ACADEMIA MILITARĂ A FORȚELOR ARMATE FACULTATEA ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ CATEDRA ȘTIINȚE UMANISTICE ȘI LIMBI STRĂINE Petru MIHALCEA DIMENSIUNEA… [602475]

MINISTERUL APĂRĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA
MINISTERUL EDUCAȚ IEI AL REPUBLICII MOLDOVA
ACADEMIA MILITARĂ A FORȚELOR ARMATE
FACULTATEA ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
CATEDRA ȘTIINȚE UMANISTICE ȘI LIMBI STRĂINE
Petru MIHALCEA
DIMENSIUNEA GEOPOLITICĂ A SECURITĂȚII NAȚIONALE A
REPUBLICII MOLDOVA
Domeniul: militărie
Specialitatea: securitate și apărare
TEZ ĂDE MASTER
Conducător științific: ________________ Victor JUC
doctor habil itat, profesor universitar
Autor : _________________ Petru MIHALCEA,
masterand: [anonimizat], 2012

3CUPRINS
ADNOTĂRI
LISTA ABREVIERILOR
INTRODUCERE …………………………………………………………………….. ………………………………..3
Capitolul I Abordări conceptual -teoretice ale dimensiunii geopolitice a securității
naționale a Republicii Moldova
1.1Aspecte geopolitice ale securității naționale a Republicii Moldova: studiu istoriografic ….8
1.2Repere teoretico -metodologice de investigație a conexiunii dintre „geopolitică”,
„securitate națională” și „apărare”………………………………….. …………………. …………………………20
1.3Concluzii la c apitolul întîi…………………………………………………………. …………………………31
Capitolul IIEdificarea sistemului național de securitate și apă rare: oportunutăți și
constrîngeri
2.1 Situația geopolitică a Republicii Moldova: avantaje și dificultăți. ……………………………..33
2.2 Instituționalizarea și evoluția sistemului de securitate națională și apărare. ……………….. 49
2.3Concluzii la c apitolul doi…………………………………………………………………………………….. 59
Capitolul IIIAsigurarea securității naționale a Republicii Moldova în contextul
intereselor geopolitice regionale.
3.1 Oportunități europene de fortificare a securității naționale a Republicii Moldova. ……….61
3.2Consolidarea sistemului național de securitate și apărare prin aprofundarea parteneriatului
cu Alianța Atlanticului de Nord: studiu……………………. ……………………….. …………………………75
3.3Concluzii la c apitolul trei…………………………………………………………………… …….. …………. 87
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI …………………………………………………… …90
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………….. ………….. ..97
DECLARAȚIA DE ONESTITATE ……………………………. ………………… ………………………… 101

4Introducere
Transformările geopolitice ale relațiilor internaționale după încheierea Războiului Rece,
care s -au soldat cu trecerea de la sistemul internațional bipolar la cel unipolar și
ulterior instaurarea celui unipolar policentrist, au condus la reevaluarea intereselor de către
marile puteri în spațiul geopolitic contemporan. Actualmente, comportamentul marilor puteri
în sistemul relațiilor internaționale comtemporane este determinat de o mare diversitate
șicomplexitate a intereselor geopolitice, precum și de realizarea acestora în
viața internațională. Gradul deimplicare amarilor puteri înrezolvarea problemelor internațion
alepoate varia atîtdelamaximum laminimum, cîtșilaneimplicare totală, conducîndu -se de
imperativul interesul geopolitic, care se răsfrînge nemijlocit asupra relațiilor dintre acești
actori internaționali.
Scopul lucrării constă în analizarea și determinarea unor posibilități de consolidare a
sectorului nați onal de securitate și apărare al Republicii Moldova, pornind de la premisele
opțiunii de integrare europeană și prin aprofundarea cooper ăriicu NATO. Atingerea scopului
presupune realizarea următoarelor obiective:
-a reliefa aspectele teoretico -metodolog ice de abordare a conexiunii dintre securitatea
națională, apărare și geopolitică din perspectiva diverselor curente în contextul național ;
-a determina posibilități de atenuare a impactului principalele amenințări și
vulnerabilități la adresa securități i naționale a Republicii Moldova prin prisma mecanismelor
europene;
-a examina compatibilitatea posibilitățile sistemului european de securitate prin
abordarea exhaustivă a relațiilor Republic aMoldova -NATO;
-a investiga impactul extinderii europene și euroatlantice asupra sistemului național de
securitate al Republicii Moldova, în special în domeniul securității și economic .
Actualitatea temei cercetate ține de necesitatea de a scoate în evidență, printr –
oanaliză comprehesivă, conjunctura securității naționale și regionale ceainfluențat evoluția și
instituționalizare aa sistemului de securitate națională și apărare a Republicii Moldova,
precum și lacunele comise în cadrul procesului de evaluare a contextului geopolitic care
determină politica de secu ritate națională a Republicii Moldova.
Viața internațională a intrat, la începutul noului secol, într -o perioadă complexă cu
multe situații contradictorii, caracterizată de schimbările ce au avut loc pe plan mondial
datorită destrămării sistemului bipola r existent nu pe cale clasică, cum ar fi revoluția sau
războiul, dar prin uzura interioară a unuia dintre coloși. Evenimentele din 11 septembrie 2001

5au accelerat scoaterea în prim plan a preocupării controlului „factorilor”, care pot provoca la
nivel regi onal sau global mari crize în plan politic, economic sau social. Manifestarea lor în
plan asimetric complică înțelegerea actualului mediu de securitate, care presupe o colaborae
strînsă între instituțiile de resort. De aici și rezultă importanța temei abo rdate, care urmărește
identificarea căilor de aprofundare a cooperării cu structurile menționate, precum și găsirea
situațiilor de compromis ce ar permite implementarea celor mai bune practic în vederea
îmbunătățirii sectorului de securitate .
Problemele de securitate: cooperare și stabilitate, cît și cele de insecuritate: crize,
conflicte, tradițional erau strîns legate de actorul clasic -statul și capacitatea sa de a gestiona.
Actualmente, puterea actorilor nu mai este de natură pur militară, dar este ca racterizată de cel
puțin încă doi factori: economic și tehnico -informațional. Prin urmare apare necesitatea găsirii
unor noi forme, nonclasice de asigurare a securității și stabilității.
Fenomenul securității naționale este unul dintre subiectele actuale p e agenda dezbaterilor
politice din Republica Moldova. Discuțiile privind statutului neutralității permanente a statului
au dat o nouă turnură problemelor de securitate. Acest fapt este datorat și adoptării noului
Concept al Securității Naționale.
De asemen ea,analiza interesele geopolitice și impactul lorasupra securității naționale
aRepublicii Moldova, și preponderent posibilitățile de consolid are a sectorului de securitate și
apărare ,la fel conferă cercetării o actualitate și importanță accentuată, da torită faptului că
conjunctura geopolitică de pe mapamond tinde să dea noi dimensiuni permanent acestui
sector. Republica Moldova este un stat care se află într -ozonă -tampon, în care se ciocnesc
interesele geopolitice a două mari puteri –Uniunea Europea nă și Federația Rusă, dar și între
două blocuri politico -militare –Organizația Tratatului Atlanticului de Nord și Organizația
Tratatului de Securitate Colectivă, care produc o presiune geopolitică puternică asupra
securității naționale a Republicii Moldov a. Pentru a rezista înfațaacestor provocări,
Republica Moldova trebuie să-șifortifice toate dimensiunile securității naționale, inclusiv
politică, militară și energetică.
Structura tezei este determinată de scopul și obiectivele propuse spre analiză și are
următorul format: adnotări , abrevieri, introducere, trei c apitole , concluzii generale și
recomandări, bibliografia care conține un număr de63de titluri .
Primul c apitol , intitulat Abordări conceptual -teoretice ale dimensiunii geopolitice a
securității naționale a Republicii Moldova, se bazează pe abordarea noțiunilor de
geopolitică, securitate națională și apărare în contextul Republicii Moldova, interpretate prin
prisma curentelor existente și a evoluțiilor istori ografice a statului. În primul subcapi tol:

6Aspecte geopolitice ale securității naționale a Republicii Moldova: studiu istoriografic ,s-
a făcut o analiză cronologică a evoluției statului moldav din perioada medievală pînă la
moment ,încercînd a scoate în evidență pericolele și amenințările ce a u persistat pe parcursul
vremii și care s -au accentuat datorită schimbării geografice și respectiv geopolitice pe parcurs.
Aceasta ne-a permis să scoatem în evidență pro blemele de securitate cu care s -a confruntat
statul din diferite perioade și continuă s ă se confrunte la moment .
Totodată, în subc apitol ul doi, Repere teoretico -metodologice de investigație a
conexiunii dintre „geopolitică”, „securitate națională” și „apărare” ,printr -o abordare a
noțiunilor de geopolitică, securitate națională și apărare p rin prisma cugetărilor epocii, am
putut să evidențiem incertitudinea în care se află modul de abordare a problemelor datorită
lipsei unei viziuni clare asupra politici loraplicate .
Al doilea c apitol ,Edificarea sistemului național de securitate și apărare:
oportunutăți și constrîngeri, s-a axat pe analiza situației geopolitice a Statului în care au fost
scoase în evidență avantajele și constrîngerile cu care se confruntă. În primul subc apitol , numit
Situația geopolitică a Republicii Moldova: avantaje și difi cultăți, au fost analizate
principalele probleme de securitate a statului prin prisma intereselor geopolitice a principalilor
oponenți: Federației Ruse și UE/NATO din care derivă poziția abordată de clasa politică
autohtonă în vederea găsirii metodelor de consolidare acestui sector. Această idee se resimte
în subc apitol ul următor, întitulat Instituționalizarea și evoluția sistemului de securitate
națională și apărare, în care se încearcă o analiză a procesului de instituționalizare a
sectorului de securitat e și apărare prin convergerea lui la sistemul european. Se urmăresc, în
principal, abordările analiștilor în ceea ce privește abordarea acestui subiect.
Al treilea c apitol ,Asigurarea securității naționale a Republicii Moldova în contextul
intereselor geo politice regionale, se analizează principalele strategii propuse Republicii
Moldova de către UE și NATO privind cosolidarea sistemului de securitate și apărare în
vederea unei viitoare aderări și perspectivele acesteia. În subcapitolul, Oportunități europe ne
de fortificare a securității naționale a Republicii Moldova, este abordată problematica
aderării Republicii Moldova la UE și implicațiile acesteia pentru sistemul de securitate și
apărare printr -o analiză comprehesivă a tendințelor Federației Ruse. Idee a își găsește
continuitatea în următorul subcapitol, Consolidarea sistemului național de securitate și
apărare prin aprofundarea parteneriatului cu Alianța Atlanticului de Nord, unde se
analizează beneficiile pe care le poate avea o aprofundare a colaborăr ii cu NATO, prin prisma
extinderii acesteia și revizuirii statutului ei.

7Baza teoretico -științifică a tezei se axează pe mai multe lucrări ale unor notorietăți în
domeniul securitologiei și politicilor de apărare. Pe parcursul lucrării vom face referi nțe l a
lucrările specialiștilor, printre care V. Juc, V.Varzari, P.Țîgancov, V.Stati, A.Rusnac,
V.Ungureanu, N.Popescu , V. Saca, F. Coman, V. Beniuc , etc care au abordat multiaspectual
probleme ce țin de securitate și politici de securitate într -un mod compreh esiv.
Baza metodologică a cercetării a presupus aplicarea mai multor metode și pro cedee de
cercetare, precum : analiza, sinteza, deducția, inducția ,metoda sistemică ,metoda structural –
funcțională ,analiza de conținut a documentelor , analiza evenimentelor, metoda instituțională .
Cuvinte cheie :securitate națională, integrare europeană ,Politica Europeană de
Vecinătate, Parteneriatul Estic, conflictul transnistrean, amenințare, vulnerabilitate, securitate,
neutralitate, geopolitică, provocări, NATO, UE.

8Capitolul 1ABORDĂRI CONCEPTUAL -TEORETICE ALE DIMENSIUNII
GEOPOLITICE A SECURITĂȚII NAȚIONALE A REPUBLICII MOLDOVA
În acest compartiment sunt supuse cercetării lucrările științifice de referință în
domeniul abordat și este reliefată baza teoretico -metodologică a investigațiilor realizate de
cercetătorii din domeniu.
1.1 Aspecte geopolitice ale securității naționale a Republicii Moldova: studiu
istoriografic
Pentru a putea descrie aspectele geopolitice ale securității naționale a Republ icii
Moldova, este necesar de a defini inițial noțiunea de „geopolitică” și de „securitate”.
Geopolitica este o știință politică ce studiază impactul așezării și poziționării geografice
a unui statasupra politicii sale externe șiinterne , precum și impactul factorului spațial
asupra politicii internaționale în ansamblu. Noțiunea de geopolit ică a fost întrodusă în uz de
politologul suedez Rudolf Kjellen in 1899, deși fundamentele noii științe au fost puse de
geograful german Friedrich Ratzel cu doi ani înainte, în lucrarea Geografia politică .1
În contextul actual, geopolitica este interesată de obiectivele ce vizează cooperarea în
regiunea analizată și destinderea relațiilor dintre protagoniști, dar și de utilizarea forț ei sau de
jocurile viclene pentru câștigarea supremației. Ea cercetează totalitatea acțiunilor factorilor
prezenți pe scena internațională respectivă, indiferent dacă este vorba de decidenți politici,
diplomați, militari, de ONG -uri sau de opinia publică, fiind sensibilă la ceea ce, în planurile
protagoniștilor, reflectă specificul spațiului, condițiile geografice, istoria, religia, diversitatea
populației .
Inițial nu s -a acordat o atenție deosebită acestei științe, acest fapt fiind generat și de
evenimente le primei jumătăți a secolului XX.
Punctul maxim al reîntoarcerii geopoliticii în sfera de interes public a fost atins în
perioada 1989 -1990 când balanța de putere stabilită la nivel mondial a fost puternic afectată
prin manifestarea turbulențelor globale .
Schimbările intervenite în structura sistemelor politice mondiale în anii 1989 -1991 au
afectat profund ordinea politico -teritorială stabilită după cel de -al doilea război mondial.
1http://www.referatmd.com/relatii -internationale/friedrich -ratzel -intemeietorul -de-fapt-al-geopoliticii accesat pe
27.09.12

9Aceste schimbări au avut drept urmare, între altele, descătușarea libertă ții de gândire și
de comunicare într -o serie de domenii care, pentru anumite perioade (și în anumite țări),
fuseseră interzise, declarate reacțion are sau marginalizate.
În țările socialiste, într -o astfel de situație se găseau mai toate științele care se o cupă de
studiul omului și al societății, ca filozofia, sociologia, psihologia, politologia ș.a. Situația era
asemănătoare și în științele f undamentale .
Cea mai nedreptățită a fost însă cercetarea relațiilor de putere în profil teritorial, obiect
de studiu al geografiei politice și al geopoliticii. Dacă unele preocupări de geografie politică
au putut avea o anumită continuitate, geopolitica a fost practic interzisă imediat după al doilea
război mondial. Aceasta s -a întâmplat atât în țările socialiste ,cât și în Occident. Tezele
geopolitice, dezvoltate în perioada interbelică în jurul generalului -geograf Karl HAUSHOFER
și al revistei germane „Zeitscrift fur Geopolitik”, avuseseră un caracter atât de naționalist și de
rasist, făcuseră atât de multe compromisuri justificând expansionismul Germaniei naziste,
încât intelectualitatea occidentală s -a simțit obligată să abandoneze orice preocupare
geopolitică.2
Revenirea la utilizarea publică a termenului de geopolitică s -a făcut treptat, în anii 70,
îndeosebi sub influența unui om politic deosebit de abil, secretarul de stat al SUA din acea
perioadă (1973 -1977), Henry KISSINGER. Revenirea la termenul de geopolitică s -a datorat
faptului că în anii 70 au avut loc o serie de evenimente politice cu implicații globale. Influența
blocului socialist ajunsese la apogeu, iar rivalitatea dintre cele două mari puteri, SU A și
URSS, se întindea la scara întregii lumi. Mai mult, se fac resimțiți o serie de factori geopolitici
noi, ale căror efecte încep să scape de sub controlul simplu și rigid al jocului binar. În
continuare vom urmări cîteva evenimente, cu implicații globa lecare au caracterizat, la acel
moment echilibrul de forțe și configurarea sferelor de influență ale celor două superputeri:
-consecință a eșecului politic și militar american în Vietnam (prestigiul SUA este profund
afectat), în 1975 are loc Revoluția et iopiană, urmată de un masiv sprijin militar sovietic (în
1978);
-Mozambicul și Angola își câștigă independența, în anul 1975, fiind susținute de armatele
cubaneză și sovietică, împotriva sud -africanilor, vechi aliați ai SUA;
-tot acum (1970) debutează co nflictul chino -vietnamez în Cambodgia, care se va prelungi
până în 1982, marcând o fisură importantă în unitatea sistemului comunist;
2http://facultate.regielive.ro/cursuri /stiinte -politice/geopolitica accesat pe 10.10.12

10-în 1979, revoluția islamică iraniană alungă SUA din zona Golfului Arabo -Persan, parte a
lumii în care aceștia nu vor put ea reveni decât în august 1990, ca urmare a ocupării
Kuweitului de către Irak și a intervenției trupelor americane (ianuarie -februarie 1991);
-în 1979 are loc succesul mișcării sandiniste (de orientare marxistă) în Nicaragua, care scoate
acest stat de sub influența nord -americană și îl plasează în orbita sovieto -cubaneză;
-tot în 1979 are loc intervenția trupelor sovietice în Afghanistan, unde se vor desfășura
operațiuni militare până în 1989.
Pe fondul acesta de instabilitate și tensiune în creșt ere, în 1975 are loc Conferința pentru
Securitate și Cooperare în Europa, de la Helsinki, eveniment de importanță capitală pentru
viitorul organizării politico -teritoriale a Europei și a lumii. Acordul Final cu care se încheie
această reuniune pune bazele viitoarelor transformări democratice care vor culmina, 15 ani
mai târziu, cu destrămarea sistemului comunist și reconfigurarea politico -teritorială ulterioară
a lumii .3
Conceptul de „securitate națională” reprezintă untermen multidimensional,
incluzînd olargă varietate de aspecte și elemente care nu țin doar de aspectele politice și
militare, dar și de aspecte economice, sociale, culturale, ecologice și chiar demografice.4
Securitatea națională -prezintă una din prioritățile fundamentale ale statului. Asigurarea
securității naționale presupune garantarea integrității teritoriale, suveranității și indepen denții
statului. Diplomatul Henry Kissinger menționase că “politica externă începe cu securitatea”,
adică principala prerogativă de politică externă a statului este securitatea națională. Securitatea
națională conține două elemente esențiale: protejarea st atului -națiune, a integrității teritoriale;
și, apărarea suveranității naționale a statului. Securitatea denotă capacitatea statului de apărare
atît a teritoriului cît și a populației de pe acest teritoriu. Conform lui Hans Morgenthau,
securitatea național ă este conceptul fundamental al statelor, este “minimul irecuzabil pe care
diplomația trebuie să -l apere cu o putere adecvată fără compromis”.
În Strategia de Securitate Națională a Republicii Moldova, sistemul securității naționale
este definit prin ansam blul mijloacelor, reglementărilor și instituțiilor statului moldovenesc
care au rol de a realiza, proteja și afirma interesele fundamentale ale Republicii Moldova.5
3http://facultate.regielive.ro/cursuri/stiinte -politice/geopolitica -148768.html accesat pe 10.10.12
4Molodolo D.,Dinamica sistemului de securitate în Europa de Sud -Est, În: S tudii internaționale viziuni din Moldova ,
Chișinău 2006, Nr.1, p. 36
5Strategia Securității Naționale a Republicii Moldova. Nr. 153 din 15.07.2011. În: Monitoru l Oficial al Republicii
Moldova, 14.10.2011, nr. 170 -174 (3966 -3971).

11Securitatea este asociată cu absența pericolului și amenințărilor la adresa valorilor
naționale, ale comunității, etc., iar insecuritatea cu sintagma “prezența pericolului”. Adică ,
pericolul scăzut caracterizează o securitate înaltă ,iar pericolul mare –o securitate scăzută.
Securitatea esteun concept încă incert , excesiv de politizat și dominat de ideea securității
naționale. Cuvântul “securitate” este folosit foarte frecvent ajungându -se, uneori, în situații
comice în care oamenii nu mai reacționează la înțeles, deoarece termenul este folosit pentru
evidențierea unor evenimente diferite.
Pentru a defini securitatea trebuie , mai întîi, definită amenințarea care este “o acț iune
sau succesiune de evenimente care amenință în mod grav să producă degradarea calității vieții
cetățenilor unui stat, într -o perioadă relativ scurtă de timp, sau constituie o amenințare de
neignorat la adresa libertății de alegere a politicii unui guve rn sau a unei entități private sau
neguvernamentale din interiorul unui stat”. Securitatea este determinată în primul rând de
nevoia fiecărui om și fiecărei colectivități de a avea liniștea, siguranța și pacea pe care și le
doresc.
În prezent însă, nu pute m vorbi de securitatea unui stat, ca fenomen asigurat totalmente
de el, ci ca un sistem ce este generat de întreaga comunitate, de altfel cazul Moldovei nu a
căpătat modificări mari de la întemeierea sa ca stat în Evul Mediu, avînd aceeași formă și
astăzi. Pentru a înțelege mai profund situația actuală a Republicii Moldova Vom analiza
evoluțiile statului moldav de la întemeiere și pînă în prezent prin scoaterea în evidență a
caracteristicilor geopolitice ce au stat la rădăcina acesteia.
Trăsătura geopolitic ă principală a Principatului Moldovei din acele timpuri consta în
faptul că Țara Moldovei se afla (și continuă să se afle și pînă în prezent) la răscrucea, punctul
de confluență sau hotarul dintre trei civilizații mari (slavă, latină și orientală), dintre trei religii
mari (ortodoxă, catolică și musulmană), dintre trei neamuri mari (a slavilor, latininilor și
turcilor) și dintre trei curente ideologice (panslavism, panturcism și panlatinism). Această
poziție creată de stat și popor transfrontalier a dus la aceea că, în decursul veacurilor,
Principatul Moldovei manevra în permanență între marile puteri, marile religii și marile
curente ideologice, străduindu -se să se mențină în spațiu și timp, să -și păstreze suveranitatea și
ființa națională .6Fără îndoială, însă, la un anumit moment, deciziile luate de domnitorii acelei
perioade au fost dictate de unele condiții care îi garantau existența de mai departe a țări i.
Astfel, păstrînd latina vulgară ca limbă de comunicare, moldovenii au primit ortodoxia.
Păstrîndu -și și limba și religia, moldovenii, cu toate acestea, au fost nevoiți să accepte în anul
6Stati V .Istoria Moldovei în date,. -Chișinău, "Tipografia Academiei de Științe", 1998 , pag 57

121538 suzeranitatea Imperiului Otoman. Doar mulțumită acestui fapt, statul moldovenesc
medieval a reușit să supraviețuiască la acea etapă istorică.
Totodată, contradicțiile interne și externe n -au permis conducerii Principatului
Moldovei de la acea etapă istorică să -și aleagă partenerul strategic pentru a supraviețui, c u
ajutorul unui aliat puternic, litigiului îndelungat dintre marile puteri. De la înălțimea zilei de
astăzi noi vedem și înțelegem cu claritate că Moldovei îi venea greu să -și învingă atracția
firească față de Austria, Ungaria, cnezatul Polono -Lituanian și , respectiv, față de întreaga
Europă Occidentală din cauza contradicțiilor de ordin religios (ortodoxie -catolicism). În
același timp, era cu neputință de învins gravitația obiectivă spre Imperiul Rus .A existat și o
atracție neconștientizată către Imperiul Otoman din partea unor pături conservatoare ale
populației, mai ales a boierilor însetați de tihnă și continuitatea bunăstării lor personale.
În cele din urmă, lupta dintre marile puteri în decursul secolelor XVIII -XIX, a dus la
dezmembrarea Principatulu i Moldovei în trei părți: în 1775 –Nordul Moldovei (Bucovina) a
fost cucerit de Imperiul Austriac, în 1812 –Moldova Răsăriteană (Basarabia) a fost cucerită
de Imperiul Rus .
Moldova Occidentală (Moldova dintre Prut și Carpații Orientali) a continuat să se afle
sub suzeranitatea Imperiului Otoman pînă în anul 1878.
Astfel, continuitatea pămînturilor moldovenești a continuat să scrie istoria în
componența altor state .
Ca urmare a dezmembrării , Nordul Moldovei (mai tîrziu numit Bucovina), din 1775 pînă
în 1867 s -a aflat în componența Imperiului Austriac, din 1867 pînă în 1918 -în componența
Imperiului AustroUngar, din 1918 pînă în 1940 și din 1941 pînă în 1944 –în componența
Regatului Român, iar din 1940 pînă în 1941 și din 1944 pînă în 1991 -în compo nența Uniunii
Sovietice. Din anul 1991 și pînă în prezent Nordul Moldovei (Bucovina) se află în
componența Ucrainei.7
Moldova Occidentală, care avea în compone nța sa pămînturile moldovenești din Carpați
pînă la Prut și gurile Dunării, după cea de -a doua dezmembrare, din anul 1812, a Moldovei,
continua să rămînă sub suzeranitatea Imperiului Otoman. În 1859, ea a înființat,
împreună cu Valahia ( un alt principat dunărean), o Uniune personală, care în 1861 s -a
transformat în Uniune reală și, începînd din anul 1862, a început să poarte numele comun de
România. Moldova Occidentală (dintre Prut și Carpații Orientali) pînă în prezent se află în
comp onența României.
7Stati V.Istoria Mo ldovei în date. Chișinău, "Tipografia Academiei de Științe", 1998 , pag 64

13Moldova Răsăriteană (mai tîrziu supranumită Basarabia) în anul 1812 a devenit parte a
Imperiului Rus. În decembrie 1917 Statul moldovenesc: continuitatea devenirii și consolidării
îndată după Revoluția din Octombrie din Rusia, Moldova Răsă riteană s -a proclamat Republică
Democratică Moldovenească, dar nu a reușit să -și mențină suveranitatea și independența,
deoarece, în martie -aprilie 1918, ea a fost alipită la România.
În urma înțelegerii convenite între guvernele celor două ță ri, la 28 iunie 1940 , ăn urma
ultimatumului adresat guvernului României, Moldova Răsăriteană (Basarabia) a fost cedată
de către aceasta Uniunii Sovietice. La 2 august al aceluiași an, Moldova Răsăriteană a fost
proclamată Republică Sovietică Socialistă M oldovenească și a devenit una din cele 16
republici unionale ale URSS. În componența ei au fost incluse și teritoriile fostei RASSM,
formațiune autonomă în componența Ucrainei. Totodată, de la Moldova Răsăriteană au fost
detașate și transmise RSS Ucrainene teritoriile din nordul și sudul Basarabiei (județul Hotin la
nord, litoralul Mării Negre și gurile Dunării la sud).
De la 22 iunie 1941 și pînă în august 1944 pe teritoriul Moldovei s -au aflat trupe
românești și germane care participaseră la războiul î mpotriva Uniunii Sovietice. Din august
1944 și pînă în august 1991 Moldova a făcut parte din componența URSS în calitate de
republică unională (formațiune pseudostatală în componența federației sovietice).
La 27 august 1991 Parlamentul Republicii Moldova a proclamat independența de stat a
țării, care în scurt timp a fost recunoscută de comunitatea internațională, devenind subiect cu
drepturi depline al dreptului internațional .8
Din punct de vedere geopolitic, situația actuală a Republicii Moldova nu este prea
favorabilă pentru prosperitatea și stabilitatea ei.
Un prim factor care determină această situație este teritoriul ei redus considerabil în
comparaț ie cu Moldova medievală, acest fapt fiind vulnerabil pentru obiectivele sale militare.
Frontierele de stat, mai ales cu Ucraina, nu prezintă obstacole serioase pentru pătrunderea în
adîncul teritoriului a migranților nelegali, teroriștilor internaționali, mercenarilo r și
afaceriștilor cu droguri.
O altă condiție o crează faptul că Republica Moldova este separată de consumatorii
principali ai mărfurilor sale de export, atît din Europa Occidentală cît și din țările CSI, prin
două țări de tranzit (Ucraina ș i România), care au o influență considerabilă asupra Moldovei.
Această situație reclamă necesitatea identificării posibilității de a depăși și chiar evita situații
8Stati V.Istoria Mo ldovei în date. Chișinău, "Tipografia Academiei de Științe" , 1998 , pag 142

14conflictuale și eventuale neînțelegeri, ceea ce condiționează caracterul dependent al deci ziilor
politicii externe moldovenești.
În al treilea rînd, rămîne nestabilă situația politică internă din Moldova, aceasta este
cauza tă de diferendul transnistr ean nesoluționat și „acutizarea” periodică a problemei găgăuze
și bulgare și, de asemenea , din cauza situației legate de așa numita problemă a „două state
românești”. Principala problemă care sub aspect geopolitic ar influen ța Republica Moldova
rămîne a fi Transnistria, un teritoriu separatist pe care Rusia îl sprijină politic și militar.
Progrese cu privire la rezolvarea problemei teritoriale păreau posibile în ultima vreme, după
ce Germania a calificat Transnistria drept o problemă -cheie de securitate în discuțiile cu
Rusia. Totuși, problema capătă o amploare deosebită, deoarece interesele vecinil or din est,
Ucraina coincid cu cele ale Federației Ruse. Aceasta din urmă, folosind influența asupra
Transnistriei ca pe un atu împotriva extinderii NATO, cealaltă considerînd că menținerea
Transnistriei o facilitează împotriva României, care ar tinde să r efacă România Mare, prin
aceasta putînd să aibă pretenții teritoriale asupra nordului și sudului Ucrainei. Totodată,
interesul Federației Ruse de a menține Republica Moldova drept stat independent și “neutru”
pentru a -și asigura un paravan împotriva NATO este umbrit de menținerea trupelor pe
teritoriul național.
Un alt spect al problemei este generat de dependența energetico -economică a Republicii
Moldova de Federația Rusă, aceasta din urmă fiind principalul partener de desfacere a pieții
moldovenești și s ursă de hidrocarburi, de asemenea deținătorul unor importante investiții în
economia națională.
Toate acestea alimentează starea conflictuală în societate și obligă organele puterii
moldovenești să adopte măsuri energice, uneori chiar extremale, în sfera problemelor curente
interne și externe de ordin politic, ceea ce din cînd în cînd provoacă iritarea Bucureștiului,
Moscovei, Kievului sau Ankarei.
În al patrulea rînd, în urma pierderii piețelor tradiționale de desfacere a producției sale și
reorientării doar parțiale spre noile piețe, potențialul economic al Moldovei a scăzut
considerabil.
Mai mult, țările pe care anterior Moldova le socotea parteneri și investitori de nădejde
(Franța, Ucraina, România), deseori apar mai puțin în calitate de partene ri, și mai mult de
concurenți, de exemplu pe piața producției agroalimentare, vinicole, a articolelor de
tutungerie.
În al cincilea rînd, de slăbiciunea Moldovei, care trece prin perioada devenirii sale ca stat
suveran și independent, tind să profite alte țări, care, întărindu -și influența asupra societății

15moldovenești, periodic zădărnicesc procesul de consolidare a relațiilor independente și
reciproc avantajoase: continuitatea devenirii și consolidării dintre Moldova și alte state. Toate
acestea mărturisesc d espre necesitatea unei reevaluări a priorităților și strategiei pe toate
direcțiile de dezvoltarea a Moldovei.
Astfel, condițiile acestea crează apariția a noi aspecte geopolitice. Un prim aspect îl
reprezintă cooperarea internațională, instrument de asig urare și de consolidare a securității
naționale a Republicii Moldova .9
Acesta se manifestă prin:
-participarea la eforturile internaț ionale orientate spre contracararea amenințărilor și
provocărilor contemporane, ce permite abordarea și soluționarea problemelor de securitate
globală și regională, fapt care contribuie la consolidarea securității naționale.
-procesul de integrare în Uniu nea Europeană, extinderea Uniunii Europene este un
factor care stabilizează sistemul de securitate europeană și lărgește arealul geografic în care
dezvoltarea democratică, politică și economică este garantată
-cooperarea cu Organizația Tratatului Nord -Atlantic (NATO), deși relațiile cu NATO au
un caracter pragmatic, datorită neutralității declarate prin constituție
-cooperarea în cadrul Comunității Statelor Independente (CSI), va asigura securitatea
regională.
Toate acestea rezidă din faptul că în prezent instabilitățile și pericolele din Europa,
inclusiv de la periferiile ei, afectează starea de securitate a tuturor statelor europene, impunînd
o cooperare internațională intensă, eforturi comune.
La începutul anilor 1990, o dată cu sfîrșitul Războiului rece , statele sud -est europene s-
auvăzut
confruntate cuserioase dificultăți înceea ceprivește cooperarea regională și asigurarea
stabilității și securității în regiune. Această situație nu reprezenta de fapt ceva nou, premisele
saleregăsindu -se de -a lun gul întregii evoluții politico -istorice a statelor din zonă. Spre
deosebire de Europa occidentală, evoluția Europei de Sud -Est a fost marcată de prezența unor
multiple focare de conflict și subdezvoltare sub toate aspectele.10
Această situație specifică s-a datorat mai multor factori, atît de natură internă, cît și de
natură externă. Trebuie însă de evidențiat că premisele interne au fost stimulate de cele
9Concepției securității naționale a Republicii Moldova. Publicat : 03.06.2008 în Monitorul Oficial Nr. 97 -98 art 357
10Curs istorie: istoria europei contemporane, http://www.studentie.ro/cursuri/istorie/ accesat pe 21.10.12

16mai dese ori de factori externi. Faptul că de -a lungul timpului Europa de Sud -Est a fost
supusă, practic fără întrerupere, unor dominații străine (Bizanț, Imperiul Otoman, U.R.S.S), a
contribuit decisiv la transformarea eiîntr-oregiune cuoeconomie precară șisisteme politice
incapabile să creeze un echilibru social intern, ceea ce deseori a pus în pericol stabilitatea
internațională. Luîndu -se în considerare această situație specifică a statelor sud -est
europene, pot fi explicate în mare măsură și particularitățile cooperării regionale în Europa de
Sud-Est de -a lungul evoluției istorice. Necesitate a unei cooperări regionale, datorită
unor necesități șiașteptări comune aapărut detimpuriu. Drept exemplu de cooperare inter –
balcanică poate fi considerată rezistența antiotomană opusă de popoarele sud -est europene
încă în sec. XIV –XV. Semnele unei cooperări în sud -estul Europei, fundamentate pe
înțelegerea tot mai clară a acelorași năzuințe s -aumanifestat chiar și în epoca de apogeu a
Imperiului otoman. De-a lungul sec. XIX, odată cu activizarea luptei de emancipare națională
a popoarelor sub jugate de Marile Imperii, lupta comună pentru independență
apopoarelor dinsud-estul Europei s-asoldat, înurma Congresului delaBerlin (1878), cu
apariția mai multor state independente pe harta Europei. Aceste succese incipiente, datorate în
mare măsur ă sprijinului reciproc al popoarelor din regiune, nu au fost urmate însă de o
strîngere a cooperării, ci din contra, au determinat intrarea raporturilor inter -balcanice într -o
nouă fază, care era în totală contradicție cu cea anterioară. Acum este momentul cînd zona
Balcanilor începe să fie considerată “butoiul cu pulbere al Europei” și cînd apare termenul de
balcanizare, menit să definească apariția unei stări conflictuale în regiune, generată de
pretențiile teritoriale reciproce, de existența unor minorit ăți ce trebuiau asimilate sau
reprimate, de apelarea decătre statele balcanice laputerile dinafară pentru a-șiproteja
existența națională saua-șisatisface ambițiile. Amestecul Marilor Puteri s -a făcut în vederea
asigurării propriilor a vantaje strate gice, alimentîndu -seînacest sens dinplincontradicțiile din
zonă. Premisele viitoarei lipse de cooperare în zonă pot fi descoperite în această perioadă chiar
în programele naționale ale popoarelor sud -est europene, de regulă, reciproc exclusive:
extinde rea teritorială era văzută de statele sud -est europene ca o sarcină primordială, în fața
căreia păleau problemele dezvoltării economice, sociale sau culturale. Deși fenomenul
balcanizării a coincis în mare măsură cu faza finală de soluționare a “problemei orientale”,
aceasta nu a împiedicat popoarele sud -est europene, urmărindu -și propriile interese naționale,
să participe tot mai activ la modelarea soluțiilor date acestei probleme. Astfel, războaiele
balcanice dintre anii 1912 –1913, au reprezentat unul d intre rarele exemple de rezistență cu
succes a micilor state din sud -estul Europei împotriva voinței Concertului european. La finele
primului război mondial principiul naționalităților a devenit “o realitate vieavieții

17internaționale”, forța acestui principiu contribuind la făurirea unor noi state și la reapariția
altora în Europa de Sud -Est. Dar echilibrul stabilit prin tratatele de la Versailles în privința
Sud-Estului european a fost condamnat încă de la început să eșueze. Pe de o parte, aceasta s -a
datorat lipsei de coeziune și continuitate a vederilor puterilor occidentale, întrucît era foarte
clar că statutul Europei Centrale și de Sud -Est nu putea fi asigurat decît de occidentali. Pe de
altă parte, vina pentru pierderea independenței regiunii se da torează propriilor greșeli,
instabilității politice și guvernelor iresponsabile din zonă. Europa Centrală și de Sud -Est ar fi
putut atinge în perioada interbelică cel puțin ocredibilitate deminimă putere, dacă
arfireușit sărealizeze osolidaritate reg ională internă. În perioada interbelică s -au făcut mai
multe asemenea încercări, iar un prim exemplu în acest sens l -a constituit sistemul de tratate
bilaterale defensive încheiate în anii 1921 –1922 între Cehoslovacia, România și Iugoslavia,
cunoscut sub numele de Mica Înțelegere. Această organizație regională, preconizată inițial să
mai cuprindă Grecia și Polonia, a urmărit crearea unei zone central europene, statele membre
reușind chiar să construiască un spațiu economic unitar viabil. Succesele sale di n primul
deceniu interbelic, au fost însă compromise de revenirea în forță pe arena internațională în anii
30 a Germaniei, susținută de statele revizioniste, și politica conciliatoristă a democrațiilor
occidentale. Conferințele balcanice din anii 1930 –1933 au constituit și ele un moment
semnificativ în evoluția relațiilor de colaborare multilaterală în Europa de Sud -Est,
demonstrînd existența unor vaste posibilități de cooperare în domeniul politic, economic,
științific șicultural .11
Obiectivul major alConferințelor –găsirea unui numitor politic comun pe care s -ar fi
putut baza un sistem de securitate regională –nu s-a putut realiza însă din cauza persistenței
vechilor dispute de natură etnică și teritorială dintre statele din zonă, ceea a dim inuat
considerabil importanța lor. În contextul creșterii tendințelor antirevizioniste în Europa, statele
sud-esteuropene au mai făcut o tentativă de a contribui la conservarea status -quo-ului teritorial
stabilit la finele primului război mondial. Astfel, la 4–9 februarie 1934 a luat ființă Înțelegerea
Balcanică în care au intrat Iugoslavia, România, Grecia și Turcia, care își propunea să se
bazeze pe securitate, înțelegere, asociație și integrare. Înțelegerea Balcanică a constituit o
adevărată inițiativă d e integrare europeană regională, care avea drept obiectiv e fundamentale
inviolabilitatea frontierelor șisporirea securității membrilor săi,dezvoltarea cooperării lor
politice,
11http://www.studentie.ro/cursuri/istorie/curs -istorie -istoria -europei -contemporane accesat pe 21.10.12

18militare, economice șiculturale, constituind, defapt, oreplică ațărilor mici la politica sferelor
de influență practicată de marile puteri. Cu toate acestea, nici această inițiativă nu a putut avea
un impact important din cauza neînțelegerilor dintre unele guverne semnatare, a înrăutățirii
relațiilor dintre statele revizionis te și antirevizioniste, precum și a unei lipse de sprijin acordat
de occidentali. Șansa unei cooperări regionale reale în Europa Centrală și de Sud -Est
înperioada interbelică afostpierdută, atîtdincauza atitudinii șiintereselor Marilor Puteri, cît
șia membrilor acestor alianțe regionale, care nu au fost capabili săpromoveze opolitică
comună fațădeprimele. Înconsecință, “alternativa unei solidarități regionale interne înSud-
Estul Europei afost compromisă demultiplele divizări șirivalități, de revendicările teritoriale
concurente, tensiunile dintre minoritățile etnice, pauperitatea social -economică, psihologiile
naționale reciproc iritabile și simpla miopie politică”. În anii celui de -al doilea război mondial,
țările din regiune, precum și alte guverne interesate în stabilitatea acestei zone și -au pus
problema reorganizării postbelice aacestui spațiu, majoritatea proiectelor avînd învedere
gruparea acestor state în unități mai mari de tip federativ și confederativ pentru a asigura mai
efectiv securitatea regiunii. În primii ani după război, statele din Europa de Est, mai sperau în
posibilitatea realizării unor asemenea proiecte. Este interesant de menționat în acest sens
inițiativa creării unei “Federații Balcanice”, federație care le -ar fi de schis est -europenilor, cel
puțin, șansa legăturilor economice cu Occidentul și evitarea dezastruosului control sovietic în
economie. Astfel, în timpul vizitei liderului bulgar Gh. Dimitrov la București din 15 –16
ianuarie 1948, acesta a declarat că proble ma unei federații –ce va include Bulgaria,
Iugoslavia, Albania, România, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria și chiar Grecia –urma să
devină o realitate în viitorul cît mai apropiat. Veto -ul sovietic a spulberat însă aceste speranțe,
URSS, venind în schimb cu inițiativa înființării OTV -lui și CAER -lui, care nu erau însă decît
niște instrumente ale controlului sovietic, nepromovînd o cooperare regională autentică. De la
sfîrșitul celui de -al doilea război mondial și pînă la finele anilor 80, colaborarea multila terală
în Europa de Sud -Est a cunoscut un ritm inegal de dezvoltare, progresul sau regresul acestei
cooperări fiind determinat mai ales de natura și complexitatea chestiunilor litigioase existente
între unele țări din zonă, de presiunile exercitate de unel e state din afară, de starea de tensiune
sau destindere ce au caracterizat climatul politic european. În perioada “destinderii”, după
închiderea Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa (1975), statele sud -est
europene au mai făcut anumite înce rcări de a coopera în vederea asigurării securității și
stabilității în zonă și a dezvoltării unui sub -sistem regional non -agresiv. Astfel, la scurt timp
după încheierea CSCE, o inițiativă din partea Greciei relansa cooperarea balcanică
multilaterală. Înianuarie 1976 laAtena aavut locreuniunea experților guvernamentali din 5

19țări balcanice (Bulgaria, Grecia, România, Turcia și Iugoslavia) privind cooperarea economică
și tehnică multilaterală în regiune, dar din cauza vechilor contradicții și a lipsei un ei voințe
politice serioase nu s -a ajuns la niște rezultate reale. Cu toate acestea, importanța acestei
reuniuni este evidentă, întrucît a fost prima reuniune multilaterală guvernamentală în sud -estul
Europei după al doilea război mondial, care s -a ocupat de sectoare vitale pentru dezvoltarea
economică ațărilor dinregiune. Înacelași timp, eaareafirmat în acest cadru sub -regional
regulile democratice și normele de lucruale CSCE, preluate ulterior de alte reuniuni regionale
multilaterale. Deși pînă la finele anilor 80, s -au organizat mai multe reuniuni guvernamentale
menite să strîngă cooperarea economică în sud -estul Europei (Ancara (26 –29
septembrie1979) –în domeniul comunicațiilor, Sofia (15 –19 iunie 1981) –în domeniul
transporturilor, București ,(7–12iunie 1982) –îndomeniul energiei și materiilor prime,
Belgrad (19 –23 iunie 1984) –în domeniul dezvoltării cooperării industriale), acestea, prin
discontinuitatea tematicii, nu au permis ca eforturile depuse să capete o eficiență reală.
Republica Moldova apare pe arena acestor evenimente doar la începutul anilor 90 ai sec.
XX, după declararea independenței.
În conformitate cu drepturile inerente deplinei suveranități și acționând în cadrul unei
politici externe coordonate , Republica Moldo va, prin organele sale abilitate, a exercitat și își
exercită în consonanță cu interesul său național și cu cerințele întăririi statalității dreptul de a
încheia și a deveni parte la tratate internaționale ca un drept fundamental al Statului
Moldovenesc.12
O asemenea acțiune de angajare susținută în raporturile internaționale este reflectată în
practica statelor, în jurisprudența internațională, dar și în doctrina de drept internațional,
începând chiar cu jurisprudența Curții Permanente de Justiție Internațională care, în hotărârea
privind nava Wimbledon afirma cu privire la capacitatea statului de a se angaja în plan
internațional că aceasta „es te în mod cert un at ribut al suveranității de stat” . În același sens un
faimos specialist de drept internațional al timpurilor sale, respectiv arbitrul Max Huber
declara în sentința arbitrală, din 4 aprilie 1928, privind Insula Palmas că „Suveranitatea
în relațiile dint re state înseamnă independență” , iar independența în privința unei porțiuni a
globului, este dreptul de a exercita în acea porțiune, cu excluderea oricărui alt stat, funcțiile de
stat(13).
Astfel, Republica Moldova își începe calea spre determinare locului său în geopolitica
regională și europeană prin politice integraționiste și prin cooperare multidimensională .
12D.Popescu, Revista moldoveneasc revista moldovenească de drept internațional și relații internațționale, pag. 15
13D.Popescu, Op.cit., pag 12

20Dând urmare unor astfel de elemente politice, juridice și doctrinale, Republica
Moldova, pe baza liberului său consimțământ și în condiții de egalitate în drepturi, a încheiat
și a devenit parte la un număr mare de tratate bilaterale, dar și multilaterale cu state de pe
toate continentele și în domenii variate ale cooperării dintre st ate, aceasta contribuind esențial
la afirmarea statutului său juridic pe plan internațional .
La nivel regional Republica Moldova a aderat la Conferința pentru Securitate și
Cooperare în Europa la 3 ianuarie 1992, semnând ș i Actul Final de la Helsinki, Conferință
care în 1995 a devenit Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). Acest
organism a fost resimțit la masa tratativelor cu privire la diferendul transnistrean. De
asemenea, a devenit membru în Consi liul Europei în iulie 1995, devenind parte la 61 dintre
convențiile Consiliului; precum și la alte organizații, organisme și structuri regionale și
subregionale, ca și l a unele aranjamente de tipul GU AM (Georgia, Ucraina, R.Azerbaidjan și
R.Moldova), crea t la 10 octombrie 1997 în vederea întăririi stabilității și securității în Europa,
la care s -a alăturat în 1999 și Uzbekistan. Aderarea la această organizație a permis Republicii
Moldova să -și întărească relațiile de colaborare la nivel regional cu statele vizate.14
În consecință, activitatea intensă pe plan internațional, cît și regional prin conlucrare
bilaterală ș i prin cooperare la nivel regional, Republica Moldova a încercat convergerea
sistemului național de securitate la diferite sectoare încercînd o schimbare a perceperii
imaginii geopolitice pe olan internațional.
1.2 Repere teoretico -metodologice de invest igație a conexiunii dintre „geopolitică”,
„securitate națională” și „apărare”
Pornind de la schimbările în curs de desfășurare pe plan internațional și dela
transformările care s -au produs pe plan intern după anul 1990, securitatea și apărarea națională
tinde săacumul ezenoiaspecte, importante pentru însăși existența statală. Securitatea creată ca
atribut al politicii, trebuie înțeleasă șielaborată înașafel,casădefinească prioritățile
naționale. Una dintre funcțiile importante ale unui stat o co nstituie securitatea și apărarea
națională. Ea rezultă din dialectica extrem de dinamică, predominant conflictuală a lumii, din
omniprezența pericolelor, amenințărilor și vulnerabilităților, a crizei, conflictului și războiului,
ca fenomen social complex, cu determinări greu de gestionat și de limitat și nu -și va pierde
niciodată rolul, locul și funcțiile pe care le are în cadrul societății.
14D.Popescu, Revista moldoveneasc revista moldovenească de drept internațional și relații internațționale, pag. 1 3

21ÎnRepublica Moldova, domeniul securității naționale și apărării estecercetat din
perspectiva identificării și eluc idării amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților a fiecărei
componente în parte, avînd drept scop consolidarea securității naționale.
Abordarea științifică a conceptului securității naționale a Republicii Moldova necesită
oanaliză amplă și complexă a însuși conceptului de securitate, definirii fenomenului de
securitate în accepția multiplelor curente și școli de gîndire, polemizării obiectului de referință
șicorelarea acestuia pe diferite dimensiuni. Conceptul de securitate, în pofida multiplelor
dezbateri, rămîne nebulos, deseori utilizat ca pretext, scuză sau justificare pentru felurite
măsuri politice sau strategice mai mult sau mai puțin îndreptățite.
Securitatea este o problematică flexibilă, care se poate integra în dinamismul
relațiilor intern aționale contemporane. S. Walt a enunțat definiția securității ca studiul
amenințărilor, utilizării și controlului forței milit are.15Ea examinează condițiile care fac
utilizarea forței probabilă, felurile în care utilizarea forței afect ează indivizii, statele,
societățile și politicile specifice pe care statele le adoptă în vederea prevenirii sau a participării
în război, deci implică necesitatea includerii în acțiune a unui alt concept ca reacție -apărarea.
În accepția lui S. Walt, sec uritatea nu este ceva, nu este o condiție, o stare, un atribut, ea este
văzută mai degrabă ca un studiu al unui mănunchi de factori și decizii care pot provoca o
anumită situație.16Acest lucru îl scoate în evidență și G. Krame, care consideră că această idee
se datorează faptului că, pentru mult timp, cei ce au monopolizat tema securității (profesori și
cercetători din SUA, care în timpul Războiului Rece au fost strîns legați de decidenții politici
și au participat acti v la crearea unei concepții despre securitate) au încercat să definească un
domeniu, să intre în posesia unei concepții pe care să o poată modela.17
R. Stoicescu este de părerea că studiile de securitate de la sfîrșitul anilor `80 și î nceputul
anilor `90 ai secolului XX s -au bazat pe premise ontologice realiste, care iau statul, interesele
naționale, strategia ca date șisusțin ideea cărelațiile internaționale constituie orealitate
obiectivă și observabilă. Pentru acești autori și ana liști, logica balanței de putere a anarhiei
internaționale și a realpolitik -ului rămîne centrală în viața internațională și în maniera de
aaborda securitatea.18
15Walt S.„The Renaissance ofSecurity Studies” //International Studies Quarterly,, nr.2,1991, p.212http://
graduateinstitute.ch/webdav/site/political_science/shared/political_science/1702/1 -Walt -1991 -ISQ-Renaissance –
security -studies.pdf (accesat pe11.10.12)
16Walt S. Op. cit. , p. 21 3.
17Krame G.What DoWeknow About Security After Three Generations ofSecurity Scholars? AHermeneutic De-
Construction of„Security” asaSub-Discipline inIR,Danish Political Science Research School, 2006, p.21-22
http://static.sdu.dk/mediafiles (accesat pe15.10.12)
18Ghica A., Zulean M. Politica de securitate națională: Concepte, institute, procese. Ia și: Pol irom, p. 81

22De-a lungul perioadelor istorice noțiunea de securitate a fost înțeleasă diferit, sau
abordată din diferite puncte de vedere, d e aceea vom încerca să găsim o definiție ce ar putea fi
adecvată situației actuale.
În linii generale, în liter atura de specialitate, noțiunea de securitate este definită ca fiind
un complex de măsuri procedurale, fizice, logice și juridice, destinate prevenirii, detectării și
corectării diferitelor categorii de accidente fie că provin din cauze naturale, fie că el e apar ca
urmare a unor acte de sabotaj.
Securitatea este starea de convie țuire a membrilor unei colectivit ățiși de func ționare a
institu țiilor acesteia, caracterizat ăde lipsa oric ărei amenin țări la adresa existen ței lor normale.
Apărarea este ac țiunea și rezultatul acesteia împotriva unei manifes tări ostile. Aceste
manifest ăriostile, în fapt, amenin țări, au, din punct de vedere ac țional, un subiect (cel care
genereaz ăși susține amenin țarea) și un obiect (cel care este vizat și suport ăamenin țarea). Prin
urmare, ea constituie un tot întreg cu securitatea.
Securitatea na țional ăse refer ă, de fapt, la securitatea statului, ce cuprinde în interiorul
limitelor sale teritoriale na țiunea titular ă, de realizarea și asigurarea ei fiind r ăspunz ător statul
respec tiv.
Conform opiniei savantului rus Serebreanicov , “securitatea reprezintă starea
capacităților de protecție a persoanei, societății și statului ce se bazează pe activitatea statelor
și a societății internaționale întru depistarea și preîntîmpinarea perico lelor și amenințărilor
capabile să le bareze calea spre supraviețuire și dezvoltare ”.
Ian Bellany define ște securitatea din perspectiva conflictului armat. El scrie că
„securitatea, în sine, este o relativă absență a războiului” combinată cu un nou intro dus factor
psihologic, reprezentat de „o relativ solidă convingere că nici un război care ar putea avea loc
nu s-ar termina cu o înfrângere”.
Laurence Martin pune accentul pe dimensiunea economică, declarînd că „securitatea
este asigurarea bunăstării viit oare”. În anii ’60, bunăstarea era considerată ca fiind rezultatul
direct și neproblematic al creșterii economice, însă teoriile sociale și economice ulterioare au
infirmat această ipoteză, considerând că la fel de importanți sunt și factorii culturali ș i
psihologici.19
Ilustrând explozia numărului studiilor lingvistice din anii ’80 -’90, Ole Waever definește
securitatea „drept ceea ce se numește în teoria limbajului un act de vorbire … afirmarea însăși
constituie actul … Pronunțând „securitate”, un reprezentant al statului deplasează cazul dinspre
19Buzan B .,Popoarele, statele și teama. O agendă pentru studii de securitate internațională în epoca de după Războiul
Rece. Ch ișinău: Ed. Cartier, 2000. p. 86

23particular spre o zonă specifică, pretinzând un drept special de a folosi toate mijloacele
necesare pentru a bloca această evoluție”.20
Walter Lippmann dă o definiție complexă securității, el definind -o din perspectiva
idealurilor unei comunități prin declarația că "O națiune are asigurată securitatea în măsura în
care nu este în pericol de a trebui să -și sacrifice valorile fundamentale dacă doreste să evite
viitorul și are capacitatea, dacă es te provocată, să și le conserve prin obținerea victoriei într -un
asemenea război".
"Securitatea, într -un sens obiectiv, măsoara absența amenințărilor la adresa unor valori
dobîndite și în sens subiectiv, absența temerilor că aceste val ori vor fi supuse un or atacuri" .
(Arnold Wolfers)
Dacă este să definim geopolitica , din punctu l de vedere al lui Carlo Jean, aceasta este o
reflecție, un sistem de raționament, o conceptualizare a spațiului, nu numai fizică, ci și umană
și, în același timp, multidimensională , care precede și care este finalizată prin individualizarea
intereselor naționale și a marilor alegeri / decizii politice într -o lume care s -a transformat rapid
și care este pe cale de a deveni mai globală și mai frământată, mai dornică de reguli și de
ordine mai puțin incertă și conflictuală, în care evoluția fenomenelor este accelerată dacă
viteza de răspuns nu este la fel de ridicată.21Geopolitica a fost definită ca „știința despre
formele de viață politice în spațiile de viață naturale, ce se străduiește să înțeleagă dependența
lor geografică și condiționarea lor de-a lungul mișcării istorice” , „o combinație între
geografie, istorie, știință politică, economie politică și sociologie”, dar și „o artă
indispensabilă conducătorului politic”. Într-una dintre cele mai frec vente definiții, geopolitica
este descrisă ca fiind disciplina care studiază raporturile dintre geografia statelor și politicile
specifice dezvoltate de acestea din urmă (geo -+-politică). Evidențierea rolului jucat de
factorii geografici, a influenței un or elemente geografice (climă, relief, resurse naturale,
potențial demografic, potențial agricol, rute de transport și comunicații) asupra vieții umane a
constituit obiectul de analiză a multor savanți, îndeosebi din istoria modernă a umanității.
Introduce rea acestora într -un determinism logic conduce la concluzia că factorii de putere sunt
în mare măsură dependenți de cei geografici. Prin urmare, geopolitica ar condiționa
securitatea națională prin identificarea poziționării respectivului stat în contextu lpolitic. În
acest sens este relevantă definiț ia dată de Paul Claval geopoliticii: „Geopolitica ia în
considerare totalitatea preocupărilor actorilor prezenți pe scena internațională, fie că este
vorba despre politicieni, diplomați, militari, de organizați i nonguvernamentale sau de opinia
20Waever O .,European Security Identities. În: Journal of Common Market Studies. 1996, vol. XXXIV, nr. 1, p. 67
21Geopolitica. http://isop.ro/geopolitica/ (accesat pe 25.10.12)

24publică. Ea este interesată de calculele unora sau altora și de ceea ce îi împinge să acționeze.
Este sensibilă la ceea ce, în planurile protagoniștilor, reflectă eterogenitatea spațiului,
condițiile naturale, istoria, rel igia, diversitatea etnică. Este interesată de obiectivele ce vizează
cooperarea sau deschiderea relațiilor, dar și de utilizarea fo rței sau de jocurile viclene. ”
Potrivit lui Paul Claval, Geopolitica acționează în trei direcții:
1. construieș te tabloul forțelor prezente pe o scenă dată, a celor ce decid utilizarea lor, și
a curentelor sau factorilor care le influențează;
2. reperează țintele profunde ale actorilor și explorează filosofiile sau ideologiile pe care
le legitimează;
3. arată mod ul în care mijloacele fiecăruia sunt aplicate prin geostrategii concepute
pentru a se apropia de scopurile fixate, ținând cont de reacțiile previzib ile ale celorlalți
protagoniști.22
Denis Touret, specialist francez în drept internațional, o definește ca fiind o știință:
"Geopolitica este știința umană, realistă, care are ca obiectiv să determine, dincolo de
aparențe, care sunt caracteristicile obiective ale geografiei fizice și umane care condiționează
deciziile strategice ale actorilor internaționali din viața ideologică, p olitică și economică
mondială".23
La fel și geograful Yves Lacoste: "Geopolitica are ca obiect descrierea și explicarea
rivalităților de putere privind teritoriile, rivalitățile naționale".24Tot știință o consideră și
geopoliticianul american (de origine română) Ladis Kristof, unul dintre primii analiști care au
încercat reabilitarea domeniului: "Geopolitic a … are în centrul atenției fenomenele politice și
încearcă să le dea o interpretare geografică și, totodată, studiază aspectele geografice ale
acestor fenomene". De altfel L. Kristof este primul analist american care a pledat pentru
revenirea la terme nul de Geopolitică, începând cu studiul său din 1960. Acest lucru i s -a părut
prematur unui veteran al studiilor politice americane, Norman Pounds, autor al unei lucrări de
referință în domeniu, intitulată Political Geoghraphy, în care afirmă, în ediția di n 1969: "Dacă
această carte este Geografie Politică sau Geopolitică, numai cititorii vor putea răspunde.
Reînvierea termenului de Geopolitică de către Kristof este, probabil, prematură și va rămâne
așa atâta vreme cât multă lume asociază termenul cu inuman a politică a celui de -al Treilea
Reich".25În schimb, literatura socio -politică din țările comuniste, inclusiv din România, după
22Claval P.,Geopolitică și Geostrategie. Gândirea politică, spațiul și ter itoriul în secolul al XX -lea, Editura Corint,
București, 2001.pag. 159
23Touret D., Eléments de Gé opolitique: puissance, ro.scribd.com/doc/36266350/ geopolitica -ro,(accesat 10.10. 12)
24Yves Lacost e, Préambule in Dictionnaire de Géopolitique, Edition Flammarion, Paris, 1993, pag 207
25Ladis Kristof, The Origin and Evolution of Geopolitics, in "The Journal of Conflict Resolution", 1960, pag.202

25modelul sovietic a considerat Geopolitica fie o teorie ("Teorie care, exagerând o serie de teze
ale determinismului geografic și ale antropogeografiei privitoare la istoria și la filozofia
culturii, a pretins că politica unui stat ar fi determinată de s ituația sa geografică. Geopolitica
justifică politica de expansiune și agresiune și propagă deschis militarismul și colonialismul
…"), fie o doctrină("Doctrină social -politică neștiințifică, retrogradă, apărută către sfârșitul
sec. XIX … care, în expl icarea fenomenelor sociale și politice, atribuie un rol primordial
factorilor geografici și demografici, interpretați în mod denaturat, în spiritul teoriei
expansioniste a spațiului vital și al rasismului").
În contradicție cu aceasta , specialiști de tal ia lui Rudolf Kjellén, Karl Haushofer, Anton
Golopenția, etc .dauo dublă definire a geopoliticii, ca știință a statului: atât din perspectivă
externă, a mediului politic internațional și regional, a relațiilor dintre state, într -o lume din ce
în ce mai g lobalizată și interdependentă, cât și din perspectivă internă, a dinamicii endogene a
statului, privit ca rezultant al echilibrului dintre forțele centripete, coezive și cele c entrifuge,
secesioniste. Populația, repartiția sa în teritoriu, structura etnic ă și confesională, dinamica
economiei, politicile de dezvoltare regională sunt tot atâtea elemente ce condiționează
dinamica internă a unui stat, măsură a afirmării sale pe scena internațională. Deosebim din
această perspectivă o geopolitică generală, care se ocupă cu studiul relațiilor dintre state la
nivel planetar și a marilor probleme ge opolitice cu impact global, o geopolitică regională, ce
abordează marile complexe supra -statale, conexiunile endogene și exogene ale acestora, dar și
o geopolitică aplic ată, orientată spre atenuarea disparităților interne la nivelul statului, prin
intermediul politicilor de dezvoltare regională. Separat, se mai poate vorbi și despre o
geopolitică teoretică, orientată spre analiză și teoretizate, spre studierea evoluției î n timp a
gândirii geopolitice.
Un alt analist francez, François Thual, susține că, printre altele, Geopolitica ne învață să
descifrăm actualitatea. Și anume, în cazul unui eveniment (tensiune, criză, conflict, război,
negocieri), trebuie să știm să punem î ntrebările cele mai potrivite: • cine ce vrea? • cu cine? •
cum? • de ce?
Relevantă este definiția dată geopoliticii deGolopenția care se oprește asupra po-
tențialului statelor. ”Acesta este rezultanta însușirilor tuturor factorilor con stitutivi pentru un
stat: a teritoriului, a neamului, a populației, a economiei ace stuia, a structurii sociale, a
modului cum e guvernat, a mediului său politic. Cercetarea geopolitică nu este, deci, numai
geografică, ori numai economică, ori nu mai pol itică, ci este concomitent geografică,
demografică, economică, so cială, culturală, politică”, consideră el. De aceea, propunerea
autorului este ”concen trarea științelor ce privesc aspecte singuratice ale statului în aceeași

26școală su perioară. Ea a r putea familiariza în egală măsură cu noțiunile și metodele geo grafiei
politice, ale etnologiei și demologiei, ale economiei politice, ale sociologiei, ale științelor
culturii”.Cercetarea geopolitică “este întâi de toate informativă”, co lecționând fap tele faptelor
în specificitatea lor. “Ea este cercetare, nu analiză te oretică” –deci nu î și propune să ne ofere
o teorie a statului, ci se opre ște la de scrierea sistematică a realită ții statistice pe domeniile
menționate mai sus. Mai de parte este trea ba beneficiarilor acestei cercetări, adică a conducerii
politice a sta tului, care î și selectează aspectele de interes pentru a -și fundamenta deciziile. Prin
aceasta, rezultatele demersului geopolitic sunt ”na ționale”, servind condu cerii centrale a
națiunii.Întrucât societatea este în continuă schimbare, determinând continua schim bare a
statelor, cercetarea sociologic ă este în mod obligatoriu contin uă, “reluată în tr-una, așa cum e
refăcut zi de zi buletinul meteorologic. Cercetarea geopo litică năzu iește să realizeze un
echivalent pe plan politic al acestor buletine”
Barry Buzan combină cele două noțiuni în momentul în care descrie fenomenul
securității din două perspective: internă a statului declarînd "… cazul securității, discuția
privește preoc uparea de a fi liberi de amenințări” și internațională “ … securitatea vizează
capacitatea statelor și societaților de a -și menține identitatea, independenț a și integritatea
funcțională " .26
Poziția critică a lui B. Buzan privind conceptul de securitate de la începutul anilor `90 ai
secolului XX, ne oferă în același timp soluții pr in care studiul acestuia poate fi îmbogățit.
Scopul studiului de securitate indică elementele care ar putea fi utile în a înțelege: în primul
rînd, faptul că atunci cînd se vorbește despre securitate, se vorbește practic despre securitatea
națională a unui stat; în al doilea rînd, dinamica securității este relațională și bazată pe
interdependența dintre state, și în această accepție securitatea internațională se referă mai mult
la condițiile sistemice care influențează felul în care statele se simt mai mul tsau mai puțin în
siguranță .Un alt element important introdus de B. Buzan în analiza securității este
departajarea statelor în state puternice (cu un grad avansat de coeziune politică și socială) și
state slabe (cu legitimitate internă scăzută și control fragil asupra instituțiilor centralizatoare
ale puterii). De asemenea, autorul subliniază diferența dintre statele puternice, care nu au
neapărat o mare putere pe scena internațională (de exemplu Austria, Elveția etc.), și statele
slabe, din anumite puncte devedere, care au influență (ca de exemplu India, Pakistan și
Rusia). Aceste nuanțe sunt vitale pentru a înțelege natura securității și faptul că statele
reacționează la pericole și amenințări înfuncție de vulnerabilitățile pe care le au. În statele
26Buzan B .,Popoarele, statele și teama. O agendă pentru studii de securitate internațională în epoca de după Războiul
Rece. Ch ișinău: Ed. Cartier, 2000 . p. 51

27slabe, de exemplu, securitatea are legătură mai mult cu grupurile care le compun decît cu
instituțiile statului în sine și există de multe ori riscul de a securiza un guvern sau un regim
mai degrabă decît un stat. Analiza realizată de B. Buzan este susținută d eO. Waever, care
propune o concepție bidimensională a securității cu privire la stat și la societatea care face
parte dintr -un stat.27
A.Burian , la fel întrepătrunde cele două noțiuni punct îndasupra dimensiunii geopolitice
a securității, prin care „se subînțelege, în primul rând, supraviețuirea fizică a statului, apărarea
și menținerea suveranită ții și integrității lui teritoriale, capacitatea de a reacționa în mod
adecvat la orice amenințări reale sau potențiale din exterior”.28
Astfel, vedem că sensul noțiunii de securitate poate fi găsit într -o serie de definiții
distincte. Se observă că fiecare sens al noțiunii de securitate poate fi plasat într -un anumit
context istoric. Problemele de securitate au avut perman ent un caracter instabil, ba chiar mai
mult, s -au schimbat de -a lungul timpului. Drept exemplu putem lua politicile pronataliste, care
la începutul secolului XX erau considerate a fi cele mai bune modalități de întărire a puterii și
securității naționale. În perioada interbelică, teoria eugeniei sociale a marcat o tranziție
parțială de la numărul populației la calitatea acesteia, tot ca măsură a puterii și securității
naționale. După anul 1945, s -a produs o schimbare dramatică în percepția politicilor de co ntrol
a populației: specialiștii nu le -au mai considerat a fi sursa securității, ci a bunăstării. În anii
Războiului Rece, securitatea a fost definită în termeni militari, oglindind astfel principalele
preocupări ale celor două blocuri opozante. În perioad a imediat următoare, a fost lărgită sfera
de cuprindere a conceptului, fiind incluse și dimensiuni nonmilitare: politică, economică,
socială, ecologică.
Cum am observat, definițiile de mai sus nu fac decît să evidențieze legătura dintre
noțiuni, dar nic i una nu pare a fi completă.
C.Moștoflei scoate în evidență principalele curente de gândire care s -au aplecat, de -a
lungul timpului, asupra studiului securității și face o scurtă caracterizare a caracterului lor.29
Acestea sunt:
-POZITIVISMUL promovează studiile strategice și studiile de securitate, descrise de către
criticii curentului drept abordă ri obiective, care nu pun probleme, ale ontologiei și
epistemologiei securității. Specialiștii fac totuși distincția între abordarea tradiționalistă în
27Buzan B., Popoarele, statele și teama. O agendă pentru studii de securitate internațională în epoca de după Războiul
Rece. Ch ișinău: Ed. Cartier, 2000 ., p. 22
28Burian A .,Geopolitica lumii contemporane. Chișinău: Ed. Tipografia Centrală,2003. p. 196 -197.
29Moștoflei C.,Securitatea, puterea șiarmata laînceputul secolului XXI. p.19-21.//www.cssas.unap.ro/ (accesat
22.10.2012 )

28studiile de securitate, cu o viziune centrată pe stat și pe dimensiunea militară, și abordarea
vastă a securității, ce dorește să lărgească agenda de securitate prin analiza problemelor
militare și nonmilitare.
-CONSTRUCTIVISMUL se bazează pe credința că lumea este produsul interacțiunii sociale,
ce poate fi măsurată și analizată cu mijloace științifice specifice. Această formă de
constructivism social folosește, în studiul securității, ontologia subiectivă și epistemologia
obiectivă, cu alte cuvinte afirmă că lumea este construită social și poate fi măsurată și
analizată.
-POSTMODERNISMUL este caracter izat de o mare diversitate a studiilor de securitate.
Metodologia aferentă acestui curent de gândire este construită în jurul credinței că lumea este
produsul interacțiunii noastre sociale și nu poate fi măsurată și analizată cu ușurință din cauza
naturii contestate a cunoașterii (ontologie și epistemologie subiective). Rezultatele studiilor
postmoderniste ridică multe întrebări referitoare la rolul pozitivismului în studiul securității,
din mai multe puncte de vedere: metodologic, istoriografic, epistemolo gic, ontologic și
normativ. Adepții postmodernismului împărtășesc preocupările constructiviștilor referitoare la
ambiguitatea ontologiei pozitiviste în studiile de securitate. Analiștii postmoderniști nu
pregetă să reconsidere critic atât poststruc turalis mul (Simon Dalby, Jef Hu ysmans), cât și
postmodernismul reprezentat de Michael Dillon și David Campbell.
Între toate aceste curente de gândire însă Școala de la Copenhaga, ai cărei reprezentanți
-Barry Buzan, Ole Waever și Jaap de Wilde -sunt adepții l ărgirii s ferei de definire a
securității, după părerea autorului este cea mai reprezentativă.
Reprezentanții Școlii oferă o metodă operațională constructivistă, ce presupune, pe de o
parte, încorporarea principiilor tradiționaliste, iar pe de altă parte, e liminarea frontierei
artificiale dintre securitate și economie și propunerea unor noi modalități de studiu a
interrelaționării domeniilor vieții sociale. Securitatea este definită în funcție de perceperea
amenințării la adresa existenței unui obiect de ref erință ce este puternic valorizat. Acesta face
parte dintr -o mulțime vastă, ce poate include: actori nonstatali, principii abstracte și chiar
natura, în sine. De asemenea, sursa amenințării poate fi identificată în statele agresive,
tendințele sociale nega tive sau în diversitatea culturală. În consecință, în concepția Școlii de
la Copenhaga, amenințările se pot manifesta într -o varietate de contexte politice sau domenii
ale vieții: politic, economic, militar, cultural, demografic, ecologic etc. În opinia s pecialiștilor

29danezi, studiile de securitate ar trebui să fie centrate pe identificarea, localizarea și evaluarea
celor mai importante măsuri de „securizare” inițiate de actorii principali ai vieții sociale.30
B. Buzan, O. Waever și J. Wilde, răspunzînd acuzațiilor aduse de tradiționaliști, care
afirmă că modelul lărgirii sferei de definire a securității este incoerent, reprezentanții Școlii de
la Copenhaga oferă o metodă operațională constructivistă ce presupune, pe de o
parte, încorporarea principiilor tradiționaliste, iar, pe de altă parte, eliminarea frontierei
artificiale dintre securitate și economie șipropunerea unor noimodalități destudiu al
interrelaționării domeniilor vieții sociale. Securitatea estedefinită deautor iînfuncție de
perceperea amenințării laadresa existenței unui obiect de referință ce este puternic valorizat.
Acesta face parte dintr -o mulțime vastă, ce poate include: actori non -statali, principii ab stracte
și chiar natura în sine.31
În prezent, dintre preocupările în domeniul studiului securității se remarcă cea a lui
James N. Rosenau, care realizează o interesantă corelație între teoria complexității, a haosului
și conceptul de securitate .32
Cum am observat din definițiile anterioare, securitatea este percepută ca fiind un
fenomen ce dă senzația de siguranță, de apărare a unor idealuri, principii, obiective.
Studiile de securitate și geopolitică sunt determinate de grila de lectură, ele nefiind în
nici un caz discipline obiective, apriorice și neutre axiologic față de obiect ul de studiu.
În accepția lui A. Burian, concepția securității naționale, ca și concepțiile politicii
externe și geopolitice, trebuie să derive din concepția intereselor naționale, iar într -un sens mai
larg–din viziunea de ansamblu a cetățenilor unui sau altui stat în ce privește locul și rolul lui
în comunitatea mondială.33Este necesar ca concepția securității naționale să țină seama atî t de
pericolele generate din exterior și legate de încercările de a subjuga sau de a supune statul, cît
și din interior, legate de starea societății. Există amenințări reale și potențiale, globale,
regionale și locale, atestă în continuare A.Burian. Noțiun ea de securitate include următoarele
aspecte: capacitatea de asigurare a existenței fizice, inviolabilitatea teritorială și integritatea
statului împotriva pericolelor externe și interne; garanții împotriva amestecului din afară în
treburile interne; preve nirea amenințărilor potențiale și neprevăzute care amenință însuși
modul deviață. Autorul consideră identici termenii securitate și asigurarea existențe istatului .
30Sarcinschi A.„Homeland Security” sau securita tea spațiului de interes // IMPACT STRATEGIC. Revista științifică
trimestrială a Centrului de Studii Strategice de Apărare și Securitate. Nr. 3/2006. București: Editura Universității
Naționale de Apărarea „CAROL I”, 2006. –pp. 68 -70.
31Sarcinschi, A. Op. cit. p. 70 -71
32Rosenau , James N., Many Damn Things Simultaneously: Complexity Theory andWorld Affairs, Conference on
Complexity, Global Politics, and National Security, RAND Corporation, 1996
33Burian A.,Geopolitica lumii contemporane. –Chișinău, Editura „TipografiaCentrală”, 2003, p.191-192

30A.Burian formulează doctrina geopolitică a Republicii Moldova în care sunt abordate
interesele naționale și componentele securității naționale ca cea politică, economică și militară
în contextul realităților geopolitice actuale, ce servesc, pe bună dreptate în opinia autorului,
support teoretic în procesul de reflecție asupra intereselor geopo litice ale marilor puteri și
impactul lor asupra securității naționale aRepublicii Moldova.34Autorul exprimă opinia că
securitatea națională saustatală estesupraviețuirea fizică astatului respectiv, apărarea și
menținerea suveranității și integrității teritoriale, capacitatea de a reacționa în mod adecvat la
orice pericol real sau potențial din afară și din interior. Noțiunea de securitate națională a
statului cuprinde asigurarea unor condiții normale pentru autorealizarea tuturor cetățenilor,
apărarea vieții, libertății și proprietății lor împotriva oricăror atentate, fie din partea unei
persoane, organizații sau din partea statului.
La începutul secolului XXI s -a ajuns la concluzia că noțiunea de securitate a căpătat noi
configurații, datorită transformărilor suferite de conjunctura geopolitică și de apariția unor
pericole noi, și că a devenit imposibil a separa propria stare de securitat e de starea de
securitate a membrilor sistemului internațional și de securitatea sistemului în general,
revizuirea Conceptelor și a Strategiilor de Securitate a pornit concomitent în mai multe
sisteme politce: SUA, UE, Federația Rusă, toate inițiind acest proces în anii 2005 -2007.
România, Ucraina, Republica Moldova șialtețările-auurmat exemplul. Odată cudispariția
amenințărilor tradiționale la adresa securității după încheierea Războiului Rece au fost
identificate alte pericole mult mai greu de combă tut, cum ar fi: terorismul internațional,
proliferarea armelor nucleare de către statele nedemocratice și de către actorii nestatali,
conflictele regionale, migrația ilegală, criminalitatea transfrontalieră, fundamentalismul
religios, eșuarea bunei guvern ări,bolile contagioase, traficul deființe umane, arme șidroguri,
dependența economică, cataclismele naturale etc. Aceasta a generat ideea regîndirii
conceptului desecuritate prinlărgirea lui.
R.-S. Ungureanu consideră că esența procesului de extinder e asecurității este regîndirea
acesteia, pornind chiar de la cei care se pot simți în pericol –indivizii, și nu de la identificarea
unei amenințări intelectuale la adresa unei instituții sociale cum este statul .35
În acest conglomerat de supozi ții și interpretări, V.Varzari consideră că definițiile care
conceptualizează cel mai adecvat securitatea națională pentru Repub lica Moldova, sînt (1) cea
formulată de A. Wolfers, care percepe securitatea națională în calitate de valoare: „Securitatea este
o valoare, pe care un stat o poate avea într -o măsură mai mică sau mai mare și la care poate aspira
34Burian A.,Geopolitica lumii contemporane: curs delecții. Chișinău: Ed.Tipogr afia centrală, 2003 .,p.196-197
35Miroiu A., U ngureanu R -S. Manual de Relații Internaționale. Iași: Ed. Polirom, 2006. p. 181

31să o dețină într -o măsură mai mare sau mai m ică. Din acest considerent aceasta se aseamănă cu
puterea și bunăstarea, alte două valori de importanță cruci ală în relațiile internaționale. Dar în timp
ce bunăstarea este măsura avuțiilor materiale ale unei națiuni, iar puterea este abilitatea de a
contr ola acțiunile altora, securitatea, în sens obiectiv, este absența amenințărilor față de valorile
agonisite, iar în sens subiectiv, absen ța fricii că aceste valori vor fi atacate”. Și (2) –cea propusă
de R. Smoke, care abordează noțiunea la nivel tehnic, o perativ: „Securitatea națională cuprinde, în
general, studiul problemelor de securitate ale unei națiuni, politicele și programele de rezolvare a
acestor probleme și, de asemenea, procesul guvernamental prin care aceste procese și programe
sînt dezvoltate și realizate.”
Ceea ce am observat în scurtul studiu efectuat denotă faptul că noțiunea de „geopolitică”
este strîns legată de noțiunile de „securitate națională” și „apărare”, deoarece toate au ca
obiect de studiu statul cu teritoriul său național ș i influențele asupra lui , și implicit contribuie
la existența acestuia ca entitate .
1.3Concluzii la capitolul întîi
În consecință, contextul istoric, care a plasat Republica Moldova de-a lungul istoriei la
intersecția intereselor marilor puteri, a con tribuit esențial la ev oluțiile pe plan geopolitic a e i.
Deși are un trecut istoric mare și bogat în evenimente importante atît pe plan intern cît și
internațional, Republica Moldova este un stat tî năr, în formare a statalității. Acest fapt o face
deosebit de vulnerabilă la pericolele externe și interne. Contextul geopolitic în care s -a aflat a
pus-o mereu în dilema alegerii cursului de dezvoltare și menținere a independenței politice și
statale, deseori postînd -o în ipostaza statului „ratat”, a cărui șanse de supraviețuire sunt
diminuate în progresie geometrică de interesele străine.
Pornind de la predilecția de întărire a suveranității și independenței, Republica Moldova
a dus permanent o politică de căutare a poziției sale geopolitice favorabile dezvoltări i. Fiind
un stat mic și aproape fără resurse, un producător agricol mărunt, a fost puternic marginalizată
în promovarea intereselor sale. Mai mult, neavînd capacitatea de a -și asigura securitatea a
căutat permanent un sprijin exterior, încercînd să ducă o politică de colaborare atît pe plan
regional, cît și subregional.
Problemele geopolitice actuale ale Republicii Moldova pot fi concepute în trei
subpuncte:

321. teritoriul redus în comparație cu cel medieval o fac mult mai vulnerabilă din punct de
vedere mi litar, respectiv complică sistemul de apărare împotriva unei eventuale agresiuni din
exterior;
2. piața de desfacere, atît estică cît și cea vestică este delimitată de țări de tranzi t(de
Ucraina șide România, deși cea vestică este și așa greu accesibilă datorită concurenței ).Acest
fapt o fac vulnerabilă la capitolul decizii politice externe.
3. situația politică nestabilă, generată de existența a cel puțin trei conflicte
interdependente, după cum susține Oleg Serebrean: transnistrean, problema găgă uzo-bulgară
din sudul țării și problema de la granița moldoucraineană agravează și mai mult imaginea sa .
Totodată, un alt aspect este dat de dependența energetico -economică a Republicii
Moldova de Federația Rusă. Acest fapt este condimentat de pierderea pi ețelor tradiționale de
desfacere a producției sale și reorientării doar parțiale spre noile piețe, ceea ce a făcut ca
potențialul economic al Moldovei să scadă considerabil.
Aceste probleme, precum și cadrul legal precar necesită implementarea unor reforme
urgente ce ar stabiliza poziția Republicii Moldova pe plan extern, dar și intern. În principal,
reforma sectorului energetic, care a devinet monopol, reorganizarea sistemului securitate, prin
reformarea sectorului de apărare, sectorul de justiție.

33Capitolul IIEDIFICAREA SISTEMULUI NAȚIONAL DE SECURITATE ȘI
APĂRARE: OPORTUNUTĂȚI ȘI CONSTRÎNGERI
În capitol ul respectiv s -a abordat problematica situației sistemului de securitate a
Republicii Moldova î n contextul geopolitic actual prin scoaterea în evidență a avantajelor și
dificultăților generate de poziția Republicii Moldova pe plan european și subregional.
2.1 Situația geopolitică a Republicii Moldova: avantaje și dificultăți.
Republica Moldova, st at tînăr, situat în Sud -Estul Europei Centrale, a apărut pe harta
politică a lumii la 27 august în urma dezmembrării URSS. De fapt, apariția pe harta politică ca
unitate politico -administrativă ține de28 iunie 1940 după ce armata sovietică ocupă teritoriul
dintre fluviului Nistru și Prut . La 2 august 1940 s -a format RSSM (Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească), cuprinzînd orașul Chișinău și 6 județe situate între Prut și Nistru.
Ulterior acestui teritoriu îi sunt alipite orașul Tiraspol și cele 5 raioane administrative din
stânga Nistrului, din fosta RSSAM (Republica Sovietică Socialistă Autonomă
Moldovenească) formată în 1924 în componența Ucrainei. Din două spații geografice mici de
pe malul stâng și drept al Nistrului apare o structură n ouă RSSM, în componența URSS, care
avea să existe în această formulă până la obținerea independenței la 27 august 1991. La
aceasta cotitură istorică Republica Moldova își realizează șansa istorică de a se transforma
într-un stat suveran și independent. Îns ă,se știe că drumul spre afirmare nu a fost obținut ușor
și că independența a fost plătită cu prețul unui război civil, al pauperizării populației,
șomajului și emigrațiilor masive, blocadei economice din part ea Federa țieiRuse, principalul
partener comer cial. Deși actualmente R epublica Moldova este recunoscută de majoritatea
statelor lumii ca subiect de drept internațional suveranitatea nu este una deplină, deoarece nu –
și exercită puterea asupra Transnistriei separatiste (12,8% din teritoriu), la care se adaugă și
prezenta unor baze militare rusești. Experiența statală a R epublicii Moldova este una destul de
mică, de doar 21 ani. Cert este că modificările frecvente de hotar, divizarea spațiului
geoeconomic, ignorarea DIM și -au spus cuvîntul în dezvoltarea social -economică a Republicii
Moldova.36
Republica Moldova este un stat de dimensiuni mici, avînd o suprafață de 33843 km,
ocupînd poziț ia a 32 -aîn Europa. Deși din punct de vedere geografic ea este situată
înnemijlocita apropiere de centrul Europei (aflîndu -se la 1/2 distanță între oceanul Atlantic și
36http://ro.scribd.com/doc/52568726/Situatia -geoeconomica -a-RM(accesat pe 12.10.12 )

34munții Ural și 1/2 distanță între ecuator și polul nord, fiind mai aproape de extremi tatea
sudică a Europei), din punct de vedere geopolitic ea a avut întotdeauna o poziție periferică.
Neavînd ieșire la mare, Republica Moldova este ”ancorată” de România și Ucraina, state cu
un potențial economic mult mai mare decît al ei, dar totuși, stat e cu nivel mediu de dezvoltare,
state în curs de dezvoltare, în proces de tranziție. În pofida suprafeței mici a Republicii
Moldova, perimetrul frontierelor este destul de mare: 682 km de frontiera naturală cu
România care trece pe Prut și 1222 km frontie ră cu Ucraina, din care 470 km sunt controlate
de autoritățile autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene, care încă nueste amenajată
corespunzător. Pe acest sector se înregistrează cele mai multe cazuri de contrabandă. Abia în
ultima perioadă se fac încercări ca Republica Moldova și Ucraina să -și coordoneze acțiunile în
controlul frontierelor pe segmentul transnistrean.37Teritoriul republicii este traversat de cîteva
căi de transport și comerciale (căi ferate automag istrale, linii de înaltă tensiune, gazoducte)
dinspre Asia Centrală și Europa de Est spre Europa Occidentală și Balcani. Republica
Moldova este un stat intracontinental și lipsa ieșirii la Oceanul Planetar cre ază dificultăți
serioase în relațiile economic e externe. Ieșirea pe o porțiune mică la Dunăre a îmbunătățit
legăturile economice externe. Un avantaj mare din punct de vedere geopolitic al teritoriului
republicii îl constituie apropierea de hotarele UE și hotarul direct cu blocul de securitate
NATO car e vor schimba poziția politico -geografică a țării. Hotarele statului reflectă
dependența geopolitică de țările estice, care direct prin Ucraina și indirect de către Federația
Rusă își manifestă interesele geopolitice în regiune. O particularitate a frontie relor estice o
reprezintă caracterul fragmentat al acestora, cu numeroase intrânduri, cauzînd anumite
probleme de natură morfopolitică (cazul localității Palanca). Republica Moldova este un stat
în curs de dezvoltare, dovadă fiind indicatorii macroeconomi ci destul de modești. Analiza
dinamicii principalilor indicatori macroeconomici în perioada independenței statale atestă
involuții mari.
Din punct de vedere politic Republica Moldova, alături de Ucraina și Belarusi face parte
din așa numita „zonă gr i" înt re UE, pe de o parte și Federa țiaRusă, pe de altă parte, care se
opune pe toate căile integrării fostelor republici unionale în UE și NATO, din care cauză
riscurile politice și economice sunt destul de grave .38Aprecierea făcută Repu blicii Moldova
ca un „cap de pod" între Occident și Orient sau intersecția Europei și Asiei este puțin fondată
37http://facultate.regielive.ro/cursuri/economie/situatia -geoeconomica -a-republicii -moldova -85936.html ,(accesat pe
28.10.12 )
38Tarlev V.,Securitatea statală a Republicii Moldova: amenințări și ris curi//Culegerea „Politica externă a Republicii
Moldova: aspecte ale securității și colaborării regionale“, materiale ale simpozionului științific internațional, Chișinău,
16–17 octombrie 1997

35întrucât teritoriul ei mic (distanța de la N -S de doar 350 km și de la E -V-150 km) nu
reprezintă o barieră din punct de vedere geopolitic și p oate fi ușor ocolită. De altfel, ucrainenii
deja și -au manifestat interesul pentru construcția unor magistrale auto și feroviare
transeuropene pentru a ocoli Republica Moldova. În realitate România, Bulgaria și, desigur,
Turcia constituie veritabile punți între Occident și Orient. Se pare ca și ideea revitalizării
anticului „Drum al Mătăsii" va avantaja mult România, fapt pentru care strategii moldoveni ar
trebuie să ia în calcul în politica externă de dezvoltare, iar integrarea economică, și de ce nu și
politică a celor două state românești pare a fi varianta cea mai favorabilă dezvoltării spațiului
geoeconomic al Republicii Moldova. Aceasta și pentru faptul că Republica Moldova este
șantajată direct și indirect de Federația Rusă, care așa cum remarcă po litologul Zbignev
Brzezinski, politica Rusiei față de vecinii din CSI urmărește două obiective principale:
deposedarea treptată a noilor state independente de autonomia lor economică și împiedicarea
constituirii forțelor armate proprii. Federația Rusă folo sește în acest scop diverse strategii
politice, geoeconomice, tehnologice, militare și subiectiv .39
Forma teritoriului statului de asemenea reflectă realitățile geoistorice și geopolitice.
Analizând harta observăm clar că țara a apărut într -un spațiu de instabilitate și dezechilibru
geoistoric, iar lipsa accesului la Marea Neagră, ieșirea la Dunăre pe o porțiune mai mică decât
1 km a dezavantajat ș i mai mult teritoriul din punct de vedere geoeconomic. Construcția și
darea în exploatare a terminalului Giurgiulești asigură într -o măsură oarecare accesul
Republicii Moldova direct la Marea Neagră și la stabilirea contactelor și relațiilor permanente
cu sta tele danubiene, iarpecanalul Dunăre –Main – Rhin șicustatele din Europa
Occidentală. Perspectiva reducerii insecurității energetice trebuie să aibă loc prin
diversificarea furnizorilor, prin evaluarea posibilității de acces indirect la Marea Neagră p rin
limanul Nistrului și prin Prut –Dunăre -Canalul Dunare -Marea Neagră care ar trebui să fie o
problema strategică actuală, după cum apreciază experții.
Mult discutatul și controversatul conflict transnistrean a devenit cu timpul un laitmotiv
pentru mediul de insecuritate din regiunea Republica Moldova -Transnistria. Acest conflict a
fost generat de o serie de probleme interetnice și politice și tinde să capete unele valențe
geopolitice având în vedere că există o puternică influenă rusească în zonă.
Sfîrșitul Războiului rece nu a marcat începutul unei peroade de siguranță, ba din contra,
numărul conflictelor armate s -a mărit, ceea ce a dus la crearea unei senzații de insecuritate în
Europa de Est și de Sud -Estpentru unele state mici. Chiar aderînd la 28.06.2001 la Pactul de
39Zbignev Brzezinski, Europa Centrală și de Est în ciclonul tranziției , Bucu rești, Editura „Diogene“, 1995.

36Stabilitate pentru Europa de Sud -Est(în prezent Consiliul Regional de Cooperare, ins tituit la
27.02.2008 ), Republica Moldova mai continuă nefericita sa prestație de furnizor de
instabilitate și incertitudine într -o zonă care co mportă riscuri destul de grave. Concomitent cu
progresul general al tehnicii și științei s -a schimbat esența pericolelor la care sunt expuse
statele mici și modalitățile de prevenire și reacție la ele. Atît pentru statele mici, cît și pentru
marile puteri, dimensiunea militară a securității tot mai mult este devansată ca importanță și
actualitate de componentele politică, economică, ecologică și informațională. Cadrul specific
în care s -a conturat pe harta Europei Republica Moldova și -a lăsat amprenta asupr a
viziunilor privind securitatea națională șiprimordialitatea revine securității energetice. Mulți
specialiști consideră că ea ar putea fi mai importantă decît aspectul militar sau politic, cel
puțin atîta timp cît de furnizarea agentului termic și al c urentului electric depinde
independența politică a țării și stabilitatea societății moldovenești. Problemele speciale legate
de securitatea statelor mici au început să fie studiate încă în anii `50 -`60 ai secolului XX de
către A. Fox, R. Rothstein și D. Vi tal promovînd ideea că „statele mici sunt ceva mai mult
decît marile puteri cu literă mică”. K. Waltz însă consideră că „statele mici nu contează în
competiția dintre marile puteri”40, ceea ce nu este un adevăr demons trat, dat fiind faptul că
există exemple ale unor astfel de state ce pot exercita un impact deosebit asupra sistemului
internațional, determinînd percepții și reacții care depășesc dimensiunea reală a statulu i
încauză. Ele impunî ndu-se în zona lor prin tendințe religioase sau ideologice, sau prin
monopolizarea unor resurse ca petrolul etc., gruparea lor în organizații internaționale
puternice, pot exercita presiuni asupra întregului sistem, generînd crize pol itice și economice
grave, care afectează toate statele, indiferent d e mărime. Exemple de țări care ș i-au demonstrat
importanța geostrategică indiferent de dimensiunile lor sunt țările Baltice, care au subminat
din punct de vedere geostrategic Federația Rus ă în regiunea Mării Baltice după aderarea la
NATO și UE. Georgia, la fel, și -a creat un adversar din Federația Rusă prin concurența
conductelor de export a resurselor naturale aceasta deranjînd foarte mult conducerea acestei
țari. Aceste exemple cu certitu dine demonstrează faptul că statele mici numai în cadrul
organizațiilor internaționale pot să fie tratate la egal cu marile puteri indiferent de
interesele sale naționale.
R. Rothstein urmărește securitatea statelor prin prisma conceptului putere mi că(small
power). El înaintează ideea că „puterea mică este statul care recunoaște că nu -și poate asigura
securitatea prin folosirea propriilor capacități și că trebuie să se bazeze pe ajutorul altor state,
40Impact strategic. Pag 38. http://cssas.unap.ro/ro/pdf_publicatii/is40.swf (accesat pe 27.09.12)

37instituții, procese sau alianțe. Credința puterii mici în insuficiența propriilor sale mijloace
trebuie, de asemenea, să fie recunoscută de către celelalte state implicate în politica
internațională”. P. J. Katzenstein a încercat să abordeze problema statelor mici europene din
perspectiva a două dimensi uni: mărimea fizică mică și amplasarea geografică la periferia
Europei. Pentru P .J.Katzenstein state mici sunt nu doar datorită dimensiunilor fizico –
geografice, dar și datorită amplasării lor la periferia centrului decizional ceea ce le
marginalizează politic, care nu pot influența considerabil afacerile politice și economice la
nivel mondial sau chiar nici măcar regional. Totodată, securitatea unui stat mic va fi
determinată mai mult de amplasarea geografică și mai puțin de dimensiunea geografică,
aceasta fiind generată de importanța pe care o are pentru realizarea intereselor geostrategice
ale unor actori externi majori. Această comparație mai scoate în evidență un aspect important,
și anume acela că un stat mic nu este în mod obligatoriu și un stat slab, deși în realitate,
majoritatea statelor mici, inclusiv și Republica Moldova, sunt state slabe și foarte slabe.
Ca și în cazul oricărui alt stat mic, analiza problemelor legate de securitatea Republicii
Moldova nu poate fi înscrisă în cadrul unui model met odologic universal. O serie de factori
șidevariabile specifice îi conferă particularități deosebite. Astfel a fost adoptată la 22.05.2008
noua Concepție a Securității Naționale, elaborarea căreia a fost determinată de schimbările pe
plan național și inte rnațional, care au epuizat efectele juridice ale vechii Concepții adoptată în
1995. Documentul stabilește statutul deneutralitate permanentă a Republicii Moldova, ceea
cepresupune că țara noastră nu este parte și nici nu va intra în blocuri militare, nu va participa
la acțiuni militare și nu va admite prezența pe teritoriul său a unor trupe militare și armamente
străine, statutul deneutralitate permanentă esteprincipiul debază șipiatra detemelie a
Concepției Securității Naționale, astfel tot sistem ul de securitate națională și toate acțiunile
Republicii Moldova îndreptate spre asigurarea securității naționale se vor bazapeacest
principiu. Adoptarea documentului constituie, de altfel, și un obiectiv prevăzut de IPAP.
Înviziunea luiO.Serebrian, două aspecte conceptuale sunt extrem deimportante în
abordarea subiectului securității Republicii Moldova: securitate pentru cine și contra cui?
Specialiștii consideră că definirea ambiguă aunor noțiuni implică difuzia ideilorșiface
imposibilă analiza judicioasă a s ecurității unui stat. O.Serebrian se pronunță cu scepticizm în
privința legalității independenței Republicii Moldova. Dumnealui consideră că statele în care
noțiunile de patriotisn și naționalist sunt antagoniste devin un produs ins tabil, în
cazul Republicii Moldova acest fenomen apolarizat categoric societatea șiacum esteunul din
factorii determinanți aicomplexității problemei securității Republicii Moldova.
S.P.Huntington dă curs unei concepții conform căreia Republica Moldova estesituată

38dincolo de frontierele civilizației occidentale, însfera influenței tradițional rusești,
iar„oextindere NATO limitată doar la țările care sunt, din punct devedere istoric, parte a
creștinătății occidentale, garantează Federației Ruse excluderea Serbiei, Bulgariei, României,
Republicii Moldova, Bielarusiei și Ucrainei, atîta timp cît Ucraina va rămîne unită”. S. P.
Huntington în mod explicit „lasă” Federației Ruse dreptul decontrol ateritoriului considerat
deinflue nță tradițională rusească. „Parteneriatul Estic”, inițiativă lansată la 28.05.2008 de
către Polonia și Suedia în cadrul UE, urma să consolideze relațiile de vecinătate în baza
cooperării avansate a UE cu Republica Moldova, Ucraina, Georgia, Azerbaidjan, Ar menia
șiBelarus pentru o eventuală aderare a acestor state la UE. Este remarcabil faptul că procesul
de negocieri privind semnarea Acordului de Asociere a Republicii Moldova la UE a demarat,
deoarece aceasta prevede acțiuni din partea Republicii Moldova î n domeniul consolidării
instituțiilor democratice, soluționarea conflictului transnistrean, instituirea zonelor de liber
schimb și liberalizarea regimului de vize.
Prin urmare, putem constata că lupta pentu sferele de influență și -a păstrat actualitatea,
astfel Federația Rusă își rezervă dreptul marii puteri de a valorifica prin prisma politicii
externe interesele sale în spațiul geopolitic. Securitatea unui stat mic poate fi abordată , deci,
dindouă perspective:
1.Dinperspectiva internă seconsideră căacțiunile diplomatice pot determina nivelul
securității unui stat mic. Aceasta presupune o politică externă foarte activă, care să facă
dinstatul mic „ostîncă solidă șideneclintit …încalea curenților schimbători airelațiilor
internaționale”. Dac ă este să ne referim la Republica Moldova, a cărei politică externă este
orientată spre a deveni un factor stabilizator pe plan regional, denotă că ea a fost uneori
exagerat de afectuos față de Federația Rusă, cu toate că aceasta s -a arătat foarte indifer entă
față de prevederile constituționale ale Republicii Moldova, cu precădere asupra neutralității,
ceea ce nu se încadrează în declarațiile de orientare europeană a țării. Totuși, Federația Rusă
ar prefera să fie anulat statutul de neutralitate permanentă al Republicii Moldova pentru a -și
îndreptăți cumva prezența militară în Transnistria, pe de o parte, iar pe de altă parte, această
prevedere constituțională oferă garanții sigure Federației Ruse că Republica Moldova nu va
putea adera la NATO.
2. o altă t eorie este aceea că doar factorii externi sunt pe măsură să influențeze major
securitatea unui stat mic, fie că se are în vedere unele procese dedimensiuni globale sau
continentale (extinderea UEsau a NATO), fiederelațiile dominante între anumite mari puteri,
fie de politicile promovate de anumite mari puteri față de statele mici. Dacă se întîmplă ca

39statele mici să supraviețuiască, este datorită faptului că îndeplinesc (uneori numai temporar)
anumite funcții în aranjamentele de securitate ale marilor puteri.
Exper ții consideră că factorii externi care în mod direct vor influența în viitorul apropiat
securitatea Republicii Moldova sunt: noua direcție de extindere a NATO pe flangul sudic și
amplasarea în România pînă în 2015 a bazei terestre cu noi gene rațiideinterceptoare (SM-
3)dincadrul etapei adoua ascutului american de apărare antirachetă. State ca Franța și Italia
sunt de părere că NATO ar trebui să -șiextindă înprimul rînd flancul sudic, pentru a putea
preveni declanșarea conflictelor în ace astă zonă. Anume acest scenariu este de interes major
pentru Republica Moldova, beneficiile imediate fiind mai mari comparativ cu oricare altă
evoluție posibilă a procesului.
O. Șofranski abordează problema situației geopolitice aRepublicii Moldova în termeni
geoeconomici. În viziunea sa, economia mondială constă din centre și periferii. Aceasta se
referă mai mult sau mai puțin la India, CSI și, pînă nu demult, China. Anterior căderii cortinei
de fier, lagărul socialist, din punct de vedere economic, repr ezenta o periferie izolată, una
dintre cauzele principale ale statutului său periferic îl constituia ineficiența economiei
planificate. Într -o situație aparte se găsesc țările din zona gri –zona de tampon între sisteme
politice antagoniste. Acestea repre zintă spații dominate de riscuri politico -militare înalte și, pe
acest motiv, evitate de investitorii internaționali. Situarea la o dublă periferie, între două
centre, mărește disperarea situației unor state. În accepția lui O. Serebrian, datorită amplasă rii
salegeografice și conjuncturii regionale, Republica Moldova, nuarelamoment oimportanță
geopolitică saugeoeconomică deosebită. Cele maimari dezavantaje provenite din amplasarea
geografică a Republicii Moldova sunt situarea periferică în raport c u spațiul integrării
europene și cel al securității euroatlantice, lipsa unei ieșiri la Oceanul Mondial, prezența
militară rusă, tendințele separatiste din Estul și Sudul țării, precum și instabilitatea generală
din regiune. Se pare, totuși, că valoarea ei geopolitică pentru Federația Rusă și pentru
puterile occidentale crește pemăsura extinderii NATO și UE spre Est,iarodată cu aceasta
vorapare șipremise reale pentru obținerea unei suveranități economice, fie și limitate. În acest
secol al comunicații lor și vitezei, independența economică este una din condițiile de bază
pentru asigurarea a ceea ce în geopolitică numim suveranitate reală.
Din păcate, Republica Moldova estefoarte departe deaface fațăacestor sfidări, fiind
poate ț ara cea mai vulnerabilă din punctul de vedere al independenței economice din întreg
Sud-Estul Europei. Una dintre cauzele principale ale situației date o reprezintă lipsa resurselor
energetice proprii și, în egală măsură, dependența de o singură sursă de i mport a agenților
energetici și de o singură piață de desfacere a produselor finite. Astfel, situația economică a

40Republicii Moldova s -a agravat în mod deosebit după anul 1991, odată cu obținerea
independenței și cînd lipsa resurselor energetice devine o p îrghie eficientă de control
dinpartea vechii metropole. Începînd cuconflictul militar din1992, Republica Moldova a
devenit obiectul unui permanent șantaj economic, aplicat în diferite perioade de Federația
Rusă, de separatiștii transnistrieni sau de uni i și de alții, datorită faptului că unica sursă de
agenți energetici este Federația Rusă. Republica Moldova rămîne, așadar, untip de exemplu
crestomatic dedependență economică. Politica guvernării deadiversifica tipologia zonală a
comerțului țării și dea-ioferi careva oportunități prooccidentale au fostineficiente.
Republica Moldova devine un furnizor de materie primă agricolă ieftină, iar piața
nepretențioasă a CSI pare să rămînă cea mai favorabilă .Nu putem identifica indici de
diversificare a surselor deimport ale agenților energetici șinicide raționalizare a micilor
resurse energetice interne. Situația și capacitatea centralelor hidroelectrice de la Dubăsari și
Costești nu pot contribui vizibil la acoperirea necesităților de energie electri că. Prin urmare,
sursele cele mai la îndemînă de energie electrică rămîn centralele termice, care însă, din cauza
lipsei unor surse de combustibil intern, nu apar ca o soluție deplină a situației. Experții
consideră că unica soluție ar fi integrarea plena ră, economică și politică a Republicii Moldova
înUEșiNATO, această situație condiționează crearea unui mediu investițional
favorabil șiajustarea legislației îndomeniul economic la standardele europene. O. Serebrian
susține că în aceste condiții, dator ită suprimării barierelor comerciale, vamale și economice,
concurența sporită va impune reducerea marjelor deprofit la toate firmele și la toți furnizorii
externi care astăzi dețin poziții dominante sau de monopol pe piața noastră internă. S-a
demonstrat că, cu cît o economie națională este mai izolată de cea mondială, cu atît sunt mai
mari diferențele dintre prețurile derealizare șicosturile unitare deproducție. Un alt efect care
va rezulta din sporirea concurenței va fi realocarea pozițiilor pe piață . Eliminarea unor firme
autohtone mai puțin productive de către cele străine mai performante va avea unefect
structural profund, iar eficiența peîntreaga economie națională vaspori considerabil. Pentru a
crea condiții depromovare aintereselor geoeconomice ale Republicii Moldova în spațiul
geoeconomic european trebuie să fie analizat sistemul de atribute geoeconomice aleUE.
Beneficiile pecare lepromite integrarea europeană sunt evidente: obținerea unei relative
independențe și, mai ales, sta bilități economice. Pentru moment însă, constatăm că Republica
Moldova rămîne la fel de dependentă economic ca și acum două decenii, iar în această
direcție s -a realizat prea puțin. Independența energetică rămîne a fi piatra de temelie a
suveranității eco nomice a Republicii Moldova. Această problemă, plus problema
transnistreană sunt cruciale pentru dezvoltarea de mai departe a acestei țări.

41Cît privește poziția geopolitică, V. Croitoru constată că Republica Moldova are o
situație destul decomplexă. Dinpunctul devedere alsituă rii,Republica Moldova seaflă la
confluența intereselor geopolitice a două mari puteri –UE/NATO și Federația Rusă/ ,
reprezentînd o semienclavă între România și Ucraina.41Datorită acestui fapt se confruntă cu
opresiune geopolitică puternică și este obligată să găsească pîrghii de ieșire în relațiile cu
vecinii ce nu ar lăsa -o într -un dezastru geopolitic manifestat prin menținere a subdezvoltării
economice sau în pierderea unor teritorii în favoarea altor state. Tot aici o caracteristică
importantă, în viziunea lui O. Serebrian, este interesul strategic și politic pentru Republica
Moldova al Federațiie Ruse,42care continuă să -și mențină aici o prezență militară, dar și
întreține conflictul din Estul Republicii Moldova, ceea ce trezește interes și potențialilor
inamici ai Federației Ruse (SUA, UE, Turcia). Cutoate acestea Federația Rusă nu
intenționează să renunțe la ea. Acest fapt fiind clar pronunțat de către fostul ambasador al
Fedreației Ruse la Chișinău N.Reabov în unul din discursurile sale unde a declarat: „Eu nu
știu ce interese are America care a af lat doar ieri ce este Moldova, după ce a căutat -o îndelung
pe hartă… Rusia are interesele sale legitime, necontestate de nimeni, în primul rând pe întreg
spațiul ex -sovietic. Rusia are toate drepturile ca interesele ei să fie respectate, luate în
consider ație, iar atunci când sunt ignorate să -și apere aceste interese. Noi, în calitate de mare
putere nu intenționăm sub nici o formă să renunțăm la aceste interese.” Pentru a -și menține
interesele sale aici Rusia a și preferat crearea unei enclave -Transnistr ia, care, după părerea
unor analiști, ar fi un cap de pod pe direcția Balcanilor, dar ș i “un cuțit în spate Ucrainei”.
Totuși, O. Serebrian consideră că printre marile dezavantaje geostrategice aleRepublicii
Moldova s -ar număra depă rtarea de orice punct important militar -geografic (cele mai
importante obiective sub acest aspect sunt gurile Dunării și portul Odessa, dar nici ele nu pot
fi considerateca obiective strategice prioritare), precum și depărtarea de orice zonă de interes
geoeconomic sau lipsa unui interes geoeconomic direct în Republica Moldova. În lipsa unor
asemenea motive ar fi trebuit să valorificăm mai mult „motivele negative”, cum sunt: prezența
unui regim separatist ostil Occidentului, antrenarea teritoriului național întraficul dearme,
vecinătatea cuunele zone de turbulență capabile să pericliteze stabilitatea Occidentului,
consideră experții, ceea ce nu s -a făcut și în consecință nu s -a debarasat de problemele cu care
se confruntă .43
41Croitoru V.,Politologie: manual pentru specialitățile nonprofil. Chișinău: Ed. CEPUSM, 2007. p. 342
42Serebrian O., Politic ă și geopolit ică. Chișinău: Ed. Cartier, 2004. p. 98
43Serebrian O Op. Cit. ,p.146

42V.Croitoru exprimă supoziția căorientarea către UE a Republicii Moldova ar satisface
interesele naționale. Totuși, reieșind din situa ția sa, se poate constata că Republica Moldova în
context geopolitic regional are osituație complexă șimultidimensional ă.Aceasta înseamnă că
problemele Republicii Moldova în plan geopolitic nu pot fi discutate și explicate dacă nu sunt
luate în calcul raporturile dintre: UE, Federația Rusă, U craina și Republica Moldova .44
Situația geopolitică în care este implicată în prezent Republica Moldova impune de atras
atenția la faptul că succesul relațiilor dintre UE –Republica Moldova, NATO –Republica
Moldova trebuie evaluat p rin prisma relațiilor dintre UE –Federația Rusă, NATO –
Federația Rusă, mai ales că aceste mari puteri au interese specifice în zona la care ne
referim. V.Croitoru consideră căactualmente, coliziunea dintre Federația Rusă și Occident
este orientată asu pra controlului spațiului pontic, care leagă, din punct de vedere
geoeconomic, UE cu zonele cele mai bogate în resurse energetice ca Bazinul Caspic, Asia
Mijlocie și Golful Persic. Astfel, Republica Moldova este importantă din punct devedere
geostrategic ș i pentru Occident (NATO și UE), și pentru Federația Rusă, ambele părți
depunînd eforturi de a -și consolida pozițiile.
A. Burian relevă faptul că din punct de vedere geopolitic, situația actuală a Republicii
Moldova nu este favorabilă pentru prosperitatea șistabilitatea ei, comparînd -o cu Moldova
medievală. Autorul susține că, datorită teritoriului redus a crescut vulnerabilita tea
obiectivelor sale militare.45Frontierele de stat nu prezintă obstacole serioase pentru
pătrunderea în adîncul teritoriului a migranților nelegali, teroriștilor internaționali,
mercenarilor și afaceriștilor cu droguri, iar din cauza nesoluționării conflictului transnistrean
frontiera de Est a țării rămîne, practic, „deschisă”. În al doilea rînd, Republica Moldova este
separată de consumatorii principali ai mărfurilor sale de export atît din Europa Occidentală, cît
și din statele CSI, prin două țări de tranzit ( Ucraina și România), care au o influență
considerabilă. Această situație reclamă necesitatea identificării posibilității de a depăși și chiar
evita situații conflictuale și eventuale neînțelegeri, ceea ce condiționează caracterul dependent
al deciziilor po liticii externe moldovenești. În al treilea rînd, rămîne nestabilă
situația politică internă dinRepublica Moldova, înspecial dincauza conflictului transnistrean
nesoluționat și acutizări periodice a problemei găgăuze, bulgare și din cauza situației lega te
deproblema a „două state românești”. Toate acestea alimentează starea conflictuală în
societate și obligă organele puterii supreme din Republica Moldova să adopte măsuri energice,
uneori chiar extremale, în sfera problemelor curente interne și externe de ordin politic. În al
44Croitoru V.,Politologie: manual pentru specialit ățile nonprofil. Chișinău: Ed. CEPUSM, 2007. p. 241

43patrulea rînd, în urma pierderii piețelor tradiționale de desfacere a producției sale și
reorientării doar parțiale spre noile piețe, potențialul economic al Republicii Moldova a scăzut
considerabil. Mai mult, statele pe care anteri or le considera parteneri și investitori importanți
(Franța, Ucraina, România) deseori apar mai puțin în calitate de partenei, și mai mult de
concurenți, de exemplu pe piața producției agroalimentare, vinicole, a articolelor de
tutungerie .Din punct de ved ere geopolitic, susține în continuare A. Burian, Republica
Moldova întotdeauna a fost o punte între Est și Vest, deși, în practică, nu întotdeauna îi reușea
acest rol. Actualmente a sosit timpul de a da un curs efectiv posibilităților existente, cu atît
mai mult că ele coincid cu interesele și necesitățile unor sau altor state, ba c hiar ale unor
grupuri de state.46
A.Gudîm consideră că există două căi de dezvoltare mai departe: una proeuropeană și
fără compromis: „ CSI nu are perspectivă în calitate de structură de colaborare multilaterală…,
pentru Republica Moldova un prim pas spre UE este ieșirea din CSI” și a doua, o abordare
mult mai pragmatică: „Noi trebuie să fim peste tot , unde putem obține beneficii”.47Totuși,
chiar dacă ponderea comerțului cu țările CSI s -a diminuat față de anii precedenți deocamdată
Republica Moldova nu ar trebui să inițieze procedura de ieș ire din CSI, întrucît nu a
valorificat noi piețe de desfacere a mărfurilor autohtone. Mai mult decît atît, „a ieși din CSI,
păstrînd relațiile bilaterale”, este o schemă ce va aduce mari prejudicii economiei țării. A.
Gudîm identifică următoarele a vantaje ale apropierii Republicii Moldova de UE: politic –
continuitatea procesului democratic, creșterea gradului de securitate a țării și cetățenilor ei;
economic -eliminarea sindromului de „economie periferică”, lărgirea accesului pe piața
europeană comună, la fondurile de dezvoltare, investiții și noi tehnologii; social -apropierea
față de standardele europene pentru învățămînt, protecția muncii, sănătate, folosirea resurselor
naturale și de informative.
După 2004 și 2007, cînd Republica Moldova a devenit sta t-limitrof cu spațiul
NATO/UE, situația geopolitică a țării capătă noi configurații, care necesită idei și
acțiuni adecvate. Totodată, avantajele oferite actualmente de către conjunctura geopolitică
regională în care s -a pomenit Republica Moldova denotă ex istența a enormelor posibilități
pentru un viitor decent al țării noastre. Ignorarea acestor oportunități ar suprima reforma
sectorului de securitate și ulterior stagnarea procesului de modernizare și lipsa de atractivitate
pentru statele Occidentale. În același timp, Republica Moldova artrebuie să fie capabilă să
45Burian A.,Geopolitica lumii contemporane: curs delecții. Chișinău: Ed.Tipogr afia centrală, 20 03. p. 355
46BurianA.,Op.cit., p. 245
47GudîmA.,Republica Moldova șiUniunea Europeană caparteneri. Chișinău: 2002. p.21-22

44depășească amenințările externe în adresa securității naționale, care sunt generate de
conjunctura geopolitică în care se află, sau să diminueze efectele lor distructive. Prin urmare,
acest lucr u devine o chestiune fundamentală pentru asigurarea securității naționale. Pentru a
combate un potențial atac militar sau non -militar din exterior, Republica Moldova trebuie fie
să obțină garanții de securitate din partea unei mari puteri, fie să adere la o alianță militară
eficace. Alternativa opusă ar fi de a ceda presiunii externe și de a se subordona Federației
Ruse. În cazul în care Republica Moldova dorește să evite un asemenea scenariu, în condițiile
cînd nu există nici o putere care ar oferi Republi cii Moldova garanții de securitate credibile
necesare, singura soluție pentru Republica Moldova este dea obține un statut special din
partea NATO. Propunerea Federației Ruse de a oferi garanții de securitate este în afara
oricăror considerații, deoarece F ederația Rusă este de fapt statul care amenință suveranitatea
șiintegritatea teritorială a Republicii Moldova. D. Mînzărari consideră că conflictul militar
dintre Federația Rusă șiGeorgia demonstrează că în spațiul postsovietic utilizarea forței
militar e devine o opțiune viabilă a politicii externe pe care Federația Rusă ar fi foarte pregătită
să o aplice. În opinia sa, nici o organizație sau instituție internațională nu are capacitatea de a
proteja un stat mic de un potențial atac militar din partea Fed erației Ruse, îndeosebi cînd statul
acceptă statutul izolaționist de neutralitate impus de potențialul agresor, de asemenea,
Republica Moldova se mai confruntă cu separatismul susținut de Federația Rusă, care deține
forțe militare pe potriva capabilitățilo r de apărare a Republicii Moldova, atît din punctul de
vedere al personalului, cît și al echipamentului.48M. Leonard și N. Popescu sunt de părere că
calitatea de membru NATO a Republicii Moldova ar afecta Federația Rusă făcînd influența
asupra Republicii Moldova mult mai dificilă și mai costisitoare.49Este incontestabil că
vulnerabilitatea unui stat întotdeauna a provocat agresiune dinexterior. Co stulagresiunii
împotriva Republicii Moldova în calitate de membru NATO ar crește, pe cînd
potențialele beneficii ale agresiunii ardeveni mai puțin evidente. Înaccepția autorilor, acest
lucru ardescuraja comportamentul beligerant, fie direct sau indire ct al Federației Ruse, și în
schimb ar impune autoritățile să caute o strategie de cooperare mai conciliantă cu Republica
Moldova. Aceasta, consideră experții, se datorează faptului că NATO posedă mijloacele
necesare legale, politice și, cel mai important, militare care îi oferă statutul unei organizații de
acțiune, iar UE nu dispune de capabilități militare și are o unitate politică mai redusă. De
48Mînzărari D, Ioniță V .,De ce avem nevoie de NATO? Sau de ce existența Moldovei ca stat suveran depinde de
aderarea la NATO. În: Discussion Paper, nr .3, octombrie 2008 –martie 2009, p.6
49Popescu N.Noile oportunități desoluționare aproblemei transnistrene prin ecanismele Europei moderne. Chișinău,
2003. p. 10http://www.policy.hu (accesat pe 08.11.2012).

45asemenea, Federația Rusă percepe UE ca pe un actor vulnerabil, care din cauza carențelor
structurale interne e ste mai puțin capabil de aeroda influența rusească în spațiul postsovietic.
O altă viziune de abordare a relațiilor Republica Moldova –NATO în contextul actual
care ar avea un impact deosebit asupra securității naționale a Republicii Moldova este politica
anti NATO. Aceasta este observată îndeosebi la politica externă a Federației Ruse promovată
pe arena politică a fostelor state unioniste. Mesajele promovate societății au ca scop asigurarea
integrării statelor respective în comunitatea euroatlantică. O as tfel de idee „anti -NATO”, ce
are un efect asupra integrării Republicii Moldova încomunitatea vestică o reprezintă pierderea
suveranității. Criticii NATO accentuează că Republica Moldova va trebui să delegheze o parte
semnificativă din puterea sa de decizi e UE, care de fapt va conduce Republica Moldova
conform propriei viziuni. În opoziția acestor viziuni este expusă ideea că anume statutul de
membru UE va necesita din partea Republicii Moldova o colaborare mai strînsă cu structurile
europene, în vederea el aborării unor politici, și nu statutul de membru NATO. Potrivit lui D.
Mînzărari, statutul de neutralitate permanentă al Republicii Moldova este considerat de criticii
„pro-NATO” ca fiind unica opțiune justă și corectă pentru Republica Moldova. Adevărul es te
că anume neutralitatea permanentă declarată de Republica Moldova în 1994 este elementul
care la moment nu permite operarea posibilităților de întărire a securității, chiar atentează la
suveranitatea statului. Federația Rusă care a insistat asupra neutra lității Republicii Moldova,
este de fapt cea care încalcă permanent acest statut. Analiza efectuată de cercetătorii din
domeniu ne indică, de fapt, că organizațiile fondate de Occident se deosebesc de cele fondate
de Federația Rusă prin faptul că ele au ne voie de a fi convinse în faptul de a acorda calitatea
de membru al UE sau NATO pe cînd cele din spațiul postsovietic, din contra, impun statele de
a adera.
O altă idee ce ar respinge aderarea Republicii Moldova la structurile euroatlantice ar fi
relațiile economice cu Federația Rusă, care ar fi subminate. V. Varzari nu este de acord cu
această ipoteză, deoarece consideră el, „Republica Moldova are nevoie de investiții, de resurse
și tehnologii occidentale pentru a genera o dezvoltare sistemică a economiei și infrastructurii,
însă Federația Rusă puțin ce poate oferi dintre acestea Republicii Moldova și nu în ultimul
rînd din cauza faptului că propria sa economi e necesită o atenție similară”.50
Esențial pentru Republica Moldova, este diversificarea piețelor de desfacere a mărfurilor
autohtone. Un pas important în această direcție ar fi aplicarea standardelor europene, ceea ce
vacontribui ulterior la demararea procesului de revitalizare și europenizare a economiei
50Varzari V. Securitatea națională a Republicii Moldova î n contextul opțiunii de integrare europeană . Chișinău 2012,
pag.77

46naționale, ceea ce ar scoate Republica Moldova din cercul republicilor postsovietice care
aplică în continuare metodologia promovată de Federația Rusă pentru a -și exerci ta controlul
asupra foștilor săi sateliți. Aceasta periclitează procesul de asigurare a securitatea națională a
Republicii Moldova, făcînd -o vulnerabilă la cîteva sectoare vitale ale economiei. Totuși, pașii
întreprinși de Republica Moldova sunt foarte vag i și balansează între politicile implementate
de UE/NATO și Federația Rusă, doi oponenti importanți. Nu există o direcție bine pusă la
punct care să reglementeze dezvoltarea în continuare a politicilor de apărare a Republicii
Moldova.
Incertitudinea este c reată de o serie de factori de influență externă, dar și internă. Politica
dusă de Federația Rusă, referitor la Transnistria rămîne a fi un „călcîi a lui Ahile” pentru
Republica Moldova. Prin aceasta Federația Rusă încearcă să mențină un control continuu
asupra statului, dar și a politicilor duse de el. Orientarea continuă a Republicii Moldova către
instituțiile europene, cît și relațiile cu România fac să apară rezultate negative. Unul ar fi
declarația apărută în presa rusă referitoare la radarul tip Voro nej care ar putea fi instalat în
Transnistria ca răspuns la cel instalat la Deveselu în România (Mai exact rusii zic asa: „Ținând
cont de vecinătatea regiunii cu o țară NATO –România, în care se află deja patru baze
NATO, iar procesele legate de Unirea Re publicii Moldova cu România se intensifică, Rusia
intenționează să -și mențină prezența militară în Transnistria, mai mult, propune instalarea unui
radar Voronej”, afirmă sursele Nezavisimaia Gazeta).51
Deci interesul nedeclarat al Rusiei în Transnistria ar fi crearea unei zone de restricție
pentru extinderea NATO. Prin urmare Rusia va încerca prin orice mijloc să -și atingă scopul,
deoarece NATO a fost dintotdeauna un oponent al său. Un aspect al acestui scenariu, însă ar fi
dat de noua politică abordată de Ucraina, care nu este tocmai prielnică Rusiei. Aceasta ar
putea semăna un sîmbure de lumină în diferendul transnistrean . Totuși numirea lui Rogojin ca
mediator nu prea dă o alură de siguranță acestei idei, această persoană fiind un oponent
recunoscut al intregirii statului. Aceasta este demonstrată de declarațiile făcute într -o
publicație anterioară a acestuia.
Cu toate ac estea Federația Rusă rămîne a fi un partener important pe plan economic al
Republicii Moldova. Aceasta simțindu -se violent pe plan energetic prin dependența integrală
de importurile de gaze naturale din Rusia. Gazpromul dispune de 50% din acțiunile compani ei
Moldova -Gaz, care deține monopolul exclusiv la importul de gaze naturale din Federația
Rusă. Restul acțiunilor sunt împărțite între R.Moldova, cu 35,33%, și regiune a sa
51http://www.ziuaveche.ro/top -secret/armata -2/presa -rusa-r-moldova -si-romania -se-unesc -kremlinul -vrea-radar -la-
nistru -87188.html ,(accesat pe 19.09.12 )

47transnistreană, cu 13,44%.52De altfel, regiunea separatistă transnistreană datorează
Gazpromului aproape 3 miliarde USD, în timp ce acțiunile sale la Moldova -Gaz valorează
aproximativ 15 milioane USD. Partea rusă consideră, însă, că datoriile regiunii separatiste
transnistrene pentru gaze naturale revin oficial R.Moldova, chiar dacă aceasta nu -și poate
exercita controlul constituțional asupra regiunii din stânga Nistrului. Federația Rusă și -a
consolidat prezența economică în regiunea transnistreană, investitorii ruși preluând controlul
asupra celor mai importante întreprinderi industriale, precum Combinatul metalurgic de la
Râbnița, deținută de corporația rusă Metalloinvest, Centrala hidroelectrică moldovenească de
la Cuciurgan, care aparține Inter RAO EES, Fabrica de ciment de la Râbnița, cumpărată tot de
Inter RAO EES, Uzina de mașini și construcții (Mashinostroitelny Zavod) de la Bender,
preluată de corporația rusă Saliut, Fabrica de pompe de la Râbnița și Uzina Moldavkabeli de
la Bender. Eventuala reintegrare a reg iunii transnistrene va transforma Federația Rusă în cel
mai important și influent investitor și deținător de proprietăți strategice pe teritoriul Republica
Moldova.
Pe de altă parte Republica Moldova este membru al Comunității Statelor Independente
(CSI) ș i are statut de observator în cadrul Comunității Economice Eurasiatice (CEE). Pentru
Moscova spațiul CSI este zona „intereselor sale privilegiate”. După alegerile prezidențiale din
4 martie 2012, Vladimir Putin, noul președinte ales al Rusiei, a declarat c ă țările din CSI vor fi
prioritatea absolută a p oliticii externe ruse.53Pentru R epublica Moldova, însă, CSI reprezintă,
în primul rând, o vitală piață de desfacere pentru produsele sale agricole. În 2011, volumul
exporturilor moldovenești pe piața CSI a constituit 41%, iar importurile au fost de 33%.
Având în vedere importanța acestor schimburi comerciale, R.Moldova a semnat în 2011 noul
Acord de Liber Schimb al CSI. Totodată, CSI este perceput de Chișinău ca fiind un forum util
pentru dialogul politic la nivel înalt între statele ex -sovietice și o platformă complementară
pentru dezvoltarea cooperării bilaterale cu statele cheie, mai ales cu Federația Rusă. Începând
cu mai 2002, R.Moldova participă în calitate de observator la reuniunile Comunității
Economice Eurasiatice (CEE). Obiectivele primordiale ale CEE sunt crearea Uniunii Vamale
și a Spațiului Economic Unic în cadrul CSI.
Totodata Federatia Rusa joacă un rol de terminant în soluționarea definitivă a problemei
transnistrene, care reprezintă cea mai mare amenințare la adresa suveranității și integrității
teritoriale a țării noastre. Pe lângă crescânda sa influență economică, Rusia exercită o
52http://www.ape.md/libview.php?l=ro&idc=152&id=1666 (accesat pe 28.09.12 )
53www.org.inf.md (accesat pe 16.10.12 )

48importantă influență po litică asupra administrației de la Tiraspol, reprezentanții căreia sunt în
mare parte cetățeni ai Federației Ruse.
Prin urmare pierderea relațiilor cu blocul estic nu facilitează interesele economice ale
Republicii Moldova, pe de altă parte însă orientare a spre est pune în pericol integritatea
teritorială a țării.
Există, totuși, și susținători ai ideii precum că federația Rusă nu ar trebui evitată, ci din
contra susținută, pentru a soluționa provocări regionale și globale la adresa securității. Aceste
declarații și -au pierdut valoarea odată cu începerea conflictului georgian în august 2008.
În accepția lui N. Popescu, Federația Rusă nu era atît de agresivă pe arena
politicii externe, deoarece avea mai puține resurse șinueraatîtdesigură pesine.
Actua lmente, Federația Rusă aplică ambele mijloace convenționale șineconvenționale,
pentru asubmina suveranitatea fostelor republici sovietice și de a consolida influenț sa asupra
lor.54În consecință, Republica Moldova se confruntă cu probleme majore la adresa asigurării
securității naționale. Prin urmare, soluția ar fi dacă nu aderarea ce l puțin căpătarea unui statut
special, ce i -ar garanta securitatea. În context, D. Mînzărari susține că, “confruntîndu -se cu o
serie de dileme dificile referitoare lasecuritatea națională, Republica Moldova nuareușit
deocamdată săgăsească o soluție rea lizabilă”.55Aflîndu -se la hotarul de interese Republica
Moldova încearcă să b alanseze între Federația Rusă și Occident, ea însă se confruntă cu
presiuni din partea Federației Ruse de a renunța la aspirațiile europene și a -i accepta controlul
militar și politic asupra teritoriului său. Acest lucru este cerut de Federația Rusă drept garanție
că Republica Moldova va continua să -și mențină statutul său nefuncțional de neutralitate
declarată. D. Mînzărari evidențiază faptul că prin cererea menținerii statutului de neutralitate,
Federația Rusă urmărește neaderarea Republicii Moldova la al te organizații occidentale și
staționarea altor forțe militare decît cele ruse pe teritoriul Republicii Moldova. Asemenea
opțiuni avînd drept finalitatea lipsirii Republicii Moldova de suveranitatea sa, punînd -o în
poziție de subordonare totală față de Fed erația Rusă. În accepția lui M. Walker, Republica
Moldova are nevoie de NATO pentru a accelera aderarea sa la UE, el promovînd ideea că cele
două constituie un tot întreg.
În cercurile științifice se vehiculează ide ea căRepublica Moldova are nevoie de calitatea
de membru NATO, pentru a descuraja un eventual pericol militar extern. Totuși, apare dilema
integrării, ea fiind de natură economică. Integrarea Republicii Moldova ar aduce doar mărirea
54Popescu N. Republica Moldova în sistemul de securitate european. Chișin ău,2005, p. 18 http://www.ipp.md (citat
23.10.2012)

49cheltuielilor, deoarece hotarele ei nu ar cont ribui ci din contra ar diminua securitatea, datorită
capacităților infime ale sale. Prin urmare, ar avea doar de căștigat. Totuși, posibilitatea
integrării Republicii Moldova ar apărea doar odată cu integrarea Ucrainei, care a r diminua
puțin cheltuielile.56
În consecință dacă Ucraina devine membru NATO, atunci Alianța ar putea av ea un
interes mai mare să o includă și pe Republica Moldova. Aceasta se explică prin faptul că
Republica Moldova, avînd statut de țară neutră în calitate de stat în interiorul spațiului NATO,
va semnifica hotare mai lungi pe care NATO urmează să le apere. Totodată, în acest caz vor
exista și considerente geopolitice, deoarece Republica Moldova „neutră” ar putea mai mult să
devină un satelit al Federației Ruse, găzduind sub anumite pretexte inventate, fie „pentru
menținerea păcii”sau „antiterorism”, o bază m ilitară rusă. Conform lui W. Thompson, orice
stat care tinde să acționeze ca actor politic suveran în relațiile internaționale trebuie să
întreprindă măsuri pentru propria securit ate și să plătească pentru ele. Aceasta este o năzuință
costisitoare, și înce rcînd de a o promova de unul singur este și mai costisitor, decît atunci cînd
un stat s -ar afilia la o înțelegere de securitate colectivă. Asigurarea securității naționale și
integrității teritoriale de unul singur, pentru statele mici cum este Republica M oldova, este în
majoritatea cazurilor o afacere imposibilă, conchide autorul. O. Knudsen abordează noțiunea
de neutralitate prin prisma opțiunii de acomodare. Potrivit acesteia, neutralitatea se solicită din
partea unui stat vecin pentru a garanta că nu va fi lansat niciun atac asupra „marii puteri” de
pe teritoriul statului vecin. Republica Moldova nu este vecinul imediat al Federației Ruse,
fiind separată de o suprafață semnificativă a teritoriului ucrainean. Cererea neutralității
Republicii Moldova de că tre Federația Rusă este mai curînd determinată de intenția Federației
Ruse de a nu permite Republicii Moldova aderarea la NATO, deoarece ar diminua
vulnerabilitățile curente ale Republicii Moldova. Federația Rusă impune neutralitatea
Republicii Moldova în scopul de a preveni plecarea ei sub umbrela protectoare a Occidentului .
C.Hemmer și P. Katzenstein sunt de părere că există o explicație suplimentară de ce Federația
Rusă ar dori să prevină aderarea Republicii Moldova la NATO și UE. Federația Rusă doreș te
să mențină regionalismul cu rădăcini sovietice ce atașează Republica Moldova de Federația
Rusă prin legături economice, culturale, sociale și politice. Aderarea la NATO va
diminua treptat influența acestui regionalism, integrînd Republica Moldova înregiunile
occidentale. Regiunile în calitate de construcții politice nu sunt stabilite de geografie, deși sunt
55Mînzărari D. Proiectul Concepției Securității Naționale –test decisiv pentru elita politică moldovenească. În:
Discussion Paper. IDIS „Viitorul”. Chișinău, 2007, nr. 1. 51 p

50descrise în termeni geografici. Însă, chiar și regiunile firești și nealterabile sunt produsul
creării politice și sunt susceptibile tentativelor de reconstruire .Conform datelor barometrelor
de opinie publică exercitate în 2008 -2010, se atestă o descreștere lentă privind aderarea
Republicii Moldova la UE și o creștere nesemnificativă privind aderarea Republicii Moldova
la NATO. Prin urmare, tendințe confrontaționaliste ce se remarcă tot mai mult pe arena
geopolitică a relațiilor internaționale ce afectează regiunea în care se află Republica Moldova,
conflictul ecesionist dinregiunea deEstaRepublicii Moldova care estealimentat dinexterior,
independența Republicii Moldova obținută relativ recent și consolidarea unei puteri
revizioniste ce o contestă, aflarea la hotarul geopolitic între pretinsele „sferele de influență”
ale Federației Ruse și NATO/UE, sporirea cazurilor de aplicare a forței mi litare în relațiile
internaționale, toate acestea constituie doar cîteva dintre motivele majore pentru care
Republica Moldova nu poate și n -ar trebui să fie pasivă față de propria securitate.
2.2Instituționalizarea și evoluția sistemului de securitate n ațională și apărare
Actualmente, sistemul de securitate națională a Republicii Moldova trece printr -un
proces dificil de consolidare și instituționalizare a elementelor constitutive. Republica
Moldova, fiind un stat mic și lipsit de resurse, situat geopol itic în zona -tampon, se confruntă
cu o multitudine de provocări, darșibeneficiind deanumite oportunități pe dimensiunea
securității naționale. Această situație este creată de promovarea intereselor geopolitice ale
marilor puteri aflate în proximitatea Republicii Moldova, care generează un coeficient de
presiune asupra Republicii Moldova, impactul lor fiind rolul predominant al factorului extern
în raport cu politica de securitate națională, marcîndu -i unele direcții de realizare.
Sectorul de securitate națională și apărare a Republicii Moldova prinde contur odată cu
declararea independenței statale în 1991. Totuși, procesul demarat este destul de anevoios și
imprevizibil fiind fundamentat într -un context de afirmare a statului.
Republica Moldova, fiind un consumator al securității regionale, a devenit obiectul de
interes și cercetare pentru cercetători și analiști din România, Ucraina și în special din
Federația Rusă.57
56Varzari V. Republica Moldova în contextul sistemului de securitate euro -atlantic. În: Studia Securitatis: Revistă de
studii de securitate și politice, Sibiu, 2010, nr. 2, p. 61 -71.
57Varzari V. Teza de doctor. Securitatea națională a Republic ii Moldova în contextul opțiunii de integrare europeană.
Chișinău 2012, pag.82

51ÎnRepublica Moldova, domeniul securității naționale estecercetat dinperspectiva
identificării și elucidării amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților a fiecărei compo nente
înparte, avînd drept scop consolidarea securității naționale.
Abordarea științific ăaprocesului de instituționalizare asecurității naționale a Republicii
Moldova necesită o analiză amplă și complexă a conceptului de securitate, definirii
fenomenu lui de securitate în accepția multiplelor curente și școli de gîndire, polemizării
obiectului de referință și corelarea acestuia pe diferite dimensiuni. Conceptul de securitate, în
pofida multiplelor dezbateri, rămîne nebulos, deseori utilizat ca pretext, scuză sau justificare
pentru felurite măsuri politice sau strategice mai mult sau mai puțin îndreptățite. Securitatea
nu este un concept fix, susține R. Stoicescu, securitatea este una dintre acele noțiuni care se
referă, în același timp, la un lucru în si ne sau la o stare și un proces sau o serie de procese.
Lanivel teoretic, cristalizarea ideii desecuritate acunoscut oprofundă transformare, mai
ales în perioada de după 1989, cînd noțiunea „tradițională” a fost îmbogățită și lărgită conform
schimbărilo r de perspectivă asupra fundamentelor ontologice și
epistemologice înstudiul relațiilor internaționale. Această transformare reflectă schimbarea în
realitățile practice ale securității, care au demonstrat că o concepție redusă la capabilitate
militară nu poate explica multitudinea de factori ce influențează securitatea.
Sfîrșitul Războiului Rece a confirmat teoria de la sfîrșitul anilor ’70 ai secolului XX,
referitoare la temerea declanșării unui conflict nuclear între cele două mari puteri
curiscuri, pericole șiamenințări concrete la adresa securității naționale șiinternaționale:
confruntări etnice, inițierea unui proces dificil și îndelungat de tranziție economică în statele
fost comuniste, creșterea numărului imigranților și al refugiaților, degradare a accentuată a
mediului, sporirea importanței apartenenței culturale și religioase în relațiile internaționale,
integrarea în structurile europene și euroatlantice a statelor centrale și est -europene etc.
Prin urmare, conceptul securității național trebuie redefinit din alt punct de vedere.
I.Bellany consideră că „securitatea, în sine, este o relativă absență a războiului” combinată cu
un nou introdus factor psihologic, reprezentat de „o relativ solidă convingere că nici un război
care ar putea avea loc nu s-ar termina cu o înfrîngere”, pe cînd L. Martin, scoate în evidență
dimensiunea economică, „securitatea esteasigurarea bunăstării viitoare”. Bunăstarea era
considerată ca fiind rezultatul direct și neproblematic al creșterii economice, însă teoriile
sociale și economice au infirmat această ipoteză. B. Buzan abordează natura securității printr –

52un răspuns relativ simplu: securitatea este condiția sau starea în care o entitate este sigură de
supraviețuirea sa.58
Un principiu important impus de B. Buzan la analiza securității statului este departajarea
statelor în state puternice (cu un grad avansat de coeziune politică și socială) și state slabe (cu
legitimitate internă scăzută și control fragil asupra instituțiilor centralizatoare ale puterii).
Dezvoltînd această idee putem admite că actualmente Republica Moldova se încadrează în
categoria statelor slabe, cîtprivește semnificația ei pe scena internațională, este una
neînsemnată, dar datorită conjuncturii geopolitice în care s -a pomenit se atestă o tendință
sporită a importanței Republicii Moldova asupra securității regionale.
Cercetătorul M . Ayoob consideră că lipsa de coeziune în interiorul statului, de asemenea
absența instituțiilor politice bine articulate într -un context național accentuiază vulnerabilitatea
securității statului.
Potrivit lui, orice criză internă a statului este un fact or de destabilizare a acelui stat.
Ceea ce s -a întîmplat în aprilie 2009 a pus în pericol existența statului Republica Moldova,
acest incident diminuînd capacitatea statului și a instituțiilor sale de a menține un control
intern. Aceasta a dus la criza po litică ce a urmat.59
Totuși, pe termen lung securitatea Republicii Moldova este influențată de capacitatea
economică a sa. Lipsa resurselor nu -i permite întreținerea unei forțe armate puternice, aceasta
fiind un facto r important al puterii, ce ar influența securitatea statului și ar crește posibilitatea
lui de a -și apăra interesele.
Un alt element ce caracterizează securitatea statului este gradul de coeziune politică și
socială și cu legitimitatea internă și controlul asupra instituțiilor centralizatoare ale puterii. Din
acest punct de vedere, Republica Moldova rămîne a fi un stat slab în care legislația are carențe
mari, iar coeziunea politică și socială are o discrepanță considerabilă.
Securitatea estedefinită deautoriînfuncție deperceperea amenințării laadresa
existenței unui obiect de referință ce este puternic valorizat.
În accepția multor cercetători, securitatea națională a Republicii Moldova necesită în
permanență o abordare academico -științifică dincauza dependenței acesteia defluctuațiile
intereselor geopolitice alemarilor puteri dincadrul sistemului de relații internaționale
contemporane. Actualmente, conjunctura geopolitică estefavorabilă și poate servi drept
premisă pentru aajusta componentele (politică, militară șienergetică) lastandardele NATO,
58Buzan Barry. Popoarele, statele și teama. O a gendă pentru studii de securitate internațională în epoca de după
Războiul Rece. Chișinău: Ed. Cartier, 2000. p. 89.
59Sursa inaccesibilă

53urmărind imperativul consolidarea securității naționale a Republicii Moldova. În viziunea lui
O. Serebrian, cele mai importante provocări pentru securitatea națională a Republicii Moldova
sunt: resur sele naturale limitate, ritmul lent al reformelor socioeconomice, starea de zonă
tampon între Federația Rusă, pe de o parte, și UE, NATO, pe de altă parte.60
O. Serebrian divizează amenințările la adresa securității naționale în două categorii: de
natură internă și de origine externă, printre ultimele numărîndu -se și conflictele teritoriale
alimentate direct sau indirect din afară (conflictul sud -basarabean, disputa de frontieră dintre
Ucraina și Republica Moldova și, în special, conflictul transnistrean). De altfel, autorul
considerî că, toate aceste probleme și conflicte nu pot fi analizate separat, ele avîn d, în geneza
și evoluția lor, multiple puncte de intersecție. Anal izînd conflictul transnistrean,
autorul îlpercepe capeunconflict geopolitic, șinucapeunul interetnic sau interconfesional.
De asemenea, O. Serebrian demonstrează că conflictul nu ar fi unul de natură politică,
deoarece nu putem vorbi despre o confruntare de idei de ordin politic, de doctrine și viziuni
diferite privind modul de organizare și conducere al societății. Acesta
susține căconflictul estedeesență geopolitică, aceasta deoa rece prin intermediul lui Federația
Rusă menține controlul asupra Republicii Moldova. O. Serebrian exprimă scepticism în ceea
ce privește găsirea unei soluții a conflictului tran snistrean în viitorul apropiat.61Din punctul
său de vedere, o posibilitate ar fi în schimbarea situației din Republica Moldova, mai ales a
condițiilor economice, ceea ce ar putea face țara mai atractivă pentru locuitorii din zona
transnistreană. Autorul pune î n discuție și unele scenarii de soluționare a conflictului, care,
deșiteoretic posibile, parafigreu deaplicat dincauza potențialului lor exploziv. Autorul
susține că Republica Moldova este captivă așezării geografice, implicit poziționă rii sale
geopolitice, fiind actualmente o zonă -tampon între Vest în extindere și Est în declin. În acest
context el ne descrie cîteva scenarii posibile de evoluție a Republicii Moldova pînă în anul
2030. Concluzia sa este că singura soluție reală a confli ctului transnistrean și a diferendelor
teritoriale cu Ucraina ar fi topirea Republicii Moldova într -o federație paneuropeană bazată pe
identități regionale. Pentru o mai bună înțelegere a situației geopolitice a Republicii Moldova,
O. Serebrian recurge la o comparație cu situația din Georgia. Reliefarea similitudinilor atît din
perspectiva geografică, cît și cea istorică, dintre cele două țări servesc drept detalii pentru a
înțelege mai bine analiza conflictelor teritoriale, dar și elemente de provocare la adresa
securității naționale cu care se confruntă în prezent ambele state. A. Burian formulează
60Serebrian O. Perspectivele geostrategice ale Republicii Moldova. În: Studii internaționale: viziun i din Moldova.
Chișinău, 2007, nr. 3 (4), p. 34 -53.
61Serebrian O., Despre geopolitică. Chișină u: Ed. Cartier, 2009. p. 88

54doctrina geopolitică a Republicii Moldova în care sunt abordate interesele naționale și
componentele securității naționale ca cea politică, economică și militar ă în contextul
realităților geopolitice actuale, ce servesc, pe bună dreptate în opinia autorului, suport teoretic
în procesul de reflecție asupra intereselor geopolitice ale marilor puteri și impactul
lorasupra securității naționale aRepublicii Moldova.62Autorul exprimă opinia căsecuritatea
națională saustatală estesupraviețuirea fizică astatului respectiv, apărarea șimenț inerea
suveranității și integrității teritoriale, capacitatea de a reacționa în mod adecvat la orice pericol
real sau potențial din afară și din interior. Noțiunea de securitate națională a statului cuprinde
asigurarea unor condiții normale pentru autoreal izarea tuturor cetățenilor, apărarea vieții,
libertății și proprietății lor împotriva oricăror atentate, fie din partea unei persoane, organizații
sau din partea statului.
ÎnRepublica Moldova, procesul defundamentare șiinstituționalizare asecurității
naționale s-aaprofundat în prima jumătate a anilor `90 a secolului trecut prin adoptarea
Constituției, Concepției Politicii Externe și Concepției Securității Naționale. P. Țîgankov
opinează că există două dimensiuni prin care statul își poate realiza poli tica externă și de
securitate: diplomația și strategiile de apărare.63
Documentele oficiale debază ceidentifică amenințările, riscurile șimijloacele de
asigurare a securității naționale a Republicii Moldova sunt: Concepția Securității Naționale a
Republicii Moldova (adoptată la 22.05.2008), Doctrina militară (adoptată la 06.06.1995) și
Conceptul Reformei Militare (adoptat la 26.07.2002).
A.Rusnac afirmă că spre finele secolului XX Republica Moldova s -a pomenit, din punct
de vedere potențial, în zona de influență a unui larg spectru de amenințări ce prezintă în sine
pericole reale pentru însăși existența statului, pentru viața cetățenilor săi, modului lor de viață
și conștiința l or.64Iată de ce a apărut necesitatea elaborării unui document conceptual care
arconține în sine sarcinile și prioritățile strategice de lungă durată privind p romovarea politicii
naționale în domeniul securității șiardetermina principalele direcții deactivitate a tuturor
structurilor responsabile de asigurarea protecției intereselor naționale în secolul XXI.
Autorul consideră căConcepția Securității Naționale aprobată prinHotărîrea Parlamentului nr.
445 din 05.05.1995 reprezintă o sinteză a celor mai potrivite propuneri și opinii privind
asigurarea în Republica Moldova a securității persoanei, societății și statului în fața
62Burian Alexandru. Geopolitica lumii contemporane :curs delecții. Chișinău:Ed.Tipografia Central ă, 2003. p. 181
63Цыганков П. Международные отношения. Учебное пособие. Москва : 1996. p. 17-33
64Rusnac A . Aspecte aleteoriei securității. Chișinău: Ed.Fundația „Draghiștea”, 2005. p. 59 -60

55amenințărilor externe și inte rne manifestate în toate sferele vieții. Totodată, ea
formulează principalele direcții ale politicii de stat.
Concepția reformei militare , capătă o importanță deosebită , deoarece prin acest
document are loc o reevaluare asistemului de securitate militară a Republicii Moldova, care
nemijlocit duce la reformarea lui. În opinia lui V. Lupan, necesitatea de reformare în acest
sector a fost determinată de condiția deplorabilă a Forțelor Armate, din cauza lipsei de
experiență practică în domeniul construcției ș i managementului militar, a greșelilor făcute și a
insuficienței resurselor financiare .65Concepția Militară, în comparație cu Doctrina Militară
abordează mai larg sectorul de apărare militară, astfel încît reforma militară prevede un set
complex de măsuri politice, economice, juridice, propriu -zis militare, tehnico -militare,
sociale și de altă natură, direcționate spre reorganizarea calitativă a sistemului organelor
conducerii civile și militare, a Forțelor Armate, a sistemelor de mobilizare și de asigurare a
infrastructurii militare în concordanță cu condițiile actu ale și perspectivele geopolitice,
socialpolitice și economice ale statului. Concepția reformei militare a duce în prim plan
suveranitatea, independența, unitatea, integritatea teritorială a țării, democrația constituțională
și securitatea cetățenilor, ca obiecte de importanță majoră. În prezentul document are loc o
diversificare a amennințărilor enunțate în Doctrină de la cele ce implicau aflarea trupelor ruse
pe teritoriul național și sprijinul unui regim separatist la amenințări ce provin inclusiv din:
poziționarea Republicii Moldova la confluența unor spații geografice purtătoare de tensiuni
latente sau evidente și împărțirea sferelor de influență între CSI și NATO. V.Varzari consideră
neînțeleasă supoziția că s -ar fi diminuat considerabil riscul unei ag resiuni externe directe. El
consideră „că atîta timp cît pe teritoriul suveran și indivizibil al Republicii Moldova sînt
dislocate trupele Federației Ruse și activează ilegal formațiuni paramilitare controlate de
autoritățile nerecunoscute din regiunea t ransnistreană (fapt evidențiat și în Doctrina Militară și
de Concepție), contrar voinței țării gazdă, și ținînd cont de repercusiunile conflictului ruso –
georgian din vara anului 2008, probabilitatea unui atac militar asupra Republicii M oldova nu
trebuie su bestimată.”66
V. Varzari nu este de acord cu supoziția lui A. Rusnac precum că Concepția din 1995
reprezintă o sinteză a celor mai potrivite propuneri. În opinia lui, în vechea Concepție persistă
viziunea militaristă și statocentristă a securității cu elemente ce mai păstrează încă spiritul
Războiului Rece. Potrivit autorului, ea a fost elaborată în contextul în care Repu blica Moldova
65Lupan Vl . Peste un deceniu de neutralitate, maimult dezece anide cooperare cuNATO. Chișinău, 2009.
http://www.ape.md (accesat 21.10.2012 )

56își căuta cu insistență recunoașterea și rolul său ca actor cu drepturi depline în sistemul
internațional din perioada postrăzboi rece, de aceea deja în introducerea acestui document se
evidențiază că statul va respecta normele dreptului inte rnațional, reafirmîndu -și totodată
statutul său de neutralitate permanentă enunțat în Constituție. V.Juc și V.Ungureanu sunt în
dezacord cu viziunea lui V. Varzari, întrucît, afirmă ei, după dezintegrarea URSS Republica
Moldova, devenind un stat suveran și independent, neavînd instituții de stat de analiză și
cercetare a noilor provocări și un sector asociativ bine instruit, a purces totuși la reforma
domeniului de securitate impus de amenițările și riscurile care sfidau existența statală. În
asemenea condi ții s-aelaborat o Concepție care reflecta resursele și potențialul Republicii
Moldova la acea vreme, devenind și baza juridică de instituționalizare a securității naționale a
Republicii Moldova .67În accepția lor, epuizarea ef ectelor juridice ale Concepției Securității
Naționale din 1995 au determinat necesitatea adoptării unei noi concepții care era cauzată de
schimbările dinamice care s -au produs pe plan național, regional și global în domeniul
securității statului. În pofida caracterului său echilibrat din punct de vedere juridic, această
concepție, pe fundalul noilor riscuri și provocări la adresa securității, inclusiv al terorismului
internațional, nu mai poate asigura aplicarea eficientă în practică a unui șir de prevederi
constituționale. Datorită acestor condiții ademarat procesul de revizuire a Concepției
Securității Naționale în colaborare cu NATO șiprinimplementarea Planului Individual de
Acțiuni alParteneriatului Republica Moldova -NATO (î n continuare: IPAP). Concepția
Securității Naționale a Republicii Moldova a fost elaborată de Comisia instituită prin Decretul
Președintelui Republicii Moldova nr. 374 -IVdin 22.12.2005 și constituie documentul politic
ce reflectă evaluarea generală a mediu lui de securitate pe plan național și internațional în care
operează Republica Moldova, definește scopul securității naționale, liniile directorii de bază
pentru securitatea națională, valorile și principiile generale ce urmează a fi protejate de stat și
de societate și reconfirmă ireversibilitatea cursului de integrare europeană a țării. Pentru a
scoate în evidență modaliatea de abordare a securității, V. Varzari compară cele două
Concepții ale Securității Naționale a Republicii Moldova. În opinia sa, noua Concepție este
abordată în mod comprehesivau autorii abordînd cele cinci sectoare -cheie ale securității
enunțate de Școala de la Copenhaga, și care sînt regăsite azi în toate Conceptele și Strategiile
de Securitate ale țărilor membre ale UE. Autorul remar că elementele novatoare de ordin
teoretic: dacă vechea Concepție a securității punea accent mai mult pe pericole militare și
66Varzari V. Securitatea națională a Republicii Moldova în contextul opțiunii de integrare europeană . Chișinău 2012,
pag.78
67Varzari V. Op.cit., pag.81

57politice, noua Concepție pledează pentru o abordare atotcuprinzătoare a securității. V.Juc și
V.Ungureanu consideră că, V. Varzari nu acordă o atenție deosebită amenințărilor la adresa
securității naționale prevăzute în noua Concepție a Securității Naționale a Republicii
Moldova. În calitate de carență la compartimentul amenințări ei menționează lipsa normei
juridice care ar stipula n erespectarea neutralității permanente și existența trupelor,
armamentului și munițiilor militare ale Federației Ruse pe teritoriul Republicii Moldova.68
V.Varzari afirmă, analizînd noua concepție că nu este descris cadrul regional al
securității unde este plasată Republica Moldova, nu este definită clar noțiun ea amenințărilor,
vulnerabilităților și riscurilor cu care se confruntă Republica Moldova, nu sunt abordate
vulnerabilitățile interne cu care se confruntă țara, nu se specifică căile de consolidare a
securității, se face referire la reducerea unilaterală a contingentului militar, este introdus în
text un paragraf ce se referă la cooperarea CSI în domeniul securității paralel cu o cooperare
aprofundată în acest domeniu cu NATO și UE și este repetat perseverent (aproape paranoidal)
importanța principiului neu tralității permanente a Republicii Moldova. V. Grosu, la fel,
consideră că noua Concepție scoate în evidență un șir de neajunsuri, care în sumă nu vor
determina schimbarea stării securității naționale, iar acest fapt va conduce la serioasa
diminuare a impo rtanței adoptării unui asemenea act legislativ și va constitui prin aceasta
„încă un punct” realizat în cadrul obligațiilor asumate de către Republica Moldova în cadrul
cooperării internaționale. Totuși. adoptarea noii Concepție ,implică ideea căse cons ideră un
actnormativ reușit, cepune accentul pe caracterului multidimensional alsecurității naționale,
alintereselor naționale aleRepublicii Moldova, obiectivelor politicii externe și de securitate a
statului, complexității riscurilor, amenință rilor și pericolelor la adresa securității naționale,
plasării persoanelor/cetățenilor și a drepturilor omului în centrul obiectivelor de asigurare a
securității naționale, instituirii și lansării capacităților de planificare strategică îndomeniul
securi tățiinaționale, dezvoltării componentei civile a sectorului de securitate, consolidării
controlului civil asupra forțelor armate și instituțiilor de forță, precum și al perfecționării
capacităților operaționale ale forțelor armate și instituțiilor de forț ă.
Concepția Reformei Militare nu stipulează explicit natura transformărilor care vor fi
efectuate în activitatea Armatei Naționale (AN), însă pot fi luate în considerare cîteva
momente. Cercetătorii consideră că un prim moment ar fi „consolidarea prezentu lui sistem
mixt al AN și păstrarea deficiențelor majore de capabilități care nu permit realizarea
68Juc V. Ungureanu V. Fundamentarea si instituționalizarea securității naționale a Republicii Moldova. În : Revista de
filozofie, sociologie și științe Politice. Chi șinău, 2008, nr. 3 (148). p. 93 -105.

58misiunilor în deplină concordanță cu cerințele contemporane de asigurare a unui nivel înalt al
securității militare”.69Pentru întreținerea de mai departe a acestui sistem investițiile ar trebui
majorate, cu toate acestea armata nu va fi în stare să îndeplinească misiunile și sarcinile cei
revin conform politici lor adoptate. Un al doilea moment, consideră V.Varzari, ar fi să se
intervină minim în sistemul actual cu păstrarea serviciului militar mixt, prin modificarea
proporției de militari prin contract în subunitățile operaționale și implementarea standardelor
de instruire modernă. Aspectul pozitiv al acestei intervenții, consideră cercetătorul, ar fi în
formarea unui efectiv preponderent din militari bine instruiți și responsabili, menținerea
legăturii dintre armată și societate prin păstrarea serviciului milita r în termen, creșterea
ponderii militarilor care vor tinde la perfecționarea cunoștințelor și deprinderilor militare,
posibilitatea selecției militarilor angajați pe bază de contract din rîndul tinerilor care au
efectuat stagiul militar obligatoriu și car e au obținut rezultate meritorii în pregătirea de luptă
și, nu în ultimul rînd, posibilitatea AN de a completa o subunitate bine instruită, dotată și
pregătită din punctul de vedere al interoperabilității pentru participare în misiunile
internaționale de menținere a păcii.
O altă opțiune probabilă pentru realizarea reformei AN ar consta în adoptarea serviciului
militar în bază de contract ca singurul de executare a serviciului militar (așa cum se
procedează în mai multe societă ți occidentale din motive bi ne cunoscute) și introducerea
standardelor de instruire moderne la nivelul întregului efectiv al AN. Rezltatele pozitive ale
unui astfel de scenariu ar fi: (a) transformarea armatei existente la moment în trupe credibile,
flexibile, mobile, multifuncțional e, interoperabile, ce ar face față misiunilor ce le au în față;
(b) posibilitatea participării la misiuni diferite în afara țării; (c) sporirea atractivității carierei
militare prin oferirea unor privilegii specifice referitoare la condițiile de remunerare salarială,
stabilitate profesională etc.
Cele indicate mai sus ne indică un singur fapt ce ar putea satisface cerințelece se impun
în fața AN a Republicii Moldova -transformarea etapizată a ei într -o armată profesională, bine
instruită, echipată, interop erabilă, mobilă, multifuncțională. Acest fapt este datorat atît
statutului său de neutralitate permanentă, care impune ca Republica Moldova să fie capabilă
să-și asigure singură și în orice circumstanțe securitatea sa, cît și angajamentele internaționale
pe care și le -a asumat. Chiar dacă la moment pericolul militar extern este prevalat de pericolul
economic, totuși existența trupelor străine pe teritoriul național este un fapt ce nu trebuie
69Conceptul Reformei Militare. Publicat :15.08.2002 în Monitorul Oficial Nr. 117 art Nr : 975 .

59neglijat. Acest gînd ar trebui să fie condiționat de evenimentele ce au avut loc în Georgia și
rezultatul lor. Un alt fapt, ce ar condiționa această ordine de derulare a evenimentelor ar fi
dorința statului moldav da a șterge imaginea unui stat doar consumator de securitate, măcar și
pe plan regional pentru a putea cere de a fi tratat ca partener.
V.Varzari, citîndu -l pe A. Rácz, consideră că este necesar de a reevalua riscurile asupra
securității cauzate de conflictele separatiste, atît din perspectivă militară, cît și nonmilitară.70
Ceea ce ne afectează apărarea Statului este perspectiva militară, care după cum menționează
același autor ar avea cel puțin două momente cheie: unul ar fi superioritate a numerică și a
capacităților AN față de cea transnistreană și celălalt ar fi intenția clară a Federației Ruse de a
împiedica integrarea Republicii Moldovei în spațiul Euro -Atlantic, dar și dorința de a legaliza
prezența trupelor rusești pe teritoriul Repu blicii Moldova.
Indirect, Federația Rusă, a contribuit substanțial la diminuarea capacităților Forțelor
Armate, pe diferite căi. Începînd cu viderea unor părți din arsenalul existent, ce constituiau un
evident obstacol, cum ar fi aviația și finisî nd cu celelalte elemente de lovire, cum ar fi artileria.
În plus, la moment nu mai putem vorbi de Forțele Armate cu 3 elemente constitutive ci doar
de Armata Națională, ca element ce are ca misiune de bază apărarea statului.
2.3Concluzii la capitol ulal doilea.
Deci ,situația actuală a Republicii Moldova, precu m și riscurile și constrîngerile pe care
trebuie să le înfrunte este creată de faptul că este un stat intracontinental, ceea ce o face
deosebit de vulnerabilă la o serie de ractori cu caracter geoeconomic. Totodată, situarea la
confluența de interese a unor importanți actori ai arenei internaționale, cum sunt Federația
Rusă, UE /NATO, face ca politica de guvernare să ia deseori turnuri ce ar facilita la acel
moment interesele țării.
Totuși, fii nd un stat mic, ce nu are resurse pentru a –și asigur securitate de sinestătător,
trebuie să promoveze o politică bilaterală și multidimensională atăt pe plan regional, cît și sub
regional.
Stat relativ tînăr, este supus mereu riscurilor și amenințărilor a tît exterioare cît și
interioare datorită instabilității politice și a lipse coeziunii politice. Ceea ce îi dă o alură
tenebroasă și este privită de statele europene ca un iminent generator de insecuritate, este
situarea ei în „zona gri”, alături de Ucrain a și Belarusi. Republica Moldova constituie un
70Varzari V. Securitatea națională a Republicii Moldova în contextul opțiunii de integrare europeană. Chișinău 2012,
pag.77

60teritoriu de importanță strategică pentru Federația Rusă, fapt demonstrat de efortul depus de a
menține sub control acest teritoriu prin întreținerea unui conflict înghețat, de asemenea
menținerea unor trupe p e teritoriul statului. Acest indiciu ar da Moldovei o notă de interes al
UE, fapt ce ar trebui valorificat la maxim de autoritățile moldovenești în promovarea și
fructificarea relațiilor cu UE și NATO, acestea nu vor dori existența unui stat instabil și ca re ar
deveni cu probabilitate maximă un generator de amenințări, în imediata apropiere a granițelor
sale.
Un alt aspect defavorabil al Republicii Moldova este independența economică, care o
face posibil cel mai vulnerabil stat sudesteuropean. Datorită lips ei de resurse naturale, precum
și a lipsei unei piețe de desfacere a produselor autohtone diversificată, Republica Moldova a
căzut pradă șantajului economic al Federației Ruse odată cu declararea independenței. Acest
fapt s -a manifestat prin desele interdi cții ale exportului de produse pe piața rusă. La acest
capitol se adaugă și dependența energetică, Federația Rusă fiind unica sursă. Prin urmare, este
indicat faptul de a adera la spațiul unic economic, acest fapt permițînd accesul la un mecanism
ce ar per mite diversificarea pieței de desfacere, iar sistemul energetic ar permite alternative, cu
toate că și UE a dat dovadă de vulnerabilitate la acest capitol.71
Deci, pentru Republica Moldova dependența energetică și diferendul transnistrean
constituie momente cruciale și crează grave probleme de securitate.
În contextul actual, dar și d atorită caracterului asimetric și transfrontalier al
amenințărilor, Republica Moldova nu e ste în stare să facă față. De a ceea ar trebui să găsească
soluții de aderare sau cel puțin de asigurare a unor garanț ii de securitate din partea unei mari
puteri. Cum alternativă ar fi NATO și Federația Rusă, iar cea din urmă nu poate constitui un
garant deoarece ea singură generează amenințări la adresa statalității Moldovei, soluția ar fi
găsirea pîrghiilor de stmulare a interesului uniunii față de Republica Moldova. Aceasta ar
putea fi obținută prin promovarea politicilor convergente celor europene și aprofundarea
relațiilor stabilite prin diferite angajamente, cum ar fi conectarea la un sistem unic energetic,
crearea compatibilităților legislative, crearea cominucării interculturale, etc.
Pentru rezolvarea propriilor sale probleme, Republica Moldova ar trebui s ădezvolte o
cooperare mai intensă în domeniul securității cu statele s ud-esteuropene. Cadrul sud-
esteuropean deschide numeroase posibilități deatenuare a problemelor desecuritate ațării
șioconectare maisigură lasistemele de integrare subregională, caparte aprocesului de
integrare europeană.
71Justiție, libertate și securitate: promovarea drepturilor și apărarea intereselor noastre. Bruxell es, 2008.
http://europa.eu/pol/justice/index_ro.htm (accesat pe 08.10.12).

61CAPITOLUL IIIASIGURAREA SECURITĂȚII NAȚIONALE A REPUBLICII
MOLDOVA ÎN CONTEXTUL IN TERESELOR GEOPOLITICE REGIONALE
În acest compartiment este abordată problema integrării europene prin prisma
cooperării cu instituțiile de resort, precum și avantajele ce ar avea Republica Moldova la o
eventuală aderare la NATO.
3.1 Oportunități europene de fortificare a securității naționale a Republicii
Moldova.
Datorită situației geopolitice existente și a poziției sale geografice, Republica Moldova
se confruntă la moment cu o serie de probleme legate de securitate și care nec esită o abordare
comprehesivă.
Dupămomentul 2007, în Uniunea European ăare loc un proces tot mai accentuat de
conștientizare a importan ței zonei extinse a Marii Negre (format ădin statele riverane
România, Ucraina, Rusia, Georgia, Turcia și Bulgaria, al ături de Moldova, Armenia și
Azerbaidjan). Decizia de extindere a Uniunii Europene cu România și Bulgaria, state riverane
Mării Negre, a fost una eminamente politic ă. Ca urmare, factorii de decizie de la Bruxelles au
acces la principalele rute comerciale di n regiune, extinzându -și zona de influen ță.
Momentul ader ării României și Bulgariei la Uniunea European ă, a transformat regiunea
Mării Negre într -o zon ăde proximitate pentru Occident, evolu țiile mediului de securitate din
aceast ăzonăavând acum un impact direct asupra tuturor statelor din cadrul blocului
comunitar. Aceast ănouăsitua ție a deschis și noi posibilit ăți de implicare a blocului comunitar
în rezolvarea unor dosare de securitate din zon ă, vizând în special problematica conflicte lor
înghe țate democratizarea și dezvoltarea economic ăa statelor din regiune.
Deci, o problemă evidentă pentru Republica Moldova o constituie aceea, că Uniunea
Europeană , concomitent cu extinderea sa, devine cointeresată, în mare parte, în securitatea
statelor europene nemembre a UEcare, după părerea lor, pot fi niște focare eventuale sau reale
de amenințare la adresa securității, în sens larg. Ele, de asemenea, pot genera probleme de
securitate unor state aliate a blocului Nord -Atlantic. Cercetătorii cons ideră că există o strînsă
legătură între securitatea statelor de la periferia UE/NATO cu securitatea Alianței însăși.
Republica Moldova face parte din categoria acestor state, de aceea la moment se caută
modalit ăți de schimbare a acestei imagini.
O soluție ar fi dată de Parteneriatul Estic, care l ansat oficial pe data de 3 decembrie
2008, a fost elaborat ăși promovat ăintens de Polonia și Suedia, vine s ăcompleteze Politica

62European ăde Vecin ătate. Acest parteneriat este creat pentru vecinii estici ai Uniun ii Europene
cu scopul de a stimula, pe de o parte, aspira țiile lor europene, dar și pentru a compensa lipsa
unei oferte reale privind graficul viitoarelor extinderi ale UE. Pe de alt ăparte, aceast ă
propunere este f ăcutădin anumite motive de securitate șicu tent ăgeopolitic ă(factorul rusesc,
dimensiunea estic ăa politicii europene de vecin ătate, priorit ățile PESA, Sinergia M ării Negre
etc.) –parteneriatul fiind avansat în negocierile dintre statele membre ale Uniunii Europene în
urma evenimentelor din C aucazul de Sud din 7 -12 august 2008.
Grija concret ăpentru regiunile estice e un lucru nou pentru UE și ea poate fi interpretat ă
în mai multe sensuri, susțin specialiștii în domeniu. Pe de o parte, în mod evident, această
inițiativă politică majoră către Est poate fi echivalată ciu o tentativă de consolidare a
securității UE prin dezvoltarea democrației, creșterea bunăstării și multiplicarea conexiunilor
de orice tip cu o uriașă arie, de la limita răsăriteană a continentului. Pe de altă parte, e doar
închi derea logică a semicercului vecinătății , un lanț de teritorii în care Europa consideră că
are responsabilități speciale. Se consideră că Parteneriatul ar fi o implementare a ceea ce a
încercat Franțe prin ideea Uniunii Mediteranene, sau cel puțin a unor f ormule ale acesteia.
Acest fapt revenindu -i Poloniei.
Parteneriatul Estic își propune un program ce presupune dezvoltarea rela țiilor UE cu
Ucraina, Georgia, Moldova, Azerbaidjan și Armenia, precum și cu Belarus, dar condi ționînd
implementarea reformei de d emocratizare în respectivele state precum și apropierea de
standardele Uniunii Europene. Jose Manuel Barroso, pre ședinte al Comisiei Europene, f ăcînd
referiri la Parteneriat a spus: „ Acest parteneriat nu e împotriva nim ănui. Cînd ne propunem s ă
creștem pr osperitatea, s ăcreștem stabilitatea, s ădezvolt ăm democra ția, nu le cre ștem doar
pentru noi ci pentru binele celorlal ți”.72
Republica Moldova este un stat mic, dispune de resurse financiare și materiale limitate și
se confruntă cu obstacole multiple în procesul de democratizare și modernizare. Starea de
securitate a țării este puternic afectată atît de vulnerabilitățile interne –caracteristice unui stat
cu o economie agrară și o societate încă neconsolidată –cît și de amenințările externe, dat
fiind puterea mult superioară și interesele unor țări din regiune. Din această cauză, în vederea
realizării reformelor democratice în Republica Moldova considerăm vitală identificarea unor
priorități pentru dezvoltarea țării pe termen mediu și lung, precum și a unor parteneri externi
cu viziuni și priorități similare, deschiși spre o colaborare în interesul ambe lor părți.
72www.apubb.ro/wp -content/…/Drept -comunitar -institutional_2012.pd .(accesat pe 29.09.12 )

63Propunerea cu care vine UE către regiunea de Est a continentului european, pentru
implementarea Parteneriatul Estic (2009), și dorința de a îngloba această subregiune în propria
strategie de securitate reprezintă un test de capacitate pentru Un iune, dar și pentru țările din
vecinătate, inclusiv pentru Republica Moldova. După cum bine se cunoaște, majoritatea
statelor vizate se confruntă cu existența pe teritoriul său a conflictelor aflate într -o stare
latentă, activă sau o starea de postconflict , ceea ce impune UE de a găsi și adopta măsuri
aparte pentru fiecare din ele, care să ducă la un impact cît mai mic securității comunitare. Mai
mult, zona respectivă reprezintă un interes deosebit pentru Federația Rusă, care consideră
spațiul postsovietic o zonă a preocupărilor sale vitale, inclusiv din perspectiva asigurării
securității naționale. Din acest punct de vedere, relațiile între UE și Federația Rusă în ultima
vreme sînt caracterizate, făcînd trimitere la V. Samokhvalov, “într -o mare măsură, de
interacțiunea între paradigma integraționistă a UE și politica de putere a Federa ției Ruse”.73
Avînd un context geopolitic ambițios, deoarece se află la confluența intereselor unor
factori geopolitici importanți , Republica Moldova a adoptat, î n cele mai multe cazuri, o
poziție de imparțială față de contextul geopolitic regional, nu a putut avea o politică
permanent promovată, ci acomodîndu -se găsind un compromis pentru un model de dezvoltare
a țării. Acest fapt, după cum se observă, au influenț at negativ capacitatea factorilor de decizie
de a formula o viziune coerentă de dezvoltare a țării pe termen mediu și lung.
Aceste decalaje ale politicii externe și de securitate a Republicii Moldova au condus la
revizuirea și scoaterea în evidență, după p ărerea lui V.Varzari , a patru opțiuni majore de
securitate: 1) aderarea la UE și/sau NATO; 2) cooperarea aprofundată cu UE și NATO fără a
pretinde la aderarea propriu -zisă; 3) aderarea la Organizația Tratatului de Securitate Colectivă
(2002) din care face parte Rusia, Belarus, Armenia, Kazahstan, Uzbekistan, Tadjikistan și
Kirghizia sau 4) promovarea unei politici externe și interne multivectoriale de conjunctură.74
Ultima opțiune este exclusă din start, datorită stării difuze a sistemului național de
securitate a Republicii Moldova, care este mereu intercalat de amenințări și vulnerabilități
considerabile ce pun într -o lumină îndoiel nică capacitatea țării de a promova interesele
fundamentale ale cetățenilor.
A treia opțiune, la fel are un caracter incert. Acest fapt este generat de de faptul că nu
există un mecanism bune pus la punct de promovare a reformelor democratice, a principiil or și
73Samokhvalov V. Relations in the Russia –Ukraine –EU triangle: „zero -sum game” or not? In: Institute for Security
Studies Occasional Paper No. 68, September 20 07. Paris. http://www.iss.europa.eu /uploads/media/occ68.pdf ( accesat
pe26.09.12)
74Varzari V. Securitatea națională a Republicii Moldova în contextul opțiunii de integrare eu ropeană. Chișinău
2012, pag.75

64mecanismelor economiei de piață, de asigurare a drepturilor omului în statele membre ale
CSI, precum și specificul relațiilor asimetrice între Rusia și ceilalți membri ai organizației.
Prin urmare aderarea la Organizația Tratatului de Securitate Col ectivă nu prea ar fi capabilă să
contribuie la consolidarea securității Republicii Moldova. O altă latură ce afectează această
opțiune este faptul că Uniunea vamală Rusia –Belarus –Kazahstan, este incompatibilă cu
statutul de membru al Republicii Moldova l a Organizația Mondială a Comerțului și cu
negocierile Acordului de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător cu UE debutate în martie
2012, care deschid perspective clare către o piață nouă de desfacere.
Cu toate că se confruntă cu o criză economico -financiar ă la moment, Uniunea
Europeană a demonstrat că este un parteneriat economic și politic reușit de țări democratice
din Europa, și că este capabilă să facă față cerințelor de generator de securitate prin
respectarea valorilor democratice și a libertăților fu ndamentale ale omului, comerțul și
călătoriile fără frontiere, ridicarea nivelului de trai în regiunile mai sărace, acțiuni comune
împotriva criminalității, ale terorismului și altor amenințări transfrontaliere. Specialițtii
consideră, că oportun pentru R epublica Moldova ar fi, la moment, datorită faptului că UE nu
este gata de extindere spre est din varii motive, iar Republica Moldova nu este capabilă de
aderare, aprofundarea cooperării cu UE și NATO în domenii -cheie, pentru că acest fapt
deschide anumite oportunități de dezvoltare și modernizare a țării noastre pe mai multe
direcții.
Chiar și în astfel de condiții, Republica Moldova ar trebui să depună eforturi continui
pentru realizarea integrării economice și politice în UE, fapt ce a devenit prioritar pentru
politica externă a țării încă din 2002 și aplicat mai profund și în plan practic din 2009.
Deoarece, acest proces a cunoscut o periadă foarte mare de inițiere a dialogului politic dintre
părți, ce a fost provocat de o serie de factori perturbatori cum ar fi: Republica Moldova nu a
avut o forță politică eficientă și consecventă care ar fi aceptat integrarea europeană și ar fi
promovat acest proces prin sensibilizarea opiniei publice în interior și cercurile guvernante în
exterior; datorită politicii externe multivectorială promovate, care s -a dovedit a fi falimentară
ce nu a putut accede nici în direcția estică, nici în cea vestică; UE a abordat o perioadă
îndelungată Republica Moldova ca pe o zonă de influență și interes vital al Federației Ruse; și
nu în ultimul rînd, însăși proces de reformare a UE.
Un prim pas spre inițierea relațiilor dintre UE și Republica Moldova a fost semnarea
Acordurilor de Parteneriat și Cooperare, demarat de președintele M. Snegur, la 28 noiembrie
1994, și intrarea în vigo are la 1 iulie 1998, pas de o importanță deosebită pentru că a
instituționalizat relațiile dintre părți, fundamentate pe valorile democratice și pe un cadru

65juridic mai avansat, fiind expresie a dialogului politic și consacrînd Republica Moldova în
calita te de partener direct al UE.
Totuși, soarta reformelor a avut o direcție de orientare estică, integrarea europeană fiind
o direcție principală de politică externă, dar nu prioritară, fapt stipulat de Concepția politicii
externe a Republicii Moldova din 8 februarie 1995. Mai mult, programele de guvernare ce s –
au perindat pe parcurs au dat dovadă de lipsa unor strategii ale politicii externe, ele ne
identificînd linia necesară de urmat alternînd între politicile proestice și cele proeuropene,
periodic, ca sp re final, odată cu guvernarea coaliției Alianța pentru Integrare Europeană în
2009, să se contureze tot mai clar, chiar și pentru partenerii europeni, vectorul politicii interne
și externe al Republicii Moldova spre obiectivul integrării economice, politic e a țării în spațiul
comunitar.
Primul pas spre reforma sistemului național de securitate a fost făcut prin inițierea
Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud -est (PSESE), care urmărea fortificarea securității
prin reunirea tuturor inițiativelor exist ente în regiunea Balcanilor, inclusiv a Republicii
Moldova. Era, de fapt, o declarație politică de angajament a comunității internaționale pentru
susținerea țărilor din sud -estul Europei în eforturile lor de a asigura pacea, securitatea,
prosperitatea, dem ocrația și respectul drepturilor în regiune. Ca rezultat, 40 de țări partenere și
organizații s -au angajat să consolideze țările din Sud -Estul Europei, în eforturile de fortificare
a păcii, democrației, respectării drepturilor omului și a prosperității eco nomice în vederea
realizării stabilității în întreaga regiune. Totodată, integrarea euroatlantică a fost promisă
tuturor țărilor din regiune. Credibilitatea acestui act este dată de participarea unor actori
naționali, internaționali și transnaționali impor tanți, precum UE, SUA, Rusia, ONU, NATO,
UEO, Consiliul Europei, FMI, Banca Mondială etc.
PSESE a fost structurată formal în trei Mese de Lucru: (I) Democratizare și Drepturile
omului; (II) Reconstrucție economică, dezvoltare și cooperare și (III) Problem e de securitate.
Acest fapt a dus la un aport considerabil în Republica Moldova privind edificarea și
dezvoltarea drepturilor omului, educației tineretului prin diferite activități, proiecte și inițiative
importante în domeniu. În principiu constituirea PS ESE a avut la bază prevenirea conflictelor
și edificarea păcii, care poate fi efectuată prin crearea unui mediu sigur, promovarea
sistemelor democratice durabile, precum și promovarea coeziunii economice și a bunăstării
sociale. Alte obiective importante s e referă la egalitatea șanselor, cooperarea transfrontalieră,
dezvoltarea infrastructurii în domeniul traficului aerian, cooperarea parlamentară, dezvoltarea
tehnologiilor informaționale, facilitarea comerțului și transportului și mijlocii, liberalizarea
comerțului, integrarea sistemului energetic național în cel european, etc.

66Totuși, pentru sectorul de securitate, este importantă activitatea Mesei de Lucru, care se
axează: pe reformarea domeniului justiției și afaceri interne, precum și pe aspecte lega te de
migrație; implementarea măsurilor de combatere a crimei organizate, a corupției, a
terorismului și a tuturor activităților infracționale și ilegale, asupra pericolelor mediului în
contextul transfrontalier; cooperarea în domeniul apărării / problemel or militare cu scopul de a
consolida stabilitatea în regiune și printre țările din regiune și pentru a facilita implicarea
susținută a tuturor celor încadrați în asigurarea securității regionale, prevenirea și gestionarea
conflictelor .75
Deși, a fost acceptată la 28 iunie 2001, i -a fost refuzată semnarea unui Acord de
Stabilitate și Asociere, iar în 2004 i s -a dat înț eles că PSESE este destinat, totuși, țărilor vest –
balcanice, iar celor din spațiul european al CSI li se va propune un alt program specific –
Politica Europeană de Vecinătate (PEV), care să întrunească realitățile și aspirațiile acestor
țări.PEV, lansat d e către Parlamentul European, avea următoarele obiective formulate:
atingerea aceluiași nivel de stabilitate, securitate și prosperitate, precum cel al UE cu țările
vecine, inclusiv Republica Moldova, într -un mod distinct, specific membrilor UE. Prin
urmare, PEV avea drept scop prevenirea apariției demarcajelor în spațiul european, prin
menținerea relațiilor strînse de cooperare politică, economică, culturală și de securitate cu
țările din vecinătate. PEV stipulează necesitatea depunerii eforturilor de pr omovare a propriei
securități prin ameliorarea securității statelor vecine. Politica Vecinătății deschide calea pentru
participarea progresivă la importante politici și programe ale UE, ceea ce include și piața
unică a UE.76Astfel, PEV oferă un cadru specific de realizare a consolidării securității
naționale a țărilor implicate în acest proiect european oferit țărilor din Estul Europei.
Uninstrument al PEV, care poate fi menționat este Planurile Individuale de Acțiune.
Deși nu garanta explicit posibilitatea aderării Moldovei la UE, propunea implementarea unor
reforme în domeniul economic, social și politic care, dacă ar fi fost implementat e consecvent,
ar fi diminuat insecuritatea internă. Din acest punct de vedere, Planurile Individuale de
Acțiune, a fost un document important ce își propunea contracararea vulnerabilităților în
domenii -cheie pentru depășirea insuficienței acute de securita te cu care se confruntă la
momentul actual Republica Moldova.
75Stability Pact fo r South Eastern Europe. Cologne, 1999. http://www.stabilitypact.org/constituent/ 990610 –
cologne.asp (accesat pe 11.10.12 )
76Politica Europeana de Vecinătat e. Chișinău, 2009. http://www.ue -moldova.info/esenta.sh.tml ( accesat pe 27.10.12 ).

67Reprezentativ este faptul că implementarea Planului de Acțuni a determinat realizarea
unor evoluții semnificative în relațiile dintre Republica Moldova și UE, printre care
deschiderea Delegației Comisiei Europene la Chișinău și a Misiunii Republicii Moldova pe
lîngă instituțiile Uniunii; desemnarea Reprezentantului Special al UE pentru Republica
Moldova (RSUE); extinderea formatului de negocieri privind conflictul transnistrean prin
includerea UE și SUA în calitate de observatori (5+2); demararea activității Misiunii UE de
monitorizare a frontierei moldo -ucrainene (EUBAM); formularea deciziei UE de a include
Republica Moldova în sistemul regimului comercial preferențial pentru susținerea dezvoltăr ii
și a bunei guvernări GSP Plus; avansarea în procesul de pregătire a condițiilor pentru
obținerea Preferințelor Comerciale Autonome ale UE; extinderea dialogului cu UE în
domeniul energetic; asumarea de către Republica Moldova a angajamentului de a se al inia la
pozițiile europene privind PESC, de la caz la caz etc.
Analiștii consideră că este relevantă ideea de susținere a pozițiilor UE în domeniul
PESC, atunci cînd ele nu contravin interesului național al țării, în contextul aprofundării
cooperării polit ice cu UE, deoarece are o însemnătate deosebită pentru fortificarea securității
naționale a Republicii Moldova.
Ea creează premise favorabile ca, în baza unei reciprocități diplomatice, UE și țările
partenere să susțină unele pozițiile de interes naționa l ale Republicii Moldova exprimate pe
arena internațională. Acest lucru a fost confirmat prin Declarația Înaltului Reprezentant
PESC, în numele UE, privind alinierea anumitor țări terțe la Decizia 2011/641/PESC a
Consiliului de modificare a Deciziei 2010/ 573/PESC privind măsurile restrictive împotriva
conducerii regiunii Transnistria din Republic a Moldova.77În consecință , Turcia, Croația,
Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru, Islanda, Albania, Bosnia și
Herțegovina, Serbia, Liechtenstein, Norvegia, Azerbaidjan și Georgia s -au alăturat poziției
PESC privind restricțiile de călătorie impuse unor autoprocla mați lideri de la Tiraspol .78
O serie de exerți cum ar fi centrul de analize IDIS Viitorul se exprimă cu rezerve asupra
succesului implementării Planurile Individuale de Acțiune făcînd trimitere la raportului de
evaluare, prez entat UE de către MAEIE al Republicii Moldova, ba mai mult, Expert Grup și
Adept, atenționează asupra progresului moderat în sectoarele -cheie și asupra factorilor ce au
77Declarația Înaltului Reprezentant PESC, în numele UE, privind alinierea anumitor țări terțe la Decizia 011/641/PESC
a Consiliului de modificare a Dec iziei 2010/573/PESC privind măsurile restrictive împotriva conducerii regiunii
Transnistria din Republica Moldova. Bruxelles, 2011.
http://consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/RO/cfsp/125238.pdf (accesat pe 18.10.12)
78Documentul citat, pag 1 -2

68determinat această stare de lucruri.79După finalizarea perioadei de implementare a PAUERM
în 2008, remarcăm că amenințările și vulnerabilităț ile pe care dorea să le abordeze au rămas
tot atît de serioase. Totodată, una dintre cele mai serioase nemulțumiri ale țărilor din Europa
de Est față de PEV era că acestea se vedeau abordate pe picior de egalitate cu țările din
Mediterană, care au cu totul alte priorități în legătură cu UE.
Evenimentele din 2008 și 2009, care au afectat -o direct și a arătat vulnerabilitatea UE
față de amenințările provenite din Europa de Est și a decis să -și schimbe viziunea asupra
acestei regiuni. Această schimbare a fost observată prin implementarea Programul
Parteneriatului Estic al UE (PE). B. Ferrero -Waldner menționa că atunci cînd Rusia a întrerupt
în ianuarie 2009 livrarea de gaze în Ucraina, gospodăriile din UE au avut de suferit. UE a
identificat că propria calitat e a vieții este afectată nu doar de aprovizionarea cu energie, dar și
de peisajul politic și comercial din vecinătatea sa estică .80
Parteneriatul Estic reprezintă o inițiativă în cadrul PEV, în vederea aprofundării relațiilor
dintre UE și statele Europei de Est vizate de Politica European ă de Vecinătate. Acestea sunt:
Azerbaidjan, Armenia, Georgia, Republica Moldova, Ucraina și Belarus.
Relevante pentru Republica Moldova sunt propunerile Comisiei prezentate Consiliului
European, accelerate de necesitatea de a demonstra mai clar angajamentu l UE în urma
conflictului din Georgia și a repercusiunilor mai generale ale acestuia, care sunt semnificative
pentru aprofundarea relațiilor dintre Republica Moldova și UE și care conduce nemijlocit la
ameliorarea securității naționale a țării –în speță, a celei economice, energetice și politice.
Rezultatul propunerilor comisiei este Declarația Consiliului European privind PE, care declară
drept scop primordial crearea de condiții necesare pentru asocierea politică și continuarea
integrării economice dint re UE și partenerii săi estici prin dezvoltarea unei dimensiuni estice
specifice a PEV. Parteneriatul facilitează apropierea compatibilității politice și socio –
economice de cea europeană, de asemenea va ajuta la construirea climatului de încredere și la
dezvoltarea de legături mai strînse între cei șase parteneri estici. Principiile care stau la baza
relațiilor prevăzute de program evidențiază implicarea comună, diferențierea și
condiționalitatea, care vin să înlăture polemica anterioară apărută între state le PEV privind
abordarea unilaterală și nediferențiată a UE față de parteneri.
79Prohniț chi V. Planul de Acțiuni Uniunea European a–Republica Moldova : evaluarea progresului în 2005 , Chișinău,
2006. http://www.e -democracy.md /files/euromonitor01.pdf , (accesat pe 17.10.12)
80Ferrero -Waldner B. Eastern Partnership –an ambitious project for 21st century European foreign policy. Bruxelles,
2009. htt p://eeas.europa.eu/eastern/docs/eastern_partnership _article_bfw_en.pdf (accesat pe 17.10.12)

69Conform Concluziilor Președinției Cehe, adoptate în urma ședinței Consiliului European
din 19 –20 martie 2009, promovarea stabilității, a bunei guvernări și a dezvoltării economi ce în
vecinătatea estică este de o importanță strategică pentru Uniunea Europeană. Consiliul
European adoptă declarația privind instituirea unui Parteneriat Estic care va promova
stabilitatea și prosperitatea între partenerii estici ai UE care intră în sfe ra PEV.
În cadrul cooperării dintre UE și partenerii estici, printre care și Republica Moldova,
putem evidenția patru piste de acțiune:
1) promovarea democrației, bunei guvernări și stabilității prin care se urmărește întărirea
stabilității și încrederii m ultilaterale în vederea consolidării suveranității și integrității
teritoriale ale partenerilor;
2) promovarea integrării europene din punct de vedere economic și legislativ a statelor vizate;
3) securitatea energetică prin dezvoltarea și punerea în aplica re a mecanismelor reciproce de
sprijin, inclusiv a mecanismelor de avertizare timpurie și a acțiunilor comune în materie de
securitate.
4) promovarea contactele interumane prin interacțiunea dintre cetățenii UE și cei ai țărilor
partenere, mai ales a tine rilor prin intermediul diferitor programe educative .
Pentru Republica Moldova, acest parteneriat ar fi o investiție considerabilă în vederea
asocierii, a integrării de proporții în economia UE, a proiectelor complexe finanțate de UE
pentru îmbunătățirea re surselor administrative, a simplificării circulației în spațiul comunitar
și a asigurării securității locuitorilor țărilor membre ale inițiativei, consolidarea securității
energetice, alte proiecte, precum și majorarea asistenței financiare cu 350 milioane de EURO,
care va fi acordată celor șase țări pînă în anul 2013, după cum susținea B. Ferrero -Waldner,
Comisarul european pentru Rela ții Externe. Mai mult, aflîndu -se în data de 27 noiembrie 2009
într-o vizită oficială la Chișinău, Comisarul european, a de clarat că UE dorește să accelereze
dezvoltarea relațiilor sale cu Republica Moldova, valorificînd pe deplin toate oportunitățile pe
care le oferă Parteneriatul Estic: „Am plăcerea să vă spun că Guvernul Republicii Moldova
este de acord cu necesitatea intro ducerii unei noi dinamici în relațiile noastre. Și acum, după
ce Republica Moldova a restabilit tratamentul egal al tuturor cetățenilor UE în cadrul politicii
vizelor, sîntem gata să începem discuții serioase referitor la viitoarea noastră cooperare” .81
Declarația Consiliului Eur opean privind Parteneriatul Estic din 2009 scoate în evidență
că obiectivul cooperării bilaterale în temeiul PE ar trebui să asigure fundamentul unor noi
81Discursul Comisarului European pentru Relații Externe și Politica de Vecinătate, Benita Ferrero -Waldner, în plenul
Parlamentului Republicii Moldova. Chișinău, 2009. http://parlament.md /news/27.11.2009 -4/ (accesat pe 17.10.12).

70acorduri de asociere între UE și acei parteneri care au înregistrat suficiente progrese în direcția
principiilor și valorilor prevăzute la alineatul (2), democrația, statul de drept, respectarea
drepturilor omului, precum și principiile economiei de piață, ale dezvoltării durabile și bunei
guvernanțe, și care sînt dispuși și capabili să respecte angajament ele care rezultă din acorduri,
inclusiv stabilirea sau obiectivul stabilirii unor Zone de Liber Schimb Aprofundat și
Cuprinzător. Prin urmare Parteneriatul Estic contribuie la dinamizarea reformelor, la
integrarea piețelor și a societăților, la proiectarea stabilității și la contracararea riscului de
apariție a unor noi frontiere pe continentul nostru. Acest lucru ar avea un impact deosebit
asupra securității Modovei stimulînd segmentul economic.
La moment, evoluția dialogului cu UE are ca finalități închid erea provizorie a
negocierilor la capitolele: „Dialog politic și reforme”, „Cooperare în domeniul Politicii
Externe și de Securitate”, „Transport” și „Participarea la programele și agențiile UE”. Ceea ce
rămîne încă în discuție este capitolul „Justiție, libertate și securitate”
Un pas evolutiv poate fi menționat prin lansarea Planului de Acțiuni privind liberalizarea
regimului de vize la 24 ianuarie 2011. Acest fapt ar putea avea un efect benefică asupra
dispariției separatismului și reîntregirii Republic ii Moldova, menționează V. Călugăreanu.
Expertul precizează că cetățenii din regiunea transnistreană, ostatici ai unui regim separatist
prorus, vor avea un stimulent foarte puternic în a -și dori o țară integră, deoarece vor beneficia
de avantaje palpabile în calitate de cetățeni ai Republicii Moldova
La 1 ianuarie 2008 a intrat în vigoare acordurile dintre UE și Republica Moldova privind
facilitarea regimului de vize și readmisie, aceasta fiind un prim pas către perspectiva pe
termen lung de călătorie fără vize. Un Parteneriat de Mobilitate mai larg între UE și Republica
Moldova a fost semnat la 5 iunie 2008, în scopul facilitării migrației legale, instituirii
cooperării în domeniul migrației și dezvoltării, precum și prevenirea și combaterea imigrației
ilegale, a traficului și a contrabandei de ființe umane, promovarea unei politici eficiente de
readmisie și de reîntoarcere.
Important pentru Republica Moldova constituie coordonarea implementării prevederilor
Parteneriatului de către Platforma Parteneriatului de Mobilitate, care rezolvă mai multe
probleme de securitate, printre care: securizarea frontierelor, reformarea structurilor
polițienești și de forță, managementul migrației etc. De asemenea este negociată liberalizarea
regimului de vize. Accederea Repub licii Moldova în implementarea prevederile negociate cu
UE o constituie eliberarea de la 1 ianuarie 2011 doar a pașapoartelor biometrice și a
carnetelor de conducere de tip european –acestea fiind cîteva dintre condițiile de bază pentru
liberalizarea reg imului de vize. Alte condiții stipulate în Plan sunt: consolidarea gestionării

71frontierelor, a migrației și a politicii de azil; reformele și cooperarea în domeniul ordinii și
siguranței publice (inclusiv lupta împotriva traficului de ființe umane); abord area problemelor
din domeniul relațiilor externe (inclusiv drepturile omului și libertățile fundamentale), legate
de circulația persoanelor.
UE apreciază pozitiv rezultatele progreselor primei faze de implementare a Planului de
Acțiuni în raportul UE priv ind realizarea Planului de Acțiuni în domeniul vizelor din 21
septembrie 2011. Acest fapt a condiționat schimbarea viziunii UE privind liberalizarea
regimului de vize reflectată în cadrul Declarației finale prin excluderea sintagmei de
„perspectivă pe term en lung”, în favoarea abordării diferențiate a fiecărui partener estic în
dependență de performanțele individuale „în timp potrivit”. V.Varzari consideră că pentru a
progresa în acest domeniu se impune în continuare reformarea Ministerului Afacerilor Inter ne
și a sectorului justiției din Republica Moldova.82
După cum se observă, liberalizarea regimului de vize este condiționată de fortificarea
internă a securității statului Republica Moldova, prin înlăturarea vulnerabilită ților existente.
Dintre acestea poate fi menționată securizarea frontierelor, cu suportul Misiunii EUBAM. Un
factor important îl constituie implementarea strat egiei Managementului Integrat al Frontierei.
D. Schuebel declara că noul concept al MIF joacă un rol important în combaterea eficientă a
migrației ilegale, a traficului de ființe umane și a altor infracțiuni transfrontaliere, precum și
simplificarea proce durilor de control la frontieră și, deci, la trecerea mai ușoară a frontierelor.
Misiunea EUBAM are un rol major în procesul de implementare a sistemului de securizare a
frontierei în Republica Moldova și Ucraina.
Prelungirea mandatul EUBAM cu încă patru ani constituie un succes, care va continua
soluționarea provocărilor existente la frontiera moldoucraineană. Din perspectiva
funcționarilor europeni aceasta ar însemna și implementarea unui management eficient al
frontierelor, similar celui din UE. Aportul misiunii EUBAM s -a observat și în procesul de
restructurare a Serviciului Grăniceri reorganizat și transformat în Poliție de Frontieră prin
investirea Serviciului Grăniceri cu competențe de urmărire penală pe domenii de activitate,
precum și exami narea contravențiilor administrative în limitele competențelor instituționale.
Instituirea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător între Republica Moldova și
UE este un alt subiect de interes major pentru Republica Moldova. În acest scop s -au făcut un
șir de modificări legislativ -normative conform Planului de acțiuni al Republicii Moldova
privind implementarea Recomandărilor Comisiei Europene pentru instituirea Zonei de Liber

72Schimb Aprofundat și Cuprinzător între Republica Moldova și Uniunea Europ eană.
Menționăm că ZLSAC asigură integrarea economică a Republicii Moldova în UE prin
liberalizarea graduală a comerțului cu bunuri și servicii, libera circulație a forței de muncă,
reducerea taxelor vamale, a barierelor tehnice și netarifare, abolirea res tricțiilor cantitative și
armonizarea legislației cu acquis -ul comunitar ș.a.83
Evoluții se observă și în privința aderării Republicii Moldova la Spațiul European
Aerian (SEA), care a primit undă verde deja în iunie 2011 pent ru ca în octombrie negocierile
să fie formal încheiate. Aceasta se referă în principal, la liberalizarea pieței serviciilor aeriene,
îmbunătățirea siguranței zborurilor și accesul companiilor aeriene low -cost în Republica
Moldova.
Unaspect deosebit al s ectorului de securitate îl constituie sistemul energetic, care la
moment depinde exclusiv de cele ale Federației Ruse. PE prevede cooperarea dintre Republica
Moldova și UE în domeniul energetic, dar nu există nici un garant că angajamentul va fi
implementa t în practică. G. Oettinger a menționat, referindu -se la intențiile guvernului
Republicii Moldova de a diversifica sursele energetice prin conectare la piața energetică
europeană, că acestea sînt realizabile și Comisia Europeană va identifica posibilități pentru a
ajuta țara noastră să devină parte a pieței energetice europene.
Începînd cu 2011 Republica Moldova a demarat procesul de conectare a sistemului
energetic al țării la Rețeaua Europeană a Operatorilor de Sistem și de Transport al Energiei
Electric e.După cum a declarat viceministrul economiei, aderarea Republicii Moldova la
ENTSO -E este extrem de importantă pentru diversificarea surselor de aprovizionare cu
energie electrică și sporirea securității energetice a țării. El a mai menționat că în 2011
Moldova preconiza să finalizeze modernizarea stației de 400 kV Vulcănești și construcția
LEA de 110 kV Fălciu –Gotești pentru interconexiunea sistemelor energetice din Republica
Moldova și România. Guvernul mai prevede planuri de construire a altor două LEA de
capacitate 400kw, ce vor fi administrate de un consorțiu înființat de către companiile -operatori
de sistem de transport ale energiei electrice din Republica Moldova, România și Italia.84
Echipele de cercetători din Republica Moldova în domeniul energeticii scot în discuții
implementarea unor surse noi cum ar fi energia nucleară. Astfel, V. Arion este convins că
82Varzari V. Securitatea națională a Republicii Moldova în contextul opțiunii de integrare europeană, Chișinău 2012,
pag 97
83Varzari V. Op.cit., pag 90
84Moldova va demara procesul de conectare la Re țeaua Europeană a Operatorilor de Sistem și de Transport al Energiei
Electrice ENTSO -E.Chișinău, 2011. http://www.noi.md/md/print/ news_id/2007 (accesat pe 18.10.12)

73acum este momentul potrivit ca Republica Moldova să participe ca investitor la construcția
unităților 3 și 4 de la Centrala Nucleară Cernavodă din România. Profesorul universitar
propune Guvernului Republicii Moldova să examineze posibilitatea investirii în acest proiect
extrem de profitabil și benefic pentru amplificarea securității energetice a Republicii Moldova.
În ciuda faptului că proiectul susmenționat ar avea succes pe ter men lung , totuși există
două probleme care stau în calea importului de energie nucleară din România: investiția
majoră și incompatibilitatea sistemelor energetice (cel fost sovietic și cel european). Dacă
primul impediment depinde de voința politică, cel d e-al doilea poate fi rezolvat prin instalarea
așanumitei stații back -to-back –o „linie de curent continuu de lungime zero” care ar asigura
compatibilitatea celor două sisteme.85
În opinia lui I. Popa, Guvernul trebuie să revizuiască strategia dezvoltării sectorului
energetic înainte de a lua o decizie. Aceasta deoarece există prea multe proiecte de reformare
a sectorului energetic, ce crează o situație confuză.
Am putea lua în calcul identificarea și exploatarea propriilor resurse naturale, îns ă
comparînd costurile de identificare și de exploatare a lor specialiștii autohtoni au ajuns la
concluzia că ar putea depăși ponderea adăugata a valorificării lor. Din acest considerent, dar și
datorită faptului că zăcămintele potențiale nu ar putea acoper i toate necesitățile naționale,
credem că ar fi util a investi resurse suplimentare în dezvoltarea energiei regenerabile: solare,
eoliene, de biomasă, hidraulice ș.a.
În acest sens, V. Varzari consideră că este necesară realizarea plenară a Programelor de
implementare a proiectelor de eficiență energetică și valorificare a surselor regenerabile de
energie în Republica Moldova, căci aceste activități ar răspunde dezideratului dublu al țării:
diversificarea mixul și eficientizarea consumului de energie. Concluzionînd pe marginea celor
reflectate mai sus, cercet ătorul evidențiază un șir de beneficii ale cooperării Republicii
Moldova cu UE, care se reflectă într -o manieră pozitivă asupra asigurării și consolidării
sectorului național de securitate:
-în dom eniul economic –accesul cu regim preferențial la piața competitivă europeană
va stimula concurența și va crea noi structuri de producție care să permită fabricarea unor
produse finite cu valoare adăugată mai mare și calitate superioară, conform standardel or UE;
85Macovei I. Centrala de la Cernavodă –o cale de integrare a Moldovei în siste mul energetic European. Chișinău,
2011. http://www.timpul.md/articol/centrala -de-la-cernavoda -o-cale-de-integrare -a-moldovei -in-sistemul -energetic –
european -21718.html (accesat pe 30.10.12 )

74-în domeniul energetic –interconexiunea de transportare a resurselor energetice și
promovarea integrării Republicii Moldova în sistemul energetic european va diminua
dependența unilaterală a țării de piața energetică a Federației Ruse;
-în domen iul societal –alinierea legislației naționale la rigorile europene privind
drepturile și libertăților fundamentale a tuturor cetățenilor Republicii Moldova va facilita
procesul de incluziune socială și de promovare a unui dialog între diverse convingeri
spirituale, morale, politice și religioase, pentru realizarea unei comunități unite în diversitate;
-în domeniul justiție și afaceri interne –facilitarea regimului de vize pentru cetățenii
Republicii Moldova va permite realizarea unor politici migraționa le eficiente, transparente și
cuantificabile care vor lucra în favoarea migrantului și a familiei sale, a statului de origine și
a celui de destinație;
-în domeniul politic și militar –cooperarea în cadrul PESC și PESA prin susținerea
pozițiilor de po litică externă a UE în subiecte -cheie și prin participarea la misiunile în sprijinul
păcii, a celor de stabilizare și reconstrucție post -conflict va crește încrederea față de intențiile
declarate ale Republicii Moldova, iar în termeni practici va amplifica nivelul de
interoperabilitate și profesionalism al armatei naționale;
-în domeniul protecției mediului înconjurător –dezvoltarea inițiativelor comune
privind protecția responsabilă a mediului ambiant și identificarea surselor alternative de
energie va spori gradul de conștientizare a responsabilității personale pentru starea mediului
înconjurător și va stimula implementarea inovațiilor în sectorul de producție în vederea
scăderii emisiilor de dioxid de carbon în atmosferă și evitarea depozitării în loc uri
neamenajate a deșeurilor.86
Totuși, datorită faptului că nu a fost analizat impactul pe care l -ar avea aderarea din
punct de veder financiar, integrarea europeană este privită în calitate de alternativă a politicii
externe a țării ce va avea un efect net pozitiv asupra țării. Dar din experiența țărilor ce au
aderat s -a observat că pe termen scurt impactul ar fi deosebit datorită costurile și riscurile
economice, politice și sociale nu sînt de neglijat. Cercetătoarea I. Zamfirescu remarca înainte
de aderarea României la UE faptul că decalajele mari existente în p lan economic între țările
candidate și țările membre au determinat frecvent preocupări privind efectele economice ale
extinderii. Ea scoate în prim plan principalele categorii de costuri ce pot fi grupate în:
a) costuri de adoptare a normelor și politicil or europene (acquis -ul comunitar);
86Varzari V. Securitatea națională a Republicii Moldova în contextul opțiunii de integrare europeană, Chișinău 2012,
pag. 94

75b) costuri legate de respectarea și implementarea standardelor definite de normele și politicile
europene;
c) costuri legate de asumarea statutului de membru al Uniunii Europene;
d) costuri legate de modernizarea economiei moldovenești.
D. Moldovan este de părere că Republica Moldova a plătit deja cea mai mare parte a
costurilor aderării la UE, și anume: acces liber la piața moldovenească a produselor europene,
egalarea prețurilor cu cele europene, emigrarea masivă a forței de muncă calificată în UE.87
El subliniază că Republica Moldova este deja puternic angajată în reformele ce țin de
integrarea europeană, din care considerent tergiversarea aderării la UE generează zilnic riscuri
și pierderi enorme.
În concluzie, evidențiem că eficien ța și competitivitatea sînt cuvintele -cheie ale
procesului de depășire a costurilor și riscurilor integrării europene. Republica Moldova are
nevoie de a revoluționa competivitatea economică și instituțiile politice. În context, Varzari V.
Remarcă că pentr u a avea o economie de piață puternică și o societate democratică, multe din
reformele dureroase impuse de procesul de integrare trebuie să fie realizate oricum, cu sau
fără aderarea la UE. Din aceste considerente problema care trebuie abordată în perspec tivă nu
constă doar în natura costurilor și riscurilor, ci în modalitățile de depășire a acestora, astfel
încît beneficiile aderării să fie mai mari decît costurile acestui proces.
3.2 Consolidarea sistemului național de securitate și apărare prin aprofun darea
parteneriatului cu Alianța Atlanticului de Nord: studiu
Zona Extins ăa Mării Negre, din care face parte Republica Moldova, este situat ăîntr-un
areal cu un ridicat poten țial conflictual: Balcanii la vest, Caucazul la est și bazinul r ăsăritean
al M ării Mediterane în sud -est, marcat de conflictele din Orientul Mijlociu, reprezint ăîn
ansamblu o zon ăde interes politic, economic și militar, de o factur ăaparte, dat ăde riscurile și
amenin țările posibile la adresa securit ății naționale, ca urmare a posi bilei gestion ării deficitare
a unor situa ții critice. Vidul de securitate, ap ărut în zon ădupădestr ămarea fostei Uniuni
Sovietice, a condus într -o mare m ăsurăla transformarea acesteia într -un spa țiu marcat de
disputele de natur ăpolitico -militar ăși econ omic ădintre riverani, dar și de preocuparea altor
state de a -și revizui și relansa interesele în zon ă. Toate acestea au creat premise de îngrijorare
87Moldovan D. Oportunitățile pierdute și costurile integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană. În:
Akademos. Revistă de știință, inovare, cultură și artă. Chi șinău, 2009, nr. 1( 12), p. 67 -68

76și de c ăutare a solu țiilor pentru majoritatea statelor din zon ă, cu prec ădere statelor de talia
Republicii Moldova .
Datorită faptului că Republica Moldova face parte din grupul statelor mici, caracteristică
dată, în opinia noastra și din perspectiva lui P. J. Katzenstein de convergența criteriilor de
populație redusă, teritoriul mic și amplasarea periferică, c hiar poate fi cel mai mic stat al
Europei Centrale și de Est , gama de soluții necesare garantării asigurării securității sale este
redusă. Poziția sa ca stat mic nu o facilitează în alegerea acestora . Prin urmare ar avea
următoarele opțiuni:
–o alianță bi laterală cu o mare putere;
–o alianță a două sau mai multe state mici;
–membru al unei alianțe multilaterale, în jurul uneia sau mai multor mari puteri;
–nealinierea, fie mizând spre neutralitate în cazul oricărui război, fie fără un asemenea
angajament generalizat.
Totodată, pentru securitatea unui stat mic contează nu atît dimensiunea geografică,
cîtamplasarea geografică, dar nu în sens eurocentrist, cum demonstrează P. J. Katzenstein, ci
prinprisma importanț ei pe care o are pentru realizarea intereselor geostrategice ale unor actori
externi majori. Această comparație mai scoate în evidență un aspect important, și anume acela
că un stat mic nu este în mod obligatoriu și un stat slab, deși în realitate, majorit atea statelor
mici, inclusiv și Republica Moldova, sunt state slabe și foarte slabe .
Definirea intereselor de securitate ale statelor mici din Europa de după Războiul Rece
este influențată de caracteristicile mediului de securitate specific Europei, în con textul căruia
pot fi identificate câteva interese generale pe care le împărtășesc toate statele mici, și care se
referă și la Republica Moldova. Astfel acestea sunt:
–menținerea suveranității teritoriale și cerința de a acționa ca entități independente,
suverane;
–instituirea unor garanții de securitate;
–menținerea unei ample adeziuni la normele de neconfruntare și nonviolență;
–prevenirea extinderii conflictului etnico -religios existent;
–prevenirea creșterii sentimentelor separatiste sau iredentiste interne;
–menținerea formelor de cooperare și funcționarea instituțiilor multilaterale politice de
securitate și economice și includerea în procesele consultative ale acestor instituții;
–prevenirea, pe cât posibil, a dominării de către o mare putere sa u de către o înțelegere a
marilor puteri.

77Securitatea statelor mici este de interes să se realizeze atunci când apar unele inegalități
între marile puteri. Conform specialiștilor nordici, securitatea statului mic trebuie să se
realizeze prin intermediul a șase variabile fundamentale:
–importanța strategică a poziției geografice a statului mic, așa cum este văzută de una
sau alta dintre marile puteri;
–gradul de tensiune dintre marile puteri;
–faza ciclului de putere în care se află cea mai apropiată mare putere;
–evoluția istorică a relațiilor dintre statul mic și cea mai apropiată mare putere;
–politica față de statul mic a altor mari puteri rivale;
–existența unui cadru multilateral de securitate prin cooperare, care să poată fi în
măsură să contraca reze inegalitatea de putere .
Securitatea comunității umane cuprinde cinci sectoare principale: militar, politic,
economic, social șidemediu. Fiecare dintre elesunt întrețesute într-o strînsă rețea de relații.
Reieșind din faptul că securitatea are mai multe obiecte dereferință potențiale, estecazul să
seevidențieze cooperarea Republicii Moldova cu statele sud -est europene în promovarea
securității, cît și pe plan mondial pentru a -și întări statutul de țară partener și nu doar
consumator. Republica Moldova contribuie activ „la întărirea păcii și securității mondiale,
participă direct la procesul european pentru colaborare și securitate, în structurile europene”.
Deși, nu dispune de resurse considerabile pentru a promova o politică externă de securita te
consistentă, totuși există posibilități deobținere aunor anumite rezultate înurma raționalizării
eforturilor externe și interne de lărgire a securității. Anumite realizări se pot constata numai pe
calea abordării unei maniere cooperative de conduită în plan subregional și regional.
Cu toate acestea securitatea na țional ăa Republicii Moldova este supus ăconstant
amenin țărilor, riscurilor și vulnerabilit ăților, ele fiind alimentate de mai mul ți factori. În
viziunea cercetătorilor acestea ar fi:
1. Republica Moldova este tratat ăde Federa ția Rus ăca un spa țiu al zonei sale de
influen țăși interes geopolitic. Rusia dispune de mai multe pârghii de presiune și intimidare, pe
care le utilizeaz ăperiodic;
2. tergiversarea solu ționării definitive a conf lictului din zona de est a Republicii
Moldova, ordine care este un impediment esen țial în libertatea de ac țiuni și în realizarea
intereselor na ționale ale Republicii Moldova;
3. dependen ța unilateral ăde o sigur ăsurăde aprovizionare cu agen ți energetici, care
periodic marcheaz ănu numai activit ățile de politic ăextern ăa Republicii Moldova, dar și
nivelul de trai al oamenilor prin amplificarea nemul țumirilor, s ărăcieiși incertitudinii;

784. orientarea spre pie țele tradi ționale de desfacere a m ărfurilor șiproduselor din
Republica Moldova face economia na țional ăsensibil ăla fluctua țiileși concuren ța neloial ămai
ales din partea Rusiei.
Prin urmare, pentru existența de mai departe a statului Republica Moldova și din analiza
posibilităților sale ,soluția –garant ar fi aderarea ca membru al unei alianțe multilaterale, în
jurul uneia sau mai multor mari puteri, deoarece o alianță bilaterală cu o mare putere nu poate
soluționa problema pentru că Federașia Rusă constituie momentul cheie al dilemei, ea
condiment înd prin diferite pîrghii situația creată. La fel o alianță a două sau mai multe state
mici s -a dovedit un proiect sortit pieirii înainte de maturitate. Aceasta s -a încercat prin crearea
GUAM -ului. Nealinierea, fie mizând spre neutralitate în cazul oricăru i război, fie fără un
asemenea angajament generalizat a fost o soluți e de mo ment care la fel nu a mers, deoarece
necătînd la faptul că Republicii Moldova este recunoscută pe plan internațional și Constituția
sa declară neuralitatea permanentă, ceea ce impl ică anumite condiții către comunitatea
internațională, acestea nu sunt respectate de Federația Rusă, ba mai mult sfidează și
integritatea teritorială a statului. Mai mult, lipsa unei con vergen țe politice a dus la rezultate
slabe, acest fapt observîndu -se în cadrul summit -ului din 2006 de la Kiev, prin accentele de o
manieră ce aevidenți atpropriile probleme și viziuni asupra soluționării conflictelor înghețate.
La moment, aderarea ca membru al unei alianțe multilaterale, în jurul uneia sau mai
multor mari puteri, o poate oferi doar Organizația Tratatul Atlanticului de Nord care dispune
de instrument necesar pentru garanția securității.
Prin Tratatul Atlanticului de Nord (1949) este creată o asociere de state suverane, o
alianță de apărare colectivă . NATO c onstruită în temeiul acestui Tratat, este o organizație
interguvernamentală ai cărei membri își păstrează integral suveranitatea și independența și
care oferă un forum de consultare asupra problemelor politice și militare, dar și non -militare
ce pot afecta securitatea statelor membre.
NATO este o alianță politică și de apărare, capacitatea sa de apărare are drept scop
descurajarea agresiunii sau oricărei alte forme de presiune, iar dispozitivul său militar se
bazează pe principiul că țările membre trebuie s ă mențină colectiv o apărare adecvată pentru
descurajarea agresiunii și pentru a -și păstra integritatea teritorială și a restabili pacea.
Scopul fundamental al actului guvernamental în domeniul securității naționale îl
reprezintă îndeplinirea obligațiilor ce decurg din calitatea de membru al NATO, modificarea
cadrului legislativ astfel încât să corespundă noilor realități instituționale și mediului de
securitate intern și extern, alocarea resurselor necesare susținerii reformelor preconizate în
strategia de guvernare.

79Confruntându -se cu amenințarea atacurilor teroriste, biologice și a epidemiilor, atât
NATO, cât și Uniunea Europeană, se preocupă în prezent pentru creșterea gradului de
conștientizare în rândul statelor lor membre privind necesitatea de a coop era și beneficiile care
decurg de aici.
Colaborarea Republicii Moldova cu NATO și UE reprezentă o necesitate națională prin
care să se asigure prezervarea intereselor noastre naționale, pentru asigurarea securității,
continuarea procesului de reforme econ omice și consolidarea statului de drept.
Factorii de decizie politico -militari din țara noastra au în vedere realizarea unui sistem
de securitate care să corespundă pe deplin standardelor societăților democratice și ale statului
de drept.
Strategiile și po liticile de securitate, atât ale NATO/ UE cît și ale Republicii Moldova, au
la bază principiile și normele dreptului internațional și vizează apărarea acelorași valori:
independența și suveranitatea națională, integritatea teritorială, democrația constituți onală și
pacea.
Caracterul transfrontalier al majorității riscurilor de securitate impune monitorizarea
profesionistă a evoluțiilor regionale și internaționale, în acest sens se poate afirma că
planificarea stabilității politico -militare a devenit o precon diție a stabilității și securității
europene și euroatlantice.
Ceea ce propune NATO pentru Republica Moldova încă din 2006 este Planului
Individual de Acțiuni (IPAP) care a fost revizuit înaugust 2010 .Acest plan permite
autorităților moldovenești de a reforma domeniul securității și apărării, fiind urmărit scopul
modernizării și implementării unor standarde mai avansate în sectorul dat, edificării
capacităților adecvate pentru asigurarea securității statului, precum și pentru a răspunde la
noile riscuri și provocări. De asemenea, dl Iurie Leanca, Viceprim -ministru, Ministrul
Afacerilor E xterne ș i Integr ării Europene, ș i dl Vitalie Marinuta, Ministrul Apararii, la o
intrevedere, î n 2010, cu dl Anders Fogh Rasmussen, Secretarul General NATO au analizat
posibilitatea perfecționării sistemului de instruire și modernizare a infrastructurii Academiei
Militar e„Alexandru cel Bun”, ceea ce ar aduce un potențial important întăririi sectoru lui de
apărare.88
Cooperarea cu Organizația Tratatului Nord -Atlantic este vazută, actualmente, prin
prisma „statutului de neutralitate permanentă”: „Relații le Republicii Moldova cu NATO
pornesc de la principiul constituțional de neutralitate al Republicii Moldova și se înscriu în
88Relațiile_dintre_Republica_Moldova_ și_NATO .http//www. ro.wikipedia.org/wiki/ (accesat pe 06.11.12 )

80limitele Parteneriatului Euroatlantic și Parteneriatului pentru Pace. Ținînd cont că țara noastra
nu are ca scop aderarea la NATO, cooperarea Rep ublica Moldova -NATO este bazată pe
principiul unei relații pragmatice, care are ca obiectiv sprijinirea eforturilor RM de edificare a
unui sistem funcțional al securității naționale al Republicii Moldova, precum și trecerea țării
de la calit atea de consumator la cea de generator al securității regionale. Prin lansarea Planului
Individual de Actiuni al Parteneriatului (IPAP) Republica Moldova -NATO confirmă sporirea
interesului de consolidare a se curității naț ionale”.
Ținînd cont de statutul s ău de neutralitate, Moldova, prin implementarea Planului
Individual de Acțiuni (IPAP), deci, nu urmărește obiectivul aderării la Alianța Nord -Atlantică
(NATO), dar încearcă să utilizeze Planul pentru optimizarea procesului de reforme în
sectoarele apărării și securității naționale. Pentru aceasta Republica Moldova continuă să
implementeze programe și strategii în vederea combaterii terorismului, în conformitate cu
normele și angajamentele internaționale, să consolideze cooperarea și coordonarea între
instituțiile sale și să dezvolte relații de cooperare cu NATO, aliații și partenerii NATO.
Actualmente NATO, pune accent pe elemente de securitate colectivă și cooperativă în
Europa. Dacă altădată preocuparea centrală a Alianței era apărarea comună, acum acest eia i se
adaugă și asumarea de către NATO a rolului de instrument în operațiunile de menținere a păcii
și prevenirii conflictelor.
În acest scop, Republica Moldova urmărește să dezvolte capacitățile Batalionului 22 de
Menținere a Păcii pentru a conlucra cu forțele din țările NATO, în special în domenii de
gestionare a crizelor și operațiuni de menținere a păcii, dar și să elaboreze un nou program de
pregătire a Forțelor Armate
Pentru a înțelege noul Concept Strategic al Alianței și eficiența din perspectiv a Moldovei,
N.POPESCU ne face să evidențiem următoarele paragrafe din acest document:
– unul din obiectivele NATO în domeniul securității (paragraful 10) este “asigurarea
securității și stabilității în spațiul euroatlantic”. În vederea atingerii acestui ob iectiv, Alianța
“va contribui la prevenirea eficace a conflictelor și se va angaja activ în gestionarea crizelor”;
– conceptul menționează că mediul de securitate în care operează Alianța este în
continuă schimbare și, deși evoluț iile din ultimii ani au fost în general pozitive, există riscul
unor crize acute;
– “probabilitatea unei agresiuni convenționale pe scară largă împotriva Alianței este
puțin probabilă”, însă securitatea NATO poate fi afectată de o serie de “riscuri militar e și
nonmilitare care sînt multidirecționale și frecvent dificil de prevăzut”. Din aceste riscuri fac
parte incertitudinea și instabilitatea din jurul spațiului euroatlantic, posibilitatea izbucnirii unor

81crize regionale și dificultățile economice, sociale și politice din statele de la periferia NATO,
încălcări ale dreptului omului, dezmembrarea potențială a unor state (paragraful 20);
– “în cazul necesității prevenirii sau în cazul izbucnirii unui conflict, NATO va căuta
să contribuie la gestionarea eficac e a acestuia, în concordanță cu dreptul internațional. Astfel
de acțiuni vor include frecvent și state -parteneri ai NATO” (paragraful 31);
– Alianța caută să susțină și să promoveze democrația, să contribuie la prosperitate și
progres, să întărească relați ile de parteneriat cu și între toate statele democratice din spațiul
euroatlantic, cu scopul de a întări securitatea tuturor, fără nici o excepție (paragraful 33);
– Alianța rămîne deschisă noilor membri (paragraful 39). Vor fi invitate acele țări care
doresc și sînt capabile să își asume responsabilitățile și obligațiile statutului de membru.
Includerea acestor state în NATO ar întări securitatea și stabilitatea europeană. Nici un stat
democratic european nu este exclus din start din procesul de extindere al alianței;
– “Participarea potențială a partenerilor și a altor state nonmembre NATO la operațiuni
conduse de Alianță și la posibile operațiuni împreună cu Rusia vor fi elemente importante
pentru contribuția NATO la gestionarea crizelor care afectează se curitatea spațiului euro –
atlantic” (paragraful 49);
– Elementele -cheie ale cooperării și consultațiilor dintre NATO și Parteneri pot
include: exerciții militare, interoperabilitatea forțelor militare, relațiile civil -militare,
dezvoltarea conceptelor și a doctrinelor, planificarea militară, gestionarea crizelor, chestiuni
ce țin de proliferarea armelor, planificarea și efectuarea operațiunilor comune (paragraful 50);
– Forțele militare NATO vor fi pregătite să efectueze operațiuni de gestionare sau
prevenir e a crizelor “inclusiv în afara teritoriului statelor membre” (paragraful 52).
Cercetătorul ne face să observăm că ideea de securitate a membrilor NATO nu mai este
strict legată de noțiunile de integritate și suveranitate teritorială sau de cea de amenință ri
militare la adresa unui stat -membru, ci este mult mai inclusivă, extinzîndu -se peste hotarele
statelor membre, și reieșind în mare măsura din percepția riscurilor netradiționale la adresa
securității –proliferarea armelor de distrugere în masă (ADM), t rafic de arme și droguri,
conflicte regionale cu “background” etnic, religios sau social; fluxuri de refugiați, încălcare a
drepturilor omului, nereușita reformelor, probleme ecologice sau chiar dezmembrarea unor
state de la periferia Alianței.
Totodată, ț inînd cont de faptul că NATO este, și va rămîne pentru încă cel puțin două -trei
decenii, principalul element de asigurare a securității în Europa; și că stabilitatea NATO
depinde în mare măsură de stabilitatea de la hotarele sale, iar Republica Moldova se
mărginește nemijlocit cu ea, Alianța are tendința să acorde unor state nemembre anumite

82garanții limitate de securitate, pentru a nu permite dispersia instabilității. Dar și în cazul în
care aceste state nu sînt capabile să gestioneze pe măsură crizele in terne și chiar externe,
NATO își rezervă posibilitatea de a se implica pentru stabilizarea statelor respective.
Prin urmare ar fi cazul ca Republica Moldova care este determinată să -și reformeze
sectorul de securitate și apărare în scopul sporirii eficienț ei lui în combaterea amenințărilor la
adresa securității naționale să profite de acest fapt în folosul său.
Alianța acordă cel mai mare grad de garanții de securitate (în afara membrilor NATO)
statelor membre UE nemembre NATO: Suedia, Finlanda, Irlanda și Austria. Urmează statele
MAP –identificate drept țări ”importante pentru NATO și capabile pe viitor să se integreze pe
deplin în Alianță”. Formal, Moldova se va afla la al patrulea nivel de importanță pentru
NATO (după membrii NATO, UE și MAP) fiind ală turi de Elveția, Ucraina, Rusia, Croația, și
Belarus, un stat participant la PpP, situat în Europa, și la hotar al NATO. Poziția Moldovei în
acest grup este destul de ambiguă: pe de o parte, importanța sa pentru securitatea europeană și
a NATO este mai red usă decît cea a Rusiei sau Ucrainei; dar poziția geografică, dimensiunile
mici, existența diferendului transnistrean , generat de interesele din exterior și fragilitatea
statului facilitează eventuala prezență politică a NATO în Moldova, inclusiv prin preoc uparea
de unele aspecte ale securității republicii.
Bineînțeles, asigurarea stabilității și securității naționale ar trebui să revină, în primul rînd,
factorilor interni; iar concursul unor forțe externe ar trebui să fie doar un element adițional.
Totuși, capacitatea Moldovei de a depăși cu succes crizele care afectează securitatea statutului
este destul de dubitabilă, ceea ce augmentează posibilitatea unei implicări directe a factorilor
externi în aplanarea problemelor de securitate a Moldovei, pentru a n u permite proliferarea
instabilității.
Acest fapt ne-a fost demonstrat de conflictul georgian din 2008, cînd în urma agresiunii
ruse Georgia nu a putut face față situației cu toate că potențialul militar și economic al ei este
net superior celui al Republi cii Moldova. Ba mai mult este necesar de luat în considerație
faptul că un atare scenariu ar putea fi regizat în Transnistria, ceea ce face acest teritoriu și mai
instabil.
În următorul deceniu, probabilitatea că Republica Moldova va rămîne un generator de
instabilitate regională, în comparație cu vecinii săi, este destul de ridicată. Chiar și în cazul
rezolvării formale a diferendului transistrean, integrarea militară, politică, economică și
socială a spațiului din stînga Nistrului va dura destul de mult, și ar putea genera pe parcurs
tensiuni cu repercusiuni pentru întreaga republică care s -ar proiecta la scară regională.

83Totuși, relațiile cu NATO sunt întrepătrunse de amprenta Federației Ruse, ele neputînd fi
desprinse de trecutul istoric și contextul pol itic actual. Aceasta poate fi observată și din
declarațiile demnitarilor. Într -un interviu publicat în cotidianul Kommersant, premierul
Republicii Moldova, Vlad Filat afirmă că guvernul pe care il conduce se pronunță pentru
„relații normale cu NATO, care s ă fie cel puțin apropiate de raporturile pe care Rusia le
întreține cu Alianța Nord Atlantică”. Prin urmare, un impediment în dezvoltarea relațiilor de
mai departe și o eventuală aderare la Alianță îl constituie Federația Rusă care se simte
amenințată de a propierea NATO de hotarele sale. Totuși, o eventuală aderare la Alianță ar fi
posibilă, în primul rînd, doar cu consimțămîntul cetățenilor, deoarece după afirmația domnului
premier, reluată de agenția RIA Novosti, „Moldova este o țară neutră, fapt ce const ituie o
normă în Constituția sa, iar noi sîntem cetățeni ce respectă legile și guvernăm țara conform
normelor Constituției”, a mai spus premierul Vlad Filat.89
Un pas important spre relații mai apropiate cu NATO Republica Moldova îl face prin
edificarea capacității viabile pentru garantarea securității națiunii, asigurînd ca forț ele sale
armate să servească și să protejeze dezvoltarea democratică a statului. Acest angajament poate
fi realizat prin exercitarea controlului democratic comprehensiv asupra Forțelor Armate și prin
găsirea formulei acceptabile a structurii acestui compon ent. În acest context, au loc o serie de
acțiuni speciale referitoare la consolidarea rolului persoanelor civile care participă la procesul
de adoptare a deciziilor la toate nivelurile în cadrul sistemului securității naționale și
angajarea persoanelor ci vile în instituțiile militare, precum și implementarea standardelor
democratice la restructurarea Forțelor Armate și promovarea accesului mass -mediei și
publicului la informațiile ce țin de apărare și securitate. Moldova va fi nevoită să modifice, în
caz de necesitate, cadrul legislativ ce reglementează repartizarea responsabilităților între
organele supreme ale puterii de stat, pentru a putea implementa practicile internaționale. Un
rol important, după cum am observat îl joacă demilitarizarea instituțiil or publice cu mandat de
forță: Ministerul Afacerilor Interne (cu excepția Trupelor de Carabinieri) și Serviciul
Grăniceri, care joacă un rol aparte în acest context. Totuși, la acest capitol există o serie de
lacune de importanță majoră, la care statul mo ldovenesc trebuie să acorde o atenție deosebită,
mai ales că aceste structuri administrează sectoare ce reprezintă factori de risc pentru
securitatea națională.
Unpunct important în dezvoltarea relațiilor de mai departe dintre Repulica Moldova și
NATO ar fi soluționarea diferendului transnistrean. Acest obiectiv este comun ambelor părți,
89relaiile -r-moldova -cu-nato.http://politicom.moldova.org/news/ (accesat pe 27.10.12 )

84dar mai ales convenabil părții moldovenești. Soluționarea acestui conflict generează, însă alt
conflict de interese. Unul din factorii care diminuează potențialul unei reg lementări echitabile
a problemei transnistrene ține de faptul că se utilizează un format pentalateral, iar acest format
de negocieri este dominat de o singură țară, care este departe de a fi imparțială. În plus,
formatul de negocieri nu ține cont de intere sele NATO lărgite, chiar dacă Rusia se află la peste
o mie de kilometri de Transnistria, și republica separatistă nu crează nici un fel de probleme
de securitate Federației Ruse. În acelasi timp, Transnistria se află la mai puțin de o sută de
kilometri de hotarul NATO extinse, iar problemele de securitate și stabilitate care își au
rădăcina în existența acestei entități separatiste, vor afecta interesele de securitate ale
instituțiilor occidentale largite.
Rusia este considerată un jucător dominant în for matul pentalateral, deținînd putere de
veto în cadrul OSCE, care la moment este „moderatorul” problemei, posibilitatea de a aplica o
gamă largă de pîrghii politice și economice asupra Moldovei, iar Transnistria datorează Rusiei
însăși existența sa, asigura tî cu sprijinul militar, politic și economic acordat de catre Moscova.
În aceste condiții reglementarea strategică a conflictului transnistrean devine dependentă de un
singur actor internațional.
În condițiile în care nu vor exista și alți garanți în afară de Rusia și Ucraina (OSCE nu
este garant), o eventuală reglementare a conflictului transnistrean ridică două probleme –cea a
libertății de a alege căile de dezvoltare a Moldovei, și cea a durabilității reglementării
transnistrene. Situația actuală ne ara tă că formatul actual de garanții nici nu asigură libertatea
de a alege căile ulterioare de dezvoltare a Moldovei, nici nu rezolvă cu adevărat problema
transnistreană, ci o suspendează.
Prin urmare, este necesar ca Republica Moldova să găsească o modalita te de folosire a
posibilității ca NATO să acorde și ei după cum are tendința să acorde unor state nemembre
anumite garanții limitate de securitate, pentru a nu permite dispersia instabilității.
Totodată, una din soluții ar putea fi, după cum susține N. Popescu , disponibilitatea și
hotărîrea cu care Republica Moldova va participa la operațiunile militare, altele decît războiul,
inițiate de comunitatea internațională. Intensificarea participării la operațiunile de pace din
Europa ar constitui un bun mecanism de cooperare și schimb de experiență cu state mai
avansate decît Moldova pe calea integrării europene. Colaborarea mai intensă cu alte state
central și esteuropene (și asta se referă la toate sferele –economică, politică, de securitate,
culturală etc.) v a constitui și un factor de minimizare a eventualei izolări a Republicii
Moldova după extinderea UE/NATO și ar putea contribui la micșorarea decalajului față de
alte state est -europene mai avansate în reformele din domeniul securității. Aceste relații ar

85putea aduce un aport important la realizarea unor interese de securitate ale Moldovei –
experiență (spre Republica Moldova) în domeniul reformării forțelor armate de tip nou,
stabilirea unor relații de încredere cu statele vecine și stabilitatea regională.90
Ceea ce ar trebui să atragă o atenție deosebită a conducerii statului sunt interesele NATO
în Republica Moldova care se referă la două aspecte interconectate: conflictul transnistrean și
problemele de securitate neconvențională (de la corupție pînă la trafic de ființe umane și
armament).
Relațiile Moldova –NATO, sînt condiționate în mare parte de evoluțiile interne din
republică. Această problemă și va contribui pe viitor la izolarea externă, deoarece principalul
aspect negativ este instabilitatea statului și imaginea externă de generator de insecuritate. O
altă problemă este faptul că Republica Mo ldova nu numai că este generator de insecuritate dar
și contribuie la extinderea ei prin inacțiunea sa de a -și securiza hotarele de est cu Ucraina.
Creșterea interesului NATO pentru Moldova reiese nu doar din procesul de extindere a
acestei instituții, ci și din evoluțiile politico -militare din spațiul euroasiatic după 11
septembrie. Acestea se exprimă printr -un interes reactualizat pentru aripa sudică a Alianței,
Zonele Mării Negre și Caspice. Prezența militară a unor state membre ale NATO în
Uzbekistan, Kîrgîzstan și (eventual) Georgia constituie alte impulsuri în favoarea asigurării
unui coridor de stabilitate pe traseul Europa -Asia Centrală. Toate aceste lucruri se suprapun pe
politica energetică a SUA și UE care vizează accesul la hidrocarburile din re giunea Caspică și
asigurarea unor rute de tranzit sigure.
În opinia lui N. Popescu planificarea de securitate a Republicii Moldova ar trebui să
prevadă posibilitatea ca republica să recurgă la capabilitățile politico -militare ale NATO și UE
pentru stabiliz area țări, în cazul unor evoluții negative, care încă nu sînt improbabile pentru
viitorul Moldovei.91Ținînd cont de acestea Republica Moldova este extrem de interesată în
elaborarea unui cadru de relații cît mai dezvoltat posibil cu structurile de securitate
occidentale, care ar constitui nu doar un factor de stabilizare a țării, dar și un instrument -cheie
deintegrare europeană a Moldovei.
În condițiile în care NATO va rămîne element pivotant al sistemului de securitate
european pe termen scurt și mediu, tendința de autoizolare și/sau orientare asimetrică spre Est
riscă să marginalizeze și mai mult Moldova în cadrul proceselor europene, care pot contribui
atît la integrarea europeană a țării, cît și la izolarea acesteia.
90Popescu N.www.ipp.md/public/files/Publicatii/2002/decembrie/N -Popescu.doc .(accesat pe 26.10.12 )
91Popescu N. Republica Moldova în sistemul de securitate european ,http//www.org.sribd.ro (accesat pe 18.09.12)

86Unii experți consideră că forța NATO se vă deșteși mai relevant ăîn zilele de ast ăzi, cînd
revenirea în prim plan a Rusiei este perceput ădrept o amenin țare direct ăla adresa securit ății,
independen țeiși integrit ății teritoriale a statelor din imediata sa vecin ătate, șiînvățămintele
din criza georgian ăaratăfaptul c ăNATO este singura institu ție de securitate capabil ăsă
gestioneze conflicte le în care este implicat ăRusia, f ărăutilizarea for ței, chiar dac ăaduce în
regiune propriile capabilit ăți militare. Aceasta ne dovedeєte odat ăîn plus c ăde fapt Rusia a
devenit noul oponent al alian ței, aceasta din urm ăaduc înd o not ăde incertitudine datorit ă
avîntului economic pe plan interna țional, mai ales cel energetic.
Ceea ce a rezultat din conflictul Georgian nu a demonstrat prea multe deoarece Georgia
nuși-a atins scopul propus, ba mai mult rezultatul a devenit foarte pericu los pentru Republica
Moldova. Noi ne afl ămîn aceea și situa ție cu regiunea transnistrean ă. Totu și alian ța rămîne a
fi o solu ție de asigurare a securit ățiiRepublicii Moldova, cu toate c ăsevorbe ște despre
cheltuieli mai mari la buget odat ăcu aderarea la acest bloc. Da, pe termen scurt, dar pe termen
lung nu, deoarece fiecare cet ățeanîși dore ște libertatea, prosperitatea și securitatea pentru el și
familia sa, iar aceste deziderate sunt mai lesne єi mai ieftin de ob ținutîmpărțind cheltuielile și
cooper înd cu cei ce împărtășesc acelea și valori, în cazul de fa țăcu membrii NATO. Acesta
fiind și cel mai bun r ăspuns la ideea unor cheltuieli mari pentru ap ărare. În fapt cheltuielile se
împart între membrii Alian ței, propor țional cu capacit ățile, chiar dac ăele sunt efectul
conștientiz ării principalelor amenin țăriși, evident, m ăsurilor responsabile de combatere a
acestora, care ar putea ar ăta o cre ștere a cheltuielilor fa țăde situa ția anterioar ădar pentru o
securitate mult mai important ă, responsabil ășiconștinetăa popula ției statelor membre.
Acest fapt ne d ăun răspuns c înd discut ăm pe plan interna țional, dar c înd vom reveni la
situa ția regional ăapar o serie de al ți factori perturbatori la adresa securit ățiiși integrit ății
statelor.
Republ ica Moldova face parte din Regiunea Extins ăa Mării Negre. Un studiu a scos în
eviden țăurmătoarele riscuri și amenin țări caracteristice elaborate de statele regiunii:
-conflicte înghe țate(ce pot fi încălzite oric înd cineva și-o dore ște, vezi cazul
Osetiei de Sud)
–legate de riscuri conven ționale
-evolu ții legate de disparit ățile economice
-conflicte de intensitate redus ă
-trafic ilegal cu arme
-trafic de droguri și persoane
-migra ție

87-fenomenul terorist
-corup ție institu ționalizat ă
-implicările structurilor mafiote în comer țși trafic de tot felul.92
Din ceea ce vedem, riscurile și amenin țările enumerate se refer ăși la RM. Solu ția ar fi
redefinirea conceptelor de securitate, integrarea regional ăațării, precum și implementarea
valorilor democratice în sistemul de guvernare. Aceasta poate fi ob ținutădoar prin extinderea
UE, de asemenea a NATO.
3.3Concluzii la c apitol ulal trei lea.
Perioada actuală de evoluție a evenimentelor pe plan european este caracterizată de o
pace, libertate și bunăstare relativă de care nu a beneficiat pînă la apariția și dezvoltarea
Uniunii Europene. Acest fapt ar trebui să mobilizeze întreaga structur ă politică a Republicii
Moldova în vederea medierii cît mai active și a revigorării relațiilor dintre UE și Moldova.
Multitudinea de vulnerabilități și amenințări, în principal de ordin economic și energetic, fac
din UE un factor indispensabil dezvoltării și existenței statale a Republicii Moldova de mai
departe. La fel, UE ar contribui substanțial, prin implementarea mecanismelor sale la
soluționare diferendului transnistrean, ce ar face ca Republica Moldova să fie concepută într -o
altă ordine de idei.
Progresul pe care la avut pe diferite segmente de cooperare, ne indică spre faptul că
Statul moldovenesc ar avea, prin intermediul programelor ce i se propun și datorită efortului
depus șansa de a se integra în structurile europene. Mai mult intensificarea r elațiilor de
colaborare cu UE, ar contribui pe viitor la scoaterea țării dintr -o eventuală izolare economică
și politică.
Totuși, se remarcă că, în pofida dezvoltării unui sistem al securității colective din ce în
ce mai complex, Uniunea se confruntă încă cu serioase vulnerabilități interne care provin în
mare parte din sectorul economic, energetic, societal și militar. Soluții pentru contracararea
acestor amenințări există și pot fi oferite de cele 27 state membre.
Relevant este faptul că, în contrast cu a menințarea vizibilă masivă din timpul Războiului
Rece, amenințările prezente la adresa securității nu mai au o origine pur militară, totuș i,
considerăm că excluderea unui număr tot mai mare de vulnerabilități și amenință ri la adresa
UE, printre care: dependența energetică față de Rusia, migrația ilegală, traficul de droguri,
92Ionescu M., Regiunea extinsă a Mării Negre. București 2009. Editura Militară. Pag.56

88arme, ființe umane, tensiunile sociale, intoleranța religioasă, xenofobia, poluarea ascendentă a
mediului ambiant, incapacitatea instituțională de a lua decizii politice ferme în subiecte -cheie,
lipsa unei armate funcționale proprii, rămîn a fi amenințări și vulnerabilități majore în cadrul
UE, ceea ce nu ar da garanții pentru Republica Moldova .
Totodată, starea de securitate din imediata vecinătate a Uniunii este serios reconsiderată
și luată în calcul atunci cînd se evaluează amenințările la securitatea comunitară. Începînd cu
2008, o preocupare majoră în materie de securitate devine Europa de Est, deci și Republica
Moldova. Această viziune strategic ă a fost exprimată prin adoptarea unor inițiative
importante, printre care menționăm Politica Europeană de Vecinătate și Parteneriatul Estic.
Astfel , extinderea beneficiilor cooperării economice și politice către Republica Moldova , în
paralel cu abordarea problemelor politice cu care se confruntă ț ara ar aduce mari beneficii
acesteia, inclusiv pe toate sectoarele . Prin lansarea acestor instrumente de asistență UE
intenționează să contribuie la atingerea aceluiași nivel de stabilitate, securitate și prosperi tate a
țărilor dinEuropa de Est , precum cel din spațiul unic european pentru a -și asigura un brîu de
securitate împotriva amenințărilor generate de acest areal .
În pofida faptului PE nu a reușit deocamdată să amelioreze simțitor insecuritatea
economică, energetică, societală, militară sau de mediu a Republicii Moldova, au fost realizați
însă pași semnificativi care au creat unele precondiții favorabile ca acest lucru să fie posibil în
viitorul apropiat. Deschiderea Delegației Comisiei Europene la Chișinău și a Misiunii țării
noastre pe lîngă instituțiile Uniunii, desemnarea Reprezentantului Special al UE pentru
Republica Moldova, extinderea formatului de negocieri privind conflictul transnistrean prin
includerea UE și SUA în calitate de observatori (5+2), demararea activității Misiunii UE de
monitorizare a frontierei moldo -ucrainene, includerea graduală a Republica Moldova în
sistemul regimului comercial preferențial al UE, avansarea în procesul de pregătire a
condițiilor pentru aderarea la ZLSAC, integrare a graduală a sistemului energetic autohton în
cel european, aderarea Republicii Moldova la spațiul aerian european, implementarea
Parteneriatului pentru Mobilitate, finalizarea primei etape a negocierile privind liberalizarea
regimului de vize, demararea n egocierilor pentru semnarea Acordului de asociere a țării la UE
etc.
Totuși succesele înregistrate nu trebuie să creeze impresia siguranței asigurate, deoarece,
avînd un sistem politic și economic precar, permanent influențat, apare deseori, impresia
transformării Republicii Moldova într -un pol executant decît a unui partener.
În plus, specialiștii consideră că succesul reformelor sprijinite de UE, depinde, în primul
rînd, de eforturile consecvente și sistemice ale Republicii Moldova de a le implementa. Aceste

89circumstanțe îi fac să considere că pentru a avansa în interconectarea propriei securități
naționale cu cea a UE, Republica Moldova ar trebui să se angajeze în elaborarea și realizarea
unor măsuri de durată, cum ar fi:
-fundame ntarea integrării europene în calitate de ideologie de consolidare a coeziunii
sociale, obiectivele fundamentale fiind asigurarea bunăstării, garantarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului, a securității și certitudinii, avînd ca premisă co nsolidarea
democrației, aprofundarea reformelor democratice și modernizarea societă ții ;
-continuarea relațiilor bilaterale speciale cu România, care într -un viitor apropiat poate
să aducă rezultate pozitive la nivel multilateral;
-renunțarea conceptua lă la politica externă multivectorială, fapt care nu va cauza
prejudicii, ci din contra, va consolida pozițiile, în special, în Est și renunțarea la strategia
„punții de legătură”;
-realizarea cît mai urgentă și plenară a tuturor prevederilor PE și trece rea la o nouă etapă
de apropiere cu Uniunea Europeană, cea de Asociere la UE.

90CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
Poziția Republicii Moldova în sistemul european de securitate va rămîne incertă pentru o
perioadă ne cunoscută , la aceasta co ntribuind substanțial și faptul că Moldova nu dispune de
resursele necesare pentru a promova o politică externă și de securitate consistentă. Există,
totuși, posibilit atea de a se obține unelerezultate dacă se vor redirecționa eforturile externe și
intern e de sporire a securității. Acest obiectiv se poate realiza numai abordînd o manieră
cooperativă de conduită pe plan subregional și regional.
În situația geopolitică actuală, cînd NATO și Uniunea Europeană rămîn a fi pilonul de
bază a sistemului de securit ate european pe termen scurt și mediu, Republica Moldova tinde s ă
fie marginalizată în cadrul proceselor europene, care pot contribui atît la integrarea europeană
a țării, cît și la izolarea acesteia.
Datorită faptului că securitatea statelor și subregiuni lor din Europa devine tot mai
interdependentă, rezolvarea problemelor de securitate ale Republicii Moldova înplan exclusiv
național sau chiar în cadrul CSI devine tot mai imposibilă .
Colapsul de securitate din Estul Europei nu poate dura la nesfîrșit și interesele Republicii
Moldova implică o participare cît mai activă la stabil izarea acestei regiuni, care tinde a fi
soluționată predominant de către structurile occidentale. Această stabilizare se va face ținînd
cont de o seamă de interese ale Federației Ruse,cu toate că nu ea este factorul principal în
stabilizarea Estului.
Pentru soluționarea problemelor sale Republica Moldova are nevoie stringentă de
stabilirea unei cooperări mai intense în domeniul securității cu statele sud -esteuropene și cu
Ucraina. Acest fapt ar d eschide numeroase posibilități de rezolvare a problemelor de securitate
ale republicii și datorită conexiunilor sistemului european ar constitui treapta de legătură spre
procesul de integrare europeană.
Evoluțiile Alianței Nord -Atlantice ș i a Uniunii Europene pe plan expansional, de
asemenea interesele politice în domeniul energeticii în Asia Centrală și în regiunea Mării
Caspice, implică o creștere a importanței flancului sudic al periferiei UE/NATO, din care face
parte și Republica Moldov a.Faptul că Republica Moldova ar constitui o sursă de insecuritate,
de asemenea instabilitatea sa ar constitui un impuls pentru instituțiile europene pentru
implicare, și nu poziția geografică sau dimensiunile acesteia.
Redimensionarea Alianței Nordatlant ice o face să fie cointeresată, în mare parte și de
securitatea statelor europene nemembre ale NATO, deoarece acestea ar putea deveni focare
potențiale sau reale de amenințări la adresa securității în sens larg, și care pot genera probleme
de securitate u nor state participante la aranjamentul Nord -Atlantic. Or, Republica Moldova,

91datorită conflictului său transnistrean, este privită anume în umbra acestuia în relațiile sale
externe. Acest fapt duce la ideea că există o strînsă legătură între securitatea st atelor de la
periferia NATO cu securitatea Alianței însăși.
Poziționarea politică a Republicii Moldova în contextul extinderii NATO și UE este
destul de neînțeleasă : pe de o parte, importanța sa pentru securitatea europeană și NATO este
mult mai redusă dec ît cea a Federației Ruse sau a Ucrainei; dar, poziția geografică,
dimensiunile reduse, existenta diferendului transnistrean și fragilitatea statului facilitează
even tuala prezență politică a NATO/UE în Republica Moldova. Chiar dacă asigurarea
securității r epublicii ar trebui să le revină în primul rînd factorilor interni, capacitatea
Republica Moldova de a depăși cu succes crizele care afectează statul este destul de incertă,
ceea ce mărește probabilitatea unei implicări directe a factorilor externi în apla narea
problemelor de securitate a Republicii Moldova , pentru a nu permite proliferarea instabilității.
Acest fapt poate fi concluzionat rezumînd evenimentele din aprilie 2009.
Situația actuală a Republicii Moldova implică ideea că posibilitatea să rămînă u n
generator de instabilitate regională, în comparație cu vecinii săi, este destul de ridicată. Chiar
dacă ar fi rezolvate unele probleme conflictuale ce ține de diferendul transnistrean, problema
integrării regiunii din punct de vedere militar, politică, e conomic și social va dura destul de
mult și ar putea genera pe parcurs tensiuni cu repercusiuni pentru întreaga Republica
Moldova , care ar putea avea rezultate nefaste asupra întregii regiuni .
Existența conflictelor înghețate, situația precară din sistemul legislativ , precum și celelalte
provocări fac ca Europa de Sud -Est să rămînă principala sursă de instabilitate în spațiul
european. Politica Republicii Moldova în procesele din Sud -Estul Europei n u este suficient de
consecventă, ea permanent manevrînd pri ntre două spații. Există o tendință de a subestima
importanța prezenței politice a Republicii Moldova în Sud -Estul Europei. Eforturile de
promovare a intereselor economice ale țării nu vor da niciodată rezultatul dorit dacă Republica
Moldova neglijează și alte aspecte ale colaborării în regiunea respectivă –politică, de
securitate și umanitară. Importanța bunelor relații cu vecinii trebuie realizată în practică, nu în
declarații. Dacă acest handicap nu este depășit, sau chiar este agravat din cauza situați ei
interne precare, atunci Republica Moldova poate fi definitiv izolată de întreg spațiul Est și
Sud-esteuropean.
În cadrul regional, Republica Moldova ar trebui să lucreze în vederea întăririi gradului de
cooperare, la nivel bilateral, pe următoarele dire cții:
–crearea unui mecanism permanent de schimb de informație cu istituți ile europene de resort
despre persoanele și rețelele cu posibile conexiuni la traficul de arme și spălarea de bani ,în

92traficul de oameni care acționează pe teritoriul Moldovei șiregiunile adiacente ;
–urgentarea reformării sectorului de justiție ;
–dezvoltarea infrastructurii de control șisecurizare ahotarelor ,în deosebi pe sectorul
transnistrean
Dacă am analiza legăturile Ucrainei cu partea vestică atunci am putea concluziona că
Republica Moldova este ne t departajată la acest capitol. Prin urmare poziția Ucrainei, care nu
este percepută drept “furnizor de instabilitate”, îi garantează relații de parteneriat cu UE de o
calitate superioară celor moldo venești, ceea ce o postează într -o altă turnură a posibilelor
evenimente. Prin urmare, dacă Ucraina se va arăta și în continuare drept un partener relativ
stabi l și previzibil pentru Occident , treptat, viziunea Ucrainei asupra evoluțiilor din Moldova,
inclusiv asupra conflictului transnistrean ar putea avea o influență mult mai mare asupra
instituțiilor europene .Totuși, în această ipostază de derulare a evenimentelor trebuie de luat
în considerare interesele Ucrainei.
Cît privește relațiile Rusia –NATO ,vor avea drept rezultat, creșterea importanței
decizionale a factorilor în zonele considerate tradiționale de influență ale ambelor părți. De
facto ,Federația Rusă devine un element care contribuie, contrar retoricii sale anterioare, la
finalizarea tranzi ției spre “noul” NATO. Evenimentele desfășurate au arătat că, Rusia are
nevoie de existența unui NATO credibil și capabil să reacționeze la noile amenințări de
securitate. Factorul occidental se va face din ce în ce mai resimțit în Republica Moldova , dar
și Federația Rusă încearcă să creeze noi piste de ancorare a controlului peste teritoriul
republicii, cu toate că Occidentul lasă impresia că nu ar mai fi dispus să încredințeze Rusiei
monopolul intr -o regiune adiacentă UE și NATO după extinderea acestora.
Logica relațiilor Rusia –UE sugerează că nu ar putea fi excluse și anumite operațiuni de
pace conduse de Rusia (eventual, sub mandatul OSCE) în CSI, la care ar participa forțe ale
UE sau NATO.
Problemele ce țin de interesele Moldovei în domeniul securității ar putea fi rezumate în
două puncte majore:
–integrarea deplină în structurile politice, economice și de securitate europene;
–consolidarea internă a statului și, respectiv, a rolului său de generator de securitate și factor
de stabilitate pe plan subre gional prin implicarea , în special, în misiuni de menținere a păcii .
Necesitățile Moldovei în domeniul securității cer o conexiune integră la eforturile
structurilor europene, în special cele politice, de securitate și apărare.
O cooperare politică și mi litară, mai ales participarea la operațiunile de pace, ar contribui
la realizarea unor interese de securitate ale Republicii Moldova –transferul de experiență

93(spre Republica Moldova) în edificarea unor forțe armate de tip nou; stabilirea unor relații de
încredere cu statele vecine și stabilitatea regională. În acest sens, Republica Moldova poate
întreprinde o serie de activități în plan bilateral, ca de exemplu:
–încheierea unor acorduri de colaborare bilaterală cu statele vecine la nivelul anumitor
categorii de forțe;
–prezența politică mai accentuată la acțiunile PpP, atunci cînd participarea militară la aceste
exerciții este mai dificilă ;
–revizuirea structurii armatei naționale prin conlucrarea cu experții structurilor competetente
din regiune .
Cum s -a mai menționat factorul ce ar dezvolta în continuare relațiile Moldova -UE, ar fi o
politică de securitate ce ar scoate în evidență tendințele integrării europene, de asemenea
ridicarea capacității cooperative a statului. Acest fapt este generat de n ecesitatea stringentă de
susținere din partea UE/NATO pentru accelerarea reformelor (inclusiv în domeniul militar),
sprijinul în rezolvarea problemei transnistrene, asistența în vederea soluționării aspectelor
legate de proliferarea riscurilor neconvențion ale (corupție, crima organizată) etc. Faptul că
UE, darși Republica Moldova ,este cointeresată în transformarea țării într-un furnizor, și nu
consumator de securitate; securizarea hotarelor estice ale țării; rezolvarea conflictului
transnistrean; neprolif erarea armelor convenționale și eventual a materialelor radioactive etc
ar trebui să constituie asul ce ar urgenta și aprofunda cooperarea pe sectoarele cele mai
importante .
O relație mai apropiată Moldova –UE ar constitui și un important factor de reducer e a
asimetriei dintre relațiile UE –Moldova și Moldova –Rusia. Influența rusă este foarte mare în
Republica Moldova, și nu este exclus că aceasta va creste în viitorul apropiat. Acest fapt este
demonstrat de recenta vizită a domnului Rogozin. Un astfel de dezechilibru poate afecta
securitatea Republicii Moldova în condițiile în care Rusia, deseori, continuă să abordeze
relațiile din CSI într -o manieră unilateralistă. Interesele de securitate ale Republicii Moldova
necesită, cel puțin, o echilib rare a “parteneriatului strategic” dintre autoritățile de la Chiși nău
și Federația Rusă. Republica Moldova es te mult mai vulnerabilă în fața presiunilor din partea
Rusiei, iar prezența politică a statelor occidentale în dialogul Rusia –Moldova extinde
posib ilitatea republicii Moldova de a manevra.
Ceea ce scoate în evidență interesele de securitate ale UE în Republica Moldova, ca și
cele ale NATO de altfel, sunt cele două aspecte, interconectate: conflictul transnistrean și
problemele de securitate neconvenț ională (de la corupție pînă la trafic de ființe umane și
armament). De asemenea, deși nedeclarat, totuși tendința de a restrîmtora influența Federației

94Ruse și diminuarea capacitîților sale, la fel constituie un interes al Occidentului.
UE a menționat în r epetate rînduri că stabilitate Republicii Moldova contează pentru ea,
deoarece ea se află la hotarele extinse ale ei și problemele interne ale acestei țări –guvernare
slabă, Transnistria, criza economică perpetuă, crima organizată, emigrarea și încetinire a
reformelor –se vor proiecta și în afara granițelor republicii. În acest context, interesele
generale ale UE s -ar rezuma la:
–continuarea încurajării: stabilizării și creșterii economice, reducerea sărăciei și consolidarea
democrației prin monitorizare și asistență ;
–susținerea unei reglementări politice a diferendului transnistrean și retragere trupelor ruse
dinteritoriu ;
–schimbarea structurii contingentului de pacificatori prin conectare structurii europene .
Tendința Republicii Moldova de a accepta extinderea NATO sau cel puțin de a căpăta un
statut special ar trebui să rămînă cît se poate de pozitivă. Totuși acest fapt este îngreuiat de
dominarea spațiului informațional al republicii de către media rusă, care se opune vehement
extinderii NATO, aceasta avînd un impact deosebit asupra opiniei publice ,mai ales că nu este
promovată o viziune proprie asupra intereselor de securitate ale Republicii Moldov a.
Ceea ce ar favoriza Republica Moldova în codițiile extinderii NATO ar fi:
–stabilizarea politică internă și extinderea spațiului democratic în Europa ;
–imaginea Republicii Moldova ar căpăta alt statut pe plan internațional, înspecial ,prin
extinderea spre Est a modelului de conduită “state mici –state mari”, specific Europei
Occidentale;
–spectru lde mecanisme politice, financiare și militare existent la NATO și UE , ar putea fi
utilizat de Republica Moldova pentru prevenirea sau depășirea crizelor interne
–participarea activă în cadrul programelor NATO , precum și inițiativele (MAP, PfP )ar
contrib ui la procesul de integrare europeană și implementează modele de conduită
internațională cooperativă.
Orice progres în relațiile Republica Moldova –UE/NATO și, implicit, avansarea pe făgașul
integrării europene, sînt condiționate în mare parte de evoluț iile interne din republică. Anume
evoluțiile din interiorul statului, și nu extinderea organismelor occidentale, vor fi factorii care
pe viitor ar putea accentua izolarea externă a țării. Pentru Republica Moldova, marea
problemă constă în faptul că este un stat instabil, generator de insecuritate (socială, militară,
politică) imagine puternic percepută în afara hotarelor sale. Acest fapt va duce la tendința
statelor vecine de a se izola de acest izvor de insecuritate ce -și are sursă în Republica
Moldova. O a doua problemă este faptul că Republica Moldova nu numai generează

95insecuritate, ci și constituie o extindere a instabilității din Est, întreprinzînd foarte puține
activități pentru a -și securiza hotarele cu Ucraina (inclusiv pe porțiunea controlată de Ch ișinău
și nu de autoritățile separatiste de la Tiraspol). Cu cît mai permeabilă va fi întreaga frontieră
moldo -ucraineană pentru fluxul de persoane din Asia (inclusiv din statele membre CSI), cu
atît mai mult se va accentua izolarea Republicii Moldova față de spațiul european prin
închiderea frontierei UE pe Prut.
O eventuală măsură care ar spori percepția Republicii Moldo vadrept un stat sud –
esteuropean, ar fi extinderea spectrului mecanismelor de securitate re gională la care participă .
În acest sens, anumite beneficii politice și de imagine ar aduce participarea Moldovei la Forța
Multinațională de Pace în Sud -Estul Europei și Procesul Reuniunii Miniștrilor Apărării din
Sud-Estul Europei.
O altă măsură ar fi “integrarea regională” a probl emelor de sec uritate ale Republicii
Moldova, care ar fi posibilă datorită asemănării în mare parte cu cele ale Macedoniei, Albaniei
sau Bosniei. Nimeni nu poate împiedica Republica Moldova să discute pe deplin problemele
sale de securitate în cadrul unor a ranjamente sud -esteuropene .
Soluționarea sau diminuarea impactului provocărilor la adresa securității Republicii
Moldova nu se poate realiza decît prin implicarea cadrului internațional ,dar nu prin orientarea
exclusivă și dezechilibrată spre structurile CSI. Din contra, o deschidere prea mare spre CSI,
inclusiv haosul de la hotar ulmoldo -ucrainean, după cum menționam, avantajează traficul de
persoane și droguri din Asia spre Europa, constituind o amenințare flagrantă pentru securitatea
Republicii Moldov a,dar și una din cauzele majore ale izolării republicii de spațiul vestic.
Prin urmare, obiectivul prioritar pe termen mediu ar trebui să -l constituie asocierea la UE ,
care s -ar putea obține printr -o politică clară și unidirecționată, ce ar evidenția dorinț ași
capacitatea de cooperare a Republicii Moldova . Acest scop se poate atinge cel mai ușor prin
Procesul de Stabilizare și Asociere pentru Europa de Sud -Est, regiune în care Republica
Moldova trebuie să fie cît mai prezentă.
La nivel academic și semiofici al, în Occident este sugerat interesul de a participa mai
consistent la rezolvarea problemelor de securitate (actuale și viitoare) ale Republicii Moldov a,
fără a exclude chiar o eventuală implicare ce ar depăși limitele unor operațiuni umanitare.
Uniunea E uropeană nu a exclus posibilitatea unei eventuale participări militare la menținerea
păcii în Transnistria sub mandatul OSCE și în cadrul unei forțe compuse predominant din
trupe rusești.
Prezența militară a unor state NATO în Uzbekistan, Kîrgîzstan și (e ventual) în Georgia
constituie alte impulsuri în favoarea asigurării unui coridor de stabilitate pe ruta Europa -Asia

96Centrală. Toate aceste lucruri se suprapun pe politica energetică a SUA și UE care vizează
accesul la hidrocarburile din regiunea Caspică ș i asigurarea unor rute de tranzit sigure. În acest
context, și aderarea României și Bulgariei la NATO capătă o nouă dimensiune –cea de
întărire a parteneriatului NATO cu Georgia și Ucraina, și de conectare la spațiul Asiei
Centrale și regiunea Caspică. Un a din problemele asigurării acestei conexiuni este deficitul de
securitate în flancul sudic al Ucrainei, afectat de conflictul transnistrean “înghețat”.
Prin urmare planificarea de securitate și apărare aRepublicii Moldova ar trebui să
prevadă eventualitatea recurgerii la posibilitățile politico -militare ale NATO și ale UE pentru
stabilizarea țării și soluționarea problemelor sale legate de conflictul transnistrean , iar acestea
prevăd o creștere a interoperabilității și o apropiere de standarde le NATO. Ținînd cont de
acestea, Republica Moldova este interesată să elaboreze un cadru de relații cît mai mult posibil
dezvoltate cu structurile de securitate și apărare occidentale, care ar constitui nu doar un factor
de stabilizare a țării, dar și un i nstrument -cheie de integrare europeană a Republicii Moldov a
care ar modifica esențial elementele de securitate și de apărare .

97BIBLIOGRAFIE
Acte normative:
1. Constituția Republicii Moldova .Publicat : 18.08.1994 î n Monitorul Oficial Nr .1 art Nr : 1
Data intrarii in vigoare : 27.08.1994
2. Strategia Securității Naționale a Republicii Moldova. Nr. 153 din 15.07.2011. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 14.10.2011, nr. 170 -174 (3966 -3971).
3. Concepției securității naționale a Republicii Moldova .Publicat : 29.06.1995 în Monitorul
Oficial Nr. 35 art Nr : 399. Data intrarii in vigoare : 29.06.1995
4. Concepției securității naționale a Republicii Moldova .Publicat : 03.06.2008 în Monitorul
Oficial Nr. 97 -98 art Nr : 357
5. Doctrina militară .Publicat : 14.07.1995 î n Monitorul Oficial Nr. 038. Promulgat :
06.06.1995 .Data intrarii in vigoare : 14.07.1995
6. Doctrina militară .În Monitorul Oficial nr. 290 din 26.04.2011 a fost publicata Legea nr.
53/2011 pe ntru modificarea si completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare
7. Conceptul Reformei Militare .Publicat : 15.08.2002 în Monitorul Oficial Nr. 117 art.975.
8. Legea securităț ii statului, nr.618 -XIII din 31.10.95// Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.10 -11/117 din 13.02.97
Literatura generală de specialitate:
9. Juc V. Oportunit ățiși alternative de consolidare a securit ățiinaționale a Republicii
Moldova ,În: Revista de filozofie, sociologie și științe politice .Chișinău, 2010
10. Juc V., Ungureanu V. Fundamentarea și instituționalizarea securității naționale a Republicii
Moldova .În:Revista militară. Studii de securitate și apărare. Publicație științifică a Academiei
Militare al Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”, 2010, nr. 1 (3) .
11. Irimia I. Aspecte ale insecurității naționale. În: Buletinul A.I.S.M., nr. 4/2002.
12. Ceban V., Saca V. Republica Moldova și Uniunea Europeană de la parteneriat la politica de
vecinătate. În: Studii internaționale viziuni din moldova publicație periodică științifico –
metodică. Nr. 1 Chișinău 2006
13. Claval P., Geopolitică și Geostrategie. Gândirea politică, spațiul și teritoriul în secolul al
XX-lea, Editura Corint, București, 2001
14. Teosa V.,Nicolaescu I.Activitatea sindicatelor dinRMîncontextul strategiilor sociale
europene.
15. Manole D.Planul deAcțiuni Republica Moldova –Uniunea Europeană: esență și
funcționalitate.

9816. Bogatîi I.Evaluarea conceptului desecuritate națională aRepublicii Moldova: dimensiuni
politico -economice. În: Studii internaționale viziuni din moldova publicație periodică
științifico -metodică. Nr. 1 Chișinău 2006
17. Cebotari S.Relațiile moldo -române dinperspectiva integrării Republicii Moldova în
Uniunea Europeană. În: Studii internaționale viziuni din moldova publicație periodică
științifico -metodică. Nr. 1 Chișinău 2006
18. Eșanu C. Politica desecuritate aRepublicii Moldova înspațiulSud-EstEuropean: avantaje
șiperspective, În: Studii internaționale viziuni din moldova publicație periodică științifico –
metodică. Nr. 1 Chișinău 2006
19. Căldare Gh. Probleme desecuritate înbazinul Mării Negre laînceput denou mileniu. În:
Studii internaționale viziuni din moldova publicație periodică științifico -metodică. Nr. 1
Chișinău 2006
20. Molodilo D.Dinamica sistemului desecuritateîn Europa deSud-Est. În: Studii
internaționale viziuni din moldova publicație periodică științ ifico-metodică. Nr. 1 Chișinău
2006
21. Pleșca V. Reforma militară în Republica Moldova prin prisma Planul Individual de Acțiuni
al Parteneriatului „Republica Moldova –NATO” . MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză
politică) Nr.2 (XXXVII), Revistă științifică trimestrială Chișinău 2007
22. Serebrean O. Despre geopolitică .Editura Cartier. Chișinău 2006
23. Evoluția unui conflict înghețat și perspective de soluționare. București, septembrie 2005
24. Moștoflei C.Securitatea statelor mici din Sud -Estul Europei, În: Revista de filozofie,
sociologie și științe politice .Chișinău, 2010
25. Iftode F. Amenințări și vulnerabilități la adresa securității în zona extinsă a Mării Negre, În:
Revista de filozofie, sociologie și științe politice .Chișinău, 2010
26. Saca V .Interesul național al Republici Moldova în contextul extinderii Uniunii Europene,
În: Revista de filozofie, sociologie și științe politice .Chișinău, 2010 În: Revista de filozofie,
sociologie și științe politice .Chișinău, 2010
27. Varzari V.Reformarea sectorului de securitate națională a Republicii Moldova din
perspectiva amenințărilor și vulnerabilităților ,În: Revista de filozofie, sociologie și științe
politice .Chișinău, 2010
28. Ungureanu C.Implicarea Uniunii Europene înasigurarea stabilității înEuropa deSud-Est,
În: Revista de filozofie, sociologie și științe politice .Chișinău, 2010
29. Josanu Yu. Riscuri și amenințări în adresa securității naționale a Republicii Moldova. În
Revista de filozofie, sociologie și știin țe politice .3 (154) 2010

9930. Bantuș MElemente decooperare regională înEuropa deSud-Estpînă înanii90aisecolului
XX, .
31. Ungureanu V. Reflecții asupra asigurării securității naționale a Republicii Moldova. În
Revista de filozofie, sociologie și științe politice .3 (154) 2010
32. Antonov V.Politici regionale înSud-Estul Europei șirelevanța extinderii europene,
33. Spațiul istoric și etnic românesc, vol.1. București: Editura Militară, 1992, 56 p.
34. Popescu N. Republica Moldova în sistemul de securitate european ,
35. Ungureanu V. Impactul statutului de neutralitate permanentă asupra asigurării securității
naționale a Republicii Moldova .În: Studii internaționale viziuni din moldova publicație
periodică științifico -metodică. Nr. 1 Chișinău 2006
36. BeniucV. Dimensiunea securității naționale în aspectul consolidării statului moldovenesc.
37. Ungureanu V. „Interesele ge opolitice ale marilor puteri și impactul lor asuprasecurității
naționale a Republicii Moldova”, teza de doctor în științe politice, ,Chișinău 2010.
38. Varzari V .Noua concepție de securitate a Republicii Moldova: o analiză a elementelor
novatorii și a deficiențelor înregistrate .
39. Lungu V. Aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană: realizări și perspective .
40. Republica Moldova –Federația Rusă: Parteneriat strategic versus Parteneriat realist,
previzibil și viabil: premize, obstacole, opț iuni. APE. 02.04.2012
41. Percepț ia Rusiei î n Romania ,Republ ica Moldova ș i Ucraina , editura Curtea Veche,
Bucureș ti, 2010
42. Prohnițchi V. Securitatea economică a unui stat mic. Note de reper pentru Republica
Moldova// Securitatea și apărarea națională a RM, IPP, Chișinău, 2002,
43. Tarlev V.Securitatea statală a Republicii Moldova: amenințări și ris curi//Culegerea
„Politica externă a Republicii Moldova: aspecte ale securității și colaborării regionale“,
materiale ale simpozionului științific internați onal, Chișinău, 16 –17 octombrie 1997.
44. Ionescu M .Regiunea extinsă a Mării N egre, Editura Militară ., București 2009
45. Burian A. Unele considerații privind aspectul geopoliti c al statalității moldovenești. În: Statul
moldovenesc: continuitatea devenirii și consolidării .Chișinău, 2008
46. Moldova, România, Ucraina: buna vecinătate și colaborarea regională, Chișinău, 1998;
47. Politica Externă a RM: aspecte ale securi tății și colaborării regionale, Chișinău 1998;
48. Cojocaru Gh.„Politica externă a Republicii Moldova ”. Studii, Chișinău, 2001;
49. ALBU N.,Securitatea regională: dilemele Mării negre . În: REVISTA MILITARĂ nr. 1
(5),Chișinău ,2011 .
50. Stati V.Istori a Moldovei în date. "Tipografia Academiei de Ș tiințe", Chișinău, 1998

100Bibliografie în limba rusă:
51. Цыганков П.Международные отношения .Учебное пособие .Москва : 1996.
Surse internet:
52. ro.wikipedia.org/wiki/Rela țiile_dintre_Republica_Moldova_ și_NATO (accesat pe 06.11.12 )
53. http://facultate.regielive.ro/cursuri/stiinte -politice/geopolitica (accesat pe 10.10.12 )
54. http://www.intelnet.8m.net/custom2.html (accesat pe 20.11.2012)
55. Strategia militara a României, 2006 în www. mapn. ro. (accesat pe 22.09.12)
56. http//www.org.sribd.ro (accesat pe18.09.12 )
57. http://www.iss.euro pa.eu /uploads/media/occ68.pdf (accesat pe 26.09.12)
58. http://www.timpul.md/articol/centrala -de-la-cernavoda -o-cale-de-integrare -a-moldovei -in-
sistemul -energetic -european -21718.html (accesat pe 30.10.12 )
59. http://pa rlament.md /news/27.11.2009 -4/(accesat pe 17.10.12 )
60. http://www.ipp.md (accesat pe 23.10.2012 )
61. Pîntea Iu. Interesele naționale ale Republicii Moldova. Riscuri și pericole. În:
http//www.ipp.md/ (accesat pe 01.10.2012).
62. Integrarea Republicii Moldova în uniunea europeană. acțiuni ș i implicații
geoeconom ice, Prohnițchi V. www.ipp.md/…/integrarea_europeana/CAPITOLUL%20%20V –
Prohn .(accesat pe 19.10.2012 )
63. http://www.cnaa.md/files/theses/2012/21552 /vitalie_varzari_thesis.pdf .Varzari V .
Securitatea național ăaRepublicii Moldova încontextul opțiunii deintegrare european ă.
(accesat pe 27.09.2012)

101Declarație de onestitate
Subsemnatul (a) MIHALCEA Petru, masterand la Facultatea Administrație Publică a
Academiei Militare a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”, programul de master Securitatea și
Apărare declar pe propria responsabilitate că la elaborarea tezei de master cu titlul Dimensiunea
geopolitică a se curității naționale a Republicii Moldova nu am folosit alte surse decât cele
menționate în bibliografie, lucrarea îmi aparține în întregime și nu conține plagiat.
Mai declar că la elaborarea tezei de master am respectat prevederile Ghidului metodic
„Elabo rarea și perfectarea tezelor de master” a Academiei Militare a Forțelor Armate „Alexandru
cel Bun”.
Data
MIHALCEA Petru
Semnătura

102AVIZ
de evaluare a tezei de master cu titlul
DIMENSIUNEA GEOPOLITICĂ A SECURITĂȚII NAȚIONALE A REPUBLICII MOLDOVA
elaborată de masterandul MIHALCEA Petru
conducător științific JUC Victor, dr. hab. În științe politice
1.Aprecierea formulării ipotezei cercetării, scopului și obiectivelor tezei
_____________________________ ___________________________________________________
________________________________________________________________________________
_______________________ _________________________________________________________
_____________________________________________ __________________________________
2. Corespunderea instrumentarului de cercetare tematicii și obiectivelor cercetării
________________________________________________________________________________
_________________________________________________________ _______________________
_______________ _________________________________________________________________
3. Aprecierea competențelor științifice ale autorului tezei
________________________________________________________________________________
____________ _____________________________________________________ _______________
_______________________________________________________________________________
2.Estimarea valorii teoretice și practice a concluziilor și recomandărilor
________________________________________________________________________________
______________________________ _______ ___________________________________________
__________________ _____________________________________________________________
3.Evaluarea act ualității lucrării, a inovației științifice și a contribuției practice
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________ _________ ______________________________________________________
6. Aprecierea corectitudinii gramaticale și ortografice; respectarea cerințelor față de referințele
bibliografice și aspectul grafic
____________________________________________________________________ ____________
______ __________________________________________________________________________
______________________________________________ __________________________________
7. Expunerea neajunsurilor
________________________________________________________ ________________________
__________________________________________ ______________________________________
________________________________________________________________________________
8. Evaluarea responsabilității și atitudinii masterandului
____________ ____________________________________________________________________
__________________________________________ ______________________________________
________________________________________________________________________________
9. Alte aspecte esențiale
________________________________________________________________________________
_________________ _________________________ ______________________________________
10.Concluzii, recomandări
____________________________________________________________________ ____________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
Data Coordonator științific ____________________