ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII MIHAI VITEAZUL [629449]

ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII „MIHAI VITEAZUL”
FACULTATEA ___________________________
Specializarea _____________________________

LUCRARE DE DISERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
ABSOLVENT: [anonimizat] 2019 –

2

TERORISMUL RELIGIOS MUSULMAN ÎN SECOLUL XXI
– rolul femeii în cadrul grupărilor teroriste –

3

CUPRINS
I. INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 4
II. STATUTUL FEMEII ÎN IS LAM ………………………….. ………………………….. ……………. 11
II.1. Statutul femeii în islamul medieval ………………………….. ……………………….. 12
II.2. Statutul femeii în islamul modern ………………………….. …………………………. 17
III. FEMEILE ÎN CADRUL GRU PĂRILOR TERORISTE MU SULMANE …………………….. 20
III.1. Femeile și implicarea lor în terorismul musulman. Motive, scopuri,
beneficii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 21
III.2. Femeile musulmane în cadrul acțiunilor teroriste ………………………….. … 26
IV. FEMEILE ÎN CADRUL ORG ANIZAȚIILOR AL’QAIDA ȘI ISIS ………………………… 30
IV.1. Femeile în cadrul Al’Qaida. Cazul Aafiei Siddiqui și al Ummei Osama . 30
IV.1.1. Jihad Jane ………………………….. ………………………….. ……………………….. 33
IV.1.2. Văduva albă ………………………….. ………………………….. …………………….. 35
IV.2. Femeile în cadrul ISIS ………………………….. ………………………….. …………… 36
IV.2.1. Hoda Muthana ………………………….. ………………………….. ………………… 37
IV.2.2. Sally Jones ………………………….. ………………………….. ………………………. 39
V. CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 40
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 43
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 46

4

I. INTRODUCERE
De la Război Sfânt la Terorism. O analiză

Islamul, încă de la apariția sa, a reprezentat, pentru toți cei care au intrat în contact cu el, o
enigmă și, totodată, un subiect atractiv. Începând cu Ioan Dam aschin, care l -a caracterizat ca fiind
o erezie izvorâtă din sânul creștinismului1 (Sahas, 107) , mergând mai departe cu Teofan
Mărturisitorul, care îl numește religie2 (Teofan Mărturisitorul, 324) , și cu Nicetas din Bizanț, care
realizează o primă combatere a acestuia pe baza primei traduceri a Coranului , realizată probabil de
el sau de un contemporan3, acesta a suscitat un interes deosebit în rândul istoricilor, teolog ilor,
polemiștilor și cercetătorilor, care au încercat să studieze și să analizeze orice aspect legat de religia
apărută în secolul al VII -lea și care s -a bucurat de o asemenea răspândire la nivel global.
În ultima perioadă, cercetătorii în domeniu, au abo rdat un subiect care, în ultimul secol, în
general, și în ultimii treizeci de ani, în special, a reprezentat o problemă destul de spinoasă în ceea
ce privește relaționarea cu lumea islamică, și anume: terorismul izvorât din ideea de război sfânt
pentru pro povăduirea islamului. Întrebările pe care mulți dintre specialiști din diverse domenii și
le pun se referă la măsura în care ideologia războiului sfânt ( Jihad ) din islam influențează sau nu
acțiunile organizațiilor teroriste de astăzi. Având în vedere aces t aspect, pentru a oferi într -o
anumită măsură o imagine completă a problematicii de care am amintit anterior este nevoie de o
înțelegere cât mai corectă a noțiunii de Jihad în teologia islamică.
Conceptul de război sfânt sau, cel puțin, de război just pe ntru restabilirea păcii, a existat în
mentalul uman încă din Antichitate. Astfel, în orașele -state grecești, dacă pacea nu putea fi
rezolvată prin alte mijloace, în ultimă instanță se apela la război, însă acesta trebuie să fie dus între
părți cu o forță r elativ egală (Chișcari, 25) . De asemenea, se observă faptul că, în cultura greacă,

1 Într-una dintre lucrările sale, De Haeresibus , Ioan Damaschin caracterizează islamul ca fiind „înșelătoarea superstiție
a ismaeliților” .
2 Teofan Mărturisitorul, călugăr și istoric de la jumătatea secolului al VIII -lea și începutul secolului al IX -lea, în
lucrarea sa, Cronografia , precizează că „evreii cei înșelați au crezut că acesta (Mahomed – n.n.) este Hristosul așteptat
de ei, astfel că și unii dintre fruntașii lui au trecut de partea lui, au acceptat religia lui și au lăsat -o pe cea a lui Moise”
3 Adel -Théodore Khoury (122) consideră că traducerea, deși imperfectă, a fost realizată de acesta, în timp ce alți
cercetători consideră că ar fi fost tradus de un anonim în secolul al VIII -lea sau al IX -lea (Ulbricht , 5) sau de către
Constantin -Chiril, apostolul slavilor (Nazâru, „Bizanț și Islam în Evul Mediu” 634, n. 381 ).

5
zeii capătă o valență deosebită în cadrul războaielor, un exemplu în acest caz fiind reprezentat de
Războiul Troian, în care, conform lui Homer, zeii luptă de o parte și de cealaltă pentru a învinge.
Și în cazul iudaismului războiul sfânt – hērem – capătă o conotație specială, acesta fiind
înțeles ca manifestare a dreptății lui Dumnezeu. Gerhard von Rad, într -o analiză asupra conceptului
de război sfânt în Vechiul Testament, subliniază câteva elemente caracteristice ale acestuia:
sunetele de trompetă ca proclamare a războiului sfânt, desemnarea armatei ca „popor al lui
Yahweh, consacrarea soldaților, sacrificii și/sau consultarea lui Yahweh, oracolul divin care anunță
că „i -am dat în mâinile voastre”, anunțul că Yahweh va merge înaintea armatei, declararea
războiului drept „războiul lui Yahweh” și a dușmanilor ca „dușmani ai lui Yahweh”, îndemnul de
a nu avea teamă, pierderea curajului dușmanilor din cauza „terorii divine” care pune stăpânire pe
ei, strigătul de război, aducerea la îndeplinire a hērem -ului și disponibilizarea trupelor israelite prin
strigătul „fiecare la cortul său, Israele” (von Rad, 68 -69).
Nici creștinismul nu trece cu vederea conceptul de război sfânt. Deși Iisus Hristos nu vorbește
despre acest lucru, iar în Noul Testament nu există principii clare referitoare la el, mulți scriitori
bisericești și teologi au încercat să ofere o legitimitate războiului4, fără însă a -l sacraliza,
creștinismul fiind prin defini ție „o religie a păcii”.
Cel care realizează o întreagă teologie a războiului sfânt, transformând conceptul de război
drept sau just în cel de război sfânt prin care se obține paradisul, este islamul. Este interesant faptul
că islamul, deși o religie care s-a extins în bună parte prin intermediul armelor, nu a avut de la
început o ideologie bine stabilită în ceea ce privește războiul sfânt, aceasta fiind sistematizată abia
în secolul al IX -lea, desigur pe baza mai multor texte din Coran și, mai ales, pe Tr adiție ( al-Hadīth ).
Conform definiției oferite de Emile Tyan, războiul sfânt ( Jihad ) este o obligație religioasă
continuă, impusă întregii comunități musulmane, de a propaga islamul printr -o acțiune militară
menită să convertească întreaga populație a lumii sau să o supună lui Allah (538-540). Derivat din
verbul jahaba (a se strădui) și semnificând din punct de vedere etimologic efortul de focusare
asupra unui lucru precis, utilizarea termenului Jihad pentru a defini războiul sfânt în numele lui

4 Fericitul Augustin, în epistolele 189 și 229 către Bonifaciu, oferă c âteva argumente pentru a legitima violența armată,
într-unul dintre aceste argumente precizând că „ceea ce tu dorești trebuie să fie pacea, iar războiul doar o necesitate.
[…] Tu să nu cauți pacea ca să provoci războiul; ci războiul este purtat ca să fie o bținută pacea” (Tudorie , 327). Aceeași
idee este reluată, la mai bine de o jumătate de mileniu, de Ana Comnena, care consideră că „pacea este ținta oricărui
război” (ε ἰρήνη μ ὲν γὰρ τέλος ἐστὶ πολέμου παντ ός) (Ana Comnena, 182; Nazâru, «Război „drept” și pa ce în tradiția
bizantină» 345).

6
Allah apare pentru prima dată abia după sistematizarea doctrinei islamice (Tyan, 538 -538, Băbuș,
209), acesta fiind singurul tip de război acceptat în tradiția musulmană.
Să înțelegem că, la origine, islamul reprezintă o religie care are la bază războ iul sau că acest
lucru este doar o influență a mediului în care acesta a luat naștere? Și într -un caz și în celălalt
opiniile sunt împărțite. Profesorul și bizantinologul Emanoil Băbuș consideră că în spatele noțiunii
de Jihad stau, de fapt, vechile raidur i arabe, atât de des întâlnite în Peninsula Arabică (218) . Prin
intermediul islamului, forțele utilizate pentru aceste raiduri au fost canalizate spre exterior, pentru
răspândirea noii religii. O părere asemănătoare o împărtășesc și M. Sommer și M. Parvin, care
consideră că „ Jihad ul este parțial o raționalizare ideologică a raziei” (8).
Este interesant faptul că, la o analiză asupra textului Coranului , se observă o evoluție a ideii
de război, aceasta fiind diferită în perioada meccană, în comparație cu cea medineză. Din analiza
realizată asupra textului coranic, se observă că termenul Jihad nu este folosit niciodată cu înțelesul
de război (definit prin termenul qital) (Afsaruddin, 192) . Conform cercetărilor realizate de Emanoil
Băbuș, ideea de Jihad se naște (dar nu capătă o formă ideologică clară) încă din timpul lui
Mahomed, în procesul de trecere de la Profetul care avertizează (din perioada meccană) la Profetul
înarmat (din perioada medineză) (218) .
De aceeași părere este și cercetătorul Irving Washington , care consideră că războiul sfânt ia
naștere la Medina, unde, în urma luptei pentru convertirea meccanilor, a fost definită datoria
războiului împotriva tuturor acelora care nu vor să adere la islam (Washington, 87) .
În ceea ce privește literatura extra -coranică, fie că este vorba de cea care formează tradiția,
fie că este vorba de cea exegetică, aceasta abundă de idei care încurajează Jihad ul. Există
numeroase referiri la moartea martirică ( shahada ) survenită în urma unei lupte pentru răspândirea
credinț ei (Afsaruddin, 193) .
Un alt aspect deosebit de important referitor la Jihad se referă la modul în care a fost perceput,
la început, de către primele comunități musulmane. Conform cercetătorilor în domeniu, Jihad ul a
reprezentat, într -adevăr, o luptă cu un vădit scop religios, sacru, dar nu o luptă de ordin ofensiv, ci
una pornită în apărarea noii religii sau pentru eradicarea răului din lume. Acest aspect se observă
și din faptul că, în perioada de început a islamului, au existat o serie de campanii milita re formate
din musulmani și creștini realizate în acest scop (McGraw Donner , 200) .
Jihadul înțeles în sensul extremist de exterminare a tuturor celor care nu îmbrățișează islamul
a fost promovat în legătură cu noțiunea de takfīr (necredincios), acesta referindu -se la utilizarea

7
acestui termen pentru numirea celor care au altă religie sau difere nțe doctrinare față de cei care îl
folosesc (Hunwick, 122) . Pornind de la acest concept ideologic, au luat naștere facțiunile islamiste
radicale de astăzi, acestea fiind în mare parte urmașele grupării Khawarij5, prima sectă cu tendințe
extremiste și teror iste ruptă din sânul islamului. Pornind de la acest aspect, se poate spune că bazele
terorismului religios musulman iau naștere prin apariția kharidjiților, având în vedere doctrina
acestora, dar mai ales modul lor de operare (războaie de gherilă, asasinat e, radicalism etc.).
Practica utilizării termenului takfir pentru a oferi legitimitate unor acte războinice, de multe
ori neavând legătură cu conceptul de Jihad prezentat în Coran și în Hadīth , capătă o nouă valență
în secolul al XIV -lea, prin scrierile lu i Ibn Taymiyya, care, pentru a oferi legitimitate acțiunilor
militare împotriva mongolilor, îi declară necredincioși, neținând cont de faptul că aceștia se
convertiseră la islam (Afsaruddin, 195) . Începând din acest moment, are loc ruptura dintre noul
conc ept de Jihad și vechea tradiție musulmană, acestea mergând în paralel până în zilele noastre.
Asma Afsaruddin realizează o analiză extrem de interesantă și corectă referitoare la acest fenomen,
concluzionând că cea mai mare ironie în ceea ce privește grupurile extremiste de astăzi care își
argumentează acțiunile pe baza gândirii și practicii coranice și profetice autentice, este aceea că ele
utilizează, de fapt, precepte sectare pe care, conform ideologiei lor, le privesc cu dispreț (195) .
Ideologia grupărilor teroriste musulmane actuale este strâns legată și de wahabism (DeLong Bass,
4) și salafism , o ramură a wahabismului6, ambele având caracter extremist și de așa -zisă revigorare
a religiei musulmane.
Terorismul religios musulman bazat pe p receptele prezentate anterior evoluează într -un mod
vertiginos începând cu cea de -a doua jumătate a secolului al XX -lea, ca urmare a transformărilor
socio -politice din Orientul Mijlociu. În această perioadă, organizații ca Al-Fatah sau Frontul
Popular pent ru Eliberarea Palestinei încep să atace teritorii civile adiacente zonelor de conflict și,
totodată, să realizeze mai multe atacuri teroriste, având ca țintă în mod special zonele urbane

5 Apărută la jumătatea secolului al VII -lea, această sectă islamică s -a remarcat printr -un fanatism extrem și acțiuni cu
caracter terorist, numindu -i pe toți cei care li se opuneau prin termenul de necredincios. Deși învinși de califul Ali în
bătălia de la al -Nahrawān (658), aceștia au continuat să existe, având același caracter extremist, până în timpul dinastiei
Abbaside, când a început să își piardă din adepți, rămânând la gradul de sectă, dar fără prea mare vitalitate,
supraviețuind până în zilele noastre (pentru mai multe detalii cu privire la secta kharidjită a se vedea: LEVI DELLA
VIDA, „Khāridjites”, 1074 ).
6 Pentru mai multe detalii cu privire la mișcarea salafită, a se vedea : Ende , 900-909.

8
aglomerate sau grupuri de civili. Analizând comparativ acțiunile celo r două organizații și învățătura
musulmană păstrată în Hadīth se observă o discrepanță totală7.
O altă grupare extremistă cu caracter terorist apărută în această perioadă este Al-Takfīr wa
l’Hidjra , fondată în anul 1971 în Egipt. Formată în mare parte din tineri, având aproximativ 2000 –
3000 de aderenți, această grupare s -a caracterizat printr -un sistem piramidal de conducere și reguli
rigide, având ca ideologie stoparea crizei spirituale din Egipt (Ayalon, 122) .
Începând cu anii ’80 ai secolului trecut, ter orismul religios musulman capătă o nouă formă,
ca urmare a luptelor tot mai accentuate din zona Orientului Mijlociu. Acum are loc o așa -zisă
finanțare a grupărilor teroriste de către guvernele anumitor state, fapt ce a dus la o creștere radicală
a numărulu i organizațiilor teroriste și a atentatelor.
Deosebit de interesante sunt motivațiile pe care numeroși musulmani le găsesc pentru a intra
în astfel de grupări, majoritatea neavând legătură cu religia islamică. Conform specialiștilor în
domeniu, unul dintre motivele care stau la baza aderării la grupări teroriste este greutatea cu care
mulți dintre emigranți obțin cetățenia în statele în care ajung. În acest sens, în anul 2014, organizația
teroristă Statul Islamic (ISIS) oferea cetățenie tuturor celor care v eneau în noul „Califat”, oferindu –
le chiar pașapoarte8.
O altă motivație extrinsecă de legea islamică este reprezentată de problemele economi ce din
zonele în care aceste organizații teroriste activează, mulți dintre membrii acestor grupări
considerând că, la origine, acest e probleme sunt cauzate de proasta guvernare sau de politica
externă a anumitor state.
În lucrarea lor, The Age of Sacred Terr or, Daniel Benjamin și Steven Simon, neținând seama
de argumentele celorlalți specialiști în domeniu și pornind de la învățătura coranică despre
obținerea paradisului și de la cea din Hadīth despre moartea martirică ( shahada ), consideră că
atacurile terori ste au scopuri strict spirituale, reprezentând „acte de mântuire” menite să „umilească
și să masacreze pe cei care se opun lui Allah” (40).
Deși există numeroase argumente pro și contra în ceea ce privește legătura dintre un act
terorist și învățătura isl amică despre Jihad , este destul de greu să spunem, fără urmă de îndoială,

7 În Cartea 21, nr. 21.3.10, Malik Muwata precizează faptul că uciderea femeilor, copiilor și bătrânilor este interzisă”
[Pr. Dr. E. BĂBUȘ , Bizanțul între Occidentul Creștin și Orientul Islamic (secolele VII -XV), p. 215 ], în timp ce atacurile
celor două orga nizații nu au respectat acest lucru.
8 „ISIS allegendly issues «caliphate passport», în: Al Arabiya News , 5 iulie 2014, disponibil la:
http://english.alarabiya.net/en/News/middle -east/2014/07/05/ISIS=allegendly -issues -caliphate -passport.html , accesat
28 mai 2019, ora 14.23.

9
că aceasta este unicul element menit să ofere teroristului musulman tot ceea ce este necesar pentru
a „muri în numele lui Allah”. Aceeași problemă apare și atunci când vorbim despre influențele ce
vin din exteriorul islamului, nici acestea – deși importante – nereprezentând, ele singure, baza de
la care un terorist sau organizație teroristă să își motiveze acțiunile. Pornind de la cele precizate
anterior, se poate spune, fără prea mar i dificultăți, că multe dintre acțiunile teroriste islamice au la
bază motive complexe, care diferă de la un individ la altul, postulând de la o rațiune obiectivă spre
una subiectivă. Desigur că ideologia organizațiilor teroriste, de multe ori în scopuri
propagandistice, a re la bază învățătura coranică sau bazată pe Tradiție – și aceasta denaturată –,
dar în spatele acestei ideologii, de cele mai multe ori, există motivații pur politice.

*

Pornind de la amploarea pe care terorismul a luat -o astăzi, acaparând indivizi din cadrul
tuturor claselor sociale și indiferent de gen, se pune întrebarea în ce mod organizațiile teroriste
oferă un scop unor persoane care, până nu de mult, erau văzute ca fiind inutile în ceea ce privește
lupta în numele lu i Allah, din această categorie făcând parte mai ales femeile.
Lucrarea de față, intitulată Terorismul religios musulman în secolul XXI. Rolul femeii în
cadrul grupărilor teroriste , își propune să analizeze această problematică într -un mod cât mai
obiectiv, fără a încerca să realizeze o polemică bazată pe analize paralele între diverse religii și
culturi.
Lucrarea va fi structurată în patru capitole, în care vor fi prezentate, pe rând, statutul femeii
în islam, femeile din cadrul grupărilor teroriste și rolu l acestora, femeile din cadrul organizațiilor
Al-Qaida și ISIS, acest capitol având ca scop realizarea unor descrieri cât mai complete ale unor
bine-cunoscute femei -teroriste din cadrul acestor organizații (Surorile terorii, Jihad Jane, Văduva
neagră, Vădu va albă, Gemenele terorii), această prezentare fiind practic un studiu mai aprofundat
ce vine în completarea capitolului anterior, și, în final, un capitol dedicat reintegrării femeilor ce
au trecut prin organizații teroriste în cadrul societății, cu o ana liză mai aprofundată asupra cazului
Hodei Muthana.
Bibliografia în domeniu este una destul de vastă și variată, constând în mare parte din studii,
articole, interviuri și reportaje realizate de către diverși cercetători, reporteri și jurnaliști de

10
investig ații. În anul 2001, după tragicele evenimente de la 11 septembrie, Mark Juergensmeyer
publica o ediție nouă a lucrării sale, Terror in the Mind of God. The Global Rise of Religious
Violence , apărută, pentru prima dată, cu un an înainte, la University of Ca lifornia Press. În cadrul
acestei lucrări, autorul face o analiză a evoluției ideii de violență religioasă din diferite perspective,
prezentând, totodată, și câteva momente deosebit de importante în care fanatismul religios a oferit
o motivație pentru conf lict. Pentru înțelegerea ideii de terorism din Orientul Mijlociu, cartea lui
Bruce Hoffman, Inside Terrorism , publicată în 2006, reprezintă o sursă deosebit de valoroasă.
Referitor la diminuarea sau stoparea terorismului religios în Orientul Mijlociu și ma i ales la
nivel global, merită amintite, printre altele, lucrările Natashei Underhill, Countering Global
Terrorism and Insurgency. Calculating the Risk of State Failure in Afghanistan, Pakistan and Iraq
(2014), și a lui Hamed El -Said, New Approaches to Cou ntering Terrorism. Designing and
Evaluating Counter Radicalization and De -Radicalization Programs (2015). În ceea ce privește
rolul femeii în cadrul terorismului, lucrarea cercetătoarei Kimberly Mehlman -Orzoco, The Jihadi
Next Door. How ISIS is forcing, defrauding and coercing your neighbor into terrorism , apărută
anul acesta, reprezintă o sursă de primă mână.
În cadrul cercetării mele nu vor fi trecute cu vederea nici informațiile survenite pe filiera site –
urilor unor organizații teroriste sau m aterialelor audio -video realizate de aceste organizații, desigur
în măsura posibilităților accesării acestora.
Referitor la metodele de cercetare la care voi apela în realizarea acestui proiect, doresc să
precizez că acestea vor respecta toate exigențele c e se impun într -o cercetare modernă în acest
domeniu, considerând că, prin realizarea acestei cercetări voi scoate în evidență câteva informații
deosebit de importante în ceea ce privește rolul femeii în cadrul terorismului, până în acest moment
neexistând o lucrare care să prezinte într -un mod sintetic acest subiect. Totodată, pornind de la
această cercetare, sper ca pe viitor, atât cât îmi este posibil, să realizez un studiu și mai amănunțit,
considerând că acesta va fi de un real folos celor interesați d e fenomenul terorist actual.

11
II. STATUTUL FEMEII ÎN IS LAM

La nivel mondial, statutul femeii în cadrul societății a reprezentat, în ultimul timp, un
subiect de dezbatere deosebit de important, având în vedere așa -zisele mișcări de emancipare a
femei lor și de egalitate a lor în raport cu bărbatul în toate domeniile de activitate. Indiferent de
cadrul social, etnic sau religios, acest subiect a fost dezbătut de nenumărate ori, în diferite moduri,
până la ora actuală părerile fiind împărțite. Diferențel e de opinie dintre diverși cercetători s -au
conturat în mai multe lucrări, studii și articole, mare parte dintre acestea încercând să scoată în
evidență faptul că, în decursul timpului, societatea, fiind influențată de un anume sistem religios
sau altul, a acordat un statut inferior femeii. În acest sens, Ashgar Ali Engineer, într -un articol
dedicat statutului femeii musulmane, oferea o opinie radicală în ceea ce privește exploatarea femeii
de către societatea actuală, precizând următorul aspect:

„Toate religiile au acordat femeii un statut inferior și le -au retrogradat pe o poziție
secundară […]. Cu toate acestea, însăși religia este produsul final al unei societăți
patriarhale și dacă aceste valori de bază ale societății nu se schimbă, femeia v a
continua să sufere din cauza unei situații unde religia și societatea patriarhală sunt
aliate […]. Într -o societate dominată de bărbați, femeia trebuie să înfrunte
numeroase probleme caracteristice grupului religios din care face parte și, totodată,
sexului” . (Engineer, 297)

Pe o linie mult mai conciliantă se situează Ranjita Singh, asistent la catedra de Sociologie
din cadrul Colegiului „S.S. Jain Subodh P.G.” din Jaipur (India), aceasta considerând că la baza
vieții stau doi piloni, bărbatul și femeia, ambii împărțind responsabilități egale în cadrul dezvoltării
societății și, prin urmare, ambii fiind complementari unul față de celălalt (59).
Privind retrospectiv această problematică, putem spune că deși există într -adevăr o
discrepanță în raport ul dintre statutul bărbatului și cel al femeii în cadrul istoriei, acest lucru fiind
desigur cauzat atât de evoluția socio -culturală, cât și de influențele numeroaselor evenimente ce
au dus la conturarea așa -zisei societăți moderne, sunt greu de acceptat o piniile situate în zonele
extreme de gândire, conform cărora femeia a jucat un rol secundar în istorie, aceste opinii fiind

12
contrazise de numeroasele exemple în care aceasta a avut un rol decizional în evoluția anumitor
evenimente.

II.1. Statutul femeii în islamul medieval

Islamul, ca religie, a reprezentat pentru mulți cercetători din diverse domenii un subiect de
discuție. În ceea ce privește statutul femeii în cadrul societăților musulmane, încă de la apariția
diverselor culte islamice (sfârșit ul secolului al VII -lea), acesta a variat în funcție de zonă și facțiune
(Bodman, Tohidi, 2 -3), existând discrepanțe majore între modul în care musulmanii ortodocși –
șiiți sau sunniți – au înțeles rolul femeii în societate și facțiunile fundamentaliste ca re au la bază
învățătura salafită și wahabită.
Cercetările realizate asupra statutului legal al femeii musulmane, indiferent de facțiunea
din care aceasta face parte, arată un lucru interesant. Multe dintre practicile islamice actuale, mai
ales în cadrul g rupărilor fundamentaliste, își au originea într -o perioadă anterioară apariției
islamului, fiind rezultatul influențelor sociale ale populațiilor rezidente în Peninsula Arabică.
Realizând o scurtă prezentare a situației femeilor din aceste societăți, Haifa a A. Jawad precizează
că acestea erau subjugate semenilor sau soților lor, având statutul unei roabe ce putea fi deținută,
cumpărată, vândută sau moștenită. Ele nu aveau individualitate, aparținând fie taților, fie soților
lor, în timp ce văduvele intrau î n proprietatea copiilor lor de parte bărbătească, aceștia din urmă
având posibilitatea să le vândă mai departe. Femeile nu aveau niciun fel de independență sau putere
de a lua decizii în favoarea lor, fiind excluse din orice rol în ceea ce privește activit ățile politice și
sociale ale societății (1). Totodată, nașterea unui copil de sex feminin era văzută ca o rușine, în
acea perioadă fiind practicat infanticidul feminin, prin îngroparea de vii a fetelor nou -născute
(Qayyum, 54) . Aceste practici sunt descri se și în Coran , fiind catalogate ca fiind rele. Astfel, în
Sura 16, 58 -60, este descrisă rușinea cu care este privită nașterea de fete9, în timp ce în Sura 81, 8
este amintită practica îngropării de vii a fetelor nou -născute (The Holy Qur’ān , 722) .

9 „Și ei oferă lui Allah fiice – Sfânt este El! – în timp ce ei au tot ceea ce își doresc. Și când unuia dintre e i îi este
transmis că i se va naște o fiică, fața i se întunecă, în timp ce își înăbușă durerea interioară. El se ascunde de oameni
din cauza veștii rele pe care a primit -o: «Să o păstreze în ciuda rușinii sau să o îngroape în țărână?». Într -adevăr, rău
este ceea ce ei judecă” ( Al-Nahl 16, 58 -60) (The Holy Qur’ān , 304-305).

13
Apariția islamului a însemnat o schimbare a paradigmei în ceea ce privește statutul femeii
în societate. Printre măsurile cu caracter progresist aduse de religia musulmană se numără stoparea
infanticidului feminin, femeii fiindu -i oferite, cel puțin din pu nct de vedere legal, un statut egal cu
cel al bărbatului, mai ales în legătura acestora cu Allah, acesta din urmă nefăcând diferențe de sexe
(Jawad, 5) . Egalitatea dintre bărbat și femeie este descrisă și în Oxford Dictionary of Islam .
Conform autorilor se cțiunii dedicate femeii musulmane, în cadrul islamului :

„bărbatul și femeia sunt egali din punct de vedere moral în fața lui Allah și de la ei
se așteaptă să îndeplinească aceleași îndatoriri de a venera, a se ruga, a crede, a face
caritate, a posti și a merge în pelerinaj la Mecca […]. Legea islamică scoate în
evidență natura contractuală a căsătoriei, cerând ca zestrea să fie plătită femeii și
nu familiei acesteia, și garantând drepturile femeii de a moșteni, de a deține și de a
administra tot ceea ce deține. Femeii i -a fost permis să locuiască în casa
matrimonială și să primească susținere financiară pe perioada căsătoriei și să aibă
o perioadă de așteptare în urma decesului soțului sau divorțului”10.

Stoparea infanticidului feminin și egalitatea dintre bărbat și femeie este reluată și încurajată
și în Hadith . Din cercetările realizate de Salma Saad, reiese faptul că Mahomed i -a încurajat pe
bărbații din familiile musulmane să aibă grijă de surorile și fiicele lor, spunând că „Allah interzice
trei lucruri: uciderea unei copile, necredința față de părinți și uzurparea drepturilor altuia” (Saad,
31). În ceea ce privește egalitatea dintre bărbat și femeie, există o serie de hadithe care precizează
acest fap t. Astfel, Ibn Sihab, un teolog musulman din secolul al VIII -lea declară că Mahomed le –
a spus celor care au grijă de fetele lor și le vor trata ca pe băieți vor dobândi paradisul, în timp ce
al-Mamun bin Basir i -a încurajat pe musulmani să se comporte cu f etele și cu băieții lor la fel. Al –
Nawawi consideră că tratamentul egal față de băi eți și fete este o recompensă meritorie deoarece
se bazează pe învățătura lui Mahomed, care a considerat inegalitatea ca nedreaptă atât în fața lui
Allah, cât și în fața copiilor11.

10 „Women and Islam”, în: The Oxford Dictionary of Islam , Oxford University Press, Londra, 2019, disponibil la:
http://www.oxfordislamicstudies.com/article/opr/t125/e2510# , accesat la 27 iunie 2019, ora 18.32.
11 S. SAAD, The Legal and Social Status of Women in the Hadith Literature , p. 33.

14
Trecând peste aceste schimbări inovative în ceea ce privește statutul femeii odată cu
apariția islamului, există numeroși cercetători care văd religia musulmană ca un dușman al femeii
(Kamguian, 6) , în timp ce Coranul este catalogat ca o lucrare cu caracter misogin și paternalist
(Hussain, 118) , el stând la baza discriminării femeii în majoritatea societăților musulmane (Barals,
5). Unele mișcări feministe, pornind de la acest aspect, au cerut rescrierea Coranului într-o manieră
care să intre în acord cu realitățile socio -istorice actuale12. Într -o manieră mult mai moderată, unii
teologi musulmani încearcă să demonstreze că textul coranic, chiar dacă păstrează anumite practici
anterioare apariției islamului, vine cu un progres în ceea ce privește s tatutul femeii.
Astfel, Abdullah Saeed, în lucrarea sa Interpreting the Qur ’ān. Towards a contemporary
approach , consideră că obiceiurile pre -islamice au fost respinse sau adaptate în Coran , iar
distincțiile bazate pe gen și clasă au rămas în continuare în mentalul societății, femeia „neavând
chiar același statut ca bărbatul” (119) .
Judith Thucker oferă trei linii de analiză referitoare la modul în care trebuie înțeles statutul
femeii înainte de apariția islamului și imediat după ce acesta a apărut. Confor m cercetărilor ei,
există o linie pozitivistă în care se consideră că în perioada de dinaintea apariției islamului
(Jahilyya sau epoca ignoranței ) femeia era supusă puterii arbitrare a tribului sau a soțului, fără a
avea niciun drept, islamul fiind cel car e a oferit drepturi acesteia (El Cheikh, 6) . O a doua linie de
interpretare, opusă primei, consideră că islamul este cel care a îngrădit libertatea și puterea pe care
femeia o avea înainte de apariția lui, oferind ca exemplu pe Khadija care, majoritatea vi eții ei, a
trăit ca o femeie jahili , bogată și puternică (El Cheikh, 6) . Cea de -a treia linie de interpretare este
mult mai nuanțată și, totodată, cea mai credibilă. Conform cercetătorilor ce merg pe această linie,
multe dintre practicile islamice își găsesc rădăcinile în tradiția și cultura pre -islamică (El Cheikh,
6).
O analiză amănunțită asupra acestui aspect deosebit de important arată că, în mare măsură,
numirea Coranului ca sursă primară în ceea ce privește îngrădirea libertății femeii musulmane e ste
una greșită. Din cercetarea mai multor texte coranice se observă faptul că în cadrul cărții sfinte
islamice nu există o exprimare clară referitoarea la aspectul discriminatoriu asupra femeii, lucru
observat și de Asghar Ali Engineer (297) . De aceeași p ărere cu Engineer este și majoritatea
comunităților musulmane, care văd în Coran instrumentul prin care islamul luptă împotriva

12 Fatima Mernissi, Women and Islam , trad. M.J. Lakeland, Blackwell, Oxford, 1991; A. Barals, „Believing Women”
in Islam. Unreading Patriarchal Interpretations of the Qur ’an etc.

15
opresiunilor de tot felul și nedreptății (Davrai, 695) . În ceea ce ne privește, putem spune că
egalitatea dintre bărbat și femei e în Coran este observată încă de la început, prin faptul că vina
acordată Evei pentru căderea în păcat este transformată în vină comună13 care cade atât asupra
femeii, cât și asupra bărbatului.
Egalitatea în credință este evidențiată și de Muhammad Ali Al -Hashimi, care, relatând
despre părăsirea de către Avraam a lui Hagar și despre greutățile prin care aceasta a trecut,
concluzionează că credința adâncă a lui Hagar „a avut un efect uimitor asupra vieților
musulmanilor, bărbați și femei: le -a trezit conștii nța și le -a reamintit că Allah este martor la fiecare
lucru, cunoaște fiecare taină și este alături de fiecare persoană, indiferent cine ar fi aceasta” (7-8).
Alături de egalitatea de ordin moral și spiritual, atât în Coran , cât și în Hadith (Tradiție)
sunt precizate și alte drepturi oferite femeii. Astfel, aceasta avea dreptul la educație, legislația
islamică încurajând atât bărbatul, cât și femeia să citească, să gândească și să învețe de pe urma
semnelor pe care Allah le lăsa în natură (Jawad, 9) . Accesu l femeilor la educație este observat încă
din timpul Profetului, fiind cunoscute mărturii referitoare la faptul că, la moartea acestuia, existau
multe femeii erudite (al-Faruqi, Status of Women in Islam 64-65). În ceea ce privește participarea
ei în acțiuni politice sau de ordin public, în prima perioadă a istoriei islamului femeilor nu le -a fost
interzis acest lucru. Există câteva dovezi referitoare la participarea lor la diverse discuții cu caracter
public sau în misiuni diplomatice. Conform mărturi ilor, în timpul califului Umar (585 -644), în
momentul susținerii unui discurs de către acesta în moschee, o femeie l -a întrerupt, spunându -i că
greșește, lucru acceptat de calif (Jawad, 108, n. 77) . În ceea ce privește participarea femeilor în
misiuni de o rdin diplomatic, cercetătorul Said Abdullah Seif -al-Hatimy vorbește despre două
femei, Nusaiba și Asma, care au făcut parte din delegația de 75 de membri trimisă Profetului pentru
a-i cere permisiunea să plece de la Mecca la Medina (51), în timp ce Zainab, fiica lui Mahomed, a
mediat acceptarea lui Abul Aas bin ar -Rabi de către tatăl său (52).
Haifaa A. Jawad oferă alte câteva exemple de femei implicate în mod activ în acțiuni socio –
culturale în perioada de început a islamului. Printre acestea se numără Ai sha, cu un rol dominant
în arena politică din acea perioadă, în calitate de sfătuitor al lui Mahomed și văzută și ca imam al
femeilor, dar și Umm Salama, una dintre soțiile Profetului, care a jucat un rol crucial în compilarea
tradiției ce a stat la baza j urisprudenței islamice, fiind, totodată, și judecător, îndrumându -i pe
liderii musulmani din acea perioadă (11). Istoria musulmană consemnează și câteva figuri feminine

13 Pentru mai multe detalii cu privire la acest aspect, a se vedea : al-Faruqi, „Islam and Human Rights” 27.

16
războinice, printre acestea cele mai importante fiind Kahula și Wafeira, care au partic ipat la
procesul de expansiune a arabilor în secolul al VII -lea (Hale, 120) . Din precizările Sarei Halle,
Kahula a fost cea care, în bătălia de la Yarmuk, alături de alte femei aflate la comandă, a reușit să
îi îmbărbăteze pe soldații arabi care se aflau î n retragere din fața armatei bizantine, în timp ce
Wafeira a fost cea care, în aceeași bătălie, a salvat -o pe Kahula din fața unui soldat bizantin,
ucigându -l pe acesta cu o lovitura puternică în zona capului (Hale, 120) .
Având în vedere așa -zisa libertate de care se bucura femeia musulmană la începutul istoriei
islamice, se pune întrebarea în ce moment s -a schimbat paradigma în ceea ce privește acest aspect
și, mai ales, ce a provocat această schimbare.
În rândul cercetătorilor există aproximativ aceeași o pinie referitoare la declinul statutului
femeii în lumea islamică, punctul de plecare al acestui declin fiind reprezentat de căderea primului
califat. La fel ca alte lucruri din viața comunității musulmane, poziția femeii a început să se
deterioreze, drept urile ei începând să dispară treptat, pornind de la descurajarea participării la viața
publică a comunității și ajungându -se la forțarea acestora de a se retrage în propriul cămin, scopul
fiind de a separa mediul public de cel privat și subordonarea primul ui față de cel de -al doilea. Cu
timpul, femeile au devenit pasive, foarte puțin vizibile în mediul public, acest rol fiind preluat în
totalitate de bărbați, acest lucru fiind vizibil mai ales în comunitățile ultra -conservatoare și cu un
caracter misogin de interpretare a Coranului . Aceste comunități au reușit să deposedeze femeia de
educație, posibilitatea de a călători singură, posibilitatea de a se implica în acțiuni publice sau de
a lucra în altă parte decât acasă (Jawad, 97) .
Această opinie nu este lips ită de veridicitate, având în vedere cadrul socio -politic existent
la momentul căderii primului califat musulman. Ruperea comunității musulmane, până atunci
ținută într -o unitate organică de existența califilor ortodocși, și apariția școlilor de gândire
musulmane, fiecare având sisteme diferite, a dus la schimbarea statutului femeii în funcție de
modul de interpretare a Coranului , dar și de influențele zonale care, după cum am văzut anterior,
au jucat un rol important chiar și în prima parte a istoriei musu lmane.

17
II.2. Statutul femeii în islamul modern

Extinderea islamului, cu diversele lui forme, în toată zona Orientului Mijlociu, în Africa,
Asia și, apoi, în Europa, atât prin intermediul marilor puteri coloniale (Franța, Marea Britanie,
Spania, Olanda), dar și prin fenomenul migrației spre zonele mai bine dezvoltate economic a
reprezentat un moment de cotitură în ceea ce privește înțelegerea rolului femeii în comunitatea
musulmană. Secolul al XX -lea a reprezentat momentul în care tot mai multe st ate predominant
islamice au început să se confrunte cu influența secularizantă venită pe filieră occidentală,
influență ce a început să acapareze toate palierele socio -culturale. Diferențele de viziune între
comunitățile musulmane conservatoare (fără a fi înțelese aici cele de factură extremistă) și pătura
elitistă musulmană cu concepții moderniste și modernizatoare au dus la apariția unui așa -numit
„război rece” în sânul islamului.
În ceea ce privește rolul femeii în cadrul acestor societăți, acesta a fost și el adus în discuție,
creându -se două tabere – cea a gânditorilor conservatori și cea a gânditorilor cu opinii feministe –
cu vederi total diferite. Diferen țele de opinii dintre cele două tabere sunt descris e într-un mod
foarte plastic de Haifaa A. Jawa d.

„Ca femeie musulmană născută într -o familie musulmană doar cu numele, dar cu
practici seculare, în niciun moment nu m -am gândit la ceea ce reprezintă islamul
pentru mine. Acest lucru s -a întâmplat doar atunci când soarta a decis să se întoarcă,
în mod brut al, împotriva mea, deposedându -mă mai întâi de sora mea – cu care mi –
am împărtășit toate speranțele și visele, mai ales la universitate când eram foarte
apropiate –, apoi de dragul și iubitul meu tată, care a sfidat toate presiunile, cum ar
fi dezonoarea, rușinea și pierderea mândriei familiale pentru a mă lăsa să părăsesc
Bagdadul și să vin în Marea Britanie pentru a -mi urma visul de a primi o educație
mai înaltă, și apoi de iubitorul meu frate, care mi -a fost alături când am fost pe
punctul de a ceda în f ața presiunii societății. Toți trei au plecat așa de repede, încât
nu am avut timp să îi jelesc pe fiecare cum se cuvine. […] Mi -am pierdut direcția și
am început să o iau pe căi greșite. În acest moment m -am întors în mod serios la
islam. Aveam nevoie d e un refugiu, de pace și liniște, și islamul, în special cel
spiritual, a fost cel care mi -a redat încrederea și echilibrul. Dar acestea au început

18
să fie perturbate de două mesaje conflictuale: primul se referă la atacul pe care
islamul l -a lansat asupra feministelor seculare care au declarat că sistemul islamic
este un blestem în ceea ce privește statutul femeii, portretizând islamul ca pe un
opresor și nu ca pe un eliberator […]; al doilea se referă la mesajul transmis de
fundamentaliști, care, deși su bliniază importanța islamului și folosirea retoricii
islamice, cu toate acestea caracterizează femeile musulmane în imagini total
nepotrivite față de ceea ce eu gândesc” . (Jawad, VIII).

Am ales să dau acest amplu citat cu scopul de a scote în evidență cât eva aspecte deosebit
de importante subliniate de Haifaa A. Jawad, și anume: existența unui dezacord real în cadrul
societății actuale musulmane în ceea ce privește emanciparea femeii, existența unor presiuni
realizate de o parte a societății musulmane în c eea ce privește posibilitatea femeilor de a studia și,
totodată, existența unui grup care face abstracție de vechile precepte musulmane, încercând să
reinterpreteze învățăturile din Coran dintr -o perspectivă care să concorde cu realitățile socio –
culturale actuale.
Un exponent al grupului conservator musulman, Syed Abul A'la Maududi Chishti, filosof
și jurist pakistanez, consideră că femeia, în mod necesar, trebuie să aibă un rol domestic și să se
abțină din apariția în mediul public, cu excepția participări i ei în cadrul hajj-ului (pelerinajul la
Mecca) și a Jihad -ului doar când este extrem de necesar acest lucru (Saleem, 24 -25). Afirmația lui
Maududi potrivit căreia necesitatea socială cere izolarea femeilor este construită efectiv pe baza
observării societ ăților care „dau o libertate nejustificată sexului corect” despre care scrie:

„libertatea excesivă dă o lovitură fatală familiei care reprezintă baza civilizației.
Mai mult de atât, amestecul liber al sexelor aduce cu el un val de obscenitate,
licențiozit ate și pervertire sexuală, care ruinează moralitatea întregii comunități.
Împreună cu această depravare morală începe slăbirea treptată a energiilor
intelectuale, fizice și materiale ale comunității, care duce, în final, la un colaps total
și la distrugere ” (Maududi Chishti, 3) .

19
Conform afirmației lui Maududi, izolarea femeii în cadrul domestic oferă o stabilitate
socială, întreaga sa teorie bazându -se pe faptul că o reîntoarcere la un islam curat ar duce la o
dominație mondială și la ruperea de influențel e decadente occidentale (Saleem, 23) .
De cealaltă parte, Barbara Stowasser, profesor de Studii Arabice și Islamice, este de părere
că izolarea femeii musulmane reprezintă doar o practică in extenso a izolării soțiilor lui Mahomed,
fapt ce a dus, în mod tre ptat, și la excluderea lor din participarea la acțiuni cu caracter social14.
Trecând peste confruntările de ordin intelectual și conceptual, la o analiză asupra
realităților se observă faptul că majoritatea statelor musulmane merg pe interpretarea
conservat oare a legii islamice, refuzând, conform lui Niaz A. Sah, implicarea organizațiilor
internaționale ce se ocupă cu drepturile omului în zonele lor de jurisdicție (2). În ceea ce privește
statele care au acceptat includerea legislației internaționale cu privire la drepturile omului în
jurisdicția lor, acestea au făcut -o cu reticență sau parțial, atât timp cât acestea nu au intrat în conflict
cu constituția sau cu Shari a (Baderin, 265).
La o cercetare mai amănunțită, se observă că statutul femeii în cadrul societății musulmane,
excluzând grupările ultra -radicale sau cu caracter terorist, despre care vom vorbi în capitolele
următoare, diferă de la un stat la altul. În ace st sens, avem ca exemplu Iranul și Arabia Saudită
care respectă întru totul legislația musulmană conservatoare. Într -o altă categorie intră
Afganistanul care, în anul 2003, a ratificat Convenția cu privire la eliminarea oricărei forme de
discriminare împot riva femeii. Pe o linie mediană se încadrează Pakistanul, care acceptă legislația
internațională cu privire la drepturile omului, atât timp cât nu intră în conflict cu propria legislație
și, mai ales, legea coranică, inspirată și care este mai presus de or ice lege făcută de om.

14 Pentru mai multe detalii cu privire la teoria Barbarei Stowseer, a se vedea : Saleem , 74-76.

20
III. FEMEILE ÎN CADRUL GRU PĂRILOR TERORISTE MU SULMANE

După cum am precizat în capitolele anterioare, terorismul religios musulman a evoluat într –
un mod vertiginos începând cu cea de -a doua jumătate a secolului al XX-lea, fiind rezultatul
numeroaselor frământări de ordin socio -politic din Orientul Mijlociu. Definit ca o metodă prin care
se poate crea în mod deliberat o stare de teamă, cu scopul de a putea fi realizată o schimbare de
ordin politic, terorismul religio s musulman provoacă și un efect psihologic care ajunge mai departe
de impactul imediat pe care acesta îl are din punct de vedere al daunelor de ordin material.
Secolul XXI reprezintă momentul de maximă tensiune în ceea ce privește terorismul
musulman. Aten tatele din 11 septembrie 2001 asupra Statelor Unite ale Americii, urmate de
numeroasele atacuri cu bombă sau armate și încheind cu atentatele realizate sub diverse forme, atât
în Occident, cât și Orient, de către membrii Statului Islamic (ISIS), au arătat că terorismul născut
din gândirea radicalistă a unor grupări musulmane a ajuns la un alt nivel, acaparând nu doar un
anumit sector social, ci extinzându -se în toate mediile musulmane, neținând cont de vârstă sau gen.
În acest sens, astăzi, în cadrul grupăr ilor teroriste se întâlnesc deopotrivă copii și femei, cu un rol
bine determinat ce postulează între activități auxiliare și posibilitatea de a se implica activ în luptă.
Pornind de la acest aspect, se pune, desigur, următoarea întrebare: care este motivul pentru
care atât femeile, cât și copiii aderă la astfel de grupuri? Există oare o mentalitate agresiv -militantă
în cadrul societății din care aceștia provin sau motivele sunt unele pur subiective, cariind de la un
individ la altul?
Putem spune, desigur, c ă, în cazul copiilor (înțelegându -i aici și pe adolescenți), aderarea
la grupări teroriste se face, de cele mai multe ori, fără voia lor, prin metode coercitive, sau din
cauza faptului că aceștia cresc într -un mediu (familial sau social) al căror membri fi e fac parte din
astfel de grupări, fie au o mentalitate extremistă.
Vorbind despre ceea ce îi motivează pe tinerii musulmani de astăzi să adere la grupări
teroriste, Michael Bonner, în lucrarea sa Jihad in Islamic History. Doctrines and Practices ,
precizează că, de cele mai multe ori, tinerii războinici ai acestui „ Jihad nou”, asemenea
fundamentaliștilor creștini, nici măcar nu cunosc textele sfinte (164) , oferind ca exemplu pe Kamel
Daoudi, un musulman arestat pentru suspiciunea că ar fi dorit să a tace ambasada americană din
Paris.

21
Din cele precizate de Michel Bonner, se observă clar faptul că, cel puțin în cazul tinerilor
ce aderă la grupări teroriste are loc o îndoctrinare sistematică coroborată cu anumite frustrări de
ordin subiectiv, acestea re prezentând puncte determinante în alegerile pe care aceștia le realizează.

III.1. Femeile și implicarea lor în terorismul musulman. Motive, scopuri,
beneficii

Dacă în cazul copiilor și tinerilor situația este una destul de clară în ceea ce privește aderarea
lor la anumite grupări teroriste, nu se poate spune același lucru și despre femeile care, dintr -un
motiv sau altul, ajung să facă parte din astfel de organizații.
Jurnaliștii Martin Zeuthen și Gayatri Sahgal, într -un articol publicat pe s ite-ul oficial BBC
News, pornind de la cercetările realizate de unii analiști ruși asupra numărului femeilor care au
aderat la diverse organizații teroriste, consideră că 17% dintre membrii organizațiilor extremiste
din Africa sunt femei, iar în cazul orga nizației Statul Islamic procentul este de 13%15, fapt destul
de îngrijorător având în vedere situația socio -politică actuală.
Având în vedere procentul destul de ridicat al femeilor membre în cadrul organizațiilor
teroriste, au fost realizate mai multe cerc etări cu privire la motivația acestora de a face parte dintr –
o grupare cu un astfel de caracter extremist. Din analizele realizate de diverși cercetători și
jurnaliști, în mare parte pe baza mărturisirilor oferite de foste membre ale unor organizații teror iste,
s-a ajuns la concluzia că motivele sunt variate și, de cele mai multe ori, de ordin subiectiv. Martin
Zeuthen și Gayatri Sahgal, în același articol precizat anterior, oferă câteva exemple în acest sens.
Astfel, unul dintre motivele principale este re prezentat de frica femeilor musulmane de a nu reuși
să își găsească un soț care să le protejeze. Un alt motiv este reprezentat de scopuri economice,
multe dintre aceste femei fiind atrase prin promisiunea că vor primi locuri de muncă, bani și alte
oportuni tăți economice16.
Nikita Malik, într -un articol publicat pe site -ul Forbes, ne oferă informații deosebit de
importante referitoare la aspectul precizat anterior. Conform acestuia, în cazul femeilor aderente la

15 Zeuthen, Sahgal , „Shamima Begum: Why women support teror” (16 aprilie 2019), disponibil la:
https://www .bbc.com/news/world -47653190, accesat la 5 iunie 2019, ora 14.51.
16 Zeuthen, Sahgal , „Shamima Begum: Why women support teror”, accesat la 5 iunie 2019, ora 15.09.

22
gruparea Stat Islamic a existat și o motivație de ordin spiritual, prin participarea lor în cadrul
grupării ele având posibilitatea să îndrepte nedreptățile pe care le -au întâmpinat în Occident,
modelul femeii occidentale fiind unul decadent17.
Modul în care femeile sunt atrase în cadrul grupărilor tero riste a fost dezbătut și de Clare
Hutchinson, secretarul general special reprezentativ pentru pace și securitate în cadrul NATO, în
cadrul unei conferințe a femeilor implicate în politică organizată în Vilnius. Din informațiile oferite
de aceasta, se poate realiza un model structural care să arate felul în care sunt create legăturile
dintre femei și diversele organizații teroriste. Potrivit lui Clare Hatchinson, multe grupuri teroriste
realizează o legătură directă cu femeile, care, de cele mai multe ori, s unt atrase în aceste grupuri
deoarece au diverse nevoi cum ar fi apa sau hrana. Aceste grupări teroriste reușesc să exploateze
dinamica genurilor mai ales în mediul online, profitând de dorința femeilor de a comunica18.
Cara Rae Buchanan, absolventă în cad rul Universității „James Madison”, realizează o
analiză amănunțită asupra motivelor pentru care diverse femei tind să aleagă o apartenență în
diverse grupări teroriste, oferind câteva ipoteze. Într -o primă ipoteză, aceasta consideră că femeile
aleg o astfe l de cale a extremismului având o motivație politică sau religioasă, bazându -și această
teorie pe supoziția lui Margaret Gonzalez -Perez, conform căreia religia poate fi considerată o cauză
a terorismului din cauza radicalismului întâlnit în Coran19, și pe t eoria lui Karen Jaques și Paul
Tailor, care consideră că terorismul izvorăște din ideea de martiraj regăsită în Jihad (Buchanan,
11)20.
O a doua ipoteză oferită de Cara Rae Buchanan se referă la influența pe care grupurile de
prieteni sau apropiați le au as upra femeilor (13), considerând că acesta este principalul motivator
în aderarea lor la grupări teroriste, de multe ori femeile fiind încurajate de propriile lor familii să
ia parte la astfel de organizații (14). De aceeași părere este și Karla Cunningham, aceasta
considerând că utilizarea femeilor în actele teroriste crește rata de succes a acțiunilor, având în
vedere natura „nonviolentă” a femeii (154) .

17 Malik , „Why Do We Underestimate The Role Of Women In Terrorist Organizations?” (26 septembr ie 2018),
disponibil la: https://www.forbes.com/sites/nikitamalik/2018/09/26/why -do-we-underestimate -the-role-of-women -in-
terrorist -organizations/ , accesat la 5 iunie 2019, ora 15.19.
18 Dudman, „Nato: women are being drawn into terrorism in return for food and water” (15 iunie 201 8), disponibil la:
https://www.theguardian.com/public -leaders -network/2018/jun/15/nato -terroist -groups -women -food-water , accesat la
6 iunie 2019, ora 15.23.
19 Pentru mai multe detalii cu privire la acest aspect, a se vedea: Gonzalez -Perez , 51.
20 Pentru mai multe detalii cu privire la teoria lui Jacques și Taylor, a se vedea: Jacques , Taylor , 315.

23
A treia ipoteză a Carei Rae Buchanan are în vedere posibilitatea ca femeile care aderă la
grupări teror iste să obțină avantaje strategice și operaționale în cadrul unor astfel de organizații,
cum ar fi o acoperire mai largă în mass -media sau posibilitatea de a se simți că au putere și un scop
bine stabilit (14-15).
Alături de aceste ipoteze oferite, C.R. Buchanan oferă alte câteva motivații de ordin
personal legate în special de cauze psihologice (diverse frustrări care duc la formarea unui punct
de vedere răzbunător, instabilitate în mediul familial) și socio -economice (globalizarea, sărăcia
acută în diverse regiuni etc.) (19-20).
Deosebit de interesantă este prezentarea pe care C.R. Buchanan o realizează asupra
principalelor motivații ale apartenenței femeilor la grupări teroriste, pornind de la câteva cazuri
specifice [Forțele Armate Revoluționare d in Columbia (FARC), Liberation Tigers din Tamil Eelam
(LTTE) și Văduvele Negre]. Conform acesteia, în toate cele trei cazuri există motivații de ordin
politic, personal și strategic -operațional, în timp ce o motivație religioasă există doar în cazul
Văduve lor Negre, iar una de ordin politic doar în cazul FARC21.
Realizând o analiză asupra informațiilor pe care C.R. Buchanan le oferă, se observă că o
motivație religioasă există doar în cazul grupării islamiste Văduvele Negre, fapt ce arată că, atunci
când vor bim de aspectul religios al unei grupări teroriste, de cele mai multe ori acesta poate fi
observată doar în cadrul grupărilor musulmane. În ceea ce privește celelalte motivații, se poate
considera, fără prea mari urme de îndoială, că acestea sunt principal ele argumente pentru care o
femeie sau un grup de femei adoptă o atitudine teroristă sau aderă la o grupare teroristă indiferent
de natura ei.
La finalul anului 2018, Anne Speckhard și Ardian Shajkovici realizează un studiu asupra
principalelor 10 motive p entru care anumite femei ajung să devină membre ale unor organizații
teroriste musulmane, acest studiu având la bază mărturisirile a 101 membri ISIS (repatriați,
dezertori sau prizonieri), oferind, totodată, și un număr exact al femeilor care au călătorit în Siria
și Irak, cu scopul de a deveni membre ale Statului Islamic (aproximativ 4.761 de femei)22.
Motivațiile pe care cei doi cercetători le extrag din interviurile realizate sunt, în marea lor
majoritate, aceleași cu cele prezentate anterior: credința, r ăzbunarea, apartenența la un grup, dorința

21 Pentru mai multe detalii cu privire la acest aspect, a se vedea: Buchanan , 61.
22 Speckhard, Shajkovici, „10 Reasons Western Women Seek Jihad and Join Terror Groups” (20 noiembrie 2018),
disponibil la: https://www.hstoday.us/subject -matter -areas/terrorism -study/10 -reasons -western -women -seek-jihad –
and-join-terror -groups/ , accesat la 8 iulie 2019, ora 16.51.

24
de afirmare, spiritul de aventură, romantismul, materialismul, umilința, posibilitatea de a scăpa de
diverse probleme sau dorința de a se curăți de păcate23.
Pentru fiecare dintre aceste motivații, Anne Speckhard și Ardian Shajkovici oferă câte un
titlu caracteristic și definitoriu:

TITLUL DESCRIEREA
Credincioasa adevărată Crede că un grup terorist reprezintă adevăratul Islam și caută
să ajute în construirea Califatului. De multe ori este sătul ă de
cerințele pe care societatea Occidentală le impune, suferă din
cauza fenomenului de marginalizare.
Răzbunătoarea Este supărat ă din cauza fenomenului geopolitic, din cauza
discriminării, marginalizării și traumatizării secundare (diverse
imagini din zo nele de conflict) și crede că gruparea la care aderă
poate aborda aceste probleme și poate să schimbe lumea într -un
loc mai bun. De obicei caută răzbunare pentru moartea, rănirea,
arestarea, torturarea sau nedreptatea la care a fost supus grupul
din care f ace parte.
Adepta Dorește să facă parte, să se asocieze cu „rudele fictive” care
fac parte din ummah și caută protecția, frățietatea și dragostea
grupului.
Căutătoarea de statut Are un interes, caută un scop în viață, o identitate pozitivă.
Aventuriera Caută distracție, romantism, aventură, sexualitate și, prin
urmare, dorește să devină o „jihotti”24.
Romantica Se îndrăgostește sau este sedusă. Intră în grup pe baza
sentimentelor ei.
Materialista Caută recompense de ordin material, aderând l a grupări
teroriste cu scopul de a primi un salariu, o locuință mai bună, o
viață mai bună, inclusiv câștiguri obținute prin metode criminale.

23 Speckhard, Shajkovici , „10 Reasons Western Women Seek Jihad and Join Terror Groups” (20 noiembrie 2018),
accesat la 8 iulie 2019, ora 17.30.
24 Jihottie – idealul de femeie musulmană extrem de frumoasă.

25
Slugarnica Aderă la comportamentul tradițional, ascultând de soțul, tatăl
sau fratele ei și urmându -i pe aceștia în grupările extremiste
violente. De asemenea, acestea sunt convinse prin șantaj, viol sau
dependență economică.
Artista în evadări Fuge de problemele din viața reală, de problemele familiale,
de condițiile opresive, căutând să își câștige independența ș i
sperând la o viață mai bună.
Căutătoarea de mântuire Caută să se curețe de „păcatele din trecut sau de trecutul ei
„gangsta” și depravat. În cazuri extreme, în această categorie
intră femei disperate, cu tendințe suicidale, care au convingerea
că printr -o „moarte martirică” va obține mântuirea și va scăpa
de trecutul ei dureros. Tipurile de persoane din mediul „gangsta”
care se convertesc la islamul radical de obicei își continuă
activitățile criminale, devenind, de cele mai multe or i, un lider.
25

Realizând o descriere amănunțită a motivațiilor prezentate în tabelul anterior, Anne
Speckhard și Ardian Shajkovici aduc exemple concrete pentru fiecare model comportamental
definitoriu26. Deosebit de interesant este faptul că, la o analiză amănunțită asupra acestor exemple,
se observă că majoritatea femeilor care au la bază un astfel de model comportamental provin din
țări occidentale foarte dezvoltate, cum ar fi Germania, Belgia, Franța, Statele Unite etc., multe
dintre ele neavând, înaint e de a intra în contact cu membri din diferite grupări teroriste, nicio
legătură cu islamul.
Totodată, se observă faptul că, în marea lor majoritate, femeile urmăresc un scenariu
asemănător atunci când este vorba de a adera la o organizație teroristă și ev oluția lor în cadrul
organizației, singurul sentiment caracteristice, în final, pentru 90% dintre acestea (aici fiind
exceptate cele care cred cu tărie în cauza terorismului), rămânând regretul de a fi făcut acest pas.

25 Acest tabel a fost realizat pe baza informațiilor regăsite la: Speckhard, Shajkovici , „10 Reasons Western Women
Seek Jihad and Join Terror Groups” (20 noiembrie 2018), accesat la 14 iulie, ora 20.42.
26 Pentru aceste modele, a se vedea: Speckhard, Shajkovici , „10 Reasons Western Women Seek Jihad and Join Terror
Groups” (20 noiembrie 2018), accesat la 15 iulie, ora 1 9.49.

26

III.2. Femeile musulmane în cadrul acțiunilor teroriste

Având în vedere procentul din ce în ce mai ridicat al femeilor ce aderă la organizații
teroriste, se pune, desigur, întrebarea legată de scopul pentru care aceste organizații, patriarhale
prin definiție, acceptă femei în rândul lor.
Din cercetările realizate de specialiștii în domeniu se observă că rolul femeilor în cadrul
organizațiilor teroriste este unul multiplu și complex, acest rol postulând între a fi mame pentru
viitoarea generație de tineri teroriști și agente de propagandă, și până la a deveni lidere ale unor
mici grupuri militare sau chiar membre din grupurile de sinucigași. În acest sens, Robert Pape,
specialist în științe politice, într -unul dintre studiile sale, precizează că, la o analiză asupra tuturor
atacurilor sinuci gașe care au avut loc la nivel mondial între anii 1990 -2003, 15% au fost realizate
de femei (5% în cazul atacurilor palestiniene, 16% în cazul atacurilor Hezbollah, 20% în cazul
atacurilor realizate de Liberation Tigers din Tamil Eelam, 60% în cazul atacurilor cecene și 71%
în cazul celor realizate de Partidul Muncitorilor din Kurdistan)27.
Conform lui Margaret Gonzalez -Perez, femeile sunt prezente într -un număr larg atât în
organizațiile teroriste locale, cât și în cele recunoscute internațional, avân d posibilitatea să urce, de
multe ori, pe scara ierarhică în cadrul acestor organizații (7). Unii cercetători consideră că acestea
au o eficiență mai ridicată decât bărbații, datorită rezistenței mai mari, loialității și abilității de a
rezista la anumite condiții extreme, ele fiind mai crude și mai înfricoșătoare decât bărbații (Dobson,
Payne, 164 -165)28.
Modul în care femeile își găsesc utilitatea în cadrul grupărilor teroriste este descris și de
Laura Passoni, fostă membră ISIS. În cadrul unui interviu re alizat de Centrul Internațional pentru
Studiul Extremismului Violent (ICSVE) la 3 mai 2017, aceasta oferă mărturii cutremurătoare
referitoare atât la modul în care membrii ISIS au racolat -o, precum și la ceea ce a fost îndemnată
să facă atât timp cât a fos t membră a organizației:

27 Pentru mai multe detalii cu privire la acest aspect, a se vedea: Pape, 76.
28 Sreedharan, „Women Make Better Guerrillas than Men”, disponibil la:
https://www.rediff.com/news/1998/aug/28pwg.htm , accesat la 15 iulie, ora 20.41 .

27
„A fost prima mea dragoste și l -am iubit foarte mult. Când a plecat cu altă femeie, m –
a abandonat și m -a dezamăgit. Am devenit foarte, foarte depresivă, în acel moment
crezând că doar religia m -ar mai fi putut salva. Am decis să î mi fac un al doilea cont
de Facebook, cu tendințe puțin mai religioase, pentru a putea dialoga cu oameni
religioși. Atunci a fost momentul când acest recrutor ISIS m -a adăugat în lista lui de
prieteni. Mi -a spus că, în cadrul organizației, femeile pot fi a sistente medicale și pot
avea grijă de copii orfani, că acestea au un statut și sunt considerate foarte prețioase.
Noi, femeile, puteam merge să devenim membre ISIS, deoarece acolo ne -am fi bucurat
de paradis. Mi -a spus că aș fi avut o vilă, cai, că practi c aș fi putut să am tot ceea ce
mi-aș fi dorit. Mi -a spus că aș fi fost foarte bogată și că aș fi putut să am chiar diamante.
El mi -a vândut un vis: acela că în Siria aș fi putut să am tot ce mi -aș fi dorit […]. Am
vrut să merg în Siria și să îmi găsesc noii „frați și surori” în islam. Recrutorul m -a făcut
să îmi urăsc foarte tare părinții și societatea din care proveneam, dar tot ceea ce mi -a
zis a fost o minciună. Nu era așa cum el îmi promisese. Noi, femeile, era acolo doar
pentru a procrea. Nu puteam să ieșim afară singure, nu puteam merge la cumpărături,
nu aveam bani, nu aveam nimic. Practic nu aveam drepturi. Eram prizoniere acolo”29.

Mărturia Laurei Passoni este susținută și de Mia Bloom, profesor în cadrul Georgia State
University și autoare a c ărții Bombshell. Women and Terrorism . Conform acesteia, femeile din
cadrul organizației ISIS nu participă practic la luptă, ci doar sunt forțate să devină soții ale
membrilor organizației, fiind tratate ca sclave30, în cadrul acestei organizații, acestea nefăcând
parte din grupurile sinucigașe.
Anne Speckhard oferă o opinie diferită cu privire la acest aspect. Din interviurile realizate
cu foste membre ale ISIS, aceasta oferă informații deosebit de importante cu privire la rolul
femeil or în cadrul organizației:

„După ce am intervievat mai mult de 100 de membre ISIS până în acest moment, am
aflat că unele femei au avut roluri cu caracter violent în cadrul grupării, cele mai multe
servind în cadrul poliției religioase (Hisbah). Aceste ro luri includeau biciuirea, lovirea

29 „The Promises of ad -Dawlah to Women”, interviu realizat de ICSVE, disponibil la: https://www.icsve.org/the –
promises -of-ad-dawlah -to-women/ , accesat la 15 iulie, ora 21.08.
30 Pentru mai multe detalii cu privire la acest aspect, a se vedea: Bloom, Bombshell. Women an d Terrorism .

28
cu dinți metalici sau torturarea altora. Unele femei ISIS au fost, de asemenea, antrenate
pentru a fi sinucigașe cu bombă, pentru a lupta sau pentru a folosi materiale sau
dispozitive explozive. Cu toate acestea, se pare c ă femeile recrutate din Europa nu au
făcut parte din acest grup”31.

Privind retrospectiv asupra celor precizate anterior, observăm că, astăzi, femeile iau parte
în mod activ în toate activitățile organizațiilor teroriste, inclusiv în cadrul atacurilor sui cidale. O
analiză amănunțită arată că femeile teroriste care comi t suicid în numele credinței și pentru
îndeplinirea scopurilor organizațiilor din care fac parte devin eroine. Sacrificiul lor este admirat,
ele devenind imagini de propagandă pentru atragere a de noi membri, atât în mediul online, cât și
în așa -zisă literatură propagandistică. În acest sens, Margaret Gonzalez -Perez oferă exemplul
Wafei Idris, care, prin atentatul sinucigaș realizat în 2002, a devenit un model pentru alte femei
membre ale grupu rilor teroriste (79).
Stima cu care membrii grupărilor teroriste privesc femeile sinucigașe se observă și din
analiza realizată asupra anumitor site -uri ale acestor grupări. Astfel, pe site -ul Brigăzii Ezzedeen
Al-Qassam (Hamas) există o secțiune specială femeilor martire, fiecare dintre martirele prezente
aici fiind prezentate purtând vălul islamic sau acoperăminte Quassami, iar una dintre ele având
chiar o armă. Prezentările sunt foarte detaliat realizate, aici regăsindu -se date cu privire la
operațiunil e în care aceste femei au participat, precum și câte un titlu semnificativ pentru fiecare
dintre ele („mamă a martirilor”, „prima femei e martiră Quassami” etc.) (Gonzalez -Perez, 80) .
Este interesant faptul că, spre deosebire de bărbații din cadrul grupări lor teroriste, femeile
sunt mult mai bine educate. În acest sens, Farhana Qazi, pe baza unei analize statistice, consideră
că 30 -40% dintre femeile din Palestina membre ale organizațiilor teroriste au terminat o facultate
(41), în timp ce Anat Beko le vede ca fiind „cele mai inteligente dintre armele inteligente de astăzi”
(56).
Având în vedere aceste aspecte, se poate spune cu exactitate faptul că rolul femeilor în
cadrul grupărilor teroriste musulmane este unul foarte bine stabilit, acestea putând fi utilizate în
diferite scopuri de la unele nonviolente, până la unele violente, dat fiind faptul că acestea pot fi cu

31 Speckhard , „ISIS Women: Victims, Criminals, or Both?” (6 noiembrie 2018), disponibil la:
https://www.icsve.org/isis -women -victims -criminals -or-both/ , accesat la 15 i ulie, ora 21.35.

29
greu descoperite și, prin urmare, având mult mai multe șanse în a îndeplini cu succes diverse acțiuni
sau chiar atentate.

30
IV. FEMEILE ÎN CADRUL ORG ANIZAȚIILOR AL-QAIDA ȘI ISIS

Deși terorismul religios musulman a căpătat valențe deosebite odată cu sfârșitul celui de –
Al Doilea Război Mondial, implicarea femeilor în cadrul organizațiilor teroriste nu a existat de la
început, foarte probabil datorită caracterului paternalist al societății musulmane. Printre primele
grupări musulmane care au pus bazele unei prezențe feminine cu rol activ în interiorul lor se numără
Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (FPEP)32, Partidul Socialist Sirian (PSS)33, Al-Qaida
și Liberation Tigers din Tamil Eelam34, acestea utilizând femeile în cadrul unor acțiuni diverse,
inclusiv cu caracter militar sau terorist, oferind un exemplu organizațiilor teroriste mai recente – în
special ISIS – în ceea ce privește acest aspect. În cele ce urmează, voi face o scurtă prezentare a
modului în care principalele două organizații teroriste recunoscute la nivel mondial – Al-Qaida și
ISIS – au înțeles implicarea femeilor în cadrul acțiunilor lor – mai a les cele cu caracter violent –,
pornind de la prezentarea unor membre ale acestor două organizații și a modului lor de operare.

IV.1. Femeile în cadrul Al-Qaida . Cazul Aafiei Siddiqui și al Ummei Osama

Prezența femeilor în gruparea teroristă Al-Quaida nu a fost una continuă odată cu formarea
organizației, în anii 1988 -1989. Primele mențiuni cu privire la prezența femeilor în cadrul grupării
și, mai ales, încurajarea altor femei pentru a deveni membre le găsim la 7 ani de la fondarea Al-

32 Leila Khaled, membră a acestei organizații cu caracter marxist -leninist, este considerată ca fiind prima femeie care
a reușit să deturneze un avion [cf. Ettachfini , „«I Had to Be the Voice of Women»: The First Female Hijacker Shares
Her Story” (4 august 2016), disponibil la: https://www.vice.com/en_us/article/9k99k7/leila -khaled -first-female –
hijacker -profile , accesat la 18 iulie 2019, ora 18.43 ].
33 Sana Mehaidli, membră în cadrul acestui partid, a fost prima sinucigașă cu bombă cunoscută, fiind cea care, în aprilie
1985, a condus un atac sinucigaș cu bombă împotriva unui convoi militar israelian în sudul Libanului [„Lebasnon’s
women warrior s” (24 aprilie 2010), disponibil la:
https://www.aljazeera.com/programmes/general/2010/04/2010413115916795784.html , accesat la 18 iulie 2019, ora
18.51].
34 La 21 mai 1991, fostul prim -ministru indian Rajiv Gandhi a fost asasinat în urma unui atentat cu bombă comandat
de această organizație. Atentatul a fost realizat de Thenmozhi Rajaratnam [Blair , „Revealed: world's deadliest female
terrorists (17 februarie 2015), disponibil la
https://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/africaandindianocean/ nigeria/11416837/Some -of-the-deadliest -and-
most -notable -suicide -attacks -carried -out-by-women.html , accesat la 18 iulie 2019, ora 19.15]. Totodată, această
organizație este recunoscută pentru utilizarea femeilor în atentate cu bombă (Ransirini , 1).

31
Quaida . În anul 1996, Osama bin Laden emitea o „Declarație de participare la Jihad împotriva
americanilor care ocupă teritoriul celor mai sfinte două locuri”. În cadrul acestei declarații, Bin
Laden încuraja femeile musulmane să ia parte la acest Jihad , prin sabo tarea produselor americane,
oferindu -le drept argumente o serie de poeme realizate pe baza unor mărturii profetice din Hadith .

„În ceea ce le privește pe mame, surori și fiice, ele merg pe urmele înaintașilor lor
– însoțitorii Profetului –. Ele și -au găsi t curajul și spiritul de sacrificiu, și -au
încurajat fiii, frații și soții pentru a lupta pentru Allah și pentru a merge la Jihad în
locuri ca Afganistan, Bosnia -Herțegovina, Cecenia și în alte locuri… Îi cerem lui
Allah să le ofere împlinirea dorințelor și să le scape de griji, să aducă alinare fiilor,
soților și fraților lor, să le întărească credința și calea pe care o urmează, calea
sacrificiului, astfel încât cuvântul lui Dumnezeu să fie slăvit”35 (von Knop, 405)

O a doua invitație a lui Bin Laden pe ntru femei de a intra în organizația sa și de a lua parte
în mod activ la acțiunile Al-Qaida a fost adresată în anul 2003, această invitație oferind, conform
Annei Lundborg Regnér, un nou context femeilor, deoarece rolul acestora în cadrul organizației
era înțeles altfel decât fusese perceput până în acel moment (23).
Participarea femeilor în cadrul Al-Qaida a fost încurajată și de Abdallah Azzam, unul dintre
cei mai importanți ideologi ai grupării, care, într -un text al său cu caracter de opinie teologică
(fatwa ) precizează că la Jihadul defensiv trebuie să participe toți musulmanii, fără diferențieri,
acesta bazându -și opinia pe mai multe texte ale unor teologi musulmani (Bloom, 14) .

„În Hashiyat ad Dussuqi este menționat: Jihadul devine Fard Ayn (o obligație) în
urma unui atac surprinzător al inamicului. Dussuqi spune: Când se întâmplă
aceasta, Jihadul devine imediat Fard Ayn pentru toată lumea, chiar și pentru femei,
sclavi și copii. […] În Nihayat al Mahtaj scrisă de Ramli se spune că: Dacă dușmanii
se apropie de unul dintre teritoriile noastre și distanța dintre ei și noi devine mai
mică decât distanța care permite scurtarea rugăciunilor noastre, atunci populația
acelui teritoriu trebuie să îl apere și acest lucru devine Fard Ayn chiar și pentru

35 „Declaration of Jihad Against the Americans Occupying the Land of the Two Holiest Sites, Expel the infidels from
the Arab Peninsula”, pp, 12, 18, disponibil la: https://ctc.usma.edu/app/uploads/2013/10/Declaration -of-Jihad -against –
the-Americans -Occupying -the-Land -of-the-Two-Holiest -Sites -Translation.pdf , accesat la 19 iulie, ora 19.25 ..

32
oamenii care de obicei nu participă la Jihad : săracii, copiii, sclavii, datornicii și
femeile” . (Azzam, 10)

În anul 2008, Ayman al -Zawahiri, actualul lider Al-Qaida , oferea, la rândul lui, câteva
informații despre participarea femeilor în cadrul organizației, precizând că nu există femei care să
fie membre, deoarece „femeile mujahedin au un rol eroic în a avea g rijă de casele și de copiii lor,
din cauza circumstanțelor dificile apărute ca urmare a imigrației și a atacurilor cruciaților”
(Lundborg Regnér, 24) .
Deși mărturia lui Ayman al -Zawahiri referitoare la participarea femeilor în cadrul Al-Qaida ,
în lipsa uno r dovezi foarte plauzibile, poate fi luată ca fiind veridică, acest lucru nu este posibil,
având în vedere informațiile apărute din rândul membrilor Al-Qaida anteriori lui, precum și acelea
referitoare la diferite femei care au participat activ la acțiuni ale organizației.
Un astfel de exemplu este Aafia Siddiqui, specialistă în domeniul neuro -științelor, cu studii
la MIT și Brandesis University, arestată de autoritățile americane și condamnată în 2008, pentru
mai multe capete de acuzare, la 86 de ani de î nchisoare. Printre cele mai importante capete de
acuzare s -a numărat și o tentativă de atac terorist cu arme chimice asupra Statuii Libertății.
Conform informațiilor oferite de Biroul Federal de Informații al Statelor Unite ale Americii
(FBI), Aafia Siddiq ui era urmărită încă din anul 2003, fiind suspectată că ar fi avut legături cu Al-
Qaida , dat fiind faptul că aceasta fusese soția lui Ammar al -Baluchi (Ali Abdul Aziz Ali), unul
dintre cei implicați în atentatul de la 11 septembrie 200136.
În anul 2010, Aafia Siddiqui a fost găsită vinovată de două tentative de omor, atac armat,
utilizarea ilegală a unei arme de foc, precum și trei tentative de atac a unor ofițeri și angajați ai
SUA.
Un al doilea exemplu reprezentativ în ceea ce privește imp licare femeilor în cadrul Al-
Qaida este Umma Osama, care, în anul 2003, a fost suspectată că ar fi fost lidera unei grupări de
femei ce se ocupau cu atentate sinucigașe cu bombă, ca urmare a unei declarații făcută de aceasta
în ziarul A Sharq Al Awsat (Lun dborg Regnér, 25) . Deși nu există informații mai multe despre
această membră Al-Qaida , faptul că ea vorbește, la nivelul anului 2003, de astfel de grupuri de
femei teroriste arată că existența femeilor în cadrul organizației, în acel moment, era o realitat e.

36 The 9/11 Co mission Report , pp. 168, 220, 224, 226, 236, disponibil la: https://www.9 –
11commission.gov/report/911Report.pdf , accesat la 19 iulie, ora 20.25.

33
Având în vedere cele precizate anterior, se observă în mod clar că mărturisirea lui Ayman
al-Zawahiri intră în contradicție cu realitățile din teren, prezența femeilor în cadrul Al-Qaida fiind
una continuă și cu scopuri bine stabilite odată cu începutul secolului al XXI -lea, astăzi existând
mai multe exemple, alături de cele două precizate anterior, de femei care au devenit membre –
oficial sau nu – în cadrul organizației.

IV.1.1. Jihad Jane

Jihad Jane este una dintre cele mai cunoscute membre ale gru pării Al-Qaida . Pe numele ei
real Collen LaRose, Jihad Jane a crescut în Detroit, Michigan, având o copilărie destul de instabilă,
ca urmare a problemelor de ordin familial. În perioada adolescenței, a fost abuzată în mod repetat
de tatăl ei, ajungând să p ractice prostituția de la o vârstă foarte fragedă. La vârsta de 16 ani s -a
căsătorit cu un bărbat cu 16 ani mai în vârstă decât ea, Sheldon Barnum, alături de care a stat pentru
o foarte scurtă perioadă de timp. La 23 de ani, s -a recăsătorit cu Rodolfo Cav azos alături de care a
stat 10 ani, divorțând și de acesta și refăcându -și viața alături de Kurt Gorman. Din cauza lipsei de
atenție din partea lui Gorman, Collen LaRose a căzut în depresie, încercând în repetate rânduri să
se sinucidă.
În anul 2007, aflat ă într -o vacanță în Amsterdam, a intrat într -o discuție cu un necunoscut
musulman, care i -a stârnit interesul față de religia islamică. În următorii ani, a încercat să ia legătura
cu diferiți jihadiști, prin intermediul diferitelor site -uri de socializare sau prin intermediul
YouTube, acesta fiind momentul în care și -a luat și supranumele de Jihad Jane.
Într-una dintre conversațiile cu un membru Al-Qaida cunoscut sub numele de „Eagle Eye”,
aceasta mărturisea că este o onoare și o mare plăcere pentru ea să m oară sau să ucidă pentru cauză,
mărturisirea fiind realizată ca urmare a însărcinării de a -l ucide pe Lars Vilks, un artist suedez ce
adusese, prin desenele lui, ofense religiei islamice (Mehlman -Orzoco, 38) .

34
Ca urmare a acestui fapt, Collen LaRose a fost arestată la 16 octombrie 2009, în
Philadelphia, fiind acuzată de tentativă de asasinat. Aceasta și -a recunoscut vina, fiind condamnată
la 10 ani de închisoare37.
Făcând o prezentare amplă a personalității lui Collen LaRose, Kimberly Mehlman -Orzoco
oferă și câteva detalii cu privire la răspunsurile date în urma corespondenței purtate cu aceasta.
Astfel, fiind întrebată de motivul pentru care a dorit să comită un asasinat, ea a răspuns că motivele
sunt multiple, dar cel mai important a fost dragostea pen tru Profet și pentru frații ei care i -au dat
această însărcinare (Mehlman -Orzoco, 41) . De asemenea, deosebit de interesant este modul în care
ea motivează dorința așa -zișilor ei frați de a realiza acte de terorism.

„În opinia mea, frații mei și mulți alți oameni se implică în terorism deoarece doresc
să arate celorlalți că starea apropiaților lor nu este una bună. Oamenii judecă repede
fără să cunoască de ce așa -zișii teroriști au luat măsurile pe care le -au luat. Oamenii
încă nu înțeleg de ce a avut loc a tentatul de la 11 septembrie. Multe teritorii
musulmane sunt ocupate de trupe americane. Osama bin Laden a spus de mai multe
ori că aceste trupe trebuie retrase, dar cererile lui nu au fost respectate. A trebuit să
ia măsuri astfel încât oamenii să realize ze ceea ce se întâmplă în teritoriile lor (ale
membrilor Al-Qaida – n.n.)”. (Mehlman -Orzoco, 38)

Din informațiile pe care le avem asupra personalității lui Collen LaRose se observă faptul
că aceasta avea un rol bine stabilit în cadrul organizației, în cal itate de asasin. În ceea ce privește
motivația îmbrățișării ideologiei Al-Qaida , se observă că ea merge întocmai pe linia prezentată în
cadrul capitolului al III -lea al acestei lucrări (dragostea neîmpărtășită, dorința de aventură, lipsa de
atenție din par tea persoanei iubite, traume în mediul familial etc.).

37 Shiffman, „U.S. woman known as Jihad Jane sentenced to 10 years in plot” (6 ianuarie 2014), disponibil la:
https://www.reuters.com/article/us -usa-jihadjane/u -s-woman -known -as-jihad -jane-sentenced -to-10-years -in-plot-
idUSBREA050PC20140106 , accesat la 20 iulie, ora 23.44.

35
IV.1.2. Văduva albă

Văduva albă reprezintă același model tipologic ca Jihad Jane. Pe numele ei real Samantha
Lewthwaite, ea s -a născut în Anglia, la 5 decembrie 1983, într -un mediu creștin. În anul 1995,
părinții ei au divorțat, acest eveniment reprezentând momentul în care Samantha, pentru a -și găsi
alinarea, se refugiază în islam, convertindu -se la vârsta de 17 ani (Mehlman -Orzoco, 45) . Într -un
articol despre personalitatea Samanth ei publicat de Daily Mail, un consilier psihologic spunea
despre ea că era „o fată britanică obișnuită, care ducea lipsă de încredere de sine”38. Majoritatea
învățăturilor islamice pe care Samantha le -a primit au fost date de Abdullah el -Faisal, un fost
creștin convertit la islam, care, mai târziu, pentru concepțiile sale extremiste în care îi încuraja pe
musulmani „să lupte și să -i omoare pe evrei, pe creștini, pe americani, pe hinduși și pe alți
necredincioși”, a fost arestat și condamnat la închisoare (Mehlman -Orzoco, 45) .
Alături de învățăturile primite de la el -Faisal, Samantha Lewthwaite a intrat în contact și
cu Germaine Lindsay (Abdullah Shaheed Jamal), care, din 2002, i -a devenit soț. Cei doi au luat
legătura cu Mohammad Sidique Khan, unul dintre spr ijinitorii concepțiilor extremiste ale lui el –
Faisal, cu care au hotărât să ducă mai departe moștenirea mentorului lor. Din analiza realizată de
Kimberly Mehlman -Orzoco asupra personalității Samanthei Lewthwaite, aceasta observă că
motivația de a îndeplini învățăturile lui el -Faisal se datora, în mare măsură, faptului că Samantha,
la fel ca Mohammad Sidique Khan, ducea o viață destul de precară din punct de vedere social,
mutându -se dintr -un loc în altul, neavând un loc de muncă, nefiind înscrisă în sistemu l educațional
și, mai ales, fiind ucenică a unui „recrutor terorist recunoscut”, cei doi fiind spălați pe creier și
convinși că uciderea unor oameni nevinovați va îmbunătăți starea precară a musulmanilor
(Mehlman -Orzoco, 45) .
După moartea soțului ei în ur ma atentatului cu bombă pe care l -a realizat în anul 2005 la
stația de metrou din Londra, Samantha Lewthwaite a reluat legăturile cu fostul ei mentor,
călătorind din ce în ce mai mult în zona Orientului Mijlociu și a Africii, după eliberarea și
deportarea acestuia. În anul 2008, la îndemnul lui al -Faisal, aceasta se recăsătorește cu Fahmi
Jamal Salim, alături de care aderă la organizația teroristă Harakat al -Shabaab al -Mujahideen,
afiliată Al-Quaida , urcând treptat pe scara ierarhică a acestei organizații. Până în anul 2013,

38 „Samantha Lewthwaite's grandmother suffers stress, hospitalised over granddaughter's notoriety” (25 septembrie
2013), disponibil la: https://www.standardmedia.co.ke/article/2000094263/n -a, accesat la 21 iulie, ora 18.12.

36
Lewthwaite a orchestrat uciderea a sute de persoane39, intrând astfel pe lista Interpol (Mehlman –
Orzoco, 50) .
Aruncând o privire asupra profilului Samanthei Lewthwite, se observă că, la fel ca în cazul
lui Jihad Ja ne, religia islamică rămâne un simplu paravan pentru aderarea ei la aderarea ei la o
organizație teroristă, paravan în spatele căruia se ascund probleme de ordin personal exacerbate și
de anumite legături nesănătoase cu diferiți extremiști musulmani.

IV.2. Femeile î n cadrul ISIS

După cum am precizat anterior, în ultima perioadă de timp organizația Statul Islamic (ISIS)
a reprezentat principala grupare teroristă văzută ca loc de refugiu pentru numeroase femei cu
diferite probleme [începând de la cele cu concepții isl amice radicale, până la cele cu diferite
probleme de ordin interior (frustrări, dezamăgiri sentimentale, imposibilitatea de adaptare la mediul
social în care trăiau etc.)]. Cu toate acestea, există foarte puține informații cu privire la politica
ISIS refer itoare la femeile din cadrul organizației, acest lucru fiind cauzat atât de numărul relativ
redus de membre ISIS capturate de autorități, cât și de apariția relativ redusă a femeilor din grupare
în mediul public.
Realizând o analiză asupra rolului femeilor în cadrul ISIS, Zehra Yilmaz, profesor în cadrul
Departamentul de Relații Internaționale al Universității „Van Yuzuncu Yil”, oferă câteva informații
deosebit de interesante referitoare la acest aspect. Conform acestuia, rolul femeilor în cadrul acestei
grupări teroriste este conturat de o relație patriarhală des întâlnită în lumea islamică, dar care este
succedată de posibilitatea ca în cadrul organizației să nu existe diferențe de gen (37). Ca urmare a
acestui fapt, femeile din cadrul organizației pot lup ta pentru „cauza dreaptă a Islamului” în calitate
de „soții ale Jihadului” sau „mirese ale Jihadului”, fapt ce trece dincolo de statutul lor precizat în
teologia musulmană.
Participarea femeilor în cadrul Jihadului este precizată și în cadrul lucrării Wome n of the
Islamic State. A Manifesto on women by the Al -Khanssaa Brigade , realizată, din cele precizate de

39 Rouse , „White Widow has 'masterminded 400 murders': British jihadi allegedly planned Kenyan university attack
that left 148 dead after rising fast through Al Shabaab's ranks” (18 mai 2015), disponibil la:
https://www.dailymail.co.uk/news/article -3085770/White -Widow -Samantha -Lewthwaite -masterminded -400-
murders.html , accesat la 21 iulie, ora 18.42.

37
Zehra Yilmaz, de o grupare eminamente feminină din cadrul ISIS (16). Din cele precizate în
manifest, se înțelege faptul că femeile trebuie să participe la Jihad mai ales atunci când bărbații nu
sunt îndeajuns de mulți pentru a se apăra în fața inamicilor, oferind ca exemplu femeile din Cecenia
și Irak (Women of the Islamic State , 22).
Un al doilea document oficial al ISIS cu privire la statutul femeilor în cadrul organizației a
fost publicat la 30 martie 2015, sub forma unei reviste online intitulată Dabiq , în cadrul căreia
femeile ce urmau să devină membre ale grupării erau numite „surorile noastre” sau „Jumătățile
gemene ale Muhajirinilor”. Pornind de la exemplele femeilor care l -au sprijinit pe Mahomed în
răspândirea religie islamice, Umm Sumayyah al -Muhajirah, una dintre „soțiile Jihadului”, încearcă
să aducă argumente fe meilor din Occident pentru a adera la ISIS. Printre argumentele oferite de
Umm Sumayyah al -Muhajirah se regăsește și acela al obligației femeii de a participa la Jihad în
aceeași măsură ca bărbații, cu scopul de a „a duce mai departe războiul sfânt împotri va inamicilor
lui Allah” (Mehlman -Orzoco, 33) .
Alături de argumentele oferite pentru aderarea la ISIS, Umm Sumayyah al -Muhajirah oferă
câteva informații cu privire la celelalte membre ale organizației, precizând că acestea au lăsat în
urma lor caste frumo ase și mașini luxoase, cu scopul de „a lupta pentru cauza lui Allah”, această
prezentare intrând în contradicție cu majoritatea informațiilor oferite de cercetători care consideră
ca marea majoritate a membrelor ISIS provin din zone defavorizate, foarte să race și cu instabilitate
politică ridicată. Deși interesantă, prezentarea Ummei Sumayyah al -Muhajirah nu poate fi luată ca
fiind veridică, având în vedere caracterul propagandistic al articolului.
În cele ce urmează, voi realiza o analiză asupra a două din tre cele mai cunoscute femei din
cadrul organizației ISIS – Hoda Muthana și Sally Jones –, urmând ca pe baza acestei analize să
ofer câteva concluzii referitoare la statutul real al femeii în cadrul acestei grupări.

IV.2.1. Hoda Muthana

Hoda Muthana s -a născut la 28 octombrie 1991 în New Jersey, fiind fiica unui diplomat
yemenit. În anul 2014, utilizând banii oferiți de părinții ei pentru a -și plăti taxele școlare, ea a
părăsit Statele Unite ale Americii pentru a deveni membră ISIS. Într -un ar ticol publicat de The New
York Times , Hoda oferă câteva informații referitoare la motivația pe care a avut -o de adera la ISIS,

38
aceasta având la bază discuțiile și articolele pe care le -a citit, încă din timpul școlii, pe Twitter sau
pe alte site-uri de socializare sau media40.
Deși membră a unei familii înstărite , Hoda Muthana a crescut într -un mediu musulman
foarte strict, fără acces la petreceri, iubiți sau telefon mobil. În momentul terminării gimnaziului, a
primit primul ei telefon în dar de la tatăl ei, prin intermediul căruia a intrat în contact cu un recrutor
ISIS, care i -a oferit posibilitatea să se alăture organizației.

„Plângeam, deoarece credeam că fac ceea ce trebuie, un mare sacrificiu de dragul
lui Allah, renunțând la familia mea , la casa mea, la confortul meu, la tot ceea ce
cunoșteam și iubeam. Credeam că fac ceea ce trebuie”41.

Din informațiile oferite de Hoda pentru The New York Times , se arată că viața femeilor în
cadrul ISIS era una destul de precară, fiind ținute în captivi tate înainte de a se căsători și având
lipsuri de ordin material, aspect determinant în hotărârea Hodei de a se preda soldaților americani.

„Mi-am dat seama că nu am apreciat și poate nici măcar nu am înțeles cât de
importantă este libertatea pe care o av eam în America. Regret ceea ce am spus în
trecut, toată durerea cauzată familiei mele, precum și daunele pe care le -am creat
țării mele”42.

Observând informațiile despre Huda Muthana, se observă că aderarea ei la ISIS a fost
cauzată în special de teribili sm și lipsa de libertate din mediul familial, aspecte ce au cauzat
imposibilitatea acesteia de a reuși să discearnă binele de rău.

40 Callimachi , Porter , „2 American Wives of ISIS Militants Want to Return Home” (19 februarie 2019), disponibil la:
https://www.nytimes.com/2019/02/19/us/islamic -state-american -women.html , accesat la 21 iulie, or a 19.08.
41 Callimachi , Porter , „2 American Wives of ISIS Militants Want to Return Home” accesat la 21 iulie, ora 19.15 .
42 Callimachi , Porter , „2 American Wives of ISIS Militants Want to Return Home” accesat la 21 iulie, ora 19.33.

39
IV.2.2. Sally Jones

Un profil psihologic relativ deosebit de cel al Hudei Muthana, dar extrem de asemănător cu
cel ale Samanthei Lewthwaite și al lui Collen LaRose, este cel al lui Sally Jones, o londoneză
născută la 17 noiembrie 1968. Membră a unei familii destrămate, încă de tânără, Sally Jones a
început să lucreze pentru a se întreține, fiind în principal atrasă de muzica rock.
Din caracterizarea apropiaților ei, reiese că Sally era o persoană ușor influențabilă,
consumatoare de droguri și de alcool, aceasta practicând inclusiv prostituția și diverse ritualuri
păgâne legate de stilul ei „rock” (Mehlman -Orzoco, 75)43.
Sătulă de monotonie, la vârsta de 45 de ani a început să ia contact, prin intermediul site –
urilor de socializare, cu diferite persoane, discutând despre diferite metode alternative de viață și
despre terorism, ajungând să îl cunoască pe Junaid Hussain, mem bru al grupării ISIS, cu care s -a
căsătorit la scurt timp, în Siria.
Ca urmării a înființării brigăzii Al -Khansaa, despre care am vorbit anterior, Sally a devenit
membră, sub numele de Um Hussain al -Britani și Shakina Hussein, începând să recruteze femei
pentru organizație (Mehlman -Orzoco, 77) .
Spre deosebire de Huda Muthana, Sally descrie viața în cadrul ISIS ca fiind plină de
împliniri și extraordinară, arătând o convingere totală în ceea ce privește ideologia grupării.

„Aici viața este extraordinară: p oți veni aici (în Siria), să te căsătorești cu un
războinic, să naști un jihadi care să lupte pentru cauza islamului și viața ta va avea
un scop. Nu vei mai trăi viața frivolă și superficială din Vest”44.

În scurt timp, aceasta a devenit un model pentru femeile membre în cadrul organizației,
devenind chiar un lider în cadrul brigăzii Al -Khansaa. Conform cercetărilor lui Kimberly
Mehlman -Orzoco, în primăvara anului 2015, Sally a fost văzută conducând un grup de 12 femei

43 Lake, „WICKED WITCH Nev er-before -seen pictures show ‘White Widow’ Sally Jones drinking and smoking in
the 1990s – when she was a ‘pagan who would rant about Christians’” (13 noiembrie 2017), disponibil la:
https://www.thesun.co.uk/news/4866682/never -before -seen-pictures -white -widow -sally -jones/ , accesat la 22 iulie, ora
18.37.
44 Curry , „A British Mother Reportedly Left Welfare Behind and Is Now Helping Recruit for the Islamic State” (23
decembrie 2014), disponibil la: https://news.vice.com/en_us/article/7xj3nd/a -british -mother-reportedly -left-welfare –
behind -and-is-now-helping -recruit -for-the-islamic -state, accesat la 22 iulie, ora 18.54).

40
din cadrul brigăzii, înarmate cu arme AK 47, și îmbrăcate în totalitate în negru ( niqab ), în timp ce,
cu altă ocazie, a fost fotografiată antrenând anumite membre ale organizației pe un poligon de
tragere din zona Siriei.
Din relatările anumit or site -uri media, se consideră că Sally Jones a fost ucisă la 25 mai
2017 într -un atac asupra clădirii în care trăia45, acest lucru nefiind confirmat de membri ai ISIS.
Realizând o analiză asupra profilului psihologic al lui Sally Jones, se observă faptul că
aceasta are caracteristicile majorității femeilor care au aderat la anumite grupări teroriste de -a
lungul timpului. Imposibilitatea de a -și găsi un loc stabil, nevoia de atenție, precum și dorința
exacerbată de aventură au făcut ca Sally să înțeleagă în tr-un mod distorsionat islamul și, totodată,
să creadă cu tărie în așa -zisa „cauză dreaptă” a terorismului. Chiar dacă nu putem spune cu
siguranță faptul că motivația ei a fost strict una religioasă, din atitudinea și din acțiunile ei se
înțelege clar fapt ul că aceasta devenise o membră devotată a organizației, ceea ce reprezintă un
aspect unic – cel puțin având în vedere informațiile de care dispunem până în acest moment –, în
ceea ce privește modul în care femeile din vest care au aderat la ISIS au reușit să înțeleagă și să
accepte întru totul ideologia acestei organizații.

45 Sanchez, „Isil recruiter Sally Jones killed 'days after Manchester bombing'” (29 mai 2019), disponibil la:
https://www.telegraph.co.uk/news/2019/05/29/isil -recruiter -sally -jones -killed -days-manchester -bombing/ , accesat la
21 iulie, ora 19.03.

41
V. CONCLUZII

Terorismul religios reprezintă o realitate a secolului al XXI -lea, evoluând treptat și
acaparând întreaga societate actuală. Dacă până la începutul secolului al XX -lea existau areale
restrânse și bine stabilite caracterizate de un astfel de fenomen, astăzi situația este una diametral
opusă, fapt cauzat atât de fenomenul de globalizare, cât și de creșterea eficacității mijloacelor de
comunicare.
Defini t ca utilizarea ilegală a forței sau a violenței de către o persoană sau un grup ce au
legături cu o putere străină sau ale căror activități depășesc granițele naționale, împotriva altor
persoane sau proprietăți, cu scopul de a convinge un guvern, populați a civilă sau pe altcineva de a
accepta o anumită ideologie, terorismul a încetat astăzi în a mai ține cont de sex sau vârstă, atrăgând
în cadrul lui, alături de bărbați, și femei sau copii.
Lucrarea de față, dedicată rolului femeii în cadrul terorismului r eligios musulman în secolul
al XXI -lea și -a propus să aducă în discuție modul în care, în secolul al XXI -lea, femeia și -a găsit o
utilitate în cadrul anumitor grupări teroriste, ajungând până la a participa în acțiuni violente și chiar
cu caracter sinuciga ș.
După cum am văzut în prima parte a lucrării, statutul femeii în cadrul lumii islamice a variat
de la o societate la alta, în funcție de modul de interpretare a teologiei musulmane, ajungând astăzi
să dea naștere la două grupări relativ antagonice – cea a fundamentaliștilor și cea a liberalilor
feminiști. În mare măsură, statele musulmane merg pe o înțelegere mai tradițională în ceea ce
privește rolul femeii, dar acest lucru nu este unul general valabil, existând, după cum am văzut, și
excepții, așa cum e ste cazul Pakistanului, Turciei sau altor țări cu tendințe globaliste.
În partea a doua a lucrării, am realizat o prezentare a statului femeilor în cadrul grupărilor
radicale musulmane și, în special, în cele cu caracter terorist, considerând că aceasta va reprezenta
un pas înainte în ceea ce privește înțelegerea subiectului principal al lucrării. În cadrul capitolului,
s-a pus accentul pe două puncte cheie: motivația femeilor de a adera la o organizație radicală sau
teroristă și rolul general al acestora î n cadrul acestor grupări. În cadrul analizei s -a observat faptul
că există o tipologie bine stabilită în ceea ce privește femeile dornice să adere la astfel de
organizații, aceasta variind de la motive de ordin intrinsec, la altele de ordin extrinsec și neavând,
în mare măsură, nicio legătură cu motivația teologică atât de des adusă în discuție de diverși așa –
ziși cunoscători ai subiectului.

42
Referitor la rolul femeilor în cadrul organizațiilor teroriste, am observat că acesta este unul
bine stabilit, în mar ea lor majoritate femeile fiind folosite în calitate de mame pentru viitoare a
generație de jihadiști. Cu toate acestea, există și anumite grupări în care femeile au roluri mult mai
complexe, ajungând chiar în grupuri războinice sau chiar posturi de conduce re.
În ultima parte a lucr ării, am ales să prezint câteva modele tipologice concrete de femei
membre în cadrul celor mai importante organizații teroriste recunoscute la nivel mondial,
considerând acest capitol ca o continuare a celui anterior, prin caracte rul lui mai aplicat asupra
problemei. În cadrul capitolului am analizat cele mai cunoscute femei teroriste (Aafia Siddiqui,
Umma Osama, Jihad Jane, Samantha Lewthwaite, Hoda Muthana și Sally Jones), încercând să
prezint cât mai multe detalii, cu scopul de a le crea profilul psihologic. În urma analizei acestor
femei, am observat că profilul lor psihologic, precum și modul lor de îmbrățișare a terorismului, cu
mici diferențe, respectă același tipar.
Ca o concluzie generală la cele prezentate anterior, pot pr eciza, în urma analizei realizate,
că prezența femeilor în cadrul grupărilor teroriste este una reală și complexă, trebuind să fie tratată
cu foarte multă seriozitate de specialiștii în domeniu. Totodată, având în vedere exemplul unora
dintre femeile care au părăsit anumite grupări teroriste pentru a se reîntoarce la viața lor de dinainte,
consider că realizarea unui cadru special de reintegrare în societate a acestora reprezintă un lucru
extrem de necesar și, totodată, de dorit, acest aspect reprezentând u n pas înainte pentru un mediu
în care pacea și buna înțelegere să fie un motto pentru fiecare membru al societății.

43
ANEXE
Aafia Siddiqui
Jihad Jane

44
Samantha Lewthwaite

Hoda Muthana

45
Sally Jones

46
BIBLIOGRAFIE

Lucrări din literatura română

1. Al-Hashimi, Muhammad Ali . Femeia musulmană. Adevărata personalitate islamică a
femeii musulmane după Coran și Sunna , Liga Islamică și Culturală din România, s.l., s.a.;
2. Ana Comnena . Alexiada , vol. II, București: Ed. Minerva, 1977;
3. Băbuș, Pr. Dr. Emanoil . Bizanțul între Occidentul Creștin și Orientul Islamic (secolele VII –
XV), București: Ed. Sofia, 2006;
4. Sahas, Daniel J. Sfântul Ioan Damaschinul despre Islam , în coll. Patristica , vol. XVIII,
Iași: Ed. Doxologia, 2015;
5. Teofan Mărturis itorul . Cronografia , în coll. Părinți și Scriitori Bisericești , vol. VII,
București: Ed. Basilica, 2012 .

Lucrări din literatura străină

1. Afsaruddin , Asma . The First Muslim History and Memory , Oxford: Oneworld, 2007;
2. Azzam, Abdallah . Defence Of The Muslim Lands. The First Obligation After Iman , s.l.,
2002;
3. Barals, Asma . „Believing Women” in Islam. Unreading Patriarchal Interpretations of the
Qur’an, Austin: University of Texas Press, 2002;
4. Benjamin, Daniel, Simon, Steven . The Age of Sacred Terror , Londra: Random House,
2002;
5. Berko, Anat . The Path to Paradise: The Inner World of Suicide Bombers and Their
Dispatchers , New York: Praeger Security International, 2007;
6. Bloom, Mia . Bombshell. Women and Terrorism , Philadelphia: University of Pennsylvania
Press, 2011;

47
7. Bodman, Herbert L. Nayereh Esfahlani Tohidi (eds), Women in Muslim Societies: Diversity
Within Unity , Boulder: Lynne Rienner Publishers, 1998;
8. Bonner, Michael . Jihad in Islamic History. Doctrines and Practices , Princeton/Oxford:
Princeton University Press, 2006;
9. BUCHANAN , Cara Rae , Women in terrorrism: Exploring the motivatioms of women joining
terrorist organization (lucrare de licență), Washington DC: Universitatea „James
Madison”, 2014;
10. DeLong Bass , Natana J. Wahhabi Islam. From Revival and Reform to Global Jihad , I.B.
Londra: Tauris, 2007;
11. Dobson, C., Payne, R. The Carlos Complex , Londra: Hodder & Stoughton Ltd., 1977;
12. El Cheikh, Nadia Maria . Women, Islam and Abbasid Identity , Cambridge/Londra: Harvard
University Pres s, 2015;
13. Gonzalez -Perez, Margaret . Women and Terrorism. Female activity in domestic and
international terror groups , Londra/New York: Routledge, 2008;
14. Hale, Sarah Josepha . Woman's Record or Sketches of All Distinguished Women from The
Beginning Till A.D. 1 850, New York: Harper Brothers, 1853;
15. Jawad, Haifaa A. The Rights of Women in Islam. An Authentic Approach , Londra: Palgrave
MacMillan, 1998;
16. Jones, V.R., Jones, L. Bevan . Women in Islam , Lucknow: Lucknow Publishing House,
1941;
17. Kamguian, Azam . Islam & Wom en's Rights , Nasim Publications, s.l., 2002;
18. Khoury, Adel -Théodore . Apologétique byzantine contre l’Islam (VIIIe-XIIIe s.), în coll.
Studien , vol. I, Verlag fūr Christilich -Islamisches Schrifttum Altenberge, 1982;
19. Lundborg Regnér, Anna . A greater evil – the emerging role of women in al Qaeda. A
comparative study of al Qaeda Central and al Qaeda in the Arabian Peninsula on the
employment of women (lucrare de licență), Upsala: Upsala Universitet, Department of
Government, 2017;
20. Maududi Chishti, Syed Abul A'la. Purdah and the Status of Woman in Islam , Lahore:
Islamic Publications Ltd, 1988;
21. McGraw Donner, Fred . The Early Islamic Conquests , Princeton, 1981;

48
22. Mehlman -Orzoco, Kimberly . The Jihadi Next Door. How ISIS is forcing, defrauding, and
Coercing your Nei ghbor into Terrorism , New York: Skyhorse Publishing, 2019;
23. Mernissi, Fatima . Women and Islam , trad. M.J. Lakeland, Oxford: Blackwell, 1991;
24. Pape, Robert . Dying to Win: The Strategic Logic of Suicide Terrorism , New York: Random
House, 2005;
25. Saad, Salma . The Legal and Social Status of Women in the Hadith Literature (teză de
doctorat), Leeds: University of Leeds, Department of Modern Arabic Studies, 1990;
26. Saeed, Abdullah, Interpreting the Qur ’ān. Towards a contemporary approach ,
Londra/New York; Routledge, 200 6;
27. Sah, Niaz A. Women, the Koran and International Human Rights Law. The Experience of
Pakistan , în coll. Studies in Religion, Secular Beliefs and Human Rights , vol. IV,
Leiden/Boston: Martinus Nijhoff Publishers, 2006;
28. Saleem, Nighat Parveen . Muslim women & public space: The debate between conservative
and feminist thinkers (teză de doctorat), Birmingham: University of Birmingham,
Department of Theology and Religion, 2014;
29. Seib, Philip, Janbek, Dana M. Global Terrorism and New Media. The post Al ’Qaeda
gene ration , Londra/New York: Routledge, 2011;
30. Seif-al-Hatimy, Said Abdullah . Women in Islam: A Comparative Study , Lahore: Islamic
Publications Ltd., 1993;
31. The 9/11 Comission Report , pp. 168, 220, 224, 226, 236, disponibil la: https://www.9 –
11commission.gov/report/911Report.pdf , accesat la 19 iulie, ora 20.25;
32. The Encyclopaedia of Islam , B. Lewis, C. Pellat, J. Schacht (eds), vol. II, Leiden: Brill,
41991;
33. The Encyclopaedia of Islam , C.E. Bosworth, E. van Donzel, W.P. Heinrichs, G. Lecomte
(eds), vol. VIII, Leiden: Brill, 1995;
34. The Encyclopaedia of Islam , E. van Donzel, B. Lewis, C. Pell at (eds), vol. IV, Leiden: Brill,
41991;
35. The Encyclopaedia of Islam , P. J. Bearman, Th. Blanquis, C.E. Bosworth, E. van Donzel,
W.P. Heinrichs (eds), vol. X, Leiden: Brill, 2000;
36. The Holy Qur’ān , trad. Maulawī Sher ´Alī, Islamabad: Islam International Publ ications
Limited, 2004;

49
37. The Qur ’an: an encyclopedia , Oliver Leaman (ed.), Londra/New York: Routledge, 2006;
38. von Rad, Gerhard, Holy War in Ancient Israel , Grand Rapids: Eerdmans, 1991;
39. Washington, Irving . Mahomet and his succesors , Londra: University of Wisconsin Press,
1970;
40. Women of the Islamic State. A Manifesto on women by the Al -Khanssaa Brigade , trad.
Charlie Winter, Quilliam, s.l., 2015 .

Articole, comunicări științifice

1. al-Faruqi, L. „Women in a Quranic Society” . H. Tesbah, M. Bahonar, L. al -Faruqi, Status
of Women in Islam , Teheran: Islamic Propagation Organisation, 1985;
2. Nazâru, Sebastian . „Bizanț și Islam în Evul Mediu târziu: între vuietul armelor și sfada
teologilor” . Dinamica vieții intelectuale în Bizanțul P aleologilor (1261 -1453) sub influența
polemicii , Vasile -Adrian Carabă, Ionuț -Alexandru Tudorie (eds), București: Ed.
Universității din București, 2014;
3. Chișcari, Ilie . „Tradiția războiului just în Antichitatea greco -romană” . Bellum justum et
pium. Creștinii în fața provocării războiului – o perspectivă istorico -fenomenologică –, Pr.
Radu -Petre Mureșan, I. Chișcari (eds), București: Ed. Universității din București, 2011
4. Chișcari, I. „Tradiția războiului just în Iuidaismul precreștin”. Bellum justum et pium.
Creștinii în fața provocării războiului – o perspectivă istorico -fenomenologică –;
5. Tudorie, Ionuț -Alexandru . „Sfântul Augustin și teoria bellum justum . Reflecții pe marginea
scrisorilor 189 și 229”. Bellum justum et pium. Creștinii în fața provocării războiului – o
perspectivă istorico -fenomenologică –;
6. Hussain, Neelam . „Women as Objects and Women as Subjects within Fundamentalist
Discourse”. Locating t he Self: Perspective on Women and Multiple Identities , Nighat Khan,
Rubina Saigol, Afiya Zia (eds), Pakistan: Lahore, 1994;
7. Qazi, Farhana . „The Mujahidaat. Tracing the Early Female Warriors of Islam” . Women,
Gender, and Terrorism , Laura Sojberg, Caron E. Gentry (eds), Atena/Londra: The
University of Georgia Press, 2011;

50

Publicații periodice

1. al-Faruqi, L. „Islam and Human Rights” . The Isla mic Quarterly 3 (1983);
2. Baderin, M.A. „A Macroscopic Analysis of the Practice of Muslim State Parties to
International Human Rights Treaties: Conflict or Congruence?” . Human Rights Law
Review 1 (2001);
3. Cunningham, Karla J. „Cross -Regional Trends in Female Terroism” . Studies in Conflict
and Terrorism 2003;
4. Engineer, Ashgar Ali . „Status of Muslim Women” . Economic and Political Weekly 29
(1994);
5. Gonzalez -Perez, Margaret . „The False Islamization of Female Suicide Bombers” . Gender
Issues 2011;
6. Jacques, Ka ren, Taylor, Paul . „Male and Female Suicide Bombers: Different Sexes,
Different Reasons?” . Studies in Conflict & Terrorism 2008;
7. Parvin, M., Sommer, M. „Dar al -Islam. The Evolution of muslim teritoriality and its
implication for conflict resolution in the Middle East” . International Journal of Middle East
Studies 1 (1980);
8. Qayyum, Shah Abdul . „Women in West Asia – A Case Study of Egypt” . Islam and the
Modern Age 4 (1973);
9. Ransirini, Shamara . „Becoming Militant: Narrative of (Dis?) embodiment in Visakesa
Chandrasekaram’s Tigers Don’t Confess” . Outskirts 33 (2015);
10. Singh, Ranjita . „Status of Women in Today’s Society” . International Journal of
Humanities and Social Science Invention 3 (2014);
11. Ulbricht, Manolis . „The Byzantine translation of the Qurʾān from the eighth/ninth century
CE and its role in the polemic of Nicetas of Byzantium” . Comparative Oriental Manuscript
Studies 8 (2014);
12. von Knop, Katharina . „The Female Jihad: Al Qaeda's Women” . Studies in Conflict &
Terrorism 30 (2007);
13. Yilmaz, Zehra . „Critique of ISIS ’ Women Policy” . Turkish Journal of Middle Eastern
Studies 2 (2017) .

51

Surse internet

1. „The Promises of ad -Dawlah to Women”, interviu realizat de ICSVE, disponibil la:
https://www.icsve.org/the -promises -of-ad-dawlah -to-women/ , accesat la 15 iulie, ora
21.08 ;
2. Lake, Emma , „WICKED WITCH Never -before -seen pictures show ‘White Widow’ Sally
Jones drinking and smoking in the 1990s – when she was a ‘pagan who would rant about
Christians’” (13 noiembrie 2017), disponibil la:
https://www.thesun.co.uk/news/4866682/never -before -seen-pictures -white -widow -sally –
jones/ , accesat la 22 iulie, ora 18.37;
3. Curry, Colleen, „A British Mother Reportedly Left Welfare Behind and Is Now Helpi ng
Recruit for the Islamic State” (23 decembrie 2014), disponibil la:
https://news.vice.com/en_us/ar ticle/7xj3nd/a -british -mother -reportedly -left-welfare –
behind -and-is-now-helping -recruit -for-the-islamic -state, accesat la 22 iulie, ora 18.54);
4. Shiffman, John, „U.S. woman known as Jihad Jane sentenced to 10 years in plot” (6
ianuarie 2014), disponibil la: https://www.reuters.com/article/us -usa-jihadjane/u -s-woman –
known -as-jihad -jane-sentenced -to-10-years -in-plot-idUSBREA050PC20140106 , accesat
la 20 iulie, ora 23.44;
5. Zeuthen, Martine, Sahgal, Gayatri, „Shamima Begum: Why women support teror” (16
aprilie 2019), disponibil la: https://www.bbc .com/news/world -47653190, accesat la 5 iuni e
2019, ora 14.51;
6. „Declaration of Jihad Against the Americans Occupying the Land of the Two Holiest Sites,
Expel the infidels from the Arab Peninsula”, disponibil la:
https://ctc.usma.edu/app/uploads/2013/10/Declaration -of-Jihad -against -the-Americans –
Occupying -the-Land -of-the-Two-Holiest -Sites -Translation.pdf , accesat la 19 iulie, ora
19.25;
7. Speckha rd, A., „ISIS Women: Victims, Criminals, or Both?” (6 noiembrie 2018), disponibil
la: https://www.icsve.org/isis -women -victims -criminals -or-both/ , accesat la 15 iulie, ora
21.35;
8. Callimachi, Rukmini, Porter, Catherine, „2 American Wives of ISIS Militants Want to
Return Home” (19 februarie 2019), disponibil la:

52
https://www.nytimes.com/2019/02/19/ us/islamic -state-american -women.html , accesat la
21 iulie, ora 19.08;
9. „Samantha Lewthwaite's grandmother suffers stress, hospitalised over granddaughter's
notoriety” (25 septembrie 2013), disponibil la:
https://www.standardmedia.co.ke/article/2000094263/n -a, accesat la 21 iulie, ora 18.12;
10. Sreedharan, C., „Women Make Better Guerrillas than Men”, disponibil la:
https://www.red iff.com/news/1998/aug/28pwg.htm , accesat la 15 iulie, ora 20.41;
11. Sanchez, Raf, „Isil recruiter Sally Jones killed 'days after Manchester bombing'” (29 mai
2019), disponibil la: https://www.telegraph.co.uk/news/2019/05/29/isil -recruiter -sally –
jones -killed -days-manchester -bombing/ , accesat la 21 iulie, ora 19.03;
12. „ISIS allegendly issues «caliphate passport», în: Al Arabiya News , 5 iulie 2014, disponibil
la: http://english.alarabiya.net/en/News/middle -east/2014/07/05/ISIS=allegendly -issues –
caliphate -passport.html , accesat 2 8 mai 2019, ora 14.23;
13. „Women and Islam”, în: The Oxford Dictionary of Islam , Oxford University Press, Londra,
2019, disponibil la: http://www.oxfordislamicstudies.com/article/opr/t 125/e2510# , accesat
la 27 iunie 2019, ora 18.32;
14. Malik, Nikita, „Why Do We Underestimate The Role Of Women In Terrorist
Organizations?” (26 septembrie 2018), disponibil la:
https://www.forbes.com/sites/nikitamalik/2018/09/26/why -do-we-underestimate -the-role-
of-women -in-terrorist -organizations/ , accesat la 5 iunie 2019, ora 15.19;
15. Dudman, Jane, „Nato: women are being drawn into terrorism in return for food and water”
(15 iunie 2018), disponibil la: https://www.theguardian.com/public -leaders –
network/2018/jun/1 5/nato -terroist -groups -women -food-water , accesat la 6 iunie 2019, ora
15.23;
16. Speckhard, Anne, Shajkovici, Ardian, „10 Reasons Western Women Seek Jihad and Join
Terror Groups” (20 noiembrie 2018), disponibil la: https://www.hstoday.us/subject -matter –
areas/terrorism -study/10 -reasons -western -women -seek-jihad -and-join-terror -groups/ ,
accesat la 8 iulie 2019, ora 16.51;
17. Ettachfini, Leila, „«I Had to Be the Voice of Women»: The First Female Hijacker Shares
Her Story” (4 august 2016), disponibil la:

53
https://www.vice.com/en_u s/article/9k99k7/leila -khaled -first-female -hijacker -profile ,
accesat la 18 iulie 2019, ora 18.43;
18. „Lebasnon’s women warriors” (24 aprilie 2010), disponibil la:
https://www.aljazeera.com/programmes/general/2010/04/2010413115916795784.html ,
accesat la 18 iulie 2019, ora 18.51;
19. Blair, David, „Revealed: world's deadliest femal e terrorists (17 februarie 2015), disponibil
la
https://www.telegraph.co.uk/ne ws/worldnews/africaandindianocean/nigeria/11416837/So
me-of-the-deadliest -and-most -notable -suicide -attacks -carried -out-by-women.html , accesat
la 18 iulie 2019, ora 19.15;
20. Rouse, Alisha, „White Widow has 'masterminded 400 murders': British jihadi allegedly
planned Kenyan university attack that left 148 dead after rising fast through Al Shabaab's
ranks” (18 mai 2015), disponibil la: https://www.dailymail.co.uk/news/article –
3085770/White -Widow -Samantha -Lewthwaite -masterminded -400-murders.html , accesat
la 21 iulie, ora 18.42;