Academia Națională de Informații Mihai Viteazul [630981]

Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul”
Master profesional „Analiză de Intelligence”, Grupa M7

Dinamica conceptului de securitate din punct de ved ere
cronologic

Masterand: [anonimizat]

1
Conținutul lucrării

Noțiuni teoretice privind securitatea

Școala Realismului

Școala Liberalismului

Școala de la Copenhaga

Conceptul de securitate contemporană

Concluzii

Referințe bibliografice

2
Noțiuni teoretice privind securitatea

De-a lungul istoriei secutitatea a reprezentat o preocupa re esențială a omenirii, deoarece
a fost, și este în continuare, nevoie permanentă de stabilit ate. Termenul „securitate” provine
din latinescul „securitas”, care redă atât lipsa unei p rimejdii, cât și o stare de echilibru și pace.
În limba română, acest termen a fost atestat în Hronicul lui Gheorghe Șincai, cu înțelesul de „a
fi la adăpost de orice pericol”, „a fi în siguranță”, „a avea sentimentul de încredere și liniște
datorate absenței oricărui pericol” 1.
Noțiunea de securitate este una foarte complexă, fiind incă rcată de principii puternic
inrădăcinate. Există mai multe moduri de gândire în ceea ce privește securitatea, acesta fiind
un termen destul de ambiguu, însă mai mulți autori au înce rcat definirea lui, astfel:
Walter Lippmann (1962) – O națiune este în siguranță în masura în care nu se afla în
pericolul de a trebui sa sacrifice valori esențiale, dacă dor ește să evite razboiul, și poate,
atunci când este provocată, să și le mențină obținând victoria într-un război .
Arnold Wolfers (1962) – Securitatea, în orice sens obectiv, se referă la absența
amenințărilor la adresa valorilor dobândite, iar în sens subiectiv, la absența temerii că
asemenea valori vor fi atacate.
Ian Bellany (1981) – Securitatea în sine este o relativă absență a razboiului , combinată
cu o relativ solidă convingere că niciun război care ar putea avea loc nu s-ar termina cu o
înfrangere .
Penelope Hartland-Thunberg (1982) – Securitatea națională este capacitatea unei
națiuni de a-și urmari cu succes interesele naționale, asa cum le concepe ea, oriunde în lume .
Laurence Martin (1983) – Securitatea este asigurarea bunăstarii viitoare .
Giacomo Luciani (1989) – Securitatea națională poate fi definită drept capacitatea de
a se opune agresiunii din exterior.
Colegiul Național de Apărare, Canada (1989) – Securitatea națională este menținerea
unui mod de viață acceptabil… pentru popor și compatibil cu nevoile și aspirațiile legitime
ale celorlalți. Ea include absența atacurilor armate și a coer ciției, absența subversiunii
interne și absența eroziunii valorilor politice, economice ș i sociale, care sunt esențiale pentru
calitatea vieții.

1 Aurel V. David, Sociologia națiunilor , Ed. Tempus Dacoromania Comterra, București, 2005, p. 358

3
Ole Waever (1993) – „Securitatea” poate fi concepută drept ceea ce se numește în
teoria limbajului un act de vorbire… afirmarea însăși const ituie actul… Pronunțând
„securitate”, un reprezentant al statului deplaseazaă cazul dinsp re particular spre o zonă
specifică; pretinzând un drept special de a folosi toate mijloacele necesare pentru a bloca
această evoluție.
Fiecare din definițiile, de mai sus, poate fi alocată unui a numit context istoric;
problemele de securitate modificându-se odata cu trecerea t impului. În primii ani ai secolului
al XX-lea, cel mai bun mijloc de susținere a puterii și securității naționale a fost reprezentat de
politica pronatalistă. În perioada interbelică, eugenismul social, a constituit un factor de sprijin
a securității naționale. În schimb, după anul 1945, s-a produs o modificare privind imaginea
politicii de control a populației, aceasta nu a mai reprez entat centrul securității, a fost pusă pe
seama bunăstării. Începand cu Razboiul Rece, securitatea a primit o conotație militară,
punându-se accent pe necesitățile Blocului răsăritean și a celui apusean. După 1990 și mai ales
după 11 septembrie 2001, securitatea a căpătat dimensiuni non- militare, în domeniile politic,
economic și societal.
Securitatea societală
“Securitatea societală se referă la abilitatea unei soc ietăți de a subzista în caracterul său
esențial în condiții care se află în continuă schimbare ș i în fața unor posibile sau prezente
amenințări” 2.
Securitatea politică
Dimensiunea politică a securității vizează relația dintre stat și cetățenii săi. Un regim
excesiv de autoritar poate amenința securitatea drepturi lor fundamentale ale indivizilor, în
schimb deficitul de autoritate poate reprezenta, o ameninț are la adresa cetățenilor.
Securitatea economică
Economia internațională, și modul în care aceasta interfere ază cu structura de stat a
sistemului, reprezintă unul din factorii principali care stârnesc urmările structurii anarhice.
Puterea economică a unui stat este o amenințare la adresa ri valilor săi, aceasta determinând în
mare măsură și puterea militară a unui stat. Astfel niciun stat nu va contribui la dezvoltarea
economică a adversarilor săi (ca exemplu: embargoul asupra comerțului este o modalitate de a
împiedica acest lucru; această modalitate a fost foarte răspandită în America la începutul anilor
’70).

2 Weaver, O., Buzan, B., Kelstrup, M. and Lemaitre, PIdentity, Migration and the New Security Agenda i n Europe , London :
Pinter, 1993, p. 23

4
Din cele prezentete mai sus, observam diferitele aspe cte și sensuri, pe care le-a avut
conceptul de securitate de-a lungul timpului. În urma schimb arilor care au survenit pe plan
internațional, securitatea ramanane totuși „un concept incom plet dezvoltat” 3.
Putem aborda conceptul de securitate din perspectiva celor tre i mari școli de gândire:
Școala Realismului, Școala Liberalismului și Școala de la Copenhaga.

Școala Realismului
Școala Realismului, îi are ca reprezentanți pe Hans Morg enthau, R. Aron, Neibuhr,
Kennan, John Herz, Wight, H. Kissinger.
Realismul politic, ca Școala de gandire, este curentul care a stăpânit, în secolul trecut,
teoria și practica din zona securității. Acestui curent i s-au alăturat și alte discipline, cum ar fi:
geopolitica, teoriile din sfera strategiei militare, t eoria interesului național și teoria generală a
sistemelor. Toate acestea au fost apreciate ca eleme nte esențiale în ceea ce privește înțelegerea
problemelor de securitate din timpul Războiului Rece. În e voluția acestei Școli, au apărut opinii
diferite care au dus la formarea unor curente cu teorii clas ice și neoclasice.
Principalul susținător și fondator al realismului clasic a fost Hans Morgenthau. El este
cel care a pus în drepturi analiza realistă, pe baza că reia statele au elaborat strategii de securitate
viabile.
Conform principiilor enunțate de adepții realismului, politi ca reprezintă lupta pentru
putere, iar statele urmaresc să-și realizeze interesel e prin orice mijloace pe care le au la
îndemana. Astfel statul este considerat unul dintre principal ii actori, iar scopul îl reprezintă
acapararea puterii. Adepții acestui concept consideră că m ediul internațional este anarhic, acerb
și competitiv.
Mediul anarhic și competitiv face ca, cooperarea între st ate sa fie minima. Statele „se
străduiesc să mențină un grad de independență, putând chia r să se lupte pentru autarhie” 4.
Abordarea realistă a predominat practica și studiile de relații internaționale, mai ales în
perioada incipientă a Războiului Rece și datorită apariție i armelor nucleare. Au apărut
nemulțumiri la adresa tipului de abordare teoretică a politici lor de securitate ceea ce au dus la
propunerea de noi soluții. Principala nemulțumire la adresa a bordării realiste, a fost exprimată
de John Hertz, care „s-a aplecat asupra cercului vicios în care se intra prin construirea politicilor
de securitate în baza acumulării unui stoc de arme clasice și nucleare mai mare decât al

3 Barry Buzan, Popoarele, statele și teama , Ed. Cartier, Chișinău, 2000, p. 15
4 Kenneth Waltz, Teoria politicii internaționale , Ed. Polirom, Iași, 2006, p. 150

5
adversarului”5. Astfel, crearea securității proprii avea ca rezulta t vulnerabilizarea altor state,
ceea ce a dus la o competiție între state privitoare la înarmare.
Refacerea teoriei realismului și apariția neorealismului a u făcut ca politica de securitate
promovată de acest curent sa nu devină învechită. Au fost adus e, prin lucrări efectuate de
Kenneth N. Waltz, Sfriedrich Kratochwil, Stephan Krasner , John J. Mearsheimer, noi elemente
pentru întelegerea schimbărilor produse în politica de securi tate. Un element major îl reprezintă
conteptul de politică de nivel înalt și de nivel coborât . Aceste noțiuni, conform părerilor unor
specialiști în probleme de securitate, cum ar fi Tim Bird și Stuart Croft, au avut urmări puternice
asupra politicii statelor. „Astfel, agenda politico-mil itară care a dominat politica de securitate
în cea de-a doua parte a Războiului Rece, a constituit epitom ia politicii de nivel înalt, iar cele
de pe agenda economică, socială sau de mediu au fost expedia te în domeniul politicii de nivel
coborat”6. Urmările au fost constatate în modalitatea în care au fost concepute politicile de
securitate. De exemplu, problemele de mediu sau cele economice, erau considerate de
securitate numai dacă aveau legatură directă cu dezvoltarea capacităților militare.
Neorealismul s-a dezvoltat într-un mediu internațional dominat de conflictele
geostrategice dintre marile puteri și de creșterea inte rdependenței economice dintre state, care
desființează puterea axată pe forța armelor. Triumful lui Reagan, la alegerile din 1980, asupra
democraților, a condus la o politică externă a Casei Albe î ndreptată pe conceptul de putere și
mai puțin pe premisele tradiționaliste ale lui Brzezinski sau cele moraliste ale lui Jimmy Carter,
fapt ce a dat un nou avânt realiștilor concentrați în jurul lui Kenneth Waltz. (Neo-)realismul
dezvoltă mai multe teorii care primesc o parte din ipote zele sale: realismul structural, realismul
liberal (care susține posibilitatea cooperarii între s tate, nu numai a conflictului pentru putere),
teoria regimurilor, societatea anarhică a lui Hendley Bull și realismul neoclasic a lui Barry
Buzan.
În cazul neorealismului putem vorbi, ca și în realismul cl asic, de dominarea anarhiei.
Kenneth Waltz spune că „Pentru a-și atinge obiectivele și a-și menține securitatea, unitățile
aflate în condiție de anarhie – fie că este vorba de oame ni, corporații, state sau orice altceva –
trebuie să se mizeze pe mijloace pe care ele însele le generează și pe aranjamentele pe care le
fac de unele singure” 7. Statele trebuie să se bazeze pe forțele proprii, ac ționând pe baza unui
sistem self-help, fiind nevoite să urmarească deținerea p uterii prin diverse modalități. În opinia
neorealiștilor, sistemul internațional este alcătuit din trei elemente principale, și anume:

5 Constantin Hilhor, Politica de securitate în mediul internațional cont emporan , Ed. Institutul European, Iași, 2008, p. 39
6 Tim Bird, Stuart Croft, Studii de securitate , Ed. Cavallioti, București, 2006, p.10-11
7 Kenneth Waltz, Teoria politicii internaționale , Ed. Polirom, Iași, 2007, p. 158

6
principiul ordonator (care face referire la anarhie), distri buția capabilităților și diferențierea
unităților (similitudinea funcțiilor și caracteristicilor s tatului).
Caracterul competițional și conflictual al acestei teorii, au dus la împărțirea statelor
lumii în funcție de capacitatea fiecăruia de a-și asigur a libertatea de mișcare și securitatea și în
funcție de capacitățile militare pe care le dețin.
Politica elaborată pe baza realismului a condus practica s tatelor în politica de securitate
spre modelul „jocul de sumă nulă”. În acest mod, statele car e dețineau puterea, și-au dezvoltat
strategii de securitete, axate pe coerciție și orientat e spre controlul zonal sau mondial. În
termenii relațiilor de putere, abordarea vieții internaționa le, a determinat în urma terminării
celui de-al Doilea Război Mondial, elaborarea sistemului b ipolar care s-a manifestat în
perioada Războiului Rece. Drept urmare a avut loc divizare a statelor în zone incompatibile și
inițierea unor strategii de destabilizare a adversarului, pr ecum și limitarea contactelor
interumane, a schimburilor economice, etc.
Teoria neorealistă a avut influențe până și în unele state care criticau vehement acest
curent, cum ar fi U.R.S.S.. U.R.S.S. și-a asumat și a p racticat rolul de superputere în relațiile
externe, manifestând un comportament în nota realismului clas ic. Au existat consecințe asupra
existenței sale ca stat cat și asupra politicii de se curitate.
Izbucnirea procesului de umplere a „vidului de putere” din e stul Europei, diminuarea
controlului asupra arsenalelor nucleare, deblocarea conflict elor care au condus la confruntări
armate în spațiul ex-iugoslav, reprezintă câteva dintre evenimentele care au restructurat brusc
superputerea reprezentată la acea vreme de U.R.S.S..
„Realismul, prin variantele sale mai vechi sau mai rec ente, are resurse intelectuale atât
pentru analiza cât și pentru expertiza în domeniul rela țiilor internaționale și al securității dacă
este remodelat teoretic în raport cu schimbările produse în lume” 8.
Realismul este un model conservator al relațiilor internați onale, ce are la bază o
concepție a naturii umane, dominată de dorința de putere și egoism.

8 Constantin Hilhor, Politica de securitate în mediul internațional cont emporan , Ed. Institutul European, Iași, 2008, p. 44

7
Școala Liberalismului
Școala Liberarilsmului, îi are ca reprezentanți pe Thomas Hobbes, John Locke, Adam
Smith, Jeremy Bentham, John Stuart Mill, Robert Keohane, Jose ph Nye.
Liberalismul reprezintă cel de-al doilea mare curent de gândire care a stăpânit, împreună
cu realismul, teoria și practica relațiilor internațional e în domeniul securității. Îl regăseam cu
precădere în randul statelor cu putere de apărare redusă, cu dificultăți de securitate, produse de
divergențe teritoriale cu marile puteri.
Acest curent apare în urma trăirii experienței Primului Război Mondial și asistarea la
ieșirea de pe scena istoriei a forțelor dominante – imperi ile austro-ungar, țarist și otoman –
considerându-se la acel moment, că războiul reprezintă un inst rument al politicii în relațiile
internaționale.
Adepții liberalismului, nu considerau războiul ca un mod de s oluționare a problemelor
între state, ci mai degrabă îl considerau o boală. „O boa lă gravă, cu un caracter al politicii. El
este un produs al instinctelor agresive ale unei elite nerep rezentative”9. Norman Angell, afirmă
că „războiul deși necesar uneori, este întotdeauna un mod inum an și irațional de a rezolva
disputele și că prevenirea lui ar trebui să fie întotdeauna o prioritate în politica dominantă”,
În opinia aderenților la curentul liberal, securitatea, se poate efectua prin formarea de
regimuri politice democratice, prin avantajele comerțului internațional și prin constituirea unor
sisteme instituționale care să controleze pacea și prospe ritatea.
Liberalii socotesc că nu statele ar trebui sa fie princ ipalii actori internaționali, ci
organizațiile și instituțiile ce au înclinare către susține rea păcii și a securității. Un rol important
îl deține organizarea politicii interne, astfel sunt state „ bune”, democratice, si state „rele”, de
factură autoritară și dictatorială, care promovează politi ca de forță. Reprezentanții
liberalismului consideră că pacea și securitatea se pot dob ândi dacă statele „bune” domină.
Această opinie a fost încurajată, printre alții, de Woodr ow Wilson, dar apreciată și de
un întreg cerc de oameni de știintă care au conturat două linii de acțiune: cunoașterea trecutului,
pentru oprirea repetării greșelilor, și constituirea unor inst ituții și reguli, pentru o eră a păcii.
Astfel, securitatea se putea dobândi dacă statele ce s usțineau politicile de tip imperialist
dispăreau. Conceptul se baza pe respectarea drepturilor omului, dar și pe absența de legitimitate
a imperiului formal. Woodrow Wilson și-a creat o reputație de promotor al viziunii liberale,
construită pe modelul pe care l-a propus Conferinței de Pac e de la Paris care a pus capăt
Primului Război Mondial.

9 Mircea Malita, Între pace și război , Ed. C.H. Beck, București, 2007, p. 291

8
Mijlocul menit a înfaptui și menține securitatea colecti vă a fost, în opinia susținătorilor
acestei concepții, Societatea Națiunilor. Aceasta a acționa t pe baza unui Pact negociat de
Puterile Aliate și Asociate la Paris și adoptat de Confer ința de Pace, la 28 aprilie 1919. Prin
respectivul document a fost definit scopul Societății Naț iunilor, care presupunea creșterea
cooperării între națiuni, asigurarea păcii și siguranței, exluderea războiului, precum și maniera
în care institutuția trebuia să funcționeze. Aceste regl ementări au fost eficiente în soluționarea
prin mijloace pașnice a unor probleme minore între state ( exemplu litigiile de frontieră), însă
nu au fost găsite soluții pentru marile probleme.
Toate opiniile lansate de adepții liberalismului au înta mpinat dificultăți în perioada
dintre cele două războaie mondiale. Izbucnirea celui de-al Doi lea război Mondial a dus la
apariția unei crize în teoria liberalismului și diminuare a încrederii în valoarea practică a ideilor
promovate de acest curent de gândire.
Dupa cel de-al Doilea Război Mondial, simpatizanții păci i înfăptuite prin instituție cu
vocația universală, sunt de părere că „trebuie urgent corect ate viciile de construcție pe care le-
a avut Liga Natiunilor” 10 . S-a confirmat faptul că actorii unei arhitecturi de sec uritate mondială
sunt preocupați în primul rând de interesele de stat pe termen scurt sau lung. Henry Kissinger
surprinde acest lucru prin analiza pozițiilor marilor pu teri învingătoate. Churchill intenționa să
reconstruiascaă balanța de putere în Europa, ceea ce înse mna refacerea Franței, a Marii Britanii
și chiar a Germaniei, astfel încat, împreună cu Statele U nite ale Americii, să poată neutraliza
gigantul sovietic de la Est. Roosevelt, pe de alta parte, dorea o rânduiala postbelică, în care trei
învingatori, alături de China, să activeze ca un Consiliu de directori ai lumii, pentru a impune
pacea împotriva unu posibil raufăcător. Stalin a specula t victoria țării sale prin extinderea
influentei sovietice în Europa Centrală.
La baza înființării ONU, organizație care militează pe ntru securitatea și pacea după cel
de-al Doile Razboi Mondial, au stat interesele marilor pute ri.
Cu toate acestea, reprezentanții liberalismului, au continu at să promoveze ideile și
valorile acestui curent.

10 Constantin Hilhor, “Politica de securitate în mediu l internațional contemporan”, Ed. Institutul Europe an, Iași, 2008, p. 48

9
Școala de la Copenhaga
Școala de la Copenhaga este asociată cu Copenhagen Peac e Research Institute. Înființat
în 1985, institutul a avut o importantă contributie în dezvoltare a studiilor despre pace și
securitate în zona Europei.
Școala ii are ca reprezentanti pe: Barry Buzan, Ole Wa ever – care este un cercetator din
curentul neo-realismului, Jaap de Wilde. Școlile tradiționale priveau securitatea din punct de
vedere militar, în schimb Școala de la Copenhaga are c a obiect de studiu securitatea și
implicațiile sale asupra vieții individului. Mai mult, î n 1991 la summit-ul de la Roma, NATO
a hotărât pentru Școala de la Copenhaga că securitatea t rebuie analizată pe cinci dimensiuni:
militară, societală, politică, economică și ecologică. Ab ordarea securitații pe aceste cinci
sectoare, care implică atât statul cât și societatea , a avut un puternic impact contemporan.
Sectorul militar este privit ca unul dintre cele mai imp ortante elemente ale securității
mondiale, iar amplificarea tehnologiei nucleare, de după Al Doilea Razboi Mondial, a împins
statele să-și focalieze atenția asupra securității mil itare și au început să investească masiv în
acest sens, fiind primordială securitatea la nivel individual dar și regional sau mondial.
Acțiunile armate pot instaura haosul în rândul societății, as tfel securitatea militară este
considerată principala preocupare a unui stat. Amenințări le militare sunt diversificate ceea ce
face ca sectorul militar să fie unul extrem de complex. Am enințările militare se împart în mai
multe categorii ca de exemplu hărțuirea vaselor europene de pirații somalezi, ocuparea
teritorială prin forță, bombardamente, atacuri teroriste e tc.11
Analiza securității economice evidențiează fapul că ame nințările economice pot deveni
înșelătoare și extrem de dificil de gestionat. Piața econom ică este dominată permanent de o
competiție agresivă și de nesiguranță, însă în urma lib eralizării și a democratizării economice
s-a ajuns la interdependența și cooperarea între state. Re cesiunea mondială și sărăcia persistentă
la nivel global, care se amplifică pe zi ce trece, r eprezintă principalele probleme a securității
economice. Dimensiunea economică are în vedere fundamentarea econo mică a puterii militare,
dar și componenta pur economică a securității la toate nivelur ile sale, cu accent pe cel
individual 12 .
Relația dintre stat și cetățenii săi, cât și relațiil e internaționale sunt vizate de
dimensiunea politică. Astfel, dimensiunea politică, poate f i studiată la nivel intern – care
urmărește buna sau proasta guvernare a unui stat, și la nive l extern care vizează securitatea

11 Barry Buzan, “Popoarele, statele și teama” (editia a doua), Ed. Cartier, 2000, p. 124
12 Alexandra Sarcinschi, “Dimensiunile nonmilitare ale securității”, Ed Universitații Naționale de Apărar e “Carol I”,
București, 2005, p. 13

10
internațională sau dreptul internațional. Buna guvernare conduce ș i la o securitate sporită a
statului, în schimb în urma unei guvernări proaste pot izbucn i conflicte violente sau revoluții,
ceea ce evidențiază instabilitatea organizatională a sta tului.
Securitatea statului este foarte importantă, ea se reali zează având la bază securitatea
indivizilor. Securitatea socială a unui stat este amenințată în principal din exterior la nivelul
identității naționale. Mai pot exista amenințări la adresa culturii și a religiei din cauza
influențelor venite mai ales din occident. Dacă apar ameni nțări din interiorul statului putem
afirma că acel stat este unul slab și prost guvernat.
Securitatea ecologică nu a cunoscut amenințări importante la nivel mondial până în
ultimii ani, însă în prezent sunt tot mai multe organizații ce luptă pentru conservarea mediului.
Securitatea mediului cuprinde dinamica și conexiunile dintre res ursele naturale, motorul
economic al stabilității locale și regionale și structura socială a statului. Putem observa că
securitatea mediului are influențe pentru orice alta dimen siune a securității, în special cea
națională. Potrivit specialiștilor există trei tipuri de amenințări ecologice, și anume: amenințătri
provenite din mediul natural la adresa societății (cutremure , inundații, erupții vulcanice, etc.),
amenințări cauzate de acțiunile oamenilor asupra sisteme lor naturale (poluarea) și amenințări
cauzate de acțiunea umană ce produc urmări la nivel global pe termen lung.
Școala de la Copenhaga încearca astfel să detecteze dome niile și coordonatele în care
operează securitatea. Impactul trecerii de la ideil e școlilor tradiționale la aceste noi tendințe de
abordare a securității a fost enorm. Ideiile Școlii de la Copenhaga au avut o importantă influență
în politica mai multor state din cadrul organizatiilor de secur itate din Europa.

Conceptul de securitate contemporană
Trăim azi într-o lume în continuă mișcare, conflictuală, ca racterizată de evoluții rapide,
atat la nivel individual cât și la nivel social. Au loc maj ore schimbari în cadrul relatiilor
internaționale, la care trebuie să se adapteze și securita tea.
Este tot mai evident faptul ca nu ne mai putem raporta la vechile modele de securitate,
deoarece s-au produs mult prea multe schimbări de-a lungul tim pului. Aceste schimbări s-au
produs prin dispariția unor state naționale, inmulțirea actorilor statali și nonstatali, apariția unor
noi centre de putere, majorarea violenței religioase și e tnice, creșterea fanatismului,
ascensiunea manifestarilor teroriste, anexarea Crimeei de către Federatia Rusa, etc.. Toate
aceste manifestari marchează procesul de divizare a lumii .
Dispariția celor două mai puteri, reprezentate de Statel e Unite ale Americii și ex-
U.R.S.S., care au atras în jurul lor grupări de state c are au format grupuri militare (NATO și

11
Tratatul de la Varșovia), a marcat etapa diminuării folosir ii forței armate în rezolvarea
conflictelor dintre state, convertind securitatea din ce în ce mai puțin într-o chestiune militara.
În prezent, problemele de ordin strategic și militar, în f ormula securității fiind vizibil diminuate
de cele de ordin economic, politic, ecologic și societal. Pu tem spune astfel, că își face prezența
multidimensionarea conceptului de securitate.
Mediul internațional de securitate s-a adaptat schimbari lor care au intervenit gradual în
urma căderii zidului Berlinului și unificării Germaniei, ca r ăspuns la pierderea controlului
sovietic asupra Europei de Est și dezintgrarea U.R.S.S. -ului. În timp ce unele probleme de
securitate s-au rezolvat au aparut altele mai complicate ridicând probleme de ordin practic și
conceptual în cadrul sistemului.
Definiția mediului de securitate corespunde factorilor din mediul înconjurător care
conferă încredere, garantând absența pericolului atât pentru individ cât și pentru mediul din
care aparține acesta. În mediul militar au existat mai multe alternative de abordare a mediului
de securitate. Prima variantă vizează totalitatea proc eselor de securitate, cea de-a doua variantă
pornește de la premisa conform căreia starea naturală a omenirii este cea de insecuritate, astfel
ar trebui menționat termenul de insecuritate în loc de cel de securitate, cea de-a treia variantă
descrie spațiul de securitate în care se intersectează s pațiile de interes ale actorilor globali statali
și cei nonstatali.
În astfel de circumstanțe tensionate și dinamice ia nas tere un prim stadiu a transformarii
suferite de mediul international de securitate, caracteri zat prin înlocuirea lumii bipolare cu un
nou stadiu a sistemului internațional, în care au loc schimbă ri majore ce au alterat viața socială,
economică, politică și militară a țărilor.
Iau naștere o serie de contradicții etnice, religioase, s ociale, politice și de orice altă
natură care au tulburat unele state federale și au dus l a apariția de noi state. Aceste fenomene
au destabilizat mediul internațional de securitate. În acel ași timp s-au diversificat actorii de
securitate, s-au înființat tot mai multe corporații trans naționale și organizații
nonguvernamentale umanitare. S-au reconfigurat raporturile de putere pe plan internațional și
este esențial efortul Federatiei Ruse de a redevenii o m are putere mondiala. Transformările
geopolitice au favorizat amplificarea puterii și altori actori globali, cum ar fi: Uniunea
Europeana, Japonia, China si India. Nu pot fi excluse nici ță ri ca Iranul și Coreea de Nord,
datorita puterii nucleare, indiferent de sancțiunile prevazute la nivel internațional împotriva
acestora.

12
Politologul american Henry Kissinger afirmă că în sist emul internațional al secolului al
XXI-lea sunt delimitate, minim, șase centre importante a le puterii, și anume Statele Unite ale
Americii, Uniunea Europeana, Japonia, Federația Rusă, China și India.
Dezvoltarea tehnologiei informaționale conduce la o interdependenț ă tot mai mare între
state, prin liberalizarea fluxurilor de mărfuri, servici i, informații și capital, făcând-o în același
timp mai vulnerabilă față de declanșarea unor noi riscuri e xterne și interne la adresa mediului
de securitate. Regăsim, astfel, impactul direct pe care globalizarea îl are asupra securității.
Secolul al XXI-lea, a adus în prim plan, în domeniul securi tății războiul mondial
împotriva terorismului, care a cuprins întreaga lume. Tra gicele evenimente din 11 septembrie
2001 au reprezentat etapa de cotitură în care, la nivel int ernațional, s-a conștientizat faptul că
atacurile terotiste pot apărea oriunde și oricând, teroriști i utilizând diverse modalități pentru
obținerea rezultatului. Acel eveniment a modificat brusc se curitatea globală, s-a ajuns la
concluzia că instituțiile naționale și internaționale nu mai p ot preveni și contracara individual
acest fenomen și e nevoie de cooperare.
Au avut loc transformări în mediul internațional al securității , determinate de apariția
unor noi riscuri și amenințări ale criminalitații organizat e transfrontaliere cât și ale terorismului
internațional, care reprezintă cea mai alarmantă amenințar e, din cauza accesului pe care îl au
teroriștii la actualele tehnologii și a dorinței tot mai ace rbe pe care aceștia îl au pentru
distrugerile în masă. Toate acestea, atrag atenția, c ă la nivel mondial a început un adevarat
război impotriva terorismului, considerat a ca fiind asime tric, în care beligeranții sunt pe de o
parte cei care se opun democrației și civilizației de tip occidental, și pe cealltă parte forțele
democratice care incearcă să se impună în fața dezastrul ui. În situația dată vorbim de un război
care nu mai poate fi controlat în mod individual.
Apar, în același timp, și atacurile cibernetice, care au drept țintă infrastructura
informatică guvernamentală și cea a mediului de afaceri. Sistemele informaționale din
domeniul financiar-bancar, organizațiile militare și de s ecuritate reprezintă alte categorii vizate
de aceste atacuri.
Persistă, de asemenea, dorința, atat a unor grupari crim inale cât și a unor state, de a
poseda arme de distrugere în masă. Riscul major îl consti tuie faptul că numărul celor care
posedă aceste arme este în creștere, în ciuda tuturor inc ercărilor comunitățiilor internaționale
de stopare a proliferarii lor. O serie de organizații ter oriste și de state, posedă, in ziua de astăzi,
programe agresive de înarmare sau sunt în căutarea unor noi te hnologii de producere de
armament pentru distrugeri în masă.

13
Creșterea populației la nivel global, precum și dezvolta rea economică pe care și-o
propun majoritatea statelor, presupun utilizarea de resurs e care sunt tot mai puține și răspândite
neuniform de-a lungul planetei. Astfel, energia va continua să dețină o semnificație majoră
pentru toate raporturile sociale, dar în sfera militară i mportanța acesteia va fi una vitală. În
consecință va exista o competiție pentru resurse, iar neaj unsul acestora va conduce la
declanșarea sau extinderea unor conflicte care vor genera noi tr ansformării în mediul de
securitate.
Creșterea demografică va pune o presiune asupra resursel or naturale ale Terrei. Se vor
produce urbanizări intense, creșterea ratei criminalități i, creșterea sărăciei și implicit se va
dezvolta caracterul global al migrației.
Un alt criteriu ce va afecta mediul internațional de securit ate este dat de procesul de
schimbare climaterică. O abordare corectă a acestor schi mbari trebuie să prevină și să ferească
societatea de unele fenomene nedorite, cum ar fi apariția p roblemelor regionale de securitate a
alimentației, din cauza comasării populației în anumite zone, precum și creșterea numărului de
refugiați, care poate duce la creșterea conflictelor inte retnice.
Toate precizările de mai sus pot provoca amenințări care conduc la instabilitate. În astfel
de condiții pot apărea guvernările autoritate, se pot inten sifica organizațiile criminale și cele
teroriste, se poate extinde sărăcia economică, și pot decă dea instituțiile responsabile de
securitatea comună.
În ziua de azi, confruntările militare și rivalitățile ide ologice sunt înlocuite de organiații
multipolare ale lumii, care sunt asociate în jurul marilor p uteri regionale. Este de fapt un proces
de regenerare a confruntărilor pentru stăpânirea teritoriilor și a sferelor de influență.
În această eră de profundă schimbare și transformare, mediu l internațional de securitate
prin prisma structurii sale, care este una extrem de compl icată și datorită dependenței sale
evolutive de multitudinea de factori obiectivi și subiectiv i, determinarea trăsăturilor acestuia
impune o nouă abordare care să ia în considerare multiplele m odificări ce au loc în toate
domeniile vieții sociale 13 .

13 Boroi G. Aspecte specifice ale noului mediu de sec uritate la nivel global. În: http://www.
lumeamilitara.ro/index.php?mod=articol&idart=60&num ar=1/2011&sectiune=Azimut%20 21 (vizitat la 29.12.2 018)

14
Concluzii

Securitatea reprezintă un element esențial fiind definit în diverse moduri, însă ca esență
reprezintă lipsa unei primejdii, ducând la o stare de echil ibru și pace.
De-a lungul timpului, securitatea, a suferit o serie de modificari, adaptându-se la
necesitățile vremii. La începutul secolului al XX-lea s e axează pe o politică de pronatalitate,
iar în perioada interbelica pe eugenim. În perioada Războiul ui Rece securitatea a avut o
marcantă conotație militară. După încheierea Războiului Re ce (1990), se evidentiază mai multe
domenii, printre care cel politic, economic și social.
În domeniul conceptului de securitate s-au evidențiat trei ma ri curente. Primul este
curentul realismului conform căruia politica reprezintă lupt a pentru putere, statele urmărind sa-
și realizeze interesele prin intermediul tuturor mijloacelor pe care le dețin. În cadrul acestui
curent mediul internațional este considerat anarhic, acerb si competitiv, cooperarea între stare
fiind minimă, fiecare urmărind să-și păstreze un grad cât mai mare de independență.
Liberalismul, cel de-al doilea curent de gândire, se reg ăsește cu precădere în rândul
statelor cu o putere de apărare redusă, apare în urma Pri mului Razboi Mondial, după prăbușirea
celor patru mari imperii (german, țatist, habsburgic și otoman). Liberalismul are în vedere ca
principalii actori să fie organizațiile care susțin pace a și securitatea. În această direcție a apărut
în 1919 Societatea Națiunilor, care a funcționat o scurtă p erioadă de timp, fiind precursoarea
Organizației Națiunilor Unite (organizată după interesele m arilor puteri).
Școala de la Copenhaga reprezintă al treilea curent și a re ca obiect de stiudiu securitatea
și implicațiile sale asupra vieții individului. Reprezent anții acestui curent propun o perspectivă
complexă asupra securității, analizând-o pe cinci dimens iuni, și anume: militar, politic,
economic, societal și ecologic. Abordarea securitații pe a ceste cinci sectoare, care implică atât
statul cât și societatea, a avut un puternic impact contem poran.
Lumea e într-o continuă mișcare, cu evoluții rapide în cadrul relațiilor sociale și a
relațiilor internaționale, la care trebuie să se adapt eze și securitatea. Apar și dispar stare,
globalizarea acționează cu toate efectele ei poitive și negative, apar noi centre de putere, cresc
violențele etnice și religioase, precum și manifestările teroriste.
Se amplifică problemele de ordin economic, politic, socia l, ecologic și militar,
conceptul de securitate devinind astfel multidimensional.

15
Dezvoltarea tehnologiei informatice conduce la o interdependență între state prin
liberalizarea fluxurilor de mărfuri, servicii, informații și capital, vulnerabilizând în același timp
mediul de securitate.
Securitatea este amenințată mai nou de crima transfrontali eră, terorismul internațional
și atacurile cibernetice. Se dezvoltă puternic și se ac umulează masiv arme de distrugere în masă
de către state și organizații criminale și teroriste. Î n prezent atacurile cibernetice țintesc puternic
infrastructura informațională guvernamentală și mediul de afac eri.
În această perioadă de profunde schimbări generate de globa lizare, schimbări
climaterice și presiuni demografice, mediul de securitate este puternic afectat, fapt ce impune
o nouă abordare care să ia în considerare modificarile multip le ce au loc în toate domeniile
sociale.

16
Referințe bibliografice

1. Aurel V. David, „ Sociologia națiunilor ”, Ed. Tempus Dacoromania Comterra,
București, 2005
2. Alexandra Sarcinschi, “ Dimensiunile nonmilitare ale securității ”, Ed Universitații
Naționale de Apărare “Carol I”, București, 2005
3. Barry Buzan, „ Popoarele, statele și teama ”, Ed. Cartier, Chișinău, 2000
4. Constantin Hilhor, “ Politica de securitate în mediul internațional contemporan ”, Ed.
Institutul European, Iași, 2008
5. Kenneth Waltz, „ Teoria politicii internaționale ”, Ed. Polirom, Iași, 2007
6. Mircea Malita, “ Între pace și război ”, Ed. C.H. Beck, București, 2007
7. Tim Bird, Stuart Croft, “ Studii de securitate ”, Ed. Cavallioti, București, 2006
8. Weaver, O., Buzan, B., Kelstrup, M. and Lemaitre, „PIdentity, Migration and the New
Security Agenda in Europe ”, London : Pinter, 1993
9. Boroi G. Aspecte specifice ale noului mediu de securitate la nivel global. În:
http://www.lumeamilitara.ro/index.php?mod=articol&idart=60&numa r=1/2011&secti
une=Azimut%20 21 (vizitat la 29.12.2018