ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII MIHAI VITEAZUL [612981]

ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII „MIHAI VITEAZUL”
FACULTATEA DE STUDII DE INTELLIGENCE
Specializarea RELAȚII INTERNAȚIONALE ȘI STUDII DE INTELLIGENCE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Conf.univ.dr. Mihalache Veronica

ABSOLVENT: [anonimizat]2020 –

ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII „MIHAI VITEAZUL”
FACULTATEA DE STUDII DE INTELLIGENCE
Specializarea RELAȚII INTERNAȚIONALE ȘI STUDII DE INTELLIGENCE

MEDIUL DE SECURITATE ÎN SECOLUL XXI:
ROLUL NATO ÎN FAȚA NOILOR PROVOCĂRI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Conf.univ.dr. Mihalache Veronica

ABSOLVENT: [anonimizat]2020 –

2 din 5 7 CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 4
ABREVIERI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 6
I. TERORISMUL ÎN SECOLUL XXI ………………………….. ………………………….. ………………………. 8
1.1 Tipologia și evoluția terorismului ………………………….. ………………………….. ……………………. 8
1.2 Rolul și implicarea NATO în combaterea terorismului ………………………….. …………………. 13
1.3 Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 17
II. MIGRAȚIA ILEGALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 18
2.1 Fenomenul migrației ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 18
2.2 Rolul NATO în gestionarea migrației ilegale ………………………….. ………………………….. ….. 20
2.3 Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 22
III. AMENINȚĂRI CIBERNETICE ………………………….. ………………………….. ………………………. 23
3.1 Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 23
3.2 Caracteristici le spațiului cibernetic ………………………….. ………………………….. ………………… 24
3.2.1 Definire conceptuală ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 24
3.2.2 Vulnerabilitățile spațiului cibernetic ………………………….. ………………………….. ………… 24
3.3 Amenințări cibernetice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 25
3.4 Rolul NATO în combaterea amenințărilor cibernetice ………………………….. ………………….. 26
3.5 Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 29
IV. AMENINȚĂRI HIBRIDE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 30
4.1 Conceptul de amenințare hibridă ………………………….. ………………………….. …………………… 30
4.2 Război hibrid în secolul XXI ………………………….. ………………………….. ………………………… 32
4.2.1 Războiul Israel -Hezbollah din 2006 ………………………….. ………………………….. ………… 32
4.2.2 ISIL/ISIS în Irak și Siria ………………………….. ………………………….. ………………………… 33
4.2.3 Tactici hibride utilizate de Rusia în anexarea Peninsulei Crimeea ………………………… 33
4.2.4 Amenițări hibride la adresa Finlandei ………………………….. ………………………….. ………. 34
4.2.5 Amenințări hibride la adresa statelor balt ice ………………………….. …………………………. 35
4.3 Rolul NATO în combaterea amenințărilor hibride ………………………….. ……………………….. 36
4.4 Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 38
V. STUDIU DE CAZ: AMENINȚĂRILE LA ADRESA SECURITĂȚII ROMÂNIEI ………… 39
5.1 Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 39
5.2 Obiectivele studiului de caz: ………………………….. ………………………….. …………………………. 41
5.3 Principalele amenințări la adresa securității României ………………………….. ………………….. 41
5.4 Prevenirea și combaterea terorismului ………………………….. ………………………….. ……………. 42
5.5 Fenomenul migrației ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 45
5.6 Atacur ile cibernetice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 47

3 din 5 7 5.7 Amenințări hibride ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 48
5.8 Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 51
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 53
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 55

4 din 5 7

INTRODUCERE

La 4 aprilie 1949 se înființa Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, alianță politico –
militară ce are ca scop esențial apărarea securității și libertății comune a membrilor săi. Deviza
NATO – „Toți pentru unul, unul pentru toți” – confirm ă legătura dintre membrii Alianței de a se apăra
unul pe celălalt împotriva oricărui atac, așa cum reiese din articolul 5 al Tratatului de la
Washington. Securitatea globală este influențată și depinde de securitatea din fiecare regiune, fie că
este vorba de Orientu Mijlociu, Balcani, Africa sau continentul american. Deoarece crizele și
conflictele din afara granițelor NATO pot fi o amenințare directă la adresa securității alianței,
NATO se angajează în prevenirea și gestionarea crizelor, în stabilizarea un or zone post -conflict și
sprijinirea reconstrucției acestora pentru a oferi o stabilitate durabilă.
Evoluțiile tehnologice din ultimele decenii au dus la reducerea numărului de combatanți, la
reducerea virtuală a spațiului geografic, a timpului de acțiune și a duratei unui conflict, precum și la
reducerea producerii unei conflagrații de o amploare precum cea din războaiele mondiale.
Noile tipuri de amenințări reprezintă o provocare la adresa NATO, fiind necesare noi
metode și mijloace de contracarare a acestora. Mediul de securitate este într -o continuă schimbare,
iar secolul XXI este marcat de o serie de evenimente care au schimbat c ursul omenirii . Tema
lucrării a fost aleasă tocmai din aceste considerente, urmărind să aducă o analiză a unor tipuri noi de
amenințări cu care se conf runtă statele membre NATO în acest secol, precum și evidențierea
modului în care Alianța răspunde acestor provocări.
Amenințarea reprezintă un pericol potențial, exprimat prin cuvinte sau gesturi, care are
autor, scop, obiectiv și o țintă. Amenințarea de securitate reprezintă un ansamblu de acțiuni și
activități semnificative de origine umană și/sau naturală ce aduce atingere securității unei persoane,
unui grup uman, unei colectivități sociale, unei comunități locale sau unei țări.
Astfel, primul capitol al lucrării aduce în atenție un subiect clasic, dar cu metode și arii de
manifestare noi: terori smul. Omenirea a fost marcată de evenimentele de la 11 septembrie 2001, iar
Orientul Mijlociu este nucleul acțiunilor teoriste ce au ca țintă cu precădere state europene. NATO a
instituit măsuri pentru prevenirea și combaterea terorismului, a lansat o ser ie de misiuni și a
elaborat documente care stablesc direcțiile de acțiune în vederea contracarării acestei amenințări.
Capitolul al doilea prezintă fenomenul migrației ilegale, fenomen cu o amploare tot mai
mare de la an la an. Conflictele din Orientul Mi jlociu produc mișcări ale maselor de oameni care
doresc să ajungă în Europa pe cale ilegală. Cu respectarea drepturilor omului și a legilor
internaționale, Alianța este nevoită să reacționeze pentru a face față acestei provocări care poate
aduce cu sine o serie de probleme la nivel economic, social și al securității.

5 din 5 7 În capitolul al treilea am urmărit să evidențiez amenințările cibernetice, întrucît acestea
sunt o provocare de actualitate la adresa securității, aflată într -o creștere direct proporțională c u
dezvoltarea tehnologiei. Secolul XXI s -a confruntat cu nenumărate atacuri cibernetice, care au
dovedit impactul de mare amploare ce îl pot avea asupra infrastructurilor critice. Atacurile
cibernetice nu sunt limitate de granițele naționale și nu vizează doar anumite entități. Acțiunile
succesive și rău intenționate împotriva datelor și sistemelor informatice pot avea consecințe
considerabile, la nivel individual, organizațional, național sau internațional. Astfel, prevenirea și
combaterea atacurilor cibe rnetice trebuie să reprezinte o preocupare majoră pentru NATO.
Capitolul patru analizează amenințările hibride, un tip de amenințare caracterizată de
complexitate și vulnerabilitate, greu de identificat, prevenit și contracarat. Hezbolah, ISIS și
Federaț ia Rusă sunt câteva din cazurile analizate, cea din urmă fiind o reală provocare la adresa
securității NATO și implicit a României. Utilizând atât mijloace convenționale, cât și
neconvenționale, conflictele hibride depășesc latura conflictelor militare cla sice, iar limita dintre
pace și război este una difuză.
Studiul de caz particularizează amenințările de securitate și provocările secolului XXI pe
situația României. Situată în flancul estic al NATO, riverană Mării Negre, în vecinătatea
conflictelor din O rientul Mijlociu, Ucraina și Balcani, țara noastră prezintă amenințările identificate
în capitolele anterioare, și anume: terorim, migrație ilegală, amenințările cibernetice și amenințările
hibride. Atât la nivel național, cât și ca membru al NATO, Români a trebuie să prevină și să combată
aceste amenințări pentru a asigura securitatea cetățenilor săi, dr și pentru a -și îndeplini rolul în
cadrul Alianței.
Toate acestea și nu numai reprezintă adevărate provocări la adresa securității membrilor
NATO, iar Al ianța se angajează să depună toate eforturile necesare pentru a le contracara.

6 din 5 7
ABREVIERI

ACO – Allied Command Operations
ANDSF -Afghan National Defense and Security Forces
ARPANET – Advanced Research Projects Agency Network
AWACS – Airborne Warning and Control System
CCDCOE – Centrul de Excelență NATO pentru Cooperare în Apărarea Cibernetică
CCOA -Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă
CE- Consiliul European
CEPC -Civil Emergency Planning Committee
CERT -RO- Centrul Național de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică
CNAA – Centrului Național de Acțiune Antiteroristă
CNAD – Conference of National Armaments Directors
CNC – Centrul Național Cyberint
CORIS -STS- Centrul Operațional de Răspuns la Incidente de Securitate – Serviciul de
Telecomunicații Speciale
COSC – Consiliul Operativ de Securitate Cibernetică
COVID -19- Corona Virus Disease 2019
CSAT – Consiliul Suprem de Apărare a Țării
DAT POW – Defence Against Terrorism Programme of Work
DDoS – Distributed Denial of Service
DEC – Digital Equipment Corporation
EAPC – Euro -Atlantic Partnership Council
EUGS -European Union’s Global Strategy
FRONTEX – The European Border and Coast Guard Agency
GCTF – Global Counterterrorism Forum
HQ MNC -NE- Multinational Corps Northeast Headquarters
HQ MNC -SE- Multinational Corps South -East Headquarters
HQ MND -SE- Multinational Division Southeast Headquarters
Hybrid CoE – European Centre of Excellence for Countering Hybrid Threats
ICI- Istanbul Cooperative Initiative
INTERPOL -International Criminal Police Organization
ISAF – International Security Assistance Force
ISI- Inter -Services Intelligence
ISIL – Islamic State in Traq and the Levant

7 din 5 7 ISIS – Islamic State in Iraq and Syria
IT&C – Tehnologia informației și a comunicațiilor
JAMI – Jabha el -Islamiya lil -Moqawama al -Iraqiya
JFC- Joint Force Command
MD- Mediterraneam Dialogue
NAC – North Atlantic Council
NATO – North Atlantic Treaty Organisation
NATO StratCom COE – NATO Strategic Communications Centre of Excellence
NCIA – NATO Communication and Information Agency
NCIRC – NATO Computer Incident Response Capability
NICP -NATO Industry Cyber Partnership
NFIUs – NATO Force Integration Units
NRF – NATO Response Force
NSD -S Hub – NATO Strategic Direction South Hub
OIM – Organizația Internațională pentru Migrație
ONU – Organizația Națiunilor Unite
OSCE – Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa
PfP- Partnership for Peace
PIJ- Palestinian Islamic Jihad
RAP – Readiness Action Plan
SCADA – Supervisory Control and Data Aquisition
SELEC -Centrul Sud -Est European de Imlementare a Legii
SIS II – Sistemul de Indormațăă Schengen de generația a II -a
SNAC – Sistemul Național de Alertă Cibernetică
SNMCMG1 – Standing NATO Mine Countermeasures Group One
SNMCSMG2 – Standing NATO Mine Countermeasures Group Two
SNMG1 – Standing NATO Maritime Group One
SNMG2 – Standing NATO Maritime Group Two
SNPCT – Sistemul Național de Prevenire și Combatere a Terorismului
SNSC – Sistemul Național de Securitate Cibernetică
SOF – Special Operations Forces
SRI- Servicul Român de Informații
SUA -Statele Unite ale Americii
UE- Uniunea Europeană
VIS- Sistemul de Informații privind Vizele
VJTF – Very High Readiness Joint Task Force

8 din 5 7
I. TERORISMUL ÎN SECOLUL XXI

1.1 Tipologia și evoluția terorismului
Terorismul poate fi definit ca fiind ”folosirea ilegală sau folosirea amenințării cu forța sau
violența , instigarea fricii și a terorii împotriva persoanelor sau abunurilor , într-o încercare de a
constrânge sau intimida guverne sau societăți sau de a obține controlul asupra unei populații,pentru
a atinge obiective politice, religioase sau ideologice”. 1
Contraterorismul poate fi definit ca fiind „toate măsurile preventive, defensive și ofensive
luate pentru a reduce vulnerabilitatea forțelor, persoanelor și bunurilor față de amenințările și/ sau
actele teroriste, pentru a răspunde la acte teroriste.” În cadrul abordării cuprinzătoare a NATO,
aceasta poate fi comb inată cu sau urmată de măsuri care să permită recuperarea după acte teroriste.2
Departamentul Apărării al Statelor Unite definește terorismul în mod similar: „utilizarea
calculată a violenței ilicite sau a amenințării de violență ilicită pentru a insufla frică; destinată să
constrângă sau să intimideze guvernele sau societățile în urmărirea unor obiective care sunt în
general politice, religioase sau ideologice." Această definiție trasează trei elemente cheie: violență,
frică și intimidare, fiecare elemen t producând teroare în rândul victimelor sale. Departamentul de
Stat al SUA definește terorismul ca fiind „violență premeditată cu motive politice, perpetuată
împotriva țintelor non -combatante de grupuri subnaționale sau agenți clandestini, de obicei
desti nată să influențeze o audiență”.3
Departamentul de Stat al SUA propune următoarea tipologie a terorismului:
• Terorismul organizațional – grupări mici, transnaționale apelează la terorism pentru a
obține influență;
• Terorismul practicat în contextul insurgen țelor- rebeli,separatiști etnici sau politici
apelează la acțiuni de tip gherilă sau de natură paramilitară pentru erodarea
credibilității guvernului;
• Terorismul sponsorizat – presupune sprijinirea unor grupări terorite de către state
suverane prin implica re directă, sprijin logistic, procurarea armamentului etc. 4
Încă de la apariția terorismului, acest fenomen a suferit mutații importante, dar cele mai
complexe și avansate transformări s -au înregistrat în secolul XXI. Libertatea de circulație,
globalizarea, accesul la informație au favorizat dezvoltarea capacității de acțiune a teroriștilor pe
arii cât mai extinse. Organizațiile teroriste cooperează între ele prin schimb de informații , personal,

1Final decision on MC 0472/1 .MC Concept for counter -terrorism ,
2016. https://www.nato.int/nato_static_fl2014/assets/pdf/pdf_2016_01/20160817_160106 -mc0472 -1-final.pdf accesat
pe 05.06.2020.
2Ibidem .
3https://www.law.cornell.edu/uscode/text/22/2656f accesat pe 05.06.2020.
4 Vasile Simileanu, Asimetria fenomenului terorist, editura Top Form, București,2003, p.112.

9 din 5 7 acces la fonduri, resurse și elemente de infrastru ctură. La începutul mileniului trei, terorismul se
manifestă prin următoarele forme principale: terorism etnic, religios, informațional, psihologic,
economic, politic, cibernetic . Pe lângă acțiunile directe, teroriștii utilizează și anumite procedee
indire cte, precum: amenințări prin telefon sau scrisori anonime, amenințări cu utilizarea unor
mijloace radioactive, chimice sau biologice, alarme false prin intermediul mass -media, alarme false
cu bomba. Alte procedee de acțiune teroriste sunt: sabotaj, răspând ire de droguri, incendiere
premeditată, distrugerea mediului înconjurător, introducerea de viruși în calculator etc.5
Extremi știi violenți au dezvoltat o prezență extinsă pe Internet, prin intermediul diferitelor
platforme de mesagerie, imagini, video și de publicații, fapt care facilitează capacitatea acestora de
a radicaliza și de a recruta persoane. Platformele de socializare le permite acestora din ce în ce mai
mult și mai ușor accesul virtual la persoane de pe întreg globul p ământesc, încurajând execu tarea de
mici atacuri.6 Internetul s -a dovedit a fi un mijloc propice pentru grupările teroriste pentru a -și
răspândi propaganda. Infrastructura în rețea și site -urile web, deși pot fi „securizate” prin parole,
criptare sau alte tactici mai sofisticate, v or fi întotdeauna vulnerabile.7
Cel mai mare act de terorism internațional a avut loc la 11 septembrie 2001 într -un set de
atacuri coordonate asupra Statelor Unite ale Americii, unde teroriștii islamici au deturnat avioane
civile și le -au folosit pentru a ataca turnurile World Trade Center din New York și Pentagonul din
Washington DC. Efectele din 11 septembrie au avut un impact semnificativ asupra psihicului
american și au dus la reverberații globale. Se pot enumera și alte atacuri teroriste care au avut loc:
atacul Parlamentului Indian din New Delhi (2001), atacul cu bombă din Bali (2002), atacurile cu
bombă în gara din Madrid (2004), atacurile cu bombă la metrou în Londra (2005), atacuri în
Mumbai (2008), atacurile sinucigașe din Moscova (2010), atentatu l la metroul din Minks ( 2011),
atacurile de la sediul Charlie Hebdo din Franța (2015), atacurile și luarea de ostatici de la un concert
în Franța (2015), atacurile cu bombe de la aeroport și metrou în Belgia (2016) și multe altele.
Epicentrul operațional și strategic al terorismului islamic se află în cea mai mare parte în Pakistan,
Afganistan și în anumite părți din Siria.8
Teroriștii au găsit refugiu în țări și, în multe cazuri, au lucrat mână în mână cu
administrațiile locale. Țările gazdă nu încearcă să se despartă pe deplin de legăturile lor cu
terorismul și, în unele cazuri, continuă să ofere sprijin tacit și să folosească teroarea pentru a
îndeplini obiective mai mari. Unele dintre țările cu operațiuni teroriste semnificative includ:
Afgani stan, Iran, Irak, Pakistan, Siria, Sudan.

5 Mirela Atanasiu, Lucian Stăncilă, „ Terorismul -răul din umbră al începutul de secol ”, Editura Universității Naționale
de Apărare „Carol I”, București, 2014, p. 57 -74.
6https://www.fbi.gov/investigate/terrorism accesat pe 06. 06.2020.
7Mircea Mureșan, Gheorghe Văduva , Războiul viitorului, viitorul războiului , Editura Universității Naționale de
Apărare, București, 2004, p . 453 -454.
8https://en.wikipe dia.org/wiki/List_of_major_terrorist_incidents accesat pe 06.06.2020.

10 din 5 7 Afganistan a devenit nucleul activităților teroriste islamice la mijlocul anilor '90. Odată cu
stabilirea controlului de către guvernul taliban radical, mai multe organizații teroriste islamice
radicale (mai ales s unni) au folosit Afganistanul ca bază operațională și de instruire. Al Qaeda a fost
organizația principală care a recrutat teroriști din Pakistan, Afganistan, Asia Centrală și din întreaga
lume, formându -i în Afganistan și Pakistan. Unele dintre grupările teroriste care încă funcționează
în regiune includ Al Qaeda, Al -Jihad, Lashkar -i-Jhangvi, Grupul Islamic, Grupul Islamic Armat,
Harkat -ul-Mujahideen și Mișcarea Islamică din Uzbekistan.9
Iranul a fost de mult ti mp un sponso r activ al terorismului islamic, au existat inclusiv
acuzații în legătură cu susținerea activităților subversive din Irak. Corpul Gărzii Revoluționare
Islamice și Ministerul Informațiilor și Securității au fost implicați în planificarea și sprijinirea
actelor teroriste și au continuat să îndemne o varietate de grupuri care folosesc terorismul să își
urmărească obiectivele. Mai multe grupări teroriste, inclusiv Hizballah libanez, Hamas, jihadul
islamic palestinian și PFLP -GC al lui Ahmad Jibril au primit finanțare, refugiu, instruire și ar me în
Iran.10
De când SUA a condus invazia Irakului , țara a căzut într -o spirală violentă. Prezența trupelor
americane a atras teroriști islamici din Orientul Mijlociu și din întreaga lume. Alte organizații
teroriste active în Irak sunt: Ansar al-Islam, Brigăzile Al -Faruq, Armata Al -Mahdi, Frontul Islamic
al Rezistenței Irakiene (JAMI), Jamaat al -Tawhid wa'l -Jihad, Jaysh Muhammad și Congresul
Oamenilor din Kurdistan. Kurdistan este numele regiunii din Orientul Mijlociu, însemnând
„Pământul kurzi lor” și cuprinde părți din Turcia, Irak, Iran, Azerbaijan, Siria și Armenia.11
Pakistanul a fost pentru mult timp principalul centru de planificare și de pregătire a
teroriștilor islamici care operează în Asia de Sud. După lansarea operațiunii „Enduring Fr eedom”,
mii de teroriști au fost fie uciși, fie alungați din Afganistan, supraviețuitorii refugiindu -se în
Pakistan. Armata pakistaneză și serviciul său secret de spionaj, Inter -Services Intelligence (ISI), a
pregătit și a finanțat mai multe grupări terori ste care operează în Afganistan și India, incluzând
campania de terorism de zeci de ani în Kașmirul indian și atacurile teroriste din Mumbai din 2008.
Grupurile pakistaneze au fost aliniate cu Al Qaeda, cu sediul în Pakistan și au fost responsabile
pentru numeroase atacuri teroriste din Afganistan și și -au extins viziunea în Europa și America de
Nord. Unele dintre aceste grupări teroriste includ Lashkar -e-Taiba, Jaish -e-Muhammad, Lashkar -e-
Jhangvi, Al Qaeda, Tehereek -e-Jaferia, Sipah -e-Sahaba, Al Badr, Hark at ul -Ansar, Hizb -ul-
Mujahideen, Tehreek -e-Nafaz -e-Shariat -e-Mohammadi, Jamaat ul -Fuqra și Armata Unită
Musulmană.12

9https://www.state.gov/reports/country -reports -on-terrorism -2019/afghanistan/
10https://www.state.gov/reports/country -reports -on-terrorism -2019/iran/ accesatpe 06.06.2020.
11https: //www.state.gov/reports/country -reports -on-terrorism -2019/iraq/ accesatpe 06.06.2020.
12https://www.state.gov/reports/country -reports -on-terrorism -2019/pakistan/ accesat pe 06.06.2020.

11 din 5 7 Siria continuă să finanțeze și să găzduiască organizații teroriste palestiniene și irakiene.
Hamas, PIJ, Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei -Comandamentul General și Frontul
Popular pentru Eliberarea Palestinei sunt unele dintre grupările extremiste islamice care continuă să
opereze din Siria. Siria a devenit acum miezul terorii, unde teroriștii fundamentalisti islamici din
Europa, Asia și Orientul Mijlociu luptă cu regimul Assad.13
Sudanul a fost un centru de pregătire și un refugiu sigur pentru membrii mai multor grupări
teroriste și islamice radicale internaționale mai violente din ultimul deceniu. Printre grupurile
teroriste cuno scute care au acționat din Sudan se numără Hezbollah (Partidul lui Dumnezeu),
Jihadul Islamic din Palestina, Organizația Abu Nidal, Hamas (Mișcarea de Rezistență Islamică) și
mai multe grupuri insurgente islamice mai mici care operează la nivel regional în Etiopia, Eritrea,
Uganda și Tunisia. 14
Tot mai multe state ale lumii iau măsuri pentru combaterea acțiunilor teroriste dar, în aceeași
măsură, grupările teroriste își revizuiesc st rategiile și tacticile tocmai pentru contracararea acestor
măsuri. Teroriș tii dezvoltă noi capacități de atac și îmbunătățesc eficiența metodelor existente.
Flexibilitatea și adaptabilitatea terorii de -a lungul anilor au contribuit la confuzie. Cei care doresc să
perturbe, să reordoneze sau să distrugă status quo -ul au căutat co ntinuu modalități noi și creative de
a-și atinge obiectivele. Modificările tacticii și tehnicilor teroriștilor au fost semnificative, dar și mai
semnificativ este creșterea numărului de cauze și contexte sociale în care este folosit terorismul.
Teroriștii au început să folosească noile tehnologii și să le adapteze pe cele existente la
utilizările lor, planificând și comunicând cu datele criptate, dincolo de capacitatea forțelor de
ordine de a intercepta sau decoda aceste date. Pentru a face schimb de infor mații, teroriștii au folosit
telefoane de unică folosință, prin cartele de apel pe distanțe lungi, cafenele cu acces la internet și
alte mijloace de comunicare anonime. Încorporarea informațiilor în imagini și grafice digitale este o
altă inovație utilizat ă pentru a permite comunicarea globală clandestină de care au nevoie teroriștii
moderni.
Tehnologia armelor a devenit tot mai disponibilă, iar puterea de cumpărare a organizațiilor
teroriste este în creștere. Disponibilitatea tehnologiei, cât și a personal ului instruit pentru a -l opera
pentru orice client cu numerar suficient permite teroristului bine finanțat să egaleze sau să
depășească sofisticarea contramăsurilor guvernamentale.
De asemenea, terorismul necesită acum o cantitate mult mai mare de violență sau noutate
pentru a atrage atenția dorită. Tendința mass -media de a concura pentru rating și veniturile
ulterioare realizate din creșterea audienței produce presiuni asupra teroriștilor pentru a crește
impactul și violența acțiunilor lor pentru a profita de acest senzațional.

13https://www.state.gov/reports/country -reports -on-terrorism -2019/syria/ accesatpe 06.06.2020.
14https://www.state.gov/reports/country -reports -on-terrorism -2019/sudan/ accesatpe 07.06.2020.

12 din 5 7 Cyber -terorismul este relativ „tânăr” în evoluția sa. Virusurile computerizate există aproape
de când există computere în rețea. „Creeper” este considerat ca fiind primul virus care a infectat
aparate DEC pe ARPANET (predecesorul in ternetului) în anii '70. Astăzi virușii, adware, malware
și troienii pot fi considerați de majoritatea utilizatorilor de calculatoare o bătaie de cap. Aceștia
sunt adesea folosiți de infractori fie pentru a fura informații personale, fie pentru a transfor ma
calculatoarele neobservate în roboți zombi, folosiți pentru a genera spam sau pentru a efectua
atacuri de refuz al serviciilor (DDoS). Metodele de implementare includ fișiere de aplicații
infectate, documente infectate, atașări de virus în e -mailuri, ch ei USB infectate și „drive by
infections” unde un site web este utilizat pentru a injecta cod rău -intenționat computerelor care pur
și simplu îl accesează. Acest tărâm al virușilor informatici, rootkit -urilor și troienilor nu se limitează
numai la hackeri, teroriști și mafii ale crimei organizate – guvernele și agențiile asociate ale acestora
au fost implicate și în proiectarea și implementarea unor sisteme sofisticate de conducere a
spionajului împotriva altor state. Stuxnet (malware care se multiplică în rețea, avea ca țintă
sistemele SCADA și despre care se crede că a cauzat pagube programului nuclear al Iranului), Duqu
(malware descop erit în anul 2011, relaționat cu Stuxnet) și Flame (malware descoperit în 2012 care
avea ca țintă spionajul tărilor din Or ientul Mijlociu) sunt doar câteva exemple care ar putea
implica actori ai statului, atât în proiectarea, desfășurarea și țintele lor, și cu siguranță blurează linia
dintre terorismul cibernetic și război cibernetic.15
Criminalitatea organizată este profund implicată în activități sofisticate de infracțiuni
informatice (spam, furt de identitate, fraude bancare, vânzări de medicamente cu rețetă umbră,
droguri, pornografie, trafic de persoane, prostituție, asistenți virtuali – inclusiv furtul de bitcoin și
alte fraude de criptocurrency, fraudă cu cardul de credit , spălare de bani, vânzare comercială de
mărfuri false sau furate, fraude telefonice, malware/ spyware/ ransomeware și alte activități
nefaste). Fondurile și expertiza pe care le obțin din exti nderea infracțiunilor lor de criminalitate
cibernetică le permit să -și extindă operațiunile virtuale și „cărămidă și mortar”, făcându -le adesea
mercenari cibernetici la dispoziția celui mai mare ofertant – fie că sunt grupări teroriste, țări sau alte
organ izații criminale.
Terorismul și crima orga nizată sunt în strânsă legătură, prin acțiunile conexe precum: trafic
de droguri, substanțe interzi se, contrabandă, econ omia subterană, acestea fiind considerate
principalele amenințări la adresa securității. Difer ența dintre cele două este dată de motivația
actelor: de natură politică în ca zul terorismului, respectiv de natură economică în cazul crimei
organizate.16

15https://www.n ap.edu/read/11848/chapter/6#50 accesat pe 07.06.2020.
16 Mirela Atanasiu, Lucian Stăncilă, „Terorismul -răul din umbră al începutul de secol”, p. 84 -89.

13 din 5 7 1.2 Rolul și implicarea NATO în combaterea terorismului
Lupta împotriva terorismului se duce la nivel național și internațional, atât în politica
internă, cât și în politica externă. Terorismul internațional necesită o reacție internațională la adresa
acestuia, o reacție complexă, dificilă și de lungă durată.
Scopul esențial al Organizației Atlanticului de Nord este de a asigura libertate și
stabilitate membrilor săi prin mijloace politice și militare . Întrucât noile tipuri de amenințări sunt
complexe și depășesc granițele statale, NATO contribuie semnificativ la anticiparea și contracararea
acestora, prin utilizarea resurselor disponibile și prin cooperarea cu partenerii săi.
În octombrie 2001, NATO lansa prima operațiune contra terorismului, Eagle Assist, care
a durat până în mai 2002 și a constat în patrularea spațiului aerian al SUA cu 7 aeronave AWACS.
Ca urmare a atacurilor teroriste din septembrie 2001, SUA l -au acuzat de vinovăție pe Osama bin
Laden și au cerut talibanilor sa -l predea pe acesta. Însă, talibanii au cerut dovada vinovăției lui bin
Laden și pentru că nu a existat una, au refuzat. În numai câteva săptămâni, americanii au început
bombardarea Afganistanului. NATO și partenerii săi susțin cu tărie determinarea guvernului afgan
de a elimina amenințarea reprezentată de terorism, în toate formele sale. Rezoluția 1373/2001 a
Consiliului de Securi tate a l ONU stabilește ca toate statele partenere „să prevină și să suprime
finanțarea actelor teroriste”, „să întreprindă măsurile necesare în vederea prevenirii comiterii de
acte teroriste, inclusiv prin stabilirea unui sistem de aler tă timpurie între state prin schimbul de
informații”, „să coopereze în special prin intermediul înțelegerilor și al acordurilor bilaterale și
multilaterale pentru prevenirea și combaterea atacurilor teroriste și să acționeze împotriva autorilor
acestor act e”.17
După atacurile din 11 septembrie 2001, îmbunătățirea schimbului de informații a fost
identificată ca un aspect cheie al cooperării în cadrul Alianței în lupta împotriva terorismului.
Statele membre NATO au asigurat schimbul de informații prin Unitat ea de Legătură pentru
Intelligence care își are sediul în comandamentul NATO din Bruxelles și prin celule de legătură
pentru Intelligence la ACO (Comandamentul Aliat pentru Operații) în Mons, Belgia.18 Pentru a -și
îmbunătăți capacitatea de a răspunde la i nstabilitatea din regiunea de sud a Alianței , NATO a creat
„Hub for the south”, cu sediul la JFC (Comandamentul Aliat al Forțelor Întrunite) din Napoli, Italia.
Această structură de intelligence colectează, analizează și evaluează potențialele amenințări. 19De
asemenea, au loc consultări și discuții pe diferite domenii specifice de combatere a terorismului,
inclusiv cu alte organizații internaționale precum ONU, UE, OSCE și GCTF. Astfel de eforturi aduc
un plus cunoștințelor aliaților privind combaterea te rorismului la nivel internațional, fiind o bună
modalitate de a îmbunătăți abordarea globală pe această pro blemă. NATO cooperează în lupta

17Rezoluția nr. 1373 din 2001 a Consiliului de Securitate al ONU privind combaterea terorismulu internațion al,
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/32477 accesat pe 07.06.2020.
18https: //www.nato.int/cps/en/natohq/opinions_145385.htm?selectedLocale=en accesat pe 08.06.2020.
19https://www.nato.int/cps/en/natohq/news_168383.htm?selectedLocale=en accesat pe 08 .06.2020.

14 din 5 7 contra terorismului cu statele din cadrul Parteneriatului pentru Pace (PfP)/ Consiliul Parteneriatului
Euro -Atlantic (EAPC), Dialogul Mediteranean ( MD) și Inițiativa de Cooperare de la Istanbul (ICI).
Contraterorismul este, de asemenea, un aspect important al cooperării cu așa numiții „parteneri de
pe tot globul”. Totodată, interacțiuni relevante auloc și cu alte organ izații care luptă împotriva
terorismului, precum: INTERPOL, Forumul Mondial pentru Combaterea Terorismului, Europol,
OSCE etc.
La 26 octombrie 2001, NATO lansează cea de -a doua operațiune de combatere a
terorismului – Operațiunea Active Endeavour. Elemente ale Forțelor Navale din NATO au executat
misiuni de patrulare în Marea Mediterană și au monitorizat transportul naval cu scopul de a
determina activități teoriste și trafic ilegal. Operațiunea aceasta a fost succedată de Operațiunea Se a
Guardian, începând cu anul 2016.20
La conferința CNAD (Conference of National Armaments Directors) din 2004 a fo st
dezvoltat programul de apărare împotriva terorismului DAT POW (Defence Against Terrorism
Programme of Work) , prin care NATO se focusează p e soluțiile tehnologice de reducere a efectelor
atacurilor teroriste. Scopul DAT POW este de a preveni atacurile neconvenționale și de a atenua
alte provocări, precum atacurile infrastructurilor critice. Programul s -a extins în timp prin exerciții,
demonst rații de interoperabilitate, dezvoltare de prototipuri și concepte, utilizând tehnologii sau
metode pentru detectarea, subminarea și înfrângerea amenințărilor asimetrice. 21
La summit -ul NATO din Lisabona, care a avut loc în 2010, liderii NATO au adoptat un
Concept Strategic, concept care reafirma 3 sarcini cheie pentru următorul deceniu, și anume:
apărare colectivă, managementul crizei și securitate prin cooperare. Conceptul Strategic evidenția
clar că terorismul este o amenințare la adresa securității ce tățenilor din țările partenere și la adresa
stabilității și prosperității internaționale. Liderii NATO au fost de acord să mărească capacitatea
Alianței de detectare și apărare împotriva terorismului internațional, inclusiv prin analiza
intensificată a ame nințării, mai multe consultări cu partenerii și dezvoltarea unei capabilități
militare corespunzătoare, precum și instruirea forțelor în acest scop.22
În mai 2012, președinții sau prim -miniștrii statelor din NATO au aprobat Orientările
Politice privind co ntraterorismul cu scopul de a crea o direcție strategică pentru acțiunile din cadrul
NATO orientate către lupta împotriva terorismului. Potrivit acestui document, aliații își vor
intensifica contribuția, atât din punct de vedere politic, cât și militar, l a efortul național și
internațional în lupta contra terorismului. Principiile stabilite de aceste Orientări politice se rezumă
la:

20https://shape.nato.int/missionarchive/operation -active -endeavour accesat pe 08.06.2020.
21https://www.nato.int/nato_static_fl2014/assets/pdf/pdf_2014_10/20151029_141007 -dat-prog.pdf accesat pe
09.06.2020.
22https://www.nato.int/lisbon201 0/strategic -concept -2010 -eng.pdf accesat pe 09.06.2020.

15 din 5 7 • Conformitatea cu legile internaționale: NAT O va continua să acționeze în concordanță cu
legile internaționale, principiile C artei ONU și Declarația Universală a Drepturilor Omului;
• Sprijinul țărilor aliate: membrii NATO, la nivel individual, au responsabilitatea de a -și apăra
și proteja populația împotriva terorismului. Cooperarea între membrii NATO poate spori
eforturile alia ților de prevenire, diminuare, răspuns și recuperare la actele de terorism;
• Non-duplicare și complementaritate: NATO va promova complementaritatea și va evita
duplicările inutile ale eforturilor membrilor sau ale altor organizații internaționale.23
Deși nu a fost o misiune de contracarare a terorismului, ISAF (International Security
Assistance Force) a contribuit la lupta împotriva terorismului prin oferirea posibilității forțelor
afgane de a asigura securitatea în țară. Misiunea Resolute Support este o c ontinuare a ISAF și a fost
lansată la 1 ianuarie 2015 cu scopul de a asigura instruire, suport și asistență forțelor de securitate și
instituțiilor afgane.24
Operațiunea Sea Guardian a fost lansată în noiembrie 2016, decizia fiind luată la summit –
ul de l a Varșovia din iulie 2016. Obiectivele acestei operațiuni erau: supravegherea situației
maritime, asigurarea libert ății de navigare, interdicți a maritimă, contracararea proliferării armelor
de distrugere în masă, protecția infrastructurii critice, contracararea terorismului pe mare,
consolidarea securității maritime.
În mai 2017, membrii statelor NATO au aprobat la Bruxelles un raport în care se
evidenția rolul sporit al NATO în lupta comunității internaționale împotriva terorismului. Acest
raport includea propuneri detaliate pentru acțiuni ale Alianței printr -un Plan de Acțiune, astfel:
• Apartenența NATO la Coaliția Globală pentru înfrângerea ISIS, precum și mai multe ore de
zbor pentru sistemele AWACS și intensificarea schimbului de informații;
• Crearea unei Celule de Intelligence pentru Terorism în cadrul Diviziei Întrunite de
Intelligence și Securitate;
• Înființarea „Hub for the Sou th” în cadrul JFC;
• Numirea unui coordonator pentru supravegherea eforturilor NATO în lupta împotriva
terorismului.
La summit -ul NATO din Bruxelles din 11 -12 iulie 2018, membrii NATO au căzut de
acord pentru a lansa o misiune non -combatantă de formare și d e consolidare a capacității în Irak,
precum și pentru a -și extinde asistența oferită Forțelor de Securitate Afgane, prin asigurarea
instructorilor și a suportului financiar până în anul 2024.
Managementul consecințelor este un domeniu de responsabilitate a l Comitetului de
Planificare a Urgențele Civile (CEPC) și a Centrului Euro -Atlantic de Coordonare a Răspunsului la

23https://www.nato.int/nato_static_fl2014/assets/pdf/pdf_2011_09/20111004_110922 -political -guidance.pdf accesat pe
09.06.2020.
24https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_69366.htm accesat pe 10.06.2020.

16 din 5 7 Dezastre (EADRCC) și se referă la acțiunile întreprinse pentru a menține sau restabili serviciile
esențiale, pentru a reduce efectele produs e de de zastrele naturale sau produse de om și pentru a
minimiza consecințele incidentelor CBRN, inclusiv a atacurilor teroriste. Managementul
consecințelor este în primul rând o responsabilitate națională. Cu toate acestea, actele teroriste pot
afecta mai mult de o națiune sau pot crea situații care depășesc capacitatea unei singure națiuni de a
o rezolva. În acest caz, NATO poate asigura ajutor colectiv pentru națiunea afectată, prin
intermediul sprijinului militar și civil.25
NATO are 5 roluri principale în cadrul Planificării Urgențelor Civile:
− Sprijinirea autorităților militare NATO în cadrul operațiilor sub Articolul 5;
− Spijinirea autorităților militare NATO în cadrul operațiilor de răspuns la crize non -Articol 5;
− Sprijinirea autorităților naționale în ducerea eforturilor pentru diminuarea consecințelor
dezastrelor naturale și tehnologice;
− Sprijinirea autorităților naționale în ducerea eforturilor pentru diminuarea consecințelor
incidentelor/atacurilor CBRN;
− Cooperarea cu partenerii.26
O țară afectată d e o urgență civilă po ate primi asistență din partea NATO prin următoarele
mecanisme:
− EADRCC. Centrul a condus eforturi de managementul consecințelor în mai mult de
urgențe, inclusiv pentru inundații, focuri de vegetație și cutremure;
− CEPC, prin intermediul unei echipe de experți civili ai NATO, în calitate de Echipă de
Sprijin Consultativ sau Echipă de Reacție Rapidă;
− O operațiune aprobată de NAC pentru a asigura asistență unei misiuni umanitare sau de
răspuns la dezastru.27
Centrul Euro -Atlantic de Coordonare a Răspunsului la Dezastre (EADRCC) este mecanismul
principal de răspu ns la o urgență civilă al NATO, creat în 1998. Acesta funcționează pe toată durata
anului, 24/7, și implică membrii și partenerii NATO.
Forțele pentru Operații Speciale ale NATO asigură capabilități care complementează cele
ale forțelor aeriene, navale s au terestre și sunt o componentă relevantă în întreaga gamă a operațiilor
militare, inclusiv în contraterorism. Comandam entul NATO al Forțelor Speciale (NSHQ) este
punctul primar de dezvoltare, coordonare și direcționare pentru toate activitățile forțelor pentru
operații speciale din cadrul NATO. Ca parte a rolului sporit în cadrul comunității internaționale în

25https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_69366.htm accesat pe 10.06.2020.
26https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_50093 .htmaccesat pe 10.06.2020.
27https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_69482.htm accesat pe 10.06.2020.

17 din 5 7 lupta contra terorismului, NATO explorează extinderea ulterioară a rolului și capacităților acestor
forțe în cadrul combaterii terorismului.28

1.3 Concluzii
Într-o lume caracterizată de dinamism, complexitate și marcată de numeroase tensiuni,
confruntarea are loc la nivelul valorilor și al percepțiilor, al religiei și al regimurilor politice.
Tendințele generale la nivel internațional generează o seri e de riscuri, vulnerabilități și amenințări la
adresa securității statelor lumii. Terorismul a luat amploare și nu se mai rezumă la atacuri restrânse
și simple conduse de percepte religioase, ci este îndreptat împotriva ordinii nați onale, regionale sau
chiar mondiale, depășind granițele unui singur stat. Acesta este caracterizat de violență, induce frică
și intimidează. Terorismul secolului XXI utilizează mijloace militare, mass media și elemente de
război psihologic, mijloace cibernetice și artizanale, pu se la îndemâna extremiștilor de tehnologia
avansată a vremurilor prezente.State precum Afganistan, Iran, Irak, Pakistan, Siria, Sudan sunt
gazdele grupărilor teroriste și sponsorizează terorismul islamic.
Statele, la nivel individual, precum și în cooperare cu alte state în cadrul unor organizații
internaționale depun eforturi constante pentru a preveni și a contr acara atacurile teroriste, dar, în
același timp, și grupările teroriste își dezvoltă capacitățile de acțiune, utilizează noi tehnologii, n oi
tehnici și mijloace de operare și mențin un nivel crescut de imprevizibilitate și au un impact major
asupra societății contemporane. Așadar, lupta împotriva terorismului se duce la nivel național și
internațional, la nivelul politicii intern e a unui sta t, cât și al politicii extern e, în cadrul apărării
naționale și la nivelul apărării colective.
NATO își asumă un rol important în prevenirea și co mbaterea atacurilor teroriste. După
evenimentele de la 11 septembrie 2001 s -a dovedit necesitatea îmbunătățir ii și intensificării
schimbului de informații în domeniul securității . Acest moment a reprezentat un punct de referință
pentru viitoarele misiuni, operațiuni și acțiuni care au fost inițiate.
Schimbul de informații între statele membre se asigură prin int ermediul unor celule de
legătură pentru intelligence. Totodată NATO a creat „Hub for the South”, structură cu rol de
colectare, analiză și evaluare a potențialelor amenințări , precum și Celula de Intelligence pentru
Terorism . De asemenea, NATO cooperează c u state din diferite organizații și parteneriate în lupta
de contracarare a terorismului. Orientările Politice presupun ca liderii NATO să își intensifice
efortul pentru combaterea terorismului, la nivel național, cât și internațional, cu respectarea legil or
internaționale, a Cartei ONU și a Declarației Internaționale a Drepturilor Omului.
Secolul XXI cuprinde o serie de operațiuni și misiuni executate de NATO , în scopul
combaterii terorismului: operațiunile Eagle Assist, Active Endeavour, Sea Guardian, IS AF, misunea
Ressolute Support. , misiunea NATO din Irak Prin intermediul acestora, NATO a contribuit la

28https://www.nato .int/cps/en/natohq/topics_105950.htm accesat pe 10.06.2020.

18 din 5 7 instruirea forțelor afgane, sprijinirea forțelor și a instituțiilor afgane, consolidarea securității,
contracararea terorismului pe mare în Marea Mediterană , a proliferării armelor de distrugere în
masă , asigurarea libertății de navigare .
Terorismul contemporan a determinat atât la nivel național, cât și la nivel internațional o
regândire a modului de combatere a acestuia și realizarea unui cadru j uridic conceptual pentru
aplicarea măsurilor stabilite prin deciziile politico -militare ale NATO și nu numai. Eforturile de
combatere a terorismului trebuie întreprinse simultan, complementar și conti nuu, deoarece acesta
reprezintă un risc transnațional.

II. MIGRAȚIA ILEGALĂ

2.1 Fenomenul migrației
Conform Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM), migrația reprezintă o mișcare a
unei persoane sau a unui grup de persoane, fie peste granițe, fie în interiorul unui stat.29 Migrația
este constituită din două componente: imigrația și emigrația. Imigrația înseamnă venirea dintr -o țară
străină și stabilirea individului în statul respectiv. Emigrația constă în părăsirea patriei și stabilirea
temporară sau definitivă a persoanelor în altă țară.
Migrația legală reprezintă forma unanim acceptată de că tre statele lumii, deoarece se poate
controla numărul de persoane care migrează, destinațiile acestora și domeniile de muncă în care
ulterior vor activa și , de asemenea , se poate determina în timp. Statele încheie anumite tratate,
acorduri sau convenții ca re au ca scop acordarea unor facilități lucrătorilor care aleg să imigreze
conform legislației în vigoare, acestea având obligația de a respecta condițiile legale de muncă și de
protecție socială de care dispun și proprii cetățeni. Cetățenii Uniunii Europe ne au dreptul la libera
circulație, directiva 2004/38/CE30 consemnând într -un singur act legislativ dreptul de intrare și
ședere în statele UE. Un alt act normativ care legifer a migrația este Programul de la Stockholm
adoptat pentru perioada 2010 -2014. Ace st program viz a dezvoltarea frontierelor și a politicilor de
acordare a vizelor, intensificarea controalelor stricte la granițe și consolidarea FRONTEX ( Agenția
pentru Frontierele Externe ale Europei), Sistemului de Informații Schengen de generați a a II -a (SIS
II) și Sistemului de informații privind vizele (VI S), garantarea protecției internaționale a
persoanelor vulnerabile (de exemplu minorii neînsoțiți).31
Migrația legală oferă posibilitatea statelor să adune taxe și impozite în funcție de câștigurile
realizate de proprii cetățeni care lucrează în străinătate. Totodată, în urma unor astfel de înțelegeri,
statele implicate obțin beneficii și prin schimburi culturale, sociale și tehnologice realizate între

29 https://www.iom.int/who -is-a-migrant accesat pe 12.06.2020.
30 http://eur -lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=DD:05:07:32004L0038:RO:PDF accesat pe 12.06.2020.
31 https://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM%3Ajl0034 accesat pe 12.06.2020.

19 din 5 7 populații. Migrația contribuie la încetinirea fen omenului de îmbătrânire demografică sau chiar la
înlocuirea acestuia cu fenomenul de întinerire demografică datorită aportului demografic, migranții
având vârste cuprinse între 18 -40 ani.
Migrația ilegală/ clandestină este o alternativă utilizată de perso anele care doresc să intre
într-o țară sau să plece dintr -un stat, dar care nu o pot realiza pe cale legală. Aceasta este o
componentă a traficului de persoane și este din ce în ce mai greu de combătut, luând amploare de la
an la an. Migrația ilegală este deopotrivă o formă de manifestare a criminalității organizate, având
consecințe directe asupra statelor de tranzit sau de destinație din punct de vedere social, economic și
de securitate. Acest fenomen este determinat de factori politici (instabili tate po litică, conflicte
militare precum cele care se regăsesc în Siria, Iran sau Irak) sau economici (nivel de trai scăzut,
lipsa locurilor de muncă). Membrii rețelelor organizate se folosesc de persoanele care sunt în
căutare de securitate fizică, socială și ec onomică, de un trai de viață îndestulat, dar care nu pot
ajunge în state cu o situație politică stabilă și economie prosperă prin mijloace legale, pentru a
obține venituri substanțiale. Cu trecerea timpului, aceștia se perfecționează și dau dovadă de
inven tivitate în ceea ce privește transportarea ilegală a persoanelor, îngreunând activitatea
autorităților de combatere și prevenire a migrației ilegale.
Efectele migrației ilegale se reflectă în diferite planuri . Din punct de vedere social, migranții
pot răs pândi idei extremiste, religioase, ideologii în rândul populației autohtone, îndemnând la
încălcarea legilor. De asemenea, aceștia pot fi influențați în mediul online sau fizic de organizațiile
extremiste în cazul în care nu sunt satisfăcuți de condițiile de trai din țara în care au imigrat. Pe
langă propagarea unor concepte care instigă la ilegaliate, se poate realiza și contaminarea populatiei
autohtone cu boli contagioase, virusuri.
Din punct de vedere economic, gestionarea crizei refugiaților și a migr anților necesită
cheltuieli majore, ceea ce generează grevarea bugetului statutului. Din această cauză, s -au impus
măsuri vamale excedente la nivelul continentului european determinând astfel creșterea intervalului
de transport al mărfurilor. O altă consec ință a migrației este creșterea ratei șomajului, fiind mai
multe persoane care concurează pentru un post de muncă. Ponderea în creștere a lucrătorilor
migratori legali sau care muncesc ,,la negru" nemulțumește populația autohtonă, ducând deseori la
protest e și neînțelegeri.
În ceea ce privește securitatea, migrația clandestină facilitează infiltrarea unor membri ai
grupărilor teroriste și a adepților unor ideologii extremist -teroriste care sunt promotori ai unor
ideologii . Deopotrivă se înregistrează viole nțe între autorități și migranții din statele de tranzit sau
de destinație. Un astfel de exemplu este reprezentat de violențele de la granița dintre Grecia și
Turcia din 2020. La punctul de frontieră de la Pazakurle, frontiera dintre Grecia și Turcia, migr anții
au aruncat cu pietre în autorități, acestea din urmă ripostând cu gaze lacrimogene în contextul în
care premierul grec Kyriakos Mitsotakis discutase cu cancelara federală Angela Merkel, asigurând –

20 din 5 7 o că nu va tolera nici o trecere ilegală pe teritoriul Greciei. 32 În martie 2016 s -a semnat un Acord
între Uniunea Europeană și statul turc prin care Turcia se obliga să primească refugiații care soseau
prin insulele grecești și prin Marea Egee și să combată traficul ilegal de persoane. Drept consecință,
numărul persoanelor care ajungeau din Turcia în Europa s -a diminuat considerabil. Totuși , din
cauza conflictelor militare violente și constante de la începutul anului 2020 care au avut loc în Siria,
numărul refugiaților care vor să tranziteze Turcia și să se stabilească în Europa este într -o continuă
creștere. 33

2.2 Rolul NATO în gestionarea migrației ilegale
Alianța Nord -Atlantică este afectată de evoluțiile politice și de securitate de la granițele sale.
De aceea, NATO acordă mare atenție acestui domeniu, dovadă fiind sporirea misiunilor navale în
Marea Mediterană. Conceptul Strategic NATO din 2010 a ident ificat ,,traficul ilegal de persoane"
drept una dintre provocările pentru Alianță. Strategia maritimă pentru 2011 acordă mandat forțelor
navele NATO să supravegheze și să patruleze, să împărtășească informații, să sprijine aplicarea
legilor și să ofere asi stență umanitară de urgen ță și ajutor în cazul dezastrelor. Prin mecanismele
sale de parteneriat, NATO a contribuit la consolidarea capacităților în domeniul securității
frontierelor din Peninsula Balcanică și Asia Centrală.
Pentru a se adapta noului mediu de securitate și a consolida parteneriatul strategic cu UE, a
fost publicată o declarație comună în iulie 2016 la Varșovia, asigurând astfel o relație benefică
reciprocă pentru ambele organizații. Acest document prezintă domeniile pentru o cooperare
conso lidată în raport cu noile provocări comune cu care se confruntă membrii UE și NATO, precum
amenințările hibride, atacurile cibernetice, migrația ilegală și securitatea maritimă.34 Aceste
amenințări necesită atât aplicarea mijloacelor militare, cât și a cel or civile. Acest fapt a fost
subliniat de către Strategia Globală a Uniunii Europene (EUGS), deoarece acest document strategic
stabilește noi domenii prioritare pentru parteneriatul cu NATO în cazul amenințărilor hibride și
cibernetice, precum și securitat ea maritimă.35 Problema migrației a fost introdusă drept o provocare
de securitate pentru NATO pentru prima dată în 1990 într -un discurs acordat de secretarul general,
Manfred Wörner, la cea de -a 36-a sesiune anuală a Adunării Atlanticului de Nord.36 Paralel cu
creșterea fluxurilor migratorii și transformarea NATO, migrația a intrat treptat în agenda NATO ca
o preocupare legată de alte amenințări la adresa securității, cum ar fi conflictele armate, terorismul,
schimbările climatice, deficitul de apă sau de alimente.

32 https://www.dw.com/ro/situa%C8%9Bie -critic%C4%83 -la-grani%C8%9Ba -dintre -grecia -%C8%99i -turcia/a –
52588472 accesat pe 12.06.2020..
33 https://reporting.unhcr.org/turkey accesat pe 13.06.2020.
34 https://www.nato.int/cps/ic/natohq/official_texts_133163.htm accesat pe 13.06.2020.
35 https://eeas.europa.eu/topi cs/eu -global -strategy_en accesat pe 14.06.2020.
36 https://www.nato.int/cps/en/natolive/opinions_23706.htm?selectedLocale=en accesat pe 14.06.2020.

21 din 5 7 Privind procesul de redefinire a Alianței Nord -Atlantice de după războiul rece "membrii
NATO au aprobat în 2006 un document de politică, intitulat ,,Orientare politică cuprinzătoare",
stabilind cadrul și prioritățile NATO în următorul deceniu. În acest document, lista amenințărilor cu
securitatea a fost extinsă, cu referire specifică la migrația în masă.37 În această privință, NATO a
început să se angajeze în noi domenii, cum ar fi acțiuni de promovare a rolului femeilor în misiuni
de pace și se curitate, misiuni de co mbatere a piraterie i și a migrație.
La 11 februarie 2016 miniștrii apărării din cadrul NATO au convenit asupra acordării de
sprijin în cazul crizei de refugiați și migranți, în special la granițele de sud ale NATO. La cererea
comună a Germaniei, Greciei și Turciei, NATO a decis să răspundă numărului mare de migranți
ilegali care ajung în zona Mării Egee. Potrivit secretarului general al NATO, Jens St oltenberg,
obiectivul a fost cel de a contribui cu ,,informații critice și de supraveghere pentru a ajuta la
combaterea traficului de persoane și a rețelelor criminale" , dar nu de a opri bărcile de refugiați.38
Implicarea NATO în Marea Egee a constat în de sfășurarea navelor maritime ale Alianței pentru a
contribui la eforturile internaționale de a stopa fluxul de migrație și trafic internațional. Activitatea
din Marea Egee inițiată de NATO este axată pe transmiterea informațiilor către FRONTEX și paza
de coastă greacă și turcă prin efectuarea de sarcini de supraveghere și patrulare. Această inițiativă a
determinat un proces de colaborare cu FRONTEX.
La scurt timp după decizia formală privind implicarea Alianței, NATO a început
desfășurarea forțelor sale și a procedat la clarificarea modalităților de implicare a acesteia în Marea
Egee. Desfășurarea trupelor presupune patrularea, recunoașterea, monitorizarea, supravegherea,
activități de instruire și colectarea în timp real a informațiilor privind migrația il egală, venind în
spijinul autorităților turce și elene și deopotrivă în sprijinul FRONTEX. Zona de operare se referă
nu numai la apele teritoriale ale Greciei și Turciei, ci și la cele internaționale.
Deși NATO a inclus termenul de ,,migrație" în retorica sa din 1990, Alianța se confruntă cu
cauzele principale de instabilitate, cum ar fi conflictele care produc fluxuri de refugiați, întâlnind
activități criminale legate de migrație în timp ce își desfășoară misiunile. De exemplu, în timpul
operațiunii anit iteroriste Active Endeavour din 2006 în Marea Mediterană, NATO a asistat paza de
coastă elenă la prevenirea contrabandei de persoane, furnizând informații pentru această activitate
infracțională. Cu toate acestea, criza de migranți și refugiați din Europa din 2015 a determinat
NATO să -și redirecționeze atenția către sfera migrației. În acest sens, NATO și -a asumat un rol în
Marea Egee, desfășurându -și forțele pentru a spijini UE în lupta împotriva migrației neregulate.
Deși mandatul NATO s -a limitat doar la sarcini de supraveghere, Alianța a avut posibilitatea să se
implice într -o nouă activitate operațională, să obțină expertiză și să construiască o abordare pentru
acest angajament.

37 https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_49176.htm#evolving accesat pe 15.06.2020.
38 https://www.nato.int/cps/ua/natohq/news_127981.htm?selectedLocale=en accesat pe 15.06.2020.

22 din 5 7 În noiembrie 2016, NATO a lansat o nouă misiune care acoperă întregul sp ectru de
securitate maritimă. Drept consecință, la summit -ul NATO de la Varșovia din iulie 2016, NATO a
anunțat transformarea Operațiunii Active Endeavour din Marea Mediterană, lansată în 200139, într -o
misiune de securitate mar itimă, intitulată Operațiune a Sea Guardian. Această operațiune, condusă
de Comandamentul Maritim al NATO situat în Northwood, Regatul Unit al Marii Britanii și al
Irlandei de Nord, are o agendă mai largă care răspunde unei serii complexe de sarcini de securitate
maritimă .40 Prin acti vitățile de combatere a terorismului și migrației ilegale pe mare, Operațiunea
Sea Guardian sporește securitatea maritimă în Marea Mediterană .
În ceea ce privește gestionarea frontierelor, o abordare a controlului frontierei și a gestionării
migrației cons tă în înăsprirea frontierelor prin măsuri precum desfășurarea forțelor militare,
construcția de garduri și utilizarea capacităților și tehnologiilor militare. Un exemplu de această
tentativă de militarizare a frontierelor externe ale UE constituie strategi a Ungariei de gestionare a
migrației prin construirea de garduri și crearea unor baze militare care să le permită militarilor să
patruleze frontierele cu Serbia și Croația. 41 Astfel de măsuri au fost puternic criticate și condamnate
de către avocații drepturilor omului și oraganizațiile non -guvernamentale, deoarece creează mai
multe riscuri și pericole pentru trecătorii de frontieră, cauzând deseori moartea migranților și
refugiaților.42
În 2017 NATO a creat NSD -S Hub (NATO Strategic Directi on South Hub) . Centrul se află
sub conducerea JFC din Napoli și permite Alianței să se concentreze asupra provocărilor de
securitate în evoluție, inclusiv migrația . De asemenea, urmărește să promoveze un dialog de
securitate al NATO cu țările din Orientul Mijlociu și Africa de Nord.43

2.3 Concluzii
Migrația ilegală aduce cu sine efecte negative în mediul de securitate, mediul economic și
social. Pe lângă problemele de legalitate apărute odată cu imigrarea într -un stat, apar și cele de
propagarea a unor ideolo gii, precum și atragerea de simpatizanți a unei mișcări extremist -teroriste.
Fluxurile de migranț i și refugiaț i dinspre Orientul Mijlociu este în creștere de la an la an.
Conflictele din această regiune cauzează o mișcare amplă a populației către Europa, m ajoritatea din
aceștia călătorind pe mare. Prin misiunile și operațiunile duse de NATO se asigură patrularea și
monitorizarea în special a apelor Mării Mediterane și Mării Egee.
NATO și -a asumat obiectivul de a supraveghea și furniza informații pentru FRON TEX prin
patrulare cu navele maritime ale Alianței.

39 https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_7932.htm accesat pe 16.06.2020.
40 https://www.nato.int/cps/ua/natohq/topics_136233.htm accesat pe 16.06.2020.
41 https://www.ft.com/content/75159bde -4c09 -11e5 -b558-8a9722977189 accesat pe 16.06.2020.
42 https://www.opendemocracy.net/en/can -europe -make -it/deadly -consequences -of-europe -s-border -militarization/
accesat pe 17.06.2020.
43 https://www.nato.int/cps/en/natohq/news_146835.htm accesat pe 17.06.2020.

23 din 5 7 Scopul cooperării transatlantice este de a răspunde colectiv la noile provocări și de a
combate împreună amenințările comune. În acest context, este necesară o abordare contructivă de
securitate care să conducă la o împărțire multidimensională a sarcinilor. Acest lucru presupune o
reproiectare, restructurare și raționalizare a acțiunii strategice care ar utiliza toate mijloacele,
instrumentele și tot personalul existent, constituind fundația unei noi baze pentru cooperarea dintre
NATO și FRONTEX care lucrează ,,nu doar cot la cot, ci mână în mănă" .44 Parteneriatul
FRONTEX -NATO a demonstrat modul în care NATO și UE pot colabora în abordarea problemelor
complexe, cum este și migrația ilegală. De asemenea, ac est parteneriat permite ca NATO să
diminueze impactul migrației ilegale, permițând în același timp ca FRONTEX să devină un agent
de securitate considerabil, cu o capacitate extinsă de răspuns operațional.

III. AMENINȚĂRI CIBERNETICE

3.1 Introducere
IT&C – Tehnologia informației și a comunicațiilor este domeniul care a avut o dezvoltare
accentuată in ultimele decenii, impactul acestuia asupra omenirii fiind unul major. Dezvoltarea
rapidă a teh nologiilor de informații și comunicații a produs schimbări asupra modului de
funcționare a spațiului economic, politic, cultural, de apărare, dar și în viața de zi cu zi a
individului.45
In prezent toate societățile moderne sunt dependente de tehnologie, de sistemele și rețelele
informatice, iar buna funcționare a ent ităților statale este interdependentă de buna funcționare a
tehnologiilor utilizate. Utilizarea acestor tehnologii generează deopotrivă numeroase oportunități de
dezvoltare a entităților sta tale, dar , pe de altă parte , cu cât un stat este mai informatizat cu atât
devine mai predispus la ameni nțări cibernetice.46 Astfel, guvernele statelor trebuie să adopte diferite
măsuri care să contracareze noile provocări care caracterizează spațiul cibernetic deoarece
securitatea na țională a unui stat depinde în mare măsură de siguranța și stabilitatea unui spațiu
cibernetic .
Amenințările de la nivelul spațiului cibernetic au ajuns să fie un impediment din ce în ce
mai prezent în societățile actuale. La nivel global mai mulți specia liști vorbesc deja despre ,,război
cibernetic”, iar exemplul cel mai elocvent este reprezentat de SUA, care deja tratează confilctul
cibernetic ca unul de tip terorist.47

44 https://www.nato.int/cps/en/natohq/opinions_139368.htm accesat pe 19.06.2020.
45https ://www.enisa.europa.eu/topics/national -cyber -security -strategies/nc ss-map/roncss.pdf/ accesat pe 19.06.2020.
46 https://www.enisa.europa.eu/topics/national -cyber -security -strategies/ncss -map/roncss.pdf/ accesat pe 19.06.2020.
47 ,,Ghid de amenințări generice la adresa securității cibernetice”, CERT, p.4.

24 din 5 7 3.2 Caracteristicile spațiului cibernetic
3.2.1 Definire conceptuală
Noțiunea de ,,spațiu cibern etic” a apărut pentru prima dată în anii ‘80 în lucrările de ficțiune,
iar în anii ’90, odată cu apariția ,,World Wide Web” , termenul a început s ă fie u tilizat de
profesioniști în securitate, lideri guvernamentali, militari și antrepren ori pentru a descrie cât mai
eleaborat d omeniul sistemelor informatice și de comunicații.
Referitor la definirea spațiului cibenetic putem afirma că există numeroase definiții, unele
foarte complexe și tehnice, iar altele mult prea simplificate. În Strate gia de Securitate Cibernetică a
României, spațiul cibernetic este „mediul virtual, generat de infrastructurile cibernetice, incluzând
conținutul informațional procesat, stocat sau transmis, precum și acțiunile derulate de utilizatori în
acesta”. 48
Departamentul Apărării al SUA a afirmat în anul 2005 că spațiul cibe rnetic este al cincile a
domeniu de luptă , alături de cel aerian, maritim, terestru și cosmic. Având în vedere faptul că orice
individ sau enti tate are acces liber la spațiul cibenetic, ace sta devine un mediu de conflict, iar
controlul asupra acestuia poate asigura oricărui actor -statal sau non -statal controlul asupra altor
spectre din cadrul mediului de securitate.

3.2.2 Vulnerabilitățile spațiului cibernetic
In Strategia de Securitate Ciberneti că a României vulnerabilitatea în spațiul cibenetic este
definită ca fiind ,,slăbiciune în proiectarea și implelem entarea infrastructurilor cibernetice sau a
măsurilor de securitate aferente care poate fi exploatată de către o amenințare”.49 De asemen ea,
putem afirma că vulnerabilitatea reprezintă o slăbiciune a unui sistem software sau hardware care
permite unor utilizatorilor neautorizați să obțină acces asupra sa.50 Vulnerabilitățile se împart în
vunerabilități de natură: tehnică, umană sau procedur ală. De cele mai multe ori vulnerabilitățile
spațiului cibernetic sunt scăp ări accidentale ale specialiștilor încă din fazele de proiectare ale unui
sistem informatic și de comunicații. Totodată , aceste vulnerabilități pot apărea în timpul
implementării si stemelor informatice și de comunicații. Uneori ace ste vulnerabilități sunt create în
mod deliberat în cadrul sistemelor pentru a putea fi exploatate ulterior de către diverși atacatori.
În primul rând , sistemele informatice și de comunicații sunt vulnerabi le din punct de vedere
fizic. Pentru a contracara intruziunea unui atacator în incinta sistemelor trebuie asigurată o bună

48 Strategia de Securitate Cibernetică a României, p. 7, https://www.enisa.europa.eu/topics/national -cyber -security –
strategies/ncss -map/StrategiaDeSecuritateCiberneticaARomaniei .pdf, accesat pe 20.06.2020.
49 Strategia de Securitate Cibernetică a României, p. 8, https://www.enisa.europa.eu/to pics/national -cyber -security –
strategies/ncss -map/StrategiaDeSecuritateCiberneticaARomaniei.pdf , accesat pe 20.06.2020.
50 Ioan-Cosmin Mihai, Costel Ciuchi Gabriel -Marius Petrică, ,,Provocări actuale în domeniul securității cibernetice –
impact și contribuți a României în domeniu”, Institutul European din România, 2018, p. 26, http://ier.gov.ro/wp –
content/uploads/2018/10/SPOS -2017_Studiul_4_FINAL.pdf , accesat pe 20.06.20 20.

25 din 5 7 securitate fizică prin dotarea locului de amplasare al echipamentelor cu diverse sisteme de control al
acces ului și alarmare în caz d e acces neautorizat.
Sistemel e informatice și de comunicații sunt vulnerabile și din punct de vedere hardware,
astfel specialiștii care proiectează infrastructura sistemului trebuie să utilizeze componente
hardware cu o toleranță ridicată la defecte pentr u a putea asigura legături de date stabile. De
asemenea , trebuie avută în vedere realizarea de sisteme redunda nte care să poată prelua serviciile
asigurate de sistemele de bază care ar putea deveni indisponibile în cazul unui atac cibernetic.
Referitor la transferul datelor între sistemele informatice și de comunicații pentru a contracara
interceptarea datelor , este necesară criptarea datelor prin utilizarea diferitelor metode moderne
eleborate de specialiștii din domeniu IT.
Din punct de vedere software , putem afirma că există mai multe tipuri de vul nerabilități:
− implicarea sistemului într-un atac asupra unui terț utilizator;
− utilizatorii unei rețele primesc privilegii suplimentare fără autorizație ;
− accesarea unui sistem de cătr e utilizatori externi în mod neautorizat.51
Primul tip de vuln erabilități software a re drept consecință alterarea serviciilor oferite de o
rețea sau uneori sistemul victimă este utilizat pentru atacarea altor rețele. Putem spune că acest tip
de vulnerabilit ăți nu este de o gravitate ridicată , deoarece sunt alterate doar serviciile, nu și datele
din rețea.
Al doilea tip de vulnerabilități software este considerat ca având un risc mediu , deoarece
utilizatori primesc privilegii suplimentare fără autorizație, as tfel un utilizator cu privilegii de user
poate să primească drepturi de administrator în cadrul unei rețele și , implicit , să execute comenzi în
rețea în mod neautorizat. Totodată , pot fi accesate informații importante din rețea în mod
neautorizat.
Al treil ea tip de vulnerabilitate software prezintă cel mai ridicat grad de risc , deoarece
intruziunea în cadrul unei rețele în mod neautorizat poate avea consecințe deosebit de grave. Prin
diferite atacuri se pot creea breșe de securitate care ulter ior pot fi uti lizate pentru conectarea la rețea
a unor utilizatori externi neautorizați, astfel ei av ând acces la baza de date a sistemului.
Cauzele vulnerabilităților dintr -un sistem de cuminicații și informatic sunt multiple și nu pot
fi eliminate în totalitate, deci putem afirma c ă orice sistem are vunerabilități și că nu există un
sistem sută la sută sigur.

3.3 Amenințări cibernetice
Ameni nțările la adresa spațiului cibernetic sunt caracterizate de asimetrie accentuată , astfel
ele sunt dificil de identificat și contracarat utilizând tehnici și măsuri proporționale cu impactul

51 Ioan-Cosmin Mihai, Costel Ciuchi Gabriel -Marius Petrică, ,,Provocări actuale în domeniul securității cibernetice –
impact și contribuția României în domeniu”, p.27.

26 din 5 7 negativ pe care acestea îl pot avea.52 De asemene a, putem spune că amenințarea cibernetică este
evenimentul care aduce un pericol la adresa securit ății cibernetice și se cara cterizează prin
diversitate, asimetri e și dinamică accentuată. 53
Cel mai des întâlnite amanințări sunt cele bazate pe factori motivaționali și impactul asupra
societății, ele concretizându -se prin exploatarea de către atacatori a vulnerabilităților de natură
uman ă, tehnică și/sau procedurală în:
− atacuri cibernetice îndreptate către sistemele care au rolul de a susține funcțiile de utilitate
publică;
− accesul neautorizat la date din cadrul unor sisteme informatice;
− spionajul ciber netic.
Amenintările din mediul cibernetic țintesc preponder ent elementele vitale din cadrul unei
rețele , cum sunt centrele de date unde este păstrată inf ormația din cadrul unei rețele și nodurile de
rețea. De asemenea , ele pot viza elementele terminale ale rețelei, precum calculatoarele sau alte
echipamente.
Având in vedere comp lexitatea amenințărilor , putem afirma că securitatea cibernetică este o
cursă permanentă între atacatori și cei care înce arcă să contracareze atacurile. Vulnerabilitățile
trebuie re duse la minimum posibil . Cu toate acestea , uneori rămân anumite punct e slabe , care
ulterior pot fi descoper ite de către eventuali atacatori, astfel apăr ând amenințări la adresa sistemului.
Adesea , atacurile cibernetice au un impact limitat, însă acestea pot avea consecințe grave
asupra securității, economiei, dar și asupra altor elemente componente ale unui stat.

3.4 Rolul NATO în combaterea amenințărilor cibernetice
Primul atac cibernetic cu care a luat contact NATO este cel din timpul crizei din Kosovo,
când Alianța s -a confruntat cu o serie de atacuri care au dus la întreruperea funcționării site -ului
oficial al NATO și la blocarea contului de mail pe o perioad ă de câteva zile. Chiar și după aceste
evenimente nu a fost conștientizată puterea distructivă pe care o poate avea un atac c ibernetic, însă
după evenimentele care s -au produs în anul 2001 , percepția NATO asupra ameni nțărilor cibe rnetice
a început să se schimbe.
În anul 2002 , la summit -ul de la Praga, Alianța a introdus pe agenda politică protejarea
sistemelor informatice și de comunicații, ulterior implementând doar o serie de m ăsuri pasive
pentru protejarea sistemelor IT.
Deși au existat atacuri cibernetice anterioare, în anul 2007 NATO a conștientizat cu
adev ărat impactul major pe care îl poate avea un atac c ibernetic. Atacurile cibernetice din anul 2007

52 Strategia de Securitate Cibernetică a României, p. 9, https://www.enisa.europa.eu/topics/national -cyber -security –
strategies/ncss -map/StrategiaDeSecuritateCiberneticaARomaniei.pdf , accesat pe 21.06. 2020.
53 Cod de bune practici pentru securitatea sistemelor informatice și de comunicații, p. 24,
https://cert.ro/vezi/document/cod -bune -practici -securitate -it-2015 , accesat pe 22.06.2020.

27 din 5 7 au fost îndreptate improtriva Estoniei și ele au avut ca și consecință paralizarea aproape a întregii
infrastrucurii infromaționale a statului estonian. În urma acestor atacuri pagubele financiare s -au
ridicat la zeci de milioane de euro , conform estimărilor.
Toate aceste evenimente au determin at Alianța să pună bazele unei capabilități de apărare
împotriva amenințărilor cibernetice, astfel fiind eleborată și adoptată în anul 2008 ,,Politica NATO
privind apărarea cibernetică”, care a stabilit t rei piloni centrali ai politicii NATO în spațiul
cibernetic :
1. subsidiaritatea : asistența este furnizată unui stat numai la cerere, altfel se aplică principiul
responsabilității proprii a statelor suverane;
2. ne-duplicarea : constă în evitarea unei duplicări inutile a capabilităților/ structurilor la nivel
național, regional sau interna țional;
3. securitatea : face referire la cooperarea bazată pe încredere , având in vedere sensibilitatea
informațiilor legate de sistemele care trebuie puse la dispoziție și eventualele vulnerabilități.
În acel ași an, pe 14 august 2008, a fost înființat în capitala Estoniei ,,Centrul de Excelență
NATO pentru Cooperare în Apărarea Cibernetică (CCDCOE), care reunește un grup de experți din
25 de state membre. Misiunea centrului este de a sprijini tările membre NATO cu o expertiză unică
interdisciplinară în domeniul cercetării, formării și exercițiilor din domeniul apărării cibernetice.54
În anul 2010, NATO a adoptat un nou concept strategic refe ritor la apărarea cibe rnetică în
cadrul summit -ului de la Lisabona, Consiliul Atlanticului de Nord (NAC) fiind însărcinat să
elaboreze o politică de apărare cibernetică a NATO și să re alizeze un plan de acțiune pentru punerea
în aplicare a acesteia.
În iunie 2011, miniștrii apărării statelor NATO au aprobat a doua politică a NATO î n
domeniul apărării cibernetice, care a trasat o viziune pentru eforturile coordonate în domeniul
apărării cibernetice în toată Alianța, în contextul noilor amenințări si a evoluției tehnologice rapide.
În aprilie 2012, apărarea cibernetică a fost introdu să în ,,Procesul de planificare a apărării
NATO”, iar cerințele relevante de apărare cibernetică sunt identificate și prioritizate prin procesul
de planificare a apărării.
La summit -ul care a avut loc la Chicago în mai 2012, liderii aliați participanți și -au reafirmat
angajamentul de a coopera in vederea îmbunătățirii apărării cibernetice a Alianței prin aducerea
tuturor rețelelor din cadrul NATO sub o protecție centralizată și re alizarea unor actualizări și
îmbunătățiri a capacității de apărare cibernetic ă a NATO, respectiv NCIRC (NATO Computer
Incident Response Capability).
În luna iulie a anului 2012, NATO a înființat Agenția pentru Comunicații și Informații
(NCIA) care are rolul de a furniza Alianței o infrastructură de comunicații și informatică sigură și

54 https://ccdcoe.org/ accesat pe 23.06.2020.

28 din 5 7 modernă în toate locațiile unde NATO desfășoară diferite activități. De asemenea , NCIA este
responsabilă pentru contracararea atacurilor cibernetice ce ar pute a fi indreptate împotriva Alianței.
În februarie 2014, NATO a hotărât să dezvolte o nouă politică de apărare cibernetică, astfel
la summit -ului care a avut loc în Țara Galilor în luna septembrie a anului 2014, a fost aprobată o
nouă politică de apărare cibernetică. În cadrul aceluiași summit , apărarea cibernetică a fost
introdusă pe lista sarcinilor de bază a apărării colective a NATO, și s -a convenit că dreptul
internațional se va aplic a și în spațiul cibernetic.
În luna septembrie a anului 2014, Alianța a lansat o inițiativă care a avut rolul de a stimula
cooperarea cu co mpaniile din sectorul privat în ceea ce privește provocările cibernetice și
amenințările cu care se poate confrunta spațiul cibernetic. Avizat de liderii aliați în timpul summit –
ul din Țara Galilor, NICP – Parteneriatul Industriei Cibernetice din NATO a fo st prezentat în cadrul
unei conferințe care a avut loc în Mons la peste 1500 de lideri din industria cibernetică în vederea
realizării unor colaborări care să consolideze tehnicile și mijloacele Alianței de prevenire și
contracarare a atacurilor cibernetic e ce ar putea avea loc asupra sistemelor care deservesc NATO și
statele membre.
Pentru a îmbunătăți și mai mult mijloacele de apărare cibernetică, în anul 2016 NATO și UE
au decis să încheie un acord tehnic cu scopul de a ajuta ambele organizații să previn ă și să acționeze
mai eficient în cazul atacuril or cibernetice. Acest acord tehnic a oferit un cadru legislativ care să
permită schimbul de bune pract ici și schimbul de informații între echipele responsabile cu apărarea
cibernetică în cadrul celor două org anizații.
În anul 2016 , în cadrul summit -ului de la Varșovia, NATO a recunoscut spațiul cibernetic ca
domeniu operațional , alături de cel aerian, maritim, terestru și cosmic. Această nouă perspectivă
asupra spațiului cibernetic nu a schimbat abordarea Alia nței, care este una defensivă. La fel ca și în
celelalte domenii de acțiune, NATO a hotărât să exercite restricții și să acționeze în conformitate cu
dreptul internațional. Statele membre NATO s -au angajat să facă o prioritate din apărarea
cibernetică , să își îmbunătățească capacitatea de a reacționa eficient și rapid în cazul unui atac
cibernetic.
La 16 februarie 2017, a fost aprobat un plan actualizat de acțiune în domeniul apărării
cibernetice pentru implementarea spațiului cibernetic ca domeniu al o perațiunilor. Acesta a crescut
capacitatea statelor membre de a lucra împreună, de a asigura un schimb infromațional, dar și de a
dezvo lta instrumente de prevenire și contracarare a atacurilor cibernetice.
În anul 2017, miniștrii apărării NATO au fost de a cord cu crearea unui nou centru
operațional care să fie responsabil de apărarea cibernetică, ca parte a proiectului pentru structura de
comandă NATO. Scopul a fost de a consolida apărarea cibernetică a NATO și de a ajuta la
integrarea acestui domeniu în pl anificarea și operațiunile NATO la toate nivelurile. De asemenea s –

29 din 5 7 a decis integrarea contribuțiilor cibernetice naționale ale statelor membre în operațiunile și misiunile
NATO cu condiția ca aliații să mențină în continuare proprietatea deplină a acestor contribuții.
În anul 2018 la summit -ul de la Bruxelles, s -a decis în ființarea unui un nou centru de
operațiuni cibernetice ca parte a structurii de comandă a NATO, iar în februarie 2019 a fost aprobat
un ghid NATO care stabilește mai multe instrumente care au rolul de a consolida și mai mult
capacitatea NATO de a reacționa rapid și eficient la activitățile cibernetice. De asemenea , acest ghid
ajută statele membre să r ealizeze o conștientizare situațională despre ce ea ce se înt âmplă în spațiul
cibernetic , să își imbunătățească capacitatea de reacție astfel încât să descurajeze, să se ap ere și să
contracareze orice amenințare la adresa spațiului cibernetic.

3.5 Concluzii
Amenințările cibernetice sunt într -o continuă evoluție, numărul atacurilor cibernetice crește
exponențial, iar metodele utilizate sunt tot mai complexe. Atacurile cibernetice sunt greu de
prevăzut, greu de prevenit și de contracarat.
Încă din anul 2002, N ATO a introdus pe agenda saprotejarea sistemelor informatice și de
comunicații, moment din care a început să ia o serie de măsuri pasive și, ulterior, active. Politicile
NATO pentru apărarea cibernetică au trasat sarcini și responsabilități pentru toate st atele membre.
Prin intermediul Centrului de Excelență NATO pentru Cooperare în Apărarea Cibernetică tările
membre NATO primesc sprijin pe linia cercetării, formării și exercițiilor din domeniul apărării
cibernetice. Protecția tuturor rețelelor din cadrul N ATO, actualizarea și îmbunătățirea capacității de
apărare cibernetică a NAT se realizează prin intermediul NCIRC (NATO Computer Incident
Response Capability). Un rol important în cadrul Alianței este asumat de către Agenția pentru
Comunicații și Informații (NCIA), agenție responsabilă de contracararea atacurilor la adresa NATO.
Alianța a inițiat cooperarea cu companiile din sectorul privat pentru prevenirea și
contracararea amenințărilor cibernetice. De asemenea, a încheiat un acord tehnic cu UE pentru a
facilita schimbul de informații și bune practici pentru apărarea cibernetică în cadrul ambelor
organizații.
Prin recunoașterea spațiului cibernetic ca domeniu operațional, NATO a îndemnat statele
membre să își dezvolte capabilități de apărare în mediul cibe rnetic. Contribuțiile statelor membre în
domeniul cibernetic au fost incluse în misiunile și operațiunile NATO, cu respectarea legilor
internaționale și menținerea proprietății acestora de către statele furnizoare.
Atacurile cibernetice reprezintă o reală amenințare la adresa securității , iar securitatea
cibernetică ar trebui să se adapteze la dinamica și evoluția tehnologiei.

30 din 5 7
IV. AMENINȚĂRI HIBRIDE

4.1 Conceptul de amenințare hibridă
Termenul „hibrid” a fost utilizat pentru a descrie o gamă largă de măsuri, mijloace și tehnici
incluzând, dar fără a se limita la: dezinformare , atacuri cibernetice , facilitarea migrației , spionaj ,
manipularea dreptului internațional , amenințări de forță (atât de grupuri armate neregulate, cât și de
forțe convenționale) , subversiune politică , sabotaj , terorism , presiunea economică sau șantaj
economic și dependența energetică , subminarea organizațiilor internaționale .Metodele hibride sunt
folosite pentru a estompa liniile dintre război și pace și pentru a încerca să semene îndoieli în
mintea populațiilor țintă. De cele mai multe ori agresorii se folosesc de vulnerabili tățile statelor
țintă. Vulnerab ilitățile pot ține de istorie, legislație, factori geostrategici, dezavantaje tehnologice,
ideologie, convingerile societății, atitudinea cetățenilor față de autoritățile statului, nivelul
economiei etc.55
NATO definește amenințările hibride ca un „tip de amenințare care combină activități
convenționale, neregulate și asimetrice în timp și spațiu”.56 Majoritatea definițiilor actuale ale
amenințărilor hibride se bazează puternic pe acțiunile rusești în Ucraina și Crimeea, dar acest lucru
riscă să neglijeze unul dintre aspectele cheie ale amenințărilor hibride, acela al adaptabilității. Un
raport al NAT O Strategic Communications Centre of Excellence (NATO StratCom COE) enumeră
caracteristicile amenințărilor hibride. Acestea sunt acțiuni care:
− Sunt coordonate și sincronizate într -o gamă largă de mijloace;
− Țintesc în mod deliberat vulnerabilități de sistem ale statelor democratice și ale
instituțiilor acestora;
− Utilizează o gamă largă de mijloace;
− Exploatează pragul de detectare și atribuire, precum și granița dintre pace și război;
− Urmăresc să influențeze diferite forme de luare a deciziilor la nivel local (regional),
de stat instituțional;
− Favorizează și/sau câștigă obiectivele strategice ale agentului, în timp ce subminează
și/sau dăunează țintei. 57
Centrul European de Excelență pentru Combat erea Amenințărilor Hibride (Hybrid CoE)
definește două faze ale amenințărilor hibride: faza de amorsare și faza operațională. A dversarul
monitorizează în permanență situația, utilizând mijloace subtile de influențare și își îmbună tățește

55 The European Centre of Excellence for Countering Hybrid Threats, „Countering hybrid threats”,
https://www.hybridcoe.fi/hybrid -threats/ accesat pe 23.06.2020.
56NATO Glossary of terms and definitions , AAP -06, Edition 2019, NATO Standardization Office, 2019.
57Gregory F. Treverton, Andrew Thvedt, Alicia R. Chen, Kathy Lee, Madeline McCue, Addressing Hybrid
Threats ,Swedish Defence University, Center for Asymmetric Threat Studies, Hybrid CoE, 2018, p . 10.

31 din 5 7 treptat metodele. Poate iniția o operație hibridă mai serioasă, prin care efec tele acțiunilor devin mai
puternice, mijloacele sunt mai violente și scade credibilitatea agresorului în ceea ce privește negarea
acțiunilor sale.58
Un aspect cheie al amenințărilor hibride este ambiguitatea – acțiuni ostile care sunt dificil
pentru guvern de identificat, atribuit sau definit în mod public, deoarece actorul responsabil sau
intenția generală este neclară sau obscură în mod deliberat.59
Amenințările hibride au intenția de a manipula procesele de luare a deciziilor politice ale
unei țări viza te, prin influențarea comportamentelor și atitudinilor publicului -cheie, cum ar fi
organizațiile media, publicul larg și liderii politici. Prin urmare, amenințările hibride sunt acțiuni
care influențează percepția publicului și luarea deciziilor și implică combinarea diferitelor
instrumente de putere, inclusiv diplomatice, economice și militare.60
Conflictele hibride reprezintă ciocniri sau situații de criză, care presupun lupta împotriva
unui inamic armat și lupta pentru câștigarea influenței asupra popula ției țintă. Războiul hibrid sau
hybrid warfare presupune utilizarea mijloacelor convenționale și neconvenționale, adaptabilitate pe
toate domeniile pentru a atinge obiectivele politico -militare stabilite.61
Amenințările hibride au două componente: hard power și soft power, cu o interacțiune
dinamică între acestea. Amenințările hibride determină producerea războiului hibrid. Acesta din
urmă este o noutate, deoarece presupune obținerea succesului pe toate planurile care presupun
prezența p opulației locale, de multe ori sub privirile pasive ale comunității internaționale.62
Războiul hibrid va fi cel mai probabil tip de conflict al viitorului , ca urmare a mai multor
tendințe geopolitice. Acestea includ:
• transformarea structurilor de guvernare tradiționale ;
• dispute asupra puterii politice cauzate de diferențele culturale (conflictele
momentului sunt motivate de diferențele istorice, religioase sau ideologice );
• sponsorizarea de către stat e a insurgențelor și revoluțiilor.
Rolul principal în real izarea obiectivelor războiului hibrid îl joacă mijloacele non -militare,
cum ar fi operațiunile psihologice și propaganda, sancțiunile economice, embargourile, activitățile
infracționale, activitățile teroriste și alte activități subversive de natură simila ră. Operațiunile
militare ale atacatorului sunt desfășurate în secret de forțe neregulate care combină metode de
combatere simetrice și asimetrice împotriva întregii societăți și, în special, împotriva structurilor

58The European Centre of Excellence for Countering Hybrid Threats, „Countering hybrid threats” .
59Andrew Mumford , Jack McDonald , Ambiguous Warfare , Development, Concepts and Doctrine Centre , 2014.
60Hybrid Threats. A strategic C ommunications Perspective. NATO Strategic Communications Centre of
Excellence https://stratcomcoe.org/hybrid -threats -strategic -communications -perspective accesat pe 23.06.2020.
61 Gabriel Anghel, „Particularități ale conflictelor viitoare. Amenințările hibride. Război/conflict hibrid.”, Ionosfera,
vol. 1, 2011, p. 57 -58, https://www.mapn.ro/publicatii_militare/arhiva_infosfera/documente/2011/1_2011.pdf accesat
pe 23.06.2020.
62Adrian Tudor, Cătălin Mihalache, „Lumea între arme și percepții. Considerații privind dimensiunea hibridă a
conflictelor moderne ”,Sesiunea de comunicări științifice STRATEGII XXI „România -Centenar”, 2018, p. 254.

32 din 5 7 sale politice, autorităților de stat și a dministrației locale, economiei de stat, moralului populației și
împotriva forțele armate.63

4.2 Război hibrid în secolul XXI
Acțiunile diferit elor entități statale și non -statale din ultimele două decenii au atras atenția
comunității internaționale. Limitele dintre pace și conflict sunt difuze și nu există o declarație de
război. Utilizarea conjugată a mijloacelor convenționale și a celor neconve nționale face din
acțiunile Hezbollah, ISIS sau Rusia reale dovezi ale amenințărilor hibride sau chiar hybrid warfare.

4.2.1 Războiul Israel -Hezbollah din 2006
În conflictul de 34 de zile din vara anului 2006, Hezbollah a utilizat toate elementele
războiului civil împotriva forțele armate ale Israelului: arsenalul convențional, forțele neregulate și
tacticile de gherilă, război psihologic, terorism și activități criminale, având sprijinul unei
organizații multi -dimensionale capabilă de integrarea unor subunități, grupuri sau celule foarte
diferite într -o singură unitate, într -o mare forță.64 Forțele Hezbollah au exploatat terenul urban
pentru a crea ambuscade și pentru a menține proximitatea față de non -combatanți. Miliția șiită a
folosit un impresionant arsenal care a inclus artilerie ușoară, rachete anti -tanc, precum și spijinul
UAV -urilor. De cealaltă parte, Israelul a fost nevoit să implice în luptă aproximativ 30000 militari,
cu pierderea a 119 soldați și a 42 de civili și avarierea a 50 de tancuri.65
Atacurile „au terorizat nordul Israelului, au paralizat economia țării și au forțat peste un
milion de civili să se evacueze temporar. Efectul psihologic a fost unul de mare amploare și a
devenit impulsul Israelului pentru a -și construi sistemul Iron Dome anti -rachetă.”66
Hezbollah a utilizat totodată și propaganda. Prin intermediul televiziunii și a radioului,
Hezbollah s -a înfățișat ca noul cap de lance al rezis tenței împotriva Israelului, ceea ce a dus la
crearea unei opinii locale și internațio nale conform căreia cea mai mare putere militară din regiune
a fost învinsă de Hezbollah, o miliție non -statală.
În urm a atacului, Israel și -a diversificat strategia față de Hezbollah prin combinarea
măsurilor militare convenționale cu mijloace de combatere a terorismului.
Răzb oiul dintre Hezbollah și Israel exemplifică caracteristicile războiului hibrid și
subliniază pos ibilitatea și necesitatea dezvoltării și implementării unei strategii de combatere a
amenințărilor hibride.

63Hybrid warfare: A new phenomenon in Europe’s security environment, Jagello 2000, Praga, 2015.
64Marcin Andrzej Pietrowski, „Hezbollah: the model of a hybrid threat”, PSIM Bulletin, vol. 24, 2015.
65Andreas Jacobs, Guillaume Lasconjarias, „NATO’s Hybrid Flanks. Unconventional warfare in the South and the
West”, Research Division -NATO Defense College, no. 112, Roma, 2015.
66Marcin Andrzej Pietrowski, „Hezbollah: the model of a hybrid thre at”.

33 din 5 7 4.2.2 ISIL /ISIS în Irak și Siria
Islamic State in Iraq and the Levant (ISIL) sau Islamic State in Iraq and Syria (ISIS) este o
miliție teroristă care acț ionează în Irak și Siria, dar și în alte spații din regiune și din vest prin
intermediul actorilor de pr oximitate. ISIL prezintă numeroase caracteristici ale conceptului de
război hibrid. În cadrul acțiunilor militare, ISIL utilizează bombardamente, t rager i de artilerie,
atacuri sinu cigașe, recunoaștere aeriană și chiar atacuri chimice. În plus, a condus o operaț ie
modernă și sofisticată de propagandă pentru a atrage volunta ri internaționali și sprijin financiar.
Organizația combină operațiile convenționale cu terorismul, crima organizată, campaniile media și
elemente de război cibernetic.
Contraofensivele militare regionale, controlul de frontieră , perturbarea mecanismului de
finanțare al ISIL, protecția minorităților, coordonarea eforturilor autorităților musulmane pentru
contracararea ideologiei, prevenirea exploatării mass -mediei cu scopul recrutării și antrenării sunt
componentele principale ale strategiei de combatere a amenițărilor hibride pre zentate de ISIL. 67

4.2.3 Tactici hibride utilizate de Rusia în anexarea P eninsulei Crimeea
Conflictele din Ucraina, cu anexarea Peninsulei Crimeea, au fost analizate din perspectiva
războiului hibrid. Rusia a utilizat împotriva Ucrainei o gamă largă de mijloace militare, economice ,
diplomatice, propagandistice și cibernetice . Fără a avea loc un război deschis între Rusia și Ucraina,
în câteva zile a fost anexată Crimeea și Ucraina pierdea peste jumătate din potențialul militar.68
În timp ce se desfășurau proteste în Ucraina la începutul anului 2014 , începând cu 26
februarie , Rusia a organizat un exercițiu militar la mică distanță de granița cu Ucraina. La 28
februarie, grupări armate locale, numite și „forțele de autoapărare” din Crimeea, împreună cu
„omuleți verzi”, au preluat controlul asupra clădirilor guvernamentale, obiectivelor strategice,
precum și stațiile radio și TV. Tot aceștia au reușit atunci să blocheze unitățile militare
ucrainene.69Ulterior, la 1 martie, președintele Vladimir Putin a organizat un referendum prin care a
obținut autorizarea pentru utilizarea forței în Ucraina. Unitățile de infanterie au ajuns în Crimeea,
fiind sprijinite de forțele aeriene ale flotei ruse În noiembrie 2014, Rusia avea în Ucraina 7000 de
militari (exceptând Crimeea). Rusia a sprijin în mod activ separatiștii cu materiale și personal.
Acești separatiști erau o combinație a populației locale, a cetățenilor ruși și uneori chiar și cetățeni
din alte țări.
Au urmat alte dislocări de forțe armate ruse la granița cu Ucraina, iar la 16 martie s -a
organizat un referendum în Crimeea, prin care 96,7% din cetățenii peninsulei au fost de acord cu

67Ididem.
68Liviu Ioniță, „Dimensiunea hibridă a conflictului ruso -ucrainean”, Buletinul Universității Naționale de Apărare
„Carol I”, vol.3, nr. 2, 2015, p.16 .
69Ibidem, p.17.

34 din 5 7 unirea acesteia cu Rusia. 70 Un aspect al războiului hibrid dus de Rusia este negarea, întrucât
acțiunile acestui stat au creat confuzie cu privire la cine este responsabil. În tot acest timp, Putin
nega prezența militarilor ruși în Crimeea și agresiunea asupra unui stat suve ran. Abia o lună mai
târziu a a dmis pre zența forțelo r ruse în peninsulă , în ducerea efortului umanitar de restaurare a
ordinii.
Fără o declarație de război, fără însemne de identificare pe uniformele militarilor ruși,
ocuparea Crimeei s -a realizat sub masca sprijinirii miliției locale din peninsulă. Pe lâng ă această
„acoperire”, forțele armte ruse au blocat militarii ucraineni în propriile lor cazărmi, dezarmați. Pe
lângă acestea, propaganda, acțiunile politice și cele economice au conturat caracterul hibrid al
intervenției ruse.
Abordarea hibridă rusă a pe rmis dezorganizarea structurilor administrative ale Ucrainei,
realizarea surprinderii și inițiativa strategică prin ambiguitatea acțiunilor duse: dezinformare,
manipularea segmentelor de etnici ruși, blocarea forțelor armate ucrainene, utilizarea armelor și
tehnologiilor avansate, negarea prezenței trupelor ruse pe teritoriul Ucrainei, transmiterea mesajului
pro-rus și influențarea opiniei publice .

4.2.4 Amenițări hibride la adresa Finlandei
Deși Finlanda nu este un stat me mbru NATO, amenințările hibride la adresa sa sunt de
interes pentru acest studiu și evidențiază încă o dată acțiunile și interesele Rusiei.
În iarna anulu i 2015 -2016, Rusia a început brusc să ofere acces persoanelor care sunt în
tranzit la granița ruso -finlandeză pentru a solicita azil în Finlanda. Circa 1713 de solicitanți de azil
au ajuns din Rusia în Finlanda în lunile de iarnă. Această problemă a deveni t un aspect politic de
dispută în relațiile bilaterale, fiind soluționată prin semnarea unui acord temporar care
restricționează trecerea frontierei în două puncte de trecere a frontierei. Numărul relativ mic de
solicitanți de azil indică faptul că scopul Rusiei nu a fost de a destabiliza Finlanda, ci de a testa
modul în care statul și autoritățile finlandeze reacționează.71
Presa rusească a publicat articole cu povești în care Finlanda răpește copii de origini rusești
pe fondul luptelor de custodie între ruși și finlandezi, în încercarea de a stârni neîncrederea față de
autoritățile finlandeze. Guver nul finla ndez nu a putut să se apere deoarece oficialii nu aveau voie să
comenteze, prin lege, cazurile deschise în care sunt implicați minori. Acțiunea a fost lansată țintind
percepția cognitivă și morală a po pulației finlandeze și a nativilor ruși din Finlanda, precum și a
opiniei internaționale. Procesul de decizie la nivel național a fost afectat de ambiguitatea acțiunilor
și a vizat vulnerabilitatea guvernu lui de a nu putea comenta evenimentele ce implică minori. Tactica

70Ibidem .
71https://www.nato.int/docu/review/articles/2017/06/28/hybrid -influence -lessons -from -finland/index.html accesat pe
25.06.2020.

35 din 5 7 distrugerii inamicului din interior s -a concretizat prin scăderea încrederii în autoritățile statului și
exploatarea slăbiciunilor și vulnerabilităților guvernului finlandez.72
De asemenea, presa rusească a continuat să lanseze afirmații potrivit cărora Finlanda, și nu
Uniunea Sovietică, a declanșat Războiul de Iarnă din 1939 -1940. În acest caz, Rusia a încercat să
compromită imaginea Finlandei prin intermediul mass -mediei și să creeze dubii în rândul
finlandezilor cu privire la identitatea națională.Răstălmăcirea adevărului a implicat utilizarea în
același timp a dezinformării, propagandei și a psyops, înfruntând mai degrabă societatea din
interiorul statului, decât statul însuși.73
Încălcări le spațiului aerian au făcut parte dintr -o serie de acțiuni dintre Rusia și Occident în
2014. Astfel de incidente au implicații asupra percepției audienței față de acestea. Autoritățile
naționale trebuie să ofere un răspuns la aceste încălcări și să le com unice într -o modalitate cât mai
consistentă, astfel încât să reducă riscul unei escaladări, dar totuși să ofere un răspuns la acestea.
Presa rusă nu pomenea nimic despre aceste evenimente, fapt care a creat confuzie în rândul
finlandezilor. Pe de o parte, guvernul rus respingea orice incident pentru care era învinovățit,
afirmând că aeronave NATO zboară deasupra Mării Baltice cu transponderul oprit. De cealaltă
parte, Finlanda afirma că va lua măsuri mai dure pentru asigurarea securității spațiului aerian
național și lansa cereri oficiale către autoritățile rusești pentru clarificarea violării spațiului aerian.74
Utilizarea conjugată a mijloacelor convenționale și a celor neconvenționale, a propagandei,
a dezinformărilor, influențarea opiniei internaționale, influențarea deciziilor Finlandei, utilizarea
subversiunii, a mijloacelor aeriene militare plasează acțiunile și influențele Rusiei în zona
amenințărilor hibride .

4.2.5 Amenințări hibride la adresa statelor b altice
În regiunea baltică, Rusia se străduiește să -și mențină avantajul militar convențional față de
țările din flancul estic al NATO și să împiedice Finlanda și Suedia să adere la Alianță . Rusia
declară, de asemenea, că va apăra cu fermitate drepturile minorității ruse în aceste țări . Inter esele
economice ale Rusiei includ accesul la rutele baltice de tranzit al petrolului și mărfurilor , în special
la gazoductul Nord Stream.
Indiferent de prezența NATO în Lituania, Letonia și Estonia, Rusia poate aplica metode de
război hibrid acestor țări. Acestea se bazează pe activitățile coordonate ale serviciilor speciale ruse
în cadrul așa -numitelor "măsuri active", care într -o etapă ulterioară pot fi sincronizate cu resursele
militare (inclusiv utilizarea forțelor armate). Domeniul de aplicare al "măs urilor active" include:

72Ibidem.
73https://www.worldpoliticsreview.com/articles/24178/what -finland -can-teach -the-west-about -countering -russia -s-
hybrid -threa ts accesat pe 25.06.2020.
74Hybrid Threats. A strategic communications perspective , NATO Strategic Communications Centre of Excellence ,
p.70.

36 din 5 7 spionajul clasic, informațiile cibernetice, atacurile cibernetice, corupția și șantajul, dezinformarea și
propaganda. În cazul statelor baltice, aceste măsuri sunt utilizate în principal pentru a crea o
atitudine negativă în rândul minorităților naționale față de autoritățile statului. Există un potențial
imens de destabilizare a efectelor organizațiilor și asociațiilor sprijinite de Agenția Rusă pentru
Cooperare, care este activă în Lituania, Letonia și Estonia. Deși populațiile vor bitoare de limbă rusă
din aceste țări sunt stabile din punct de vedere economic, Rusia pare să conteze pe manipularea
atitudinilor lor prin intermediul televiziunii, presei și site -urilor de limbă rusă. Efectele acestor
metode au fost observate în revoltel e din Tallinn și în atacurile cibernetice asupra administrației,
infrastructurii fizice și economice a Estoniei în 2007. Indiferent de marele potențial distructiv al
activităților din spațiul cibernetic, Rusia se concentrează în prezent pe dezinformarea ma ss-media
din statele baltice. Pentru a realiza acest lucru, se utilizează în principal mass -media sociale, de
exemplu, rapoarte false despre un presupus viol al unui adolescent lituanian de către soldații
germani Bundeswehr sau accidente cu civili care imp lică vehicule NATO, sau chiar despre o
presupusă bombă nucleară "pierdut ă" de un bombardier american B -52 deasupra Lituaniei.75
Rusia a consolidat, de asemenea, componenta militară a formei sale de război hibrid. În
Districtul Militar de Vest, în afară de trei brigăzi ale Forțelor speciale (Spetsnaz), există trei divizii
ale Forțelor Aeriene (VDV), și Brigada 336 Infanterie Marină în Kaliningrad. Nivelul lor de
pregătire, proporția mare de soldați profesioniști și experiența depășesc operațiunile amfibii sa u
raidurile tactice și le permit să efectueze operațiuni neconvenționale. Aceste unități rusești de elită
ar putea fi chiar mai eficiente în scenarii de război hibrid. 76

4.3 Rolul NATO în co mbaterea amenințărilor hibride
Agresiunile din ultimul deceniu au fost caracterizate de viteză, mare anvergură și intensitate.
NATO are o strategie privind rolul său în prevenirea, combaterea amenințărilor hibride și a
războiului hibrid și este pregătită să apere Alianța și toți aliații .
NATO colectează, diseminează și evaluează informații pentru a detecta orice activitate
hibridă aflată în curs de desfășurare. Joint Intelligence and Security Division (JISD) din cadrul
NATO , cu locația la sediul comandamentului NATO din Bruxelles, contri buie la întelegerea și
analiza amenințărilor hibride , în fața mediului „ provocator creat de o Rusie autor itară”77.
Criza din Ucraina a schimbat percepția asupra mediului de securitate în primul rând în
Europa, dar și la nivel global. După summit -ul NATO din septembrie 2014 din Țara Galilor a fost
adoptat Planul de Acțiune pentru Ridicarea Capacității de Reacție a Alianței (RAP) . Acest plan

75Marcin Andrzej Pietrwski, Kinga Ras, „Russian Hybrid Threats to the Baltic States”, Bulletin, The Polish Institut e of
International Affairs, no. 67(1007), 2017.
76Ibidem.
77https://monitorulapararii.ro/intensificarea -schimbului -de-informatii -intre-partenerii -nato-un-deziderat -valabil -si-in-
2019 -1-23429 accest pe 26.06.2020.

37 din 5 7 asigură pregătirea Alianței pentru a răspunde rapid și ferm la noile provocări din estul și sudul
Alianței la adresa securității.
RAP include include o activitate militară sporită în partea de est a Alianț ei, care este în
vigoare din mai 2014 („măsuri de asigurare”) și schimbări pe termen lungpentru poziția de forță a
NATO („măsuri de adaptare”) în scopul consolidării apărării și descurajării potențialelor
agresiuni.78 Măsurile de asigurare presupun o prezență militară sporită și includ activități terestre,
aeriene și maritime din, pe și în jurul teri toriului aliaților din Europa Centrală și de Est și Turcia .
Aceste măsuri sunt luate ca răspuns la acțiunile agresive ale Rusiei. Încep ând cu luna mai 2014,
NATO a crescut numărul aeronavelor de vânătoare în cadrul s erviciului de poliție aeriană în statele
baltice și a dislocat altele în România și Polonia. În decembrie 2015 membrii NATO au convenit
asupra unui pachet suplimentar de măsuri pentru Turcia . Alianța efectuează în mod regulat zboruri
cu aeronave AWACS deasupra teritoriului aliaților din f lancul estic, precum și zboruri de patrulare
cu aeronave de vânătoare de -a lungul granițelor estice ale aliaților. În ceea ce privește asigurarea pe
mare, NATO a dislocat for țe navale multinaționale în Marea Baltică, Marea Neagră și în estul Mării
Meditera ne, precum : grupurile 1 și 2 de contra -măsuri miniere ( SNMCMG1 și SNMCMG2) ; și
grupurile 1 și 2 (SNMG1 și SNMG2) care conduc măsuri de asigurare maritimă, pe lângă patrularea
pentru combaterea terorismului. 79 La SNMG2 partici pă și România cu Fregata „Reg ina Maria”. De
asemenea, de mare importanță sunt exer cițiile din ce în ce mai numeroase organizate de NATO,
care oferă oportunitatea membrilor de a lucra împreună, fiind totodată o afirmare a prezenței NATO
și a pregătirii aliaților pentru a răspunde la am enințări.80
Măsurile de adaptare reprezintă schimbări de termen lung pentru forțele și structura de
comandă NATO, astfel încât Alianța să poată reacționa mai rapid și decisiv la crizele subite,
indiferent dacă acestea apar din est sau din sud. Una dintre m ăsurile de adaptare implică o Forță de
Răspuns a NATO ( NRF) sporită. NRF este o forță multinațională extrem de bine pregătită și
avansată din punct de vedere tehnologic, formată din componente terestre, aeriene, navale și ale
Forțelor pentru Operații Spec iale (SOF) pe care Alianța le poate implementa rapid, oriunde este
nevoie. În 2015, NRF aproape s -a triplat, ajungând de la aproximativ 13000 de militari la
aproximativ 40000. O nouă forță de reacție rapidă din cadrul NRF este operațională și gata de
dislo care în numai câteva zile: „Spearhead Force” – Very High Readiness Joint Task Force (VJTF) ,
fiind compusă din aproximativ 20000 de militari, dintre care 5000 sunt trupe de sol. Elementele
VJTF și NRF vor avea sediul în țările lor de origine, dar vor putea să se disloce oriunde sunt
necesare pentru exerciții sau pentru răspuns la crize . O altă măsură de adaptare prevăzută în RAP

78NATO’s Readiness Action Plan, Fact Sheet, 2016,
https://www.nato.int/nato_static_fl2014/assets/pdf/ pdf_2016_07/20160627_1607 -factsheet -rap-en.pdf accesat pe
26.06.2020.
79https://mc.nato.int/missions/NATO -standing -naval -forces accesat pe 26.06.2020.
80https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_119353.htm accesat pe 26.06.2020.

38 din 5 7 este înființarea de mici sedii multinaționale NATO – sau „Unități de integrare a forțelor NATO”
(NFIUs) – pe teritorii ale Aliaților estici (Bulgaria, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia,
România și Slovacia). Sarcina acestor unități este de a îmbunătăți cooperarea șicoordonarea dintre
NATO și forț ele naționale, pregătirea și sprijinirea exercițiilor NRF și orice dislocare necesară.
Comandamentul Corpului Multinațional de Nord -Est (HQ MNC -NE), cu sediul în Szczecin,
Polonia, oferă o capacitate ridicată de pregătire a fo rțelor de comandă dislocate în statele b altice și
în Polonia, în caz de necesitate. HQ MNC -NE are următoarele sarcini: asigurarea comenzii VJTF și
NRF sau a elementelor acestora, exercitarea controlului operațional asupra NFIUs din Estonia,
Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia și Slov acia, monitorizarea situației de securitate în regiune și
asigurarea cooperării în regiune. Comandamentul Multinațional de Divizie Sud -Est funcționeză la
București de la 1 decembrie 2015, fiind în măsură să asigure comanda for țelor NATO dislocate î n
regiun ea de sud -est a Alianței. HQ MND -SE exercită comanda și controlul NFIUs în Bulgaria și
România.81
Centrul European de Excelență pentru Amenințări Hibride (Hybrid CoE) , cu sediul în
Helsinki, a luat ființă la data de 11 aprilie 2017 , inițial cu participarea a nouă state: Finlanda,
Suedia, Mare a Britanie, Letonia, Lituania, Polonia, Franța, Germania și SUA. România este parte a
centrului din anul 2018. Acesta contribuie la judecata comună și cuprinzătoare a statelor
participante, UE, NATO privind războiul hibrid, strategiile conexe și implicațiile rezultate pentru
politica de securitate, militară și de apărare, prin combinarea probelor empirice cu teoria războiului
și a strategiei. Hybrid CoE este o platformă care facilitează accesul statelor pent ru a împărtăși cele
mai bune practici, pentru a dezvolta capabilități, pentru a testa noi idei și pentru a exercita apărarea
împotriva amenințărilor hibride. Centrul face legătura pentru discuțiile strategice și exercițiile
NATO -UE.82 Uniunea Europeană est e un partener important pentru NATO și își aduce un rol
consistent în lupta împotriva amenințărilor hibride.

4.4 Concluzii
Planul de Acțiune pentru Ridicarea Capacității de Reacție a Alianței (RAP) asigură
capacitatea de reacție și flexibilitatea necesară pen tru a face față schimbărilor din mediul de
securitate al acestui secol. Pe măsură ce mediul de securitate evoluează, Alianța va continua să
răspundă în mod necesar. Implementarea cu succes a RAP deschide calea pentru adaptarea
Alianței, prin eforturile co ntinue de consolidare a poziției de apărare. Măsurile de asigurare adoptate
prin Readiness Action Plan sunt flexibile și adaptabile ca răspuns la situația de securitate în
evoluție. Măsurile de adapta re presupun schimbări pe termen lung și sunt baza unei pregătiri a
Alianței pentru răspunsul la situațiile de criză ce pot apărea.

81NATO’s Readiness Action Plan .
82https://www.hybridcoe.fi/what -is-hybridcoe/ accesat pe 27.06.2020.

39 din 5 7 Rusia este exemplul de actor statal care utilizează amenințări hibride și combină mijloacele
convenționale cu cele neconvenționale, urmărind să creeze o influență hibridă de d urată și
consistentă asupra Finlandei. Acțiunile desfășurate de Federația Rusă asupra Finlandei ridică
întrebări cu privire la regulile de angajare, fiind mai degrabă o angajare „fără reguli”. Influențele
hibride se manifestă de o perioadă lungă de timp, c onstant și complex. Interesele Rusiei și
obiectivele urmărite se pot realiza în timp, întrucât acțiunile sale sunt consistente și ambițioase,
incluzând propaganda, violările spațiului aerian și ale apelor teritoriale, influențarea opiniei
internaționale și dezinformarea. Finlanda depunde eforturi constante pentru contracararea acestor
acțiuni, cooperează cu parteneri din NATO, este conștientă de acțiunile Rusiei, dar ambiguitatea
acestora nu permite o detectare și o planificare a cotracarării acestora. Dome niile vizate sunt variate
și nu întotdeauna aceleași.
Măsuri adiționale ar putea fi adoptate pentru mis iuni de combatere a amenințărilor hibride,
în flancul estic sau sudic al Alianței. Acestea ar putea include: instruirea forțelor de ordine și
combaterea acțiunilor criminale sau a milițiilor armate, securizarea comunicațiilor prin intermediul
unor echipe de apărare cibernetică, combaterea propagandei și a dezinformării prin intermediul unor
echipe de psyops, sprijinirea populațiilor locale și nu numai.
Conceptul de amenințări hibride descrie cel mai bine provocările cu care se confruntă
NATO la granițele sale estice și sudice. Complexitatea acțiunilor hibride necesită o abordare
cuprinzătoare, o cooperare continuă între membrii Alianței și între NATO și alte organizații
internaționale.

V. STUDIU DE CAZ: AMENINȚĂRILE LA ADRESA SECURITĂȚII
ROMÂNIEI

5.1 Introducere
În ultimele două decenii mediul strategic a suferit transformări la nivel global, iar
provocările pentru menținerea păcii sunt tot mai complexe. Aceste provocări sunt cu atât mai
dificile cu cât manifestările Rusiei au fost tot mai agresive. România este u nul dintre statele membre
NATO cu ieșire la Marea Neagră, regiune cheie în înclinarea balanței pentru putere. Ca partener al
NATO și membru al UE, trebuie să participe activ și să își îndeplinească sarcinile de garantare a
stabilității și securității. Pent ru a putea răspunde corespunzător la amenințările și riscurile ce
intervin, România trebuie să facă un efort pentru transformarea Armatei, astfel încât să dețină
capabilități necesare îndeplinirii obiectivelor NATO în concordanță cu cele naționale.

40 din 5 7 România a devenit membru NATO începând cu anul 2004, amplificându -se totodată și
implicarea Alianței în regiunea Mării Negre. Atenția asupra Orientului Mijlociu a sporit în urma
atacurilor de la 11 septembrie 2001, acesta reprezentând un spațiu predispus la riscu ri precum crimă
organizată, trafic ilicit de arme și persoane, proliferarea armelor de distrugere în masă. Poziționarea
României a contribuit la extinderea NATO în estul Europei, regiune în care s -a dorit crearea unei
stabilități în apropierea aliaților. R iscurile și amenințările de tipul conflictelor înghețate,
criminalității organizate, proliferarea armelor de distrugere în masă s -au însumat și cu valurile de
refugiați din zona Siriei, față de care România trebuie să adopte o atitudine precaută pentru a r euși
controlarea problemelor ce se ivesc odată cu prezența imigranților în regiune.
La nivel regional, României îi revine rolul de a păstra echilibrul strategic și de a contribui la
extinderea spațiului european. România este un furnizor de securitate într -o regiune marcată de
incertitudine, impredictibilitate și schimbări. După anexarea peninsulei Crimeea de către Rusia în
anul 2014, exercițiile și misiunile UE și NATO s -au multiplicat și intensificat în regiunea Mării
Negre, iar România este parte activă a acestora, jucând rolul unui pilon de stabilitate și furnizor de
securitate.
„Împreună, pentru o Românie sigură și prosperă într -o lume marcată de noi provocări” este
sloganul noii strategii naționale de apărare a țării pentru perioada 2020 -2024. Document ul
caracterizează mediul geopolitic ca fiind unul dinamic, turbulent și impredictibil și reafirmă
totodată rolul și implicarea României în construirea unei apărări colective în cadrul NATO și a
celorlalte organizații internaționale la care este parte (UE, OSCE, ONU etc.). România își propune
așadar să acționeze în mod transparent și predictibil pentru asigurarea securității sale, punând accent
pe cooperarea cu partenerii externi. Eforturile pentru contracararea amenințărilor la adresa
securității unui stat trebuie duse atât pe plan intern, cât și pe plan extern. În acest mod este stabilit și
managementul securității naționale al României: pe plan intern, dar și pe plan extern: la nivel
european, euroatlantic și internațional.
Dezvoltările tehnologice și feno menul globalizării au determinat apariția unor noi
amenințări la adresa securității: atacuri cibernetice, dezinformare, fenomenul „fake news”,
amenințări hibride. Față de toate acestea și nu numai, România trebuie să dea dovadă de flexibilitate
și adaptabi litate, reacție rapidă la apariția unor situații de criză, anticipare și o bună planificare a
eforturilor sale la nivel național și internațional. Consolidarea capacității de apărare este un obiectiv
pe care România și l -a reafirmat în cadrul NATO, prin alocarea a 2% din PIB pentru apărare,
dezvoltarea și punerea de capabilități la dispoziția NATO, contribuții la operațiile și mi siunile
desfășurate de NATO.

41 din 5 7 5.2 Obiectivele studiului de caz:
Întrucât poziționarea geografică, apartenența la NATO și evoluția mediului internațional de
securitate are implicații directe asupra României pe diferite planuri, începând cu cel al securității și
până la cel economic sau social, studiul de caz aduce o ana liză a amenințărilor la adresa României,
amenințări care s -au regăsit în capitolele anterioare, la nivelul NATO. Pe parcursul acestei cercetări,
mi-am propus:
− Să identific amenințările la adresa securității României;
− Să stabilesc dacă tipurile de amenințări la adresa NATO sunt, în particular, și
amenințări la adresa României;
− Să identific implicațiile la nivel național și impactul amenințărilor;
− Să evidențiez modul de răspuns și capabilitățile utilizate pentru prevenirea și
contrcararea acestor am enințări;
− Să evidențiez rolul României în fața noilor provocări în calitate de membru NATO.

5.3 Principalele amenințări la adresa securității României
Conform Strategiei Naționale de Apărare a Țării , numită în continuare Strategia, definește
amenințările ca f iind: acțiuni, fapte sau stări de fapt, capacități, strategii, intenții ori planuri ce pot
afecta valorile, interesele și obiectivele naționale de securitate și/sau sunt de natură să pună în
pericol direct sau indirect securitatea națională, prin afectarea caracterului național, a suveranității,
independenței, unității și integrității teritoriale, a funcționării normale a instituțiilor statului, a vieții
și integrității fizice a cetățenilor și a organizării comunităților umane.83
Evoluția mediului de securitate la nivel regional, precum și la nivel global reprezintă o
provocare la adresa României. Fenomenul globalizării, apariția actorilor non -statali plasează
provocările secolului XXI dincolo de conflictele militare convenționale dintre state. Lumea se află
într-o continuă schimbare, tendință vizibilă la nivel economic, politic, militar , social și cultural.
Aceeași tendință poate fi observată și la nivelul amenințărilor la adresa securității: terorismul,
proliferarea armelor de dis trugere în masă, migrația ilegală capătă noi valențe față de manifestările
clasice.
Violențele manifestate în Orientul Mijlociu, neînțelegerile motivate de convingerile etnice și
religioase își extind consecințele dincolo de granițele statelor în care au l oc, România resimțind -le
mai ales la Marea Neagră. Acțiunile destabilizatoare din regiunea estică creează instabilitate,
amplifică migrația și favorizează criminalitatea organizată.
Strategia evidențiază impactul pandemiei de COVID -19 asupra economiei, fap t care va pune
la încercare coeziunea NATO și UE.

83 Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2020 -2024.

42 din 5 7 Anexarea peninsulei Crimeea de către Federația Rusă în 2014 și militarizarea acesteia,
precum și exercițiile militare desfășurate de acest stat în Marea Neagră generează provocări și
amenințări la adresa s ecurității României, ca stat aflat la frontiera de est a NATO și UE.
Conflictele înghețate din Balcanii de Vest și volatilitatea situației de securitate din regiune
limitează capacitatea României de promovare a intereselor strategice, iar instabilitatea din Orientul
Mijlociu și Africa de Nord este o amenințare continuă la adresa securității în spațiul european.
Amenințarea teoristă rămâne una dinamică la adresa civililor și militarilor români din
teatrele de operații în cadrul angajamentelor asumate în cadrul NATO.
Criminalitatea org anizată include activități ilegale precum spălare de bani, contrabandă,
evaziune fiscală, trafic ilegal de droguri, traficul de persoane etc. Și constituie o amenințare de
amploare la adresa României.
Strategia amintește și de acțiunile de spionaj, acțiuni susținute de interesul dat de
poziționarea României și apartenența la NATO și UE. Aceste acțiuni au ca scop dezvoltarea
propagandei și susținerea proceselor de luare a deciziilor din statele care la nsează aceste acțiuni de
spionaj.
O altă amenințare constantă la adresa securității este susținută și amplificată de mediul
online, de mass -media și viteza de răspândire a mesajului dorit: schimbarea percepției și
influențarea comportamentul cetățenilor. Scăderea încrederii în autoritățile statului, propaganda și
subversiunea sunt strategii ce pot periclita ordinea statului.
Dezvoltarea tehnologiei a adus cu sine și atacurile cibernetice, lansate la adresa
infrastructurilor informatice și de comunicații din România de către entități statale și nonstatale.
Rețelele electrice, sistemul bancar, distribuția apei, gestionarea traficului, sistemele de comunicații,
controlul traficului aerian, sistemele militare etc. – toate tind să funcționeze într -o rețea și in evitabil
prezintă riscuri în fața atacurilor neprevăzute ale diferiților actori. Un atac cibernetic de mare
amploare poate da peste cap întreaga societate, întrega funcționare a autorităților publice.

5.4 Prevenirea și combaterea terorismului
Strategia Națio nală de Apărare a Țării include terorismul printre principalele amenințări la
adresa securității României. Deși nu a existat niciun atac terorist în România în secolul XXI, aceasta
este considerată principala amenințare la adresa securității naționale . Situarea pe unul dintre
coridoarele active ale traficanților de droguri, ale crimei organizate, situarea totodată în
proximitatea unei zone generatoare de conflict, precum și participarea la războiul antiterorist prin
intermediul misiunilor NATO , UE constituie premise ale unor posibile viitoare atacuri teroriste
asupra României. Apariția și proliferarea fenomenelor teroriste la nivelul statului român ar putea
pune în pericol stabilitatea, independența și suveranitatea statului, reale pericole la adresa statului de

43 din 5 7 drept. De aceea, România are nevoie de strategii, programe guvernamentale care să asigure
prevenirea, descurajarea și reacția rapidă.
Prevenirea și combaterea terorismului se realizează conform prevederilor convențiilor
internaționale ș i reglementărilor interne. Serviciul Român de Informații (SRI) a fo st desemnat de
către Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) ca fiind autoritatea națională în prevenirea și
combaterea terorismului. Obiectivul SRI este identificarea și eliminarea riscurilor, dejugarea
intențiilor și planurilor entităților teroriste și împiedicarea importului de problematică teroristă în
România și Europa . În cadrul SRI există trei departamente care contrinuie la îndeplinirea acestui
obiectiv. Departamentul dedicat cul egerii de informații monitorizează și analizează riscurile
teroriste. Brigada Antiteroristă îndeplinește misiuni de intervenție antiteroristă și intervenție
contrateroristă. Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă (CCOA) asigură funcționarea
Centrulu i Național de Acțiune Antiteroristă (CNAA) într -o situație de criză teroristă.84
Prin decizia CSAT din 2002 a fost aprobată Strategia Națională de Prevenire și Combatere a
Terorismului , pe bază căreia s -a constituit Sistemul Național de Prevenire și Combat ere a
Terorismului ( SNPCT), sistem ce include autorități și instituții cu responsabilități în acest domeniu.
În 2004, prin decizia CSAT a fost înființat Sistemul Național de Alertă Teroristă (SNAT), în
cadrul căruia au fost definite cinci niveluri de alertă teroristă , marcate prin culori diferit e: verde –
scăzut , albastru -precaut, galben -moderat, poertocaliu -ridicat, roșu-critic. Începând cu 5 martie 2020
a fost actualizat SNAT, nivelul de risc terorist fiind reprezentat pe patru niveluri, fi ind eliminat
nivelul moderat pentru un plus de claritate și flexibiliate. De la instituirea SNAT, nivelul de alertă
teroristă în România a fost alba stru-precaut, cu excepția summit -ului NATO la București în 2008
când a fost ridicat la nivelul galben -modera t.85
În prezent, prevenirea și combaterea terorismului în România sunt reglementate de Legea
535 din 25 noiembrie 2204, modificată și completată prin Legea 58 din 8 aprilie 2019. Legile
stabilesc atribuțiile autorităților pe direcția prevenirii și combate rii terorismului.
Astfel, prevenirea terorismului se realizează prin:
– activități informativ -operative;
– activități împotriva fluxurilor de alimentare cu resurse umane a entităților teroriste,
desfășurate în interiorul sau exteriorul teritoriului național;
– activități împotriva fluxurilor de alimentare cu mijloace specifice de acțiune, precum și cu
resurse financiare, logistice sau informaționale a entităților teroriste, desfășurate în interiorul sau
exteriorul teritoriului național;
– activități de pază, protecție și alte forme speciale de descurajare realizate de către forțele
unor autorități și instituții publice din componența SNPCT, pentru asigurarea securității

84 https://www.sri.ro/prevenirea -si-combaterea -terorismului accesat pe 01.07.2020.
85 https://www.sri.ro/sistemul -national -de-alerta -terorista accesat pe 01.07.2020.

44 din 5 7 principalelor categorii de factori umani și de obiective autohtone or i străine de pe teritoriul național,
precum și a principalelor obiective românești din străinătate, potențial vizate de entități teroriste;
– activități de pregătire a intervenției în urgențe civile, generate de acțiuni teroriste, în
vederea limitării și combaterii efectelor acestora;
– activități de informare și relații publice;
– activități de cooperare internațională;
– activități de instruire și perfecționare profesională;
– activități destinate optimizării continue a cadrului legislativ a plicabil categoriilor de
misiuni ce revin SNPCT, inclusiv sub aspect penal și procesual -penal.86
Combaterea terorismului se realizează prin:
– activități de identificare și alte activități desfășurate, potrivit atribuțiilor autorităților și
instituțiilor publice componente, în vederea tragerii la răspundere, potrivit legii, a persoanelor care
inițiază, pregătesc, comit ori favorizează actele de terorism;
– intervenția antiteroristă, în situația iminenței producerii unui atac terorist și, respectiv,
interve nția contrateroristă, când se desfășoară ori s -au produs atacuri teroriste;
– participarea la operațiuni de combatere a terorismului, prin cooperare internațională.87
CSAT a aprobat în anul 2006 „Metodologia de organizare și executare a intervenției
contra teroriste” prin care sunt stabilite procedurile de gestionare a unei situații de criză teroristă. În
2007 a fost aprobată „Strategia de comunicare și diseminare a informațiilor pentru prevenirea și
limitarea efectelor unei situații de risc terorist sau cri ză teroristă”.
În anul 2010, CSAT a aprobat „Strategia națională de prevenire și combatere a spălării
banilor și finanțării terorismului”.
Centrul Sud -Est European de Implementare a Legii (SELEC) cu sediul la București este
singura organizație din sud -estul Europei care acționează în domeniul combaterii criminalității
transfrontaliere și, din anul 2011 în domeniul cooperării în combaterea terorismului.88
Strategia NATO și cea a UE privind combaterea terorismului implică responsabilități și
pentru România . Aceste strategii vizează și protecția națională, dar și acțiunile și contribuția
României în cadrul coaliției antiteroriste.
Un efort continuu de aliniere a României la standardele internaționale este reprezentat de
armonizarea legislației românești cu re glementările internaționale ale ONU, NATO și Uniunea
Europeană.

86 https://intelligence.sri.ro/activitatea -nationala -de-prevenire -si-combatere -terorismului/ accesat pe 02.07.2020.
87 Ibidem.
88 https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/securitatea_si_apararea_tarii_in_contextul_amenintarilor_teroriste.pdf accesat pe
03.07.2020.

45 din 5 7 5.5 Fenomenul migrației
În timpul ,,crizei" migrației din 2015 , România nu a fost o țară de destinație sau un stat de
tranzit important pentru refugiații și migranții care au venit pe continentul european. Cu toate
acestea, în urma construcției de garduri de securitate de înaltă tehnologie de -a lungul frontierei
bulgaro -turce în 2016, precum și creșterii patrulelor navale în Marea Egee, statul român a înregistrat
un flux constant de refugiați și solicitanți de azil care sosesc pe Marea Neagră. Între iulie și august
2017, numerele de migranți au atins valori maxime, 475 de persoane recurgând la trecerea ilegală și
riscantă pe mare. 89
Soluții de durată pentru prevenirea migrației pe o scară largă a celor care provin din
regiunile defavorizate de pe continentul european pot implica oferirea de asistență în procesul de
dezvoltare, acorduri comerciale propice pentru țările cu un potențial de migrație ridicat și o atenție
din ce în ce mai mare acordată drepturilor omului. Măsurile în domeniul prevenirii migrației ilegale
includ acțiuni ferme de îmbunătățire a capacităților autorităților de a reduce ,,munca la negru"
(angajarea persoanelor fără forme legale, fără contract), obținerea serviciilor de sănătate și educație
prin mijloace ilegale și utilizarea documentelor duplicate sau falsif icate. În ceea ce privește
progresul tehnic în privința verifcării documentelor de călătorie și a documentului de identitate,
România urmărește practicile care oferă permanent un nivel de concordanță cu standardele
europene. Punerea în aplicare a politicii în domeniul prevenirii și combaterii migrației ilegale oferă
delegațiilor ambasadelor României și birourilor de consulat echipamentul necesar pentru detectarea
documentelor duplicate sau falsificate.
Eforturile țării de a spori securitatea la frontieră se reflectă în numărul de non -cetățeni
refuzați la frontiere. Valorile au crescut de la 3 410 în 2013 la 7 260 în 2018, în schimb scăzând
persoanelor expulzate de la 2 235 în 2013 la 1 705 la 2018. 90
Deși autoritățile s -au opus inițial sistemului UE pent ru refugiați, votând inițial alături de
Ungaria și Slovacia împotriva planului, ulterior România a fost de acord să accepte 4 200 de
persoane, deși până în august 2017 doar 727 de persoane au fost relocate.91 Înainte de ,,criza
refugiaților", România a a cceptat să găzduiască un centru de tranzit de urgență pentru persoanele
care au nevoie urgentă de evacuare din primele țări de azil. Evacuații pot fi plasați în centru până la
șase luni, în timp ce așteaptă relocarea. Centrul a fost înființat la Timișoara, pe baza unui acord
tripartit între România, UNHCR (Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați) și OIM.

89 https://www.theguardian.com/global -development/2017/sep/12/smugglers -make -test-runs-with-migrants -across –
even -more -deadly -black -sea-route -romania accesat pe 04.07.2020.
90 https://ec.europa.eu/eurostat/web/asylum -and-managed -migration/data/database accesat pe 04.07.2020.
91 https://www.theguardian.com/global -development/2017/sep/12/smugglers -make -test-runs-with-migrants -across –
even -more -deadly -black -sea-route -romania accesat pe 04.07.2020.

46 din 5 7 Gestionat de UNHCR, centrul a avut o capacitate totală de 200 de persoane în 2018, iar în perioada
2017 -septembrie 2019 a găzduit 303 pers oane evacuate în Libia.92
Un caz aparte îl reprezintă cel al cetățenilor din Kosovo. Deoarece statul român nu
recunoaște această țară, hotărârile judecătorești din România nu sunt aplicabile în Kosovo și invers.
În cazurile cetățenilor din Kosovo care au ajuns în România pe cale ilegală, judecătorii români au
emis citări și i -au condamnat pentru trecerea ilegală a frontierei, dar aceste condamnări nu au nicio
putere juridică în Kosovo, deci migranții deportați sunt liberi să încerce din nou. Un raport din 2017
al Inspectoratului General pentru Imigrări din România a arătat că 4,5% dintre persoanele care au
solicitat voluntar repatrierea autorităților din București erau din Kosovo.Un raport al Inspecoratului
din 2016 preciza că 7,3% dintre oamenii trimiși î napoi în țara de origine erau din Albania. Migranții
din Kosovo și Albania călătoresc uneori împreună și doar o mică parte solicită azil în România,
obiectivul lor fiind însă să ajungă în statele din zona Schengen. 93
Fiind o țară pontică, România înregis trează și un număr considerabil de migranți ilegali care
optează pentru curse navale pe Marea Neagră. Majoritatea migranților provin din state instabile
politic precum Siria, Iran și Irak și se îmbarcă din Turcia. Deseori aceștia întâmpină probleme pe
mare și sfârșesc prin a solicita ajutor autoritășilor române. Deși România face parte din Uniunea
Europeană, ea nu aparține spațiului Schengen fără vize, ceea ce îngreunează solicitanții de azil să -și
continue călătoriile în state membre prospere, precum Franț a sau Germania. O parte dintre refugiați
solicită azil, fiind cazați în anumite centre cu alți refugiați primind o sumă de bani pentru
întreținere, dar cei mai mulți sunt deportați în țările natale. Metin Corabotir, președintele Centrului
de Cercetare priv ind Azilul și Migrația din Ankara, susține că majorarea contrabandei din Marea
Neagră se datorează cel puțin parțial perioadelor de prelucrare prelungite de solicitanții de azil în
centrele de primire insulare grecești supraaglomerate, cunoscute sub denumi rea de ,,hotspoturi".
Acesta consideră că este vorba de eforturi de sustragere a acestor obstacole care au dus la creșterea
sosirilor refugiaților în România. 94
Pentru statul român, migrația ilegală reprezintă o problemă majoră care are un impact ridicat
asupra țării. Pentru a combate fenomenul de migrație ilegală, statul român trebuie să doteze
frontierele cu mijloace performante de supraveghere și patrulare și să mențină o bună și eficientă
relație de colaborare atât cu statele vecine, cât și cu cele st răine. Cu toate că România primește
ajutor financiar de la Uniunea Europeană, aceasta nu are fonduri suficiente pentru a găzdui un
număr mare de refugiați pe teritoriul său.

92 https://www.unhcr.org/ceu/807 -ennews2009emergency -transi t-center -etc-officially -opened -in-timisoara -romania –
html.html accesat pe 04.07.2020.
93 https://euobserver.com/migration/141795 accesat pe 04.07.2020.
94 https://www.refworld.org/docid/59e4bce74.html accesat pe 04.07.2020.

47 din 5 7 5.6 Atacurile cibernetice
Spațiul cibernetic este un mediu complex rezultat din inter acțiunea oamenilor, a soft -urilor,
a echipamentelor de rețea și a end -device -urilor, care conectate la o rețea globală generează acest
mediu virtual.
Despre spațiul cibernetic putem afirma că este într -o continuă expansiune datorită
informatizării accentu ate a majorității domeniilor din societatea modernă. De asemenea, el este
caracterizat de lipsa frontierelor și de anonimat. Aceste caracteristici ale spațiului cibernetic
împreună cu informatizarea tot mai accentuată a societăților moderne generează o ser ie de
oportunități, dar totodată si vulnerabilități, astfel un stat trebuie să aplice toate măsurile necesare
pentru a asigura securitate spațiului cibernetic și implicit siguranța națională.
Atacurile cibernetice inițiate de entități statale și non-statale (grupări de hackeri, grupări de
criminalitate cibernetică care au sau nu motivație politică, ideologică sau teroristă) asupra
sistemelor de comunicații și informatică cu valențe critice reprezintă o amenințare deosebit de
gravă la adresa secu rității naționale a unui stat. În ultimii ani complexitatea, intensitatea și
diversitatea acestora a fost una evolutivă, în continuă creștere.
Având in vedere creșterea numărului activităților guvernamentale și comerciale ale statului
român care se derulez ă în spațiul cibernetic, dar și apartenența la organizațiile internaționale, putem
afirma că țara noastră poate fi ținta unor noi atacuri cibernetice, poate de o mai mare amploare față
de cele din anul 2013, care sunt considerate ca fiind cele mai puternic e atacuri din ultimii 20 de ani.
Astfel, in anul 2013 atacul cibernetic denumit ,,Octombrie Roșu” a avut drept țintă mai multe rețele
guvernamentale si a urmărit obținerea de informații clasificate despre politica externă a statului
român, resursele natura le și economia acestuia.95
Deși in ultimii ani au fost introduse numeroase mijloace tehnice de protecție împotriva
amenițărilor cibernetice din ce în ce mai performante, asigurarea securității spațiului cibernetic nu
se poate realiza doar prin măsuri tehni ce, aceasta fiind în principal o problemă a factorului uman.
Deseori, spațiul cibernetic este expus la incidente de securitate care sunt generate de o organizare și
aplicare necorespunzătoare a politicilor de securitate și mai puțin din cauza unor deficie nțe a
mijloacelor tehnice de securitate. În acest context, se constată necesitatea dezvoltării unor strategii
care să abordeze problematica securității cibernetice.
Similar altor state , și România a constatat această necesitate de implementare a unor măsuri
concrete, astfel că la nivel național au fost elaborate o serie de acte normative și op eraționalizate
mai multe instituții cu atribuții privind apărarea cibernetică, astfel eforturile statului român privind
apărarea cibernetică s -au concretizat în:

95 https://economie.hotnews.ro/stiri -telecom -24036600 -strategia -nationala -de-aparare -a-tarii-atac-cibernetic –
criminalitate -informatica -securitate -retele -5g.htm accesat pe 05.07.2020.

48 din 5 7 − adoptarea Strategiei de securitate cibernetică a României. Aceasta are principalul scop de a
crea un sistem național integrat de securitate cibernetică – SNSC (Sistemul Național de
Securit ate Cibernetică).96 Prin această strategie a fost adaptat cadrul normativ și instituțional
la evoluția și dinamica amenințărilor din mediului virtual. De asemenea, au fost stabilite o
serie de cerințe minime de securitate cu care să fie prevăzute infrastru cturile cibernetice
naționale în vederea protejării acestora în eventualitatea unor atacuri;97
− constituirea COSC – Consiliul Operativ de Securitate Cibernetică, care este format din
reprezentanții ins tituțiilor sistemului de securitate națională și are rol ul de a facilita o
abordare coerentă în vederea bunei funcționări a Sistemului Național de Securitate
Cibernetică ;
− constituirea SNAC – Sistemul Național de Alertă Cibernetică care este principalul mijloc al
SNSC destinat pentru prevenirea si contracarea at acurilor cibernetice;
− constituirea CNC – Centrul Național Cyberint din cadrul SRI. Acesta asigură coordonarea
tehnică a SNAC;
− constituirea organi smelor de tip CERT, respectiv CERT -RO, CERTMIL (care deservește
structurile Ministerului Apărării Naționale) , CORIS -STS și CERT -INT, care au misiunea de
a elabora și disemina politicile de prevenire și contracarare a incidentelor cibernetice din
aria de compentență;
− Legea 362 din 28 decembrie 2018 privind asigurarea unui nivel comun ridicat de securitate a
rețelelo r și sistemelor informatice. Legea stabilește cadrul instituțional și juridic,
mecanismele și măsurile necesare în vederea asigurării unui nivel comun ridicat de
securitate a rețelelor și sistemelor informatice și a stimulării co operării în domeniu.98
Această dinamică a spațiului cibernetic aduce societăților moderne o serie de noi provocări,
astfel putem spune că există o luptă continuă pentru descur ajarea și contracararea oricărei amenițări
la adresa mediului virtual .

5.7 Amenințări hibride
Din perspectiva geografică, a conflictelor recente din Ucraina și anexarea peninsulei
Crimeea, a situației de securitate din nordul Europei, se poate afirma că Rusia este o sursă de
îngrijoarare pentru România. Comportamentul agresiv al Federației Ruse ridică semne de înt rebare
atât pentru NATO, UE, dar și pentru România. În încercarea de consolidare a statutului de mare

96 https://www.mae.ro/node/28367 accesat pe 05.07.2020.
97 Hotărârea nr. 271/2013 pentru aprobarea Strategiei de securitate cibernetică a României și a Planului de acțiune la
nivel național privind implementarea Sistemului național de secur itate cibernetică, p.6,
https://www.enisa.europa.eu/topics/national -cyber -security -strategies/ncss –
map/StrategiaDeS ecuritateCiberneticaARomaniei.pdf accesat pe 06.07.2020.
98 Legea 362 din 28 decembrie 2018 privind asigurarea unui nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și sistemelor
informatice http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/209670 accesat pe 06.07.2020.

49 din 5 7 putere în regiune, acțiunile Rusiei afectează parcursul european al Ucrainei, Republicii Moldova și
Georgiei. De asemenea, prezența militarilor ruși și de sfășurarea exercițiilor militare de către aceștia
în proximitatea României implică riscuri de natură militară. De cealaltă parte, conflictele și situația
instabilă din Orientul Mijlociu, precum și din nordul Africii reprezintă alte provocări la adresa
securității statelor europene.
Mediul regional de securitate în care se situează România se află într -o nouă fază de
reconfigurare. Situația de securitate actuală poate afecta direct și indirect securitatea națională.
Scăderea nivelului de trai și slaba guvernare pot determina nemulțumirea și frustrarea
cetățenilor, fapt pentru care pot deveni vulnerabili în fața propagandei, a dezinformărilor și a
intereselor entităților străine.
Rezoluția 2212 emisă de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei în 2018 prin care
„fake news ”, propaganda și dezinformarea sunt considerate metode de manipulare, iar Rezoluția
2217 a inclus campaniile de acest tip în sfera războiului hibrid. Codul Pe nal român stabilește
pedeapsa cu închisoarea de la unu la cinci ani pentru „comunicarea sau răspândirea, prin orice
mijloace, de știri, date sau infomații false ori documente falsificate, cunoscând caracterul fals al
acestora, dacă prin aceasta se pune în pericol securitatea națională”.99
Acțiuni de dezinformare au fost desfășurate la adresa României și în plină criză provocată
de pandemia COVID -19. Drept urmare, mai multe publicații electronice au fost suspendate, din
cauza răspândirii de „fake news ” din partea Rusiei. SRI a tras un semnal de alarmă și cu privire la
siguranța datelor bancare. România a tras un semnal de alrmă în contextul în care își amplifică
eforturile de combatere a dezinformării. Astfel de acțiuni de dezinformare au ca scop scăderea
încrederii populației în măsurile luate de autoritățile statului și de a panica populația. Circularea
acestor „fake news ” este facilitată de rețelele de socializare și capătă un aspect viral.
Atacurile cibernetice sunt parte componentă a amenințărilor h ibride. În aceeași perioadă de
pandemie a fost identificată o campanie de distribuire de malware prin care se urmărește furtul de
credențiale bancare de pe terminalele mobile ale utilizatorilor. Acțiunea presupune distribuirea unui
mesaj text care invită u tilizatorii să acceseze un link pentru a descărca informații despre virusul
SARS -CoV -2. Tipul de troian utilizat nu poate fi identificat sau dezinstalat de pe sistemele de
operare Android.
Revenind la trecut, mai exact la anul 2015, CERT -RO a colectat și procesat 68.206.856 de
alerte de securitate cibernetică , acestea reprezentând „orice semnalare ce conține o adresă IP sau un
domeniu web (URL), referitoare la un posibil incident sau evenim ent de securitate cibernetică, ce

99 https://lege5.ro/Gratuit/gezdmnrzgi/art -404-comunic area-de-informatii -false -codul -penal?dp=gqytsojwge3te accesat
pe 07.07.2020.

50 din 5 7 implică sau poate implica sisteme informatice din spațiul cibernetic național deținute sau
administrate de persoane fizice sau juridice din România".100
Criza din Ucraina din anul 2014 a determinat Alianța să -și reconsidere politica bazată pe
apărare și descurajare și odată cu aceasta are loc și reafirmarea angajamentelor României în ceea ce
privește apărarea colectivă. România acționează consecvent pentru a -și îndeplini angajamentele
aumate în cadrul NATO. România ia parte la exercițiile și misiunile NATO pentru a răspunde la
amenințările și riscurile în continuă dinamică. Pentru adaptarea strategică și pentru îndeplinirea
responsabilităților trasate de Readiness Action Plan, România participă activ la misiunile NATO,
exerc ițiile din flancul estic, de menționat fiind misiuniea de patrulare și asigurare maritimă în cadrul
SNMG2 cu fregata „Regina Maria” în Marea Neagră.
Armata României a fost implicată pe toate teatrele de operații și a devenit un furnizor de
securitate într -o zonă instabilă, cea a flancului estic al NATO. Acțiunile agresive ale Rusiei
împotriva Ucrainei și anexarea ilegale a Crimeii de către acest stat a avut ca urmare o impulsionare
a misiunilor de Poliție Aeriană, elemente esențiale ale securității național e. Serviciul de Luptă
Poliție Aeriană este un concept de utilizare a puterii aeriene, o misiune desfășurată pe timp de pace,
având ca obiectiv principal prevenirea utilizării ilegale, neautorizate a spațiului aerian național,
violării regulilor de trafic a erian pe teritoriul țării. Rolul misiunilor de Poliție Aeriană este de
prevenire a atacurilor și misiunilor de recunoaștere desfășurate de platformele aeriene ale altor tări
nepartenere, de prevenire a atacurilor teroriste, a proliferării armelor de distru gere în masă. Pe
durata acestor misiuni mai multe aeronave rusești au fost interceptate deasupra regiunii Mării
Negre, dovadă că interesul accestui stat în regiunea flancului estic al NATO se menține și reprezintă
o amenințare la adresa securității naționa le și a statelor Alianței.
Sistemul antirachetă de la Deveselu contribuie la securitatea regională, fiind o capabilitate
strategică, o confirmare a rolului României în cadrul Alianței.
Pentru aplicarea măsurilor de adaptare stabilite de Readiness Action Plan, în România s -a
înființat Comandamentul Diviziei Multinaționale de Sud -Est la București, Unitatea de Integrare a
Forțelor NATO (NFIU) . De asemenea, participă cu personal și echipamente militare la Forța de
Răspuns a NATO .
Începând cu anul 2018, România a de venit membru al Centrului European de Excelență
pentru Combaterea Amenințărilor Hibride (Hybrid CoE) , fiind o bună oportunitate pentru a
împărtăși practici, pentru a dezvolta capabilități și pentru a exercita apărarea împotriva
amenințărilor h ibride.

100 https://www.economica.net/raport -peste -68-de-milioane -de-alerte -de-securitate -cibernetica -in-2015 -care-au-vizat –
26prc -din-adresele -ip-din-romania_116374.html accesat pe 08.07.2020.

51 din 5 7 România trebuie să își consolideze eforturile pentru contracararea amenințărilor hibride,
venite mai ales din partea Federației Ruse încă din anul 2014 . Propaganda rusă, dezinformarea și
atacurile cibernetice nu au ca țintă doar cetățenii de rând a i României, ci și liderii statului.

5.8 Concluzii
România participă activ la implementarea măsurilor stabilite în Readiness Action Plan și
pune în practică măsuri concrete pntru aplicarea politicii defensive și de descurajare a NATO.
Totodată, România utilizează și mijloace naționale pentru contracararea amenințărilor la adresa
integrității și suveranității sale, stabilite prin legile și strategiile naționale.
Combaterea terorismului se bazează pe efortul conjugat al comunității inter naționale, de
unde României îi revine rolul de a -și aduce contribuția. În ultimul deceniu, România s -a remarcat și
a obținut un profil credibil ca partener în cadrul NATO, capabil să contribuie și să asigure
securitatea și stabilitatea în spațiul Euro -Atlantic.
România se află pe una dintre principalele rute de migrație către Occident, iar Marea Neagră
este o zonă de tranzit pentru migranții proveniți din zonele de conflict din Orientul Mijlociu.
Prezența acestora la granițele naționale și tranzitarea teritoriului României necesită o gestionare
cuprinzătoare a acestui fenomen, cu reducerea riscurilor ce pot deriva de aici la minim.
La nivelul statului român au fost făcuți pași importanți în vederea asigurării unui mediu
cibernetic sigur, dar cu toate acestea, România trebuie să își actualizeze permanent legislația în
vigoare, dar si tehnicile și mijloacele care stau la baza securității spațiului cibernetic. De asemenea,
putem afirma că responsabilitatea asigurării unui spațiu cibernetic sigur nu este doar a statului,
astfel aceasta cade și în grija sectorului privat, dar și a societății civile.
Războiul clasic a evoluat, trecând rapid de la clasicele războaie manifestate prin lupte ”face –
to-face” la un câmp de luptă virtual, fără frontiere, mu lt mai puternic și instabil. Acest lucru se
confirmă și din conflictele în care Federația Rusă a fost implicată în ultimele decenii. Fenomenul
militar contemporan e voluat de la ciocnirile clasice convenționale, în care actori statali își declarau
război. Noua formă a amenințărilor la adresa securității naționale și internaționale se bazează pe un
complex de factori convenționali și neconvenționali, pe implicarea grupărilor militare și a celor
paramilitare, cu efecte asupra tuturor domeniilor și cu influenț area percepției populației civile.
Caracterul periculos al amenințărilor hibride este dat de utilizarea unei game vaste de mijloace, de
la arme de distrugere în masă, acțiuni cibernetice, până la influențarea opiniei publice și implicarea
civililor în desf ășurarea unui conflict.
NATO rămâne o organizație cu o puternic ă defensivă, contribuind la securitatea regiunii
Mării Negre, al cărui riveran este și România. Ca membru al acestei Alianțe, România trebuie să
asigure o prezență militară considerabilă, atât cu trupe terestre, operații navale și aeriene, cât și cu
exerciții împreună cu ceilalți membri. De -a lungul timpului, a participat la misiunile NATO și UE,

52 din 5 7 îndeplinind obiectivele comune și oferind rezultate apreciate. La nivel regional, României are rolul
de a păstra echilibrul strategic și de a contribui la extinderea spațiului european și la sprijinirea
statelor nepartenere NATO pentru alinierea spre vest. România este un furnizor de securitate într -o
regiune ce suferă schimbări, regiune impredictibilă ș i cu riscuri complexe. Prin rolurile și, mai ales
inițiativele asumate la nivel regional și internțional, prin poziționarea regională și misiunile la care
participă alături de parteneri, România este un actor important al securității la nivel regional și
global.
Amenințările la adresa României reprezentate de terorism, migrație ilegală, atacuri
cibernetice, amenințări de tip hibrid sunt amenințări și la adresa NATO. Implicațiile asupra
securității naționale se pot răsfrânge și asupra securității regional e și globale. Poziționarea României
ca stat riveran Mării Negre, la flancul estic al Alianței determină o serie de riscuri ce necesită o
abordare cuprinzătoare. Evoluția mediului actual de securitate impune modernizarea modalităților
de apărare, atât din p artea României, cât și din partea NATO.

53 din 5 7

CONCLUZII

Mediul internațional de securitate este marcat de o serie de schimbări continue și
imprevizibile, precum atacuri teroriste, crimă organizată, migrație ilegală, proliferarea armelor de
distrugere în masă, amenințări cibernetice, amenințări hibride etc.
Odat ă cu evoluția tipurilor de amenințări, NATO trebuie, la rândul său, să treacă printr -un
proces de schimbare, de adaptare la noul mediu de securitate. Transformarea Alianței trebuie să aibă
în vedere menținerea securității statelor membre, să asigure capaci tatea de răspuns la amenințările
ce apar, chiar dincolo de granițele sale , să consolideze postura de descurajare și apărare colectivă .
Complexitatea și caracterul imprevizibil al noilor amenințări, de tipul celor cibernetice sau
hibride, dar și terorismul și migrația ilegală, impune o atitudine vigilentă din partea Alianței, pentru
a anticipa provocările și a reduce la minimum riscurile.
Fenomenul terorismului nu este unul nou, dar formele sale de manifestare, mijloacele
utilizate și amploarea sunt de o ca racteristică particulară în secolul XXI. Deși este un fenomen
dificil de prevenit, NATO, în colaborare cu alte organizații, a instituit măsuri pentru prevenirea și
eliminarea amenințărilor de acest fel.
Migrația ilegală are consecințe directe asupra statelor de tranzit sau de destinație din punct
de vedere social, economic și de securitate. Fenomenul este determinat de : instabilitate politică,
conflicte militare precum cele care se regăsesc în Siria, Iran sau Irak , nivel de trai scăzut, lipsa
locurilor de muncă. Pentru gestionarea fluxului de migranți, NATO execută misiuni și operațiuni
navale, cooperează cu Uniunea Europeană și furnizează informații către FRONTEX.
Spațiul cibernetic a fost declarat domeniu operațional. Ame nințările cibernetice vizează de
cele mai multe ori securitatea infrastructurilor naționale vitale, sau chiar securitatea structurilor
internaționale, necesitând creșterea capacității Alianței de prevenire, detectare și apărare .
Amenințările venite înde osebi din parte Rusiei, mai ales începând cu anul 2014 a tras un
semnal de alermă: utilizarea conjugată a mijloacelor convenționale și a celor neconvenționale
reprezintă o provocare caracterizată de ambiguitate la care NATO trebuie să răspundă rapid și fer m.
Astfel, Planul de acțiune pentru realizarea capacității operaționale a Alianței ( Readiness Action
Plan) prevede o serie de măsuri necesare a fi aplicate de membri NATO pentru contrcararea
amenințărilor ce apar în vecinătatea granițelor lor. Măsurile de asigurare incluse in Readiness
Action Plan presupun prezență militară și activități aeriene, terestre și navale în partea de est a
NATO . Supravegherea spațiului aerian al NATO se realizează cu aeronave AWACS, iar pe lângă
acestea se execută zboruri de pat rulare cu aeronave de vânătoare. Măsurile de adaptare includ
creșterea capacității de răspuns a NATO Response Force, crearea unor comandamente care să

54 din 5 7 asigure conducerea forțelor din nordul, sudul și estul Alianței, disloca rea forțe lor navale
multinațion ale în Marea Baltică, Marea Neagră și în estul Mării Mediterane .
România acționează pe plan intern și extern pentru contracararea amenințătilor prezentului.
Fie că este vorba despre terorism, migrație ilegală, atacuri cibernetice sau amenințări hibride, s tatul
român se implică activ, participă la misiunile și exercițiile NATO, aplică reglementările
organizațiilor internaționale din care face parte , concomitent cu dezvoltarea capabilităților proprii
de prevenire și combatere a acestor provocări la adresa securității sale. Studiul de caz a evidențiat
impactul amenințărilor analizate în primele patru capitole, fiind particularizate la nivelul teritoriului
român. Apartenența la NATO, UE și poziționarea geografică fac din România ținta unor posibile
atacuri t eroriste, unor reale atacuri cibernetice și amenințări hibride, fiind totodată situată pe un
coridor principal de tranzit pentru migranți și refugiați.
Mediul de securitate al secolului XXI este unul instabil, complex și în continuă
transformare. Aceste c aracteristici cer o abordare pe măsură, iar NATO se angajează să răspundă
noilor provocări la adresa securității membrilor săi prin adaptare și modernizare. Cooperarea,
împărtășirea informațiilor, participarea la misiuni și exerciții comune, aplicarea pol iticilor și
strategiilor, dezvoltarea de noi capabilități, consolidarea prezenței pe flancul estic al Alianței sunt
câteva dovezi ale rolului de furnizor de securitate pe care și -l asumă NATO la nivel global.

55 din 5 7
BIBLIOGRAFIE

[1] Final decision on MC 0472/1 .MC Concept for counter -terrorism , 2016.
[2] Rezoluția nr. 1373 din 2001 a Consiliului de Securitate al ONU privind combaterea
terorismulu international.
[3] NATO’s Readiness Action Plan, Fact Sheet, 2016.
[4] Strategia de Securitate Cibernetică a României.
[5] Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2020 -2024.
[6] Hotărârea nr. 271/2013 pentru aprobarea Strategiei de securitate cibernetică a României și a
Planului de acțiune la nivel național privind implementare a Sistemului național de securitate
cibernetică.
[7] Legea 362 din 28 decembrie 2018 privind asigurarea unui nivel comun ridicat de securitate a
rețelelor și sistemelor informatice .
[8] ,,Ghid de amenințări generice la adresa securității cibernetice”, CERT.
[9] Cod de bune practici pentru securitatea sistemelor informatice și de comunicații.
[10] The European Centre of Excellence for Countering Hybrid Threats, „Countering hybrid
threats”.
[11] NATO Glossary of terms and definitions, AAP -06, Edition 2019, NATO Standardization
Office, 2019.
[12] Treverton Gregory F., Thvedt Andrew, Chen Alicia R., Lee Kathy, McCue Madeline,
Addressing Hybrid Threats, Swedish Defence University, Center for Asymmetric Threat
Studies, Hybrid CoE, 2018.
[13] Mumford Andrew, McDonald Jack , Ambiguous Warfare , Devel opment, Concepts and
Doctrine Centre, 2014.
[14] Hybrid Threats. A strategic Communications Perspective. NATO Strategic
Communications Centre of Excellence.
[15] Hybrid warfare: A new phenomenon in Europe’s security environment, Jagello 2000,
Praga, 2015.
[16] Pietrowski Marcin Andrzej, „Hezbollah: the model of a hybrid threat”, PSIM Bulletin, vol.
24, 2015.
[17] Jacobs Andreas, Lasconjarias Guillaume, „NATO’s Hybrid Flanks. Unconventional
warfare in the South and the West”, Research Division -NATO Defense College, no. 112,
Rom a, 2015.
[18] Pietrwski Marcin Andrzej, Ras Kinga, „Russian Hybrid Threats to the Baltic States”,
Bulletin, The Polish Institute of International Affairs, no. 67(1007), 2017.

56 din 5 7 [19] Simileanu Vasile, Asimetria fenomenului terorist, editura Top Form, București,2003.
[20] Atanasiu Mirela, Stăncilă Lucian, „Terorismul -răul din umbră al începutul de secol” ,
Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2014 .
[21] Mureșan Mircea, Văduva Gheorghe , Războiul viitorului, viitorul războiului , Editura
Universității Naționale de Apărare, București, 2004.
[22] Mihai Ioan -Cosmin, Ciuchi Costel, Petrică Gabriel -Marius, ,,Provocări actuale în domeniul
securității cibernetice – impact și contribuția României în domeniu”, Institutul European din
România, 2018.
[23] Anghel Gabriel, „Particularități ale conflictelor viitoare. Amenințările hibride.
Război/conflict hibrid.”, Ionosfera, vol. 1, 2011.
[24] Tudor Adrian, Mihalache Cătălin, „Lumea între arme și percepții. Considerații privind
dimensiunea hibridă a conflicte lor moderne” ,Sesiunea de comunicări științifice STRATEGII
XXI „România -Centenar”, 2018.
[25] Ioniță Liviu, „Dimensiunea hibridă a conflictului ruso -ucrainean”, Buletinul Universității
Naționale de Apărare „Carol I”, vol.3, nr. 2, 2015.
[26] https://www.nato.int
[27] https://www.law.cornell.edu
[28] https://www.fbi.gov
[29] https://en.wikipedia.org
[30] https://www.state.gov
[31] https://www.nap.edu
[32] http://legislatie.just.ro
[33] https://shape.nato.int
[34] http://eur -lex.europa.eu
[35] https://www.dw.com
[36] https://reporting.unhcr.org
[37] https://eeas.europa.eu
[38] https://www.ft.com
[39] https://www.opendemocracy.net
[40] https://www.enisa.europa.eu
[41] http://ier.gov.ro
[42] https://cert.ro
[43] https://ccdcoe.org
[44] https://www.hybridcoe.fi
[45] https://stratcomcoe.org
[46] https://www.mapn.ro

57 din 5 7 [47] https://www.worldpoliticsreview.com
[48] https://monitorulapararii.ro
[49] https://mc.nato.int
[50] https://www.sri.ro
[51] https://intelligence.sri.ro
[52] https://cssas.unap.ro
[53] https://www.theguardian.com
[54] https://www.unhcr.org
[55] https://euobserver.com
[56] https://www.refworld.org
[57] https://economie.hotnews.ro
[58] https://www.mae.ro
[59] http://legislatie.just.ro
[60] https://lege5.ro
[61] https://www.economica.net