ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII MIHAI VITEAZUL [615836]

ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII „MIHAI VITEAZUL”

IMPACTUL CRIZEI UCRAINENE ASUPRA SECURITĂȚII REGIONALE – O
PERSPECTIVĂ ROMÂNEASCĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Conf. univ. dr. Niță Cristian

ABSOLVENT: [anonimizat]2019-

1
INTRODUCERE

Părerile analiștilor politici și militari sunt aproape unanime în a recunoaște că
relaxarea așteptată, după amplele modificări în mediul internațional de securitate și relațiile
internaționale, la nivel global, din anii 1990, nu a avut loc. Majoritatea afirmă că
nivelul/gradul de insecuritate a crescut, pericolul „tradițional”, generat de confruntarea
dintre cele două blocuri, fiind înlocuit cu surse de instabilitate diverse, mai mici ca
amploare geografică, dar mai numeroase, mai dificil de identificat și, mai ales, de
contracarat. Se apreciază că, în prezent, mediul internațional de securitate este caracterizat
de sfârșitul bipolarității, proliferarea actorilor, expansiunea democrației, accesul diferențiat
la resurse, prăbușirea unor state, proliferarea conflictelor de tip etnico-religios, toate
acestea amplificate de nivelul ridicat al performanțelor științei și tehnologiei militare.1
În opinia cercetătorului american Thomas Barnett, omenirea parcurge cea de a
treia etapă a globalizării, etapă mult mai dificilă, mai dinamică, cu mai mulți actori în
scenă și cu mai multe ecuații de rezolvat. El consideră că, într-o abordare determinată de
factorii economici, fenomenul de globalizare va asigura omenirii: deschiderea și
diversificarea piețelor de desfacere, liberalizarea comerțului, extinderea valorilor demo-
cratice, implicarea mai mare a femeilor în societate, prezer-varea mai bună a identității
individuale și o mai bună protecție a mediului înconjurător. Toate aceste avantaje se vor
manifesta, în cadrul celei de-a treia etape a globalizării, numai dacă sunt „administrate“ cu
atenție și eficiență următoarele fenomene: migrația, energia, investițiile și securitatea.2
Este unanimă părerea că fenomenul globalizării gene-rează și sprijină numai
manifestarea elementelor pozitive, benefice omenirii. În aproape aceeași măsură, el este
generatorul sau catalizatorul unor fenomene negative, care contribuie la apariția sau
acutizarea unor surse de instabilitate, cu repercusiuni majore asupra mediului de securitate
global și regional3.
Se apreciază că surselor tradiționale de instabilitate globală și regională, cum sunt
sursele de natură politică, economică, militară, culturală sau de mediu, li se adaugă noi

1 DINU, Mihai-Ștefan, Dr. Grigore ALEXANDRESCU, Surse de instabilitate , Universitatea Națională de
Apărare, Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate, Editura Universității Naționale de Apărare,
București, 2004, p.7
2 BARNETT, Thomas P.M A Future Worth Creating: Defense Transformation in the New Strategic
Environment, prezentare în cadrul cursului NSDM, Colegiul Naval de Război al SUA, Newport, RI
3 Col (r) dr., ALEXANDRESCU, Grigore, Amenințări la adresa securității , Universitatea Națională de
Apărare, Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate, Editura Universității Naționale de Apărare,
București, 2004, p.11

2
elemente generate de terorism, proliferarea armelor de distru-gere în masă, traficul cu
arme, droguri și persoane, precum și imigrația ilegală.4
„Complexitatea aspectelor politice, economice, sociale, militare și culturale din
actualul mediu de securitate”5, pun statele dintr-o anumită regiune față în față cu
dependențele dintre ele. Unul dintre spațiile problematice datorită sectoarelor precizate
anterior este Regiunea Extinsă a Mării Negre. „Literatura de specialitate folosește termenul
de Regiunea Extinsă a Mării Negre, pentru că orice analiză care abordează problematica
regiunii nu poate să ignore multitudinea de intercorelații de natură economică, socială,
politică existente între statele riverane, dar și între acestea și cele apropiate.”6
Regiunea este o miză importantă în lupta pentru acapararea supremației strategice
globale, statele din cadrul ei fiind: Ucraina, Republica Moldova, Rusia, Georgia, Turcia,
Bulgaria și România.
„Raportată la Marea Neagră, concepția strategică globală a Rusiei este reflectată
prin două dimensiuni strategice esențiale: dimensiunea pasivă de rezistență și cea activă, de
puternică renaștere geopolitică prin intermediul politicilor în domeniul energiei.”7
Acțiunile curente din Ucraina și Crimeea sunt al treilea caz postsovietic, după
războiul din Transnistria și Georgia, în care Rusia folosește integritatea teritorială într-o
strategie deja consacrată de securitate, ambiții neoimperiale și atitudine de mare putere
pentru afirmare internațională ca putere regională și globală.
Crimeea a fost însă preambulul unei operațiuni mult mai ample ce avea să meargă
mai adânc în teritoriul ucrainean de răsărit. În atare context devine vizibil că ne aflăm în
fața unui set de transformări cu detentă paradigmatică, această schimbare a naturii relațiilor
internaționale fiind capabilă să redefinească logica derulării afacerilor globale în vreme ce
pentru spațiul vital al României noile realități trebuiesc înțelese la nuanță și metabolizate.

4 DINU, Mihai-Ștefan; Dr. Grigore ALEXANDRESCU, op. cit., p.8
5 Cătălin Iulian Balog, Securitate și echilibru în Regiunea Extinsă a Mării Negre , Redacția Infosfera, Anul I,
nr. 4, 2009, p. 27.
6 Teodor Frunzeti, “Cooperarea regională- măsuri de creștere a securității regionale, de sporire a încrederii și
de prevenire a conflictelor în Zona Extinsă a Mării Negre”, în Cunoaștere strategică în zona extinsă în zona
extinsă a Mării Negre , Ed. Rao, București, 2011, p. 190.
7Ognyan Minchev, “Interese și strategii fundamentale pentru regiunea Mării Negre”, în Monitor strategic, nr.
3-4, Ed. Ispasim, 2006, p. 13.

3
CAPITOLUL I.
CRIZA DIN UCRAINA. IMPACT ASUPRA MEDIULUI INTERNAȚIONAL

I.1. Contextul geoistoric și geopolitic
“O țară frontieră situată la confluența dintre Uniunea Europeană și Federația Rusă,
o fostă republică sovietică cu o populație de 46 de milioane de locuitori, independentă din
1991, Ucraina încearcă să-și construiască o identitate.”8 Dificultatea de a o găsi, provine
din faptul că mult timp Ucraina a fost fragmentată între imperiile Rus și Austro-Ungar,
frontierele actuale fiind trasate de Iosif Stalin.
În Antichitate, Crimeea era locuită de triburi traco-cimeriene și scitice. Între anii
1441 și 1783, cea mai mare parte a Crimeei a făcut parte din Hanatul Crimeei, iar între anii
1783 și 1917, regiunea a fost anexată de Imperul Țarist ca Gubernia Taurida. La 18
octombrie, 1921, s-a înființat Republica Autonomă Sovietică Socialistă Crimeea, ca parte a
Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse, populația fiind reprezentată în proporție
de 25% de tătari.
La 19 februarie, 1954, liderul sovietic Nikita Sergheevici Hrușciov a oferit Crimeea
drept cadou RSS Ucrainene, printr-un decret al Sovietului Suprem, fără ca populația locală
să fie consultată sau întrebată dacă este de acord cu această decizie. În ultimii ani, o parte
din tătarii deportați s-au reîntors în zonă, însă regiunea a continuat să fie locuită de ruși,
într-o proporție majoritară. Astfel, la recesământul ucrainean din 2001, populația Crimeii
era de 2.033.700 de locuitori, din care 58,32% – ruși, 24, 32% – ucraineni, 12,1 % – tătari
crimeeni, 1,44% – bieloruși, dintre aceștia 77% declarând, ca limbă maternă, limba rusă, pe
când 11,4% limba tătară crimeeană, iar 10,1% limba ucraineană.
Mai târziu, la 5 decembrie 1994, prin Memorandumul de la Budapesta, Ucraina a
renunțat la armele nucleare sovietice de pe teritoriul său, acestea fiind transferate către
Federația Rusă. În schimb, S.U.A., Marea Britanie și Federația Rusă s-au obligat să
garanteze integritatea teritorială și independența Ucrainei (cu Peninsula Crimeea în
componența sa).9
După destrămarea U.R.S.S., de la proclamarea independenței în 1991, Ucraina a
întâmpinat frecvent dificultăți de ordin socio-politic. Problema diferențelor culturale între
vestul și estul țării, conflictul între curentele extremiste și separatiste, dar și alte lacune în

8Alexandru Danilov, Peninsula Crimeea, “al doilea butoi de pulbere” al Europei ,
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/peninsula-crimeea-al-doilea-butoi-pulbere-al-europei ,.
9 Ciobanu Ecaterina Daniela, CRIZA DIN UCRAINA (2013 – prezent, studiu de caz, pag 2

4
integrarea și omogenizarea societății au existat încă de la înființarea statului ucrainean
contemporan. Cu toate acestea, în Ucraina a persistat un climat politic relativ stabil, iar
aspectele divergente ale societății ucrainene nu au împiedicat existența unui stat consolidat
și suveran din 1991 până în primăvara anului 2014. Mai mult decât atât, provocările și
problemele de ordin intern ale Ucrainei între 1991 și 2014 par nesemnificative dacă ar fi să
le raportăm la confruntările și conflictele etnice existente în unele regiuni din Asia, Africa,
sau chiar în unele state membre U.E.
Conform mașinăriei propagandistice rusești, stagnarea și dezintegrarea statului
ucrainean a reprezentat o chestiune de timp, iar iminența unui război civil ar fi existat cu
mult înaintea declanșării Euromaidanului.
Ucraina a fost și continuă să fie o țară în tranziție, în care instituțiile statului nu
funcționează în mod corespunzător și tocmai conștientizarea necesitatății reformelor i-a
mobilizat pe protestatari în noiembrie 2013. Imaginea inoculată de mass-media din
Federația Rusă cu privire la Euromaidan este, însă, diferită.
“Situația internă din Ucraina este caracterizată de numeroase tensiuni de ordin
politic și social, iar pe plan extern, acest stat are diferende cu Federația Rusă pentru
Pensiula Crimeea”10, Practic, Ucraina este un stat care are o evoluție imprevizibilă și
alternează perspectivele ei de aderare la Uniunea Europeană și integrare în Organizația
Tratatului Atlanticului de Nord.

I.1.1. Primul război pentru Crimeea
Războiul din Crimeea, început la mijlocul sec. XIX, a cauzat schimbări esențiale
pe harta politică a Europei. Imperiul Rus încerca să distrugă Imperiul Otoman și să
instaureze hegemonia în Balcani.
Pentru Rusia, victoria repurtată în războiul ruso-turc din 1806-1812, a reprezentat
un precedent pentru continuarea expansiunii în Balcani.
În plan diplomatic, Rusia ducea tratative cu Imperiul Austriac pentru viitorul
război cu Imperiul Otoman; armata austriacă decăzând în rezultatul revoluțiilor din anul
1848, Rusia i-a acordat ajutor în reprimarea răscoalei maghiare. Acest fapt i-a permis
Imperiului Rus să oblige Austria ca, în caz de conflict militar cu turcii, să nu încheie o
alianță militară cu Imperiul Otoman, asigurându-și neutralitatea. În anul 1853,
ambasadorul rus la Istanbul, contele Menșikov, a înaintat Porții un ultimatum, în care se

10Cătălin Iulian Balog, Securitate și echilibru în Regiunea Extinsă a Mării Negre , Redacția Infosfera, Anul I,
nr. 4, 2009p. 27.

5
precizau următoarele condiții: în cazul evitării războiului, dezicerea de Moldova și
Valahia; recunoașterea independenței Greciei, Serbiei și Bulgariei; trecerea liberă a vaselor
străine prin strâmtorile Bosfor și Dardanele. Turcia a respins categoric aceste cerințe, iar ca
răspuns, la 3 iulie, trupele ruse aflate în Basarabia au trecut Prutul și au început luptele
pentru cucerirea Moldovei și Valahiei.
În anul 1853, prin vămile Basarabiei, care au oferit anumite facilități, către trupele
ruse din Moldova și Valahia a fost transportate cantități mari de produse. Aceste facilitățile
vamale au stimulat însă contrabanda ce începuse să înflorească în regiune. Produse
destinate trupelor rusești erau comercializate pe piețele din Moldova și Valahia, în timp ce
generalii ruși cereau să li se expedieze mai multe produse alimentare pentru soldați ruși,
care au început să jefuiască populația din Principate.
Prin Basarabia, spre Balcani se expediau și cantități mari de armament, muniții și
medicamente. La 9 octombrie, sultanul turc a înaintat Imperiului Rus un ultimatum, prin
care solicita evacuarea trupelor ruse din Principate, Rusia refuzând să respecte condițiile
ultimatumului. Refuzul Rusiei a făcut ca, la 16 octombrie, Imperiul Otoman să declare
război Imperiului Rus.
Acțiunile militare de la Dunăre au influențat mult comerțul din Basarabia.
Negustorilor basarabeni li se permitea să transporte marfă în Balcani. În anul 1854,
numeroase trupe armate.11 Pierderile suportate în războiul din Crimeea au determinat Rusia
să inițieze, în anul 1856, la Paris, tratative de pace. Astfel, s-a decis ca sudul Basarabiei
(jud. Bolgrad, Cahul, Ismail) să fie restituit Moldovei. Modificările teritoriale au cauzat și
unele modificări ale liniei vamale și a căilor comerciale din Basarabia. Dunărea a devenit
un fluviu neutru, pe el intrau în Basarabia un număr mare de comercianți străini.

I.2. Cauzele actualei crize din Ucraina.
Violențele extreme din Ucraina, în care și-au pierdut viața zeci de oameni până
acum și care amenință să se transforme într-un razboi civil în toată regula, nu au apărut
peste noapte, ci sunt rezultatul unor tensiuni foarte mari, dintre care unele au fost
acumulate încă de la nașterea statului ucrainean independent, la sfârșitul lui 1991.
1. O primă cauză ar fi problemele etnice și culturale din Ucraina (divizarea statului
din punct de vedere etnic și cultural).

11 Royle, Trevor (2000). Crimea: The Great Crimean War, 1854-1856, Palgrave Macmillan.

6
Totul ține de istoria sa. Astfel, părțile Ucrainei de est și sud sunt rusofone și
rusofile. Acest lucru nu înseamnă neapărat faptul că toți de acolo sunt ruși (pentru că
numai 17,3% din totalul populației sunt ruși), ci doar că, deși ucraineni, vorbesc fie rusa ca
prima limbă, fie un amestec de rusă și ucraineană.
În schimb, vestul Ucrainei e puternic naționalist și anti-rus.
Această diviziune etnică și culturală din Ucraina a adus conflicte grave din 1991.
2. A doua cauză ar fi folosirea mijloacelor „murdare” de către regimul politic .
Guvernarea condusă de Ianukovici și Partidul Regiunilor a radicalizat o mare
parte a societății, întrucât a "tăiat" orice șansă nu doar pentru dialog, ci și speranța că vor
ceda puterea în mod corect.
Ianukovici și ai sai nu au fost la prima încercare de a-și subordona statul prin
mijloace ilegale. În 2004, premierul și candidatul la președinție, Ianukovici au fraudat pur
și simplu alegerile și Ianukovici s-a declarat șef al statului. "Revoluția Portocalie" de atunci
și intervenția Occidentului, l-au făcut să dea înapoi, astfel încât a fost ales Viktor Iuscenko.
Pro-rusul Ianukovici a revenit și a câștigat în 2010. De atunci, el și-a consolidat puterea,
zdrobind Opoziția pe toate căile, inclusiv prin subjugarea Justiției. Pentru început,
principala amenințare la adresa sa, fosta șefă a Guvernului Iulia Timosenko, a fost bagată
în închisoare pentru subminarea economiei după un proces sumar, considerat ca fiind o
înscenare de către toate țările democratice și organizațiile internaționale de prestigiu, care
se ocupau de apărarea drepturilor omului. Mai mult, Ianukovici și Partidul Regiunilor au
reușit să câștige și alegerile parlamentare din 2012, deși stăteau dezastruos în sondaje și, în
mod normal, ar fi trebuit să le piardă. Ei au recurs la șmecheria schimbării sistemului,
astfel încât 50% din locuri să fie alese nu prin vot pe liste, ci uninominal.
3. O altă cauză a crizei din Ucraina este corupția înfricoșătoare la nivel de stat.
Puterea de acum din Ucraina este, de fapt, o alianță a oligarhilor corupți, care au
pus mâna pe resursele statului în perioada postcomunistă, dintre care cei mai mulți provin
din zonele rusofone, însă există și mulți care vin din alte regiuni.
Chiar și familia Ianukovici e implicată în afaceri dubioase, cel mai bun exemplu
fiind chiar fiul presedintelui, Oleksandr, care a reușit să strângă o avere uriașă. Toate
aceste lucruri sunt un factor de nemulțumire în rândurile populației.
4. O a patra cauză ar putea fi prăbușirea economiei statului .
Ucraina are mari probleme economice, ceea ce e alt factor care generează
nemulțumire.

7
Oficial, creșterea sa a fost de doar 0.3% în 2013, dar, în realitate, veniturile multor
ucrainieni au scăzut. Corupția sufocantă, piața neagră, monopolurile și managamentul
dezastruos din partea statului au dus la o creștere a tensiunii sociale, ceea ce e unul din
elementele radicalizării populației.
În plus, nici bani nu sunt. Fondul Monetar International a întrerupt programul de
împrumut din cauza faptului că guvernul ucrainean nu a respectat cea mai mare parte a
punctelor convenite, așa că singura sursă a devenit Rusia, al cărei ajutor financiar vine însă
cu niște condiții.
5. A cincea cauză ar putea fi frica de „nazism”.
Administrația lui Ianukovici a tratat atât de prost protestele încât acestea au
degenerat. Intervenția brutală a forțelor de ordine împotriva manifestațiilor non-violente a
dus la vărsare de sânge,care i-au radicalizat pe oponenții săi.
Așa s-a ajuns la ciocnirile sângeroase – pur și simplu regimul nu mai are nimic de
pierdut decât lupta pentru propria supraviețuire. Țara e paralizată, protestatarii nu vor
pleca, iar alegerile, care la începutul conflictului ar fi putut rezova lucrurile, acum ar
însemna în mod sigur dispariția politicii lui Ianukovici și condamnarea sa și a acoliților săi.
Împușcarea protestatarilor de către lunetiști e semnul că regimul e atât de disperat
să nu cadă, știind că va plăti, încât încearcă să-și zdrobească opoziția prin forță și să
instaureze ceva ce nu poate fi altceva decât dictatura militară.
6. O ultimă cauză este reprezentată de Rusia.
Probabil că Viktor Ianukovici ar fi cedat demult în fața protestatarilor, dacă nu ar
fi avut sprijinul Rusiei (lui Putin), care se teme că țara ar putea cădea în sfera de influență
occidentală. Ceea ce a contat cel mai mult a fost, însă, suportul Moscovei pentru
Ianukovici, chiar și atunci când au început să moară oameni. Daca ar fi fost singur,
Ianukovici nu ar fi îndrăznit niciodată să meargă atât de departe.12

I.3. Intervenția armată rusă în Ucraina
Intervenția armatei ruse în Ucraina a început la 24 februarie 2014, ca urmare
a Revoluției ucrainene pro-europene soldate cu o lovitură de stat, când trupe speciale
rusești fără însemne au preluat controlul asupra celei mai mari părți a
peninsulei Crimeea din Ucraina situată pe coasta de nord a Mării Negre, inclusiv clădiri
civile, aeroporturi și baze militare. În aceeași zi, legiuitorul rus a aprobat prezența

12Vrînceanu Georgiana Maria, Proiect: Criza din Ucraina (2014), pg. 1-5

8
militarilor ruși în Crimeea și estul Ucrainei. Totodată oficialii ruși au cont inuat să susțină
că prezența forțelor militare ruse în Crimeea nu încalcă niciun acord existent între Rusia și
Ucraina. Răspunsul ucrainean a fost moderat până acum, fără nicio acțiune militară din
partea guvernului Ucrainei, care a fost instalat la Kiev cu mai puțin de o săptămână înainte
de ocupație. Totodată, parlamentul ucrainean a solicitat ca semnatarii Memorandumului de
la Budapesta să își reafirme angajamentul față de principiile garantate prin acest
tratat. Conform acordului bilateral între Ucraina și Rusia cu privire la staționarea unor
structuri militare ruse până în 2047, Rusia poate avea circa 25 de mii de militari, peste 500
de nave în portul de la Sevastopol, 100 de guri de tun cu calibru 100 mm și 22 de avioane
de luptă. Toate informațiile privind mișcările de trupe trebuiesc trimise Kiev-ului de către
partea rusă, iar militarii ruși trebuie să rămână în anumite zone prestabilite.
Potrivit președintelui rus Vladimir Putin, trupele din Crimeea au doar rolul de a
proteja activele militare rusești conform tratatelor bilaterale ruso-ucrainene, în timp ce
"grupuri de autoapărare" și nu armata rusă au preluat controlul asupra infrastructurii și
instalațiilor militare din Crimeea. Într-un interviu televizat din 17 aprilie 2014 Putin a spus
tocmai opusul vorbelor sale an terioare, recunoscând că în Crimeea au acționat soldați ruși
fără însemne. Departamentul de Stat American a precizat că aceste trupe înarmate fără
însemne militare vorbesc rusă și au echipamente militare (grele) cu număr de Rusia și
neaccesibile cetățenilor de rând. Politicienii ruși sunt de acord că guvernul ucrainean este
nelegitim și că Ianukovici rămâne liderul legitim al Ucrainei. Conform președintelui
rus Vladimir Putin, Kievul a încercat să destabilizeze situația din Crimeea, Parlamentul
ucrainean se află sub influența extremiștilor și teroriștilor și că bazele militare ruse, dar și
populația rusofonă în general, se află în pericol. Potrivit oficialilor ruși, în Ucraina ar avea
loc o criza umanitară și sute de mii de oameni ar fi fugit din țară spre Rusia, în căutarea
unui refugiu, fără a preciza câți dintre aceștia au plecat de fapt la muncă în Rusia. Conform
Rusiei, acțiunile SUA și UE de a tolera o lovitură de stat la Kiev ar reprezenta o încălcare a
Memorandumului de la Budapesta, care garanta integritatea teritorială și suveranitatea
Ucrainei.
În timp ce Comisia de la Veneția declară neconstituțional referendumul din
Crimeea precum și comunitatea internațională condamnă în general anexarea la Rusia,
populația locală din Crimeea și Sevastopol salută alipirea la „țara-mamă”, iar Putin neagă
că este vorbă despre o intervenție militară a Rusiei pentru că nu ar fi fost tras niciun foc de
armă. Ucraina acuză Rusia de destabilizarea țării prin intermediul unor "militanți" pro-ruși
pentru a căuta pretexte de invadare militară a restului teritoriului și pentru a îngreuna

9
alegerilor prezidențiale anticipate stabilite pentru 25 mai 2014. În timp ce Federația
Rusă neagă vehement că ar avea trupe armate în zona de conflict din sud-estul Ucrainei, pe
21 ianuarie 2015, președintele Ucrainei, Petro Poroșenko a declarat că peste 9.000 de
militari ruși se află pe teritoriul Ucrainei.

I.4. Importanța strategică a regiunii Mării Negre pentru domeniul maritim
global.
Dinamica securității maritime contemporane, abordarea stratificată, multilaterală
și cuprinzătoare a acesteia, viziunea globală și acțiunea profund locală/regională pe care o
presupune acest concept reprezintă elemente profunde de analiză și reflexie pentru o
regiune aflată într-un proces continuu de transformare geopolitică așa cum este regiunea
Mării Negre.
Această regiune a generat și continuă să genereze dezbateri aprinse nu doar legate
de identitatea sa regională ci și de evoluția ei viitoare în funcție de dinamica unor
fenomene și procese regionale contemporane, printre care aspectele legate de securitate
ocupă un loc central. Având în vedere că elementul identitar cheie al acestei regiuni este
reprezentat de Marea Neagră este normal să ne întrebăm în ce mod securitatea maritimă
înfluențează evoluția geopolitică a acestei regiuni.
Mulți experți definesc regiunea Mării Negre în termeni geopolitici ca fiind un
complex de securitate regională, în special, datorită interdependențelor de securitate din
regiune, prezenței în zonă a conflictelor prelungite și a modelului securității energetice care
fac legăturile de securitate dintre actorii regionali foarte complicate.13 În momentul în care
sistemul bipolar s-a prăbușit, regiunea Mării Negre a devenit instabilă datorită tensiunilor
acumulate și oprimate în perioada îndelungată a Războiului Rece, astfel, conflictele
înghețate, relațiile dificile ale Federației Ruse cu actorii regionali coroborat cu tendințele
revanșarde ale acestui stat îndreptate spre menținerea influenței în fostul spațiu sovietic,
precum și contestarea vehementă a prevederilor Convenției de la Montreaux au complicat
extrem de mult situația de securitate din această regiune.
Anexarea ilegală a peninsulei Crimeea, și odată cu ea și a celei mai mari părți a
flotei militare a Ucrainei, a condus la redesenarea geopolitică a regiunii Mării Negre, la
schimbarea raportului regional de forțe și a scos în evidență necesitatea internaționalizării
acestui spațiu maritim.

13 Yannis, Tsantoulis, Geopoliticile, (sub)regionalismul, expunerea și dificilul "triunghi al puterii" al regiunii
Mării Negre , apud. Dimitrios Tryantaphillu, op cit , pg. 22

10
România, ca stat riveran la Marea Neagră, este îngrijorată de aceste evoluții și este
nevoită ca atât la nivel național, cât și împreună cu aliații și partenerii euroatlantici să
adopte măsuri hotărâte pentru a contracara amenințările de securitate rezultate din această
situație regională extrem de complicată.14

I.5. Conflictul naval din Marea Neagră dintre Ucraina și Rusia, inclusiv
conflictul din Marea Azov.
I.5.1. Situația activităților petroliere offshore din Marea Neagră (inclusiv Marea
Azov) în contextul noului statut al Crimeii.

Până la secesiunea Crimeei, Ucraina delimitase perimetre petroliere offshore în
largul coastei peninsulei Crimeea, dintre care cele mai importante sunt Skifska, Forosa,
Prikerchinskaya și Tavriya. Cu puțin timp înainte de căderea regimului Ianukovici,
guvernul ucrainean s-a aflat foarte aproape de a semna un acord de împărțire a producției
pentru perimetrul Skifska cu Exxon Mobil si Royal Dutch Shell, având ca parteneri
companiile OMV-Petrom și compania de stat ucraineană Nadra Ukrainy (licitație
contestată de compania rusească Lukoil). Pentru perimetrul Prikerchinskaya, un acord de
împărțire a producției a fost semnat în 2013 cu un consorțiu condus de compania italiană
ENI (din care fac parte EDF, Vody Ukrainy si Chornomornaftogaz) pentru zona de sud, iar
pentru rest, cu un alt consorțiu ucraino-rus condus de Vanco (compania oligarhului Rinat
Ahmetov), împreună cu Lukoil.
Dezvoltările în domeniul petrolier din Ucraina l-au determinat pe fostul premier al
Ucrainei Mykola Azarov să declare în vara lui 2013 că se așteaptă ca Ucraina să
dobândească suficiență în producția domestică de gaze naturale în următorii 10 ani,
urmând ca probabil să își permită exporturi în jurul anului 2020. În prezent, 2/3 din gazul
consumat în Ucraina este importat din Rusia, Ucraina fiind al doilea cel mai important
client de gaze naturale al Rusiei, după Germania.
Tensiunile ce macină și astăzi regiunea au determinat însă Exxon Mobil sa declare
in martie 2014 ca va suspenda orice activitate in perimetrul Skifska pana la solutionarea
situatiei din Ucraina. Shell a anuntat incetarea oricaror discutii pe acest proiect.

14 Comandor drd. Ion CONDUR, extras din Rezumat Teză de doctorat „MAREA NEAGRĂ – O NOUĂ
DIRECȚIE STRATEGICĂ A SECURITĂȚII MARITIME GLOBALE„ , MINISTERUL APĂRĂRII
NAȚIONALE, UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I”, BUCUREȘTI, Bucuresti,
2016, pg. 7-23

11
I.5.2. Conflictul naval din Marea Neagră și Marea Azov.
Rusia și Ucraina se acuză reciproc că au încălcat legile maritime internaționale
duminică, după ce autoritățile ruse au încercat să oprească două nave de luptă și un
remorcher din Ucraina să navigheze în jurul Crimeii în drumul spre un port ucrainean,
scrie Reuters si Mediafax.
Incidentul din Marea Neagră reflectă tensiunile crescânde dintre Moscova și Kiev
în ceea ce privește Marea Azov, în care ambele țări au drept de navigare.
Marina ucraineană a afirmat că Rusia a „acționat agresiv” și ilegal împotriva a trei
nave care navigau spre Mariupol. Rusia a acuzat Ucraina de „acțiuni provocatoare”,
motivând că navele erau în apele teritoriale rusești.
Administrația de la Moscova a transmis că remorcherul și cele două nave de
război, Berdyansk și Nikopol, încercau să „creeze un motiv de conflict în regiune”, scrie
Mediafax.
În urma incidentului, remorcherul ucrainean Yana Kapu a suferit daune la motor.
„Navele au intrat ilegal într-o zonă închisă temporar din apele teritoriale ale Rusiei”, au
transmis reprezentanții Serviciilor Secrete ruse (FSB) printr-un comunicat.15
Rusia și Ucraina au fost iar la un pas de război după conflictul din Strâmtoarea
Kerci, dintre navele rusești și cele ucrainene. Rusia a redeschis circulația prin strâmtoare,
dar cele două țări au cerut intervenția ONU pentru aplanarea conflictului.
În urma incidentului, în Ucraina a fost întrunit Consiliul de Securitate și Apărare
unde i s-a cerut președintelui Petro Poroșenko instituirea legii marțiale timp de 60 de zile.
Tensiunile dintre cele două țări au ajuns iar la un nivel foarte ridicat și ambele au
cerut întrunirea Consiliului de securitate al ONU.
Tensiunea s-a amplificat în zonă odată cu construirea de către Rusia, în 2017, a
unui pod de 19 km lungine, construcție ce împiedică trecerea unor nave prin stâmtoare. In
2018 Garda de coasta rusă a început să rețină nave, official pentru controale.
Ucraina consideră acțiunea Rusiei drept act de agresiune, iar faptul că se instituie
legea marțială nu este o declarație de război. Ca să fie eliminate suspiciunile Rusiei,
ambele state au convocat intervenția strategilor și diplomaților ONU.
Aceasta este singura cale de acces din Marea Azov în Marea Neagră și separă
Peninsula Crimeea anexată de ruși în 2014, și estul Ucrainei, unde încă au loc conflicte cu

15https://www.hotnews.ro/stiri-international-22831661-rusia-ucraina-intrat-intr-conflict-naval-marea-
neagra.htm

12
separatiștii proruși. Din acest motiv, Strâmtoarea Kerci este o zonă strategică foarte
importantă pentru ambele state.16
Pentru moment, situația s-a stabilizat la est de noi, dar vin, foarte probabil,
vremuri grele, atât în situația navală din Marea Neagră, dar și în probabila încetare a INF.
În ambele probleme, suntem aproape de centrul ciclonului și nu prea avem prea multe
mijloace ca să influențăm situația, dar măcar să realizăm dimensiunile și periculozitatea
ei.17

I.6. Evoluția situației din Ucraina (2013 – prezent)
I.6.1. Anexarea Crimeei.
1. Așezare geografică . În prezent, în ceea ce privește așezarea geografică, Ucraina
este o țară situată în Europa Orientală, având frontieră cu Federația Rusă – la nord-est, cu
Belarus – la nord, cu Polonia, Slovacia și Ungaria – la vest, cu România și Republica
Moldova – la sud-vest și cu MareaNeagră și Marea Azov – la sud. Suprafața Ucrainei, fără
Republica Crimeea și Orașul Sevastopol, este de 576.683 km pătrați, iar populația acesteia
este compusă din 46.044.000 de locuitori.
2. Evoluția situației în perioada 2013 – prezent . Situația problematică și
conflictuală din Ucraina își are începuturile în intențiile acesteia de a se apropia activ de
Uniunea Europeană, contrar voinței Federației Ruse. Ucraina sperând, la acea vreme, și la
semnarea Acordului de Asociere la U.E. Cu privire la această organizație de cooperare
regională, Rusia s-a arătat nemulțumită, acuzând Uniunea Europeană că încearcă să spargă
zona de influența rusă și amenințând Ucraina cu interzicerea accesului la piața rusă, în
cazul în care aceasta semnează Acordul de Asociere cu U.E. la Summitul Parteneriatului
Estic de la Vilnius, fapt ce ar fi adus Ucrainei daune de peste 10 miliarde de euro. Astfel,
în urma presiunilor exercitate, Ucraina renunță la semnarea acordului, acțiune care a
declanșat protestele pro-europene de la Kiev, numite și EuroMaidan.
3. EuroMaidan – 2013 – 2014 . EuroMaidan-ul sau protestele anti-rusești au
început în noaptea de 21 noiembrie, 2013, în momentul în care cetățenii ucraineni au
început să protesteze spontan în Kiev ca răspuns la decizia guvernului ucrainean de a
suspenda procesul de pregătire pentru semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea
Europeană și a Acordului de Liber Schimb cu aceasta. Mișcarea a luat proporții după

16https://www.mediafax.ro/externe/conflict-in-marea-neagra-intre-rusia-si-ucraina-doua-nave-de-lupta-oprite-
sa-navigheze-in-jurul-crimeei-17700731
17 https://monitorulapararii.ro/mas-raport-saptamanal-26-11-02-12-2018-1-7657

13
represiunea de la Kiev, din noaptea de 30 noiembrie, 2013, aceasta extizându-se atât în
marile orașe ucrainene, cât și în diaspora, și concretizându-se prin mitinguri, demonstrații
de stradă și greve studențești. În urma acestor acțiuni ale protestatarilor, guvernul
ucrainean ripostează armat, curmând zeci de vieți omenești și rănind sute de oameni.
Protestele se întețesc, liderul opoziției, Vitali Kliciko, fost sportiv de performanță și
campion mondial la box, face apel la grevă generală, iar fostul premier ucrainean, Iulia
Timoșenko, este eliberat din închisoare.
În urma acestor evenimente, la data de 22 februarie 2014, președintele Ucrainei,
Viktor Ianukovic, demisionează din funcție și părăsește capitala Kiev, interimatul fiind
asigurat de Oleksandr Turcinov.
4. Intervenția armată rusească.
Imediat după schimbarea de regim politic de la Kiev, spre finele lunii februarie
2014, forțe militare neidentificate, susținute de părți din populația locală, au preluat
controlul centrelor politice, administrative și elementelor critice de infrastructură din
regiunea Crimeea. La 28 februarie, Consiliul Suprem al Republicii Autonome Crimeea a
votat dezinvestirea guvernului regional și organizarea unui referendum asupra autonomiei
lărgite a republicii. La 6 martie, Consiliul Suprem și consiliul local al orașului Sevastopol
au anunțat intenția de a declara independența Crimeei de Ucraina, ca entitate națională
unitară, și o eventuală integrare a acesteia în Federația Rusă, respectiv, de a organiza un
referendum popular în acest sens. La 11 martie Consiliul Suprem declara independența
Republicii Autonome Crimeea de Ucraina. La 15 martie, Rusia și-a exercitat dreptul de
veto în privința unui proiect de rezoluție al Consiliului de Securitate al ONU ce ar fi
declarat referendumul ca invalid. În aceeași zi, Ucraina a votat dizolvarea Consiliului
Suprem al Crimeii (parlament regional).18 Pe fondul intervenției armate, la data de 16
martie 2014, a fost organizat un referendum prin care s-a cerut acordul populației regiunii
cu privire la alipirea Crimeei de Federația Rusă. Rezultatele oficiale arată că 95% din
participanții la scrutin au votat în favoarea alipirei Crimeei la Rusia. Totuși, rezultatele
referendumului sunt sub semnul întrebării, cifrele fiind considerate „umflate”, iar
legitimitatea sa nu a fost recunoscută de Ucraina și comunitatea internațională. Integrarea
Crimeei în Rusia a fost organizată și înfăptuită într-un mod destul de rapid de conducerea
Rusiei.

18 Laurențiu Pachiu și Radu Dudău, „Criza din Ucraina: O analiză din perspectiva regimului de securitate
energetică în Bazinul Mării Negre„ , Mai 2014, pg. 1

14
La 17 martie, parlamentul Crimeei a declarat independența și a solicitat alipirea la
Federația Rusa.
Totuși, majoritatea comunității internaționale nu a recunoscut Republica Crimeea
și Sevastopol ca parte a Rusiei. Multe țări din America de
Nord, Europa, Oceania și America Centrală, precum și din Asia și Africa, au denunțat
deschis referendumul și alipirea, și continuă să considere Crimeea ca diviziune
administrativă a Ucrainei.19

I.6.2. Motivarea Rusiei pentru intervenția din Ucraina. Schimbarea de
doctrină la Kremlin.
Cauzele sau pretextele care au stat la baza intervenției armate a Rusiei în Ucraina
și a anexării unei părți din teritoriul acesteia din urmă (Peninsula Crimeea) ar putea fi
următoarele:
– Crimeea este o zona majoritar rusească, populatia fiind compusă din 58,32%
ruși, 24,32% ucraineni și 12,03% tătari (populatia tatara, desi majoritara nu mult timp in
urma, a scazut dramatic de-a lungul ultimului secol datorita pogromului rusesc);
– În perioada protestelor pro-europene din Ucraina guvernul pro-rus al lui Viktor
Ianukovici a fost inlocuit cu cel pro-european condus de Oleksandr Turcinov , iar cel din
urmă, caracterizat de către guvernul rus, ca “un guvern naționalist”, a suprimat drepturile
minorităților de a folosi limbile: rusă, română, maghiară și tătară, aceasta pierzându-și
caracterul oficial în raioanele în care este majoritară (deși o lege a fost adoptată de
Parlament în sensul limitării drepturilor de utilizare a limbilor minoritare și regionale, ea
nu a fost promulgată și nu a intrat în vigoare, minoritățile păstrându-și drepturile obținute);
– Pe acest motiv Consiliul Federației Ruse a autorizat intervenția armată pe
teritoriul Ucrainei , la solicitarea președintelui Putin (fost ofiter KGB), forțele separatiste
(pro-ruse) din Crimeea susținând aderarea la Rusia.20
Moscova a confirmat în mod repetat legimitatea politică și juridică a frontierelor
post-sovietice ale Ucrainei. Această atitudine s-a schimbat substanțial la începutul anului
2014, când Kremlinul a fost pus în fața faptului împlinit. Victoria revoluției Euomaidan i-a
determinat pe ruși să își revizuiască fundamental relațiile cu statul vecin, iar anexarea
Crimeii și incitarea revoltei din Donbass a subminat status quo-ul relațiilor ruso-ucrainene.

19 Ciobanu Ecaterina Daniela, CRIZA DIN UCRAINA (2013 – prezent), studiu de caz, pag 5
20 Ciobanu Ecaterina Daniela, CRIZA DIN UCRAINA (2013 – prezent), studiu de caz, pag 5

15
Moscova a încălcat grosolan unitatea statului ucrainean și a pus capăt dezvoltării pașnice
de care a avut parte Ucraina în ultimele două decenii.
In altă ordine de idei, Moscova are nevoie de un fiasco economic și social al
Ucrainei și al statelor est-europene pentru a demonstra opiniei publice rusești
incompatibilitatea sistemului occidental cu paradigma ideologică euroasiatică și pentru a
argumenta necesitatea formării unei noi structuri suprastatale.

I.6.3. Reacții și măsuri ale societății internaționale la situația din Ucraina.
Rolul occidentului în escaladarea conflictului.
Societatea internațională a avut reacții variate, în funcție de reprezentanții săi, la
situația conflictuală și delicată a Ucrainei. Astfel, în ceea ce privește Uniunea Europeană,
Ucraina s-a arătat „dezamăgită” de reacțiile excesiv de diplomatice ale acestei organizații.
În ceea ce privește S.U.A., reacțiile au fost ceva mai ferme, președintele Barack Obama
responsabilizând Rusia pentru situația dificilă din Estul Ucrainei. De asemenea, și NATO a
avut o reacție de condamnare la adresa Rusiei pe aceeași temă .O altă organizație
europeană care a criticat atitudinea Rusiei a fost OSCE-ul.
În altă ordine de idei, Organizația Națiunilor Unite (O.N.U.) a atras atenția asupra
faptului că razboiul dintre forțele pro-ruse și cele ale guvernului ucrainean face victime
omenești în rândurile civililor, acuzând acte de tortură și încălcarea drepturilor omului.
Sancțiunile economice impuse Rusiei de către S.U.A. și U.E au condus-o către
inițierea unei colaborări cu China, forțând-o, însă, să îi accepte și condițiile pe care aceasta
din urmă le-a manifestat.
În ceea ce privește reacția României, aceasta a fost una dintre cele mai critice din
cadrul întregii U.E., oficialii români condamnând acțiunile Rusiei la adresa Ucrainei.21
Vrând-nevrând, Uniunea Europeană și statele membre sunt implicate tot mai intens
în jocul sângeros din periferie. De altfel, Euromaidanul a început ca o acțiune de protest
împotriva refuzului lui Ianukovici de a semna Acordul de Asociere cu U.E în noiembrie
2013. Este cunoscut faptul că, pentru elitele economice și intelectuale ale Ucrainei,
integrarea Europeană reprezintă dezideratul numărul unu pe plan extern și intern.

21 Idem. Ibidem.

16
I.6.4. Casa Alba: USA nu recunosc anexarea regiunii Crimeea de către Rusia
Statele Unite nu recunosc anexarea Peninsulei Crimeea de către Rusia, iar
sancțiunile referitoare la intervenția militară a Moscovei în Ucraina nu vor fi eliminate
până când regiunea nu este restituită Kievului, a declarat Sarah Huckabee Sanders,
purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, potrivit Politico Europe .
„Nu recunoaștem încercarea Rusiei de a anexa Crimeea”, a declarat oficialul
american, precizând că sancțiunile SUA „vor rămâne în vigoare până când Rusia va
înapoia Ucrainei (regiunea) Crimeea”.
Președintele american Donald Trump a sugerat vineri (29.06.2018) că
recunoașterea de către SUA a anexării regiunii Crimeea ar putea fi un subiect al
întrevederii sale cu omologul său rus, Vladimir Putin. John Bolton, consilierul lui Trump
pentru Siguranță Națională, a declarat duminică că „președintele spune adesea «vom
vedea» pentru a arăta că este dispus să discute cu liderii străini despre o serie de chestiuni
și să audă perspectiva lor”.
Înaintea tensionatului summit G7 din Canada, Trump a lăsat să se înțeleagă că și-
ar dori reintegrarea Rusiei în format și s-a delimitat, în mai multe rânduri, de anexarea
Crimeei de către Federația Rusă, întrebăndu-se retoric dacă nu cumva administrația Obama
s-a purtat prea blând cu Moscova.22

I.7. Ucraina la 5 ani de la declansarea crizei din regiunea Crimeea.
La aproximativ doi ani de la anexarea Crimeei de catre Rusia și izbugnirea
conflictului din estul Ucrainei, criza din Ucraina reprezenta cea mai mare amenințare
pentru securitatea europeană de la încheierea Războiului Rece. Conflictul ruso-ucrainean
împreună cu disputele teritoriale din Mare Chinei de Est sunt astăzi cele mai grave
amenințări pentru ordinea globală post-război rece. Într-o mișcare fără precedent, pe 3
februarie 2016 Statele Unite au anunțat un efort bugetar pentru 2017 de 3,4 miliarde de
dolari și staționarea unei brigăzi mecanizate pe flancul estic al NATO pentru a descuraja o
eventuală agresiune rusă.
Cei care au urmărit modul în care a evoluat acest conflict au înțeles încă din
primăvara anului 2014 că va fi o criză pe termen mediu sau lung. Conflictul este, evident,
într-o stare latentă. Armistițiul nu funcționează așa cum a fost desenat pe hârtie. Experții,

22 https://www.caleaeuropeana.ro/casa-alba-sua-nu-recunosc-anexarea-regiunii-crimeea-de-catre-rusia/

17
care monitorizează modul în care sunt respectate înțelegerile aprobate în cadrul formatelor
de negociere a conflictului, constată în continuare încălcări ale acestuia.
Conflictul nu a fost niciodată unul exclusiv între Kiev și Moscova – lucru greu de
acceptat atât de partenerii Ucrainei, cât și de cei ai Moscovei. Este un conflict între
„Moscova și lumea”, unde „lumea” în viziunea liderilor ruși este America .
Președintele Ucrainei Petro Poroșenko a declarat în 2016 că Rusia ar putea
relua în curând ofensiva în Ucraina.
Declarația a fost făcută într-o anumită instituție, cu ocazia unui anumit eveniment,
adică în cadrul unei instituții de învățământ militar (Universitatea Națională de Apărare).
Obiectivele urmărite de Rusia prin anexarea Crimeei și încurajarea/protejarea
separatismului din estul Ucrainei au fost:
– menținerea influenței sale geostrategice în spațiul ex-sovietic, menținerea
Ucrainei cât mai aproape și scoaterea acesteia din cursa europeană. Aceste obiective au
fost atinse. Revenind la anexarea Crimeei și la modul în care a fost încurajat separatismul
în Estul Ucrainei, trebuie să insistăm, de câte ori avem posibilitatea să o facem, asupra
faptului că aceste lucruri se datorează în primul rând iresponsabilității cu care a fost tratat
actul de guvernare în Ucraina anterior. Dacă ar fi fost întrunite condițiile unei bune
guvernări protestele, Maidanul, anexarea Crimeei și operațiunile din Estul Ucrainei nu s-ar
fi întâmplat.
– Factorii care au împins Kremlinul să recurgă la forță în Ucraina au fost
un mix de factori interni și externi, de circumstanțe, de interese ale fostei guvernări de la
Kiev, de schimbare a conținutului politicii externe ucrainene în direcția apropierii de
Uniunea Europeană, de ambițiile președintelui rus, Vladimir Putin, de a promova propriile
viziuni și proiecte regionale, de evitare a prăbușirii verticalei puterii în care a investit atâtea
resurse și timp.
Anexarea Crimeei și evenimentele care au loc în Ucraina de Est au readus în
atenția Statelor Unite regiunea Mării Negre. Se vor reorganiza interese, strategii, viziuni
și politici aici, iar consecințe vor avea de suportat mulți actori.23
Se împlinesc aproape șase ani de la masivele demonstrații proeuropene cunoscute
ca Euromaidan, la care autoritățile ucrainene de atunci au reacționat brutal, și mai bine de
patru ani de la anexarea Crimeei ca pedeapsă aplicată de Rusia Ucrainei pentru îndrăzneala

23 https://civitaspolitics.org/2016/03/03/criza-din-ucraina-dupa-doi-ani/

18
de a se apropia de UE și de a știrbi astfel sfera de influență rusească. Economia ucraineană
pare că își revine. Lent, șovăielnic, dar în direcția cea bună.
Însă anii de chin din zonele devastate de războiul dintre separatiști și armata
guvernamentală, colapsul economic (PIB-ul s-a prăbușit cu 17% în primul trimestru din
2015), haosul politic, șocul reechilibrării economiei și chiar deschiderea țării către Vest au
creat o vulnerabilitate, pentru economie și societate, greu de depășit: fuga talentului și a
forței de muncă în străinătate. Situația este complicată de vecinătatea Rusiei și de
incertitudinile pe care le creează legăturile economice și sociale pe care Ucraina încă le
mai are cu această țară.
De la vârful de peste 52 de milioane de locuitori atins în 1993, populația Ucrainei
a scăzut cu aproape 10 milioane la sfârșitul anului 2016.24
În momentul de față conflictul dintre Ucraina și Rusia, după incidentele militare
din Marea Neagra și Marea Azov, din noiembrie 2018, este la un pas să degenereze.
Președintele ucrainean Petro Poroșenko a vorbit despre ”amenințarea unui război total”
cu Rusia, pe care o acuză că și-a sporit semnificativ prezența militară la frontieră,
dramatizând și mai mult situația deja tensionată.
Parlamentul Ucrainei a aprobat, luni seara, 21.11.2018, Legea marțială pentru 30
de zile, la frontiera cu Rusia, urmare a incidentului din largul Crimeei.
De asemenea, alegerile prezidențiale din Ucraina au fost amânate pentru 31 martie
2019.
Potrivit BBC, legea marțială se aplică pentru 30 de zile începând cu 28 noiembrie.
Autoritățile pot restricționa adunările publice și pot reglementa asupra mass-media.25
În acest context tensionat Premierul rus Dmitri Medvedev a anunțat luni că Rusia
investește aproximativ 310 miliarde de ruble (4,7 miliarde de dolari) pentru dezvoltarea
infrastructurii în regiunea Crimeea, relatează agenția DPA.
Banii vor fi folosiți pentru șosele, rețele de apă și electrice, precum și pentru
infrastructura socială, a afirmat Medvedev.
De la anexarea Crimeii în 2014, relațiile dintre Rusia și Ucraina au ajuns la cel
mai scăzut nivel. Economia Rusiei se confruntă cu sancțiunile impuse de către puterile
occidentale, îndeosebi Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană.26

24https://www.zf.ro/business-international/ucraina-cea-saraca-tara-europa-cinci-ani-sangerosul-euromaidan-
milioane-ucraineni-plecati-tara-ajuta-boom-ul-economic-altora-economia-isi-revine-lent-iar-rusia-continua-
fie-cel-mare-partener-17656414
25https://www.news.ro/externe/update-criza-ruso-ucraineana-parlamentul-ucrainean-a-aprobat-instaurarea-
legii-martiale-pentru-30-de-zile-la-frontiera-cu-rusia-declaratia-presedintelui-iohannis-despre-aceasta-criza-
video-1924400526002018110218675846

19
CAPITOLUL II.
EVALUAREA MEDIULUI INTERNAȚIONAL DE SECURITATE

Mediul actual de securitate în cadrul căruia România își apără și promovează
valorile, principiile, interesele și obiectivele strategice și de securitate este caracterizat de
complexitate și dinamism, ca urmare a regândirii posturii strategice și militare a unor state,
precum și a interdependențelor politice, economice și tehnologice produse de fenomenul
globalizării.
În perspectivă, mediul de securitate va continua să fie influențat de provocări
multiple, unele cu manifestări previzibile și lineare, reprezentând consecințe ale unor
strategii urmărite de diverși actori statali și non‐statali pe termen lung, iar altele,
dimpotrivă, cu caracter impredictibil, nonlinear și profund perturbator, care pot genera
surprize strategice.
Spațiul european se afla într‐un proces de transformări demografice cu implicații
strategice. Transformările demografice sunt verificabile la nivel statistic, vor persista pe
termen lung, iar implicațiile acestora sunt atât pozitive, cât și negative. Acest tip de
transformări sistemice vor afecta în mod diferențiat statele europene și regiunile adiacente
acestora, însă impactul asupra securității europene și a României va fi unul diferențiat, pe
termen lung.
Poziționarea României pe flancul estic al Alianței Nord‐Atlantice și al Uniunii
Europene, precum și la interferența unor zone cu risc de securitate de nivel ridicat
evidențiază faptul că apărarea și securitatea depășesc sfera de responsabilitate a unui singur
stat. Este necesară redefinirea unor concepte și stabilirea unor măsuri care să asigure
predictibilitate și consens în întrebuințarea instrumentelor naționale atât independent, cât și
în cadru aliat și comunitar, OSCE fiind, în acest sens un element important în sistemul de
securitate European.
Garantul principal al securității României este Alianța Nord‐Atlantică , relația
transatlantică reprezentând liantul strategic care conferă coerență și consistență acțiunilor
NATO. Soliditatea relației transatlantice depinde de menținerea angajamentului SUA în
Europa, precum și de modul în care aliații și partenerii europeni vor aloca resurse pentru
dezvoltarea propriilor capacități de apărare.

26https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/02/04/rusia-investeste-4-7-miliarde-de-dolari-in
infrastructura-crimeii-anexate–252253

20
Un actor important în spațiul european și euroatlantic este Federația Rusă.
Acțiunile acesteia în regiunea Mării Negre, încălcarea normelor de drept internațional,
punerea în discuție a ordinii internationale, conservarea conflictelor înghețate și anexarea
Crimeii au readus în atenția NATO atât îndeplinirea misiunii ei fundamentale, apărarea
colectivă, cât și validitatea aranjamentelor de securitate încheiate cu Rusia la sfârșitul
secolului XX.27

II.1. Nato revine asupra fundamentului apărării colective în contextual crizei
din Ucraina . Regasirea rațiunii de a fii.
Criza ucraineană determină NATO să se recentreze asupra unuia dintre
fundamentele organizației, și anume apărarea colectivă, cu scopul de a descuraja orice
încercare de atac, în contextul în care Aliații s-au aventurat în ultimii ani foarte departe de
Europa, până în Afganistan.
"NATO revine la originile sale: se va concentra înainte de toate asupra apărării
colective, după 20 de ani de operațiuni care ne-au oferit multă experiență, în contextul în
care ne confruntăm cu provocări la care nu ne așteptam", rezumă Douglas Lute,
ambasadorul american la Alianța Nord-Atlantică.
După prăbușirea Zidului Berlinului, NATO a efectuat o serie de operațiuni în
Balcani, împotriva pirateriei în largul coastelor Somaliei și în Afganistan, în urma
atentatelor de la 11 septembrie 2001. Părerile despre bilanțul acestei din urmă misiuni – cea
mai lungă, cea mai importantă și cea mai îndepărtată de Europa din istoria Alianței Nord-
Atlantice – sunt împărțite.
Anexarea Crimeei de către Rusia, în martie 2014, a amintit în mod brusc Alianței
Nord-Atlantice faptul că instabilitatea amenință în vecinătatea imediată.
Principiul "toți pentru unul" în caz de atac asupra unui stat membru se află în
centrul Tratatului Atlanticului de Nord, în articolul 5. O "asigurare de viață împotriva
oricărui atac" de care Ucraina, care nu este membru NATO, nu poate să beneficieze. Însă
țări din fostul bloc din Europa de Est care s-au alăturat Alianței Nord-Atlantice – statele
baltice, Polonia, Bulgaria, România – se tem că pot avea aceeași soartă în cazul în care
Occidentul nu reacționează în mod ferm.
Exercițiile militare dintre Aliați au fost consolidate în mod considerabil în Europa
de Est, iar o serie de măsuri de "reasigurare" au fost adoptate în statele baltice și Polonia –

27ROMÂNIA, ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ, STRATEGIA NAȚIONALĂ DE APĂRARE A ȚĂRII
PENTRU PERIOADA 2015 ‐ 2019, BUCUREȘTI ‐2015‐, pg. 11-12

21
prin trimiterea de avioane de luptă, sau în România – prin trimiterea de fregate în Marea
Neagră.
Criza ucraineană, până în prezent "cel mai bun mijloc de presiune a fost
economic, nu militar", a declarat Lute. NATO ține să rămână o "oragizație defensivă",
confirmă un diplomat, dar "este necesar să ne pregătim pentru o situație în care relația cu
Rusia va fi proastă pentru mult timp".28

II.2. Implicarea NATO și ONU în supravegherea granițelot țărilor membre ale
Alianței Transatlantice.
Consiliul de Securitate al ONU s-a reunit în data de 10.03.2014 la New York într-
o noua ședință închisă referitoare la criza din Ucraina. Această întalnire informală a fost
solicitată de Ucraina, al carei reprezentant la ONU, Yuri, Sergeyev, a participat la discuții.
Este a cincea reuniune a Consiliului pe această temă în ultimele zece zile.
Consiliul de Securitate al ONU nu a reușit până acum să adopte o poziție comună
cu privire la criza din Ucraina. Rusia este membru permanent al Consiliului și are drept de
veto, deci poate bloca orice poziție în acest caz.
Banca Mondială a anunțat ca este pregatită să trimita 3 miliarde de dolari ca
ajutor pentru Ucraina, care se confruntă cu dificultăți financiare severe și o criza politică
profundă.
NATO a anunțat că va trimite avioane de cercetare și alarmare indepărtată
(Airborne Warning and Control System – AWACS) pentru a efectua misiuni de
recunoaștere deasupra Poloniei și României, în contextul crizei din Ucraina. Aceste
misiuni aeriene "vor întări capacitatea (NATO – n.red.) de supraveghere a situației" și vor
avea loc doar în spațiul aerian al țărilor care aparțin alianței transatlantice.
Ambasadorii NATO, acționând la recomandarea comandantului forțelor NATO în
Europa, generalul american Philip Breedlove, au dat unda verde luni zborurilor.
Decizia de a trimite aeronave AWACS a fost luata de Consiliul Atlanticului de
Nord care grupeaza ambasadorii celor 28 de tari NATO. Desfășurarea acestor misiuni "este
o acțiune întemeiată și responsabilă" care urmează deciziei luate de NATO de a consolida
acțiunile de supraveghere a țarilor membre, vecine ale Ucrainei.29

28https://www.mediafax.ro/externe/analiza-nato-revine-asupra-fundamentului-apararii-colective-in-contextul-
crizei-din-ucraina-13183614
29https://www.hotnews.ro/stiri-international-16786168-consiliul-securitate-onu-reunit-new-york-pentru-
discuta-problema-ucrainei.htm

22

CAPITOLUL III.
CRIZA UCRAINEANĂ ȘI SECURITATEA REGIONALĂ – IMPACTUL
ASUPRA ROMÂNIEI

III.1. Geopolitica frontierelor României în contextul crizei ucrainene.
Geopolitica este interesată de obiectivele ce vizează cooperarea în regiune și
destinderea relațiilor dintre protagoniști dar și de utilizarea forței sau de jocurile viclene
pentru câștigarea supremației. Ea urmărește totalitatea preocupărilor actorilor prezenți pe
scena internațională respectivă, indiferent dacă este vorba de decidenți politici, diplomați,
militari, de ONG-uri sau de opinia publică, fiind sensibilă la ceea ce, în planurile
protagoniștilor, reflectă eterogenitatea spațiului, condițiile naturale, istoria, religia,
diversitatea etnică.30
Procesul de tranziție geopolitică început în 1989-1990 a permis României să
promoveze o politică pozitivă de deschidere, cooperare și bună vecinătate, în special pentru
a-și asigura și promova rolul de factor de stabilitate pe fondul evoluției unor focare
conflictuale în Europa de Est și în Balcani. Separând fizic cele două zone de turbulențe din
jurul granițelor ei, România a fost apreciată în demersurile ei de prezervare a propriei
securități. Riscurile la adresa securității noastre puteau deveni surse majore de risc pentru
întregul continent.
Așadar, noul context internațional (post Război Rece) a oferit României
posibilitatea de a-și promova la nivel continental și nu numai, un nou rol – acela de punte
de legătură, de placă turnantă a legăturilor intraeuropene și a acelora dintre Europa și
regiunile învecinate. Având ieșire la Marea Neagră și controlând o parte din cursul
Dunării, țara noastră reprezintă un spațiu favorabil circulației în toate direcțiile între
Europa de Est și de Vest, între Europa de Nord și Balcani, între Europa și Orientul
Mijlociu.
În ceea ce o privește, rolul României pe scena internațională trebuie abordat
deocamdată din perspectiva poziționării ei geografice sensibile; țara noastră îndeplinește o
misiune defensivă – de apărare a Europei de amenințări, dar și o misiune ofensivă în sens

30 Cloval, P., Geopolitică și geostrategie – Gândirea politică, spațiul și teritoriul în secolul al XX-lea, Editura
Corint, 2001, p.10

23
pozitiv – de aport la stabilitate. Stabilirea locației geopolitice nu este un demers simplu,
acest proces depinzând, așa cum arătam, de mai mulți factori.31
Din perspectiva calității de membru de jure a României în NATO, se poate afirma
că Marea Neagră conferă țării noastre o dublă posibilitate;
• pe de o parte s-a vorbit despre o integrare a Bucureștiului în flancul sudic al
Alianței (legătura cu Marea Mediterană realizându-se prin strâmtori).
• pe de altă parte, Bucureștiul poate fi considerat ca făcând parte din flancul estic,
pe o axă de la Vest la Est țara noastră aflându-se în partea orientală a continentului, poate
chiar la limita lui “europeană”. Sau altfel spus, România este capul de pod al Europei
extinse spre estul continentului. Integrarea României în NATO face ca aliații să exercite
controlul asupra spațiului litoral și maritim de Vest al Mării Negre; de asemenea, asigură
accesul rapid și confortabil la spațiul Orientului Mijlociu fapt care i-a determinat, probabil,
pe unii analiști americani să elaboreze conceptul de Orient Mijlociu Mare, arie care urcă
până la România, incluzând-o. 32
În contextul actual al crizei ucrainene care îndeamnă la soluții pragmatice și
remobilizează interesul specialiștilor asupra arealului geopolitic al Europei de Sud-Est – ne
concentrăm atenția asupra evenimentelor din Ucraina și a implicațiilor acestora asupra
geopoliticii frontierelor României. Aceste evolutii geopolitice au implicatii relativ la
securitatea regionala si securitatea Romaniei. Situația în estul Ucrainei a rămas una
tensionată, însă incidentele violente au fost rare. Conflictul s-a amplificat din nou în
noiembrie, după incidentul naval dintre Rusia și Ucraina din strâmtoare Kerci. Tensiunile
probabil nu se vor reduce până la alegerile prezidențiale ucrainene, programate pe 31
martie 2019.

III.2. Impactul tensiunilor din Ucraina asupra regiunii noastre.
Evoluțiile din Ucraina contează foarte mult sub două aspecte, pentru relația
bilaterală directă Romania-Ucraina, este cel mai mare vecin direct al României, și pentru
că avem interese legate de raportarea la Republica Moldova care are doar doi vecini,
România și Ucraina. Orice evoluții neașteptate în Ucraina ne afectează nu doar direct, ci și
prin ricoșeu, prin posibilele influențe asupra atitudinii politice și opțiunilor interne din
Republica Moldova.

31 Marin, V., Geopolitica – XXI. Fundamente, Editura Tipona, Brașov, 2002, p.39-40
32 Năstase, A., Bătălia pentru viitor, Editura New Open Media, București, 2000, p.355

24
În situația în care comunitatea internațională, inclusiv Ucraina, identifică
posibilitatea escaladării conflictelor într-o formă violentă, nu neapărat să fie dorită de
poporul ucrainean, ci să fie indusă de diferiți actori, se poate utiliza instrumentul militar,
dar în conformitate cu dreptul internațional, în condiții de imparțialitate. Nu există nicio
șansă în implementarea soluțiilor politice fără asigurarea stabilității.33
Urmare a secesiunii și alipirii Crimeii la Federația Rusă, Romania se vede pusă în
situația de facto de a avea frontiera comuna în Marea Neagra cu Federația Rusă. Raportat
la această realitate, problema centrală este de a cunoaște dacă exploatarea de către
România a resurselor subsolului din bazinul Marii Negre este cumva pusă în pericol de
jure sau de facto.
În derularea jocului geopolitic din Marea Neagra, Rusia ar putea susține că actele
internaționale încheiate de autoritățile ucrainiene în trecut, și mai ales cele care țineau și de
apartenența Crimeii la Ucraina (cum ar fi cele privind delimitări de frontieră sau de mara
teritorială) nu îi sunt opozabile, forțând o rediscutare a acestora, nu neapărat din dorința de
a obține o soluție favorabilă, cât mai ales de a induce o stare de incertitudine geopolitică în
zonă.
După cum este menționat în tratatul de încorporare a Peninsulei Crimeea în
Federația Rusă, din 18 martie 2014, Moscova se obligă să aplice dreptul internațional în
ceea ce privește granițele maritime în Mările Neagră și de Azov (Art. 4, par. 3).34
Un alt plan al unor posibile provocări rusești la adresa exercitării suveranității și a
oricăror activități economice de către România în platoul său continental și zona
economică exclusivă (plecând de la premiza că integrarea Crimeei în Federația Rusă este
un fait accompli , lăsând în suspensie statutul juridic al acestui act politic), poate avea în
vedere promovarea unor pretenții de natură economică și de mediu legate de eventuale
activități de producție de gaze naturale și țiței în perimetrele românești.

III.3. Riscurile la care este expusă România în contextual tensiunilor din
Ucraina.
Riscurile la care este expusă România în cazul unor eventuale restricții
economice în contextul tensiunilor din Ucraina 'par gestionabile', având în vedere
exporturile limitate către Rusia și Ucraina, dependența redusă de gazele rusești și lipsa
legăturilor directe dintre sistemele financiare, reiese din prezentarea susținută de

33 https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/impactul-tensiunilor-din-ucraina-asupra-regiunii-noastre
34 http://kremlin.ru/news/20605

25
guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, la întâlnirea grupului
Ambasadorilor țărilor asiatice, postată pe site-ul BNR.
Eventuale restricții economice sau perturbarea schimburilor comerciale ar putea
afecta exporturile României sau aprovizionarea cu gaze, însă riscurile generate de
tensiunile Rusia-Ucraina în ceea ce privește România par gestionabile.
În privința consumului de gaze, România acoperă din producția internă, în
medie, 80% din necesar, în timp ce gazele naturale importate provin exclusiv din Rusia.
Pe de altă parte, investitorii ruși au o prezență semnificativă în România, fie
direct, fie prin holdinguri înregistrate în alte state UE, însă niciuna dintre companiile cu
acționariat rus nu are 'importanță sistemică', referindu-ne la industria siderurgică (grupul
rus TMK), metalurgică (Alro Slatina și Alor Oradea) sau sectorul rafinării (LukOil).

III.4. Roamânia, victimă colaterală a confruntărilor din Ucraina.
Evoluțiile din Ucraina sunt încă în stadiul de escaladare, iar până la panta
descendentă a conflictului se mai pot întâmpla înca multe. În fiecare ora se întamplă câte
ceva nou care aduce o nouă perspectivă asupra evenimentelor, iar analizele se updatează
permanent. Putem vorbi despre modul în care România este afectată, sau va fi afectată de
ceea ce se întamplă în Ucraina. Să identificăm scenarii de viitor, posibile acțiuni ale
României, recomandări.
Ucraina – poarta României către piețele din est
Economia românesca are nevoie de noi piețe pe care să se extindă pentru a-și
stimula creșterea și dezvoltarea. Deschiderea exporturilor către Uniunea Europeană în
proporție de aproximativ 70-75%, mai corect spus dependența de Uniunea Europeană, i-a
încetinit ritmul de creștere în contextul crizei zonei euro. Orientarea României către alte
piețe non-UE poate fi o soluție și o măsură de creștere economică atăt pentru Romania, dar
și pentru Uniunea Europeană în ansamblu. Aici pot fi vizate piețele emergente, economiile
Americii Latine și piața estică foarte mare.
Ucraina este pentru România o poartă către piața estică și indiferent în ce formulă
de stabilitate viitoare s-ar regăsi în viitor, o relație bilaterală trebuie setată și în acești
termeni. Problema majora o reprezinta starea de instabilitate care tinde să dureze și
imprevizibilul.
Pregatirile pentru implicarile ulterioare in constructia si revitalizarea
economiei ucrainiene

26
Deși poate părea prematur, Economia Ucrainei va porni practic „de la zero” și
Romania poate fructifica punctual aceastș situație. Pregatirea din timp bazată pe o viziune
corectă ne va crește considerabil sansele de succes.
Impactul asupra relației României cu Federația Rusă
Menținerea relației României cu Federația Rusă pe un traseu de dialog în
contextul conflictului din Ucraina, poate reprezenta o provocare. Trebuie să fim conștienți
că Rusia este o țară apropiată din punct de vedere geografic de România, care controlează
o mare zonă din vecinatatea noastră, iar relația bilaterală nu poate și nu trebuie să fie una
ostilă. Faptul că alaturi de partenerii euro-atlantici cerem să fie respectată integritatea și
suveranitatea teritorială a Ucrainei nu trebuie să însemne că ne dorim suspendarea
dialogului și a cooperarii bilaterale cu Rusia. Relația cu Federația Rusă este una importantă
pentru Romania, necesitând o abordare pragmatică, urmărind îndeplinirea intereselor
economice.35

III.5. România sprijină ferm rolul asumat de OSCE în contextul crizei din
Ucraina
Ministrul afacerilor externe, Lazăr Comănescu, a exprimat în 08.12.2016, sprijinul
"ferm" pentru rolul asumat de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa
(OSCE) în contextul crizei din Ucraina și în eforturile de soluționare a conflictelor
prelungite, precum și în combaterea amenințărilor transnaționale, potrivit unui comunicat
al Ministerului Afacerilor Externe (MAE).
"În cadrul intervenției în plenul Reuniunii, ministrul român a susținut necesitatea
restaurării respectului pentru principiile fundamentale pe care se bazează securitatea
europeană, precum și pentru angajamentele asumate de statele participante OSCE, pe toate
cele trei dimensiuni (politico-militară, economică și de mediu și umană) . A evidențiat, de
asemenea, importanta abordării cuprinzătoare a securității promovate de OSCE, inclusiv
din perspectiva respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale. A sprijinit ferm
rolul asumat de Organizație în contextul crizei din Ucraina și în eforturile de soluționare a
conflictelor prelungite, precum și în combaterea amenințărilor transnaționale.
Demnitarul român a subliniat că pentru România soluționarea conflictului
transnistrean rămâne o prioritate majoră, reconfirmând sprijinul pentru negocierile în
format "5+2".

35 http://www.contributors.ro/economie/romania-victima-colaterala-a-confruntarilor-din-ucraina/

27
Ministrul Comănescu a participat cu acest prilej și la evenimentul organizat de
președinția germană a OSCE pe tema revitalizării controlului armamentelor convenționale
în Europa, punctând importanța lansării unui dialog structurat pe această temă în cadrul
organizației.36

III.6. Criza ucraineană și interesele României.
Astăzi, când Ucraina luptă pentru propria supraviețuire, este de o importanță
crucială existența acestui stat. Dacă Ucraina va sucomba sub loviturile Federației Ruse,
România va avea din nou frontieră cu Rusia. Două secole de istorie ar trebui să ne învețe
că din acest fapt nu poate decurge nimic bun. România ar ajunge în prima linie a celui de-
al Doilea Război Rece. Oarecum, prin reanexarea peninsulei Crimeea avem din nou
frontieră cu Rusia.
România și Ucraina au avut relații extrem de tensionate până în prezent. Relațiile
româno-ucrainene au fost înveninate de problema minorității românești din statul vecin, ale
cărei drepturi sunt departe de a fi respectate așa cum trebuie, de problema delimitării
platformei continentale și de problema Canalului Bâstroe. Și, de ce nu, de chestiunea
Insulei Șerpilor.
În acest context, ultimul lucru de care avem nevoie este avansul Rusiei spre
frontierele noastre. România trebuie să fie consecventă în sprijinirea statalității ucrainene.
O Europă Unită este o barieră de netrecut, de aceea supraviețuirea Ucrainei servește cel
mai bine interesele României, pentru moment.37

III.7. Atuurile și vulnerabilitățile României în contextual crizei din Ucraina.
In contextul amintit trebuie să înțelegem pericolele, să le cunoaștem și să le
contracarăm. Acum, trăim o perioadă foarte complicată din punct de vedere al evoluțiilor
regionale: criza din Ucraina, politica agresivă a Rusiei sunt elemente care trebuie să ne
îngrijoreze, în primul rând din perspectiva posibilităților de propagare a unor fenomene
negative pe teritoriul României.
Statul este fără niciun dubiu pregătit prin forța sa, prin capacitățile sale
informative, să răspundă acestor provocări, ceea ce nu înseamnă că nu trebuie să fim atenți,
să cunoaștem bine situația și să lucrăm împreună cu aliații. Sunt și multe alte pericole,

36http://www.bursa.ro/comanescu-romania-sprijina-ferm-rolul-asumat-de-osce-in-contextul-crizei-din-
ucraina-48023137
37 https://www.timpul.md/articol/criza-ucraineana-i-interesele-romaniei–opinie-71331.html

28
unele clasice legate de registrul terorismului. Pericolul crimei organizate, de tip
transfrontralier, vulnerabilități proprii pe care le avem și le tratăm, la problema evaziunii
fiscale care afectează bugetul și buzunarul românilor, deci foarte multe aspecte
interdependente, complexe necesită vigilență sporită zi de zi.
Apartenența la UE, ne oferă cea mai importantă garanție de securitate pe care a
avut-o România în întreaga sa istorie. Nimeni nu va putea suplini total propria capacitate a
statului în fața acestor provocări.
Problemele mari se vor manifesta pe acest flanc sudic, Marea Neagră va deveni în
timp o falie geopolitică la intersecția unor actori extrem de puternici – Turcia, Ucraina,
Rusia. La nivel strategic, aceste elemente au fost înțelese și Romania nu este surprinsa
strategic de aceste evoluții, ceea ce oferă și capacități adecvate de răspuns. Romania este
prima care a ridicat problema securității energetice.
Romania s-a confruntat cu tentative ale unor țări străine de a împiedica România
să devină total independentă din punct de vedere energetic. Noi am pledat pentru realizarea
Nabucco. Nabucco care nu a fost realizat. A fost un eșec datorat unor factori pe care
Romania nu i-a putut controla. Acum suntem într-o nouă situație, vrem să vedem cum ne
putem racorda la TAP. Aici, întrebarea mai particulară era cazul gazelor de șist unde sunt
și aici mai mulți factori. Pe de o parte, îngrijorarea legitimă a unor segmente ale populației
manifestate în zona ecologistă, ONG-uri care cer răspunsuri. Deci e o dimensiune legitimă,
generează o dezbatere, dar există și influențe externe care s-au manifestat în Bulgaria, unde
Chevron a părăsit ideea de a continua cu explorările, există ramificații și la noi.38

III.8. România, Ucraina și Marea Neagră, oportunități în contextul
războiului Ruso-Ucrainean.
Odată cu căderea regimului fostului președintele Viktor Ianukovici și înlocuirea sa
cu unul pro-european asumat al actualului președinte Petro Poroșenko, relația bilaterală
România-Ucraina a căpătat un interes strategic zonal deosebit. Contactele la cel mai înalt
nivel dau semne de apropiere și regândirea dimensiunii bilaterale într-un context mai larg,
regional, a produs o dezghețare timidă încă a relațiilor complicate și chiar tensionate pe
alocuri dintre cele două țări pe mai multe dosare de interes din trecut, precum împărțirea
platoului continental din Marea Neagră și Insula Șerpilor, navigația pe canalul Bâstroe,
problemele minorității românești din Ucraina sau mai vechea poveste a combinatului

38 https://adevarul.ro/news/eveniment/luni-ora-1100-interviu-eveniment-adevarul-live-directorul-sri-despre-
atuurile-vulnerabilitatile-romaniei-contextul-crizei-ucraina-1_53d521430d133766a8c8a3b3/index.html

29
Krivoi Rog. Analiștii politici ucraineni Serghei Gherasimciuc, Ruslan Gidora, Mihailo
Goncear si Iaroslav Maticiuc (Grupa de studii strategice și de securitate și Centrul pentru
Studii Globale) au scris recent un material ce analizează atent, dintr-o perspectivă a unui
„reset” al relației bilaterale, viitorul politic regional al acestor două state riverane la Marea
Neagră, o platformă de o importanță strategică din punct de vedere al securității regionale
și nu numai. Redăm mai jos textul analizei propuse spre lecturare de către experții
ucraineni:
Criza internațională cauzată de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei și-a găsit
exprimarea în mai multe componente ale relațiilor internaționale.
România, ca o țară vecină a Rusiei la Marea Neagră, se găsește într-o situație
relativ favorabilă. În primul rând, România nu are nici o frontieră directă cu Rusia, și,
astfel, se simte relativ apărată în comparație cu statele baltice menționate. În afară de
aceasta, România posedă bogății proprii de hidrocarburi. Ea depinde doar în proporție de o
cincime de aprovizionarea cu gaze naturale rusești, ceea ce o face mai puțin vulnerabilă în
plan economic. Totuși, să spunem că separatismul din Donbas, inspirat de Moscova și
războiul rus-ucrainean al anului 2014 nu au afectat situația din România, ar fi o exagerare.
Dezvoltarea relațiilor de bună-vecinătate și parteneriate, îndreptarea Kievului și a
Bucureștiului în viziunea problemelor pan-europene a Marii Neagre ext., consolidarea
eforturilor de a le depăși, corespunde intereselor naționale ale ambelor țări. Din punct de
vedere de perspectivă istorică europeană și al realizării potențialului relațiilor inter-statale
și a cooperării politice și economice, părțile ar trebui să ajungă la relații de parteneriat
strategic ferm. Aceasta ar putea deveni una dintre prioritățile politicii externe a Kievului și
Bucureștiului, și tocmai aceasta determină aprobarea unui plan de măsuri energice pentru
schimbarea paradigmei complimentare de relații în cea complementară, cultivarea în
opinia publică a ambelor țări, a toleranței politice în creștere, a loialității uneia față de
cealaltă.
Prioritățile parteneriatului Ucraina-România pot deveni: cooperarea în asigurarea
securității în zona Mării Negre, proiectele comune de cercetare a depozitelor de resurse
naturale în Marea Neagră, crearea de întreprinderi industriale mixte, elaborarea de
programe comune ecologice, intensificarea cooperării transfrontaliere, consolidarea
contactelor inter-parlamentare și inter-guvernamentale, schimburile în domeniile științifice

30
și culturale, aprecierea influenței a societăților civile în în ambele țări. Este evident că,
primordiale sunt inițiativele de securitate.39

III.9. Stategia națională de apărare.
III.9.1. Problema Romaniei in contextual crizei din Ucraina.
În contextul crizei ucrainene în primăvara anului 2014, imediat după declanșarea
conflictului din Ucraina, Presedintele Traian Basescu a declarat că s-a discutat deja în
CSAT despre chemarea rezerviștilor sub arme, subiectul urmând să fie analizat și în alte
ședințe.
"S-a pus problema unei analize a capacității noastre de a chema rezerviștii sub
arme dacă va fi nevoie. Avem o mare problemă – foarte mulți sunt la muncă în Italia,
Franța, Germania, Spania. Este un subiect pe care CSAT îl va analiza în perioada
următoare.
Șeful statului român a explicat că situația explozivă din Ucraina ne-a făcut pe toți
să strigăm "Să vină americanii".
"Ce obligație are contribuabilul american să platească pentru noi?", a întrebat
retoric președintele, reamintind că a cerut tuturor guvernelor din ultimii 10 ani să
suplimenteze bugetul armatei, ceea ce nu s-a întamplat.
"Guvernele vor trebui să înteleagă ca e un imperativ creșterea capacității de luptă
a armatei române", a punctat președintele.
"Mai avem un avantaj uriaș: o armată instruită în teatrele de operații. Nu e puțin
lucru să fi fost 10 ani reprezentați în Afganistan și Balcani.
România trebuie să investească mai mult în noile tehnologii de înzestrare a
armatei. (….) 2014 a fost un an al adevarului, s-a cerut tuturor guvernelor 'Măriți bugetul
pentru apărare'. Să sperăm ca anul asta se va întâmpla", a declarat președintele, referindu-
se la rectificarea bugetară care urmează să fie facută de Guvernul Ponta.40

III.9.2. România și provocările contextului de securitate.
Intervenția rusă în Ucraina și anexarea Crimeei au readus pe agenda de securitate
globală dimensiunea estică a NATO, iar Summitul din Țara Galilor (4-5 septembrie 2014)
a consemnat în documentele finale această repoziționare. Pe dimensiunea estică, NATO a

39 https://www.curentul.info/politic/ucraina-romania-si-marea-neagra-oportunitati-in-contextul-razboiului-
ruso-ucrainean/
40http://www.ziare.com/basescu/presedinte/problema-romaniei-in-contextul-crizei-din-ucraina-rezervistii-
sunt-plecati-la-munca-in-afara-1295234

31
răspuns corect și concret: extinderea măsurilor de reasigurare pentru țările de pe flancul
estic al NATO – statele baltice, Polonia, România și Bulgaria -, stabilirea unui Plan de
Acțiune (Readiness Action Plan), instalarea unor comandamente în țările est-europene,
prepoziționarea de echipamente și de provizii pentru situații de urgență și stabilirea unui
calendar concret de exerciții de apărare colectivă – terestre, dar mai ales aeriene și navale –
în care trupele NATO să se afle într-o rotație permanentă. În acest moment, intre
dimensiunea estică de securitate și dimensiunea sudică nu există prioritizări, chiar dacă
tipurile de amenințări sunt diferite. Evoluțiile din Europa și Orientul Mijlociu riscă însă să
dezechilibreze balanța.
Criza refugiaților a readus în prim-plan, intempestiv, dimensiunea sudică a
securității. Este vorba despre alte tipuri de amenințări – societale, nu militare – dar
percepția amenințării este acută. UE se simte astăzi afectată de o criză a refugiaților care,
pe termen mediu și lung, este capabilă să blocheze însuși proiectul european.
Dincolo de criza refugiaților și conexă cu aceasta, redeschiderea dosarului sirian
este al doilea element cu potențial enorm de modificare a raportului de securitate Est/ Sud.
Evenimentul geopolitic cel mai important în regiune este crearea spațiului de
frontieră euroatlantică, respectiv a ceea ce romanii numeau limes. Limes-ul este o
„graniță”, dar nu o linie pur și simplu, delimitată limpede și vizibil, ci un spațiu de
frontieră. Astăzi, asistăm la construcția/ acreditarea acestui spațiu. I se va spune „buffer
zone”, „zonă gri”, „trade area”, „no man’s land” etc. – nu are mare importanță. Căci sunt
doar denominații diferite pentru aceeași realitate (geo)strategică.
Un spațiu al nimănui, dar cu influențe diverse, fără identitate precisă, fără proiecte
integraționiste limpezi, nici în Est, nici în Vest, în care fiecare dintre actorii mari cu
interese în regiune încearcă să îl țină pe celălalt cât mai departe și să-și fixeze cât mai
multe și solide ancore. Nu atât pentru a atrage aceste teritorii către sine, cât a împiedica pe
celălalt să și le aproprie într-o formă sau alta. Se scontează pe o înțelegere între marii
actori, fie și cu revolverele la spate, dar o înțelegere care va căpăta forma unui armistițiu,
fie și pe termen scurt. Limes-ul încă se negociază, inclusiv în Siria. Opțiunile, cum am
sugerat, sunt greu de conciliat.41

41 http://intelligence.sri.ro/romania-si-provocarile-contextului-de-securitate/

32
III.10. Direcții de acțiune și principalele modalități de acțiune pentru
asigurarea securității României.
Interesele și obiectivele naționale de securitate reprezintă fundamentul de la care
sunt elaborate direcțiile de acțiune și modalitățile de asigurare a securității naționale în
condițiile unui mediu internațional de securitate dinamic și complex. Totodată, direcțiile de
acțiune sunt subsumate obligației de a preveni, a combate și a răspunde, într‐o manieră
credibilă, în baza principiului constituțional al coordonării unitare, potențialelor
amenințări, riscuri și vulnerabilități cu care România se poate confrunta în următorii cinci
ani și pe termen lung.
Direcțiile de acțiune și modalitățile de asigurare a securității naționale a României
vizează:
 Consolidarea credibilității strategice;
 Asigurarea unui cadru legal adaptat;
 Intensificarea colaborării inter‐instituționale;
 Concentrarea pe prevenire;
 Alocarea de resurse printr‐un proces integrat.
În urma analizelor se poate vorbi de cateva dimensiuni prin care România își
construiește strategia de aparare, astel putem distinge:
 Dimensiunea de apărare;
 Dimensiunea de ordine publică;
 Dimensiunea de informații, contrainformații și de securitate;
 Dimensiunea economică și energetică;
 Dimensiunea diplomatică;
 Dimensiunea de management al situațiilor de criză;
 Dimensiunea educațională, de sănătate, socială și demografică.42

42 ROMÂNIA, ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ, STRATEGIA NAȚIONALĂ DE APĂRARE A ȚĂRII
PENTRU PERIOADA 2015 ‐ 2019, BUCUREȘTI ‐2015‐, pg. 17-22

33
CONCLUZII
Fără îndoială, acțiunile Rusiei din Ucraina începând cu anul 2014 au marcat un
punct de cotitură în ceea ce privește înțelegerea sistemului internațional dar și al evoluției
războiului.
Noutățile dezvăluite odată cu declanșarea conflictul ucrainean sunt actualmente
utilizate pentru a îmbunătăți baza teoretică a domeniului relațiilor internaționale și al
analizelor privind războaiele viitorului. Ele ne pot dezvălui într-o anumită măsură modul
de abordare a noii politici externe a Kremlinului. Și totuși Crimeea a ajuns să facă parte din
Ucraina într-un mod cu totul arbitrar (din punctul de vedere al Rusiei), printr-o decizie a
liderului comunist, Nichita Hrușciov, în 1954. Așa că dorința rușilor din Ucraina de a se
alipi la Maica Rusie este „legitimă” pe fond. Pe formă, cu noile reguli impuse de
standardele europene, nu.
Uniunea Europeană s-a implicat și continuă să se implice activ în situația din
Ucraina, încercând să contribuie la dezvoltarea economică a Ucrainei și a integrării sale în
Uniunea Europeană. Astfel, putem observa toate apelurile făcute de Uniunea Europeană,
atât țărilor membre, pentru asistența acordată Ucrainei, cât și Rusiei, în ceea ce privește
recurgerea la dialog, încetarea ostilităților de ambele părți.
De asmenea, Uniunea Europeană caută menținerea unui dialog și a unui
parteneriat pe termen lung cu statul ucrainean, acest lucru putând fi observat prin vizitele
făcute de către liderii europeni în Ucraina și prin acțiunile Uniunii Europene, menite să
contribuie la dezvoltarea Ucrainei, astfel încât aceasta să devină un loc prielnic pentru
investițiile care generează dezvoltare economică.
Indiferent de evoluțiile din Ucraina și îndeplinirea oricărui scenariu, calitatea
României de membru NATO și de aliat strategic al SUA nu va permite Rusiei aventurarea
într-o campanie militară pe teritoriul țării noastre. Cu toate acestea, declanșarea unui război
la scară largă în Ucraina ar determina România să recurgă la o mobilizare generală și la
activarea planurilor de urgență pe toate dimensiunile: naval, aerian și terestru.
Cu excepția situației în care Rusia ar invada Ucraina – realitate ce ar impune
abordarea unei alte atitudini a Bucureștiului -, celelalte scenarii nu implică riscuri iminente
pentru România, ci doar persistența unui climat de tipul Război Rece la granițele sale.

34
BIBLIOGRAFIE

 ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ, ROMÂNIA, STRATEGIA NAȚIONALĂ
DE APĂRARE A ȚĂRII PENTRU PERIOADA 2015 ‐ 2019, BUCUREȘTI ‐2015-
 Alexandru Danilov , Peninsula Crimeea, “al doilea butoi de pulbere” al Europei ,
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/peninsula-crimeea-al-doilea-
butoi-pulbere-al-europei – accesat la data 09.02.2019
 Cătălin Iulian Balog , Securitate și echilibru în Regiunea Extinsă a Mării Negre ,
Redacția Infosfera, Anul I, nr. 4, 2009.
 Ciobanu Ecaterina Daniela , CRIZA DIN UCRAINA (2013 – prezent, studiu de caz
 Col (r) dr., ALEXANDRESCU, Grigore , Amenințări la adresa securității ,
Universitatea Națională de Apărare, Centrul de Studii Strategice de Apărare și
Securitate, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2004
 Comandor drd. Ion CONDUR , extras din Rezumat Teză de doctorat „Marea
neagra – o noua directive strategica a securitatii maritime globale„ , Ministerul
Apararii Nationale, Universitatea Nationala de Aparare „CAROL I”, Bucuresti,
2016.
 DINU, Mihai-Ștefan, Dr. Grigore ALEXANDRESCU , Surse de instabilitate ,
Universitatea Națională de Apărare, Centrul de Studii Strategice de Apărare și
Securitate, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2004.
 Guran, M. (2014, 16 aprilie) Tancurile sunt inutile! Ucraina cedează regiune după
regiune http://www.biziday.ro/2014/04/16/tancurile-sunt-inutile-ucraina-cedeaza-
regiune-dupa-regiune/ – accesat la data 09.02.2019
 Guran, M. (2014, 21 februarie) Ucraina: Scenariile unei crize în plină desfășurare
http://www.biziday.ro/2014/02/21/ucraina-scenariile-unei-crize-in-plina-
desfasurare-de-la-kiev-a-transmis-liviu-iurea/ – accesat la data 09.02.2019
 Laurențiu Pachiu și Radu Dudău , „Criza din Ucraina: O analiză din perspectiva
regimului de securitate energetică în Bazinul Mării Negre„ , Mai 2014.
 Teodor Frunzeti , “Cooperarea regională- măsuri de creștere a securității regionale,
de sporire a încrederii și de prevenire a conflictelor în Zona Extinsă a Mării Negre”,
în Cunoaștere strategică în zona extinsă în zona extinsă a Mării Negre , Ed. Rao,
București, 2011.
 Vrînceanu Georgiana Maria , Proiect: Criza din Ucraina (2014).

SITOGRAFIE

 https://adevarul.ro/news/eveniment/luni-ora-1100-interviu-eveniment-adevarul-
live-directorul-sri-despre-atuurile-vulnerabilitatile-romaniei-contextul-crizei-
ucraina-1_53d521430d133766a8c8a3b3/index.html- accesat la data 09.02.2019
 https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/02/04/rusia-investeste-4-7-miliarde-
de-dolari-in infrastructura-crimeii-anexate–252253 – accesat la data 09.02.2019
 http://www.bursa.ro/comanescu-romania-sprijina-ferm-rolul-asumat-de-osce-in-
contextul-crizei-din-ucraina-48023137 – accesat la data 09.02.2019

35
 https://www.caleaeuropeana.ro/casa-alba-sua-nu-recunosc-anexarea-regiunii-
crimeea-de-catre-rusia/ – accesat la data 09.02.2019
 https://civitaspolitics.org/2016/03/03/criza-din-ucraina-dupa-doi-ani/
 http://www.contributors.ro/economie/romania-victima-colaterala-a-confruntarilor-
din-ucraina/ – accesat la data 09.02.2019
 https://www.curentul.info/politic/ucraina-romania-si-marea-neagra-oportunitati-in-
contextul-razboiului-ruso-ucrainean/ – accesat la data 09.02.2019
 https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/impactul-tensiunilor-din-ucraina-
asupra-regiunii-noastre – accesat la data 09.02.2019
 https://www.hotnews.ro/stiri-international-16786168-consiliul-securitate-onu-
reunit-new-york-pentru-discuta-problema-ucrainei.htm – accesat la data 09.02.2019
 https://www.hotnews.ro/stiri-international-22831661-rusia-ucraina-intrat-intr-
conflict-naval-marea-neagra.htm – accesat la data 09.02.2019
 https://www.hotnews.ro/stiri-international-16786168-consiliul-securitate-onu-
reunit-new-york-pentru-discuta-problema-ucrainei.htm – accesat la data 09.02.2019
 http://intelligence.sri.ro/romania-si-provocarile-contextului-de-securitate/ – accesat
la data 09.02.2019
 https://www.mediafax.ro/externe/analiza-nato-revine-asupra-fundamentului-
apararii-colective-in-contextul-crizei-din-ucraina-13183614 – accesat la data
09.02.2019
 https://www.mediafax.ro/externe/analiza-nato-revine-asupra-fundamentului-
apararii-colective-in-contextul-crizei-din-ucraina-13183614 – accesat la data
09.02.2019
 https://www.mediafax.ro/externe/analiza-nato-revine-asupra-fundamentului-
apararii-colective-in-contextul-crizei-din-ucraina-13183614 – accesat la data
09.02.2019
 https://www.mediafax.ro/externe/conflict-in-marea-neagra-intre-rusia-si-ucraina-
doua-nave-de-lupta-oprite-sa-navigheze-in-jurul-crimeei-17700731 – accesat la data
09.02.2019
 https://monitorulapararii.ro/mas-raport-saptamanal-26-11-02-12-2018-1-7657 –
accesat la data 09.02.2019
 https://www.timpul.md/articol/criza-ucraineana-i-interesele-romaniei–opinie-
71331.html – accesat la data 09.02.2019
 http://en.wikipedia.org/wiki/2014_Crimean_crisis – accesat la data 09.02.2019
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Criza_din_Crimeea_din_2014 – accesat la data
09.02.2019;
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Euromaidan – accesat la data 09.02.2019;
 http://www.ziare.com/international/ucraina/de-ce-se-omoara-7-detalii-care-explica-
razboiul-din-ucraina-1283851 – accesat la data 09.02.2019
 http://www.ziare.com/basescu/presedinte/problema-romaniei-in-contextul-crizei-
din-ucraina-rezervistii-sunt-plecati-la-munca-in-afara-1295234 – accesat la data
09.02.2019

36
CUPRINS
INTRODUCERE . …………………………………………………………………………………………………………… 1
CAPITOLUL I. CRIZA DIN UCRAINA. IMPACT ASUPRA MEDIULUI
INTERNAȚIONAL …………………………………………………………………………………………………………. 3
I.1. Contextul geoistoric și geopolitic. ………………………………………………………………………. 3
I.1.1. Primul război pentru Crimeea………………………………………………………………. 4
I.2. Cauzele actualei crize din Ucraina. …………………………………………………… 5
I.3. Intervenția armată rusă în Ucraina. …………………………………………………………………….. 7
I.4. Importanța strategică a regiunii Mării Negre pentru domeniul maritim global. ………. 9
I.5. Conflictul naval din Marea Neagră dintre Ucraina și Rusia, inclusiv conflictul din
Marea Azov. …………………………………………………………………………………..….. 10
I.5.1. Situația activităților petroliere offshore din Marea Neagră (inclusiv Marea
Azov) în contextul noului statut al Crimeii. ……………………………………………… 10
I.5.2. Conflictul naval din Marea Neagră și Marea Azov. ……………………….. 11
I.6. Evoluția situației din Ucraina (2013 – prezent). …………………………………….. 12
I.6.1. Anexarea Crimeei. ………………………………………………………… 12
I.6.2. Motivarea Rusiei pentru intervenția din Ucraina. Schimbarea de doctrină la
Kremlin. …………………………………………………………………………………………… 14
I.6.3. Reacții și măsuri ale societății internaționale la situația din Ucraina. Rolul
occidentului în escaladarea conflictului. ……………………………………………………………………………….15
I.6.4. Casa Alba: USA nu recunosc anexarea regiunii Crimeea de către Rusia. .. 16
I.7. Ucraina la 5 ani de la declansarea crizei din regiunea Crimeea. ……………………. 16

CAPITOLUL II. EVALUAREA MEDIULUI INTERNAȚIONAL DE SECURITATE …… 19
II.1. Nato revine asupra fundamentului apărării colective în contextual crizei din Ucraina.
Regasirea rațiunii de a fii. …………………………………………………………………………………………………. 20
II.2. Implicarea NATO și ONU în supravegherea granițelot țărilor membre ale Alianței
Transatlantice. ……………………………………………………………….……………………. 21

CAPITOLUL III. CRIZA UCRAINEANĂ ȘI SECURITATEA REGIONALĂ – IMPACTUL
ASUPRA ROMÂNIEI ………………………………………………………………………..… 22
III.1. Geopolitica frontierelor României în contextul crizei ucrainene. …………………..22
III.2. Impactul tensiunilor din Ucraina asupra regiunii noastre. ………………….……… 23
III.3. Riscurile la care este expusă România în contextual tensiunilor din Ucraina. ………24
III.4. Roamânia, victimă colaterală a confruntărilor din Ucraina. ……………………… 25
III.5. România sprijină ferm rolul asumat de OSCE în contextul crizei din Ucraina. …….. 26
III.6. Criza ucraineană și interesele României. ……………………………………………27
III.7. Atuurile și vulnerabilitățile României în contextual crizei din Ucraina. ……….….. 27
III.8. România, Ucraina și Marea Neagră, oportunități în contextul războiului Ruso-
Ucrainean. ………………………………………………………………………………………… 28
III.9. Stategia națională de apărare. ………………………………………………………..30
III.9.1. Problema Romaniei in contextual crizei din Ucraina. …………………… 30
III.9.2. România și provocările contextului de securitate. ………………………………. 30
III.10. Direcții de acțiune și principalele modalități de acțiune pentru asigurarea securității
României. ……………………………………………………………………………………………………………………….. 32

CONCLUZII …………………………………………………………………………………………………………………. 33

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………………………… 34

SITOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………………………….. 34