ACADEMIA DE ŞTIINŢE A REPUBLICII MOLDOVA [311706]

MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA ACADEMIEI DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI

Cu titlu de manuscris

C.Z.U.: 551.582: 633.854.78

[anonimizat] A PRECIPITAȚIILOR EXCEDENTARE PE TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA

153.05 METEOROLOGIE, [anonimizat]. hab, prof. univ.

chișinău, 2016

© Domenco Rodion, 2016

ADNOTARE

Domenco Rodion „[anonimizat] a precipitațiilor excedentare pe teritoriul Republicii Moldova” [anonimizat] 2016

Teza constă din introducere, 4 [anonimizat] 260 titluri, 119 pagini de text de bază, 16 tabele, 65 figuri.

Cuvintele-cheie: [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

Domeniul de studiu – 153.05 – meteorologie, climatologie, agrometeorologie.

Scopul lucrării: [anonimizat] a [anonimizat].

Obiectivele cercetării: evidențierea particularităților regionale de manifestare a precipitațiilor excedentare; [anonimizat], diurne; modelarea cartografică a precipitațiilor maxim diurne și maxim lunare la nivel național și pe raioane administrative; identificarea arealelor vulnerabile la manifestarea exceselor pluviometrice; analiza temporală a [anonimizat].

Metodologia cercetării științifice o constituie concepțiile teoretice incluse în estimările temporale și spațiale ale precipitațiilor excedentare manifestate pe teritoriul Republicii Moldova. [anonimizat] a permis estimarea complexă a parametrilor climatici ce caracterizează regimul precipitațiilor atmosferice pe teritoriul Republicii Moldova în contextul schimbării climei actuale.

Noutatea și originalitatea științifică: pentru prima dată are loc realizarea unui studiu complex privind specificul regional de manifestare a precipitațiilor excedentare în contextul alternărilor frecvente ale perioadelor secetoase cu cele ploiaoase; evidențiate tendințele de manifestare a [anonimizat]; obținute modele cartografice ce relevă repartiția spațială a [anonimizat], diurne; identificate și estimate arelalele vulnerabile privind riscul manifestării precipitațiilor excedentare la nivel regional și local.

[anonimizat] a precipitațiilor excedentare pe teritoriul țării; analiza intensității și frecevnței de manifestare a [anonimizat]; evidențierea specificului regional de manifestare a exceselor pluviometrice.

Semnificația teoretică. [anonimizat], [anonimizat]. S-[anonimizat], au fost obținute hărți digitale ce demonstrează specificul distribuției regionale ale acestora.

Valoarea aplicativă a lucrării. Hărțile digitale obținute reprezintă un suport informațional necesar în luarea măsurilor de minimizare a efectului exceselor pluviometrice la nivel de raion administrativ. Unele din realizările obținute sunt utilizate în instituțiile superioare de învățămînt la predarea cursurilor de specialitate.

ANNOTATION

Domenco Rodion „Spatio-temporal estimation of excessive precipitations in Republic of Moldova’s territory” Doctorate thesis in Geonomy, Chisinau 2016.

Thesis consists from introduction, 4 chapters and generalconlusions, bibliography with 260 titles, 119 pages of basic text, 16 tables, 65 figures.

Key -words: pluviometric excesses, Geographical Informational Systems, temporal analysis, maximum one-day rainfall, cartographical modelling, digital maps

Research domain – 153.05 – meteorology, climotology, agrometeorology

Work’s aim: spatio-temporal estimation of excessive precipitations on Republic of Moldova’s territory taking into account regional climate changes.

Investigation’s objectives: determining of regional particularities of excessive precipitations’ manifestation; estimation of intensity and frequency of manifestation of maximum annual, monthly and diurnal precipitations; cartographical modelling of maximum one-day rainfall and monthly maximum precipitations on the regional level and on the level of administrative districts; identification of areas vulnerable to pluviometric excesses’ manifestions; temporal analysis of excessive precipitations and determining the tendencies of manifestions in annual, monthly and diurnal aspect.

Scientific investigation’s methodology constitutes theoretical concepts included in temporal and spatial estimation of excessive precipitations’ manifestion on Republic of Moldova’s territory. Using Statgraphics Centurion XVI, Instat Plus and ArcGIS allowed complex estimating of climatic parameters that characterize atmospheric precipitations regime on Republic of Moldova’s territory in the context of actual climatic changes.

Scientific novelty and originality: for the first time a complex study was executed on regional specifics of excessive precipitations’ manifestation in the context of frequent alternations of drought periods with the rain ones; the tendencies of manifestations of maximum annual, monthly and diurnal precipitations were revealed; cartographical models that reflect spatial distribution of annual, monthly, diurnal pluviometric excesses were obtained; identification and estimation of vulnerable areas on excessive precipitations’ manifestion risk on regional and local level was executed.

Important scientific problem that was resolved consists in spatio-temporal estimation of excessive precipitations on the country’s territory; analysis of intensity and frequency of maximum annual, monthly and diurnal precipitations’ manifestation; revealing of regional particularities of pluviometric excesses manifestations.

Theoretical significance. It was estimated, in temporal aspect, maxium annual,monthly and diurnal precipitations and the intensity and frequency of their manifestions was revealed in new climatic conditions characteristic for Republic of Moldova’s territory. Cartographical models were elaborated, and on their basis the digital maps were obtained that demonstrate their regional distribution’s specifics.

Work’s applicative value. Digital maps that were obtained represent a informational support necessary for decision-making in mitigation of pluviometric excesses on the level of administrative region. Some of the realizations that were obtained are used in higher education establishments for speciality courses.

АННОТАЦИЯ

Доменко Родион „Пространственно-временная оценка избыточных осадков на территории Республики Молдова” Диссертация на соискание ученой степени доктора геономических наук, Кишинев 2016.

Диссертация состоит из вступления, 4 глав и общего заключения, библиографии из 260 названий, 119 страниц основного текста, 16 таблиц, 65 рисунков.

Ключевые слова: плювиометрический избыток, Географические Информационные Системы, временной анализ, максимальные суточные осадки, картографическое моделирование, цифровые карты.

Область исследований – 153.05 – метеорология, климатология, агрометерология

Цель работы: пространственно-временная оценка избыточных осадков на территории Республики Молдова с учетом изменения регионального климата.

Задачи исследования: выявление региональных особенностей проявления избыточных осадков, оценка интенсивности и частоты проявления максимальных годовых, месячных, суточных осадков; картографическое моделирование максимальных суточных осадков и максимальных месяных осадков на национальном уровне и на уровне административных районов; выявление областей, уязвимых для проявления плювиометрических избытков; временной анализ избыточных осадков и выявление тенденций проявления в годовом, месячном и суточном аспекте.

Методология научных исследований состоит из теоретических концепций, включенных в пространственно-временную оценку избыточных осадков на территории Республики Молдова. Использование программ Statgraphics Centurion XVI, Instat Plus и ArcGis позволило осуществить комплексную оценку климатических параметров, характеризующих режим атмосферных осадков на территории Республики Молдова в контексте текущих климатических изменений.

Научная новизна и оригинальность в работе: впервые было реализовано комлексное изучение региональных особенностей проявления избыточных осадков в контексте регулярного чередования засушливых и дождливыз периодов; выявлены тендении проявления максимальных годовых, месячных и суточных осадков; получены картографические модели, демонстрирующие пространственное распределение годовых, месячных и суточных плювиометрических избытков; индентифицированы и оценены области, уязвимые к рискам проявления избыточных осадков на региональном и местном уровнях.

Разрешенная важная научная проблема состоит в пространственно-временной оценке избыточных осадков на территории страны; анализе интенсивности и частоты проявления максмальных годовых, месячных, суточных осадков; выявление региональных особенностей проявления плювиометрических избытков.

Теоритическая значимость. Была проведена оценка, во временном аспекте, максимальных годовых, месячных, суточных осадков и выявлена интенсивность и частота их проявления в новых климатических условиях, характерных для территории Республики Молдова. Были разработаны картографические модели, а на их основе были получены цифровые карты, демонстрирующие специфику их регионального распределения.

Прикладная ценность работы. Полученные цифровые модели представляют собой информационную поддержку, необходимую для принятия мер по снижению последствий плювиометрических избытков на уровне административных районов. Некоторые из полученных результатов используются в высших учебных заведениях для преподавания курсов по специальности.

LISTA ABREVIERILOR ȘI ACRONIMELOR

SIG –Sisteme Informaționale Geografice

OMM –Organizația Meteorologică Mondială

SHS – Serviciul Hidrometeorologic de Stat

Introducere

Actualitatea și gradul de studiu a temei investigate. Alternarea frecevntă din ultimele decenii a perioadelor uscate cu cele ploioase pe teritoriul Republicii Moldova tot mai mult condiționează efectuarea unor cercetări complexe atît privind studiul perioadelor uscate și secetoase, cît și specificul manifestării perioadelor umede. Un interes deosebit în fundamentarea deciziilor economice și de protecție a mediului îl reprezintă cunoașterea caracteristicilor variabilității spațio-temporale a parametrilor specifici precipitațiilor atmosferice. Precipitațiile atmosferice, după cum se știe, sunt caracterizate în principal prin cantitate, intensitate și durată. Considerate separat, dar mai ales în asociere cu unul sau mai multe elemente meteorologice, reprezentate în special prin valorile lor extreme, precipitațiile generează de cele mai multe ori astfel de perturbații ale mediului și zonelor de habitat. În semestrul cald al anului, datorită încălzirii puternice și inegale a suprafeței subiacente, favorizate și de o dinamică activă a circulației generale atmosferice, (cu deosebire din sectorul sudic și sud-estic) peste teritoriul Republicii Moldova, ploile capătă de cele mai multe ori un caracter torențial, cu intensități deosebit de mari. În majoritatea cazurilor, ploile torențiale sunt generate de norii Cumulonimbus și sunt însoțite de intensificări majore ale vântului și intense fenomene orajoase. Aceste precipitații determină intensificarea proceselor de eroziune pe versanți și în albiile râurilor, de procese active de deplasare în masă cum sunt alunecările și curgerile de noroi și nu în ultimul rând de colmatări majore în rețeaua de canalizare a localităților. Toate aceste disfuncții majore trebuiesc luate în considerare în planurile de urbanism și amenajări teritoriale care în mod obligatoriu ar trebui să reprezinte jaloane în realizarea dezvoltării durabile în zonele de interes. Lucrarea de față dorește să trateze problematica

Cu toate că există un șir de publicații privind regimul precipitațiilor maxim anuale sau diurne [22, 37, 92, 130, 147, 153, 248], caracterul devastator pe care îl pot avea acest tip de precipitații, mai ales, în declanșarea inundațiilor necesită estimarea spațio-temporală complexă ale acestora.

Analiza publicațiilor cu referire la regimul precipitațiilor abundente caracteristice teritoriului țării [26, 38, 120], demonstrează, că acestea nu abordează suficient aspectele spațio-temporale actuale, deoarece specificul manifestării lor atît în timp cît și în spațiu, în ultimele decenii, diferă esențial de regimul precipitațiilor excedendare din perioadele precedente [78].

Scopul lucrării: estimarea spațio-temporală a precipitațiilor excedentare pe teritoriul Republicii Moldova, ținînd cont de schimbările climei regionale.

Obiectivele cercetării: evidențierea particularităților regionale de manifestare a precipitațiilor excedentare; estimarea intensității și frecvenței în manifestarea precipitațiilor maxime anuale, lunare, diurne; modelarea cartografică a precipitațiilor maxim diurne și maxim lunare la nivel național și pe raioane administrative; identificarea arealelor vulnerabile către manifestarea exceselor pluviometrice; analiza temporală a precipitațiilor excedentare și evidențierea tendințelor de manifestare în aspect anual, lunar și diurn.

Metodologia cercetării științifice o constituie concepțiile teoretice incluse în estimările temporale și spațiale ale precipitațiilor excedentare manifestate pe teritoriul Republicii Moldova. Utilizarea programelor Statgraphics Centurion XVI, Instat Plus și ArcGis a permis estimarea complexă a parametrilor climatici ce caracterizează regimul precipitațiilor atmosferice pe teritoriul Republicii moldova în contextul schimbării climei actuale.

Noutatea și originalitatea științifică: pentru prima dată are loc realizarea unui studiu complex privind specificul regional de manifestare a precipitațiilor excedentare în contextul alternărilor frecvente ale perioadelor secetoase cu cele ploioase; evidențiate tendințele de manifestare a precipitațiilor maxim anuale, maxim lunare și maxim diurne; obținute modele cartografice ce relevă repartiția spațială a exceselor pluvipometrice anuale, lunare, diurne; identificate și estimate arelalele vulnerabile privind riscul manifestării precipitațiilor excedentare la nivel regional și local.

Problema științifică importantă soluționată constă în estimarea spațio-temporală a precipitațiilor excedentare pe teritoriul țării; analiza intensității și frecevnței de manifestare a precipitațiilor maxim anuale, maxim lunare și diurne; evidențierea specificului regional de manifestare a exceselor pluviometrice.

Semnificația teoretică. Au fost estimate, în aspect temporal, precipitațiile maxim anuale, lunare și diurne și evidențiate intensitatea și frecvența de manifestare ale acestora în noile condiții climatice caracteristice teritoriului Republicii Moldova. S-au elaborat modele cartografice, iar în baza acestora, au fost obținute hărți digitale ce demonstrează specificul distribuției regionale ale acestora.

Valoarea aplicativă a lucrării. Hărțile digitale obținute reprezintă un suport informațional necesar în luarea măsurilor de minimizare a efectului exceselor pluviomterice la nivel de raion administrativ. Unele din realizările obținute sunt utilizate în instituțiile superioare de învățămînt la predarea cursurilor de specialitate.

Rezultatele științifice propuse spre susținere

– tendințele de manifestare a exceselor pluviometrice anuale, lunare și diurne;

– intensitatea și frecvența de manifestare a regimului precipitațiilor excedentare;

– modelarea cartografică a precipitațiilor maxim anuale, lunare și diurne;

– hărți digitale ce relevă specificul repartiției exceselor pluviometrice la nivel regional și la nivel de raion administrativ;

– modele temporale ce demonstrează manifestarea precipitațiilor temporale în noile condiții climatice.

Aprobarea rezultatelor științifice. Valoarea științifică a cercetării a fost confirmată în cadrul diverselor conferințe și simpozioane științifice dintre care menționăm: simpozionul internațional „Mediul actual și dezvoltarea durabilă”. Iași, 2016 The risk of excess rainfall over the Republic of Moldova territory; conferința științifică (cu participare internațională) a doctoranzilor „Tendințe contemporane ale dezvoltării științei: viziuni ale tinerilor cercetători”. Chișinău, 2016, Intensitatea și frecvența precipitațiilor excedentare pe teritoriul Republicii Moldova; Unele aspecte privind modelarea spațială a precipitațiilor maxime diurne); conferința științifică (cu participare internațională) „Probleme ecologice și geografice în contextul dezvoltării durabile a Republicii Moldova: realizări și perspective Chișinău, 2016 Variabilitatea temporală a cantităților maxime absolute de precipitații căzute în 24 de ore la stația meteorologică Chișinău; Conferința Științifică cu participare internațională „Biodiversitatea în contextul schimbărilor climatice” Chișinău 2016, Caracteristici ale cantității de precipitații maxime diurne în Basarabia, Riscurile pluviale din sezonul cald pe teritoriul Republicii
Moldova.

Volumul și structura tezei. Teza constă din introducere, 4 capitole și concluzii generale, bibliografie cu 260 titluri, 120 pagini de text de bază, 16 tabele, 65 figuri.

Cuvintele-cheie: excese pluviometrice, Sisteme Informaționale Geografice, analiză temporală, precipitații maxim diurne, modelare cartografică, hărți digitale.

Sumarul compartimentelor tezei.

În Introducere este scoasă în evidență actualitatea temei, este expus scopul și principalele obiective, precum și importanța practică a acestui demers științific.

Capitolul 1. Materiale inițiale și metode de studiu. – sunt trecute în revistă principalele abordări privind evoluția climei în general, dar și regimul precipitațiilor, în mod special, în regiunea țării noastre din cele mai vechi timpuri, până astăzi. O importanță aparte este acoradată mijloacelor utilizate pentru obținerea materialului grafic/cartografic. Este argumentată utilizarea anume a acestor softuri, cu o scurtă descriere a modului lor de funcționare. De asemenea sunt enumărate metodele utilizate în prelucrarea și analiza datelor.

Capitolul 2 Variabilitatea spațio-temporală a cantităților medii multianuale de precipitații în Republica Moldova – descrie distribuția în timp și spațiu a valorilor medii multianuale. Dinamica acestui element climatic este tratată sub aspect anual, lunar și diurn. Sunt evidențiate regiunile de pe teritoriul republicii cu cel mai mare potențial pluviometric. Analiza realizată se face prin intermediul modelelor cartografice obținute prin interpolarea cantităților de precipitații medii multianuale de la 17 stații meteo și 17 posturi agrometeorologice pentru perioada anilor 1961-2012. De asemenea, ținând cont de titlul lucrării, o atenție aparte s-a acordat analizei variabilității în timp și spațiu a mediilor cantităților maxime lunare și diurne.

Capitolul 3 Estimarea temporală a precipitațiilor excedentare pe teritoriul Republicii Moldova – este evidențiată tendința de evoluție a valorilor maxime anuale, lunare și diurne de precipitații. Analiza dinamicii temporale a parametrilor analizați este realizată atât pe luni separat, cât și la nivelul celor 12 stații supuse studiului. Cu ajutorul programelor de analiză statistică utilizate pentru prelucrarea datelor, este evidențiată dinamica principalilor indici statistici ai precipitațiilor maxime anuale, lunare și diurne. De asemenea, sunt scoși în evidență primii zece ani cu cele mai mari cantități de precipitații anuale, anotimpuale și diurne.

Capitolul 4 Estimarea repartiției spațiale a exceselor pluviometrice pe teritoriul Republicii Moldova – sunt realizate modele cartografice care reflectă repartiția spațială a precipitațiilor excedentare, la diferite scări temporale. Este analizată distribuția spațială a precipitațiilor maxime lunare, la nivel de stație meteorologică, dar și sub aspect lunar, evidențiindu-se zonele cu exces pluviometric de pe teritoriul țării. Este făcută o analiză comparativă a valorilor maxime și a celor medii, în vederea identificării regionilor care prezintă o vulnerabilitate mai mare către excesul pluviometric. De asemenea este analizată distribuția spațială a precipitațiilor maxime diurne în limitele a două raioane administrative vecine de pe teritoriul țării, cu scopul evidențierii variabilității spațiale a elementului climatic analizat.

Compartimentul Concluzii generale și recomandări – sunt prezentate principalele rezultate și constatările la care s-a ajuns în urma prelucrării setului de date și a celorlalte informații avute la dispoziție. De asemenea, evidențirea tendințelor de evoluție și a arealor vulnerabile la excele pluviometrice a permis realizarea unor recomandări în vederea reducerea riscurilor determinate de precipitațiile excedentare.

Bibliografia cuprinde o trecere în revistă a surselor bibliografice utilizate ca reper în organizarea studiului dat.

MATERIALE INIȚIALE ȘI METODE DE STUDIU.

Istoricul cercetărilor climatice

Interesul pentru aspectul, evoluția și efectele pozitive sau negative ale vremii, de care depindea însăși viața primilor oameni de pe Terra, ca și a celorlalte viețuitoare, datează încă din antichitate.

Teritoriul Moldovei face obiectul unor cercetări cu tematica meteorologică, climatologică și hidrologică încă din cele mai vechi timpuri. În 1640 Grigore Ureche publica ,,Letopisețul Țării Moldovei” în care face referiri la apele mari din anul 1504: ,,peste vară au fost ploi grele și puhoaie de apă cât s-au facut multă înecare” și la seceta din anul 1585 din vremea lui Petru Șchiopu: ,,Domnindu Pătru – vodă țara Moldovei mare secită s-au tâmplatu în țară, de au secat toate izvoarâle, văile, bălțile și unde mai nainte prindea pesce, acolo ara și piatra prin multe locuri au cazut, copacii au secat de secită, dobitoacile n-au fostu avându ce paste vara, ci le-au fostu daramând frunza. Și atâta prafu au fostu, cându sa scorniia vântu, când s-au fostu strângându troieni la garduri si la gropi de pulbere ca de omet…”. Aceste doua fenomene hidrometeorologice deosebite (apele mari din 1504 si seceta din 1585) sunt elocvent si sugestiv conturate, punând în lumină contrastele pluviometrice ce se manifestă frecvent în Moldova. Tot în Letopisețul Țării Moldovei găsim și alte date referitoare la clima Moldovei: Fost-au mai nainte de moartea lui Ștefan vodă într-același anu iarnă grea și geroasă, câtu n-au fostu așa nici odinioară, și decii preste vară au fostu ploi grele și povoaie de ape și multă înecare de apă s-au făcut… Domnindu Pătru vodă Țara Moldovei, mare secită s-au tâmplatu în țară, de au secat toate izvoarăle, văile, bălțile și unde mai nainte prindea pește, acolo ara și piatră prin multe locuri au căzut, copacii au secat de sécită, dobitoacile n-au fostu avându ce paște vara, ci le-au fostu dărămând frunză. Și atâta prafu au fostu, cându să scorniia vântu, cât s-au fostu strângându troieni la garduri și la gropi de pulbere ca de omet. Iar dispre toamnă deaca s-au pornitu ploi, au apucat de au crescut mohoară și cu acélea ș-au fostu oprind sărăcimea foametea, că-i coprinsese pretutindenea foametea.

Miron Costin în „Letopisețul țării Moldovei de la Aron Vodă încoace…” pomenește despre vremea ținutului Moldovei: Apoi, a patra dzi, și Leșu, după purcesul împărății, Octomvrie 6 …pre cale mergându împărățiia, mare scădere au avut în oameni, hămnesită oastea și caii, ca lovisă niște răceale și ploi cu ninsori.

Savantul și domnitorul Dimitrie Cantemir (1673 – 1723) a redactat în 1716 ,,Descriptio Moldaviae” scriind ,,Despre așezarea Moldovei, despre hotarele ei cele mai vechi și cele noi și despre climă” (cap. II) și ,,Despre apele Moldovei” (cap. III, Cogâlnicul nu are nici măcar un izvor al lui și nu poate fi socotit râu decât abia după ce cad ploile de toamnă; în vremea verii seacă și arată ca o groapă, din care pricină vitele tătarilor din Bugeac pier foarte adesea de sete; Toamna, când toată partea aceasta este udată de ploi necontenite și se preface în mocirlă, ei hotărăsc ziua și locul unde să se adune). Dimitrie Cantemir devine astfel primul cercetător ce surprinde caracterul neuniform al climei de aici ca urmare a influențelor climatice exterioare.

Primele observații instrumentale în regiunea ținutului nostru au fost efectuate în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Astfel, în august 1770 medicul militar rus Iohan Lerche a făcut unele observații meteorologice la Bender, Hotin și Iași, folosind termometrul lui Fahrenheit, barometrul cu mercur și girueta. Pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea (1781) Moldova a fost vizitată de membrii expediției academice Erik Laksman și Vasilii Zuev, care au efectuat o serie de observații instrumentale asupra vremii.

Primele informații sistematizate despre condițiile climatice ale zonei Chișinăului se conțin în lucrările savantului în pomicultură A. Denghin (1857- 1864), care pe parcursul multor ani a efectuat observații meteorologice și fenologice la școala de pomicultură și viticultură din Basarabia (Chișinău).

O importanță istorică deosebită o au lucrările savantului A. I. Grossul – Tolstoi, care timp îndelungat a studiat natura Basarabiei (1855-1880). El a argumentat legătura strânsă între repartizarea solurilor și caracterul climei. De asemenea, a efectuat regionarea Basarabiei după particularitățile climatice ale teritoriului:

partea de nord – relativ umedă, cu ninsori abundente care apără culturile de toamnă de la îngheț;

partea centrală – regiune cu păduri, relativ umedă, cu climă blândă, asupra căreia o influență mare o au masivele de pădure;

partea de sud – de stepă, cu secete frecvente, care influențează foarte

negativ asupra agriculturii;

regiunea cea mai sudică – câmpia Mării Negre și predunăreană cu climă uscată și foarte caldă [20].

O informație climatică destul de detaliată pentru Chișinău, cu utilizarea datelor de la observațiile instrumentale efectuate începând cu anul 1844 a fost pregătită în 1912 de către P.S. Panteleev. În această informație au fost caracterizate toate elementele de bază ale climei: regimul termic al aerului și solului, precipitațiile, nebulozitatea, umiditatea aerului și vântului.

După cel de-al II Război Mondial au fost elaborate mai multe lucrări științifice și metodice în domeniul climatologiei, agroclimatologiei și microclimatologiei.

Dezvoltarea geografiei și climatologiei aplicative în Republica Moldova a început din a. 1946, când în componența Bazei Moldovenești de cercetări științifice a Academiei de Științe a U.R.S.S a fost creat Sectorul de Economie și Geografie. În a. 1965 a fost creată Secția de Geografie a Academiei de Științe a R.S.S.M., iar în a. 1992 – Institutul de Geografie al Academiei de Științe a Moldovei.

Aportul principal în dezvoltarea Institutului de Geografie îi aparține m.c. M. Radul, dr. în șt. geografice V. Proca, dr. hab. în șt. geografice A. Levadniuc, M. Nedealcov , academicianului T. Constantinov [20].

Rezultatele principale obținute sunt reflectate in lucrările de sinteză: „Atlasul Moldovei” (1978, 1990, 2002) care conțin un set mare de harți ce redau particularitățile naturii, populației și economiei Republicii Moldova.

În ultimii ani cercetările climatice aplicative sunt efectuate de specialiști de calificare înaltă: –dr. hab. în șt. geografice – C. Mihailescu, M. Daradur, R. Corobov; dr. în șt. geografice N. Boboc; profesorii și conferențiarii universitari de la catedrele de geografie a universităților din Republica Moldova – M. Coșcodan, V, Sofroni, I. Boian, A. Puțuntică.

Serviciul meteorologic din Republica Moldova își are începutul de la primele observații meteorologice episodice efectuate la Chișinău în anul 1844. După 30 de ani a fost organizat primul post hidrologic pe r. Nistru în Tighina (1878). În aceeași perioadă au fost începute observațiile meteorologice în 5 puncte ale țării: Briceni (1887), Soroca (1890), Comrat (1892), Ploti (1894) și Tiraspol (1898).

La începutul secolului XX observațiile meteorologice staționare se efectuau în 11 puncte, iar cele hidrologice – la 6. Însă, la majoritatea stațiilor și posturilor observațiile aveau caracter episodic, fiind deseori întrerupte de acțiunile militare din timpul I-lui și celui de-al II-lea război mondial.

În octombrie 1944 a fost organizată Direcția de hidrometeorologie a Republicii Moldova, care a asigurat în continuare o dezvoltare planificată a observațiilor hidrometeorologice în țară. În același an, în structura Direcției a fost organizat Biroul Meteorologic cu grupuri de prognozare meteorologică și hidrologică. În Biroul Meteorologic s-a desfășurat și o vastă activitate atât cu privire la evaluarea metodologiei utilizate de către Institutul Central de Prognozare din Moscova și adaptarea ei la condițiile Republicii Moldova, cât și la elaborarea unor metodologii noi.

În anul 1946 în Chișinău a fost realizat primul sondaj aerologic. Pe parcursul mai multor ani sondarea atmosferei a fost efectuată episodic, dar odată cu deschiderea Stației Aerologice Chișinău în 1957 acest proces a devenit unul constant.

În 1953 se deschide stația de bilanț hidric, iar în 1954 au început observațiile asupra componentelor bilanțului radiativ.

Pentru asigurarea necesităților sectorului agrar se dezvoltă intens rețeaua de observații agrometeorologice, îndeosebi pentru determinarea rezervelor de umiditate în sol (de la 3 puncte de observații în 1947 până la 24 puncte în 1963).

La mijlocul anilor ’50 rețeaua hidrometeorologică a țării a atins o densitate optimală pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

Un merit deosebit îi aparține lui P. Panteleev, care a condus această subdiviziune pe parcursul mai multor ani. Actualmente sunt utilizate mai mult de 10 metode elaborate de el pentru prognozarea locală a fenomenelor (ploi torențiale, vijelii, oraje, grindină etc.). O parte din aceste metode se folosesc pe larg pentru prognozare nu doar în Republica Moldova, dar și peste hotare [94].

Panteleev P. G. propune în 1971 metoda prognozei cantităților de apă din timpul ploilor torențiale din R. Moldova, elaborând un grafic de calcul, folosind un complex de parametri ai convecției (altitudinea nivelului de convecție, altitudinea nivelului de condensare, mărimea deficitului de saturație la nivelele barice de 850, 700, 500 mb, viteza medie a vântului în stratul 850-500 mb). Această metodă este valabilă pentru o rază de la stația meteorologică de până la 150 km.

În perioada postbelică a început restabilirea intensivă a stațiilor și posturilor de observație care au funcționat anterior și deschiderea noilor posturi, inclusiv organizarea unor noi genuri de observații.

Dezvoltarea rețelei hidrometeorologice a necesitat asigurare metodologică continuă, fiind elaborate un șir de lucrări de generalizare a materialelor observațiilor hidrometeorologice. În acest scop în 1956 a fost organizat Observatorul Hidrometeorologic (reorganizat în 1982 în Centrul Hidrometeorologic), care asigura dirijarea metodică a rețelei de observații, înzestrarea ei cu utilaj și echipament, dezvoltarea noilor tipuri de observații, generalizarea materialelor de observații sub formă de rapoarte lunare, anuare, îndrumare, dar și prin îndeplinirea unei serii de cercetări științifice.

Printre lucrările finale ale Observatorului se numără lucrările: 5 părți ale îndrumarului „Справочник по климату СССР”, ediția 11, Republica Moldova, publicate în perioada anilor 1965-1968; „Агроклиматический справочник Молдавской ССР” (1969), „Климат Молдавской ССР” (1978), „Климат Кишинева” (1982), „Агроклиматические ресурсы Молдавской ССР” (1982), „Метеорологические стихийные явления на Украине и Молдавии” (1991), „Научно-прикладной справочник по климату СССР”, seria 3, date multianuale, părțile 1-6, ediția 11, Republica Moldova (1991) ș.a., realizate în colaborare cu Institutul de Geografie al Academiei de Științe a Moldovei.

Organizarea metodică a observațiilor, analiza și generalizarea datelor hidrometeorologice, elaborarea și implementarea prognozelor erau efectuate de specialiști de calificare înaltă – A. Krivopleas, P. Sineavschi, G. Ceban, G. Bevza, Cotova, V. Sivun, G. Lasse, T. Șevcun, D. Soloviova.

La crearea și dezvoltarea Serviciului au contribuit fructuos conducătorii – P. Agheev, A. Prihodico, E. Petrov, V. Petrov, A. Kotlearov, V. Sofroni, V. Cazac, I. Boian, A. Puțuntică.

Observațiile asupra poluării aerului atmosferic au început în or. Chișinău în 1969 la 3 puncte staționare după 4 indici și treptat s-au extins atât în ceea ce privește numărul punctelor de observații, cât și a componenților determinați. În prezent, aceste observații se efectuează după 7 componenți în puncte staționare din 4 orașe ale țării. De asemenea, din 1979 au început lucrările de întocmire a prognozelor privind poluarea aerului atmosferic.

Odată cu obținerea independenței de către Republica Moldova, devine independent și Serviciul Hidrometeorologic de Stat (SHS). În 1994 SHS devine membru al Organizației Meteorologice Mondiale (OMM), membru al Consiliului Internațional pentru Hidrometeorologie al statelor CSI, participă în cadrul programelor internaționale (Convenția-cadru ONU cu privire la schimbările climatice, Convenția privind poluarea transfrontalieră a aerului la distanțe mari, Convenția ONU privind combaterea deșertificării).

În ultimii ani, a fost elaborat un plan de perspectivă, care prevede dezvoltarea și consolidarea semnificativă a potențialului SHS. În acest scop, cu ajutorul financiar al Guvernului, Fondului Ecologic Național din cadrul Ministerului Mediului, dar și cu ajutorul altor instituții și organizații internaționale, au fost efectuate activități importante privind modernizarea și optimizarea principalelor subdiviziuni de producție ale SHS, inclusiv a Rețelei naționale de observații.

În toamna anul 2010 a demarat proiectul „Managementul dezastrelor și riscurilor climatice în Moldova”, implementat de Banca Mondială în cooperare cu Asociația Internațională de Dezvoltare. În baza acestui proiect pe parcursul anului 2012 a fost efectuată procurarea și instalarea unui radar „Doppler” cu dublă polarizare. Radarul propus este cel mai eficient instrument meteorologic utilizat astăzi în operațiunile hidrometeorologice pentru a prezice și a avertiza utilizatorii despre producerea precipitațiilor puternice (în paralel cu modelul viiturilor rapide), vânturi puternice, grindină, și alte amenințări de vreme nefavorabilă. Datele de radar constituie un aport valoros pentru modelele numerice noi cu o rezoluție înaltă pentru prognozarea vremii.

Problema ploilor torențiale în Moldova a fost studiată inițial în lucrările lui Ceban G. A. (1971). Acesta citează pe Tocidlovski I. I. (1908), care propune să fie considerate ploi periculoase pentru regiunea Odessa cele care dau peste 30 mm în 24 ore, criteriu acceptat și pentru R. Moldova.

Prima monografie complexă despre clima teritoriului Moldovei apare în 1978 cu titlul original „Климат Молдавской ССР”, autor Lasse G. F., în care sunt descrise și unele aspecte de risc meteorologic (precipitații puternice, viscolul și transportul de zăpadă, grindina ș. a.). Pentru anumite riscuri climatice au fost construite nomograme de calcul a probabilității producerii lor, de exemplu nomograma de calcul a probabilității cantităților de precipitații mai mari de 30 mm în 12 ore etc.

Un șir de lucrări care au abordat tematica precipitațiilor excedentare au fost realizate și în afara țării, dar care prin analiza la nivel regional, cuprind și teritoriul țării noastre. Astfel, O. Bogdan, în colaborare cu E. Niculescu, în lucrarea Riscurile climatice din România (1999) și în colaborare cu Marinică I., în lucrarea Hazarde meteo-climatice din zona temperată – Factori genetici și vulnerabilitate cu aplicații la România (2007) analizează fenomenele climatice excepționale, recordurile climatice, efectele lor distrugătoare asupra reliefului, solului, debitelor râurilor, care generează la rândul lor dezastre. O altă lucrare editată în România, dar cu aplicabilitate și pentru teritoriul Republicii Moldova este Precipitațiile excedentare în România (2006) de C. Dragotă. Acest studiu este o sinteză asupra magnitudinii, frecvenței și intensității precipitațiilor excedentare.

Metodologia de cercetare

Această lucrare reprezintă rezultatul cercetărilor efectuate în perioada 2012 – 2016, având ca obiectiv analiza distribuției, intensității și frecvenței precipitațiilor, în vederea prognozării tendințelor de evoluție prin identificarea arealelor în care agresivitatea pluvială se manifestă mai intens și a arealelor afectate și cartarea lor, dovedindu-și astfel utilitatea atât în plan teoretic cât și practic.

Activitatea de cercetare s-a desfășurat în conformitate cu obiectivul propus, prin parcurgerea mai multor etape, debutând cu etapa de documentare în care au fost analizate datele existente în literatura de specialitate referitoare la arealul de studiu, urmată de etapa de sinteză și finalizată prin realizarea de suporturi cartografice și hărți tematice care să cuprindă aceste procese.

La întocmirea prezentei lucrări s-a utilizat fondul de date climatice provenit din arhiva Serviciului Hidrometeorologic de Stat cu privire la cantitățile maxime de precipitații de la stațiile meteorologice situate pe teritoriul Republicii Moldova (SM Briceni, SM Soroca, SM Bălți, SM Fălești, SM Cornești, SM Bravicea, SM Bălțata, SM Chișinău, SM Leova, SM Comrat, SM Ceadîr-Lunga, SM Cahul), cu excepția celor aflate în stânga Nistrului, pentru o perioadă de 56 de ani (1960-2015). La constituirea seriilor de valori am luat în calcul doar valorile maxime diurne/lunare/anotimpuale/anuale, fără să ne intereseze explicația fizică a genezei extremelor. Au fost folosite imaginile obținute cu ajutorul sateliților meteorologici, a radarului și a hărților sinoptice. S-a utilizat literatura de specialitate, literatura geografică referitoare la regiunea studiată și fondul cartografic [106].

În acest scop au fost folosite unele metode care sunt bine cunoscute cercetării geografice în general și anume:

Metoda analizei a fost utilizată ca o cale de cunoaștere și de studiere amănunțită a fiecărui element climatic în scopul înțelegerii rolului pe care acestea îl au în stabilirea trăsăturilor principale ale climei în general, și ale precipitațiilor în special, din zona țării noastre.

Utilizarea metodei deductive a fost necesară pentru a înțelege modul în care legitățile climatice își dovedesc aplicabilitatea și se manifestă în condițiile concrete pe care le creează spațiul fizico-geografic al arealului analizat.

Metoda comparativă ne-a interesat atât din punct de vedere al depistării diferențierilor spațiale care se înregistrează în distribuția teritorială a principalelor elemente climatice, dar și în scopul cunoașterii evoluției în timp (anuală, anotimpuală, lunară, diurnă) a acestor parametri climatici. [93].

Totuși, cea mai uzitată, mai consistentă prin prisma rezultatelor obținute în ceea ce privește regimul precipitațiilor excedentare, rămâne metoda statistică.

Numeroase procese climatice, inclusiv precipitațiile pot fi analizare și explicate în termeni probabilistici datorită caracterului lor aleatoriu. Una dintre metodele statistice disponibile pentru evaluarea probabilistică a proceselor și fenomenelor aleatoare o reprezintă analiza de frecvență. Această metoda statistică are ca obiectiv principal stabilirea relației existente dintre diferite evenimente extreme și probabilitatea lor de depășire sau nedepășire.

Cu toate că o anumită realizare a unui experiment aleatoriu nu poate fi prezisă cu certitudine, unele evenimente au o posibilitate de apariție mai mare decât altele. Pentru a cuantifica această noțiune, se introduce conceptul de probabilitate. Probabilitățile sunt numere între zero și unu, astfel încât pentru valoarea 0 corespunde evenimentul imposibil (care nu are posibilitatea de a se realiza), iar pentru valoarea 1 corespunde evenimentul sigur (care se realizează cu certitudine).

Definiția clasică a probabilității de realizare a unui anumit eveniment A, notată cu P(A), în urma realizării unui experiment aleatoriu al cărui spațiu de realizare este S, este dată de raportul:

Definiția probabilității în termenii frecvențelor. Se consideră un experiment aleator având spațiul de realizare S și evenimentul A [85]. Dacă executăm experimentul aleatoriu de n ori și reținem rezultatele, următoarele valori se pot calcula:

Frecvența absolută a lui A, notată cu N(A), care reprezintă numărul de realizări al evenimentului A;

Frecvența relativă a lui A, notată cu n(A) și calculată în felul următor:

n(A) = N(A) / n

Dacă numărul de experimente n crește din ce în ce mai mult, frecvența relativă se va apropia de numărul fix P(A).

În practică, datorită volumului limitat al selecției (eșantionul de date înregistrate) se recurge la anumite simplificări.

Pentru șiruri scurte se consideră că probabilitățile de apariție a diverselor valori sunt egale între ele, având valoarea 1/n.

Dacă numărul de valori n este suficient de mare, se recurge la gruparea valorilor pe intervale egale. În acest caz frecvența absolută va fi dată de numărul de apariții în cadrul fiecărui interval, iar probabilitatea, de raportul dintre frecvența absolută și numărul total de probe.

În mod logic, cea mai mică și cea mai mare valoare a eșantionului (selecției) folosit pentru analiza de frecvență nu sunt valorile extreme ale populației statistice din care provin. În viitor, s-ar putea înregistra și valori mai mici, respectiv mai mari decât actualele extreme. Prin urmare se justifică înlocuirea formulei clasice de probabilitate prin formule de probabilitate empirică.

De asemenea, practica impune utilizarea ajustărilor teoretice pentru calculul quantilelor xT corespunzătoare unor perioade de retur mari și foarte mari, respectiv, a probabilităților de nedepășire sau de depășire. Menționăm faptul că în practică, tările occidentale utilizează mai ales probabilitatea de nedepășire, în timp ce în estul Europei se lucrează cu probabilitatea de depășire.

Pentru calcularea valorilor centrale (media, mediana, modul), a indicilor de variație (valoarea maximă, valoarea minimă, amplitudinea de variație, deviația standard, coeficientul de variație ș.a.) am utilizat programele de analiză statistică Statgraphics și Instat Plus.

Media și mediana sunt cei mai simpli indici statistici care indică poziția, în cadrul șirului de date, în jurul căreia sunt distribuite valorile. Cea mai folosită medie în analiza statistică este media aritmetică:

Un caz particular al mediei aritmetice, frecvent utilizat în analiza seriilor cronologice climatice, este media glisantă. Mediile glisante sunt medii aritmetice calculate pe intervale succesive cu aceeași dimensiune, în cadrul unui șir de date.

Mediana reprezintă valoarea situată exact la mijlocul șirului de date ordonat crescător sau descrescător. Ca urmare, mediana împarte șirul de date în două șiruri cuprinzând același număr de indivizi. Daca numărul de valori din șirul de date este par, atunci mediana reprezintă media celor două valori situate la mijlocul acestuia.

Modul (valoarea modală) reprezintă valoarea cu frecvența cea mai mare în cadrul șirului de date. În general, aceasta se aplică distribuțiilor de frecvențe, indicându-se astfel clasa modală, respectiv clasa care grupează cele mai multe valori.

Pentru o imagine mai completă a variației din cadrul șirului, putem proceda la calculul abaterilor fiecărei valori față de valoarea medie. Abaterile pozitive sunt, prin urmare, asociate valorilor mai mari ca media, iar abaterile negative, valorilor mai mici ca media. Calculul abaterilor este o practică frecvent utilizată în analiza climatologică, acestea fiind denumite frecvent și anomalii.

Dacă dorim un indice sintetic de variație bazat pe calculul abaterilor, nu putem proceda la mediere, deoarece suma abaterilor față de medie este zero, abaterile pozitive fiind compensate de cele negative. O soluție constă în medierea valorilor în modul ale abaterilor rezultând indicele denumit abaterea absolută medie.

Deviația standard are aceiași unitate de măsură ca și variabila pe care o caracterizează. Prin urmare putem compara doar deviațiile standard ale unora și acelorași șiruri de variabile cu unități de măsură omogene (doar precipitații sau doar valori termice) [78]. Pentru a indica care dintre acestea variază mai mult, soluția este împărțirea deviației standard la valoarea medie, operație ce anulează efectul unității de măsură, rezultând un indice adimensional. Deoarece deviația standard este semnificativ mai mică comparativ cu valoarea medie, pentru aducerea indicelui într-o gamă de valori mai convenabilă, se procedează la înmulțirea acestui raport cu 100, rezultând coeficientul de variație:

[Studii privind schimbările climatice recente…Metode]

Programul Statgraphics (figura 1) permite o prelucrare completă a seriilor de timp, calculând indici statistici generali (media multianuală, deviația standard, coeficientul de variație) până la analize factoriale regresionale etc. Este important de menționat faptul că acest program este destul de util și din punct de vedere al prezentării grafice a informației. Astfel utilizând procedurile corespunzătoare putem obține grafice care reprezintă mediile atenuante a tendințelor, precum și graficele de suprafață. Este cazul să se menționeze că la estimarea ponderii factorilor fizico-geografici în redistribuirea câmpurilor cu precipitații excedentare omogene cu analiza regresională cu mai multe proceduri de pas „backward” „forward”.

Acest program permite utilizatorului să prelucreze o bază enormă de date, efectuând o evaluare complexă a acesteia.

Instat + 3.36 este un pachet statistic complex. Este un program simplu în utilizare, dar care poate sprijini orice cercetare care presupune o analiză a datelor. Finanțat de oficiul meteorologic britanic Met Office, Instat+ a fost dezvoltat în special pentru analize statistice de natură climatică. Acest program de analiză statistică include mai multe facilități pentru prelucrarea datelor climatice. Pe lângă calcularea indicilor statistici centrali, Instat+ ne oferă posibilitatea să stabilim numărul de cazuri în care anumite praguri ale elementul analizat au fost depășite.

Un program de analiză spațială a seriilor de date ce caracterizează regimul precipitațiilor atmosferice excedentare este programul ArcGis10.2.2. Cu ajutorul acestui program datele climatice sunt supuse modelării prin intermediul mai multor metode de interpolare (Spline, IDW, Kriging)

Studierea exceselor pluviometrice pe teritoriul Republicii Moldova a fost realizată prin mijloace moderne de lucru, utilizând metode și teste statistice, precum și tehnici SIG (Sistem Informatic Geografic). Pentru ilustrarea repartiției spațiale a precipitațiilor excedentare am utilizat o metoda deterministă de interpolare, foarte cunoscută în literatura de specialitate – IDW (distanța inversă ponderată). Deși metoda de interpolare considerată cea mai adecvată în interpolarea climatologică este Kriging [78], în situația în care ne-am propus să scoatem în evidență maximele pluviometrice produse pe teritoriul țării, am fost nevoiți să identificăm o metodă de interpolare care să scoată în evidență anume acest parametru. Întrucât maximele pluviometrice care s-au înregistrat în perioada supusă studiului s-au produs în perioade diferite, pentru diferite stații și, respectiv, situațiile sinoptice în care s-au produs au variat, am considerat că și influența factorilor geografici în cazul precipitațiilor puternice a fost diferită. Întrucât coeficientul de corelație în raport cu altitudinea, nu a avut valori care să ne permită realizarea distribuției spațiale prin metoda Kriging-ului, am ales metoda IDW – metodă care determină valoarea unui element climatic într-o locație lipsită de măsurători ca medie ponderată a valorilor învecinate cunoscute, coeficienții de ponderare fiind invers proporționali cu distanța dintre punctul cu valoare cunoscută și punctul în care se dorește estimarea valorii. În acest fel, punctele mai apropiate contribuie mai mult la valoarea interpolată decât punctele mai îndepărtate, păstrând, în același timp, intacte valorile în punctele cunoscute.

Pentru descrierea variabilității spațio-temporale a cantităților medii multianuale am utilizat datele de la 17 stații meteo și 17 posturi agrometeorologice. Valorile medii sunt calculate pentru o perioadă de 51 de ani (1961-2012). Valorile maxime supuse studiului sunt pentru o perioadă de 56 de ani (1960-2015), de la 12 stații meteorologice (Briceni, Soroca, Bălți, Fălești, Cornești, Bravicea, Bălțata Chișinău, Leova, Comrat, Ceadîr-Lunga, Cahul). Cantitatea maximă de precipitații căzută în 24 de ore a fost aleasă simplu ca cea mai mare valoare zilnică din cursul fiecărei luni în parte.

VARIABILITATEA SPAȚIO-TEMPORALĂ A CANTITĂȚILOR MEDII MULTIANUALE DE PRECIPITAȚII ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Precipitațiile atmosferice cuprind totalitatea produselor de condensare și cristalizare a vaporilor de apă din atmosferă, denumite și hidrometeori, care cad de obicei din nori și ajung la suprafața pământului sub formă lichidă, solidă sau sub ambele forme în același timp [44].

Republica Moldova este situată în zona climei temperate din emisfera nordică, într-o zonă în care se manifestă diferite influențe climatice adiacente: ciclonii de origine nord-atlantică (islandezi), care aduc mase de aer bogate în umezeală și implicit precipitații, determinând maximul pluviometric de la sfârșitul primăverii și începutul verii; ciclonii mediteraneeni cu evoluție normală transbalcanică sau retrogradă care influențează în special regiunile din sudul țării, unde determină al doilea maxim de precipitații de la sfârșitul toamnei și începutul iernii.

Activitatea ciclonică este întreruptă cu o ciclicitate relativă de pendularea maselor de aer generate de anticiclonii scandinav, est-european, nord-african care aduc în regiunea țării noastre mase de aer continental rece sau fierbinte și uscat, care determină uscăciune și secetă [4]

Orografia influențează direcțiile de deplasare a maselor de aer și implicit a repartiției geografice a precipitațiilor. Un rol important în acest sens îl au munții Carpați. Aceștia, prin blocarea formațiunilor barice de o parte sau de alta a lanțului muntos determină asimetria distribuției spațiale a principalelor elemente meteorologice (precipitații, temperatură, vânt etc.) imprimând vremii un caracter continental excesiv, cu amplitudine termică mare și precipitații mai sărace.

2.1 Variabilitatea anuală și repartiția teritorială a cantităților medii lunare și anotimpuale

Variabilitatea cantităților de precipitații medii lunare evidențiază diferențieri pe teritoriul țării, impuse de condițiile fizico-geografice și de ceilalți factori modificatori.

Din analiza valorilor lunare multianuale ale cantităților de precipitații de la stațiile meteorologice, rezultă faptul că din luna aprilie până în iunie, mersul anual al cantităților medii de precipitații prezintă valori din ce în ce mai mari, după care, scad treptat până în octombrie. Apoi din luna noiembrie, când se înregistrează valori medii mai mari decât în octombrie, cantitățile medii de precipitații cunosc un trend descendent până în martie. Cea mai mare valoare medie a cantităților de precipitații se înregistrează în luna iunie la stația meteorologică Cornești și constituie 92 mm. În octombrie se înregistrează cea mai mică valoare medie – 24 mm – la stația meteorologică Ceadîr-Lunga.

Analiza repartiției în teritoriu a cantităților de precipitații pentru fiecare lună a anului scoate în evidență potențialul pluviometric al diferitor regiuni (figurile 2.1-2.12).

În luna ianuarie, numărul zilelor cu precipitații variază între 10 și 15 cazuri. Precipitațiile cad preponderent în fază mixtă (circa 35% din normă) și sub formă de zăpadă (circa 40% din normă). În nordul țării cantitățile medii sunt cuprinse între 22 mm în Câmpia Cuboltei Inferioare și 33 mm în Câmpia Prutului de Mijloc. Cele mai ridicate valori medii ale lunii ianuarie se înregistrează în Podișul Moldovei Centrale atingând maximul de 38 mm la Bravicea. În Câmpia Moldovei de Sud cantitatea medie lunară de precipitații variază între 27 mm la Ceadîr-Lunga și 32 mm la Cahul.

În luna februarie, numărul zilelor cu precipitații oscilează între 10 și 14 zile. În general, cantitățile medii de precipitații, care cad preponderent sub formă de ninsoare, sunt la nivelul celor din luna anterioară, pe aproape întreg teritoriul țării (figura 2.2).

Astfel, cele mai mari valori se înregistrează, la fel ca în luna ianuarie, în regiunea Podișului Moldovei Centrale, având aceleași stații ca puncte extreme – Bălțata, cu 30 mm și Bravicea, cu 37 mm. În Câmpia Moldovei de Nord cantitățile de precipitații căzute în luna februarie variază între 27 mm la Bălți și 29 mm la Fălești. Valorile medii din regiunea Podișurilor și Platourilor Moldovei de Nord nu depășesc 28-29 mm. În Câmpia Moldovei de Sud valorile medii ale cantităților lunare de precipitații cresc dinspre Depresiunea Săratei (28 mm) spre sud (Cahul 33 mm).

Luna martie, este luna în care la o mare parte a stațiilor analizate, valoarea medie a cantităților lunare de precipitații înregistrează cele mai scăzute valori din tot cursul anului. Cea mai mare valoare din această lună este de 34 mm și se înregistrează în Podișul Bâcului de Vest, la stația meteorologică Cornești.

Cele mai scăzute valori medii (25 mm) se înregistrează în regiunea Podișurilor de Nord la Briceni și Soroca. Numărul zilelor cu precipitații variază de la 8 la 12 zile

În luna aprilie, se observă la nivelul întregii țări, cantități lunare de precipitații superioare celor din luna precedentă, ca urmare a intensificării activității ciclonilor islandezi, care traversează spre est Europa Centrală [21].

Cantitățile de apă cumulate în această lună depășesc 36-40 mm pe întreaga suprafață a țării, valorile medii descrescând dinspre nord-vest spre sud-est (figura 2.4). Numărul zilelor cu precipitații este în medie de 8-10 zile.

Cantitatea medie multianuală a precipitațiilor în luna mai pe teritoriul republicii constituie 44-66 mm, iar numărul zilelor cu precipitații este de 8-12. Cantitățile medii ating valori maxime în nord vestul republicii, înregistrând o scădere treptată spre sud-est (figura 2.5).

Dintre fenomenele meteorologice stihinice în această lună crește probabilitatea averselor puternice de ploaie și grindinei mășcate – în medie o dată în 2 ani. Ploile puternice sunt posibile în medie o dată în 3 ani, iar ploile puternice de lungă durată – în medie o dată în 50 de ani [20] Conform datelor observațiilor multianuale, luna iunie este în fond cea mai ploioasă lună a anului. Cantitatea medie lunară de precipitații pe teritoriul țării variază între 63 și 92 mm (Figura 2.6). Cele mai mari valori medii se înregistrează în Podișul Codrilor, la Cornești, în timp de valoarea minimă pentru perioada 1961-2012 se semnalează la Grigoriopol.

Numărul zilelor cu precipitații este de 10-13. Dintre fenomenele meteorologice stihinice cel mai mare pericol în luna iunie îl prezintă aversele puternice de ploaie și căderile masive de grindină, care se semnalează anual. Ploi de lungă durată sunt posibile în medie o dată în 4 ani.

Suma precipitațiilor căzute pe teritoriul țării în luna iulie constituie în medie 53-89 mm. Valoarea minimă se înregistrează în sudul republicii la Comrat, iar cea mai mare valorare se semnalează în Podișul Moldovei de Nord, la Dondușeni. Din figura 2.7. se poate observa descreșterea valorilor medii dinspre nordul republicii spre sud. Numărul de zile cu precipitații alcătuiește circa 8-12 zile. Dintre fenomenele meteorologice stihinice cel mai mare pericol în luna iulie îl prezintă aversele puternice de ploaie și căderile masive de grindină, care se semnalează anual. Ploi puternice de lungă durată sunt posibile în medie o dată în 5 ani. Deosebit de periculoase sunt secetele intensive de vară, posibile pe teritoriul țării în medie o dată în 4 ani.

Suma precipitațiilor căzute pe teritoriul țării în luna august constituie în medie 44-70 mm, iar numărul de zile cu precipitații alcătuiește circa 7-10 zile. Însă au fost ani când pe parcursul lunii în unele raioane precipitații nu s-au semnalat (Anenii Noi, Cimișlia, 2001). Dintre fenomenele meteorologice stihinice cel mai mare pericol în luna august îl prezintă aversele puternice de ploaie și căderile masive de grindină, care se semnalează anual. Ploi puternice de lungă durată se semnalează în medie o dată în 6 ani.

Suma precipitațiilor căzute pe teritoriul țării în luna septembrie constituie în medie 35-67 mm, iar numărul de zile cu precipitații alcătuiește circa 6-8 zile. Însă au fost ani când pe parcursul lunii în unele raioane ale republicii precipitații nu s-au semnalat (1982, 2005). Din fenomenele meteorologice stihinice din această lună cel mai mare pericol îl prezintă ploile torențiale, care se semnalează în medie o dată în 2-3 ani. Ploile puternice de lungă durată înregistrează în medie o dată în 10 ani. Frecvența căderii grindinei se reduce în medie la o singură dată în 6 ani.

Suma precipitațiilor căzute în decursul lunii octombrie pe teritoriul republicii constituie în medie 24-37 mm. Cea mai mică valoare se înregistrează în Câmpia Ialpugului, la stația meteorologică Ceadîr-Lunga. Valoarea maximă a parametrului analizat se înregistrează în nordul republicii, la Edineț.

Pe teritoriul țării numărul de zile cu precipitații în luna octombrie constituie în medie 7-9 zile. Precipitațiile cad predominant sub formă de ploaie, rareori sub formă de zăpadă. În luna octombrie sunt posibile ploi torențiale (în medie o dată în 8 ani). Se poate semnala grindină, însă frecvența ei este destul de mică (în medie o dată în 10 ani). Probabilitatea ploilor torențiale puternice în luna octombrie se reduce în medie până la o dată în 30 ani, iar a ploilor puternice de lungă durată – în medie o singură dată în 50 ani.

Suma precipitațiilor căzute pe teritoriul țării în luna noiembrie constituie în medie 32-45 mm. Însă, în unii ani nu s-au semnalat precipitații pe parcursul întregii luni (noiembrie, 2011).

Variabilitatea spațială a precipitațiilor medii lunare în noiembrie este foarte accentuată (figura 2.11.). Valorile maxime se înregistrează în regiunea Podișului Moldovei centrale, iar valorile minime se înregistrează în Podișul Nistrului și Podișul Moldovei de Nord. Numărul de zile cu precipitații în luna noiembrie pe teritoriul țării constituie în medie 10-13 zile, cu viscol mai puțin de o zi. Precipitațiile cad preponderent sub formă de ploaie. Ninsori pe teritoriul țării în medie se semnalează în prima jumătate a lunii noiembrie, dar zăpada se topește repede.

În luna noiembrie, dintre fenomenele meteorologice stihinice, cel mai mare pericol îl prezintă ninsorile abundente și vântul puternic (în medie o dată în 7-8 ani).

Suma medie a precipitațiilor căzute în luna decembrie constituie în teritoriu 29-40 mm, iar numărul zilelor cu precipitații – de la 10 până la 13. Însă, în unii ani izolat nu s-au semnalat precipitații pe parcursul lunii decembrie. Valorile maxime se înregistrează în sud-estul republicii, la stația meteorologică Ștefan-Vodă (40 mm), iar minima se înregistrează în nordul țării, la Edineț și Bălți (29 mm). Precipitațiile cad preponderent sub formă de ploaie (circa 50% din normă), cantitatea precipitațiilor sub formă de zăpadă constituie în medie mai puțin de 20% din norma lunară. Dintre fenomenele meteorologice stihinice cel mai mare pericol îl prezintă ninsorile puternice (în medie o dată în 7 ani).

Pentru o mai bună înțelegere a relației valori medii-valori maxime, în figurile 2.13-2.24 sunt prezentate valorile medii lunare pe stații. Astfel, se poate observa că în toate cazurile valoarea maximă se înregistrează în luna iunie. Tipul de variație a valorilor medii lunare este identic pentru toate stațiile studiate. Se observa că, pe parcursul anului, se înregistrează, în general, două minime – unul în martie sau februarie și un al doilea în luna octombrie. Pentru majoritatea stațiilor din nordul republicii, cea mai mică valoare din an se înregistrează în luna martie.

În nordul țării, la Briceni cea mai mare medie se înregistrează în luna iunie și constituie 84 mm (fig. 2.13). În luna martie la această stație se înregistrează o valoare medie de 25 mm, ceea ce constituie valoarea minimă. Al doilea minim se înregistrează în luna octombrie și constituie 27 mm.

În Podișul Nistrului, la stația meteorologică Soroca, valoarea maximă a cantităților medii de precipitații, se înregistrează în luna iunie (75 mm). Începând cu luna martie, când se înregistrează valoarea minimă a parametrului analizat, cantitățile medii de precipitații înregistrează o creștere continuă, până în luna iunie. Din iulie până în octombrie, când se înregistrează al doilea minim, valorile medii scad (figura 2.14).

La stația meteorologică Bălți, în Câmpia Cuboltei Inferioare, cea mai mare valoare a cantităților medii de precipitații se înregistrează în luna iunie și constituie 74 mm, cu doi mm mai mult decât în luna iulie.

Tipul de variație a valorilor medii este identic cu cel din cazul stațiilor meteorologice Briceni și Soroca, adică cu un minim înregistrat în martie și un al doilea minim în luna octombrie. Din martie până în iunie se înregistrează un trend ascendent, apoi, din iunie valoarea medie a precipitațiilor scade până la 30 mm în luna octombrie (figura 2.15)

Pentru regiunea Câmpiei Prutului de Mijloc este caracteristică aceeași tendință de evoluție a precipitațiilor, adică un maxim în luna iunie și două valori minime (figura 2.16). Spre deosebire de celelalte trei stații din nordul țării, în cazul stației meteorologice Fălești, principalul minim se înregistrează în luna octombrie (28 mm), iar cel de al doilea în februarie (29 mm), nu în martie (30 mm).

Regiunea cu cele mai mari valori medii multianuale este Podișul Codrilor. Stațiile meteorologice Cornești (figura 2.17) și Bravicea (figura 2.18) au cele mai mari cantități medii ale lunii iunie. La Cornești aceasta este de 92 mm, iar la Bravicea – 87 mm. În luna octombrie, în perioada analizată cantitatea de precipitații medii multianuale înregistrează cele mai mici valori pentru ambele stații. Al doilea minim se înregistrează în luna martie cu valori de 34 mm pentru vestul regiunii și 32 mm în regiunea stației meteorologice Bravicea.

În sudul Podișului Codrilor, la Chișinău, valoarea medie a lunii iunie este de 71 mm, reprezentând valoarea maximă. La această stație meteorologică cantitățile medii de precipitații lunare variază cel mai puțin de la o lună la alta. Astfel în luna martie, pentru perioadă mediată, cantitățile medii de precipitații lunare constituie 31 mm. Tipul de variație se păstrează și în acest caz – primul minim în martie, cu creșteri continui ale cantităților medii până în luna iunie, apoi la fel de continuu, dar mai puțin accentuat se înregistrează o scădere până în luna octombrie (figura 2.19)

La stația meteorologică Bălțata valorile medii ale cantităților lunare de precipitații variază între 26 mm (martie) și 70 mm (iunie). Începând cu luna iulie valorile medii scad până în luna octombrie, când se înregistrează o cantitate medie de 29 mm. În luna noiembrie se înregistrează 39 mm, iar în decembrie 33 mm (figura 2.20).

În Depresiunea Săratei, la stația meteorologică Leova cantitățile medii de precipitații cresc pe parcursul anului de la 27 mm (martie) până la 74 mm în luna iunie. Al doilea minim se înregistrează în luna octombrie, având valoarea de 28 mm (figura 2.21). Valoarea medie a lunii noiembrie o depășește cu 12 mm pe cea a lunii precedente și cu doar 3 mm pe cea a lunii următoare.

Stația meteorologică la care se înregistrează cea mai mică valoare medie a lunii iunie – 66 mm – dintre toate stațiile supuse studiului, este Comrat (figura 2.22). Ca tendință de evoluție a valorilor medii lunare pe parcursul anului se observă și în acest caz cele două minime înregistrate în martie (26 mm) și octombrie (27 mm)

În sudul Câmpiei Ialpugului, la Ceadîr-Lunga, valorile medii ale cantităților lunare de precipitații variază între 24 mm (octombrie) și 68 mm (iunie).

După cum se poate observa din figura 2.23, cea mai scăzută valoare a parametrului analizat se înregistrează în luna octombrie și nu în martie că a în majoritatea celorlalte stații. Cantitățile medii multianuale căzute în prima lună de primăvară depășesc cu trei mm pe cele din cea mai „uscată” lună a toamnei.

În sudul extrem al republicii, la Cahul, ca și în celelalte cazuri analizate mai sus, luna cu cel mai mare potențial pluviometric este luna iunie, când parametrul analizat atinge valoarea de 74 mm. Se ajunge la această valoare printr-o creștere continuă a valorilor medii lunare, de la 28 mm – medie caracteristică lunii martie. Stația meteorologică Cahul este singura, dintre cele 12 analizate, la care valoarea medie lunară a cantităților de precipitații este mai mare în luna august de cât în luna iulie (figura 2.24).

Iarna, pe întreg teritoriul țării, cantitățile de precipitații sunt cele mai reduse din cursul anului. În nordul republicii aceste cantități sunt cu mult mai reduse decât cele cumulate în restul anotimpurilor. Pe parcursul anotimpului rece asupra climei influențează preponderent procesele circulaționale meridionale, care condiționează perindarea ritmică a fazelor de răcire evidentă, sub influența crivățului, cu cele de încălzire și umezire relativă, sub influența Băltărețului [29]. Cele mai mari valori medii se semnalează în regiunea Podișului Moldovei Centrale (112 mm la SM Bravicea). Câmpia Bălților este regiunea în care se înregistrează cea mai scăzută valoare a parametrului analizat. Pe parcursul sezonului de iarnă precipitațiile cad preponderent în fază mixtă – sub formă de ploaie și zăpadă. Cantitatea medie pe sezon a acestora este de 83-112 mm sau 16-20% din cantitatea medie anuală. Din fenomenele meteorologice stihinice cel mai mare pericol îl prezintă ninsorile puternice, ele se semnalează în medie o dată în 2 ani, viscolele (în medie o dată în 5 ani).

Primăvara, spre deosebire de iarnă, devin tot mai frecvente precipitațiile torențiale uneori însoțite de descărcări electrice. Pe întreg teritoriul țării cantitățile medii de precipitații depășesc valoarea de 100 mm, variind între 104 mm, la Tiraspol și 141 mm, la Cornești. Nordul republicii se caracterizează prin medii lunare cuprinse între 115 mm (Camenca) și 139 mm (Briceni). În centrul republicii, primăvara cad cantități de precipitații cu valori medii de 115-141 mm. Cea mai mică valoarea a cantităților medii de precipitații căzute în sudul țării se înregistrează în Câmpia Nistrului Inferior. În Colinele Tigheciului și în Câmpia Cahulului se înregistrează cele mai mari cantități de precipitații medii lunare din jumătatea sudică a țării.

Vara, particularitățile locale ale suprafeței active, cu un rol semnificativ în geneza ploilor torențiale, prin intensificarea proceselor de convecție termică și creșterea gradului de turbulență a aerului determină curenți de aer ascendenți foarte puternici care concură la formarea norilor cu o mare dezvoltare verticală din care cad cantități însemnate de precipitații în intervale scurte de timp. În regiunea Platoului Moldovei și în Câmpia Moldovei de Nord cantitățile medii de precipitații variază între 196 și 224 mm, cu maximul la SM Briceni. În Podișul Moldovei Centrale precipitațiile sunt mai bogate, cantitățile însumate vara atingând valori cuprinse între 182 și 230 mm. În sudul republicii cantitățile de precipitații din vară sunt cuprinse între 170 și 190 mm. Comparativ cu alte anotimpuri ale anului, cantitatea precipitațiilor căzute variază în limite mari.

Vara sunt frecvente ploile torențiale, numărul zilelor cu precipitații constituie în medie 25-35 zile. Numărul total al zilelor fără precipitații pe parcursul sezonului a atins în teritoriu 60 de zile, iar cea mai lungă perioadă neîntreruptă cu așa condiții a fost de 26 zile (Leova, a. 2012). [37].

Ploile torențiale sunt însoțite de descărcări electrice (în medie pe sezon 17- 25 zile) și căderi de grindină (în medie 3-9 zile). Pentru sezonul de vară cel mai mare pericol îl prezintă ploile torențiale și căderile masive de grindină, care se semnalează în fiecare an.

Toamna, cantitatea precipitațiilor căzute pe teritoriul republicii nu variază foarte mult din punct de vedere cantitativ. Cea mai mică valoare medie se înregistrează la stația meteorologică Comrat – 99 mm, iar valoarea maximă se înregistrează în Podișul Bâcului de Est, la stația meteorologică Bravicea – 132 mm. Pentru nordul țării sunt caracteristice valori medii de 110-124 mm. În sudul republicii valorile medii sunt ceva mai modeste atingând valoarea maximă la Ștefan Vodă – 116 mm. Precipitațiile predominant au caracter liniștit, însă, în unii ani toamna sunt posibile ploi torențiale abundente, care cauzează inundații mari și pagube enorme, intensificând semnificativ eroziunea solurilor și alunecările de teren.

O asemenea anomalie a fost înregistrată în luna septembrie 1996 în raioanele de nord și centrale ale Moldovei, când pe parcursul doar a câtorva zile au căzut peste 160 mm de precipitații, adică circa 120% din norma acestui anotimp.

2.2. Variabilitatea anuală și repartiția teritorială a cantităților medii anuale și semestriale

Harta repartiției teritoriale a cantităților medii de precipitații anuale (figura 2.25) scoate în evidență influența circulației atmosferice impusă de distribuția centrilor barici și efectul condițiilor locale, îndeosebi al reliefului asupra acestui element climatic. Astfel, se poate observa scăderea acestor valori dinspre nord-vestul teritoriului spre sud-estul acestuia. Cele mai mari medii ale cantităților anuale (peste 600 mm) se semnalează pe culmile cele mai înalte din regiunea Podișului Moldovei Centrale (Cornești – 613 mm) și în nordul extrem al republicii, la Briceni (609 mm). În Podișul Nistrului și în regiunea silvică a Podișului Bâcului, valorile medii oscilează între 509 și 544 mm. Mai spre sud, în Câmpa Botnei și Depresiunea Săratei cantitățile de precipitații ating valoarea maximă la Anenii Noi – 520 mm și scad sub 500 mm la Grigoriopol. Cele mai reduse cantități anuale de precipitații cad în regiunea Câmpiilor și Podișurilor de stepă ale Moldovei de Sud. Astfel, în Câmpia Ialpugului, la Cimișlia, se înregistrează cea mai redusă medie a cantităților de precipitații anuale – 464 mm.

Așadar, diferențierile spațiale ale cantităților medii de precipitații lunare, pe teritoriul republicii pentru perioada de cercetare (1960-2015) constituie 149 mm. Harta elaborată cu ajutorul programului ArcGis poate fi suprapusă cu harta raioanelor administrative sau cu harta bazinelor hidrografice ceea ce deschide noi posibilități de utilizare a informației climatice actualizate.

În semestrul rece (decembrie – martie) al anului cad, în general, cantități mai reduse de precipitații, datorită conținutului scăzut de vapori de apă al maselor de aer, condiționat de temperaturile coborâte. Cantitatea precipitațiilor căzute în perioada rece a anului constituie 20-25% din suma anuală și pe o mare parte a teritoriului republicii oscilează între 90 și 110 mm, mărindu-se doar pe podișuri până la 130 mm.

În semestrul cald al anului (aprilie – noiembrie) se însumează cantitatea de precipitații cu ponderea cea mai însemnată din totalul anual. Precipitațiile cad predominant sub formă de ploaie însumând, în medie cantități ce variază între 300 și 400 mm, pe podișuri se mărește până la 440 mm, iar la sud în văile închise se micșorează până la 290 mm. Uneori în lunile noiembrie și aprilie precipitațiile cad și sub formă de zăpadă, însă în cantități neînsemnate.

În perioada caldă a anului deseori se semnalează condiții favorabile pentru dezvoltarea convecției puternice, ce determină predominarea unor sisteme noroase mai evidențiate a fronturilor reci cu precipitații sub formă de averse.

Diferența în caracterul precipitațiilor frontale din perioada rece și caldă constă în aceea, că în perioada rece a anului datorită gradienților orizontali mari de temperatură și presiune cele mai mari cantități de precipitații sunt legate cu procesul de ocluzie a sectorului cald și de trecerea fronturilor atmosferice calde [38].

În vederea scoaterii în evidență a diferențierilor în distribuția spațială a precipitațiilor medii, am ales să caracterizăm repartiția acestora în limitele a două raioane administrative alăturate – Ungheni și Călărași, dar cu condiții orografice diferite. Altitudinile absolute influențează esențial redistribuirea precipitațiilor în spațiu, fapt confirmat prin modele cartografice pentru lunile mai, iunie, iulie și august.

Analiza comparativă a celor două raioane învecinate în care stațiile meteorologice sunt amplasate la distanța de 33 km (în linie dreaptă), dar la altitudini diferite (Cornești – 232 m; Bravicea – 78) ne arată că în luna mai – lună extrem de importantă în creșterea și dezvoltarea culturilor agricole – raionul Ungheni însumează valori medii multianuale în limitele 55,7-56,7 mm în sudul extrem al raionului până la 59,1-59,9 în regiunile cu altitudinile mai mari (figura 2.26). Astfel valorile interpolate (59,9 mm) coincid cu valorile înregistrate la stația meteorologică Cornești (60 mm) în cadrul rețelei de observații a Serviciului Meteorologic de Stat (SHS).

În aceeași lună, în estul raionului Călărași cantitățile de precipitații variază între 54,6 și 55,3 (figura 2.27). Menționăm că tot în această regiune este și stația meteorologică Bravicea, la care conform datelor SHS, valoarea medie lunară pentru perioada 1961-2012, conform datelor SHS este de 55 mm. Odată cu deplasarea spre vest cantitățile de precipitații cresc atingând valori cuprinse între 57,7 și 59,1 în nordul regiunii. În luna mai în limitele raionului Călărași, diferențierea cantităților de precipitații are caracter longitudinal, cauzate de relief și condițiile sinoptice din această regiune.

În luna iunie precipitațiile medii lunare variază ceva mai semnificativ decât în luna precedentă. În raionul Ungheni acestea înregistrează valori cuprinse între 59,1 și 59,9 mm la interfluviu și 56,7 mm în sudul raionului, unde și altitudinile sunt mai scăzute (figura 2.28).

În celălalt caz – raionul Călărași – variația cantităților medii de precipitații lunare sunt și mai semnificative. Astfel, în partea de vest a raionului, în vecinătatea stației meteorologice Cornești, valorile medii variază în limitele 87,5 – 92,2 mm. În sud-estul raionului acestea variază în limitele 82,1 – 83,1. În preajma stației Bravicea, valorile medii constituie 86,3 – 87,5 (figura 2.29).

Menționăm calitatea modelului obținut prin faptul că metoda de interpolare IDW redă întocmai valorile înregistrate. Astfel, valorile interpolate la Cornești pentru luna iunie constituie 91,9 mm, iar cele măsurate – 92 mm. Pentru Bravicea, valorile interpolate constituie 87,5, iar cele măsurate, 87 mm.

În luna iulie, distribuția valorilor medii lunare poartă un caracter latitudinal de manifestare, explicat în mare măsură și de altitudinile care cresc dinspre sud spre nord, nord-vest. În limitele raionului Ungheni precipitațiile medii multianuale variază între 70,3 – 72,5 mm, în sud, până la 78,1 – 79,996 pe interfluviu (figura 2.30). De constatat faptul că valorile interpolate și cele măsurate coincid și în acest caz. Astfel, modelele obținute indică o repartiție stabilă pentru raionul Ungheni cu creșteri ale valorilor medii de la sud, sud-est spre nord, nord-estul raionului, cu excepția lunilor iunie și august, când valorile cresc și dinspre nord-vest spre altitudini.

În limitele raionului Călărași cantitățile medii lunare cunosc o creștere dinspre est, unde se înregistrează valori cuprinse între 69,6 și 70,9 mm, spre vest, unde la limita cu raionul Ungheni se înregistrează cele mai ridicate valori – 75,4-78,4 mm (figura 2.31). De menționat că stația meteorologică Bravicea, se găsește în regiunea în care modelul de interpolare de indică cantități de precipitații în jurul valorii de 70 mm, ceea ce coincide cu media lunară multianuală pentru această stație.

Și în luna august, sudul extrem al raionului Ungheni însumează cele mai scăzute cantități de precipitații – 55,7-56,3 mm (figura 2.32). Pe măsura creșterii altitudinii, adică spre nord-estul raionului, cantitățile de precipitații cresc. În regiunea stației meteorologice Cornești, unde valoarea medie multianuală este de 58 mm, conform modelului de interpolare selectat, cantitățile medii de precipitații lunare variază între 57,6-57,9 mm.

În raionul Călărași, creșterea numerică a valorilor are loc dinspre sud-est spre nord-vest, de la 56,5-57,3 până la 59,3-59,9 corespunzător. În preajma stației meteorologice Bravicea, modelul cartografic obținut ne arată cantități de precipitații în jurul valorii de 59,996 mm (figura 2.33), față de 60 mm, care au fost măsurate în cadrul rețelei de observații meteorologice.

Pentru raionul Călărași repartiția cantităților medii lunare înregistrate în perioada 1961-2012 are mai mult un caracter longitudinal. Astfel, se constată o creștere a valorilor parametrului analizat dinspre estul, spre vestul raionului, în lunile mai și iulie. În iunie și august creșterea cantităților de precipitații atmosferice se manifestă mai mult latitudinal. În aceste cazuri, cantitățile medii de precipitații lunare înregistrează o scădere dinspre nord-vest – în luna iunie – și dinspre nord-est – în luna august – spre sudul raionului.

Considerăm că rezultatele obținute sunt extrem de importante în practica agricolă, deoarece cunoașterea detaliată a precipitațiilor pe luni aparte și la nivel de raion ar putea contribui la luarea măsurilor de atenuare a riscurilor asociate cantităților excedentare de precipitații.

2.3. Variabilitatea anuală și repartiția teritorială a cantităților medii ale maximelor de precipitații căzute în 24 de ore

Precipitațiile atmosferice zilnice, decadice, lunare, anotimpuale sau anuale, indiferent de factorul genetic care le determină (fronturi atmosferice, convecție termică, convecție dinamică, orografie), pot fi raportate, la o medie realizată din șirul de valori, obținut din observațiile instrumentale. Abaterea față de “normală” a cantităților de precipitații anuale, care depășește cu 20 % media multianuală, dă caracteristica de an/lună excedentar(ă) pluviometric. În lucrare sunt analizate cantitățile maxime de precipitații de la 12 stații meteorologice de pe întreg teritoriul republicii, din intervalul 1960-2015, cu privire specială asupra ultimilor 15 ani (2000-2015), raportate la media multianuală pentru perioada 1961-2012.

O caracteristică importantă a regimului precipitațiilor atmosferice o constituie cantitățile maxime căzute în timp de 24 de ore. Pentru început, am analizat valorile medii ale cantităților maxime de precipitații lunare căzute în 24 de ore (figura 2.34).

Cantitățile medii ale precipitațiilor maxime căzute în 24 de ore pe teritoriul Republicii Moldova, în perioada anilor 1960-2015 variază între 40,8 și 50,7 mm. Din analiza distribuției spațiale a valorilor parametrului analizat, se poate observa că cele mai mari valori se înregistrează în nordul Podișului Codrilor (Cornești – 50,7 mm). În Podișul Moldovei de Nord (Briceni) și în Podișul Bâcului de Nord (Bravicea) valoarea medie a cantităților maxime diurne constituie 49,8 mm. Dinspre Podișul Codrilor spre Podișul Nistrului cantitățile medii ale precipitațiilor maxime diurne scad, înregistrând, la stația meteorologică Soroca valori de 45,4 mm. Pe fondul maximelor absolute înregistrate în ultima perioadă de timp la stațiile Cahul și Leova, mediile celor mai mari cantități de precipitații diurne sunt – în Câmpia Cahulului, respectiv Depresiunea Săratei – mai mari decât în restul regiunii de sud. Astfel, la stația meteorologică Cahul avem o cantitate medie de precipitații maxime căzute în 24 de ore egală cu 49 mm, iar la Leova – 47,7 mm. În Câmpia Ialpugului, la stațiile meteo Comrat și Ceadîr-Lunga consemnăm cele mai mici medii ale parametrului analizat – 41,3 mm, respectiv 40,8 mm (figura 2.33).

În timpul anului, cele mai mari valori medii ale cantităților de precipitații maxime lunare căzute în 24 de ore se înregistrează în luna iunie la 6 stații (Cahul, Ceadîr-Lunga, Comrat, Bălțata, Cornești, Fălești); în luna iulie la 5 stații (Briceni, Soroca, Bălți, Bravicea, Chișinău) și doar la stația meteorologică Leova parametrul analizat atinge valori maxime în luna august (figura 2.35). Valorile maxime variază între 32 mm, care se înregistrează în luna iunie la Costești și 24,4 mm – semnalată în luna iulie la Chișinău. Cele mai mici valori apar în luna februarie, cu excepția stației de la Ceadîr-Lunga, unde cea mai scăzută valoare medie se înregistrează în luna ianuarie (10,3 mm) și Soroca – cu minimul în luna decembrie – 10,0 mm.

Analiza mediilor lunare ale excedentelor de precipitații căzute în cursul unei zile climatologice evidențiază intervalul din an în care aceste cantități prezintă cale mai mari sau mai mici valori, precum și ecartul inegal de variabilitate al acestora funcție de poziția geografică. Exemplificarea celor menționate se regăsește în reprezentările grafice redate pentru 12 stații reprezentative, în figurile 2.36-2.48.

Tabelul 2.1

Media lunară a cantităților maxime de precipitații căzute în 24 de ore

Valorile medii ale maximelor lunare pentru luna ianuarie înregistrează cele mai mici valori în Câmpiile și Dealurile de stepă ale Moldovei de Nord și Podișurile Moldovei de Nord. Cea mai mare medie a maximelor diurne pentru prima lună a anului în perioada supusă studiului depășește, în Regiunea silvică a Podișului Bâcului, valoarea de 12 mm (figura 2.36).

Se poate observa că în sudul republicii, în luna ianuarie cantitățile maxime de precipitații diurne sunt mai mari decât în nordul țării

În luna februarie mediile maximelor diurne sunt în scădere față de luna precedentă, însă păstrează aceleași tendințe de distribuție spațială (figura 2.37). Jumătatea nordică a țării este caracterizată de valori medii sub 11 mm, iar valorile maxime se înregistrează în Regiunea silvică a Podișului Bâcului și Câmpia Cahulului. La nivelul întregii țări, în aspect spațiale valorile medii ale cantităților maxime de precipitații diurne se încadrează între 8,38 mm (Bălți) și 11,36 mm (Cornești).

Începând cu luna martie, valorile medii ale parametrului analizat înregistrează un trend ascendent. Valorile mai mari sunt și în această lună repartizate, cu preponderență în jumătatea sudică a republicii (figura 2.38). Stația meteorologică Bălți, la fel ca în ianuarie și februarie are cea mai mică medie a maximelor diurne (9,6 mm), din totalul celor 12 stații analizate.

Cea mai mare medie a cantităților maxime de precipitații căzute în 24 de ore se înregistrează în nordul Podișului Codrilor la stația meteorologică Cornești (12,3 mm).

În luna aprilie, crește diferența între valoarea minimă a mediei maximelor diurne – înregistrată în Câmpia Ialpugului (Ceadîr-Lunga, 12,9 mm) – și valoarea maximă a aceluiași parametru, înregistrată la stația meteorologică Cornești, unde depășește valoarea de 17 mm (figura 2.39). Valorile medii caracteristice stațiilor meteorologice din sudul republicii încă depășesc mediile lunii aprilie calculate pentru stațiile din nordul țării.

Sfârșitul primăverii se caracterizează prin valori medii ale maximelor diurne cuprinse între 16,4 mm (Bălți) și 23,9 mm (Briceni). Se poate observa că extremele valorice ale parametrului analizat se semnalează în nordul țării. În luna mai, cu excepția stațiilor la care se înregistrează extremele, la celelalte stații luate în calcul, valorile medii variază foarte puțin (între 17,3 și 19,5 mm), având o distribuție spațială destul de uniformă (figura 2.40).

Valorile medii ale cantităților maxime de precipitații diurne oscilează în luna iunie, între 23,6 mm (Chișinău) și 32,0 mm (Cornești). În nordul republicii acestea au valori cuprinse între 25,1 mm (Bălți) și 29,0 mm (Fălești). În sud cantitățile medii de precipitații acumulate pe parcursul unei zile climatologice cresc dinspre Depresiunea Săratei (Leova 23,7 mm), spre Câmpia Ialpugului (Comrat, 24,4 mm; Ceadîr-Lunga, 25,8 mm) și Câmpia Cahulului (26,4 mm). În iunie la șase stații (Fălești, Cornești, Bălțata, Comrat, Ceadîr-Lunga, Cahul) din cele 12 analizate se înregistrează cele mai mari valori ale parametrului analizat, pentru tot parcursul anului.

În iulie, cantitățile medii ale precipitațiilor maxime diurne variază între 20,7 mm, în Câmpia Ialpugului și 29,4, în Podișul Moldovei de Nord (figura 2.42).

În centrul țării, la Chișinău și Bravicea, ca și în cazul stațiilor din nordul țării, cu excepția celei de la Fălești, în luna iulie se înregistrează cele mai mari valori medii lunare ale cantităților maxime de precipitații căzute timp de 24 de ore.

În luna august, cantitățile medii ale cantităților de precipitații maxime diurne scad, comparativ cu lunile iunie și iulie, dar rămân în continuare destul de însemnate, variind între 20,3 mm (Bălțata) și 26,5 (Leova). Pentru stația meteorologică Leova, luna august se caracterizează prin cea mai ridicată valoare medie a precipitațiilor maxime însumate timp de 24 de ore. La stațiile din jumătatea de nord a țării, valoarea medie variază între 20,9 mm (Bălți) și 25,1 mm (Briceni).

În septembrie continuă trendul descendent al valorilor medii, în comparație cu lunile din timpul verii. Această lună se caracterizează prin valori ale parametrului analizat cuprinse între 18 și 24 mm, cu minimul în Câmpia Cuboltei Inferioare și maximul în Regiunea Silvică a Podișului Bâcului. Mai spre sud, în Colinele Tigheciului și în Câmpia Moldovei de Sud se înregistrează valori medii cuprinse între 19,4 mm (Ceadîr-Lunga) și 23,3 mm (Cahul).

În octombrie valorile medii sunt mai mici decât în septembrie. Această lună se caracterizează prin valori maxime ale parametrului analizat în centrul republicii, la stațiile meteorologice Chișinău și Bălțata (16,4 mm) și cu minime în nordul republicii, la Briceni (11,8 mm).

Luna noiembrie înregistrează valori medii peste cele din luna octombrie și din decembrie. Valoare minimă se înregistrează în sudul republicii, în Câmpia Ialpugului (Ceadîr-Lunga 13,5 mm), iar cele mai mari medii sunt specifice regiunii silvice a Podișului Bâcului (Cornești 17,4 mm).

În luna decembrie cea mai mare valoare medie lunară a cantităților maxime de precipitații căzute în 24 de ore se semnalează în Câmpia Cahulului (Cahul 13,5 mm) și descrește treptat spre nordul republicii, atingând cele mai joase valori în Câmpia Bălților (9,2 mm).

În general, la nivelul întregii republici valorile medii ale cantităților maxime de precipitații căzute în 24 de ore sunt relativ uniform distribuite în cuprinsul țării în perioada lunilor ianuarie-aprilie și noiembrie-decembrie. Pentru perioada mai-octombrie parametrul analizat are o variabilitate mai mare, fără să existe o legitate clară în distribuția valorilor extreme.

Analiza comparativă a variației mediilor lunare multianuale (figura 2.48) cu cea a cantităților medii de precipitații maxime diurne (figura 2.49) pentru patru nordul și sudul țării ne arată o evoluție identică pentru perioada lunilor ianuarie-iulie. Astfel, se poate observa că în primele trei luni ale anului, atât valorile medii ale precipitațiilor lunare, cât și cele ale precipitațiilor excedentare sunt mai mari în sudul republicii de cât în nord. Începând cu luna aprilie, când scade influența ciclonilor mediteraneeni în regiunea țării noastre, media cantităților lunare, dar și cele ale precipitațiilor maxime diurne au valori mai mici la stațiile din Câmpia Moldovei de Sud, comparativ cu cele din nordul țării. Pentru valorile medii lunare această situație se păstrează până în luna decembrie, când cantitățile medii lunare de la stațiile din nordul țării scad sub cele care se înregistrează în partea de sud.

În cazul valorilor medii ale precipitațiilor maxime diurne în perioada august-octombrie acestea au valori mai mari în Câmpia Moldovei de Sud, decât la stațiile meteorologice luate în calcul pentru zona de nord a țării.

Această situație poate fi explicată prin predominarea în unii ani a circulației maritim tropicale (subtipul MT-2). Caracteristica esențială a acestui tip de circulație este apropierea ciclonului de altitudine de regiunea țării noastre. Dorsala anticiclonică din fața lui se centrează peste Ucraina, rezultând un transport masiv de aer cald și umed, mediteranean peste țara noastră [16]. Acest tip de circulație determină, din punct de vedere termic vreme mult mai caldă decât ar fi normal pentru această perioadă din an și vreme umedă cu ploi care cad, uneori, zile în șir, producând exces de umezeală. îndeosebi în sudul republicii.

2.4. Concluzii la capitolul 2

Analiza cantităților medii de precipitații a permis evidențierea următoarelor aspecte.

Sub aspect anual, cantitățile medii de precipitații scot în evidență potențialul pluviometric al nordului Podișului Codrilor și al Podișului Moldovei de Nord, unde cad cele mai mari cantități de precipitații. În partea de sud și sud-est a țării se atestă cea mai mică valoare medie a cantităților de precipitații lunare și anuale.

În aspect lunar, iese în evidență luna iunie, drept cea mai ploioasă lună, pe de o parte, cu cantități ce variază în cuprinsul teritoriului între 63 și 92 mm, și pe de altă parte luna martie cu cele mai mici valori medii lunare (22 – 34 mm).

Valorile medii ale cantităților maxime de precipitații diurne nu variază foarte mult, încadrându-se între 40,8 și 50,7 mm. Spațial, distribuția lor corespunde în mare parte cu repartiția precipitațiilor medii anuale – cu cele mai mari valori în Podișul Bâcului de Vest și Podișul Moldovei de Nord. Valorile minime se înregistrează în sudul republicii în Câmpia Ialpugului.

ESTIMAREA TEMPORALĂ A PRECIPITAȚIILOR EXCEDENTARE PE TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA

3.1. Analiza principalilor indici statistici ce caracterizează excesele pluviometrice, în aspect diurn, lunar, sezonier și anual.

Studiile referitoare la variabilitatea precipitațiilor atmosferice au indicat o tendință de scădere a cantităților în Europa Centrală și de Sud și de creștere a acestora în Europa Nordică (Hulme et al, 1998, citat de N. Nikolova Extreme precipitations months in Bulgaria). În condițiile Republicii Moldova, regimul precipitațiilor atmosferice este caracterizat printr-o mare variabilitate, mai accentuată, evident, în perioada caldă a anului.

Variația multianuală a cantităților de precipitații este foarte diferită așa cum rezultă din analiza șirurilor de date de la cele 12 stații meteorologice supuse studiului. Ecuațiile dreptelor pun în evidență nu numai coeficienți de regresie diferiți ca mărime, dar și ca semn.

La baza analizei regimului precipitațiilor excedentare au stat datele meteorologice din perioada 1960-2015. Pentru prelucrări s-a folosit metoda clasică, extrăgându-se valorile maxime lunare și diurne. În alegerea stațiilor s-a avut în vedere distribuirea acestora cât mai uniform pe teritoriul țării, respectând în același timp criteriul reprezentativității regiunilor fizico-geografice.

Repartiția cantităților maxime de precipitații diurne, lunare, sezoniere și anuale pe teritoriul republicii diferă în funcție de circulația generală a atmosferei. Frecvența și direcția de deplasare a sistemelor barice și, implicit, a maselor de aer și a fronturilor atmosferice, dar și de particularitățile suprafeței active subiacente determină gradul de dezvoltare a proceselor locale de formare a precipitațiilor [130].

Pentru o mai bună înțelegere a regimului precipitațiilor și a variabilității lor temporale, cu ajutorul programului de analiză statistică Statgraphics am calculat principalii indici statistici (media, maxim, minim, ecartul de variație ș.a.). Rezultatele obținute sunt prezentate în tabelul 3.1.

Valorile medii ale cantităților maxime anuale variază pe teritoriul republicii, între 479 și 641,9 mm. Valoarea minimă se înregistrează în Câmpia Ialpugului, la stația meteorologică Ceadîr-Lunga, iar cea maximă, în nordul Podișului Codrilor, la Cornești. În Podișul Moldovei de Nord valoarea medie a cantităților maxime de precipitații anuale este de 621,3 mm. În Podișul Nistrului și Câmpia Prutului de Mijloc, acest indice are valori ceva mai coborâte – 554,6 (Soroca), respectiv 568,0 (Fălești). Odată cu deplasarea spre sudul republicii, se înregistrează valori tot mai mici. Cea mai mare medie a cantităților maxime de precipitații cumulate timp de un an în jumătatea de sud a țării se semnalează la Cahul (538,5 mm).

Distribuția cantităților maxime, este aproape identică cu cea a valorilor medii, doar că valoarea maximă (960 mm) se înregistrează la Briceni, nu la Cornești. Cantitățile maxime de precipitații înregistrează valori din ce în ce mai mici, odată cu deplasarea spre sudul țării, la fel ca în cazul valorilor medii. În sudul republicii cantitățile maxime de precipitații anuale variază între 691 mm (Ceadîr-Lunga) și 818 mm (Cahul).

Valorile minime ale cantităților maxime de precipitații anuale variază între 262 și 380 mm. La fel ca în cazul valorilor medii și cele maxime, Ceadîr-Lunga este stația cu cea mai mică cantitate maximă de precipitații. Maximul parametrului analizat se înregistrează în nordul țării la Briceni.

Tabel 3.1. Principalii indici statistici ai precipitațiilor maxime anuale. 1960-2015

Indicii statistici care caracterizează valorile maxime lunare din perioada 1960-2015 pe teritoriul republicii sunt redați în tabelul 3.2.

Sub aspect lunar vedem că cea mai mare valoare medie a cantităților maxime de precipitații lunare se înregistrează la Briceni (137,4 mm) și Cornești (137,0 mm). Valorile minime ale mediei maximelor lunare se înregistrează în Câmpia Ialpugului la Ceadîr-Lunga (104,7 mm). În Podișul Nistrului și în Câmpia Prutului de Mijloc, valorile medii ale celor mai mari cantități de precipitații din perioada celor 56 de ani supuși studiului sunt de 124,2 mm, respectiv 124,6 mm.

Valorile maxime lunare variază în cuprinsul țării în limitele 177 mm și 353 mm. Valorile minime se înregistrează la stația meteorologică Ceadîr-Lunga, în timp ce valoarea maximă se înregistrează la Soroca. Această valoarea maximă a fost atinsă în luna august a anului 2004. În Podișul Moldovei de Nord se semnalează a două valoare maximă din perioada analizată – la Briceni în luna iulie a anului 2003 au căzut 330 mm precipitații. În regiunea Podișului Codrilor cea mai ploioasă a fost luna iunie a anului 1985, când la stația meteorologică Bravicea cantitățile de precipitații de pe parcursul lunii au însumat valori de 300 mm. În Câmpia Moldovei de Sud valoarea cea mai mare a maximei lunare (288 mm) s-a înregistrat la Cahul în luna septembrie a anului 2013. Se poate observa că cele mai mari valori ale maximelor lunare s-au semnalat, în general, la începutul mileniului trei. Altă observație care o considerăm necesară este aceea că, odată cu deplasarea spre sud, se deplasează și lunile în care se produce maximul lunar. În ceea ce ține de valorile minime, putem observa că acestea au o distribuție destul de uniformă, variind între 50 mm (Bălți, decembrie 2009; Comrat, august 1987) și 73 mm (Briceni, februarie 1999)

Tabel 3.2. Principalii indici statistici ai precipitațiilor maxime lunare

În ceea ce privește valorile medii, se poate observa că acestea nu variază foarte mult în teritoriu. La stația meteorologică Cornești se înregistrează valoarea maximă (50,7 mm) a acestui indice statistic, în timp ce minimul valorilor medii se înregistrează la Ceadîr-Lunga (40,8 mm) Evoluția mediilor valorilor maxime diurne este tratată mai detaliat în capitolul Variabilitatea spațio-temporală a cantităților medii multianuale de precipitații în Republica Moldova.

Pentru cantitățile lunare maxime căzute timp de 24 de ore, cele mai importante sunt valorile maxime, deoarece ele sunt valori concrete, măsurate [39]. Precipitațiile maxime diurne au o distribuție mult mai diversificată și o evoluție a extremelor destul de semnificativă. Valoarea maximă absolută a cantităților de precipitații căzute în 24 de ore s-a înregistrat în anul 2004, în luna august, la stația meteorologică Leova. Tot în august 2004, în Podișul Nistrului s-au înregistrat la stația meteorologică Soroca 165 mm. Cu excepția stațiilor Chișinău, Comrat și Ceadîr-Lunga, la celelalte stații cantitatea maximă absolută depășește pragul de 100 mm. De menționat că la stațiile din sudul republicii, precum și la Soroca și Briceni, maximele absolute pentru perioada 1960-2015 s-au semnalat în ultimii 15 ani. La stațiile meteorologice Chișinău și Cahul se produc în afara „perioadei clasice” a maximele pluviometrice absolute. La Chișinău maximul absolut s-a înregistrat în luna octombrie a anului 1998, iar la Cahul, în luna septembrie a anului 2013.

Tabelul 3.3

Principalii indici statistici ai precipitațiilor maxime diurne

3.2. Estimarea evoluției precipitațiilor excedentare (anual, lunar, diurn), în contextul schimbărilor climatice

Ultimul deceniu al secolului al XX-lea și începutul secolului XXI se remarcă prin contraste pluviometrice accentuate pe teritoriul Republicii Moldova, care au căpătat aspecte de risc.

În nordul republicii, la stația cu situată la cea mai mare altitudine (261 m) dintre toate cele analizate, se observă pentru perioada analizată o tendință de scădere a precipitațiilor maxime anuale. Maximul absolut s-a înregistrat în anul 2010 și a constituit 960 mm, aceasta fiind și maximul absolut la nivelul tuturor stațiilor analizate pentru perioada de studiu (figura 3.1).

În Podișul Nistrului tendința de scădere a precipitațiilor maxime anuale este și mai evidentă. Astfel pentru perioada 1960-2015, linie de tendință de arată o diferență de aproape 118mm. Maximul absolut la această stație s-a înregistrat în anul 1996 (850 mm). Din ultimii 15 ani, 2010 este anul cu cea mai mare cantitate de precipitații semnalată la stația meteorologică Soroca – 734 mm. De cealaltă parte, anul în care s-a înregistrat cea mai mică valoarea a precipitațiilor maxime anuale este anul 2011 (figura 3.2).

În sudul Câmpiei Cuboltei Inferioare, la stația meteorologică Bălți, cantitățile maxime anuale variază în perioada analizată între 292 mm și 741 mm. Valoarea maximă s-a înregistrat în anul 1996, iar cea minimă în anul 2011. Tendința de evoluție a cantităților maxime de precipitații anuale este negativă (figura 3.3)

Câmpia Prutului de Mijloc se caracterizează valori maxime anuale încadrate între 371 mm și 839 mm. Ambele valori s-au înregistrat în anii ’60 – ‘70 ai secolului trecut. Valoarea minimă s-a înregistrat în anul 1963, iar ce maximă în anul 1970. Deși mai puțin pronunțată decât în cazul celorlalte trei stații din nordul țării, și la Fălești constatăm o tendință de scădere a cantităților maxime anuale de precipitații (figura 3.4)

În centrul țării, la stația meteorologică Bravicea, în perioada supusă studiului dreapta de regresie indică o diminuare a cantităților maxime anuale cu circa 75 mm, la sfârșitul perioadei, față de începutul ei. Cele mai multe precipitații au căzut în anul 1966 și au însumat 870 mm. În 1986 s-a înregistrat cea mai mică valoare maximă de precipitații, constituind doar 356 mm.

În nordul Podișului Codrilor, anii 1980 și 1986 sunt anii extremelor pluviometrice sub aspectul cantităților maxime anuale. Cantitatea maximă care a căzut la stația meteorologică Cornești în anul 1980 este de 934 mm. De asemenea un an în care cantitatea de precipitații acumulate pe parcursul unui an a depășit 900 mm este anul 1996, când au căzut 922 mm de precipitații (figura 3.6). Valoarea minimă a parametrului analizat este de 358 mm. La fel ca în cazul stațiilor analizate mai sus, tendința de evoluție a cantităților maxime de precipitații anuale este negativă (scade cu circa 96 mm).

La stația meteorologică Chișinău valoarea maximă anuală înregistrată în perioada 1960-2015 a constituit 744 mm și s-a semnalat în anul 1966. La celălalt capăt al șirului de date aranjate în ordine descrescătoare, se află anul 1990, cu doar 361 mm. Cantitățile de precipitații maxime anuale au tendință de scădere (figura 3.7).

În apropierea stației meteorologice Chișinău, în Câmpia Botnei, la Bălțata tendința generală de evoluție a cantităților de precipitații maxime lunare este, la fel, în scădere (figura 3.8). Aici diferența între începutul și sfârșitul perioadei de studiu constituie aproape 50 mm. Valorile extreme pentru această stație s-au produs cu patru ani mai târziu față de Chișinău. Dacă la stația meteorologică din capitala țării, maximul pluviometric s-a produs în anul 1966, atunci la Bălțata, anul cu cea mai mare cantitate de precipitații este anul 1970 (732 mm). Același interval de patru ani se păstrează și în cazul valorilor minime. Astfel, anul 1994 este anul în care la Bălțata s-a înregistrat cea mai mică valoare a cantităților maxime anuale (282 mm), față de anul 1990, în cazul Chișinăului.

Stația meteorologică Leova este singura din șirul celor 12, la care tendința de evoluție a cantităților maxime de precipitații anuale este pozitivă, deși cu o creștere foarte neînsemnată de doar 2,2 mm. În Depresiunea Săratei valoarea maximă a parametrului analizat s-a înregistrat în anul 1991, constituind 773 mm (figura 3.9). Anul 1973 este anul în care în regiune s-au semnalat cele mai mici valori (311 mm) ale precipitațiilor maxime anuale. Alți ani cu cantități de precipitații anuale semnificative sunt 2004 (691 mm) și 2010 (751 mm).

În Câmpia Ialpugului cele mai mari valori ale cantităților maxime de precipitații anuale variază între 691 mm care s-au înregistrat în anul 1997 la stația meteorologică Ceadîr-Lunga (figura 3.11) și 770 mm, la stația Comrat în anul 1980 (figura 3.10). Valorile minime s-au înregistrat în anul 1969 la Ceadîr-Lunga (262 mm) și 1990 la Comrat (309 mm). Tendința de evoluție a cantităților de precipitații maxime anuale este în scădere pentru ambele stații. Pentru stația meteorologică Ceadîr-Lunga diferența constituie circa 27 mm, iar pentru Comrat tendința este mai accentuată și constituie aproape 45 mm.

Cea mai vizibilă tendință de diminuare a cantităților de precipitații maxime anuale pentru regiunea de sud a republicii, în perioada de studiu se consemnează în Câmpia Cahulului, la stația meteorologică Cahul. Aici ecuația dreptei semnalează o diferență de aproape 75 mm (figura 3.12). Cel mai umed an în sudul republicii a fost 1966, când cantitatea de precipitații cumulate pe parcursul anului a constituit 818 mm.

Un alt an în care cantitatea de precipitații a depășit pragul de 800 mm a fost 1997. În acest an cantitățile de precipitații au însumat 813 mm. În anul 2003 cantitatea maximă de precipitații anuale a constituit la Cahul 307 mm, fiind cea mai mică valoarea din șirul de date supus studiului.

În aspect anual, se poate observa că la zece din 12 stații (cu excepția stațiilor meteorologice Briceni și Cahul), anul 1980 se regăsește în topul celor mai umezi ani (tabel 3.4). La Cornești și Comrat acest an ocupă locul unu în topul anilor cu excedent de precipitații. La alte trei stații același an se plasează pe poziția secundă.

De asemenea, în anul 2010 la cea mai mare parte dintre stațiile supuse studiului s-au înregistrat cantități de precipitații care îl plasează în topul celor mai umezi ani. Doar în cazul stațiilor Cornești, Bălți și Fălești acest an nu se regăsește în primii zece ani cu excedent de precipitații. Astfel, la Briceni, în anul 2010 s-a înregistrat cea mai mare cantitate de precipitații anuale, din perioada 1960-2015 și a constituit 960 mm. În centrul republicii, la Chișinău și în Depresiunea Săratei, la Leova în anul 2010 au căzut 734 mm, respectiv 751 mm, fiind a două valoare în topul primilor 10 ani.

Anul 1966 se caracterizează prin cantități însemnate de precipitații pe aproape întreg teritoriul republicii. La stația meteorologică Bravicea (870 mm); Cahul (818 mm) și Chișinău (774 mm) acesta a fost cel mai ploios an. Și la stațiile Bălțata, Comrat, Leova, Soroca, Cornești, anul 1966 se regăsește în topul primilor zece cei mai ploioși ani.

Alți ani în care pe o mare parte a teritoriului au căzut precipitații însemnate cantitativ, plasându-i în categoria celor mai umezi zece ani, sunt: 1970, 1979, 1991 și 1996 – la câte șapte stații; 1971 – șase stații; 1972, 1981 și 1984 – câte cinci stații. Se poate observa că anii ’70 – ’80 au fost, pe teritoriul republicii, unii dintre cei mai umezi din perioada analizată.

În perioada de după anul 2000, în topul celor mai umezi ani se regăsesc, pe lângă anul 2010 și anii 2005 – la trei stații din nordul țării; 2013 – la două stații în sudul republicii și 2001, 2002, 2004 și 2008.

În aspect anual precipitațiile maxime în perioada 1960-2015, în partea centrală a republicii sunt înregistrate cu precădere, potrivit sortării celor mai umezi ani, în perioada anilor ʼ70 – ʼ80 ai secolului trecut, perioadă de timp în care clima în regiune se consideră că a fost foarte umedă.

Tabel 3.4

Anii cu cele mai mari valori ale cantităților anuale de precipitații. 1960-2015

Iarna, în cea mai mare parte a republicii, precipitațiile maxime au fost înregistrate în anul 1966 (tabelul 3.5). Cu excepția stației Ceadîr-Lunga, la celelalte 11 stații supuse studiului, anul 1966 se regăsește în topul anilor cu cantități însemnate de precipitații. La opt dintre stații (Briceni, Soroca, Fălești, Bălți, Cornești, Bravicea, Bălțata și Cahul) iarna anului 1966 se caracterizează prin cele mai însemnate cantități de precipitații din perioada 1960-2015. La Comrat și Chișinău același an se plasează pe poziția a treia, iar la Leova – pe poziția a patra. Cea mai mare cantitate de precipitații în iarna anului 1966 au căzut la stația meteorologică Bravicea și a constituit 288 mm.

Alți doi ani în care cantitățile de precipitații căzute au înregistrat valori semnificative, propulsându-i în topul celor mai umede anotimpuri reci, sunt anii 2010 și 2012. Acești ani se plasează, alternativ, pe pozițiile a doua și a treia și, cu mici excepții, pe pozițiile cinci, șase sau șapte în topul iernilor cu excedent de precipitații la toate cele 12 stații luate în calcul. Cantitatea maximă de precipitații căzută în lunile de iarnă a anului 2010 a constituit 231 mm și s-a înregistrat în centrul țării la stația meteorologică Chișinău. În iarna anului 2012, cele mai multe precipitații au căzut în sudul republicii, în Câmpia Cahulului și a constituit 244 mm. Această valoare se plasează, din punct de vedere cantitativ, pe poziția a treia, primele două fiind cele căzute în anii ’60 ai secolului trecut (1966 – 270 mm, 1969 – 268 mm). Din tabelul 3.6 se poate observa că, pe lângă anul 1966, alți doi ani – 1963 și 1969 – se regăsesc la 11, din 12 stații în topul anilor cu ierni în care precipitațiile căzute au însumat cantități importante. Astfel, în anul 1963, la stația meteorologică Chișinău au căzut 247 mm de precipitații, ceia ce constituie cea mai mare valoare înregistrată la această stație în perioada analizată. Tot în 1963 s-a înregistrat și la Ceadîr-Lunga iarna cu cele mai însemnate cantități de precipitații – 248 mm – aceasta constituind cea mai mare cantitate de precipitații căzută în perioada analizată pentru toate stațiile supuse studiului.

Tabel 3.5

Precipitații excedentare anotimpuale. Iarna 1960-2015

În iarna anului 1969 s-au înregistrat cele mai însemnate cantități de precipitații la stațiile Comrat și Leova, unde au căzut 239 mm și 247 mm, respectiv. Totuși cea mai mare cantitate de precipitații căzută în iarna acestui an s-a înregistrat la Cahul și a constituit 268 mm. Dacă ținem cont de faptul că și în anul 1968 la șapte dintre stațiile analizate, cantitățile de precipitații acumulate în timpul iernii se plasează în primele zece și că, în același top se mai regăsesc anii 1967, 1965 putem concluziona că iernile deceniului al șaptelea al secolului trecut sunt unele dintre cele mai umede.

În ultimii 15 ani, pe lângă iernile anilor 2010 și 2012, în topul celor mai importante, din punct de vedere cantitativ, se mai regăsesc și cele din anii 2004, 2005, 2007 și 2009, iar cea mai mică valoare a cantității maxime de precipitații anuale a constituit 30 mm și s-a semnalat în anul 1972. În topul celor mai umede zece ierni de regăsesc și cele din anii 2005 (166 mm), 2010 (178 mm) și 2012 (195 mm).

Analiza exceselor pluviometrice manifestate în cadrul anotimpurilor relevă faptul că în ultimii ani se atestă o mare variabilitate în excesele pluviometrice și în aspect sezonier.

Astfel, analiza datelor din tabelul 3.5 demonstrează, de exemplu, că iarna anilor 2007, 2010 și 2012 s-a caracterizat prin precipitații excedentare. Totuși, pe primul loc în acest top este iarna anului 1963, când s-au înregistrat 247 mm, cu 138,2 mm (127%) peste media valorilor maxime înregistrate în perioada analizată.

Pentru anotimpul de iarnă, anul 2012 se clasează pe locul trei în topul iernilor cu precipitații excedentare.

Valoarea maximă a precipitațiilor excedentare înregistrate în anotimpul de primăvară (tabelul 3.6), la stația Briceni, constituie 246 mm și s-a semnalat în anul 1962. Trei ani din primul deceniu al secolului XXI fac parte din topul anilor excedentari pluviometric: 2005, 2006 și 2008. La polul opus – al celor mai mici cantități maxime de precipitații anuale – se situează anul 2003 cu doar 29 mm, ceea ce constituie cu 117 mm (80%) mai puțin decât media șirului de date. În topul anilor cu cele mai mici valori ale cantităților maxime de precipitații de regăsesc și anii 2000, 2003, 2004, 2009 și 2011. Pe fondul anilor ce caracterizează perioada umedă, primăvara anului 2006 ocupă locul doi în topul primăverilor ploioase, la fel ca în cazul stației meteorologice Briceni.

Menționăm că în partea de sud a țării anotimpurile de tranziție însumează valori semnificative în ultimii ani. Astfel, primăvara anului 2014 „intră” în topul primilor zece ani cu precipitații excedentare, iar în anii 2013, 2001 și 2015 au fost înregistrate unele dintre cele mai ploioase toamne.

Tabel 3.6

Precipitații excedentare anotimpuale. Primăvara 1960-2015

Vara, în partea de nord a țării în perioada supusă studiului cele mai însemnate precipitații atmosferice s-au înregistrat în anul 2010: 435 mm, ceea ce constituie cu 200,5 mm (85%) peste valoarea medie a cantităților maxime de precipitații înregistrate în sezonul de vară la stația meteorologică Briceni.

Vara anilor 2002, 2005 și toamna anilor 2001, 2002 și 2014 prin prisma cantităților de precipitații căzute, demonstrează pericolul manifestării precipitațiilor excedentare.

În centrul republicii, cea mai ploioasă vară a fost ce din anul 1983, când au căzut 349 mm de precipitații, depășind cu 164,2 mm (89%) media șirului de valori din perioada 1950-2015.

Tabel 3.7

Precipitații excedentare anotimpuale. Vara 1960-2015

Cea mai ploioasă toamnă (tabelul 3.8) a fost ce din anul 1996, când cantitatea maximă de precipitații a atins valoarea de 274 mm, ceea ce constituie o depășire a mediei cantităților maxime de precipitații din sezonul de toamnă cu 148,3 mm (118%). În ultimii 15 ani cantități de precipitații însemnate au căzut la Briceni (a. 2001, 2013), Soroca (a. 2007), Fălești (a. 2001), Bălți (a. 2001, 2002), Cornești (a. 2001), Bravicea (a. 2001), Chișinău (a. 2001, 2002, 2014), Bălțata (a. 2001, 2002), Leova (a. 2000, 2001, 2002), Ceadîr-Lunga (a. 2000, 2001, 2013), Cahul (a. 2001, 2013, 2015). Se poate observa că în anul 2001 la toate stațiile analizate, toamna a însumat cantități de precipitații care o clasează în topul celor mai umede toamne. Altă observație ține de sudul republici, unde în topul celor mai umede toamne se regăsesc câte trei ani din ultimii 15 în care toamna s-au înregistrat precipitații importante cantitativ.

Tabel 3.8

Precipitații excedentare anotimpuale. Toamna 1960-2015

Cantitățile maxime de precipitații căzute în 24 de ore constituie unul din principalii parametri folosiți în caracterizarea regimului climei, prezentând un deosebit interes practic-aplicativ, fiind foarte des solicitat de specialiști în proiectare.

Inundațiile, excesul de apă din sol, alunecările de teren și spălarea solului sunt câteva din fenomenele ce se produc ca urmare a căderii unor cantități mari de apă, provenite din precipitații atmosferice, într-un interval scurt de timp.

Cantitățile maxime de precipitații se deosebesc mult între ele de la un an la altul, datorită fluctuațiilor continue ale circulației generale a atmosferei privind frecvența deplasării, durata de staționare și dezvoltarea sistemelor barice și a fronturilor precum și natura maselor de aer.

Variabilitatea aceasta poate fi evidențiată prin faptul că au existat perioade cu activitate ciclonică intensă și persistentă, când cantitățile de apă căzute au fost în general foarte mari, în timp ce în anii în care a predominat regimul anticiclonic, cantitățile maxime de apă au fost considerabil mai mici.

Pentru nordul țării se poate observa o tendință de creștere a cantităților maxime diurne. Cea mai mare valoare înregistrată la stația meteorologică Briceni este de 101 mm și s-a semnalat în anul 2005 (figura 3.13). Totodată se poate observa perioada anilor 1968-1979 și 1994-2008, când valorile cantităților maxime diurne înregistrează un ușor ascendent față de anii ’80 – ’88, sau 2006-2012

În Podișul Nistrului se înregistrează o tendință de creștere a cantităților de precipitații maxime diurne. Valoarea maximă absolută depășește cu mult valorile alăturate și constituie 165 mm, care s-au semnalat în luna august a anului 2004, depășind cu peste 50 mm precedentul maxim pluviometric diurn înregistrat în anul 1971 și care a constituit 111 mm. Până la începutul anilor ’90, valorile maxime diurne nu au înregistrat variații foarte mari. Cantități mediate ceva mai mari se înregistrează începând cu anul 1991 până în anul 2004, după care urmează un ușor trend descendent.

Pentru stația meteorologică Bălți perioada anilor 1981 – 1996 poate fi considerată cea mai „activă” din punctul de vedere al maximelor diurne înregistrate. Totuși valoarea maximă absolută s-a înregistrat în anul 1971 și a constituit 105 mm (figura 3.15). De menționat că stația din Câmpia Cuboltei Inferioare este singura din nordul țării la care se înregistrează o tendință negativă de evoluție a cantităților maxime de precipitații căzute timp de 24 de ore

La stația meteorologică Fălești evoluția cantităților maxime de precipitații diurne înregistrează un ascendent de circa 6 mm (figura 3.16). Începutul perioadei la care facem referire se evidențiază prin valori scăzute, care alternând cu cantități ceva mai reduse, cresc treptat până la începutul anilor ’80. Valoarea maximă absolută s-a înregistrat în anul 1985 și a constituit 134 mm, depășind cu circa 40 mm următoarea valoare maximă înregistrată (a.1996, 96 mm).

În regiunea Podișului Codrilor cantitățile maxime diurne înregistrează, în general cele mai mari medii. Valoarea maximă absolută la stația meteorologică Cornești s-a semnalat în anul 1969 și a constituit 138 mm. Pe fondul unei tendințe de scădere a cantităților maxime de precipitații, în ultimii ani, la Cornești nu s-au semnalat cantități importante de precipitații acumulate timp de 24 de ore (figura 3.17).

La stația meteorologică Bravicea tendința de evoluție a cantităților maxime diurne este, de asemenea în ușoară scădere (figura 3.18). Și aici maximul absolut s-a produs înainte de anii ’90 ai secolului trecut (a. 1985, 129 mm) Evoluția în timp a cantităților maxime de precipitații diurne se aseamănă cu cea din cazul stației Fălești. Și la Bravicea se constată o creștere a valorilor maxime în anii ’60, urmată de o perioadă în care valorile maxime diurne înregistrează valori mai mici. Pe fondul acestor valori scăzute, în anul 1985 se înregistrează maximul absolut pentru perioada studiată, la stația meteorologică Bravicea – 129 mm.

În sudul Podișului Codrilor, cantitățile de precipitații căzute în 24 de ore cunosc o ușoară tendință de creștere. Perioada cu cele mai mari valori ale precipitațiilor maxim diurne se încadrează între anii 1991 – 2001. După această dată, se înregistrează o scădere a cantităților maxime de precipitații. Maximul absolut produs la stația meteorologică Chișinău este de 99 de mm, acumulați în luna octombrie a anului 1998 (figura 3.19).

Evoluția temporală a precipitațiilor maxime însumate pe parcursul unei zile climatologice nu prezintă oscilații deosebite la stația meteorologică situată în nordul Câmpiei Botnei (figura 3.20). Până în anul 2001, când s-a înregistrat maximul absolut pentru stația Bălțata (141 mm), în perioada analizată iese în evidență doar anul 1975, cu cantități maxime diurne de 95 mm. Din anul 2010, cantitățile maxime diurne înregistrează un trend ascendent, la fel ca și evoluția generală pentru perioada analizată.

În Depresiunea Săratei se pot delimita în intervalul anilor 1960-2015, trei perioade cu evoluții diferite ale trendului cantităților de precipitații maxime diurne: 1960-1972, 1973-1995, 1996-2015. În prima perioadă, valorile maxime ale precipitațiilor diurne cresc, înregistrând un maxim în anul 1969 (124 mm). Urmează o perioadă în care cantitățile maxime de precipitații diurne au valori modeste, cea mai mare cantitate căzută timp de 24 de ore semnalându-se în anul 1987 (86 mm). Din anul 1996 evoluția ascendentă a cantităților maxime de precipitații se „materializează” prin înregistrarea a două maxime – primul în anul 2001 (153 mm), iar cel de-al doilea – maximul absolut pentru întreaga perioadă analizată – 166 mm. În general, se observă o tendință de creștere a valorilor maxime diurne (figura 3.21.)

Spre sud, în Câmpia Ialpugului, la stația meteorologică Comrat, la fel ca în cazul Leovei, valorile cele mai mari ale precipitațiilor maxime diurne se înregistrează după anul 2000. Astfel, în anul 2007 au căzut 82 de mm timp de 24 de ore, iar în 2013, în același interval temporal, au căzut 79 mm (figura 3.22).

La Ceadîr-Lunga se poate observa perioadele mai ploioase din intervalele 1969-1973, cu valoarea maximă în 1973 (63 mm); 1988-1994, cu cea mai mare cantitate de precipitații în anul 1994 (71 mm); 1998-2007, când cele mai multe precipitații timp de 24 de ore au căzut luna iunie a anului 2007. Maximele absolute pentru stația meteorologică Ceadîr-Lunga sunt cele înregistrate în anii 1994 și 2007. Evoluția maximelor diurne pentru întreaga perioadă analizată au evoluție ascendentă.

În Câmpia Cahulului evoluția în timp a precipitațiilor maxime diurne nu înregistrează tendințe clare pe perioade mici. La nivelul întregului interval de timp analizat, tendința este ascendentă. Pe intervale scurte de timp, însă alternează ani cu valori însemnate cantitativ cu ani în care cantitățile maxime diurne au înregistrat valori modeste. Cantitatea maximă absolută s-a înregistrat în anul 2013 și a constituit 129 mm.

Analiza precipitațiilor maxime diurne, din perspectiva momentului din an în care acestea s-au înregistrat, ne arată următorul tablou: la cinci dintre stații (Fălești, Bravicea, Bălțata, Comrat și Ceadîr-Lunga) maximul absolut s-a produs în luna iunie; în luna iulie doar la Bălți (a. 1971, 105 mm) și la Cornești (a. 1969, 138 mm) s-a înregistrat cantitatea maximă absolută de precipitații căzute în 24 de ore, în perioada 1960-2015; la Briceni, Soroca și Leova maximul absolut de precipitații diurne a căzut în luna august; la Cahul cantitatea maximă de precipitații cumulate în 24 de ore a căzut în luna septembrie a anului 2013, iar la Chișinău valoarea absolută de 99 de mm s-a înregistrat în luna octombrie a anului 1998. De menționat că în anul 2004, în luna august au căzut cele mai mari cantități de precipitații pentru perioada și stațiile meteorologice supuse studiului. Astfel, la Soroca, pe durata unei zile climatologice au căzut 165 mm, iar la stația meteorologică Leova au căzut 166 de mm, ceea ce, pentru ambele stații constituie circa trei norme lunare.

Un lucru care poate fi observat în rezultatul analizei perioadelor când s-au înregistrat maximele diurne, este acela că la stațiile din jumătatea de sud a țării (Bălțata, Leova, Comrat, Ceadîr-Lunga, Cahul), cele mai mari cantități de precipitații timp de 24 de ore au căzut în ultimii 15 ani, indiferent de luna în care acestea s-au produs (figura 3.25).

Datorită faptului că la toate stațiile analizate există probabilitatea de producere a ploilor ce pot da cantități de peste 30 mm, în 24 de ore, se poate concluziona că teritoriul Republicii Moldova este expus riscurilor determinate de cantități de precipitații excedentare. Cazurile în care cantitățile de precipitații depășesc 30 mm sunt destul de frecvente în limitele hotarelor țării. În Podișul Moldovei de Nord, în perioada analizată (1960-2015) s-au semnalat 50 astfel de cazuri. Aceeași frecvență o consemnăm și în centrul țării, la Cornești și Bravicea. În jumătatea de sud a țării, cazurile în care pragul de 30 mm a fost depășit, variază între 42 (Comrat) și 44 (Cahul).

Probabilitatea cazurilor cu precipitații diurne peste valoarea de 50 mm există, de asemenea, pe întreg teritoriul țării. Cele mai multe astfel de cazuri s-au înregistrat în sudul republicii, la stația meteorologică Cahul. În nordul extrem, la Briceni, în perioada supusă studiului s-au semnalat 22 de situații cu cantități de precipitații peste 50 mm. La Fălești, Cornești, Bravicea și Bălțata în 21 de ani din 56, cantitățile însumate în decursul a 24 de ore au atins și depășit valoarea de 50 mm.

Cantitățile de peste 100 mm au fost depășite între anii 1960-2015, la nouă stații din cele 12 analizate. Astfel, în Depresiunea Săratei, s-au semnalat trei cazuri cu precipitații maxime diurne de peste 100 mm (iulie 1969, septembrie 2001, august 2004); la Soroca – două cazuri (iunie 1971, august 2004); Cornești – două cazuri (iulie 1969, septembrie 1981). La Chișinău, Comrat și Ceadîr-Lunga în decursul celor 56 de ani analizați nu s-au înregistrat precipitații maxime diurne cu valori de peste 100 mm.

Tabelul 3.9

Numărul de cazuri în care cantitățile maxime de precipitații diurne au depășit

pragurile de 30, 50, 100 mm

3.3 Intensitatea și frecvența de manifestare a regimului precipitațiilor atmosferice excedentare

Cunoașterea intensității și frecvenței cantităților excedentare de precipitații este foarte importantă. Întrucât cele mai mari cantități de precipitații cad în perioada mai-august, în continuare sunt prezentate frecvențele de producere a cantităților maxime de precipitații în această perioadă pentru stațiile Briceni și Cahul, în vederea obținerii informațiilor necesare pentru a minimiza efectul acestora asupra agriculturii, a producerea viiturilor provocatoare de inundații ș.a.

Așadar, în luna mai în nordul țării, la Briceni, în 36 de cazuri din 56 de ani supuși studiului valorile se încadrează în limitele 7,8 – 30,1 mm. La Cahul cele mai mari frecvențe caracterizează clasele care grupează valori cuprinse între 8,8 și 26,6. Se cumulează 40 astfel de cazuri.

Tabel 3.10

Frecvența precipitațiilor maxime diurne în perioada 1960-2015. Briceni. Mai

Tabel 3.11

Frecvența precipitațiilor maxime diurne în perioada 1960-2015. Cahul. Mai

În luna iunie limitele variabilității excedentelor pluviometrice între 5,5-27,7 se atestă, la Briceni, în 36 de cazuri pentru perioada 1960-2015. În sudul republicii, în cea mai ploioasă lună a anului, limitele variabilității precipitațiilor maxime diurne variază între 6,6 și 33,3 în 46 de cazuri din cei 56 analizați.

Tabel 3.12

Frecvența precipitațiilor maxime diurne în perioada 1960-2015. Briceni. Iunie

Tabel 3.13

Frecvența precipitațiilor maxime diurne în perioada 1960-2015. Cahul. Iunie

La Briceni, în 14 cazuri precipitațiile excedentare variază între 10,0 și 16,6 mm. În alte 14 cazuri s-au înregistrat cantități de precipitații cu valori cuprinse între 16,6 și 30,0 mm. De asemenea s-au înregistrat 12 cazuri cu valori cuprinse între 30,0 și 43,3 mm. În sudul republicii, precipitațiile excedentare constituie, corespunzător: 6,1 – 11,6 mm; în 12 cazuri precipitațiile excedentare căzute se încadrează între 11,6 – 17,2 mm; în nouă cazuri acestea variază în limitele 17,2 – 28,3 mm; și 11 cazuri între 28,3 și 39,4 mm.

Tabel 3.14

Frecvența precipitațiilor maxime diurne în perioada 1960-2015. Briceni. Iulie

Tabel 3.15

Frecvența precipitațiilor maxime diurne în perioada 1960-2015. Cahul. Iulie

În luna august, în parte de nord a țării, s-au înregistrat șapte cazuri cu precipitații între 6,6 și 13,3 mm. Cele mai multe cazuri (16) se atestă în limitele 13,3 – 20,0 mm și 13 situații cu valori cuprinse între 20,0 și 26,6 mm. În zece ani cantitățile maxime diurne de precipitații în nordul țării au înregistrat valori cuprinse între 26,6 și 33,7 mm. Din cei 56 de ani analizați, 46 fac parte din clasele cu cele mai mari frecvențe.

În sudul republicii, la stația meteorologică Cahul s-au semnalat șapte cazuri cu valori cuprinse între 3,5 și 9,1 mm, iar în nouă cazuri cantitățile însumate au variat între 9,1 și 14,6 mm. Cele mai multe cazuri (13) sunt cele în care cantitățile de precipitații s-au încadrat în limitele 14,6 – 20,2 mm. În alte șapte situații, cantitățile maxime diurne au însumat valori între 20,2 și 25,7 mm.

Tabel 3.16

Frecvența precipitațiilor maxime diurne în perioada 1960-2015. Briceni. August

Tabel 3.16

Frecvența precipitațiilor maxime diurne în perioada 1960-2015. Cahul. August

Concluzii la capitolul 3

Pentru teritoriul Republicii Moldova distribuția cantităților maxime de precipitații înregistrează o mare variabilitate, mai puțin accentuată în cazul maximelor anuale și o distribuție foarte neuniformă în cazul precipitațiilor maxime diurne.

Analiza exceselor pluviometrice în aspect anual, lunar și diurn demonstrează că în perioada 1960-2015, valoarea maximă a acestora în aspect anual constituie 960 mm la nord și 691 mm în partea de sud a țării. Precipitațiile maxim diurne variază în limitele 166 mm (august 2004, Leova) până la 71 mm (iunie 2007, Ceadîr-Lunga). De menționat că ambele valori s-au semnalat în partea de sud a țării.

Au fost evidențiate tendințele regionale de manifestare a exceselor pluviometrice lunare și diurne. S-a constatat o tendință de descreștere a valorilor în aspect lunar la toate stațiile meteo cu excepția stației meteorologice Leova, unde se înregistrează o creștere neînsemnată de 0,0309 mm/an. Funcție de poziția geografică, se atestă a anumită tendință, și anume: în nordul țării cu excepția stației meteorologice Bălți, se atestă o creștere (cu 0,0943 mm/an la Briceni, 0,1003 mm/an la Soroca, 1092 mm/an la Fălești) a cantităților lunare de precipitații; în partea centrală se observă o descreștere la stațiile Cornești (-1,7279 mm/an) și Bravicea (-1,3499 mm/an); iar în partea de sud se atestă o tendință stabilă de majorare la toate stațiile meteorologice luate în calcul (cu 1,1523 mm/an la Ceadîr-Lunga și 0,2538 mm/an la Leova).

Estimarea numărului de cazuri cu precipitații maxime diurne mai mari de 30 mm, 50 mm și 100 mm, indică că acestea sunt mai frecvente în partea de nord și centrală a țării, constituind până la 50 de cazuri pentru precipitațiile de peste 30 mm; 21-22 de cazuri pentru nordul și centrul țării și 23 de cazuri pentru sudul extrem se semnalează pentru depășirea valorii de 50 mm. Pentru precipitațiile maxime diurne de peste 100 mm, menționăm că în partea de sud acestea sunt cele mai frecvente (trei cazuri la Leova), față de 1-2 cazuri în centrul și nordul țării.

Intensitatea și frecvența anumitor tipuri de precipitații excedentare relevă faptul că precipitațiile maxim diurne manifestă în partea de nord a țării în majoritatea cazurilor (36 de cazuri din 56 ani) din luna cea mai ploioasă a anului (iunie) variații în limitele 5,5-27,8 mm. În sudul țării, pentru aceeași intensitate (5,5-27,8 mm) se atestă 38 de cazuri ceea ce relevă faptul că în sudul țării frecvența precipitațiilor excedentare este mai mare.

4. ESTIMAREA REPARTIȚIEI SPAȚIALE A EXCESELOR PLUVIOMETRICE PE TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA

4.1. Rolul factorilor fizico-geografici în distribuția spațială a exceselor pluviometrice

Precipitațiile atmosferice, prin geneza lor, sunt fenomene atmosferice care se produc în cantități variabile și în mod discontinuu în timp, la intervale neregulate, astfel că și distribuția spațială a acestora este caracterizată de neuniformitate.

Circulația atmosferică generală și caracteristicile suprafeței subiacente active sunt principalii factori ce influențează distribuția precipitațiilor pe teritoriul Republicii Moldova. Orografia are un rol fundamental în orientarea maselor de aer și implicit în repartiția geografică a precipitațiilor. Barajul orografic al munților Carpați influențează și el repartiția spațială a cantităților de precipitații, prin blocarea formațiunilor barice care se deplasează dinspre vestul continentului european, determinând asimetria distribuției în teritoriu a principalelor elemente climatice (precipitații, temperatură, vânt etc.) [106].

Caracteristicile pluviometrice din regiunea de care ne ocupăm sunt generate, în principal, de activitatea ciclonală, care conferă un caracter aleator distribuției spațio-temporale a precipitațiilor atmosferice, circulația generală a atmosferei fiind factorul climatogen cu mari fluctuații, ce constituie cauza variațiilor neperiodice ale climei. Intensitatea și frecvența proceselor de advecție se reflectă în regimul multianual al vremii, acestea devenind caracteristici de bază ale climei unor anumite regiuni [43]. Datorită acestor procese, gama de variație a elementelor, fenomenelor și proceselor climatice se lărgește considerabil, iar circulația generală a atmosferei imprimă climei un regim dinamic.

În urma analizei câmpurilor barice medii anuale și lunare deasupra Europei și a ariilor limitrofe s-au putut contura formațiunile barice de mare întindere, intensitate și frecvență, cu proprietăți relativ omogene, care au un rol determinat asupra circulației atmosferice pe

proprietăți relativ omogene, care au un rol determinat asupra circulației atmosferice pe teritoriul țării noastre. În continuare vom prezenta, pe scurt, caracteristicile principalilor centri barici de acțiune deasupra Europei și modul cum aceștia se implică în pluviogeneza din regiunea suspusă studiului.

Principalii centri barici și masele de aer pe care le generează sunt: Anticiclonul azoric; Anticiclonul Siberian; Anticiclonul Groenlandez; Ciclonul Islandez; Ciclonii mediteraneeni [139].

Tipurile barice la nivelul Europei, cu influențe în evoluția vremii în țara noastră sunt: circulația vestică (zonală – 45% frecvență anuală) – în sezonul cald acest tip de circulație este caracterizat prin instabilitate atmosferică, însoțită de precipitații abundente, cu numeroase fenomene orajoase. În ceea ce privește sezonul rece, în sudul Republicii Moldova determină ierni blânde; circulația polară (30% din cazuri) – anotimpual, iarna se manifestă o vreme rece, cu intensificări de vânt și ninsori, iar în anotimpurile de tranziție, precipitații slabe, pentru ca vara să ne aflăm în prezența unei vremi călduroase și secetoase, cu intensificări ale vântului; circulația tropicală (se manifestă pe tot parcursul anului) – aerul maritim tropical, transportat de anticiclonul nord african și ciclonii mediteraneeni, ajunge deasupra teritoriului republicii noastre, fiind caracterizat de o umezeală ridicată, care primăvara și toamna favorizează precipitații, iar iarna, când pe linia frontului întâlnește mase de aer continental-polar, poate da naștere unor fenomene de viscol; circulația de blocare (10% din cazuri) – se constituie într-o consecință a instalării unui presiuni ridicate de deasupra Europei, ceea ce conduce la devierea perturbațiilor ciclonice care se formează deasupra Oceanului Atlantic; deasupra Europei de sud-est se creează un câmp depresionar cu valori ridicate care determină o vreme frumoasă și secetoasă vara, dar și închisă și umedă, iarna.

4.2 Distribuția spațială a cantităților maxime de precipitații

Cantitățile de precipitații cumulate pe durata unei luni, în perioada1960-2015, au variat între 177 mm, în Câmpia Ialpugului la stația meteorologică Ceadîr-Lunga și 353 mm, care s-au înregistrat în Podișul Nistrului, la stația meteorologică Soroca.

Analiza repartiției teritoriale a cantităților de precipitații pentru fiecare lună a anului scoate în evidență potențialul pluviometric al diferitor areale de pe teritoriul țării.

În luna ianuarie cantitatea maximă de precipitații, în perioada 1960-1915, a căzut în Câmpia Prutului de mijloc, unde la stația meteorologică Cornești în anul 1966 s-au înregistrat 209 mm. În Podișul Nistrului și în Dealurile Ciulucurilor cantitățile de precipitații maxime lunare variază între 162 mm la Bravicea și 179 mm la Soroca. În jumătatea de sud a republicii, se pot delimita câteva areale cu precipitații maxime lunare diferite din punct de vedere cantitativ.

Fig. 4.2. Cantitățile maxime lunare. Ianuarie 1960-2015

În Câmpia Cahulului, în luna ianuarie a anului 1966 au căzut 190 mm de precipitații. În același an și în Depresiunea Săratei, la stația meteorologică Leova precipitațiile însumate au constituit 138 mm. În regiunea Câmpiilor și Podișurilor de silvostepă a Moldovei de Sud, cantitățile de precipitații maxime lunare, înregistrate în perioada 1960-2015, variază între 78 mm la Ceadîr-Lunga și 154 mm la Comrat (figura 4.2)

Fig. 4.3. Cantitățile maxime lunare. Februarie 1960-2015

În luna februarie cantitățile de precipitații maxime lunare au variat pe teritoriul republicii între 68 mm, în centrul țării, la Bălțata și 102 mm în sudul republicii, la stația meteorologică Cahul. Din figura 4.3 se poate observa că cele mai mari de cantități înregistrate în luna februarie sunt caracteristice regiunilor din sudul republicii. O altă regiune cu maxime lunare însemnate este Podișul Bâcului de Nord, unde în anul 1969 au căzut 96 mm de precipitații. Regiunile mai sărace din punct de vedere al cantităților de precipitații înregistrate în perioada 1960-2015, sunt Câmpia de silvostepă a Botnei, Câmpia Bălților și în nordul extrem al republicii. Aici, maximul de precipitații căzute în luna februarie a căzut în anul 2012 și a constituit 78 mm.

Fig. 4.4. Cantitățile maxime lunare. Martie 1960-2015

În luna martie cantitățile de precipitații maxime lunare care cad pe teritoriul republicii sunt ceva mai însemnate comparativ cu luna precedentă și variază între 74 mm și 120 mm. Cea mai mică valoare a parametrului analizat s-a înregistrat în anul 1988, la fel ca în cazul lunii februarie, la stația meteorologică Bălțata, iar cea mai mare cantitate de precipitații în intervalul analizat și pentru cele 12 stații luate în calcul, a căzut în anul 2006 la Fălești. De altfel, din figura 4.4 se poate observa că pentru Câmpia de silvostepă a Prutului de Mijloc sunt caracteristice cele mai mari cantități de precipitații din această lună. Sudul țării se caracterizează prin cantități de precipitații care variază între 79 mm (Comrat, a. 1962) și 97 mm (Ceadîr-Lunga, a. 1973)

Fig. 4.5. Cantitățile maxime lunare. Aprilie 1960-2015

În luna aprilie, variabilitatea spațială a precipitațiilor maxime lunare căzute în perioada analizată este foarte accentuată. Astfel, se deosebesc mai multe areale în care cantitățile cumulate au fost destul de însemnate. Acestea alternează de la nord spre sud, cu regiuni în care valorile parametrului analizat sunt mai mici. Cea mai mare cantitate de precipitații a căzut în luna aprilie a anului 2008 la stația meteorologică Briceni și a constituit 127 mm. Tot în partea de nord a republicii în Câmpia Bălților s-a înregistrat și cea mai mică valoare a precipitațiilor maxime lunare – 73 mm. În Podișul Moldovei Centrale cantitățile lunare de precipitații au variat între 109 mm, la Bravicea și 119 mm la Chișinău.

În Câmpia Moldovei de Sud și Colinele Tigheciului s-au înregistra valori cuprinse între 86 mm (Comrat, a. 1979) și 113 mm (Cahul, a. 1966).

Fig. 4.6. Cantitățile maxime lunare. Mai 1960-2015

În luna mai cele mai mari valori ale cantităților maxime lunare se înregistrează în Depresiunea Săratei și în Câmpia Cahulului. În jumătatea nordică a țării, valorile maxime lunare variază între 132 mm și 150 mm (figura 4.6).

Fig. 4.7. Cantitățile maxime lunare. Iunie 1960-2015

În prima lună de vară cantitățile cele mai reduse de precipitații maxime diurne se înregistrează în Câmpia Moldovei de Sud. Aici acestea variază între 164 și 180 mm (figura 4.7). Cea mai mare cantitate de precipitații în luna iunie în perioada supusă studiului s-a înregistrat la stația meteorologică Bravicea și a constituit 300 mm. În limitele Podișului Moldovei de Nord și Podișului Nistrului cantitățile lunare de precipitații variază între 180 și 205 mm.

Fig. 4.8. Cantitățile maxime lunare. Iulie 1960-2015

În luna iulie cantitățile maxime de precipitații lunare variază între 130 mm în sudul republicii și 330 mm în Podișul Moldovei de Nord (figura 4.98). Acestei luni îi este caracteristică o diminuare mai mult sau mai puțin uniformă dinspre nord-vestul republicii, spre sud.

Fig. 4.9. Cantitățile maxime diurne. August. 1960-2015

În luna august cantitățile maxime de precipitații lunare se concentrează în zona Podișului Nistrului, înregistrând la stația meteorologică Soroca cantitatea de 353 mm. În Câmpia Cuboltei Inferioare și în Câmpia Prutului de Mijloc se înregistrează cele mai mici valori din nordul țării. Aici cantitățile de precipitații variază între 126 și 160 mm. În cea mai mare parte a teritoriului cantitățile maxime lunare în luna august variază între 160-200 mm (figura 4.9).

Fig. 4.10. Cantitățile maxime diurne. Septembrie. 1960-2015

În luna septembrie cantitatea maximă lunară se înregistrează la stația meteorologică Cahul. În general la nivelul țării se poate observa o tendință de descreștere a cantităților maxime dinspre vest spre est. Cantitatea cea mai mică se înregistrează în Câmpia Botnei, la stația meteorologică Bălțata (figura 4.10)

Fig. 4.11. Cantitățile maxime diurne. Octombrie 1960-2015

Valorile cele mai mari ale cantităților maxime de precipitații s-au semnalat, în fond, în limitele Podișului Codrilor, variind între 145 și 174 mm. Cele mai mici valori maxime lunare s-au înregistrat în zona Câmpiei Ialpugului (figura 4.11). Pentru nordul țării, în perioada analizată sunt caracteristice valori cuprinse între 100 și 145 mm.

Fig. 4.12. Cantitățile maxime diurne. Noiembrie 1960-2015

În luna noiembrie cantitățile maxime de precipitații lunare s-au înregistrat în nord-estul republicii la stația meteorologică Soroca. În această lună valorile cele mai mari s-au înregistrat în jumătatea nordică a țării. Aceste valori descresc odată cu deplasarea spre sud, ajungând la 87 mm în sudul Câmpiei Ialpugului, la stația meteorologică Ceadîr-Lunga.

Fig. 4.13. Cantitățile maxime diurne. Decembrie 1960-2015

În prima lună de iarnă, cantitățile cele mai mari ale precipitațiilor lunare se înregistrează în vestul republicii. În sud-vest în Câmpia Cahulului și în centrul țării, la stația meteorologică Cornești, cantitățile maxime de precipitații lunare variază între 135-142 mm. Dinspre aceste două regiuni spre nord și nord-est, cantitățile maxime lunare care s-au înregistrat în perioada supusă studiului capătă valori din ce în ce mai scăzute, ajungând în regiunea stației meteorologice Bălțata valoarea de 86 mm (figura 4.13)

4.3 Estimarea arealelor cu risc de manifestare a exceselor pluviometrice

Din figura 4.14 se poate observa că raioanele administrative în care, în perioada analizată, au căzut cele mai mari cantități de precipitații maxime diurne sunt, în ordinea descrescătoare a valorilor maxime înregistrate: Leova, Soroca și Ungheni. Din punct de vedere al cantităților maxime înregistrate cel mai puțin afectate au fost U.T.A. Găgăuzia și raionul Ceadîr-Lunga, dar și municipiul Chișinău. Aici valorile înregistrate între anii 1960-2015 s-au situat sub pragul de 100 mm. Cu toate acestea, dacă ținem cont de faptul că la Chișinău maximul pluviometric a fost

înregistrat în luna octombrie, când media lunară pentru constituie doar 35 mm, constatăm că cei 99 mm înregistrați 1998, au depășit de aproape trei ori norma lunară, ceea ce nu este deloc puțin. O altă regiune în care cantitățile maxime diurne sun ceva mai modeste, se află în nordul țării, și anume, Podișul Moldovei de Nord, unde acestea variază între 90 și 105 mm

În vederea evidențierii variabilității spațiale a cantităților maxime diurne, am ales caracterizarea distribuției cantităților maxime de precipitații căzute în 24 de ore, în limita a două raioane administrative vecine – Călărași și Ungheni, în care există date de la stațiile meteorologice situate în aceste raioane. Este vorba de stațiile meteorologice de la Cornești și Bravicea situate la o distanță de 33 km (în linie dreaptă), dar la altitudini diferite: Cornești -232 m; Bravicea -78 mm.

Astfel, în raionul Ungheni cantitățile maxime de precipitații din luna mai variază de la 50.1 mm – în sudul extrem și nord vestul raionului – până la 54,9 mm, în regiunea stației meteorologice Cornești.

În aceeași lună, în raionul Călărași, se observă o creștere a cantităților dinspre sud spre nord, regiune în care este situată și stația meteorologică Bravicea. Valorile maxime variază în cuprinsul teritoriului între 52,08 și 54,997 mm. Valoarea măsurată de SHS pentru luna mai la stația Bravicea este de 55 mm (figura 4.16.). Faptul că valoarea direct măsurată și cea rezultată prin interpolare sunt practic identice ne demonstrează că modelul de interpolare ales este potrivit.

În luna iunie distribuția spațială a precipitațiilor maxime diurne în limitele raionului Ungheni prezintă o situație mai puțin obișnuită pentru repartiția normală a cantităților de precipitații. Astfel, în zonele cu altitudini mari, pe interfluviu, se înregistrează valorile minime (86,01-90,73 mm). Din regiunea stație meteorologice Cornești cantitățile maxime de precipitații cresc treptat ajungând în partea de vest a raionului la valori cuprinse între 104,56 și 113,36 mm.

În cazul raionului Călărași, situația distribuției cantităților maxime de precipitații este identică cu cea din Ungheni. Astfel valorile cresc dinspre estul raionului, spre vestul acestuia. Cantitățile maxime de precipitații diurne înregistrate în perioada de studiu au variat în limitele raionului între 91,0 mm și 128,89 mm. Valoarea maximă măsurată la această stație s-a înregistrat în anul 1985 și constituie 129 mm.

În luna iulie, regulile de distribuție a cantităților de precipitații maxime diurne sunt inverse decât în luna precedentă. Astfel cele mai mari valori (137,97) se înregistrează în zona stației meteorologice Cornești, și scad spre vestul raionului, odată cu scăderea altitudinilor ajungând la 95,31 mm.

Tendința de distribuție a cantităților maxime de precipitații se păstrează și pentru raionul Călărași. Astfel în vestul raionului, în vecinătatea stației meteorologice Cornești se înregistrează cele mai ridicate valori. Aici parametrul analizat are valori cuprinse în intervalul 117,48 și 130,50 mm. Cantitățile maxime diurne înregistrate în perioada 1960-2015 descresc treptat spre estul raionului, regiuni în care altitudinea este mai mică decât în vest. În regiunea stației meteorologice cantitățile de precipitații variază între 94,0 și 98,3 mm.

În luna august, la fel ca în luna iunie, se înregistrează o anomalie în distribuția cantităților maxime de precipitații. În raionul Ungheni cele mai scăzute valori ale precipitațiilor maxime diurne s-au semnalat în regiunea cu cele mai mari altitudini. În această parte a raionului, în care este amplasată și stația meteorologică Cornești cantitățile maxime de precipitații variază între 71,0 și 73,68 mm. Diferența față de luna iunie constă în faptul că de această dată precipitațiile maxime diurne se înregistrează în zonele sudice ale raionului și nu în vest. Cantitățile maxime de precipitații au valori cuprinse între 82,22 și 86,89 mm.

Aceeași situație se poate observa și în cazul raionului Călărași. Însă repartiția spațială a cantităților maxime diurne copie oarecum principiul distribuției valorilor medii pentru această lună. Astfel, cele mai mari cantități de precipitații se înregistrează în regiunea stației meteorologice Bravicea și variază între 89,89 și 92,99 mm. Diferența între distribuția valorilor medii și cea a cantităților maxime diurne o face partea raionului în care se semnalează cele mai mici valori. Adică, dacă în cazul distribuției valorilor medii, cele mai mici cantități se înregistrează în sudul raionului, atunci pentru cantitățile maxime diurne valorile minime se înregistrează în vestul raionului.

Concluzii la capitolul 4.

În rezultatul estimării repartiției spațiale a exceselor pluviometrice ce au permis pentru prima dată să se obțină un set de modele cartografice care relevă repartiția spațială a acestora pentru diferite intervale de timp (în aspect lunar și diurn) s-a constatat că:

Acestea în dependență de luna în care s-au produs au specificul lor regional de manifestare. Variabilitatea spațială a cantităților de precipitații maxime lunare scoate în evidență potențialul pluviometric al Podișului Codrilor, unde în ianuarie (Cornești), februarie (Bravicea), martie (Cornești), iunie (Bravicea), octombrie (Cornești), decembrie (Cornești) se înregistrează valori dintre cele mai mari. Pe de altă parte iese în evidență sudul republicii unde în ianuarie și februarie se înregistrează valori mai însemnate cantitativ, decât în nordul țării. Stația meteorologică la care în marea majoritate a cazurilor se înregistrează minimele, este Ceadîr-Lunga.

Distribuția maximelor lunare absolute scoate în evidență valorile mai mari înregistrate în partea de nord a țării. Acestea variază între 246 mm (Bălți) și 353 mm (Soroca). Pentru sudul republicii sunt caracteristice valori lunare absolute cuprinse între 177 mm (Ceadîr-Lunga) și 288 (Cahul). În centrul republicii, cea mai mare valoare a precipitațiilor maxime lunare s-a înregistrat la Bravicea și a constituit 300 mm.

Analiza comparativă a cantităților maxime diurne înregistrate în două raioane vecine – Călărași și Ungheni relevă faptul că distribuția spațială a acestora este foarte diferită. Pentru lunile mai și iunie distribuția acestora în limitele raioanelor analizate, au o distribuție normală, cu cantitățile maxime în regiunile cu altitudini mari și valorile mai mici în zonele joase. Pentru raionul Călărași, repartiția precipitațiilor maxime diurne are, în fond, distribuție longitudinală, în timp ce pentru raionul Ungheni creșterea/descreșterea cantităților de precipitații maxime căzute într-un interval de 24 de ore are loc, în general pe axe orientate nord-sud/sud-nord.

Harta cantităților de precipitații maxime absolute, căzute într-un interval de 24 de ore, suprapusă cu harta administrativă a Republicii Moldova relevă o distribuția foarte variată a acestora la nivel de raioane. În perioada analizată cele mai mari cantități de precipitații s-au semnalat în sud-vest (Leova, 166 mm) și în nord-est (Soroca, 165 mm). Raioanele cu cel mai mic grad de vulnerabilitate către excesele pluviometrice sunt cele din Câmpia Ialpugului (U.T.A. Găgăuzia și Ceadîr-Lunga).

CONCLUZII:

Estimarea variabilității spațio-temporale a precipitațiilor maxime excedentare pe teritoriul Republicii Moldova a permis evidențierea anumitor tendințe de evoluție temporală și de distribuție spațială a cantităților maxime anuale, lunare și diurne, în contextul schimbărilor climatice din ultima perioadă de timp. Așadar, pentru perioada supusă studiului (1960-2015 ), în premieră pentru teritoriul Republicii Moldova a fost realizată:

Analiza cantităților medii multianuale sub aspect anual și lunar, dar și a valorilor maxime lunare și diurne a precipitațiilor în perioada 1960-2015:

sub aspect anual, cantitățile medii de precipitații scot în evidență Podișului Codrilor și Podișului Moldovei de Nord, unde cantitățile medii de precipitații au valorile cele mai mari de pe teritoriul republicii;

în sudul și sud-estul țării, se înregistrează cele mai scăzute valori medii anuale;

în aspect lunar, cea mai ploioasă lună este iunie, cu cantități medii ce variază în cuprinsul teritoriului între 63 și 92 mm, iar martie este luna cu cele mai mici valori medii lunare: 22 – 34 mm;

valorile medii ale cantităților maxime de precipitații diurne nu variază foarte mult, încadrându-se între 40,8 și 50,7 mm;

valorile maxime se înregistrează la Cornești, iar cele minime se în partea de sud a republicii, în Câmpia Ialpugului;

analiza comparativă a distribuției spațiale a cantităților de precipitații medii lunare (mai, iunie, iulie, august) în raioanele Ungheni și Călărași relevă faptul că în zonele cu altitudini mai mari și cantitățile medii de precipitații lunare sunt mai însemnate cantitativ.

Studiul variabilității temporale a cantităților maxime de precipitații, care reliefează următoarele aspecte:

în aspect anual, lunar și diurn, valoarea maximă a acestora în perioada 1960-2015 constituie 960 mm la nord și 691 mm în partea de sud a țării;

precipitațiile maxim diurne variază în limitele 166 mm (august 2004, Leova) până la 71 mm (iunie 2007, Ceadîr-Lunga);

tendințele regionale de manifestare înregistrează o descreștere a valorilor în aspect lunar la toate stațiile meteo cu excepția stației meteorologice Leova, unde se înregistrează o creștere neînsemnată de 0,0309 mm/an;

cantitatea de precipitații maxime diurne înregistrează creșteri, în nordul țării cu excepția stației meteorologice Bălți; în partea centrală se observă o descreștere la stațiile Cornești (-1,7279 mm/an) și Bravicea (-1,3499 mm/an); iar în partea de sud se atestă o tendință stabilă de majorare la toate stațiile meteorologice luate în calcul (cu 1,1523 mm/an la Ceadîr-Lunga și 0,2538 mm/an la Leova).

Evidențiate numărul de cazuri cu precipitații maxime diurne mai mari de 30 mm, 50 mm și 100 mm:

analiza cantităților maxime diurne de peste 30 mm, indică că acestea sunt mai frecvente în partea de nord și centrală a țării, constituind până la 50 de cazuri, din 56 de ani;

depășirea valorii de 50 mm s-a semnalat în 21-22 de cazuri pentru nordul și centrul țării și 23 de cazuri pentru sudul extrem;

în partea de sud precipitațiile maxime diurne de peste 100 mm sunt cele mai frecvente (trei cazuri la Leova), față de 1-2 cazuri în centrul și nordul țării.

Subliniate intensitatea și frecvența precipitațiilor excedentare:

precipitațiile maxim diurne înregistrează în partea de nord a țării în majoritatea cazurilor (36 de cazuri din 56 ani) din luna cea mai ploioasă a anului (iunie) variații în limitele 5,5-27,8 mm;

în sudul țării, cantitățile de precipitații cu intensitatea 5,5-27,8 mm se atestă în 38 de cazuri ceea ce relevă faptul că în sudul țării frecvența precipitațiilor excedentare este mai mare.

Estimarea repartiției spațiale a exceselor pluviometrice au permis realizarea următoarelor obiective:

pentru prima dată s-a obținut un set de modele cartografice care relevă repartiția spațială a acestora pentru diferite intervale de timp (în aspect lunar și diurn);

s-au evidențiat potențialului pluviometric al diferitor areale. În partea de nord a țării valorile înregistrate sunt mai mari decât în celelalte regiuni. Acestea variază între 246 mm (Bălți) și 353 mm (Soroca). Pentru sudul republicii sunt caracteristice valori lunare absolute cuprinse între 177 mm (Ceadîr-Lunga) și 288 (Cahul). În centrul republicii, cea mai mare valoare a precipitațiilor maxime lunare s-a înregistrat la Bravicea și a constituit 300 mm;

analiza comparativă a cantităților maxime diurne înregistrate în două raioane vecine – Călărași și Ungheni relevă faptul că distribuția spațială a acestora este foarte diferită;

pentru lunile mai și iunie distribuția acestora în limitele raioanelor analizate, au o distribuție normală, cu cantitățile maxime în regiunile cu altitudini mari și valorile mai mici în zonele joase. Pentru raionul Călărași, repartiția precipitațiilor maxime diurne are, în fond, distribuție longitudinală, în timp ce pentru raionul Ungheni creșterea/descreșterea cantităților de precipitații maxime căzute într-un interval de 24 de ore are loc, în general pe axe orientate nord-sud/sud-nord;

s-a realizat harta cantităților de precipitații maxime absolute, căzute într-un interval de 24 de ore, suprapusă cu harta administrativă a Republicii Moldova. Aceasta relevă o distribuția foarte variată a acestora la nivel de raioane. În perioada analizată cele mai mari cantități de precipitații s-au semnalat în sud-vest (Leova, 166 mm) și în nord-est (Soroca, 165 mm). Raioanele cu cel mai mic grad de vulnerabilitate către excesele pluviometrice sunt cele din Câmpia Ialpugului (U.T.A. Găgăuzia și Ceadîr-Lunga).

BIBLIOGRAFIE