra provocărilor la adresa securității, în conformitate cu
tradiționala distincție între nord și sud din relațiile internaționale: nordul și -a centrat atenția pe
terorism și armele de distrugere în masă, în timp ce sudul este preocupat de sărăcie și
subdezvoltare. Elaborarea unei viziuni comune asupra securității este posibilă numai prin
conștientiza rea faptului că multe dintre actualele provocări sunt, de fapt, rezultatul existenței
unor riscuri și vulnerabilități comune ce necesită soluții de aceeași natură. De aceea, au apărut
concepte de genul securitate colectivă, securitate comună sau securitate prin cooperare.
Aceste trei concepte au o dimensiune militară predominantă deoarece realizarea stării de
securitate va depinde, în mare măsură, de contracararea provocărilor tradiționale la adresa
securității, precum limitarea proliferării armelor de dist rugere în masă și rezolvarea
conflictelor înainte ca acestea să devină violente. Totuși, problemele legate de sărăcie,
suprapopulare, degradarea mediului, schimbarea climei etc. reprezin tă deja amenințări
împotriva cărora trebuie angrenate resurse uriașe, atât de natură financiară, cât și uman ă.

11
Așadar, problematica mediului de securitate la început de secol este caracterizată de
amplitudine și diversitate, incluzând procese care au modalități de manifestare și implicații
inovatoare. De aici și se riozitatea impactului asupra securității naționale și internaționale, care
a dus la o abordare nouă de contracarare a pericolelor, dar și la apariția unor noi tipuri
structurale în domeniul intelligence -ului . În contextul în care riscurile actuale de pret utindeni
depășesc cu mult coordonata militară, este de la sine înțeles faptul că, acum, conceptul de
securitate trebuie privit multidimensional.Aces lucru este evidențiat de tendința oferită de
către actorii importanți în scena relațiilor internaționale, m ai exact UE, NATO dar și alte
organizații europene precum OSCE. Însă această tendinâă este susținută și de către
documentele programatice defactură politică care tratează domeniul securității, în speță
Strategia Naâională de Apărare a Țării pe 2015 -2019. A bordarea extinsă a securității de către
principalele organizații internaâionale presupune alinierea legislației interne și a documentelor
politice la necesitățile internaționale, astfel că, actualmente, când se vorbețte despre securitate
în sensul modern a l conceptului, sunt tratate toate cele șase dimensiuni: dimensiunea militară,
dimensiunea politică, dimensiunea economică, dimensiunea socială, dimensiunea culturală,
dimensiunea ecologică.
Despre dimens iunea militară am menționat în rândurile an terioare , astfel că o să scot în
evidență faptul că se menține și natura militară a noțiunii de securitate în ciuda schimbării
paradigmei asupra acesteia. Raționamentul se bazează pe faptul că amenințările de sorginte
militară sunt inamici importanți în lu pta pentru contracararea pericolelor actuale. Prin urmare,
nimeni nu poate greși dacă afirmă că puterea militară persistă, iar problema de căpătâi cu care
se confruntă comunitatea internațională actuală în această privință este reprezentată de
terorism.
Dimensiunea politică a securității vizează două aspecte, pe de o parte relația dintre stat
și cetățenii săi, iar de cealaltă parte modul în care relaționează statul în mediul internațional.
Primul aspect prezintă un paradox de fapt, și anume faptul că deși statul a fost creat pentru a
îmbunătăți starea de securitate a cetățenilor săi, în același timp el poate constitui și o
amenințare la adresa securității indivizilor. Astfel, trebuie găsit un echilibru, deoarece
măsurile coercitive excesive specifi ce regimurilor totalitare nu se mai justifică în contextul
menținerii securității drepturilor fundamentale ale individului. Securitatea individuală poate fi
amenințată totodată de deficitul de autoritate care poate genera, într -un final, chiar conflicte
armate. Al doilea aspect tratează considerentul că securitatea națională, în prezent, depinde
îndisolubil de starea de securitate la nivel internațional.

12
Din punct de vedere economic, securitatea este identificată cu „accesul la resursele și
infrastructurile de bază necesare pentru asigurarea unui nivel acceptabil de prosperitate și
putere a cetățeanului și a statului respectiv” .11 Esența dimensiunii trebuie privită și prin
prisma literaturii marxi ste și neomarxiste, care pun conflictele internaționale, în primul rând,
pe seama factorului economic. Tendința este ca, în prezent, o analiză la prima vedere a celor
mai importante amenințări la adresa securității naționale, acelea de factura terorismului să fie
plasate pe locurile fruntașe, datorită probabilității mai reduse de producere dar a impactului
major. Totuși, consider că realitatea în care trăim ar trebui să ne conducă spre a menționa
pericolele în plan economic printre primele locuri, întrucât adâncirea diferenței dintre bogații
și săracii lumii, dar și expansiunea sărăciei sunt potențiale cauze pentru conflictele ce pot
surveni. Securitatea economică poate fi abordată și din perspectiva fundamentului economic
al puterii militare, sens în care s -a constatat că puterea economică este “fungibilă”, se poate
transforma, practice, în orice fel de valoare economică.
Dimensiunea socială a securității marchează faptul că individul ar trebui să fie
principalul subiect în cadrul oricărei a nalize asupra securității, aceasta fiind, așadar, în
legătură cu ideea de securitate umană. Astfel, statul poate fi catalogat drept mijloc pentru
asigurarea securității individului și nu drept scop în sine. Obiectul de referință al acestui tip de
securitate îl po ate constitui o colectivitate, însă nu una statală, mizându -se astfel pe ideea de
protejare a identității colective. Riscurile de factură socială la adresa securității sunt
exemplificate prin migrație, degradarea mediului educațional, dar și de forța națio nalismului.
Abordând securitatea prin coordonata sa culturală, ea ar semnifica „prevenirea poluării
mediului cultural cu elemente de subcultură sau intruziune culturală” .12 Este certă influența pe
care globalizarea ca fenomen o exercită asupra cul turii unui anumit grup sau stat, sens în care
se poate remarca faptul că ne îndreptăm spre o omogenizare culturală după modelul oferit de
Occident. Există o serie de conflicte atât pe plan național, cât și internațional care sunt
fundamentate pe aspecte de ordin etnic, religios, sau bazate pe identitate, zona Africii fiind
recunoscută pentru astfel de diferende.
Nu în ultimul rând, dimensiunea ecologică a securității presupune acceptarea faptului că
există probleme de securitate chiar de natură ec ologică. Există trei moduri în care problemele
de mediu pot fi subsumate noțiunii de securitate: problemele de mediu cauzate de război
(armă nuclară – dezbatere purtată la începutul anilor 80, când se considera că și un război

11 BUȚĂ, Viorel; Emil ION; Mihai Stefan DINU (coord.), Religie și securitate în Europa secolului XXI – Glosar de
termeni, Editura Universității de Apărare „Carol I”, București, 2007, pag. 115
12BIDU, Ioan; Cristian TRONCOTĂ, Coordonate de securitate , Editura ANI, București, 2005, pag. 13

13
nuclear pe scară redusă ar fi putut crea un dezastru climatic și ecologic); problemele de mediu
pot fi cauza unui război al resurselor; problemele de mediu pot constitui ele însele amenințări
directe la adresa securității afectând baza fizică a statelor. Astfel, dimensiunea ecologică
trebuie conexată cu celelalte laturi ale securității, iar amenințările ecologice constituie un
exemplu pentru caracterul transnațional al riscurilor ce afecteaza omenirea astăzi: poluarea,
încălzirea climei, epuizarea resurselor naturale, distrugerea pădur ilor.
Așa cum am evidențiat în rândurile anterioare, arhitectura complexă a securității ca
fenomen presupune abordări dintre cele mai diverse, iar aceste abordări se reflectă inclusiv în
teoriile pe care relațiile internaționale le oferă spre ana liză.
Teoria realistă care a dominat perioada Războiului Rece și care, în mod normal, în
contextul dezvoltării cooperării internaționale, ar fi trebuit eradicată, continuă să existe prin
intermediul reminiscențelor sale promovate de către neoreal ism, ceea ce reprezintă o versiune
revizuită a realismului. Sfârșitul Războiului Rece nu i -a determinat pe neorealiști să aibă o
percepție modificată asupra securității, care consideră în continuare că statele sunt într -o
constantă confruntare și că intere sul național primează, astfel că relațiile de colaborare dintre
ele ca subiecte de drept internațional capâtâ o tentă temporară și relativă, pentru ca securitatea
internă să nu le fie periclitată. Conform acestui curent, se menține la nivel internațional s tarea
de anarhie și forma de colaborare pe calea organizațiilor internaționale ocupă un loc subsidiar.
În cadrul aceleiași teorii, John Baylis face o disctincție însă de nuanță între două categorii de
adepți. Astfel, el vorbește despre neorealiștii pesimi ști, care consideră că motivele pentru care
cooperarea este dificilă sunt riscul de a fi înșelat și preocuparea pentru câștiguri relative,și
neorealiștii optimiști, în opinia cărora cooperarea nu doar că este posibilă ci ar putea avea un
rol important în m enținerea securității unui stat .13
La polul opus se află neoliberalismul, care remarcă importanța celorlalți actori pe scena
internațională, respectiv organizațiile internaționale, care au rolul de a diminua expansiunea
stării de anar hie pe plan g lobal și, implicit, de a preveni izbucnirea de noi conflicte care să se
încadreze în categoria războaielor. Neoliberaliștii pun accent mai pronunțat pe rolul
instituțiilor în contribuția pe care o au la realizarea securității internaționale și, în contrast cu
opinia neorealiștilor, stabilesc că statele au nevoi și interese comune astfel că pot coopera,
importante fiind pentru ele câștigurile absolute și nu cele relative.
O altă teorie internațională relevantă pentru acest domeniu este constructivismul social,
prilej cu care reprezentativă este poziția reprezentanților Școlii de la Copenhaga, care scoate

13BAYLIS, John, International and global security in the post -cold war era in The Globalization of World Politics,
ed. by John BAYLIS and Steven SMITH, third edition, Oxford Universiy Press, New York, 2005, pp 497 -498

14
în evidență aspectele sociale ale securității și identitatea independe ntă, respectiv integritatea
funcțională a statelor. Bine cunoscuta Școală își are originile în lucrarea teoreticianului
relațiilor internaționale Barry Buzan, Popoarele, Statele și Frica:Problema Securității
Naționale în Relațiile Internaționale , publicată pentru prima dată în anul 1983. Barry Buzan
este un autor fundamental, întrucât lucrarea sa marchează cea mai pregnantă regândire a
problematicii securității, contracarând astfel definițiile clasice. Buzan, în ediția sa ulterioară
din 1991 operează cu con cepte ca „amenințări” și „vulnerabilități”, des uzitate în contextul
actua l al relaț iilor internaționale. El identifică 5 sectoare majore în care securitatea are
implicații, care se resimt și astăzi, după cum am remarcat: militar, politic, economic, societ al
și de mediu .14 Valoroasă este și delimitarea pe care o face Buzan între „individ” , „state” și
„sistem internațional” ca și obiecte de referință într -o analiză de securitate. Acesta este și
motivul pentru care un comentator, Ken Booth, scria în 1991 desp re volum: „… rãmâne cea
mai completă și complexă analiză teoretică a conceptului de securitate în literatura relațiilor
internaționale până astăzi și, de la publicarea ei, noi, ceilalți, îi scriem în continuare notele de
subsol“ .15
Preluând o pa rte din percepția teoriei anterioare, se remarcă și teoria critică. Studiile de
securitate care o susțin arată că securitatea își modifică orientarea dinspre stat înspre individ,
deoarece statele pot fi privite ca și contribuții în crearea unor probleme, n icidecum ca și
soluții pentru acestea. Adepții acestei teorii merg pe premisa că securitatea trebuie înțelesă pe
baza emancipării, care reprezintă eliberarea indivizilor și a grupurilor de indivizi de toate
tipurile de constrângere.
Abordarea pe care o redă teoria feministă evidențiază aspectele care fac diferențe pe
bază de gen. Teoria și practica în domeniul securității au fost tratate din perspectivă
masculină, dar o opinie feminină asupra problematicii ar duce la valorificarea studiului
secur ității și la implementarea unor sentimente pacifiste în relațiile dintre ind ivizi. În strâ nsă
conexiune cu acest curent, Steve Smith susține că, deși există 4 tipuri de teorii feministe în
relațiile internați onale, ideea fundamentală comun ă se bazează pe f aptul că relațiile
internaționale sunt puternic afectate de gen în consecințele lor, cât și în formele de identificare
și subiectivități pe care leconstituie și totuși disciplina nu vede faptul că este afectată de gen .16
Nu în ultimul rând, viziun ea remarcată la studiile de securitate postmoderniste relevă
cel mai bine modul în care a culminat această dezvoltare a conceptului de securitate. Este de

14http://revista.ispri.ro/wp -content/uploads/2012/12/5 -15-Dan-Dungaciu.pdf
15Tim Bird, Stuart Croft, The Copenhagen School and European Security, working paper, University of
Birmingham, 2001
16S. Smith, op. cit, pag. 8

15
interes modul în care s -a trecut de la stat ca factor de referință la actorii non -statali. Acești
actori sunt reprezentați, alături de indivizi, de către grupuri etnice, culturale, organizații
nonguvernamentale, corporații multinaționale, iar principiul promovat de doctrina
postmodernistă este cel potrivit căruia trebuie prioritizată securitatea indivizil or în detrimentul
celei statale. Practic, această teorie se află în relație invers proporțională cu prima concepție la
care am făcut referire, aceea a realiștilor și se realizează trecerea de la o mentalitate mediocră,
bazată pe hiperbolizarea puterii fiec ărui stat la una deschisă, corespunzătoare comunității
internaționale, în care normele de cooperare au cunoscut o evoluție și au contribuit la
menținerea păcii, a echilibrului pe toate palierele interne și internaționale.

1.2.LEGISLAȚIA CARE REGLEMENTEAZĂ PROBLEMATICA
SECURITĂȚII NAȚIONALE
Tratând strictu senso legislația care reglementea ză statul român, referirea mea s -ar
limita la Legea 51/1991 privind securitatea națională, cu actualizările de rigoare. Totuși, dată
fiind multitudi nea aspectelor sociale pe care le înglobeayă securitatea naâională în zilele
noastre, pentru analiza care urmea ză în această lucrare, consider imperios necesar a indica și
celelalte acte normative care ating, tangențial, problematica mediului de securitate . Deoarece
actul fundamental care pune ba zele securității naționale nu poate fi privit izolat, ci doar în
conexiune cu celelalte norme în materie : legislația penală, cu cele 2 Coduri care fac obiectul
unor dezbateri tot mai ample, legislația specială precum Legea 535/2004 privind prevenirea și
combaterea terorismului – întrucât terorismul repre zintă o amenințare cu un impact deosebit,
însă conexate la terorism se pot săvârși o serie de infracțiuni . Este de specificat că Legea nr.
51 din 29 iulie 1991 revizuită face parte din cadrul legal de funcționare al principalelor
servicii de informații din România: Serviciul Român de Informații. și Serviciul de Informații
Externe. Iar mai presus de acestea se află Constituția, actul ce stă la baza poporului român . La
o analiză aprofundată, există o multitudine de norme conexate securită ții naționale, însă cele
amintite sunt cele mai impoartante și cele cu privire la care au existat controverse med iatice
de dată relativ recentă.
În Legea 51/1991 este definit conceptul de “securitate na țională ”, așa cum a fost
evidențiat în rândurile anterioare. Enumerarea din articolul trei constituie reflec ții ale
acțiunilor ce se pot încadra în categoria amenin țărilor la adresa securității naționale, ea
neavînd titlu exhaustiv, ci exemplificativ. Același act normativ dispune organele statale cu
atribuții privind securitatea națională, dar și modul în care se realizează activitatea de
informații. În dispozi ții pot fi regăsiți și factorii decizionali, beneficiarii produselor

16
informaț ionale destinate a preveni și a contracara amenințările ce pot destabiliza echilibrul
statal.
În contextul aderării Româ niei la structurile europene, întreaga legislație ar trebui
adaptată, aliniată la standardele impuse de organismele supranaționale, proces care a fost deja
inițiat. În acest demers, o să reliefez și legătura dintre actele amintite și planul securitar.
Astfel, Codul Penal cuprinde, în Titlul X d in Partea sa Specială, “Infracțiunile contra
securității naâionale”, iar acest titlu cuprinde mențíunea potrivit căreia s-a renunțat la expresia
“siguranță națională” în favoarea celei actuale, pentru a urma coordonatele trasate de textele
constituționale. Codul de Procedură penală vizează cadrul procesual de desfășurare al unui
litigiu de natură penală, etapizat și după o serie de principii bine definite. Un sistem judiciar
ineficient sau un proces desfășurat haotic conduce spre slăbirea încrederii cetățen ilor în
autorități, ceea ce constituie o disfuncție sistemică cu șanse palpabile de a se converti în
amenințare. De aceea, modificările privind normele juridice din Codul de Procedură Penală
trebuie efectuate de specialiști care cunosc cât de strâns este liantul dintre sistemul judiciar al
unui stat și securitatea acestuia. Mai presus de aceste legi stă cheia de boltă, Constituția
României, care trasează o serie de reguli cu caracter de principii generale. Dincolo de faptul
că stabilește modul de funcționare și competența autorită ților publice, legea fundamentală
face referiri directe la conceptul de securitate națională. Cu titlu de exemplu, articolul 31 care
reglementează dreptul la informație prevede că “dreptul la informație nu trebuie să
preju dicieze măsurile de protecție a tinerilor sau securitatea națională ”17. Același text legașl
indică atribuțiile securitare ale Consiliului Suprem de Apărare a Țării, care îndeplinește
misiunea de coordonator unitar a l activităților care vizează apărarea țării și securitatea
acesteia. În strânsă legătură cu Constituția statului român, în analiza mediatică se impune spre
abordare problematica deciziilor Curții Constituționale, organ abilitat cu soluționarea
excepțiilor de neconstituționalitate ridi cate de anumite aspecte juridice, cele care privesc
tematica în speță făcând obiectul deciziilor Curții în mod frecvent în ultima perioadă.
Un ochi abil, la o trecere rapidă prin conținutul acestui ansamblu de acte normative, ar
concluziona că nu ducem lipsă de legi privind securitatea nsațională. Cu siguranță concluzia
este una reală, însă problema care se pune privește particularitățile legislaâiei românești
privind securitatea națională. Aceasta, deși este, cel mai probabil, arhisuficientă, are un
caracter deficitar , neadaptat la realitățile cotidiene geopolitice și geostrategice. De ce? Din
mai multe perspective. În primul râ nd, este vorba de lipsa de uniformitate, despre faptul că am

17 http://www.art -emis.ro/analize/4768 -perticularitatile -legislatiei -romanesti -privind -securitatea –
nationala.html

17
fost dintotdeauna adepții importurilor, a i teoriei formelor fără fond. Spre exemplu, la nivel
terminologic, deși Legea 51/1991 încadrează toate per icolele la adresa securității în capitolul
“amenințări”, Strategia Națională de Apărare a Țării în perioada 2015 -2019 încă face clasica
distincție înt re vulnerabilități, riscuri, amenințări, diferența fiind de nuanță. Din analiza mai
multor texte ale unor documente în care sunt menționate termeni, expresii și concepte
privitoare la termenul de securitate și sistemul de securitate națională, rezultă, de asemenea,
că utilizarea conceptului de “securitate” cu acelaí sens c a și cel de “siguranță” este generator
de confuz ii și de interpretări. Aceeași controversă devine aplicabilă și în ceea ce privește
“sistemul de apărare națională ” versus ”sistemul de securitate națională ”. Se impune, din acest
punct de vedere, adoptarea unei terminologii unitare și o redefinire conceptuală astfel încât să
fie menținută legătura de la parte la întreg care există între anumite expresii juridice.
Demersul de reevaluare și completare în ceea ce privește anumite definiții căzute în
desuetudine trebuie raportat la contextul integrării euro -atlantice și europen e, la cel al
relațiilor internaționale și cooperării. În ceea ce privește posibilitatea înlocuirii unor termeni
deja consacrați, aceasta se poate realiza mai întâi prin modificarea „Doctrinei informațiilor
pentru securitate națională", aprobată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, după care pot fi
utilizați în textele de legi propuse spre adoptare sau modificare.18Astfel, se vorbește în
doctrină despre necesitatea stringentă a înființării unui organism cu atribuția principală de
standardizare terminologică. Acest organism național care să aplice procedurile necesare ar fi,
în fapt, o agenție nou creată sau implementarea unor atribuții suplimentare unui organism deja
existent. Din acest punct de vedere, o colaborare la nivelul autorităților din domeniul
securității naționale cu instituții din mediul academic ar fi un nou pas înainte pentru
elaborarea unor Standarde Națion ale de Securitate .
Pentru că a fost evidențiată deja importanța sistemului judiciar, este de la sine înțeles că
legislația care reglementează modul în care sunt organizate instanțele și ceilalți actori pe scena
procesuală trebuie să fie solidă și să respecte principii bine definite de acte cu forță juridică
superioară, spre exemplu independența instanșelor, inamovibilitatea judecătorilor, criteriile de
imparțialitate ale magistraților și lipsa ingerințelor din partea factorilor politici. Unele
dispoziții ale legii în discuție, Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, au
fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională României , altele făcând
obiectul unor modificări care sunt pe masa negocierilor la m omentul actual.

18 http://www.art -emis.ro/analize/4768 -perticularitatile -legislatiei -romanesti -privind -securitatea –
nationala.html

18
Specialiștii în domeniu, respectiv persoane ca membri ai Comisiei speciale pentru
modificarea legilor siguranței naționale, dar și cei care au îndeplinit funcția de consilieri
prezidențiali pe probleme de securitate națională, nefiind, deci, străini de aspectele de interes
din această zonă, concluzionează că este, într -adevăr, nevoie de o actualizare a legislației .
Împrospătarea aferentă ar trebui să aibă ca finalitate o gestionare eficientă a riscurilor de
securitate ale României de către instituțiile ce fac parte din sistemul de securitate națională ,
fiind necesară implicarea acestor structuri, inițiativa lor putând fi materializată prin propuneri
de modificări legislative.19
Astfel, procesul de modernizare a legislației ar trebui să fie focusat pe contracararea
spionajului, a atacurilor cibernetice, a posibilelor agresiuni armate ce au în vizor țara, dar mai
ales pe prevenirea unor astfel de amenințări, deoarece actul de preve nție este apanajul
serviciilor de informații și principala armă împotriva riscurilor. Guvernarea sistemului
securității naționale de legi care datea ză din 1990 -1991 și care nu au făcut obiectul unor
adaptări relevante nu este, cu siguranță, o soluție. Iar pentru acest mult dorit cadru legislativ
modern este nevoie de antrenarea multor eforturi societale, in care să nu fie excluse chiar
dezbaterile publice la care să participe experți și membri ai societății civile.

2. PREZENTAREA ÎN MASS -MEDIA A EVOLUȚIILOR LEGISLATIVE.
ERORILE COGNITIVE DE INFLUENȚARE A SOCIETĂȚII CIVILE

2.1.ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND ERORILE COGNITIVE
Deși legislația privind securitatea națională și modificările acesteia constituie un subiect
care ar trebui dezbătut în ședințele organelor abilitate, întâmplările din ultima perioadă au
demonstrat că zona mass media do rește să dețină monopolul inclusiv pe aceste aspecte. Ceea
ce, în mod normal, nu constituie un factor negativ, deoarece face parte din informarea
cetățenilor, liberul acces al acestora la informația publică reprezentând un drept ce nu poate
suporta restricții, îngrădiri. Limita între informar e și dezinformare este extrem de fină, având
în vedere gradul de cultură de securitate al populației de rând și cunoașterea efectivă a
dispo zițiilor legale. Astfel, mod ul în care informația este cosmetizată pentru a fi diseminată
ulterior devine un aspect esențial al procesului de reflectare mediatică. De aceea, societatea
este predispusă la un ansamblu de judecăți eronate, întrucât natura umană este pretabilă la

19 https://www.rfi.ro/politica -102855 -ce-ar-trebui -sa-presupuna -improspatarea -legislatiei -domeniul -securitatii –
nationale

19
vulnerabilități în raționament. De aici și legătura cu erorile/biasurile cognitive, care dau
naștere la un impact major asupra minții umane declanșat de diverse fenomene sociale,
evoluțiile și modificările actelor normative în domeniu fiind unul dintre ace stea.
Cu aceste deficiențe de gîndire se confruntă analiștii de informații , în procesul de
elaborare a p rooduselor informaționale. Astfel, chiar și creierul persoanelor care exercită
această profesie este supus tendințelor de simplificare a proc esării informațiilor. În acest sens,
el poate fi afectat de o serie de limitări, printre care incapacitatea de a identifica tentativele de
dezinformare. Este facil pentru mintea umană ca, î n vederea efectuării de prognoze asupra
evoluției unei situații ope rative, să inducă concluzii neconforme realității în baza unor
informații neverificate.20
Teoria biasurilor cognitive poate fi înțeleasă dacă se pleacă de la percepția clasică
referitoare la alegeri în viață: a decide rațional, obiectiv sau a fi dominat de factorul afectiv,
emoțional. Așadar, minte sau inimă. Paradoxal, lucrurile nu pot fi strict compartimentate , unul
dintre factori fiind m ai persistent, motiv pentru care atitudinea umană poate antrena judecăți
de valoare false. În mod inconștient, gândirea umană poate fi influențată de o serie de cauze
fapt ce declanșează , potrivit specialiștilor în psihologie, această schemă a erorilor cognitive.
De aceea este total reală afirmația lui Daniel Khaneman, cel care a consacrat termenul de bias
cognitiv pentru sfera economiei, psiholog și economist, laureat al Premiului Nobel, specialist
în psihologia judecății și a luării deciziilor, conform căreia “Nu ne g ândim cum gândim că noi
gândim ”, ci suntem victimele iluziilor optice mentale alimentate de spa țiul public, în special
zona mass -media.21
Și pentru că trăim într -o eră a volumului mare de date care ne sunt administrate de surse
al căror grad de credibilitate este din ce în ce mai indoielnic , modul în care social media
prezintă legislația securității naționale poate fi un prilej de dezinformare a cetățenilor care nu
sunt specialiști în domeniu. Dezinformarea poate conduce la manipulare, de sorginte diferită:
politică, economică. Pericolul manipulării în privința caracterului fals al unelor știri, sau în
exagerarea anumit or consecințe se aplică diferit aspra segmentelor de populație, în funcție de
nivelul de educație, competențele digitale, expunerea la diferite tipuri și medii de informație.
Reușita demersurilor de a dezinforma este indisolubil legat ă de anumite tipuri de biasuri
cognitive. Amploarea fenomenului știrilor îndoielnice au determinat specialiștii să trateze cu
interes acest fenomen. Este cazul a doi cercetători de la Unitatea din Inidiana, Giovanni Luca

20 I. Nițu, Ghidul Analistului de Intelligence , Editura Academiei de Informații “Mihai Viteazu l”, Bu curești, 2011
21 https://destepti.ro/biasul -cognitiv -cum -ne-limiteaza -gandirea -si-cum -ne-influenteaza -in-luarea -deciziilor

20
Ciampaglia și Filippo Menczer , care au identificat trei grupe de scurtături de
raționament .22 Prima categorie se referă la tendința individuală de a judeca o carte după
copertă, în speță o știre după titlu. Astfel, oamenii preferă știri care să le confirme
prejudecățile, fără a le citi în mod necesar conținutul sau a verifica proveniența acestora. Cea
de a doua grupă vizează modul în care indiviz ii sunt influențați de grupul din care fac parte,
de aici și ideea spiriitului de turmă. Specialiștii de mai sus au conchis că pot determina
preferințele politice și nu numai ale utilizatorilor de pe platformele sociale în funcție de
opiniile celor din listele de prieteni. Ultima categorie de erori care fac indivizii în multe
situații să creadă ce vor în detrimentul a ceea ce trebuie se referă la algoritmi. Motoarele de
căutare utilizează astfel de algoritmi în baza cărora să filtreze informațiile de o anumită
categorie pent ru fiecare utilizator, în funcție de preferințele determinate de căutările
anterioare. Toate aceste trei categorii au, în mod particular, o multitudine de erori cognitive,
cu diverse denumiri, dintre care am ales să le exemplific pe cele care î și găsesc ap licabilitatea
în privința temeticii aboordate de această lucrare.
Conceptul de „eroare cognitivă” a fost introdus în anii ‘70 de către psihologii Amos
Tversky și Daniel Kahneman și definește tendința umană de a trage concluzii incorecte în
anumi te situații, proces bazat cu precădere de factori cognitivi, și nu pe evident și rațional. Ea
reprezintă forma unei „scurtături cognitive” ce conduce la erori sistematice de logică, estimări
și evaluări eronate.23

2.2. PERCEPȚIA FENOMENULUI “FAKE NEWS” ÎN RÂNDUL CETĂȚENILOR
DIN CADRUL UNIUNII EUROPENE. RECUNOAȘTEREA UNEI ȘTIRI FALSE .
Percepția fenomenului “Fake news”
Fenomenul ”fake news” nu este unul nou. A fost folosit din cele mai vechi timpuri
pentru a cre ea haos și neîncredere, pentru a submina adversarii. Ceea ce diferă în prezent ,
este tehnologia care aduce cea mai mare schimbare de la inventarea tiparului până în prezent.
Fluxul știrilor false își face prezența în viața de zi cu zi a cetățenilor din c adrul UE,
într-un mod mai mult sa mai puțin evident, indiferent prin intermediul căror surse apar
acestea.

22 http://blacusens.ro/2018/06/erori -cognitive -care -ne-predispun -la-manipulare/
23Ignătescu, Marius, Erorile Cognitive, Descopera.org, 12.06.2010

21
De cele mai multe ori știrile false au ca scop influențarea populației cu privire la viața
politică , economie , religie și sunt furnizate în mod sistematic prin intermediul televiziunilor,
radio -ului, ziarelor/revistelor, mediului online etc.
În anumite situații, știrile false inundă mediul online fie în interes material, fie pentru
creșterea popularității anumitor pagini web, conținând fapte inventate ce țin de ”scandalos”,
”senzațional”.
Prin intermdiul știrilor false se po t compromite/promova firme, companii, persoane cu
poziții înalte în societate , de altfel uneori se încearcă răspândirea panicii în rândul populației
ori, tot prin manipulare (dezinformare) pot izbucni revolte, războaie civile, proteste, iar lista
de exemp le ar putea continua, de aceea încă o data poate fi subliniat că acest tip de știri au un
impact major în democrația statelor member UE..
Totodată, disonanța dintre conținutul știrilor (cele false vs. știrile care informează
populația relativ co rect) crează de foarte multe ori confuzie și împarte în două tabere opinia
publică.
Ponderea știrilor false are o oarecare legătură cu independența media din statele
membre UE dar și cu gradul de corupție din țările respective (pentru fiecare st at în parte) și
țintesc în funcție de scopul urmărit pentru care au fost create, fie anumite sectoare din rândul
populației, fie întreagă populație .
Percepția cetățenilor asupra conceptului ”fake news” diferă în funcție de anumiți factori
precu m: vârstă , sex, gradul de educație etc. Totuși riscul de a fi infestat cu informații eronate
este iminent în rândul tuturor cetățenilor, de aceea consider că este foarte important că aceștia
din urmă să poate fi capabili să identifice cu ușurință o știre falsă.
Îmbucurător este faptul că scepticismul din rândul popoarelor europene este destul de
ridicat, iar cele mai multe persoane se consideră încrezătoare în a identifica știri false,
excepție făcând (conform barometrului) statele după cum urm ează : Ungaria,Bulgaria,Belgia
și Portugalia.
Un studiu recent desfășurat sub coordonarea Comisiei Europene dezvăluie că, în
proporție de 85%, populația Europei crede despre ”fake news” că acestea reprezintă o
problemă gravă în fiecare stat memb ru UE, iar cei mai mulți consideră că, în stoparea acestui
fenomen de dezinformare , cea mai mare implicare ar trebui să o aibă jurnaliștii, autoritățile
naționale, ba chiar însuși cetățenii.24

24 http/ec.europa.eu/commfrontoffice/publicopinion

22
Știrile false se răspândesc într -un mod rapid , mai ales în mediul online ,datorită
faptului că utilizatorii facilitează acest lucru, distribuind (share) în mod frecvent știri sau fapte
cu caracter fals , inoculând o anumită idee în rândul unei întregi națiuni .
Trei pătrimi de cetățeni din șapt e țări, inclusiv România, susțin că pot identifica ”fake
news”.
Cercetarea (Eurobarometer) publicat ă în Noiembrie 2016 arată cum cetățenii europeni
pun la îndoială independența mediului online, iar nivelul de încredere în media devine din ce
în ce mai mic. În iunie 2017, Parlamentul European adopta o rezoluție chemând Comisia
Europeană să analizeze în profunzime situația curentă și cadrul legal în legătură cu fake news
și să verifice posibilitatea unei intervenții legislative pentru a limita dise minarea acestui
conținut fake. Comisia a confirmat că este o prioritate și a inclus această inițiativă în
Programul 2018. Astfel rezultatele grupurilor de experți și consultărilor publice au fost
prezentate în primăvara anului 2018.25
Studiul acoperă următoarele arii:
• Nivelul de încredere în știri și informații accesate prin diferite canale;
• Percepția oamenilor cu privire la cât de des întâlnesc informații false sau înșelătoare;
• Încrederea publică în identificarea informați ilor false;
• Opinia oamenilor asupra problemei, atât în țara lor cât și pentru democrație în general;
• Opinii cu privire la care instituțiile și actorii media pot stopa știrile false.
Studiul a fost dezvoltat în 28 de state member în Februarie 2018. Au participat un total
de 26.576 respondenți din diferite grupuri demografice și sociale.
Acest studiu ne arată că doar un mic număr de respondenți cred că media națională
prezintă informații corecte, fără presiune politică sau comercială. Este indicat și un grad de
neîncredere în media. Doar o mică parte din respondenți arată o „incredere totală” în sursele
deschise, marea majoritate a respondenților „tind să aibă incredere” în sursele de media
tradițională: radio, televiziune, ziare sau reviste. „Increderea scazuta” apare în cazul surselor
online:
• Radio (70%)
• Televiziune (66%)
• Presă sc risă ((63%)
• Online – ziare / reviste (47%)
• Online – social/ platforme (26%)

25 http/ec.europa.eu/commfrontoffice/publicopinion

23
În România, doar 9% dintre locuitori au încredere pe deplin în presă scrisă și 35% spun
că au tendința să aibă încredere în presă scrisă. Această reprezintă a patra ce a mai scăzută
valoare la nivelul UE.
Întrebați despre știrile online, două treimi din respondenți, au mărturisit că găsesc
aceste știri false cel puțin odată pe săptămâna, 37% le conferă acest caracter aproape zilnic și
31% spun că se întâmplă c el puțin odată pe săptămână. Cei mai mulți o văd atât că o problemă
națională (85%) cât și o probleme pentru democrație în general (83%).26
Mass -media se bucură de cea mai mare încredere în state precum Danemarca,
Luxemburg, Belgia, Olanda, Irlan da, la polul opus aflându -se Cipru, Bulgaria, România,
Malta, Grecia, Italia și Ungaria.
O dată cu dezvoltarea infrastucturii și cu îmbunătățirea tehnologiei destinate publicului
larg (sfârșitul secolului XX –inceputul secolului XI), accesul la informații prin intermediul
dispozitivelor electronice conectate la internet (laptop, smart -phone, tablete etc) a devenit o
normalitate mai ales în rândul tinerilor care au mare afinitate către acest domeniu.
La prima vedere se poate afirma că a cest lucru ajută la răspândirea informațiilor eronate
și că reprezintă un major dezavantaj, însă potrivit studiilor tot acești tineri sunt mai capabili în
a identifica știrile false care circulă prin intermediul internetului , față de persoanele în vârstă
care recurg la metode clasice în a se informa (ziare, reviste, tv, radio).
În altă ordine de idei, aduc în discuție faptul că un factor important în identificarea
știrilor false îl reprezintă nivelul de educație la care se află cetățenii UE, s ituație în care
persoanele cu un nivel mare de educație sunt considerabil mai abile în a deosebi informațiile
corecte de cele eronate .
De asemenea, în această categorie se încadrează și persoanele care frecventează în mod
constant mediul online , prin acest lucru căpătând experiență necesară identificării ”fake
news”.
Cert este faptul că televizunea, în general, se bucură de cea mai mare popularitate
(conform barometrului), la aceasta având acces toate categoriile de personae sus -menți onate ,
ceea ce reprezintă o vulnerabilitate majoră cu privire la răspândirea știrilor false.
Deși nu la fel de popular că televiziunea, radio -ul câștigă la capitolul încredere în rândul
tuturor statelor membre ale UE, acest lucru reprezentând o altă vulnerabilitate, fapt ce poate
amplifica fenomenul de manipulare a maselor prin intermediul ”fake news”.

26 http/ec.europa.eu/commfrontoffice/publicopinion

24
2.2.ABILITATEA DE PERCEPȚIE ÎN RECUNOAȘTEREA ȘTIRILOR FALSE
Cei mai mulț i reponden ți sunt siguri că pot identifica ș tirile false.

Mai mult de două trimi dintre europeni (71%) sunt cel pu țin ”oarecum siguri” că sunt
capabili în a identifica știri sau informaț ii care nu refle ctă realitatea sau sunt false (știri false).
Totuș i, numai 15% spun că sunt foarte siguri. În plus, 21% sus țin că nu sunt foarte siguri, iar
5% că nu sunt siguri deloc.
La întrebarea “cât eș ti de sigur sau nu că poți identifica știri sau informaț ii care nu
reflectă r ealitatea sau sunt chiar fals e”, un studiu recent27 a generat următoarele rezultate.
În fiecare ț ară, ma i mult de jumătate din repondenți sunt cel puț in oa recum siguri că pot
identifica ș tirile false. Acest lucru se aplică la mai mult d e trei sferturi dintre repondenți în 7
țări. Danemarca (87% ), Irlanda (84%), Finlanda, Croaț ia (ambele 82%), Româ nia, Regatul
Unit (ambele 79%) ș i Cipru (78%).
Reponden ții sunt cel puțin siguri în a identifica ș tirile f alse în Spania (55% sunt cel
puțin oarecum siguri), Portugalia (56%), Bulgaria, Ungaria (ambele 57%) iar Belgia (59%).
Analiza socio -demografică subliniază următoarele:
• Bărbaț ii sunt mult mai siguri de cât femeile că pot indentifica știrile false? 74% ș i 67%
respectiv sunt foarte sau oarecum siguri.
• Repondenții mai în vârstă sunt mai puțin siguri în ceea ce priveș te abilitatea lor de a
identifica ș tirile false: 63% dintre cei cu vârsta de 55 de ani sau peste sunt siguri,
comparativ cu 72%-78% din grupele de repondenț i mai ăn vârstă.
• Siguranța în ceea ce privește identificarea știrilor false e puț in mai ridicată în rândul
salar iaților 76% respectiv repondenț ilor care sunt liberi profesioniș ti (75%) decât în
rândul muncitorilor (70%) și celor care nu lucrează (66%).
• Cei care folosesc reț ele sociale online în mod regu lat tind să f ie mult mai siguri 76%
în comparaț ie cu 63% dint re cei care folosesc reț elele sociale pu țin sau deloc.
• Repondenții care au întâlnit ș tiri false în mod frecvent s unt mai siguri în ceea ce
priveș te identificarea acestora: 7 9% dintre aceia care întâlnesc știr ile false în fiecare zi
sau aproape în fiecar e zi sunt siguri, în comparaț ie cu 55 % dintre aceia care folosesc
rețelele sociale puț in sau deloc.28

27 http/ec.europa.eu/commfrontoffice/publicopinion
28 http/ec.europa.eu/commfronto ffice/publicopinion

25
2.3.ERORILE COGNITIVE INDUSE DE PROPAGANDA LEGISLATIVĂ ÎN
MASS -MEDIA
În contextul exploziei informațion ale din ziua de astăzi, când toate publicațiile sunt în
cautare de rating/cititori, iar jurnalismul făcut de profesioniști s -a transformat, mai degrabă, în
senzaționalism făcut de oric e om cu acces la internet, cetăț eanul de rând este expus unui dublu
pericol de distorsionare a informațiilor prezentate public.
În primă fază, informația (faptele obiective, starea de fapt) este trecută prin filtrul
autorului, care nu este întotdeauna conștient de erorile ce pot apărea în gândirea sa. Apoi,
cetățeanul, consumator de mass -media, trece informațiile prin propriul său filtru, filtru format
de-a lungul anilor sub influența culturii, educației și experiențelor anterioare ale cetățeanului
în cauză, determinând un al doilea plan al erorile cognitive în înțelegerea faptelor obiective
prezentate.
Spre exemplu, în abordarea mediatică a propunerilor de modificări pentru legislația
penală, au fost identificate atât exemple pozitive, de prezentare obiectivă a fapte lor, cât și
exemple negative, de prezentare subiectivă a acestora. Cum este afectată securitatea statului
român prin prisma acestor modificări? În primul rând, așa cum sunt ele trasate, deschid calea
spre amploarea corupției. Iar corupția e un fenomen ce n u poate fi eradicat pe scena
internațională, însă a se ajunge la acest nivel în care creăm ca țară legi pe post de instrumente
pro corupție este grav din toate punctele de vedere. Corupț ia nu este prevăzută expres în
Legea 51/1991 privind securitatea naț ională a României la capitolul Amenințări , dar ea poate
fi dedusă implicit prin faptul că afectează atributele fundamentale ale statului și îl
vulnerabilizează. Corupția nu este însă un fenomen izolat, ci vine la pachet cu alte disfuncții
sistemice care fac posibile demersuri ca aceste propuneri de modificări legislative
nefundamentate, chiar iraționale: lipsa unei reale cooperări interinstituționale în care să
primeze nevoile sociale și nu interesul particular și incapacitatea statului român de a -și
planifi ca anual dezvoltarea și de a -și trasa direcțiile clare în domeniile cheie, fără de care
societatea nu poate funcționa, iar justiția este în mod cert un astfel de domeniu.
Cu toate acestea, i mplicarea asiduă a presei pe acest subiect nu a fost una lipsită de
consecințe negative, deoarece a obligat societatea să privească lucrurile de o manieră ri gidă,
lipsită de nuanțe. Astfel, erorile cognitive ce pot să apară sunt extrem de alimentate de modul
în care sunt spuse anumite lucruri, de cuvintele util izate, de impactul creat, de publicul -țintă.
Social media nu tratează lucrurile de o manieră întâmplătoare și este necesar ca indivizii să
conștientizeze că se poate transforma într -un instrument de îndoctrinare. Deoarece, dacă
problema ar fi privită de o altă manieră, modificările ar putea fi și altfel abordate .

26
Am observat o prezentare „curată”, fără a se recurge la tertipuri care să ghideze mintea
umană spre o direcție sau alta, informația fiind oferită cât se poate de obiectiv , fără evaluări,
în special în cazul agențiilor de presă, precum AGERPRES și Mediafax.

29
Se constată în această știre30 (publicată de Mediafax) o abordare obiectivă a stării de
fapt, autoarea utilizând ghilimelele de rigoare acolo unde este cazul și evitând epitete,
etichetă ri și evaluări. Consider că în această situație, cuvântul „controversat”31 este utilizat
într-o manie ră neutră pentru a exprima ideea că modificarea acestui termen din lege a
determinat atât reacții pro, cât și contra.
De altfe l, în cadrul articolului se regăsesc explicații cu privire la diferitele modificări
propuse, cu citarea textului de lege actual ș i a celui propus, autoarea rezumându -se la
prezentarea modificărilor, fără face o analiză/evaluare a acestora, așa cum reiese din
paragrafele de mai jos:

32

29 https://www.cotidianul.ro/proiect -psd-infractiunile -comise -pentru -altul-nepedepsite/
30Ardelean, Iasmina, Ce prevede proiectul pentru modificarea codurilor penale […], Mediafax, 27.12.2017
31 Potrivit DEX, controversat = care formează obiectul unei controverse; controversă = a discuta, în contradictoriu, asupra unei
probleme de principiu
32 https://www.cotidianul.ro/proiect -psd-infractiunile -comise -pentru -altul-nepedepsite/

27

33

Un alt exemplu de abordare obiectivă este identificat în știrea34 publicată de Agerpres
cu privire la declarațiile Ministr ului Justiției legate de modfic ările legislative propuse. Textul
are un stil informativ, fiind exclusiv o relatare a faptelor obiective legate de subiect, fără
interpretări, evaluări sau analize, aș a cum reiese atât din titlu, cât și din conținut.

35

Pe de altă parte, mass -media națională oferă și exemple negative , în care erorile
cognitive produse sau posibile sunt sesizabile facil, cum este cazul acestui articol36 publicat

33 https://www.cotidianul.ro/proiect -psd-infractiunile -comise -pentru -altul-nepedepsite/
34Stoica, Mihai, Toader, despre proiectul de modificare a Codurilor Penale […], Agerp res, 15.05.2017
35 https://www.agerpres.ro/justitie/2017/05/15/toader -despre -proiectul -de-modificare -a-codurilor -penale -luni-cel-tarziu -marti -il-
trimitem -la-guvern -si-apoi-in-parlament -09-24-59

28
de ediția onli ne a ziarului Adevărul cu privire la declarațiile fostului premier, Dacian Cioloș,
legate de subiect.
Aici este regăsită eroarea autorității37 (tendință de a pune valoare pe opinia unei
persoane cu autoritate, chiar dacă acea persoana nu prezintă cunoștințe in domeniul
respectiv).
38
Mesajul scris de fostul premier și diseminat în spațiul public este unul pur subiectiv,
care îi instigă pe susținătorii săi să se revolte, să se exprime contra unor „infractori” pe care
nu îi nominalizează și nici nu explică motivele pentru care îi numește în acest fel.
Un alt exemplu de abordare exclusiv subiectivă este evidențiat în articolul39 publicat
de Ziare.com , unde se pot observa premisele erorii negativității40 (tendință de a da mai multă
atenție și greutate experiențelor negative, decât celor pozitive), lucru evident încă din titlu:

41

36Eremia, Radu, Ce spune Cioloș despre modificarea legislațieie penale și ce mesaj are pentru susținătorii săi, Adevărul.ro,
17.12.2017
37Ignătescu, Marius, Op. cit.
38 http://www.ziare.com/dacian -ciolos/stiri -dacian -ciolos/ciolos -daca -nu-vreti-sa-va-fie-teama -sa-mergeti -noaptea -pe-strada –
faceti -va-vocea -auzita -sunt-batalii -pentru -care-nu-avem -voie-sa-obosim -video -1493609
39Badea, Camelia, Modificarea Codurilor Penale, pe înțelesul tuturor: Kovesi explică […], Ziare.com, 14.12.2017
40Ignătescu, Marius, Op. cit.

29
42

În articol sunt enumerate modificările aduse Codurilor Penale și în continuarea fiecărei
dispoziții Procurorul Șef DNA explică cum acestea afectează calitatea investigațiilor,
argumentele fiind exclusiv negative și denigratoare. Putem observa aici, de asem enea, faptul
că persoana citată (o persoană cu studii și autoritate în domeniu, de altfel) are o gândire de
tip „catastrofal”43, fiind posibilă oexagerare a dimensiunii /gravității situației.
Un alt articol44, publicat de greatnews.ro, exemplifică efectul bandvagon45 (tendinta
de a face (sau de a crede) lucruri deoarece multi alti oameni fac (sau cred) la fel; este in
legatura cu gandirea de grup, sau comportement de “turma”). Astfel, se observă o eroare
cognit ivă des întâlnită în societate în campaniile electorale, care susține că atitudinea unui
individ este condusă spre anularea deciziei personale prin copierea deciziei unei mulțimi. Mai
exact, declarațiile publice ale Asociației Procurorilor (autoritate în d omeniu) vor induce un
efect de „turmă”, individul de rând având tendința de a copia exemplul mulțimii, adoptând o
atitudine negative cu privire la modificările Codurilor Penale .

41 http://www.ziare.com/laura -codruta -kovesi/dna/modificarea -codurilor -penale -pe-intelesul -tuturor -kovesi -explica -de-ce-e-pusa –
in-pericol -viata -cetatenilor -si-cum-vor-fi-afectate -investigatiile -1493198
42 http://www.ziare.com/laura -codruta -kovesi/dna/modificar ea-codurilor -penale -pe-intelesul -tuturor -kovesi -explica -de-ce-e-pusa –
in-pericol -viata -cetatenilor -si-cum-vor-fi-afectate -investigatiile -1493198
43Recunoașterea erororilor cognitive , Epsihologia.ro, 29.05.2015
44Dogar, Andreea, 13 exemple din viața reală pe î nțelesul oricui. Modificările Codului penal, explicate pas cu pas,
GreatNews.ro, 18.12.2017
45Ignătescu, Marius, Op. cit.

30
Modificările privind legislației penale nu au constituit unicul obiect al abordarilor
mediatice, tot în contextul tematicii legislative fiind identificare o serie de articole media
referitoare la modificarea legilor privind securitatea națională , decizii a le Curții
Constituționale în legătură cu activitatea SRI, dar și alte referiri la cadrul normativ. Registrul
în care acestea au fost prezentate opiniei publice menține inducerea tipului clasic de erori
cognitive.
Există o tendință umană de a cata loga o persoană după aparențe, o carte după copertă și
o știre după titlu. De aceea, este extrem de important ca titlul care este dat unei publicații
media să corespundă conținutului acesteia și să nu îi distorsioneye sensul, astfel încăt să
conducă la prejudecăți. În același timp, modificarea legislației în domeniul securității este
absolut necesară din motive care au fost creionate în rândurile de mai sus,însă modalitatea de
actualiyare a legislației trebuie să respecte o serie de standarde care să aibă în vedere
necesitățile populației. Deși majoritatea problemelor actuale pot fi privite prin prisma
securității naționale, totuși, este exagerat ca orice demers legislativ să fie tratat ca un risc la
adresa securității naționale . Eroarea negativității este surprinsă din nou într/un articol publicat
pe site -ul www.ziare .com .

46

Aceeași abordarea o are și site -ul www.hotnews.ro , care induce începând cu primele
rânduri ale articolului faptul că demersul de înființare a Comisiei parlamentare speciale
privind analizarea și actualizarea cadrului normativ cu incidență în domeniul securității
naționale va fi sancționat prin decizia Curții Constituționale. Folosirea cuvântului “tranșată”
în acest context trimite l a anticiparea unei abordări critice din partea Curții asupra Comisiei.

46 http://www.ziare.com/stiri/securitate/parlamentul -incepe -modificarea -legilor -securitatii -nationale -miza –
semnele -de-intrebare -si-riscurile -pentru -romania -1510148

31
47

47 https://www.hotnews.ro/stiri -politic -22424972 -soarta -comisiei -speciale -pentru -legile -securita tii-transata –
curtea -constitutionala -30-mai-pnl-contestat -nfiintarea -acestui -for.htm