ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII MIHAI VITEAZUL [600521]

ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII „MIHAI VITEAZUL”
MANAGEMENTUL INFORMAȚIILOR ÎN COMBATEREA TERORISMULUI

LUCRARE DE DISERTAȚIE
Profesor coordonator:
Conf. univ. dr. Cristian BARNA

Student: [anonimizat] 2016 –

2

ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII „MIHAI VITEAZUL”
MANAGEMENTUL INFORMAȚIILOR ÎN COMBATEREA TERORISMULUI

LUCRARE DE DISERTAȚIE

„REACȚIA NATO ÎN URMA ATENTATELOR
DE LA 11 SEPTEMBRIE 2001 ”

Profesor coordonator:
Conf. univ. dr. Cristian BARNA

Student: [anonimizat] 2016 –

3
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 4
Capitolul 1
TERORISMUL – FACTOR DE RISC LA ADRESA SECURITĂȚII STATELOR ………………….. 5
1.1. Problema combaterii terorismului la nivel global ………………………….. ……………………… 5
1.2. Asimetria războiului mondial împotriva terorismului ………………………….. ………………… 6
Capitolul 2
MĂSURI ȘI ATRIBUȚII SPECIFICE NATO ÎN DOMENIUL CUNOAȘTERII, PREVENIRII,
ȘI COMBATERII TERORISMULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 8
2.1. Contextul decizional și strategii conceptuale ale NATO în problematica terorismului ….8
2.2. Transformarea NATO pentru a putea răspunde problemei terorismului ……………………. 13
Capitolul 3
REACȚIA STRUCTRURILOR DE INTELLIGENCE ÎN URMA LA 9/11 ………………………….. .. 17
3.1. Reacți a structrurilor de intelligence ………………………….. ………………………….. …………….. 17
3.2. Activitatea de informații militare ………………………….. ………………………….. ……………….. 20
Capitolul 4
STUDIU DE CAZ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 23
4.1. Concepția NATO privind lupta împotriva terorismului naval după 9/11 …………………… 23
4.2. Operațiuni NATO împotriva terorismului naval ………………………….. ………………………. 24
4.3. Operațiunea Active Endeavour ………………………….. ………………………….. ………………….. 28
4.4. Particip area Forțelor Navale Române la O perațiunea „Active Endeavour" ……………….. 32
4.5. Participarea fregatelor Tip 22 la Operațiunea „Active Endeavour" …………………………. 32
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 35
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 39

4
Introducere

Actul de terorism, este în mod esențial o tactică, o formă de luptă destinată atingerii
unor scopuri politice. Terorismul poate fi în cadrat în categoria conflictelor de mică intensitate
și descris ca un război purtat la limita minimă a spectrului violenței, r ăzboi în care
conotațiile politice, economice și sociale joacă un rol mai important decât în cazul celui
clasic, purtat de puterea militară convențională.
Terorismul nu se justifică și nu se poate justifica în nici un fel, întrucât el nu se
prezintă nici ca o modalitate de deblocare a unei situații strategice – așa cum se prezintă, în
general, războiul –, nici ca o simplă reacție de răzbunare împotriva unui dușman pe care nu -l
poți lovi altfel, ci ca o agresiune intempestivă și criminală împotriva ființei uamne, a
civilizației și sistemelor de valori.
Fenomenul terorist constituie una din principalele amenințări la adresa societății și a stării
de siguranță națională a statelor lumii, continuând să reprezinte un pericol so cial deosebit de grav
atât pentru structura și coeziunea socială, cât și pentru securitate indivizilor și a statelor .
Terorismul s -a dovedit a fi greu de combătut prin mijloacele militare clasice, dată fiind
practicarea unui război asimetric prin care își minimizează pierderile, atacatoru l fiind chiar
„educat” să omoare . Actorii guvernamentali au trebuit să elaboreze strategii antiteroriste, iar
entitățile de la nivel global, regional și național (ONU, NATO, OSCE, Consiliul Europei, UE) au
ajuns să se impli ce în promovarea unei lupte susținu te contra fenomenului terorist , având drept
elemente: coopeararea între state, schimbul de informații, ad optarea unor convenții, operațiuni le
militare (cu scopul de a menține stabilitatea într -o zon ă sau cu scopul de a înăbuși conflictele),
stabilirea unui cadru juridic internațional menit să reglementeze acțiunile împotriva terorismului
și a teroriștilor, precum și suprimarea actorilor statali și nonstatali ce reprezintă un suport
financiar pentru organizațiile terorist e.
Tema aleasă îmi oferă posibilitatea continuării studiului apr ofundat asupra rolului pe care
organismul militar reprezentat de Alianța Nord -Atlantică îl îndeplinește în lupta împotriva
terosimului . Obiectivul general al acestei lucrări s -a axat p e realizarea unei radiografii asupra
strategiilor, modalităților și contribuțiilor de securitate prin care Al ianța Nord -Atlantică a abordat
problematica terorismului în ultimele două decenii, accentuân d rolul Forței Internaționale
de Asistență și S ecuritate, precum și care sunt direcțiile spre care se îndreapt ă în următorii ani.
Direcțiile de cercetare sunt: terorismul internațional și amenințarea acestuia la adresa
securit ății statelor civilizate, contextul decizional și strategiile conceptuale și acționale ale

5
NATO în prevenirea și combaterea terorismului, operațiunile strategice ale NATO în
prevenirea și combaterea terorismului, și de asemenea contribuția forțelo r în lupta contra
terorismului naval în cadrul operațiunii Active End eavour.
„Terorismul este una dintre amenințările împotriva căreia statele trebuie să -și protejeze
cetățenii. Statele au nu numai dreptul, ci și datoria să facă acest lucru. Dar statele trebuie
deasemenea să se asigure că măsurile împotriva terorismului nu se transf ormă în măsuri care să
mascheze sau să justifice valoarea drepturilor omului … Pe plan intern, există pericolul ca
urmărind asigurarea securității să sfârșim prin sacrificarea libertăților cruciale și în felul acesta
să slăbim și să nu întărim securitate a comună – coroborând astfel vasul guvernării democratice
din interior ”.
(Kofi Annan, Secretar ONU, 21 noiembrie 2001)

Capitoulul 1. T erorismul – factor de risc la adresa securității statelor
1.1. Problema combaterii terorismului la nivel global
Strat egiile de combatere a fenomenului terorist pun și trebuie să pună în operă
numeroasele decizii politice luate în acest sens. Practic, după atacurile de la 11 septembrie
2001, nu există stat important, organizație internațională, alianță sau coaliție care să nu fi
abordat, într -o formă sau alta, problema combaterii terorismului. Uniunea Europeană
promovează un sistem multilateral eficace, bazat pe Charta Națiunilor Unite. O ordine
internațională fundamentată pe st ate democratice, bine guvernat e, constituie garanția cea mai
bună de securitate. Cu alte cuvinte, acest concept cere un sistem de strategii directe și indirecte
prin care, realizându -se dezideratele politice ale unor guvernări democratice și ale unei politici
internaționale bazată pe C harta ONU, se înfăptuiește, în mod indirect și o reducere la maximum
a faliilor și zonelor care generează terorism.1
Prevenirea și combaterea terorismului este, fără îndoială, una dintre principalele
provocări ale intelligence -ului în secolul al XXI -lea. E venimentele cu care s -a confruntat întrega
comunitate internațională în ultimele dec enii au determinat nevoia amplificării capacităților de
contracarare a acestui fenomen, prin toate mijloacele pe care le au la dispoziție serviciile de
informații. Fie că a vem de -a face cu lonely wolves sau cu luptători de gherilă ce folosesc ca
principală metodă pentru a -și susține cauza terorismul, intelligence -ul încearcă să țină piept
acestui inamic asimetric pe toate fronturile. Misiunea serviciilor de informații devine și mai

1https://galatanrazvan.wordpress.com/author/galatanr/

6
dificilă, având în vedere faptul că se consideră că unele state precum Iran, Siria sau Libia
utilizează terorismul ca formă de diplomație și ca un secondant în politica lor externă.2
Caracterul subversiv, conspirativ și evaziv al organizațiilor ter oriste nu permit impunerea
de către acestea a rigorilor contrainformative pe care și le impun, spre exemplu, serviciile de
informații adversare; din acest punct de vedere, putem spune că lipsa acestor rigori ușurează
rolul activității de informații în comb aterea terorismului.3

1.2. Asimetria războiului mondial împotriva terori smului
Terorismul reprezintă , în esența sa, o metoda de continuare a unei politici, prin alte
mijloace – ceea ce, după cum spune von Clausewitz, este, prin definiție, războiul. De aceea, cel
puțin generic, putem numi ofensiva militară împotriva terorismului internațional ca „război”
împotriva fenomenului, de amploare mondială.
Aceste operațiuni militare sunt unele aparte și nu au decât puține trăsături comune cu
operațiile ofensive sau de apărare din războiul clasic și nici măcar cu operațiile speciale.
Operațiile speciale împotriva terorismului se cer concepute în așa fel încât să răspundă prompt
exigențelor și asimetriei noului tip de confruntare. Ele pot avea nivel strategic sau operativ
și pot fi desfășurate de structuri militare aliate, de coaliții sau de grupări de forțe naționale. De
asemenea, ele pot fi operații militare, operații militaro -civile, internaționale, regionale sau
naționale. Ele pot preceda un ră zboi de tip clasic, se pot desfășura concomitent cu unele operații
militare din teatre sau în situații post conflictuale. Fiind vorba de acțiuni împotriva terorismului,
astfel de operații se pot desfășura oricând.4
Terorismul contemporan are ca obiectiv de stabilizarea ordinii de drept prin mijloce
deosebit de violente. Cu ajutorul mijloacelor paramilitare si a elementelor de război psihologic,
terorismul urmărește obținerea unor avantaje exclusiv sectare, fundamentându -se pe diferite
percepte religioase.5

2Constantin Stan – Terorismul – factor de risc la adresa securității mondiale, în Informații militare – Informația:
factor compensator de putere. Forțele speciale versus terorism, Sesiune de Comunicări Științifice, editura A.I.S.M,
București, 25 ianuarie 2002, p. 90 -91
3Maricel Popa – Securitatea și terorismul. Prevenirea și combaterea acțiunilor extremist -teroriste pe teritoriul
României. Tendințe și perspective la început de mileniu, Editura Celsius, București, 2004, p. 118
4Gheorghe Văduva – Terorismul contemporan – factor de risc la adresa securității și apărării naționale, în condițiile
statutului României de membru NATO, Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate, editura Universității
Naționale de Apărare, București, 2005, p. 39 -40
5Grigore Alexandrescu – Amenințări la adresa securității, Centrul de Studii Strategice de Apărare și Secur itate,
Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2004, p. 11

7
Caracteristicile războiului terorist, care îi și conferă asimetria de altfel, sunt „lipsa unui
teatru anume, marea diversitate a acțiunilor, folosirea omului ca armă, ca mijloc de luptă, lipsa
coordonării centralizate a operațiunilor, intempestivitatea, su rprinderea și menținerea inițiativei
strategice prin acțiuni surprinzătoare, desfășurate cu repeziciune”6.
Un război asimetric este un război primitiv, de cele mai multe ori nejustificat, care se
manifestă ca reacție a celui slab împotriva celui puternic; acest lucru se întâmplă în condițiile
în care cel puternic respectă un set de reguli specifice războiului, iar celălalalt, cel slab, nu
respectă reguli, având avantajul strategic de a surprinde și de a pune într -o situație dificilă
adversarul.7 Aceas tă caracteristică face posibilă încadrarea terorismului în pattern -ul confli ctelor
de tip asimetric, războiul asimetric fiind, de altfel, foarte des asociat cu gherila, insurgența și
acțiunile teroriste.
În cazul terorismului, atât războiul terorist, cât și războiul antiterorist sunt exemple de
conflict asimetric la fel de bune; dacă trecem de dimensiunea confruntării în spațiul criminalității
și al răzbunării, ambele conflicte sunt războie continue, imprevizibile, desfășurate atât la nivel
macro – operați uni de mare amploare, cât și la nivel micro – combaterea cazurilor izolate.
Războiul terorist și războiul împotriva terorismului, dată fiind asimetria caracteristică acestor
tipuri de conflicte, vor solicita, în scurt timp, angajarea de noi forțe și noi mi jloace. Acest fapt va
duce, inevitabil, la fragmentarea marilor entități și a marilor acțiuni strategice, iar altele vor fi
amplificate și, poate, unificate.8
Încadrat în noile tipuri de conflicte asimetrice, terorismul genereză o multitudine de
riscuri d e natură militară la adresa securității naționale a statelor, a securități i și stabilității
regionale și globale. Terorismul ca tip de conflict reprezintă nesoluționarea diferendelor și
problemelor litigioase prin metodele soft – politice, diplom atice etc., diferende proiectate în
conflicte deschise.
Percepția în abordarea acestuia s -a schimbat de la 11 septembrie; fără îndoială, actele
teroriste de acum sunt considerate „acte de război”. Drept urmare, și modul cum sunt tratate
aceste acte s -a schimbat considerabil – dacă până în prezent terorismu l era considerat ca o
formă de conflict de intensitate scăzută, fiind situat la extremitatea inferioară a spectrului
unui conflict armat care putea genera un război, de acum înainte, fenomenul terorist, în

6Terorismul – Dimensiune geopolitică și geostrategică. Război terorist. Războiul împotriva terorismului, Centrul de
Studii Strategice de Apărare și Securitate, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2002, p.59
7Gheorghe Văduva, op.cit., p. 11 -12
8Gheorghe Văduva, op.cit., p. 13

8
întregul său, este tratat drept „o nouă formă de război“, capabil să determine probleme și să
provoace consecințe ca și un război clasic.9
Fostul director al FRS, Paul -Ivan de Saint -Germain, spune despre acest nou tip de r ăzboi
că, „mai întâi, dacă un astfel de război există, acesta este de cu totul altă natură decât cele pe
care le cunoaștem noi până în prezent, cu doi adversari sau blocuri bine identificate care se
înfruntă după reguli bine cunoscute, în mod esențial cu forțe militare, oameni și material. Avem
aici, pe de o parte o coaliție care tinde puțin câte puțin să devină universală (ceea ce constituie
o configurație inedită), și pe de altă parte un individ sau un grup încă neidentificat cu claritate,
și o entitate multiformă, terorismul care acționează cu mijloace nonmilitare și după forme fără
precedent.”10
Nu putem vorbi despre terorism ca despre un război care se identifică cu o singură zonă
sau cu un teritoriu; noțiunea de teritoriu este o caracteristică definito rie a conflictului clasic,
fiecare adversar identificându -se cu un teritoriu, unde se desfășoară ostilitățile. Acest lucru este
imposibil în cazul terorismului, dat fiind faptul că țintele sunt greu de definit, adversarul fiind
deteritorializat.11 Este limp ede că problema combaterii terorismului cere altfel de soluții decât
cele de până acum.

Capitolul 2. Măsuri și atribuții specifice NATO în domeniul cunoașterii, prevenirii, și
combaterii terorismului
2.1. Reacția NATO în urma atentatelor de la 11 septembrie 2001 – declanșarea GWOT
(Global War on Terrorism)
11 septembrie 2001 a fost un punct de cotitură în istoria Statelelor Unite ale Americii și a
întregii lumi. Atacurilor teroriste asupra World Trade Center în New York și asupra
Pentagonului, în Washington DC, au fost adesea comparate cu atacul japonezilor asupra Pearl
Harbour, din timpul celui de -Al Doilea Război Mondial, pe 7 decembrie 1941.
Atentatele de la 11 septembrie au fost o serie de a tacuri sinucigașe coordonate de Al –
Qaeda împotriva Statelor Unite. În dimi neața acelei zile, 19 teroriști Al-Qaeda au deturnat patru
avioane comerciale de pasageri. Teroriștii au preluat controlul avioanelor, lovind cu două
dintre ele Turnuril e Gemene ale World Trade Center din New York, omorând toate persoanele
de la bord și mulți dintre oameni care lucrau în clădiri. Ambele clădiri s -au prăbușit în decurs de

9Neculai Stoina – Evoluția fenomenului terorist și implicații asupra acțiunilor militare
10Paul Ivan de Saint -Germain – De nouvelles formes de g uerre?, www.fr.strategie.org
11Neculai Stoina, op. cit.

9
două ore, distrugând și avariind și alte clădiri din jur. Teroriștii au prăbușit un al treilea
avion în clădirea Pentagon din Arlingto n, Virginia, lângă Washington D.C. Al patrulea avion s -a
prăbușit pe o câmpie de lângă Shanksville în zona rurală a statului Pennsylvania, după ce unii
dintre pasageri și membrii echipajului au încercat să recâștige controlul avionului, pe care
teroriștii î l îndreptaseră spre Washington D.C. Nu au existat supraviețuitori ai zborurilor. În
total, în urma atacurilor au murit 2.993 de oameni, inclusiv teroriștii.12
Aceste atentate sinucigașe asupra World Trade Center și a Pentagonului au veni t ca o
surpriză de nivel strategic. Eșecul suferit de autoritățile americane la 9/11 ar fi trebuit să fie unul
de ordin operațional sau tactic; în schimb a fost unul strategic. Comunitatea de intelligence
americană nu a putut să previzioneze tragedia din c auza faptului că nu aveau pentru puzzle -ul pe
care încercau să -l rezolve cel mai important lucru – imaginea de ansamblu. Ceea ce lipsea era
contextul strategic.13
Mai mult decât cele menționate mai sus, „11 septembrie 2001 a marcat apariția Islamului
în prim-plan”14. Atacul terorist asupra Statelor Unite ale Americii, prin imaginile terifiante
transmise în direct (ca și cea a revoluției române din decembrie 1989), n -a făcut altceva decât să
schimbe percepția omenirii și a fiecăruia în parte. Acesta a fost, probabil, și obiectivul central al
atacurilor din 11 septembrie: crearea unui coșmar universal, lumea să afle și să nu uite că poate fi
lovită și ucisă oricând, oriunde și prin orice mijloace.
Imediat după atacuri, administrația Bush a anunțat un război î mpotriva terororismului , cu
scopul declarat de a aduce Al Qaeda și liderul său, Osama bin Laden, în fața justiției și, de
asemenea, pentru a preveni atacuri asemănătore și apariția altor organizații de tip terorist.
Consi liul NATO a declarat c ă atentatele asupra SUA trebuie considerate ca un atac direct,
îndreptat împotriva tutor statelor membre NATO și, ca atare, satisfac condițiile articolului 5 al
Cartei NATO.15
Pentru ca angajamentul NATO de apărare colectivă să reprezinte o realitatea și î n
domeniul combaterii terorismului, statele membre au creat un grup de acțiune comun ă, ca parte

12The 9/11 Comission Report, http://www.gpo.gov/fdsys/pkg/GPO -911REPORT/pdf/GPO -911REPORT.pdf
13Global War on Terrorism: Analyzing the strategic threat, Discussion Paper Number Thirteen, Joint Military
Intelligence College, Washington DC, noiembrie 2004, p. 5 -6
14Cristian Barna – Jihad în Europa, Editura Top Form, București, 2008, p. 10
15Statement by the North Atlantic Council , NATO, 15 septemb rie 2001

10
integrantă a „ Forței de Acțiune Comună” (CTF), organism structurat pe decizia de reconfigurare
a Alianței după încetarea Războiului Rece.16
În baza acestui docu ment, la 12 septembrie 2001, Consiliul Nord -Atlantic lua decizia de a
considera atacurile asupra Statelor Unite ca intrând sub incidența art. 5 al Tratatului de la
Washington, din anul 1949, potrivit căruia un atac armat împotriva unuia sau mai multor stat e
membre va f i considerat un atatc asupra tu turor statelor membre ale Alianței. Totuși, în
deschiderea reuniunii miniștrilor apărării din țările NATO, din 26 septembrie 2001, Lordul
Robertson menționa că Alianța nu va trece la acțiune până nu va primi „ dovezi clare ” din partea
SUA cu privire la identitatea și vinovăția suspecților, iar „prima etapă va consta în eliminarea
termenului (dacă) din declarația adoptată de Consiliul NATO ”17.
Măsurile ulterioare pe care statele membre NATO se angajau să le aplice la cererea
Statelor Unite, individual sau colectiv18, au permis Alianței ca, la 8 octombrie 2001, la numai o
zi după declanșarea operațiilor mili tare împotriva Al Qaeda din Afg anistan19, să deplasez e, peste
ocean, cinci aeronave E -3 A AWACS pentru supraveghe rea spațiului aerian american20.
Mandatul NATO privind combaterea terorismului cuprinde următoarele obiective:
 îmbunătățirea cooperării în culegerea de informații;
 asigurarea securității naționale a statelor membre care se confruntă cu o amenințare
teroristă;
 sporirea măsurilor de securitate a bazelor militare ale SUA și ale aliaților săi, aflate
pe teritoriul statelor membre NATO;
 asigurarea unui sprijin logistic statelor membre NATO, în scopul reorganizării
capabilităților militare și de culegere de informații pentru a acționa împotriva amenințărilor
teroriste;
 acordarea autorizației de survol a spațiului aerian al NATO, Statelor Unite și aliaților
săi, din cadrul coaliției internaționale antiteroriste;

16Discursul Secretarului general al NATO, Lordul Robertson, NATO după 11 septembrie, susținut la 31 ianuarie
2002, New York
17Marin Voiculescu, Drepturile omului și problemele globale contemporane, București, Casa Editorială Odeon,
2003, p. 269
18Com unicatul de presă al Secretarului general al NATO, G. Robertson, referitor la Decizia Consiliului Nord –
Atlantic privind implementarea Art. 5 al Tratatului de la Washington, ca urmare a atacurilor de la 11 septembrie
îndreptate împotriva SUA, http://www.nat o.int
19Operația Ebduring Freedom de eliberare a afganilor de sub regimul taliban și de distrugere a bazelor Al Qaeda
amplasate în mare parte în această țară
20C. Bennet, Aiding America, NATO Review, nr.4/2001

11
 desfașurarea forțelor navale NATO în Marea Me diterană;
 punerea la dispoziția SUA a capabilităților din cadrul „Programului NATO de
Prevenire a Conflictelor și de Monitorizare a Zonelor de Conflict” sau care ar putea găzdui baze
logistice ale grupărilor teroriste21.
De menționat că, după atentatele d in 11 septembrie 2001, Statele Unite și Franța au
convenit, de comun acord, că nu există niciun motiv pentru modificarea „Conceptului Strategic
al NATO”, adoptat în 1999, cea mai recentă declarație a scopului și a strategiei NATO, pentru că
acest demers ar fi generat dezbateri interminabile cu privire la rolul Alianței, convenindu -se doar
reinterpretarea acestei strategii pentru a include lupta împotriva terorismului ca o sarcină
principală, care afectează securitatea tuturor statelor membre.22
La 6 decembrie 2001, la Bruxelles, Consiliul Nord -Atlantic adoptă Declarația privind
Răspunsul NATO la adresa terorismului. Prin această declarație, se condamna terorismul sub
toate manifestările sale și se evidențiau, într -o gamă mai largă de amenențări, amenințările la
adresa indivizilor, a statelor, și nu în ultimul rând, amenințările la adresa relațiilor internaționale
și a securității23. Documentul menționează, de asemenea, implicarea forțelor sale aeriene în
suprav egherea spațiului aerian ( din octombrie 2001 și până în mai 2002 s -a desf ășurat operația
NATO „Eagle Assist de supraveghere a spațiului aerian al SUA ”), deplasarea de forțe navale în
bazinul Mării Mediterane, începută la 26 octombrie și până în prezent cunoscută sub numele de
operația NATO Acti ve Endeavour ), precum și acțiunile de menținere a păcii din zona balcanilor
și de anihilarea a unor grupări teroriste.
La 20 decembrie 2001, adresându -se camerelor reunite ale Congresului american,
președintele Bush a transmis un ultimatum, solicitând reg imului taliban din Afg anistan
următoarele: pred area liderilor Al Qaeda din Afg anistan către autoritățile americane; eliberarea
tuturor prizonierilor străini ai regimului taliban, inclusiv cetățenii americani; protecția
jurnaliștilor străini, a diplomaților și a cetățenilor st răini, aflați pe teritoriul Afg anistanului,
închiderea tuturor taberelor de antrenament ale teroriștilor și „predarea fiecărui terorist și a

21Statment to the Press by NATO Secretar/General, Lord Robertson, on the North Atlantic Council Decision on
Implementation of Article 5 of the Washington Treaty Following the 11 September Attacks against the United
States, October 4, 2001, www.nato.int
22Philip H. Gordon, NATO Af ter 11 September, Survival, New York, vol. 43, no. 4, 2002
23Comunicatul de presă M -NAC -2 (2001) 159 referitor la Declarația privind Răspunsul NATO la adresa
terorismului, emisă cu ocazia întțlnirii la nivel ministerial a Consiliului Nord -Atlantic , din 6 d ecembrie 2001, parag.
2, 2001

12
structurii sale de sprijin către autoritățile competente”; acordarea accesului total reprezenta nților
SUA la taberele de antrenament teroriste, pentru a verifica închiderea acestora.24
Înainte de începerea ostilităților militare, la 7 octombrie 2001, talibanii au propus Statelor
Unite ale Americii să -l judece pe Osama bin Laden în Afg anistan, în cad rul unei Curți Islamice.
SUA au refuzat însă această propunere și, în aceeași zi, au început bombarda mente asupra unor
ținte din Afg anistan, din partea forțelor americane și aliaților britanici. O săptămână mai târziu,
talibanii au formulat o nouă propuner e, ce consta în predarea lui Osama bin Laden unei terțe țări
pentru a fi judecat, dacă SUA vor opri bombardamentele. Și această ofertă a fost respinsă de
SUA.25
Declanșarea campaniei militare condusă de SUA în Afg anistan – Enduring Freedom
(inițial denumită Infinite Justice26) s-a produs fără a avea autorizarea Consiliului de Securitate al
Națiunilor Unite. După declanșarea operațiunilor au început dezbateri, apărând polemici bazate
pe întrebarea dacă acest răspuns american a fost un act de apărare colectivă (conform Articolului
51 din Carta ONU) sau un act de agresiune.
La 20 decembrie 2001, Consiliul de Securitate al ONU a autorizat înființare a Forței
Internaționale de Asistență pentru Securitate (ISAF). Această forță a fost mandatată de c ătre
ONU pentru a lua toate măsurile și hotărârile necesare pentru sprijinirea autorităților interimare
de la Kabul în menținerea securității. La 11 august 2003, comanda forțelor ISAF a fost
transferată către NATO.27
În perioada imediat următoare demarării operațiunii Enduring Freedom , două treimi din
liderii importanția ai Al Qaeda au fost uciși sau arestați și peste 3000 de activiști ai Al Qaeda
sunt deținuți în peste 100 de țări. S -a creat organismul internațional IFTAF – International
Financial Action T ask Force , cuprinzând specialiști din 31 de țări care stabilesc metodele de
luptă împotriva terorismului, pe palierul finanțării acestuia.28
Reacția imediată a Statelor Unite, declanșarea războiului contra Afganistanului, văzut ca
unul dintre bastioanele t erorismului islamic, mai ales din cauza găzduirii lui Osama Bin Laden și
a rețelei sale de către regimul taliban, s -a bucurat de un larg sprijin internațional. Capturarea lui
Bin Laden era văzuta de întreaga lume ca un lucru necesar și trebuia făcută cât m ai repede. În

24Visarion Neagoe – Afganistan – 10 ani de război contra terorii, Editura Militară, București, 2011, p.88 -89
25Visarion Neagoe , op.cit.,p. 90
26Cristian Barna, 2008, op.cit., p. 99
27Visarion Neagoe, op. cit., p. 90
28Pavel Gheorghe, op. cit., p. 40 -41

13
vederea des fășurării operațiunilor din Afg anistan SUA, având alături pe deja tradiționalul aliat
britanic, a informat, a cerut și a obținut sprijinul unei mari părți a comunității internaționale.29
În privința Irakului, lucrurile au decurs altfel. Statele Unite ale Americii nu au motivat
exact intervenția Iraqi Freedom , legitimitatea fiind pusă fie pe seama Global War on Terror , fie
pe acuzarea regimului lui Saddam Hussein de a încerca să dezvolte un arsenal chimic și biologic,
precum și de a susține logistic Al Qaeda. Astfel, la 19 martie 2003, o coaliție militară
internațională, condusă de SUA, alături de alți 30 de aliați internaționali, au demarat o campanie
militară pentru a răsturna guvernul lui Hussein.30
Merită menționat faptul că nici Operațiunea Iraqi Freedom nu a fost demarată cu
aprobarea Consiliului de Securitate al ONU, violând flagrat Dreptul Internațional.

2.2. Transformarea NATO pentru a putea răspunde problemei terorismului
Odată cu sărbătorirea celei de -a patruzecea aniversări la data de 4 aprile 1989, Alianța
Nord Atlantică a început un proces de multiple schimbări având în vedere evoluția relațiilor
internaționale dintre Est și Vest pe de o parte, și apariția unur noi amenințări, necunoscute până
la acel moment pe de altă parte.
Procesul amplu de transformare militară al Alianței a avut și are drept obiective
principale dezvoltarea capacității de a derula operațiuni multinaționale expediționare în orice
zonă de p e glob, cu sau fără sprijinul națiunii -gazdă, pe perioade îndelungate de timp; capacitatea
de răspuns prompt și eficient la e venimente neprevăzute și, de asemenea, capacitatea de a
acționa rapid și eficient împotri va amenințării teroriste mond iale.31
Schimbările profunde din mediul internațional de securitate au avut impact asupra
tuturor domeniilor Alianței, inclusiv asupra activității de informații militare. În acest sens, se
simte nevoia adaptării arhitecturii structurilor de informații militare la cerințele mediului
actual.
Discuțiile privind rolul și misiunile NATO împotriva acestei amenințări au scos în lumină
două abordări ale terorismului. Prima dintre ele vede lupta împotriva terorismului ca pe un
“război”, iar cea de -a doua abor dare ca pe un “management al riscurilor”. În primul caz este
bineînțeles vorba despre o abordare a Statelor Unite, și implică o mobilizare masivă de resurse ș i

29Valentin Săndulescu – Lumea după 11 septembrie 2001, http://www.descopera.ro/cultura/3170776 -lumea -dupa –
11-septembrie -2001
30Cristian Barna, 2008 , op.cit., p. 95
31Marian Curelaru, Tiberiu Tănase, Ioan Codruț Lucinescu, Transfo rmarea NATO, Editura Academiei Naționale de
Informații , București 2009, pag .31

14
implică și limitarea unor drepturi și libertăți individuale ale omului. Europenii însă, susțin f aptul
că terorismul nu este un război care trebuie câștigat, ci mai degrabă un risc care trebuie evitat.32
Astfel putem observa că este vorba de două abordări cu viziuni ce se opun, însă nu se
exclud reciproc. În prima dintre ele avem de a face cu adoptarea unor măsuri ofensive, de atac,
pentru a putea distruge forța inamică, pe când în cea de -a doua accentul este pus pe adoptarea
unei poziții defensive, preventive. Dezbaterile privind rolul NATO în lupta contra terorismului
au fost îngreunate și de anumite divergențe între diferite state europene ș i SUA (state ce dețin
comunități musulmane largi), însă într -un final s-a ajuns la un numitor comun, în sensul în care
obținerea succesului în fața acestui pericol să primeze.
Transformarea NATO nu se rezumă numai la îmbunatățirea capabilităților de luptă, ci
reprezintă o manieră de a îmbunătăți modul de acțiune. Operațiunile din Afganistan și Irak au arătat
că lucrurile se află pe un făgaș pozitiv. Ele s -au desfășurat într -un ritm fără precedent, forțele
aliniate acționând compact și organizat, fără pierderi însemnate de vieți omenești.33
Astfel, recunoscând dimensiunea globală a securității internationale, după atacurile
teroriste de la 11 septembrie, NATO s -a angajat în așa numitele acțiuni out of area , ieșind din
arealul său de acțiune initial reprezentat de zona euroatlantică.34
Dezvoltarea acestui tip de operațiuni, precum și extinderea relațiilor cu noi parteneri din
Zona Asia -Pacific, ne duc cu gândul la transfor marea Alianței într -o organizație cu vocație
globală care să răspundă oricărui tip de probleme de securitate, fără a fi limitată de problema
spațiului.
Evoluția fenomenului militar și politico -militar internațional (caracterizat prin dinamism
și imp redictibilitate) și a războiului modern (caracterizat prin dinamică, spațialitate, mobilitate
și angajarea unor puternice și diversificate forțe și mijloace de confruntare) solicită structurilor
de informații militare o permanentă disponi bilitate pen tru a oferi oportun o cantitate însemnată
de informații relevante despre adversar, riguros sistemetizate și actualizate.35
În lupta Alianței împotriva terorismului internațional un rol foarte important îl au
informațiile militare, în special în cazul operațiilor multinaționale.

32Claudiu Ionel Pasăre, NATO – Transformare și noi provocări, Editura Academiei Naționale de Informații “Mihai
Viteazul”, București, 2012, pag. 30
33 Idem 31
34Sergiu Medar , Intelligence pentru comandanți,Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, București 2007,
pag.31
35Sergiu Medar, Capabilități ale serviciilor moderne de informații militare, Editura CTEA, București, 2007, pag.31

15
Reuniunea miniștrilor Apărării și a șefilor de state majore de la Colorado Springs din
anul 2003, precum și exercițiile „Alli ed Reach”, „CMX -04, CMX -05, CMX -06” , au scos în
evidență faptul că schimbările în domeniul informațiilor au rămas în urma celorlalte
modificări în procesul de transformare al Alianței, fiind astfel nevoie de o îmbunătățire urge ntă
pentru a lim ita lipsurile.36
Deși volumul de informații pe care îl dețin structurile militare ref eritor la intențiile
de acțiune al organizațiilor teroriste este satisfăcător, informațiile esențiale referitoare la
capabilitățile acestora nu sunt încă suficiente. Astfel, în contextul în care noile operații NATO
sunt cele de tipul cu „efect final planificat”, pentru realizarea superiorității de decizie necesară
planificării și dezvoltării operațiilor este nevoie de superioritatea de info rmații, Alianța
trebuind să îndeplinească aceste condiții.37
Este binecunoscută sintagma conform căreia cel ce deține informația deține și puterea.
Posesia informațiilor de către un serviciu de informații reprezintă un avantaj și un factor de
succes, însă nu se poate vorbi despre un efect maxim în cadrul Alianței decât atunci când
inform ațiile sunt diseminate corect tuturor beneficiarilor. În mod similar succesul
operațiunilor împotriva terorismului nu poate fi garantat dec ât dacă există interoperabilitate și
compatibilitate între serviciile de informații ale țărilor Aliate.
În cadrul teatrelor de operații, capabilitățile HUMINT reprezintă o componentă
fundamentală pe toată durata desfășurării misiunii, până când co mandamentul aliat predă
responsabilitatea operațională. Culegerea de informații și gestionarea lor corectă este calculată
pentru fiecare etapă în parte, pentru a satisface necesarul de informații al celor destinați să ia
decizii.38
Schimbările cele mai importante la nivelul intelligence -ului militar au avut loc la nivel
tactic și operativ. Operațiunile contrateroriste și contrainsurgente reflectă cel mai bine
provocările la care sunt supuse structurile de informații, nevoite să acționeze într -un mediu
complex și împotriva unor inamici din ce în ce mai inteligenți, cate utilizează tactici
asimetrice, fiind ajutați în demersurile rol și de procesul globalizării care le facilitează accesul la
diferite obiecte și forme de acțiune.39

36Idem 33
37Idem 34
38Sergiu Medar, Capabili tăți ale serviciilor de informații modern de informații militare, Editura Centrului Tehnic
Editorial al Armatei, București, 2007, pag.177
39Idem 34, Pag. 180-185

16
Astfel intelligence -ul militar își adaptează modul de acțiune, structurile și tehnicile
pentru a furniza informații multisursă utile și oportune.
Totodată, având în vedere faptul că sunt în desfășurare acțiuni de tip coaliție sub egida
NATO, este necesară adaptarea unor reglem entări pentru eficientizarea schimbului de
informații între toți partenerii. În acest sens, există în teatrele de operațiuni unele începuturi,
însă restricțiile existente îngreunează procesul de luare a deciziil or, atât în cazul celor militare cât
și al celor politico -militare.
Având o mar e sensibilitate, informațiile operaționale, asupra cărora serviciile de
informații sunt cele mai reticente când vine vorba de sintagma „need to share”, dar nu numai,
presupun modificări la fiecare dintre componentele ciclului de informații pentru a avea rezultate
din ce în ce mai bune în lupta împotriva terorismului.
NATO a făcut din lupta împotriva terorismului o prioritate de rang înalt și a realizat
consensul în privința naturii acestei probleme și a răspunsurilor adecvate, în general. Ca urmare a
acestui fapt și a eforturilor similare ale altor instituții, în prezent este de neacceptat ca țările să
asigure un mediu permisiv unor teroriști pe care îi consideră “lu ptători pentru libertate”, doar
pentru că aceștia nu cauzează probleme pe teritoriul lor național. Astfel, NATO a demarat o
serie de operațiuni militare menite să captureze membrii formațiunilor teroriste, dar și să
instaureze local legitimitatea conducer ii politice. Aceste operațiuni sunt: Operation Active
Endeavour, Operation Enduring Freedom și Operation Iraqui Freedom.
Mai mult, începând cu 2001, Alianța a dezvoltat o politică articulată și adecvată
privind terorismul. Această politică, enun țată în declarațiile summit -urilor, precum și în
deciziile Consiliului Nord Atlantic, combină condamnarea hotărâtă a tuturor formelor de
terorism, angajamentul pentru unitate și solidaritate în fața acestei amenințări și determinarea de
a combate terorismul atât timp cât acest lucru va fi necesar. Având în vedere că teroriștii
urmăresc să distrugă valorile împărtășite de parteneri care se află la baza Alianței, menținerea
unității și a solidarității este vitală în lupta împotriva terorismului.40
Aliații au întreprins, de asemenea, o serie de măsuri pentru creșterea capabilităților
lor militare de combatere a terorismului. O capabilitate importantă în combaterea terorismului
o reprezintă informațiile eficiente. Aceasta contribuie la asig urarea unei înțelegeri comune
privind amenințările și la pregătirea răspunsurilor corespunzătoare pentru acestea. De aceea,
ridicarea nivelului schimbului de informații între aliați și parteneri reprezi ntă o înaltă prioritate

40http://www.nato.int/docu/review/2005/issue3/romanian/art1.html, ultim a accesare la data de 20.1 2.2015

17
în cadrul Alianței. A fost creată o Unitate de Informații privind Amenințările Teroriste pentru a
îmbunătăți schimbul de informații și analizele în domeniul terorismului. Unitatea utilizează
informațiile civile și militare, furnizate atât de aliați, cât și de parteneri, pentru a oferi evaluări
Consiliului Nord Atlantic și personalului NATO. În plus, se desfășoară o analiză a structurilo r
de informații ale Alianței.41
Cu toate acestea, mai rămân multe de făcut pentru a asigura furnizarea informațiilor
care să constituie baza deciziilor în domeniul politicilor. În special, va fi important să se
definească mai clar categoriile de informații care ar putea fi schimbate în modul cel mai util
între toți aliații. De o mare sensibilitate, inform ațiile operaționale – categoria pe care serviciile de
informații sunt cel mai reticente să o împărtășească – sunt probabil mai puțin relevante pentru
atingerea scopurilor Alianței decât evaluările și analizele de natură strategică sporită.42
De asemenea la summitul de la Lisabona din anul 2010, liderii NATO au aprobat un
Concept Strategic care prevede ca Alianța să se angajeze într -un proces continuu de reformă
pentru a îmbunătăți permanent metodele de lucru și a maximiza eficiență.

Capitolul 3. Reacția st ructrurilor de intelligence în urma la 9/11
3.1. Reacția structrurilor de intelligence
Publicul american s -a implicat la un nivel de dezbatere fără precedent, despre rolul și
performanța serviciilor naționale de intelligence, după 9/11. Această dezbatere a scos la iveală
disfuncționalitățile organizaționale ale aparatului de intelligence format din 15 agenții, însă nu a
fost acordată atenție suficientă problemelor importante legate de personal, doctrină și cultură. În
schimb, am văzut numeroare scheme de r eorganizare, toate vizând repararea diverselor erori
existente. Care ar trebui să fie rolul intelligence -ului american în războiul împotriva
terorismului? Ce ne propunem prin intelligence și în ce scop am putea să -l folosim? De la care
modele străine am av ea de învățat și pe care ar trebui să le evităm? Și, mai presus de tot, am
putea transforma doctrina și cultura Comunității de Intelligence pentru a învinge terorismul?43
Pentru prima data, de la Al Doilea Război Mondial până în prezent, SUA au fost puse î n
situația de a analiza în detaliu rolul și performanța serviciilor secrete. Acest lucru s -a produs cu

41http://www.nato.int/docu/review/2005/issue3/romanian/art1.htm l, ultima accesare la data de 20 .12.201 5
42Idem 40
43John R. Schindler – Defeating the Sixth Column: Intelligence and Strategy in the War on Islamist Terrorism,
http://www.sciencedirect.com /science/article/pii/S0030438705000700

18
scopul de a „regândi” intelligence -ul, pentru a -l face mai performant, în așa fel încât să fie
capabil să răspundă noilor nevoi și, implicit, noilor tipu ri de amenințări.
La momentul 9/11, CIA a fost prinsă pe picior greșit, după mai bine de un deceniu în care
rămăsese fără vechiul dușman, așa zis tradițional – URSS. Era perioada în care abia începuse să
identifice un posibil nou dușman, anume organizația teroristă Al -Qaeda, cu care Agenția nu era
însă familiară și despre care nu cunoștea foarte multe lucruri. Însă odată cu atentatele de la WTC,
Agenția Centrală de Informații a primit aprobarea de a face orice consideră necesar pentru a
câștiga „războiul î mpotriva terorismului”.44
Este dificil să punem la îndoială verdictul dat de voci consacrate din intelligence -ul
american, care au concluzionat că, având de -a face cu noua amenințare din partea terorismului
islamic, ne confruntăm cu un tip de amenințare total diferită vizavi de care suntem aproape
perfect nepotriviți pentru a o înfrunta.
Unii s -ar fi așteptat ca eșecul întâmpinat de CIA pe 11 septembrie 2001 să fie urmat de
un „război intern” în cadrul Agenției, cu anchete în cadrul structurilor acestei și în privința
mijloacelor ei. Nu a fost însă așa; sub conducerea lui George Tenet, CIA a devenit un instrument
indispensabil, aflat la locul potrivit și la momentul potrivit, începând să furnizeze cu succes
serviciile de care avea nevoie administrația căr eia i se subordona. Conștientă de lanțul de
nereușite în ceea ce privește relația cu sursele umane, Agenția a scos din arhivă listele cu
pensionari ai serviciului, readucându -i la post. Acești „veterani” ai sistemului, cu metode și
practici „old -school”, a u readus la CIA experiența de care personalul tânăr avea nevoie –
experiențe de zeci de ani ca ofițeri de caz, anchetatori sau rezidenți.45
Înainte d e atacurile din 9/11, experții î n combaterea terorismului, cum ar fi Pillar, au
discutat schimbări de polit ică specifice, care ar fi fost făcute pentru a aborda cauzele proxime de
nemulțumire și de a reduce amenințarea teroristă. Cu un an înainte ca atacurile din 11 septembrie
2011 să aibă loc, Pillar a declarat că pol iticile SUA au determinat nemulț umiri în ra ndul
extremiștilor care au c onstituit motivul principal al Al Qaida de a ataca Statele Unite, și că "prin
modificarea politicilor și poziț iilor din întreaga lume" SUA ar putea "deveni mai puțin o țintă
pentru terorism".
De exemplu, factorii de decizie din SUA știau că dispunerea de trupe în Arabia Saudită a
crescut nivelul amenințarii teroriste din anii 1990, dar a ales sa nu abordeze acest lucru ca fiind o

44Cristian Delcea, Aurelian Bădulescu – 11 septembrie 2001 – Cauze și consecințe, în Revista Terorismul Azi, vol.
III, an I, septembrie 2006, p. 21
45Idem, p. 22 -23

19
cauza. Deci, de ce nu a fost această politică schimbată înainte de atacurile teroriste din 11
septem brie 2011? Pentru că, așa cum Pillar spune, prezența forțelor militare americane din
Arabia Saudită au contribuit la "izolarea Irakului și la alte nevoi de securităte în Golful Persic ".
Din moment ce nu s -a făcut nimic cu privire la trupele americane din Arabia Saudită, înainte de
9/11, aceste nevoi de securitate trebuie să fi fost considerate mai importante decât riscul de atac
terorist. Desigur, după 9/11, calculele politice s -au schimbat, iar echilibrul a fost ajustat, trupele
fiind fost retrase în 200 3.46
Astfel, era nevoie de o radiografie a fenomenului terorist atât pentru factorii de decizie,
cât și pentru comunitatea de intelligence; războiul împotriva terorismului este, în primul rând,
unul informațional, în care atacul armat este inutil în lipsa mobilității pe care i -o oferă
intelligence -ul. Organizarea Al -Qaeda, de tip rețea, necunoașterea cutumelor, a dialectelor, a
elementelor care îi conferă complexitate acestui tip de adversar, face ca accesul la informația de
valoare să fie foarte dificil pe ntru o persoană din exteriorul acestei lumi.47 Totuși, Washingtonul
a fost reticent în a trece dincolo de suprafață în privința terorismului, astfel încât să numească
inamicul ca ceea ce este el de fapt. Motivele sunt politice și este posibil ca această ret icență
retorică să se diminueze pe măsură ce continuă războiul împotriva terorismului radical.
Mișcarea islamistă este compusă din două grupuri: cei care pledează pentru dawa
(chemarea) și jihadiștii, care pledează pentru o abordare violentă. Primii pract ică prozelitismul,
iar cei din urmă favorizează războiul. Dar diviziunea între aceste tendințe nu este fermă. Pentru
occidentali, condiționați să vadă predicatori și luptători ca tipologii sociale diferite, este adesea
dificil de înțeles. Al Qaeda s -a tran sformat la 11 septembrie în ochii majorității experților în
terorism și a analiștilor de intelligence, dintr -o rețea criminală obișnuită într -una strict controlată,
o hydra globală formată din celule pe teritoriul a numeroase țări. Adevărul este undeva la mijloc.
Organizația lui Bin Laden a profitat cu siguranță foarte mult de pe urma mijloacelor de
comunicare moderne, transformându -se într -o rețea jihadistă globală eficientă și bine distribuită.
Dar dacă măsurile contrateroriste ce au urmat, aplicate de SU A și aliații săi au redus abilitatea
organizației de a comite atentate majore precum 9/11, atacurile de la Londra din 7 iulie arată că
grupurile inspirate de doctrina Al Qaeda nu sunt deloc incapabile să comită atacuri, care deși
sunt la o scală mai mică, sunt letale.48

46Paul Pillar – Terrorism and U.S. Foreign Policy, Edi tura Brookings Institution Press, Washington DC, 2003, p. 110
-115
47Cristian Barna – Al Qaida vs. restul lumii – după 10 ani, Editura Top Form, București, 2011, p. 40
48John R. Schindler, op. cit.

20
Înțelegere neconvenționalului – principalul „scut” de protecție al organizațiilor de tip
terorist – nu poate fi realizată de serviciile de intelligence decât prin personal bine pregătit în
domeniu, specialiști pe problematicile spațiului isl amic și fenomenului terorist, indivizi la fel de
neconvenționali ca și aceste problematici pe care le cercetează. Odată cu declanșarea războiului
împotriva terorismului, întâlnim această nouă abordare în cadrul comunității de intelligence
americane.
Dator ită obsesiei miopice în legătură cu problema israelieno -palestiniană și numărul
copleșitor de mare al cercetătorilor americani concentrați pe aceasta, mediul academic american
a fost și este prea slab pregătit pentru a trata problematicile Islamului și a J ihadului. Prin urmare,
este prost pregătită, și, eventual, incapabili, de a furniza Comunității de Informații cu analiștii
necesare pentru a înțelege de război, sau să efectueze o contra -Jihad.
Ceea ce are nevoie comunitatea de intelligence să facă nu este să „ademenească” acești
profesori și studenți, care sunt motivați de dorința pentru burse de cercetare și partener iate, ci să
recruteze luptători antijihadiști, înarmați cu determinare și cunoștințele necesare pentru a câștiga
acest război. Din aceast ă cauză, intelligence -ul nu se poate baza pe mediul academic și trebuie să
clădească un program intern robust pentru educarea viitorilor analiști. În plus, este nevoie de
analiști pentru Jihad/ Islam și nici pe departe studenți în problema Orientului Mijlo ciu. Cheia
succesului pentru CI poate fi un cadru de analiști care au cunoștințe „allsource”, sprijiniți de
analiști tehnici foarte pricepuți, care lucrează într -un mediu „multi -int” (culegere de informații
din surse multiple).49
Dacă vorbim despre angajare a directă în operațiuni, echipele din cadrul Diviziei de
Activități Speciale a CIA au fost prim ele trupe care au intrat în Afg anistan și s -au angajat direct
în operații.50

3.2. Activitatea de informații militare
Complexitatea situației politico -militare ș i militare actuale, rapiditatea transformărilor
dictate de procesul globalizării și nu în ultimul rând influ ența covârșitoare pe care o au asupra
situației interne a statului, a determinat forumurile de decizie să se preocupe constant de
evoluția și dezvoltarea serviciilor de informații militare.

49Global War on Terrorism: Analyzing the strategic threat, Discussion Paper Number Thirteen, Joint Military
Intelligence College, Washington DC, noiembrie 2004, p. 14 -16
50Visarion Neagoe, op. cit., p. 91

21
S-a ajuns la concluzia că o informație clară, oportună și bine prezentată poate fi văzută
ca un multiplicator al forței, pe când lipsa info rmației este considerată un divizor al acesteia.
Astfel, până la un anumit punct, informația de valoare compensează inferioritatea numerică sau
slaba dotare prin faptul că ajută partea mai slabă să își angajeze forțele într -o manieră mai
economică, să pi ardă mai puțin timp și resurse în identificarea dislocării trupelor inamice, să
lovească permanent inamicul în cele mai vulnerabile puncte ale sale, să intercepteze și să
influențeze acțiunile inamicului.51
Astfel, activitatea de informații militare est e necesară, atât în detectarea și definirea
intențiilor agresive ale unui adversar, cât și în prevenirea amenințărilor asimetrice, îndreptate
împotriva statului și a forțelor sale armate. Totodată, monitorizarea zonelor de criză
reprezintă un alt obiectiv de bază al activității de informații militare. Deși astfel de situații
tensionate pot apărea la mare distanță de țară, consecințele lor se fac simțite la nivel planetar,
producând efecte dintre cele mai diverse (politice, economice, sociale, militare etc.) la nivelul
întregii comunități internaționale .52
Se apreciză că este nevoie de informații militare pentru a preveni amenințările înainte
ca ele să escaladeze. Este necesar ca factorii de decizie să evalueze riscurile, riscurile potențiale
și amenințările, să decidă și să ia decizii de contracarare a influenței acestora.
Factorii de decizie trebuie să judece nivelul riscului și să hotărască momentul acțiunii,
luând în calcul toate costurile și consecințele.
Terorismul este un fenomen complex, iar una dintre pricipalele componente ale luptei de
contracarare și eliminare a acestuia este reprezentată de o efi cientă activitate de informații
direcționată asupra organizațiilor teroriste și a liderilor acesto ra, a statelor care susțin,
tolerează sau nu pot controla fenomenul, sau asupra oricărei entități/mijloc de finanțare a
terorismului.
Componenta de intelligence a luptei împotriva terorismului internați onal este deli mitată
pe mai mult paliere: cel al activităților de prevenire a acțiunilor teroriste desfășurate pe
teritoriul național și cel al obținerii de informații din exteriorul țării, din teatrele de operații, pe
acest din urmă palier, rolul serviciilor de informații militare fiind unul , determinant. În cadru l
misiunilor de luptă în afara teritoriului național, serviciile de informații miliatre au ca sarcină

51Gheorghe Savu, Informațiile militare și surprinderea strategică, Editura Universității de Apărare Carol I, Buc urești,
2006, pag 154
52Dr. Pîrlog Adrian, Coordonator Medar, Sergiu, Informațiile militare în contextul de securitate actual, Editura
CTEA, Bucure ști, 2006, p.130

22
identificarea, în mod oportun, a acelor amenințări, reale sau posibile, care ar putea schimba
natura operațiilor. În consecință, principalele misiuni ale serviciilor de informații militare în
sprijinul operațiilor desfășurate sunt următoarele: emiterea avertizării, pregătirea informativă a
câmpului de luptă, estimarea capacită ții de luptă a inamicului, indentificarea principalelor ținte
de distrus, prot ecția forțelor proprii și evaluarea distrugerilor provocate inamicului. Astfel,
serviciile de informații militare trebuie să furnizeze date și informații despre posibilitatea
folosirii armelor de distrugere în masă de către inamic, violarea tratatelor și acordurilor
internaționale, dislocarea neașteptată a forțelor în zona probabilă a acțiunilor de luptă,
modificarea nașteptată a intențiilor adversarului sau gradul de sprijin acordat de populație față
de anumite operațiuni. Ele asigură com andanților, totodată, atât la nivel strategic, cât și
operațional, toate informațiile necesare înțelegerii spațiului de luptă și a opțiunilor pe care
acestea le oferă forțelor proprii, aliate și adverse. Astfel, are loc un proces de analiză a
amenințări lor și a mediului din respectiva zonă geografică, desfășurat în mod continuu și
sistematizat prin definirea mediului spațiului de luptă, descrierea efectelor spațiului de
luptă, evaluarea amenințării și determinarea modalităților probabil e de materializare a
amenințării53.
Estimarea capacității de luptă a inamicului permite comandanților să întelegă spațiul de
luptă, cu toate componentele sale (terestră, aeriană, spațială, navală), ceea ce contribuie la
reducerea riscului și a incer titudinii pe timpul executăr ii planului de acțiune. Pe baza
rezultatelor pregătirii spațiului de luptă, estimarea capacității de luptă a inamicului confirmă sau
infirmă cursurile de acțiune ale inamicului și explică acțiunile acestuia. Identifica rea pricipalelor
ținte de distrus asigură informațiile necesare unităților luptătoare pentru angajarea și
distrugerea obiectivelor strategice ale inamicului. În general această activitate se desfășoară pe
baza informațiilor deținute încă din ti mp de pace. Protecția forțelor constă în identificarea,
localizarea și urmărirea capacităților inamicului de a lovi și de a afecta forțele, facilitățile si
operațiunile proprii sau aliate, fapt pentru care se desfășoară următoarele misiuni:
identificarea și contracararea capacităților de culegere de informații ale adversarului, evaluarea
vulnerabilităților proprii și aliate și a capacității adversarului de a le cunoaște și exploata,
identificarea percepțiilor inamicului asupra principal elor capacități aliate și a modului în

53Medar Sergiu, Capabilități ale serviciilor moderne de informații militare, Editura CTEA, Buc urești, 2007,
p.30-32

23
care acesta le va ataca sau influența și identificarea contramăsurilor esențiale care să interzică
accesul inamicului la resursele critice ale forțelor proprii și aliate.54
În acest mod, la nivel operațional ș i strategic, structu rile de informații militare își aduc
contribuția la susținerea și desfășurarea acțiunilor de luptă. În cazul țării noastre, aceste activități
se întreprind permanent în teatrele de operații unde România își desfășoară trupe.
Direcția Informații Militare (DIM) a înțeles, înainte ca țara noastră să devină membră
NATO, că interesele de securitate ale țării se apără și în afara granițelor, la mii de kilometri
distanță, acolo unde aliații își concentrează eforturile pentru eliminarea riscurilor globale.În
acest sens, structurile de informații militare au fost pri mele care s -au alăturat operațiuni lor
multinaționale din Afganistan și Irak și, cu siguranță, vor fi și ultimele care se vor retrage după
încheierea misiunilor.
Domeniul HUMINT reprezintă cea mai sensibilă partea a procesului de culegere de
informații și este definită ca “o categorie de informații provenită din date colectate și furnizate
prin intermediul surselor umane” Așa cum îi spune și numele, este o activitate de cu legere de
informații realizată de un colector specializat în acest sens, din diverse medii, pentru a identifica
posibile elemente, intenții și modalități de acțiune ale inamicilor dar, totodată și pentru a
informa comandanții cu privire la alte element e de interes din arealul în care sunt dispuse
trupele.
Spectrul HUMINT include, fără a se limita doar la aceste lucruri: desfășurarea de
operații cu sursele, întâlniri cu persoane oficiale, obținerea de informații de la anumite surse fără
ca acestea să își dea seama că sunt exploatate, interogarea prizonierilor de război și a deținuților,
precum și intervievarea militarilor forțelor proprii, a personalului civil, inclusiv a refugiaților.
HUMINT în teatrele de operații reprezintă o parte dintr -un sistem complex ce angrenează
personal, structuri specifice și echipamente. Așa cum am afirmat această activitate oferă
comandanților imaginea clară a elementelor ostile și a câmpului de luptă.

54Sergiu Medar , Intelligence pentru comandanți, Editura CTEA, București, 2007, pp.26 -28

24
Capitolul 4. Studiu de caz
4.1. Concepția NATO privind lupta împotriva terorismului naval după 9 /11

"Cine stăpânește mările, stăpânește comerțul; cine stăpânește comerțul lumii îi
stăpânește și bogățiile și în consecință, stăpânește lumea întreagă".
(Sir Walter Raleigh)

Chiar dacă î n Conceptul Strategic al NATO din 1999 nu se regăsea printre scopurile ș i
misiunile Alianței , o referir e distinctă la implicarea NATO î n lupta împotriva terorismului,
după 11 septembrie 2001, lupta î mpotriva terorismului internaț ional s -a transformat î n război.
Acest război, cu toate că se estima a fi câștigat pană la sfârș itul anului 2003, a devenit un
război de durată, căruia nu i se întrevede o finalitate apropiată.
Schimbarea opticii NATO privind abordarea luptei î mpotriva terorismului, este
evidențiată la niv elul Conceptului Strategic al Alianței 2010 „ Active Engagement, Modern
Defence ”. Det erminarea NATO de a se implica î n eradicarea terorismului este mai vizibilă prin
intermediul operaț iilor militare desfăș urate începâ nd cu anul 2001. Războiul î mpotriva
terorism ului a început cu campania din Irak ș i continuă cu campania din Afganistan. Prin aceste
campanii se dorește lovirea inamicului câ t mai departe de teritoriile statelor NATO, pentru a -i
diminua capacitatea de acț iune. Războiul î mpotriva terorismului nu se du ce numai î n plan pur
militar. Prin eforturile comune la nivelul organizațiilor internaț ionale ONU, UE ș i OSCE, a
serviciilor de informații si organizaț iilor bancare, se urmăreș te descoperire a și blocarea surselor
de finanțare a organizațiilor teroris te, in terceptarea comunicațiilor ș i deconspirarea activității
membrilor rețelelor teroriste, reț inerea ș i judecarea acestora.55
La capitolul apărare și descurajare, se afirmă faptul că NATO se va preocupa să
beneficieze de întreaga paletă de capabilități necesare pentru a descuraja și a se apăra împotriva
oricărei amenințări la adresa siguranței și securității populației. În acest scop, „ statele își vor
dezvolta capacitatea de a detecta și a se apăra împotriva terorismului internațional, prin analiza
ameni nțărilor, o mai bună consultare între parteneri și dezvoltarea capacităților militare
adecvate, inclusiv prin acordarea sprijinului pentru instruirea forțelor locale în lupta împotriva
terorismului" .56
Terorismul naval ca element principal al "dezordinii pe mare" este reflectat în literatura
scrisă și electronică în principal sub forma știrilor de senzație și a studiilor de caz. Sunt relativ

55http://www.nato.int/docu/briefing/terrorism_at_sea/html_en/terrorism_sea01.html
56http://www.nato.int/cps/en/natolive/official texts.htm, accesat pe 04.01.2016 orele 11.20.

25
puțini autori care au publicat analize pertinente ale fenomenului, mai puțini cei care fac
prognoze privind posibilele evoluții ale acestuia, iar acolo unde există, se referă la specificul
unei zone geografice.
Securitatea rutelor de transport maritim și a infrastructurii portuare sunt de importanță
majoră pentru prosperitatea globală. Competiția econ omică este una din principalele cauze care
alimentează dilema „profit – securitate”, pe lângă fenomenele specifice globalizării. O
perspectivă clară privind natura și probabilitatea unor tipuri specifice de atacuri teroriste
navale sunt esențiale pentr u prioritizarea acțiunilor anti -teroriste și antipiraterie la o scară cât mai
largă. Practic, nu există dezbateri publice cu privire la probabilitatea unor scenarii cotate cu
grad mare de risc de către factorii politici de decizie, cum ar fi atacul nucle ar sau cu "bombe
murdare" transportate în containere, sau atacul transportoarelor de gaze naturale lichefiate,
tancurilor petroliere, sau atacuri asupra feriboturilor. În această idee, cooperarea internațională în
domeniul combaterii terorismului naval es te mai mult decât o necesitate, cooperare care nu se
limitează doar la acte administrative, ci implică și alocarea resurselor adecvate.

4.2. Operațiuni NATO împotriva terorismului naval
Pentru a putea desprinde o serie de concluzii clare referitoare la evoluția terorismului
naval, am considerat necesar să prezint câ teva operații semnificative antipiraterie și antiteroriste
desfăș urate sub egida NATO sau ONU.
Operaț iunea “Active Endeavour ”57 a apărut ca răspuns imediat al NATO la atacurile
terorist e asupra SUA din 11 septembrie 2001, dislocarea forțelor navale î n Marea Mediterană
reprezentâ nd una din cele opt măsuri convenite de Aliați după aceste atacuri, pr in invocarea
pentru prima dată î n istoria NATO a articolului 5 al Tratatului de la Washingto n , a clauzei de
apărare colectivă. Operația care a fost formal denumită “ Active Endeavour ” pe 26 octombrie
2001 , s-a aflat sub responsabilitatea Comandamentului Forțelor Întrunite din Napoli și a fost
condusă de Comandamentul Componentei Maritime Aliate de la Napoli (Italia) în perioada
2001 -2011, responsabilitatea revenindu -i, începând cu anul 2011, Comandamentului Maritim de
la Northwood (Marea Britanie) .
Operațiunea NATO „Allied Provider ”58 (octombrie – decem brie 2008) reprezintă primul
răspuns militar la recrudescența pirateriei navale din Golful Aden din acest î nceput de secol.

57http://www.nato.int/cps/en/natolive/topics_7932.htm
58http://www.aco.nato.int/page13984631.aspx

26
Această operație navală temporară s -a desfăș urat la cerer ea secretarului general ONU Ban Ki –
moon, formulată la data de 25 septemb rie, pentru asigurarea capacității de apărarea î mpotriva
piraților, î n baza rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU numărul 1814, 1816 si 1838, în
cooperare cu alți actori internaț ionali, incluzâ nd UE. Operațiunea aliată „ Allied Provider ” a
fost responsabilă pentru escortarea navelor aflate în „World Food Programe ” (WFP), ș i într-
un context mai larg, pentru patrular ea în dreptul apelor Somaliei.
Operațiunea „Allied Protector ”59 (martie – august 2009), a contribuit de asemenea la
creșterea securității rutelor de transport maritim din Golful Aden ș i Cornul Africii. Con siliul
Nord Atlantic a hotărât ca NATO să continue efortul î n sprijinul comunității internaț ionale,
împotriva pirateriei din Cornul Africii. Forțele desemnate au ex ecutat misiuni de supraveghere,
descurajare, protecție ș i reprimare a acțiunilor de pirateri e și jaf armat, care amenințau liniile
de comunicaț ii din zonă ș i interesele economice la nivel mondial.
Operaț iunea „Ocean Shield ”60 (OOS) – este operaț ia NATO aflată în desfăș urare care
continuă eforturile aliate î mpotriva pirateriei navale din Golful Aden începute î n 2008 prin
Operaț ia „Allied Provider ” și continuate în 2009 prin „ Allied Protector ”.
Operaț ia curentă se evidențiază prin faptul că acoperă un spectru mai larg de misiuni.
Prin această operaț ie nu se urmăre ște numai asigurarea securităț i transporturilor maritime în
regiune, asigurâ ndu-se și sprijin prin instruirea structurilor responsabile de control ale apelor
naționale ale statelor din regiune, pentru dezvoltarea capacităț ilor proprii de combatere a
activități i piraților.
Operaț iunea „Ocean Shield ” a fost lansată de către Consiliul Nord Atlantic pe data de
17 august 2009, aflâ ndu-se sub responsabilitatea Comandament ului Întrunit de la Lisabona,
Portugalia și sub controlul tactic al comandamentului Componentei Maritime Aliate (CC -Mar)
Northwood, Marea Britanie. Gruparea de forț e multinaț ională CTF 508 ( Combined Task Force )
destinată acestei operați, se compune din nave aparț inând grupării permanente SNMG -1, al cărui
comandant devine automat ș i comandantul operației . Toți aliații contribuie la misiune, fie direct,
fie indirect, prin intermediul structurilor de comandă ale NATO și finanțare comună. Aliații
NATO ofe ră nave și aeronave de patrulă maritimă și personal care le încadrează. Forțele se
rotesc la un interval de 6 luni, comanda fiind și aceasta asigurată prin rotație de către națiunile
care participă în grupare.

59http://www.aco.nato.int/page13974522.aspx
60http://www.mc.nato.int/about/Pages/Operation%20Ocean%20Shield.aspx

27
Zona de responsabilitate a operației este Cornul Africii, inclusiv Golful Aden și
Oceanul Indian de Vest până la Strâmtoarea Hormuz. O zonă mai mare de 2 milioane de mile
pătrate sau aproximativ de mărimea Europei de Vest, cu acordul autorităților somaleze, vasele
NATO pot intra în apele teritoriale ale Somaliei. Operaț iunile pe teren somaleze nu sunt parte
a mandatului NATO.
În luna ianuarie 2013, au existat atacuri, abordări sau întreruperi î n zonă . În comparație,
în ianuarie 2012 au fost patru atacuri ale piraților toate care au avut succes și 80 de presupuși
pirați au fost capturați de forțele contra pirateriei din care 59 au fost capturate de către navele
NATO. În luna ianuarie 2011 au fost 29 de atacuri și șase nave au fost piratate.
2008 2009 2010 2011 2012
Bazinul
Somalez deturnă ri 8 26 26 4 2
atacuri 11 58 68 52 7
perturb ări 0 15 88 52 19
Golful Aden deturnă ri 33 18 12 1 1
atacuri 42 67 33 29 6
perturb ări 0 47 56 21 6
Marea Arabiei deturnă ri 0 1 7 19 5
atacuri 0 5 31 48 10
perturb ări 0 0 3 23 15

Forț a Maritimă Multinaț ională – Combined Maritime Force (CMF) – reprezintă un
parteneriat naval multinaț ional, care are ca scop promovarea securități, stabilități și
prosperități intr -o arie de aproximativ 2,5 milioane mile pătrate în marea liberă din Orientul
Mijlociu, care include unele din cele mai importante rute de transport maritime din lume.
Activitatea CMF este focalizată î n principal pe combaterea ter orismului, prevenirea
pirateriei navale, încurajarea cooperării internaț ionale ș i promovarea unui mediu maritim
sigur. CMF combate extremismul v iolent ș i rețelele teroriste din aria sa de responsabilitate,
colaborează cu organizați ile regionale ș i alți parteneri pentru îmbunătăț irea securități
generale ș i a stabilități, ajută la întărirea capabilităț ilor maritime regionale iar la cerere ,
răspunde la crizele de mediu ș i umanitare.

28
CMF este compusă î n principal din trei Grupări d e Forț e Multinaț ionale – Combined Task
Forces (CTF) :
– CTF-15061 – destinată securităț i maritime ș i contr a-teroristă;
– CTF-15162 – destinată luptei î mpotriva pirateriei;
– CTF-15263 – destinată securităț i și cooperări in Golful Arabiei.
Participarea cu forț e și personal în cadrul CTF sau statului major este voluntară ș i nu
se solicită statelor să execute îndatoriri pe care acestea nu le doresc. Contribuția fiecărui stat
variază în funcție de capacitatea acestuia de a asigura forțele necesa re și de disponibilitatea
acestora la momentul respectiv.
Operaț iunea Black Sea Harmony (OBSH)64 – inițiată de Turcia în martie 2004 ca
operație afiliată NATO în Marea Neagră ș i Marea Marmara cu strâmtorile adiac ente,
desfășurată simultan cu Operațiunea Active Endeavour în Marea Mediterană. Operaț iunea se
desfășoară în concordanță cu rezoluțiile Consiliului de Securitate ONU nr. 1373, 1540 si 1566,
urmărind să descurajeze actele de terorism ș i amenințările asimetrice la nivel planetar. Această
operație are ca scop inclusiv asigurarea securităț ii strâmtorilor Bosfor și Dardanele.
La data de 7 aprilie 2009, Guvernul Rom âniei a semnat un memorandum cu Guvernul
Turciei privind participarea Româ niei la OBSH. Pană la această dată Ucraina ș i Federaț ia Rusă
au mai î ncheiat acorduri de participare la această operație.

4.3. Operațiunea Active Endeavour
În conformitate cu articolul 5 din Tratatul , NATO a inițiat prima operație maritimă pentru
combaterea terorismului – Operațiunea Active Endeavour (OAE)65 – vizând descurajarea
amenințărilor teroriste în Marea Mediteraneană, prin supravegherea navală permanentă, iar
concomitent forțele navale din statele NATO și din alte câteva țări, participă la supravegherea
navală în formatul coalițiilor în cadrul op erațiuni i Enduring Freedom, într -o zonă care cuprinde
Golful Oman, Marea Arabiei, Golful Aden și Marea Roșie.
Pornită cu entuziasm, în timp „elanul” statelor NATO participante la gruparea navală

61http://combinedmaritimeforces.com/ctf -150-maritime -security/
62http://combinedmaritimeforces.com/ctf -151-counter -piracy/
63http://combinedmaritimeforces.com/ctf -152-gulf-security -cooperation/
64http://www.dzkk.tsk.tr/denizweb/english/uluslararasi/KUH.php
65Active Endeavour este o operație de apărare colectivă la care Forțele Navale participă în mod constant di n anul 2006
cu fregatele T22 R, dar se bucură și de sprijinul câtorva state partenere, inclusiv din partea Federației Ruse și a
Ucrainei, care au contribuit cu nave de luptă la operație începând din 2006.

29
participantă OAE s -a diminuat, atât datorită faptului că operația, bazată în principal pe prezența
navală activă în Marea Mediterană este mare consumatoare de resurse umane și bugetare, cât și
datorită faptului că nu s -au identific at efecte concrete și vizibile în lupta antiteroristă sau
împotriva terorismului naval.
Pentru a face față noii situații în care contribuția cu nave a statelor membre NATO la OAE
s-a redus, dar necesarul de informații d espre traficul naval a crescut (OAE s -a extins în întreaga
Mare Mediteraneană), operația s-a transformat dintr-o operație bazată pe patrularea activă, într -o
operație bazată pe informații și axată în principal pe identificarea și urmărirea anumitor nave,
care prezintă interes, sau mai bine spus despre care se dețin informații că desfășoară activități
ilegale, căutându -se o utilizare reală și mai eficientă a forțelor și mijloacelor.
O oportunitate, fructificată imediat de experții militari NATO, pentru supravegherea navală
a fost Sistemul Automatic de Identificare (AIS), sistem impus navelor comerciale mai mari de
300 tone registru brut și pasagerelor, de către Organizația Internațională Maritimă (IMO) în 2000,
cu ocazia revizuirii capitolului 5 al Convenției66.
Aceste informații v erificate cu ajutorul bazelor de date proprii și ale organizațiilor
internaționale, date obținute de pe internet prin conectarea/abonarea la aceste site -uri, oferă o
imagine „în timp real” a traficului naval, monitorizat 24 de ore din 24. Aceste informații sunt
stocate într -o bancă de date proprie și actualizate cu informațiile furnizate de statele care
contribuie la sistem și de organizațiile mondiale în domeniul traficului maritim și constituie un
mijloc eficient de cunoaștere a situației na velor comerciale din zona supravegheată.
Sistemul, în prezen t în stadiul de concept, se află în experimentare/ îmbunătățire la
Componenta de Comandă Maritimă (CC MAR) NATO din Northwood /Marea Britanie și este
cunoscut sub numele de „Maritime Situationa l Awareness” (MSA). Sistemul este format din
radarele și receptoarele AIS, instalate la litoral, pe nave și aeronave, din bazele de date ale
statelor care au aderat la acest concept, furnizând informații din zona supravegheată și este
conectat la pe ste 300 de baze de date ale instituțiilor internaționale cu atribuții în domeniu
(IMO, Lloyd’s Register, Global Maritime Distress Safety System – GMDSS, International Mobile
Satellite Organization – INMARSAT etc.), iar statele participante contribuie cu date și informații
culese de sistemele lor naționale de supraveghere și totodată au acces la toata banca de date, pe

66Monitorizând datele furnizate de nave, prin acest s istem și colectate cu ajutorul senzorilor instalați la litoral și pe
navele și aeronavele de patrulare maritimă se obțin în timp real informații despre – numele navei, statul pavilionului,
proprietarul și compania de transport naval sub care operează, numă rul IMO, indicativul radio, tipul navei, poziția,
drumul si viteza etc.( n.a.);

30
principiul: „contribui cu ceva și beneficiezi de tot”.
Datele colectate de către senzori sunt comparate automat cu baza de date com ună, astfel
încât orice neconcordanță între baza de date și semnalul recepționat, este evidențiată pe ecranul
operatorului printr -un cod de culori (roșu pentru datele care nu coincid cu baza de date, galben
pentru datele care nu pot fi comparate, deoare ce nu exista în bază de date și verde pentru datele
care coincid cu baza de date), iar în situația în care nu se clarifică situația pentru culorile „roșu” și
„galben” , se trimite un avion de patrulare maritima (MPA), sau o navă militară pentru a interoga
nava respectivă, atât pentru clarificarea situației cât și pentru completarea/actualizarea bazei de
date.
În situația în care o navă are ca port de destinație sau escală un port al unui stat NATO,
sau cu care NATO are parteneriat în domeniul sch imbului de informații, actualizarea bazei de
date se face prin înștiințarea autorității navale din țara portului de destinație/escală și actualizarea
datelor prin controlul vamal și de frontiera executat de autoritățile statului respectiv.
Dacă portul de destinație nu este al unui stat membru sau partener, interogarea navelor
respective se execută în marea liberă. În acest caz interogarea cuprinde doua faze:
– Interogarea inițială – când nava comercială este contactată prin radiotelefon pe canalul
internațional radio (eventual după ce a fost avertizată prin semnale vizuale) și este solicitată să
furnizeze informații privind portul de înregistrare, pavilion, încărcătură, portul de încărcare și
portul de desti nație și în special informațiile care nu sunt în concordanță cu baza de date. După
primirea răspunsurilor, navei comerciale i se recomandă ori continuarea marțului, ori dacă
suspiciunea persistă, pregătirea pentru primirea echipei de inspecție la bord;
– Interogarea ulterioară – se executa dacă se intenționează vizita la bordul navei
respective, situație în care i se cere comandantului navei să comunice numărul de persoane de la
bord, locul unde este amplasată scara de pilot și i se dau instrucțiuni privind adunarea echipajului
în spații deschise (cu excepția carturilor), să deschidă și să aprindă luminile în compartimente, să
pregătească documentele navei și ale echipajului și alte cerințe pentru a facilita controlul la bord.
Scopul final al supraveg herii navale este protecția transporturilor maritime ale statelor
membre NATO și partenere, iar pentru a putea fi protejate informațiile despre transporturile
navale respective, trebuie cunoscute de către participanții la supravegherea navală.
În acest sens NATO a definit un nou concept: Cooperarea Navală și Îndrumarea Navelor
Comerciale (Naval Cooperation and Guidance of Shipping – NCAGS), concept care a înlocuit
cunoscutul control al traficului naval (Naval Control of Shipping), deoarece cuvânt ul „control” nu

31
era pe „placul” societății civile. Scopul NCAGS este de a coopera cu navele comerciale în scopul
evitării interferenței operațiilor maritime cu traficul comercial naval și pentru a proteja traficul
naval al statelor NATO, al partenerilor și al statelor neutre în perioada de criză, sau în caz de
conflict.
Pentru a răspunde cerințelor de a oferi informații cât mai complete și în timp real67 pentru
protecția comunicațiilor maritime în condițiile actuale de reducere a cheltuielilor bugetare , o
supraveghere navală eficientă , trebuie să cuprindă:
 sisteme de observare radioelectronică și optică la litoral, interconectate;
 rețea de receptoare AIS, la litoral și pe navele participante în sistem;
 un sistem de schimb de informații și monitorizare a spațiului maritim;
 bază de date comună, privind situația navală și istoricul acesteia;
 nave și aeronave în poziție de așteptare, în porturi și pe aeroporturi de unde să poată
acționa prin procedeul „la chemare”.
După cum se observă, clasica supraveghere navală cu nave și aeronave patrulând pe
mări și oceane nu mai este de actualitate. Bineînțeles că rolul forțelor de patrulare nu a dispărut
și nu va dispărea niciodată, pentru că sistemele opto-electronice de la litoral nu pot acoperi
toate căile de comunicație maritime și din păcate zonele neacoperite sunt tocmai în regiunile
sensibile ale lumii, dar tendința este de a se trece de la supravegherea navală bazată pe
patrularea maritimă, la supravegherea navală bazată pe rețea.
Starea finală dorită în cadrul acestei operații este aceea în care nivelul amenințării
prezentate de terorismul naval, coboară sub o valoare care permite forțelor naționale să acționeze
cu succes pentru combaterea fenomenului și normalizarea situației în zonă.
În mod concret, Active Endeavour desfășoară în prezent următoarele activități principale:
contribuie la descurajarea și dezorganizarea activităților în sprijinul terorismului pe sau de pe
mare; con trolează punctele de „ștrangulare” respectiv a celor mai imporatnte treceri și porturi ale
Mării Mediterane, prin dislocarea navelor de luptă contra minelor d e la unul dintre Grupurile
NATO maritime permanente pentru a asigura supravegherea pregatitoare a rutelor; asigur ă
escortarea pentru siguranț a navelor prin Stramtoarea Gibr altar atunci and este necesar; și sprijină
programul Dialogului Mediteranean și alte pr ograme NATO de promovare a relațiilor bilaterale și

67„timpul real” este considerat, în monitorizarea traficului naval de către Componenta de Comandă Maritimă a
NATO, ca vechimea infor mației să fie de cel mult 3 ore (n.a.).

32
multilaterale.68
Alocarea r aioanelor de executare a patrulării, precum ș i stab ilirea programului acestora
ca și a portur ilor în care se execută refacerea capacității de luptă este responsabilitatea autorității
care deține controlul operațional al forț elor implicate.

4.4. Participarea For țelor Navale Române la operațiunea „Active Endeavour"
Evoluția în plan global a situației după Războiul Rece a evidențiat nevoia unei
abordări amănunțite și interrelaționale a securității maritime, care să facă ață întregii game de
amenințări (inclusiv a factorilor care le -au generat), determinând mobilizarea tuturor
organismelor interesate (agenții naționale, sectorul privat, parteneri internaționali etc.). Marele
câștig al cooperării în plan internațional pent ru contracararea amenințărilor la adresa
securității maritime îl reprezintă asigurarea unui spectru de informații îmbunătățit în ceea ce
privește domeniul maritim, prin distribuirea acestor informații obținute din surse variate și
asigurarea unui răs puns îmbunătățit acelor amenințări prin contopirea tuturor.69
Alături de misiunile tradiționale, de luptă ale Forțelor Navale Române, acțiunile de
combatere a terorismului au căpătat un rol din ce în ce mai important. Structurile Forțelor
Navale pot , pe de altă parte, să sprijine acțiunile forțelor speciale, asigurând transportul
acestora în zone greu accesibile, punând la dispoziție sistemele de comunicații pentru realizarea
operativității, procurând informații și realizând căutarea pe mare a grupurilor diversionist
teroriste și a mijloacelor de transport a acestora.
În zonele fierbinți și cu potențial ridicat de manifestare a fenomenului terorist, în
Marea Mediterană, începand cu decembrie 2001, a fost instituit serviciul de patrulare și
control al traficului naval, în cadrul Operației „ACTIVE ENDEAVOUR". Aceasta a fost
înființată după atentatele teroriste anti-americane din 11 septembrie 2001, la cererea SUA, în
cadrul NATO. În cadrul operației, au loc acțiuni de supraveghere a traficului maritim cu
forțe navale și aeriene aparținând NATO, țărilor membre, printre care și România, precum și cu
unități navale din țări partenere NATO.

68Vam. Roberto Cesaretti, Combaterea terorismului în Marea Mediterană, Revista NATO 2005
69Toma Dorel Trușcă, Securitatea maritime în contextul amenințărilor de tip asimetric

33
4.5. Participar ea fregatelor Tip 22 la Operațiunea „Active Endeavour"
Mandatul fregatelor românești pe durata participării la misiune a fost stabilit de către
Statul Major al Fortelor Navale — SMFN, având în vedere prevederile Planului de Operații —
OPLAN, modul în care a fost realizat transferul de autoritate asupra navei ( CHOP IN/OUT
controlul operațional a fost preluat de către CC -MAR Napoli /Northwood pentru durata
participării la misiune, conform mesajului operațional trasnsmis de către SMFN). Autoritățile
naționale și -au menținut comanda deplină (FULL COMMAND) asupra for țelor pe întreaga
durată a acesteia, incluzând dreptul de a dispune retragerea navei din zona de operații în caz de
necesitate națională.70
Participar ea fregatelor Tip 22 la Operațiunea „Active Endeavour" a constat, în esență, în
patrularea raioanelor alocate și transmiterea informațiilor despre traficul naval din zonă,
interogarea navelor civile aflate în raza de observare a navei proprii și transmiterea rezultatelor
acestor interogări la CC MAR. Funcție de situație și de informațiile deținute în cadrul grupului
tactic na val — Task Group, comandantul fregatei a avut posibilitatea de a ordona inspectarea
(„boarding") unei nave civile sau urmărirea acesteia („shadowing").
Obiectivul patrulării în anumite raioane pe mare a fost colectarea unei cantități cât mai
mari de informații despre traficul naval civil, în vederea compilării unei situații cât mai
complete referitoare la toate navele care se deplasează în Mediterana răsărit eană, inclusiv a
navelor care au fost considerate suspecte, din diverse motive, sau a celor care prezentau interes
la un moment dat.
Modalitatea utilizată pentru colectarea datelor a fost fie interogarea navelor prin radio,
fie prin utilizarea date lor recepționate prin intermediul sistemului automat de identificare a
navelor — AIS.
În total, pentru exemplificare într -o perioadă de 2 luni (octombrie — noiembrie 2005)
fregata „ Regele Ferdinand " a executat peste 1100 de ore de marș pe timp de zi și de noapte, în
condiții meteorologice diverse, parcurgând un număr de aproximativ 14100 de mile marine.
În total, în cele două luni de misiune nava a executat activități pe mare aproximativ 60%
din timp, cu perioade de patrulare cuprinse între 5 și 9 zile. 71
Pe durata misiunii a fost executată inspectarea unei nave comerciale și urmărirea altor
două, în conformitate cu ordinele detaliate transmise de către CTG și cu procedurile cuprinse

70Idem 68
71Idem 68

34
în precizările la OPLAN. De asemenea, a u fost transmise mesajele standardizate referitoare
la intero garea a 498 de nave comerciale întâlnite pe timpul patrulării în raioanele ordonate.
Pe durata participării fregatei „ Regina Maria " (septembrie — noiembrie 20 06) au fost
interogate 382 de nave, din care 27 au fost considerate suspecte. 10 nave au fost necooperante
(nu au răspuns la cererile de identificare) fiind raportate ierarhic la CTG. De asemenea, au fost
monitorizate peste 5000 de contacte AIS și au fost analizate datele raportate voluntar de 520 de
nave. Nava a parcurs în 1270 de ore de marș o distanță de 14490 de mile marine.72
Prezența celor două fregate, „Regele Ferdinand " (2005, 2007, 2008) și „Regina Maria "
(2006, 2009, 2010, 2013) la Operațiunea „Active Endeavour " a reprezentat atestarea
capabilităților Forțelor Navale Române de a participa cu nave la o misiune NATO, cu forțe
puse la dispoziția Alianței în condiții de deplină interoperabilitate.
Ca o concluzie a participării fregatei „ Regin a Maria " la Operația „ Active Endeavour ",
trebuie amintite cuvintele viceamiralului Cesaretti, comandantul forțelor navale din Marea
Mediterană în mesajul oficial adresat echipajului navei cu ocazia încheierii misiunii: „ A fost o
încântare să vă avem timp de trei lu ni ca participanți la Operația ,, Active Endeavour ". Ați adus
o contribuție importantă la efor tul permanent al NATO de a lupta împotriva terorismului
internațional pe mare. În orice situație, fic în supraveghere sau monitorizarea traficului mariti m
din raion, implicarea activă în realizarea mis iunilor, inteligența în alegerea soluțiilor și
profesionalismul au fost evidente și de mare ajutor. Ca una din primele nave româneșt i care au
participat la Operațiunea „Active Endeavour ", ați fost un exemplu de dedica re, inteligență și
premise pentru o forță navală superioară. Ați servit țara dumneavoastră și NATO foarte bine. Pe
viitor, îmi va face o deosebită plăcere să vă reîntâlnesc în Marea Mediterană și la Operațiunea
„Active Endeavour ". La plecare, vă r og să primiți mulțumirile mele pentru o misiune foarte bine
executată ".73
Prin prezența anuală cu o fregată într -o operație de contracarare a acțiunilor teroriste pe
mare, în afara apelor teritoriale, România poate beneficia de un nou statut, care să probeze
capacitatea Forțelor Navale de a acționa în raioane îndepărtate, potrivit cerințelor și obiectivelor
Alianței.

72Idem 68
73Vam. Roberto Cesaretti, Combaterea terorismului în Marea Med iterană, Revista NATO 2005

35

Concluzii
După cum știm, o contribuție foarte importantă în lupta împotriva terorismului este
adusă de NATO, această contribuție fiind sporită de impulsul și orientarea de natură
politică oferite de Summit -urile de la Praga (2002), Istanbul (2004), Riga (2006), București
(2008) , Strasbourg (2009), Lisabona (2010) , Chicago (2012), Newport (2014 ). Totuși, de la
evenimentele din 11 septembrie, care au plasat lupta împotriva terorismului la vârful agendei
NATO, Alianța suferă încă de lipsa unei viziuni clare de perspectivă pentru orientarea pe
termen lung a planificării. Aceasta s -ar putea fundamenta pe resursele și punctele forte legate
de lupta împotriva terorismului și ar putea fi definită de valorile fundamentale ale Alianței
și de prioritățile de securitate ale cetățenilor din țările membre ale acesteia.
Meritul NATO constă în promovarea cooperării nu doar între membrii săi, ci și cu statele
partenere. Programele NATO de asistență tehnică reprezintă o oportunitate pentru îmbunătățirea
cooperării împotriva terorismului între statele partenere. O posibilă direcție de cooperare ar
consta în abordarea amenințărilor comune, cum ar fi terorismul, NATO având parteneriate
speciale cu Rusia, Ucraina și statele membre ale Dialogului Meditaranean.74
Un pas extrem de important în lupta împotriva terorismului este reprezentat de hotărârea
guvernelor de a trata amenințările fenomenului terorist și de a consacra iniț iativele instituțiilor
internaționale pe plan legislativ.
În combaterea terorismului, cooperarea nu reprezintă doar cea mai bună cale de urmat,
ci singura cale eficientă. Lupta comună împotriva terorismului internațional ar putea
beneficia de pe u rma unor cooperări mai strânse dintre NATO și Uniunea Europeană, cele două
organizații având un caracter complementar în acest domeniu.
Fenomenul terorist naval contemporan se caracterizează prin impredictibilitate ,
rafinament și multidimensionalitate . Caracterul de impredictibilitate este dat în principal
de Fundamentalismul Islamic, care consideră toate celelalte religii nule, respectivi adepții
acestora păgâni și care trebuie să plăteasc ă cu viața pentru acest lucru. Î n condițiile în care
Islamul este în plină expansiune, î n special pe continentul european, este de așteptat ca ș i
elemente ale Fundamentalismului Islamic să se manifeste acționând criminal, precum în cazul
atentatelor din Londra , iulie 2005 sau din Paris, 2015 . Atacul zonelor rezidențiale constituie
un element relativ nou în analiza de securitate și a apărut odată cu dezvoltarea transportului

74Raluca Tomescu, Terorismul internațional, Editura Universității Naționale de Parade “Carol I”, 2014, p.109

36
maritim de gaze naturale lichefiate. Atacul transportoarelor de acest tip î n zonele rezidențiale
trebuie considerat ca un pericol iminent, poziționarea terminalelor de gaz petrolier lichefiat î n
proximitatea oraș elor fiind nu tocmai fericită. Vehiculele semisubmersibile folosite în prezent
de către traficanți pot fi preluat e foa rte simplu de către teroriș ti pentru planificarea și executarea
unor lovituri asupra obiectivelor offshore sau chiar portuare.
Personal, sunt de părere că nu se va putea ajunge l a un consens privind definirea ș i
condamnarea unanimă a teror ismului la nivel mondial pană câ nd nu vor fi rezolvate diferențele
de natură politică ș i economică dintre lumea islamică ș i țările dezvoltate. Abordarea dialogului
de pe poziții de forță nu face decât să legitimeze dreptul acestor popoare la autoapărare.
Deși terorismul naval nu beneficiază de o definire prin Dreptul Mării, consider că pot fi
identificate anumite tipare sau reguli de departajare a terorismului naval de alte acțiuni violente
pe mare, care pot face obiectul crimei o rganizate, pirateriei sa u altor încălcări ale convențiilor în
domeniu sau Dreptul Războiului. Pentru a fi considerate acte de terorism naval, a cestea
trebuie să î ndeplinească obligatoriu următoarele condiții simultane:
 să nu fie executate de către personal considerat beligerant conform Convenției de la
Geneva;
 să presupună acte violente asupra personalului și/sau obiectivelor economice sau militare
de interes din mediul maritim și adiacent sau amenințarea credibilă în acest sens;
 să urmărească satisfacerea unui scop p olitic prin formularea unor revendicări.
NATO, reprezintă singura organizație militară care prin conceptul str ategic își propune
să desfăș oare operații militare preventive împotriva terorismului. Î n acest sens, operația " Active
Endeavour ", alături de ma i tânăra " Black Sea Harmony ", reprezintă vârful de lance î n războiul
declarat terorismului și în particular terorismului naval. Operația s -a perfecționat în permanență
în decursul celor peste 15 ani, trec ând de la o operație cu pronunțat caracter ofensiv, treptat, la o
operație cu caracteris tici mai apropiate de războiul î n rețea. Sistemul de informații dezvoltat
pentru această operație a reu șit să ușureze efortul militar depus de membrii Alianței, în bună
parte cu sprijinul surselor ș i serviciilor de informații din zona de interes. Celelalte operații
desfăș urate sub egida NATO sau UE (" Ocean Shield ", "Atalanta " sau operațiile duse de Forța
Maritimă Multinațională), chiar dacă au ca misiune principală combaterea pirateriei navale, prin
informațiile culese pe timpul desfă șurării acțiunilor, contribuie semnificativ la succesul operației
împotriva terorismului naval.

37
Am prezentat situația României și în mod particular a forțelor sale navale care au și vor
continua să aibă resp onsabilităș i în domeniul contracară rii riscurilor de securi tate din mediul
maritim ș i la fel ca orice stat membru NATO și UE, va fi solicitată și trebuie sa contribuie cu
forțe, mijloace ș i resurse la efortul comun de securitate pe mare . Pentru aceasta, pe termen lung,
sunt de părere că Romania trebuie să creeze un echil ibru între o capacitate expediționară a
forțelor sale navale, cu sustenabilitate ridicată, în masură să depășească zona de acțiune
traditională și un pachet de forțe capabil să gestioneze securitatea maritimă î n plan regional.
Așadar, Forțele Navale Româ ne trebuie să continue efortul de a îmbunătăți schimbul
de informații prin participarea activă la inițiativele promovate în cadrul NATO și regio nal de
către unele state (de exemplu Italia, Turcia). Pentru realizarea ace stui deziderat este nevoie
însă, la nivel internațional și de un mediu trans parent de distribuire a informaț iei. Un punct de
plecare ar fi extinderea sistemului NATO -MSSIS (Maritime Safe ty and Security Information
System) la care deocamdată particip ă 45 de tări, printre care și Romania. Sistemul asigură
informații on-line, prin INTERNET, de la recep toarele AIS ale statelor care au fost de acord
să adere. 75
În final, apreciez că Forțele Navale Române se află acum într -un moment prielnic de
reafirmare a locului și roului acestora ca „pilon de bază” al mecanismului național de
asigurare a stabilității regionale, prin participarea activă și pro -activă la asigurarea unui climat
de securitate maritimă în zona Mării Negre, precum și în zone fierbinți de pe glob, acolo unde
interesele comune ale NATO și UE o cer.
Tendința SUA de a -și impune politica de securitate cât mai departe de teritoriul
național prin implicarea î n lupta antiteroristă cu forțe navale în toate mările și oceanele,
răscoleș te anumite sensibilități ale unor puteri regionale privind manifestarea suveranității. Este
cazul Turciei, care preferă să desfăș oare singură o operație cu caracter mai mult național
împotriva terorismului în Marea Neagră, decâ t să accepte ajutorul aliaț ilor neriverani, care ar
pune î n discuție Convenția de la Montreux privitoare la regimul Str âmtorilor.
Politica Europeană de Securitate și Apărare nu poate face abstracție de politica de
securitate a NATO. În acest sens, acordul "Berlin Plus" reprezintă instrumentul care armonizează
politica de securitate a NATO cu cea a Uniunii Europene. Utilizarea forțelor navale puse la
dispoziția NATO a parțin ând statelor europene numai în operații împotriva terorismului naval sub
egida NATO, nu trebuie privită ca o condiționare. Pană în acest moment, NATO reprezintă

75Toma Dorel Trușcă, Securitatea maritime în contextul amenințărilor de tip asimetric

38
singura structură care deține o infrastructură capabilă să lupte eficient împotriv a terorismului,
acordul "Berlin+ " urmărind doar folosirea judicioasă a forțelor de care statele europene dispun.

39
Bibliografie
Cărți:
1. Claudiu Ionel Pasăre, NATO – Transformare și noi provocări, Editura Academiei Naționale de
Informații “Mihai Viteazul”, București, 2012
2. Constantin Stan – Terorismul – factor de risc la adresa securității mondiale, în Informații militare
– Informația: factor compensator de putere. Forțele speciale versus terorism, Sesiune de Comunicări
Științific e, editura A.I.S.M, București, 25 ianuarie 2002
3. Cristian Barna – Al Qaida vs. restul lumii – după 10 ani, Ed itura Top Form, București, 2011
4. Cristian Barna – Jihad în Europa, Ed itura Top Form, București, 2008
5. Cristian Delcea, Aurelian Bădulescu – 11 septembrie 2001 – Cauze și consecințe, în Revista
Terorismul Azi, vol. III, an I, septembrie 2006
6. Gheorghe Savu, Informațiile militare și surprinderea strategică, Editura Universității de Apărare
Carol I, București, 2006
7. Gheorghe Văduva – Terorismul contemporan – factor de risc la adresa securității și apărării
naționale, în condițiile statutului României de membru NATO, Centrul de Studii Strategice de Apărare și
Securitate, editura Universității Naționale de Apă rare, București, 2005
8. Global War on Terrorism: Analyzing the strategic threat, Discussion Paper Number Thirteen,
Joint Military Intelligence College , Washington DC, noiembrie 2004
9. Grigore Alexandrescu – Amenințări la adresa securității, Centrul de Studii Strat egice de Apărare
și Securitate, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2004
10. Ina Raluca Tomescu, Terorismul internațional, Editura Universității Națion ale de Apărare,
București, 2014
11. John R. Schindler – Defeating the Sixth Column: Intelligen ce and Strategy in the War on Islamist
Terrorism ,http://www.sciencedirect.com/science /article/pii/S0030438705000700
12. Marian Curelaru, Tiberiu Tănase, Ioan Codruț Lucinescu, Transformarea NATO, Editura
Academiei Naționale de Informații , București 2009
13. Marin Voiculescu, Drepturile omului și problemele globale contemporane, Casa Editorială
Odeon, București, 2003
14. Maricel Popa – Securitatea și terorismul. Prevenirea și combaterea acțiunilor extremist -teroriste
pe teritoriul României. Tendințe și perspective la î nceput de mileniu, Editura Celsius, București, 2004;
15. Philip H. Gordon, NATO After 11 September, Survival, vol. 43, no. 4, New York, 2002
16. Neculai Stoina – Evoluția fenomenului terorist și implicații asupra acțiunilor militare,
www.armyacademy.ro/reviste/3_2004/r4.pdf
17. Paul Ivan de Saint – Germain – De nouvelles formes de guerre?, www.fr.strategie.org

40
18. Paul Pillar – Terrorism a nd U.S. Foreign Policy, Editura Brookings Institu tion Press, Washington
DC, 2003
19. Dr. Pîrlog Adrian, Coordonator Medar, Sergiu, Informațiile militare în contextul de securitate
actual, Editura CTEA, București, 2006
20. Sergiu Medar – Intelligence pentru comandanți, Editura CTEA, București, 2007
21. Sergiu MEDAR – Capabilități ale serviciilor moderne de informații militare, Editura CTEA,
București, 2007
22. Statement by the North Atlantic Council , NATO, 15 septembrie 2001
23. Terorismul – Dimensiune geopolitică și geostrategică. Război terorist. Războiul împotriva
terorismului, Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate, Editura Universității Națion ale de
Apărare, București, 2002
24. The 9/11 Comissio n Report, http://www.gpo.gov/fdsys/pkg/GPO -911REPORT/pdf/GPO –
911REPORT.pdf
25. Vam. Roberto Cesaretti, Combaterea terorismului în Marea Mediterană, Revista NATO 2005
26. Valentin Săndulescu – Lumea după 11 septembrie 2001,
http://www.descopera.ro/cultura/3170776 -lumea -dupa -11-septembrie -2001
27. Visarion Neagoe, Afganistan – 10 ani de război contra terorii, Editura Mil itară, București, 2011
Web -site-uri

1. http://combinedmaritimeforces.com/ctf -150-maritime -security/
2. http://combinedmaritimeforces.com/ctf -151-counter -piracy/
3. http://combinedmaritimeforces.com/ctf -152-gulf-security -cooperation/
4. http://www.dzkk.tsk.tr/denizweb/english/uluslararasi/KUH.php
5. http://www.mc.nato.int/about/Pages/Operation%20Ocean%20Shield.aspx
6. http://www.a co.nato.int/page13984631.aspx
7. http://www.aco.nato.int/page13974522.aspx
8. http://www.nato.int/cps/en/natolive/topics_7932.htm
9. http://www.nato.int/docu/briefing/terrorism_at_sea/html_en/terrorism_sea01.html
10. http://www.nato.int/cps/en/natolive/official texts.htm
11. http://www.nato.int/docu/review/2005/issue3/romanian/art1.html
12. http://www.nato.int/docu/review/2005/issue3/romanian/art1.html
13. https://galatanrazvan.wordpress.com/author/galatanr/