ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA [613353]
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA
Cu titlu de manuscris
C.Z.U.:336.71(478):339.923:061.1EU(043)
CUCU MARIANA
ASPECTUL STABILIZ ĂRII ȘI SPORIRII SIGURAN ȚEI
FUNCȚIONĂRII SISTEMULUI BANCAR AL REPUBLICII MOLDOVA ÎN
CONTEXTUL INTEGR ĂRII ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă
Specialitatea 08.00.10 – Finan țe; moned ă; credit
Teza de doctor în economie
Conduc ător științific:
Ludmila Cobzari
prof. univ., dr.hab.
Autor : Cucu Mariana
CHIȘINĂU, 2007
2CUPRINS
Introducere 3
Capitolul I. Aspecte teoretice privind stabilitatea sistemului bancar în procesul
de integrare în UE
1.1 Argument ări teoretice privind sistemul bancar și stabilitatea bancar ă 8
1.2 Metode moderne de analiz ă și asigurare a stabilit ății sistemului bancar 27
1.3 Influen ța procesului de integrare în UE asupra stabilit ății sistemului bancar al RM 38
Capitolul II. Analiza stabilit ății sistemului bancar al RM
2.1 Analiza situa ției actuale a sistemului bancar al RM 50
2.2 Reglementarea, supravegherea și stabilitatea sistemului bancar 62
2.3 Instabilitatea si stemului bancar și căile de prevenire 75
2.3.1 Cauzele instabilit ății sistemului bancar și căile de prevenire 75
2.3.2 Scheme de garantare a depozitelor și stabilitatea sistemului bancar 83
Capitolul III. Stabilizarea și sporirea siguran ței funcționării sistemului bancar al RM
în perspectiva integr ării în UE
3.1 Perspectivele de consolidare a sistemul ui bancar al RM în contextul integr ării în UE 89
3.2 Direc țiile principale de stabilizare și sporire a siguran ței sistemului bancar al RM 101
3.3 Evaluarea econometric ă a stabilității sistemului bancar al RM 109
Încheiere 121
Bibliografie 125
Anexe 146
Adnotare 187
Cuvinte – cheie 190
Lista abrevierilor 191
3INTRODUCERE
Actualitatea temei de cercetare. Stabilitatea și siguranța sistemului bancar reprezint ă o
importanță majoră pentru protejarea intereselor deponen ților și pentru asigurarea continuit ății
intermedierii activit ății financiare și a prestării serviciilor bancare sigure agen ților din diverse
ramuri ale economiei na ționale. M ăsurile întreprinse în vederea realiz ării și menținerii stabilit ății
sistemului bancar, de asemenea, contribuie la crearea premisel or necesare pentru atragerea
investițiilor în sistemul bancar și acumularea mijloacelor b ănești temporar libere, fapt ce
favorizeaz ă dezvoltarea economic ă a țării.
Problemele asigur ării stabilit ății sistemului bancar, de care sînt preocupa ți atît deponen ții, cît
și autoritățile statale, organismele financiare interna ționale, sunt reflectate în lucr ările științifice ale
specialiștilor din institu țiile naționale și internaționale și abordate în diverse st rategii de dezvoltare a
sistemului financiar, implementate pe plan na țional și internațional. Autorit ățile multor state acord ă,
în ultimii ani, o aten ție deosebit ă cu privire la asigurarea stabilit ății și siguranței sectorului financiar,
inclusiv al celui bancar, fapt confirmat prin num ărul crescînd al rapoartelor cu privire la stabilitatea
financiară, publicate de c ătre institu țiile financiare interna ționale și băncile centrale ale acestor țări.
Gradul de studiere a temei de cercetare. Cercetările privind evaluarea tendin țelor de
dezvoltare și stabilizare ale sistemului bancar sunt efectuate în diverse institu ții de învățămînt
superior, de c ătre autorit ățile competente în domeniu, în institu ții de cercetare științifică – pe plan
național și internațional. Este necesar de men ționat, îns ă, că aspectele asigur ării stabilit ății și
siguranței sistemului bancar din Republica Moldova (RM) în contextul integr ării în Uniunea
European ă (UE) și impactul proceselor de integrare asupra stabilit ății sistemului banc ar autohton nu
sunt încă suficient abordate, vizavi de tendin țele recente ale vectorului proeuropean, fapt ce
demonstreaz ă actualitatea și oportunitatea subiectului ales pentru cercetare. Or, lucrarea în cauz ă,
care abordeaz ă aspectele stabiliz ării activit ății bancare este oportun ă și insereaz ă informații și
argumente ce confirm ă noutatea ei științifică.
Scopul lucr ării constă în analiza stabilit ății sistemului bancar al RM, în fundamentarea
direcțiilor de baz ă privind stabilizarea sist emului bancar autohton și menținerea siguran ței acestuia
în condițiile aderării la UE.
Scopul propus este concretizat în urm ătoarele sarcini ale cercet ării:
¾ aprofundarea conceptelor fundamentale refer itoare la sistemul bancar, stabilitatea și siguranța
bancară;
¾ aprofundarea problematicii privind supravegherea bancar ă și determinarea autorit ăților care
exercită cel mai eficient supravegherea b ăncilor (banca central ă sau o autoritate independent ă);
4¾ identificarea vulnerabilit ăților de baz ă cu care se confrunt ă sistemul bancar autohton în
contextul integr ării în UE;
¾ analiza comparat ă a Indicatorilor de Stabilitate Financiar ă și a exigen țelor față de principalii
indicatori care reflect ă activitatea stabil ă a băncilor din RM cu cele ale statelor – membre UE și
țărilor CSI;
¾ aprofundarea analizei standardelor și practicilor europene în domeniul asigur ării stabilit ății
sistemului bancar și abordarea beneficiilor prelu ării și aplicării unor practici eficiente în
sistemul bancar autohton;
¾ elaborarea modelului econometric de evalua re a factorilor principali care influen țează
stabilitatea și siguranța sistemului bancar din RM.
Obiectul cercet ării cuprinde sistemul bancar al RM, inclusiv Banca Na țională a Moldovei și
băncile comerciale din republic ă; băncile centrale și autoritățile de supraveghere financiar ă din
statele UE.
Drept suport teoretico- științific și metodologic al cercet ării, a u s e r v i t l u c r ările ce
fundamenteaz ă reglementarea, dezvoltarea și managementul activit ății bancare, printre care
enumerăm lucrările savan ților și economi știlor străini: A.Demirgiüc-Kunt, E.Detragiache,
C.Goodhart, D.Schoenmaker, R.Levine, Z.Horv ath, T.Mayer, D.VanHoose, J.Daesenberry,
F.Mishkin, J.Trichet, P.Rouz, O.Lavru șin, I.Balabanova, G.Beloglazova, precum și lucrările
cercetătorilor autohtoni și români: D.Moldovanu, L.Cobzari, A.Caraganciu, G.Iliadi, A.Gudîm,
A.Berea, C.Kri țescu, Ș.Dumitrescu, V.Dedu, N.Dardac, C.Basno, T.Barbu, I.Turcu, N.Hoan ța etc.
Baza informa țională a cercetării o constituie rapoartele și publicațiile institu țiilor financiare
internaționale (Fondul Monetar Interna țional, Banca Mondial ă, Banca European ă pentru
Reconstruc ție și Dezvoltare, Banca Central ă European ă, Organiza ția pentru Cooperare și Dezvoltare
Economic ă, Grupul Supraveghetorilor Bancari din Europa Central ă și de Est etc.); rezultatele
cercetărilor unor centre interna ționale de cercet ări științifice economice și financiare, cum sunt:
Banca pentru Decont ări Interna ționale, Academia de Științe din Rusia, Biroul Na țional al
Cercetărilor Economice din Cambridge, London School of Economics and Political Science;
publicațiile și datele statistice furnizate de Banca Na țională a Moldovei, Biroul Na țional de
Statistică al Republicii Moldova, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene etc.;
publicații la tema de cercetare ale b ăncilor centrale din statele europene și CSI; evalu ările
companiilor interna ționale de rating etc. Drept baz ă metodologic ă d e i n f o r m a r e a u s e r v i t a c t e l e
legislative și normative ale RM și ale statelor – membre UE și CSI, precum și alte publica ții de
ordin juridic și statistic ce țin de subiectul de cercetare.
5Metodologia de cercetare aplicată în lucrare are la baz ă utilizarea metodelor științifice de
cercetare, cum sunt: analiza economic ă, metoda statistic ă, metoda normativ ă, metoda grafic ă,
metoda sintezei, compara ției, inducției și deducției, modelarea economico-matematic ă etc.
Noutatea științifică a rezultatelor ob ținute const ă în:
1. Aprofundarea investiga țiilor teoretice privind supravegherea bancar ă, precum și argumentarea
oportunității exercit ării supravegherii bancare în si stemul bancar autohton de c ătre banca
centrală.
2. Aplicarea unui set de Indicator i de Stabilitate Financiar ă pentru efectuarea analizei comparate
între sistemul bancar din RM și sistemele bancare ale statelor – membre UE și ale țărilor CSI.
3. Identificarea standardelor și practicilor europene în domeniul asigur ării stabilit ății sistemului
bancar și argumentarea oportunit ății preluării și aplicării unor practici efic iente în sistemul
bancar autohton.
4. Aprofundarea analizei te oretice privind influen ța funcționării schemelor de garantare a
depozitelor asupra stabilit ății sistemului bancar și formularea unor propuneri de eficientizare a
sistemului de garantare a depozitel or existent în Republica Moldova.
5. Elaborarea în baza cercet ărilor a modelului econometric de evaluare a factorilor principali care
influențează stabilitatea și siguranța sistemului bancar din RM.
Semnifica ția teoretic ă și valoarea aplicativ ă a lucrării este determinat ă de recomand ările
conținute în aceasta, a c ăror implementare va contribui la stabilizarea și sporirea siguran ței
funcționării sistemului bancar autohton în contextul alegerii vectorului proe uropean. Printre cele
mai importante recomand ări menționăm:
¾ identificarea direc țiilor principale de consolidare și stabilizare a sistemului bancar prin
formularea recomand ărilor cu privire la pos ibilitatea implement ării unor practici europene
eficiente în sistemul bancar autohton;
¾ evaluarea beneficiilor și costurilor determinate de eventuala implementare a noului Acord cu
privire la capital, Basel II, pentru stabilitatea sistemului bancar al RM;
¾ argumentarea oportunit ății exercitării supravegherii banc are în sistemul bancar autohton de c ătre
banca central ă și abordarea posibilit ății îmbunătățirii eficien ței supravegherii bancare prin
majorarea gradului de cooperare dint re autoritatea de supraveghere a b ăncilor și organul de
supraveghere a sector ului nonbancar, precum și prin exercitarea s upravegherii pe baza
consolidat ă și transfrontalier ă a băncilor;
¾ formularea propunerilor privind efic ientizarea schemei de garantar e a depozitelor existente în
Republica Moldova, prin diferen țierea mărimii primelor de asigurare pl ătite de bănci în func ție
6de expunerea la risc a b ăncilor și acordarea posibilit ății deponen ților de a partic ipa benevol în
schemele de garantare a depozitelor;
¾ elaborarea în baza cercet ărilor a modelului econometric de evaluare a factorilor principali care
influențează stabilitatea și siguranța sistemului bancar din RM.
Aprobarea rezultatelor investiga ției. Abordările teoretice și metodologice ale lucr ării au fost
prezentate și discutate în cadrul conferin țelor și simpozioanelor științifice cu tematic ă aferentă
proceselor de integrare european ă și influenței acestora asupra stabilit ății financiare și economice,
organizate în cadrul Academiei de Studii Economice din Moldova în perioada 2004-2006.
Structura și conținutul tezei. Scopul și sarcinile investigate au condi ționat structura tezei ,
după cum urmeaz ă: introducerea, trei capitole, încheiere, bibliografia și anexe.
În Introducere este specificat ă actualitatea temei, sunt determinate scopul și sarcinile, este
menționat suportul teoretico-me todologic al tezei, noutatea științifică și importan ța practică a
lucrării.
În capitolul I „Aspecte teoretice privind stabilitatea sistemului bancar în procesul de
integrare în UE” sunt evaluate bazele teoreti ce privind sistemul bancar și stabilitatea func ționării
acestuia, sunt abordate metodele moderne de analiz ă și de asigurare a stabilit ății sistemului bancar,
este definit conceptul de integrare în Uniunea European ă, fiind evaluat ă influența procesului dat
asupra func ționării sistemelor bancar e din statele membre și cele adiacente. Totodat ă, sunt evaluate
perspectivele integr ării pentru stabilitatea și siguranța sectorului bancar din Republica Moldova,
condiționate de alegerea v ectorului proeuropean.
Capitolul II „Analiza stabilit ății sistemului bancar al RM” este centrat asupra cercet ării
situației actuale a sistemului bancar autohton. O deosebit ă atenție se acord ă abordării rolului ce îi
revine supravegherii și reglement ării sistemului bancar pe ntru asigurarea stabilit ății acestuia. Este
analizată experiența de supraveghere a statelor-membre UE și abordat modul optim de supraveghere
a sistemului bancar pentru RM (de c ătre banca central ă sau o autoritate de supraveghere
independent ă). Se efectueaz ă analiza comparat ă a legislației bancare a RM în raport cu cea a UE, în
vederea determin ării divergen țelor și convergen țelor aferente exigen ților de baz ă ce influen țează
stabilitatea sistemului bancar, st ipulate de cadrul juridic bancar autohton, cu Directivele europene.
Este efectuat ă analiza comparat ă a Indicatorilor de Stabilitate Financiar ă ale RM cu referire la
indicatorii statelor-membre UE și țărilor CSI. De asemenea, se abordeaz ă fenomenul de
destabilizare financiar ă a sistemului bancar, fiind evaluate modalit ățile de prevenire a acestora. Este
evidențiată importan ța funcționării sistemelor de garantare a depozitelor cu scopul stabilit ății
sistemului bancar.
7În capitolul III „Stabilizarea și sporirea siguran ței funcționării sistemului bancar al RM în
perspectiva integr ării în UE”, ca rezultat al cercet ărilor efectuate în capitolele I și II din lucrare,
sunt generalizate și analizate perspectivele de dezvolta re a sectorului bancar autohton din
perspectiva integr ării RM în structurile europene și abordate direc țiile principale de consolidare a
acestuia. Este elaborat modelul eco nometric de evaluare a factorilor princi pali care influen țează
stabilitatea și siguranța sistemului bancar al RM.
Compartimentul încheiere cuprinde rezultatele de baz ă ale cercet ărilor efectuate și insereaz ă
concluziile, efectuate drept rezultat al cercet ărilor și recomand ările, care, în opinia autorului,
reprezintă importante m ăsuri și direcții de consolidare și stabilizare a sistemului bancar autohton în
contextul integr ării în structur ile europene.
Publicații. Tezele principale ale lucr ării și-au găsit reflectare în publica țiile științifice, fiind
expuse în 10 lucr ări cu un volum total de 2,7 coli de autor.
Cuvinte-cheie : sistemul bancar, integrare european ă, consolidare, guvernare corporativ ă,
garantare a depozitelor, Indicato ri de Stabilit ate Financiar ă, reglementare, supraveghere, stabilitate
bancară.
8 „Institu țiile bancare sînt mai primejdioase
decît arma înc ărcată”.
Thomas Jefferson, al 3-lea pre ședinte al SUA
[200]
CAPITOLUL I. Aspecte teoretice privind stabilitatea sistemului bancar în
procesul de integrare în UE
1.1 Argument ări teoretice privi nd sistemul bancar și stabilitatea bancar ă
Un sistem bancar stabil, eficient și viabil care asigur ă mobilizarea disponibilit ăților
monetare ale economiei na ționale, orientîndu-le spre desf ășurarea activit ăților financiare eficiente,
constituie o premis ă important ă pentru dezvoltarea economic ă. Sistemul bancar este unul dintre cei
mai importan ți piloni ai economiei unei țări, reprezintînd veriga de leg ătură dintre ramurile
economiei, a c ăror activitate influen țează situația economic ă, socială și politică a unui stat.
Importanța stabilității sistemului bancar este mult mai vizibil ă în condi țiile instabilit ății
financiare, iar imperfec țiunile sistemului financ iar, vulnerabilitatea b ăncilor la schimb ările mediului
economic și crizele bancare constituie factorii principali ce trezesc un interes major fa ță de studierea
și realizarea în practic ă a stabilității bancare.
Încrederea deponen ților este pilonul de baz ă pe care se bazeaz ă activitatea bancar ă a oricărei
țări. Perceperea de publicul a sl ăbiciunilor chiar și a unei singure b ănci din sistem, poate determina
reacții dispropor ționale, panic ă, retragerea depunerilor – evenimen te care pot afecta stabilitatea
întregului sistem bancar, întrucît este greu de știut exact care anume dintre b ănci are probleme
proprii și care – problemele „aduse” de b ăncile slabe din sistem. Datorit ă acestui fapt, modalit ățile
de asigurare a stabilit ății sistemului bancar se afl ă în centrul aten ției publicului la rg, organelor de
conducere ale statului, organismelor interna ționale și a investitorilor.
Care este specificul activit ății bancare și al sistemului bancar și ce subîn țelegem prin
stabilitatea acestui sistem? Punctu l de plecare în contextul abord ării propuse este banca, de aceea
vom analiza mai întîi de toate termenul de „banc ă”.
Conceptul de „banc ă” își are începutul din cele mai vechi timpuri. Pîn ă în prezent nu se
cunoaște cu exactitate data și locul apari ției primei institu ții bancare, urme ale existen ței unor astfel
de institu ții au fost descoperite la bab ilonieni, egipteni, evrei, greci și români cu mult înaintea erei
noastre. Cei mai buni banche ri s-au dovedit a fi preo ții egipteni și greci care au transformat
templele de rug ăciuni în adev ărate institu ții bancare, devenind primii „bancheri” ai timpului, care
practicau pe scar ă largă schimbul de moned ă, efectuau pl ăți, păstrau capitaluri etc. Totodat ă,
documentele istorice demonstreaz ă că primele opera țiuni bancare constau în acordarea
împrumuturilor și acceptarea depozitelor, care și astăzi reprezint ă activități de bază ale oricărei
9bănci [59,p.103]. Astfel, înc ă codul lui Hammurabi, care dateaz ă din secolul al XVIII-lea a.Chr.,
conținea o serie de prevederi ce reglementau depozitul și împrumutul [38,p.11].
Termenul de „banc ă” este de origine italian ă. În evul mediu comer țul cu bani se înf ăptuia în
orașele italiene la mese a șezate în centrul ora șului, unde „bancherii” efectuau pl ăți și decontări între
clienți care se deserveau la un singur „bancher”, num ărau și schimbau bani. Cu toate c ă instituțiile
bancare efectuau diverse activit ăți, „prima banc ă, în adevăratul sens al cuvîntului, ar fi institu ția
înființată în 1171, de dogele Michele XI, sub numele de Banco de Venezz ia, cu scopul principal de
a face opera țiuni de administrare a banului public pentru Cetate” [49,p.143]. În secolele XVII-
XVIII activitatea bancar ă se dezvolt ă în toate forma țiunile statale din Europa. Astfel, în 1609 în
Olanda este înfiin țată Banco di Amsterdam, în 1619 în Germania este creat ă banca de depozit, iar în
anul 1791 Congresul Statelor Unite autorizeaz ă crearea și funcționarea Primei B ănci din SUA. În
acest timp, țările române ști aflate sub suze ranitate turceasc ă sînt lipsite de drep tul de a bate moned ă
și doar în 1839, cînd starea banc herilor devenise mai stabil ă, apare posibilitatea organiz ării băncilor
și pe teritoriul Țării Române ști.
Vorbind despre pozi țiile dominante pe pia ța bancară a țărilor europene vom enumera doar
cîteva dintre ele, și anume: Banca din Amsterdam s-a afirmat ca una din primele pie țe bancare și
financiare din Europa, unde erau acceptate ca depozit doar metale pre țioase. Germania a fost prima
țară care a mobilizat economiile popula ției, prin asigurarea unei dobînzi fixe garantate. Astfel,
bancherilor germani le dator ăm pentru inven ția metodei de calculare a dobînzilor (a șa-zisă metodă
hamburghez ă). În Italia, Banca Vene ției printre primele a utiliz at metode noi, înmînînd
depunătorilor recipise (chitan țe) la purtător, aducătoare de dobînzi. Una di n pîrghiile inovatoare ale
activității Băncii Angliei o constituia tradi ția giuvaergiilor care luau spre p ăstrare aurul și argintul
clienților, iar cu timpul au decis c ă ar putea fi împrumutate și monede, reie șind din volumul
rezervelor disponibile de moned ă.
În epoca de formare a capitalismului b ăncile au contribuit la colectarea și înmulțirea
capitalului, concentrînd economiile unor straturi so ciale, pentru a le pune ulterior, sub form ă de
capital, la dispozi ția întreprinz ătorilor. Treptat, b ăncile au început s ă joace un rol important și în
operațiunile de burs ă și circulație a capitalului interna țional, devenind for țe financiare cu puternic ă
influență în viața financiar ă, economic ă și politică.
Pe măsura evolu ției sistemului bancar, mai mul ți experți au încercat s ă defineasc ă noțiunea de
„bancă”, dar pîn ă în prezent nu s-a ajuns la o defini ție unanim acceptat ă. Conform primelor
definiții, o companie putea fi considerat ă banca, dac ă era oficial recunoscut ă drept banc ă și deținea
o permisiune sub forma unei autoriza ții de a efectua tranzac ții cu mijloace b ănești.
10Glosarul bancar al Marei Britaniei define ște banca ca fiind o institu ție care accept ă depozite
de la persoane fizice, companii, organiza ții și presteaz ă diverse servicii financiare acestor persoane;
plătește dobînd ă la depozite (fix ă sau variabil ă) care variaz ă în funcție de termenul și suma depus ă;
acordă credite și percepe dobînd ă pentru acestea [312].
Dicționarul complet al economiei de pia ță propune o defini ție mai detaliat ă, și anume: banca
sau institu ția bancară este o institu ție financiar ă și de credit, de stat sau particular ă, autorizat ă de
organele de drept pentru a fi desemnat ă ca banc ă, ale cărei funcții principale sînt atragerea
mijloacelor b ănești temporar disponibile ale clien ților la conturile deschise acestora, acordarea de
credite pe diferite termene (scurt, mijlo ciu sau lung), pentru efectuarea de opera țiuni (viramente)
între conturile clien ților și de transferuri în contur ile deschise la alte b ănci, emiterea instrumentelor
de credit și efectuarea tranzac țiilor cu asemenea instrumente, vînzarea – cump ărarea de valut ă și
alte opera țiuni valutare [47, p.76].
Savantul român, N.Hoan ță, în definirea c onceptului de banc ă, face referire la lucrarea
economistului clasic Davi d Ricardo, care spunea c ă „Marea deosebire dintre o banc ă și toate
celelalte afaceri const ă în faptul c ă o bancă se înființează doar în cazul cînd are și alte profituri decît
cele din folosirea propriului capital; avantajul real începe atunci, cînd întrebuin țează capitalul altora.
Alte afaceri, dimpotriv ă, obțin profituri enorme, doar prin utilizarea propriului capital”1. Pornind de
la definiția bancherului clasic, autorul român concluzioneaz ă că, banca este o firm ă care face comer ț
cu bani: atrage depozite, acord ă împrumuturi (exercitînd rolul de intermediar între cei care au
disponibilit ăți în exces, dorind s ă le valorifice și cei care au deficit de lichidit ăți și sînt nevoi ți să
facă împrumuturi), plaseaz ă împrumuturile de stat și cumpără valori mobiliare di n cont propriu sau
din contul clientel ei sale [52, p.84].
Autorul român, V.Dedu trateaz ă băncile ca institu ții specializate ce se ocup ă de organizarea și
realizarea împrumuturilor, obiectul lor de activitate fiind, în pr incipal, gestionarea acestora, iar
scopul final – ob ținerea profitului bancar. Pe lîng ă alte func ții de baz ă ale băncilor, autorul
menționează că activitatea institu țiilor bancare se întrep ătrunde cu activitatea economic ă, penetrînd
mecanismul complex al acesteia, avînd totodat ă rolul de a servi procesul decizional și luarea
măsurilor impuse de politicile moneta r-financiare ale statului [48, p.4].
În definirea conceptului de banc ă profesorul român C.Kri țescu trateaz ă banca ca o institu ție
financiară, de credit, de stat sau particular ă, ale cărei funcții principale sînt: (1) atragerea
mijloacelor b ănești temporar disponibile ale clien ților la conturile deschise acestora; (2) acordarea
de credite pe diferite termene; (3) efect uarea de viramente în tre conturile clien ților și de transferuri
1 David Ricardo. Opere alese. Editura Academiei, Bucure ști, 1962, vol.2, p.190
11în conturile deschise la alte b ănci; (4) emiterea de instrumente de credit și efectuarea de tranzac ții
cu asemenea instrumente; (5) vînzarea-cump ărarea de valut ă și alte opera țiuni valutare [56,p.58].
Conform defini ției economistului rus G.Belogl azova, banca este o organiza ție de credit care
dispune de dreptul exclusiv de a efectua opera țiuni, cum sînt: atragerea mijloacelor b ănești de la
persoane fizice și juridice sub form ă de depozite bancare; plasarea acestor mijloace în numele și din
cont propriu cu condi ția ramburs ării acestora în termenul stabilit; deschiderea și efectuarea
operațiunilor în conturile bancare ale persoanelor fizice și juridice [67,p.17].
Savantul american P.Rouz define ște banca ca o institu ție financiar ă care propune un spectru
vast de servicii, în primul rînd, de creditare, de economii și de plată și care exercit ă diverse func ții
financiare [72, p. 4-5]. În abordarea termenului de banc ă, comparativ cu defini țiile altor autori cita ți
mai sus, economistul american analizeaz ă mai multe func ții de bază caracteristice unei institu ții
bancare. Func țiile de baz ă atribuite unei institu ții bancare în defini ția propus ă de P.Rouz sînt
prezentate în figura 1.1.1.
Figura 1.1.1 Funcțiile de baz ă exercitate de o banc ă universal ă contemporan ă*
*Sursa: П. Роуз Банковский менеджмент , издательство «Дело », Москва , 1997 [72, p.5]
În aceeași ordine de idei, ne vom referi și la legisla ția bancară autohton ă, potrivit c ăreia banca
este o institu ție financiar ă care prin activitatea sa accept ă de la persoane fizice sau juridice depozite
sau echivalente ale acestora, transferabile prin diferite inst rumente de plata, și care utilizeaz ă aceste
mijloace total sau par țial pentru a acorda cr edite sau a face investi ții pe propriul cont și risc [3].
Analizînd defini țiile propuse de diferi ți autori, și reieșind din preved erile legisla ției Republicii
Moldova, putem constata c ă, în defini țiile analizate sînt specif icate cele mai importante func ții ale
băncii: de intermediere, de atragere a mijloacelor b ănești și de acordare a creditelor din contul
mijloacelor atrase. Sintetizînd defini țiile menționate mai sus și ținînd cont de activitatea specific ă a Funcția de asigurare
(garantare)
Funcția de investitor
bancar sau func ția de
underwrite r Funcția de broker Funcția fiduciar ă Funcția de creditare
Funcția de planificare
investițională
Funcția de plăți și de
decontări
Funcția de economii
Funcția de gestionare a
fluxurilor mijloacelor b ănești
Banca
contemporan ă
12instituțiilor bancare putem propune urm ătoarea defini ție a termenului de „banc ă”: Banca este o
instituție financiar ă, autorizat ă de organele competente, care activeaz ă cu mijloacele b ănești atrase
de la persoane fizice și juridice sub form ă de depozite și plăți, acordă credite din contul acestor
mijloace, emite instrumente de plat ă, face investi ții pe propriul cont și risc, propunînd clien ților săi
un spectru vast de servicii, prev ăzut de legisla ție. Pentru a aduce un element de noutate în defini ția
băncii menționăm că, banca este un mecanism complex, de a c ărei activitate stabil ă depinde
eficiența funcționării sistemului bancar al unei țări, care pe lîng ă alte func ții importante stipulate în
legislație exercit ă managementul riscurilor în sistemul bancar, prin verificarea credibilit ății
debitorilor și monitorizarea calit ății creditelor din numele investitorilor (deponen ților), astfel
asigurînd un nivel înalt al calit ății investițiilor. Banca asigur ă repartizarea oportun ă a investițiilor în
proiecte cu o credibilitate înalt ă și expunere minim ă la risc. Realizarea eficient ă de către bănci a
funcțiilor nominalizate permite asigurarea unui sistem bancar stabil și sigur.
În contextul abord ării noțiunii stabilit ății sistemului bancar este necesar de examinat banca nu
doar ca o institu ție separat ă, ci ca un component indispensabi l al sistemului bancar. Diferi ți
economiști au examinat banca în contextul sectorului bancar. Astfel, autorii români N.Dardac și
T.Barbu men ționează că pentru a eviden ția rolul b ăncilor este necesar ă încadrarea acestora în
sistemul financiar, al c ărui element principal și îl constituie [44,p.191].
Savantul rus O.Lavru șin, tratînd banca ca o celul ă a sistemului bancar, men ționează, că pentru
a funcționa în cadrul sistemului bancar, institu ția bancar ă urmează: (1) să dispună de calități
generice care i-ar permite s ă fie parte component ă a unui întreg (s ă dispună de statut de banc ă,
precum și de licen ță pentru desf ășurarea activit ăților bancare), s ă funcționeze conform normelor
general acceptate; (2) s ă activeze în limita unor legi generale și specifice normelor juridice ale
societății; (3) să fie aptă pentru autoreglementare, ceea ce impune promptitudine în adaptarea la
mediul în care func ționează, să se dezvolte și să se perfec ționeze; (4) s ă fie într-o inerac țiune
oportună cu alte elemente ale sistemului ba ncar [70,p.18]. Astfel, pornind de la defini ția lui
O.Lavrușin propunem urm ătoarea figur ă pentru a caracteriza banca ca celula sistemului bancar
(figura 1.1.2).
Figura 1.1.2 Specificul b ăncii ca o celul ă a sistemului bancar*
*Sursa: elaborat de autor Banca – celul ă a sistemului bancar
dispune de
calități generice funcționează
conform
normelor
general
acceptatefuncționează în
limita unor legi
și norme
juridice ale
societățiieste aptă să se
adapteze
prompt la
mediul în care
funcționeazăse află în
ineracțiune cu
alte elemente ale
sistemului bancar
13Autoarea rus ă G. Beloglazova, în c ontextul perceperii b ăncilor comerciale ca element al
sistemului bancar, le diferen țiază de banca central ă. Astfel, în opinia G.Beloglazova, b ăncile
comerciale, formînd cel de -al doilea nivel al sistemului bancar, exercit ă intermedierea pl ăților,
proceselor de creditare și de investi ții, dar nu particip ă în procesul de elaborare și realizare a
politicii monetar-creditoare și se bazeaz ă în activitatea lor pe parametrii masei monetare, ratelor
dobînzii și ritmului infla ției stabilite de banc ă centrală. Autoarea accentueaz ă că, în procesul de
funcționare, băncile comerciale urmeaz ă să respecte normele și exigențele băncii centrale aferente
nivelului capitalului, form ării provizioanelor pentru pierde ri la credite etc. [67, p.15]
Astfel, băncile comerciale nu reprezint ă instituții separate, ci constituie un sistem care în
activitatea lor se conformeaz ă unor reguli comune de activitate , stabilite de banca central ă, și pentru
asigurarea activit ății continue și stabile a întregului si stem bancar trebuie s ă fie într-o interac țiune
oportună cu alte elemente ale sistemului bancar, respectînd exigen țele pruden țiale în desf ășurarea
activității.
Tinînd cont de faptul c ă sistemul bancar este de neconceput f ără bancă centrală este oportun s ă
ne referim la conceptul și istoricul apari ției acesteia. În literatura de specialitate este specificat c ă
primele b ănci centrale au ap ărut în a doua jum ătate a secolului XVII, ca rezultat al dezvolt ării
istorice a b ăncilor comerciale. B ăncile centrale care se bucurau de încrederea statului se
împuterniceau s ă emită bani, devenind astfel b ănci emitente. Una dintre cele mai vechi b ănci
centrale este Banca Suediei, Sveriges Riksbank care activeaz ă din 1668. În anul 1694 a fost
înființată Banca Angliei. B ăncile centrale ale altor state au ap ărut mult mai tîrziu: Banca Norvegiei
– a.1816, Banca Fran ței – a.1800, Banca Italiei – a.1893, Ba nca Japoniei – a.1882, Banca SUA –
a.1913 [50,p.46]. Evolu ția numărului de b ănci centrale înfiin țate în perioada anilor 1870-2000 este
reflectată în tabelul 1.1.1.
Tabelul 1.1.1
Evoluția numărului de b ănci centrale, 1870-2000*
Anul Nr.b ăncilor Anul Nr.b ăncilor
1870 15 1940 45
1880 17 1950 60
1890 20 1960 80
1990 22 1970 110
1910 23 1980 135
1920 30 1990 150
1930 42 2000 178
*Sursa: N.Dardac, T.Barbu Monedă, bănci și politici monetare. Editura Didactic ă și Pedagogic ă, R.A.,
București, 2006 [44, p.319]
14În perioada constituirii b ăncilor centrale s-au identificat mai multe categorii de b ănci, în
funcție de provenien ța capitalului. Astfel, în Anglia ba nca de emisiune a fost constituit ă cu capital
privat; în Suedia, Finlanda, Austria, Bulgaria b ăncile s-au constituit prin participarea capitalului de
stat, pe cînd în astfel de țări cum sînt România și Bulgaria capitalul b ăncilor era mixt.
Examinînd activitatea b ăncilor centrale ale difer itelor state, constat ăm că în marea majoritate
ele se afl ă în proprietatea statului. Acest fapt permite guvernului de a interveni într-o m ăsură
oarecare în politic ă monetară. Savanții moldoveni A. Caraganciu și G. Iliadi men ționează că orice
bancă centrală, într-o anumit ă măsură, îmbină în sine tr ăsături de banc ă și trăsături de institu ție de
stat, precum și susțin că independen ța băncii centrale are un caracter relativ, deoarece politica
economic ă a guvernului nu poate fi promovat ă cu succes, f ără o corelare a principalelor sale
elemente: politica b ănească și de credit și politica financiar ă [40, p.143].
Mai mult ca atît, este necesar de men ționat că, legislația cu privire la b ăncile centrale poate fi
modificat ă cu o simpl ă majoritate a voturilor în Parlament (în o bun ă parte, dac ă nu în toate țările
lumii) și independen ța băncilor centrale este vulnerabil ă la schimb ările în gîndirea economic ă și
politica promovat ă în țară la un anumit stadiu de activitate. Totodat ă, strînsele rela ții dintre banca
centrală și stat nu confirm ă faptul că statul poate exercita f ără nici o limit ă influență asupra politicii
băncii [40,p.143].
Putem aduce exemplele b ăncilor centrale „independente” care func ționează în conformitate cu
regulile ce au ca scop prevenirea interven ției politice a statului: Rezervele Federale ale SUA, Banca
Angliei (a.1997), Banca de Rezerv ă a Indiei (1935), Banca Mexicului (1993), Banca Japoniei,
Banca Canadei, Banca de Rezerv ă a Australiei și Banca Central ă European ă [128].
După forma de proprietate b ăncile centrale pot fi divizate în: b ănci de stat (R egatul Unit,
Germania, Fran ța, Spania, Olanda, Rusia, RM); societ ăți pe acțiuni, ai căror acționari pot fi b ăncile
(ca exemplu, Federal Reserve System ), sau companii de asigur ări, după cum este în Italia; sau chiar
persoanele fizice, juridice sa u statul (Japonia, Belgia, Elve ția) [223].
Însuși termenul de „banc ă centrală” este relativ mai nou comparativ cu termenul de „banc ă”,
totodată, literatura de specialit ate propune diverse defini ții pentru termenul de „banc ă centrală”. Din
definițiile analizate reiese c ă banca central ă este autoritatea monetar ă principal ă a unui stat, care
îndeplinește funcțiile de baz ă, inclusiv emiterea monedei na ționale și reglementarea ofertei de
credite în economie. Astfel , analizînd banca central ă prin efectuarea unei paralele cu activitatea
băncilor comerciale, autorul rus O.Lavru șin subliniaz ă că, banca central ă ca și orice banc ă,
funcționează în domeniul de schimb, fiind o institu ție economic ă și nefinanciar ă. Activînd în
domeniul schimbului economic, banca central ă propune subiec ților economici produsele și
serviciile sale și, asemănător băncilor comerciale, ob ține pentru prestarea acestor servicii o plat ă
15determinat ă, care compenseaz ă cheltuielile și eforturile ei. Totodat ă, potrivit acestui autor, spre
deosebire de b ăncile comerciale ob ținerea profitului nu reprezint ă obiectivul principal al activit ății
unei bănci centrale [71, p.37].
Conform unei alte defini ții propuse de savantul român N. Hoan ța, orice banc ă centrală se
menține între dou ă principii: ea trebuie s ă evite o cre ștere excesiv ă de active monetare, mai ales cele
deținute de persoane fizice, pentru a nu favoriza o situa ție infliaționistă; dar concomitent trebuie s ă
monitorizeze situa ția pentru a evita un proces invers: defla ția [52,p. 224].
Economistul moldovean C.Grigori ță definește banca central ă ca fiind banca care promoveaz ă
și gestioneaz ă politica monetar ă la nivel de stat, b ăncilor comerciale care formeaz ă nivelul doi al
sistemului, atribuindu-le rolul de intermediari între cei ce de țin fluxuri monetare libere și cei ce au
nevoie de ele [50,p.45].
Economistul rus G.Beloglazova, spre deosebire de defini țiile de mai sus, extinde func țiile
atribuite b ăncii centrale, definind-o ca institu ție ce constituie primul nive l al sistemului bancar care
exercită funcțiile de reglementare monetar-creditoare, de supraveghere bancar ă și de gestionare a
sistemului de pl ăți într-un sistem financiar [67,p.16].
Savanții americani J.Daniels și D.VanHoose caracterizeaz ă banca central ă prin atribuirea
acesteia a trei categorii de func ții: funcțiile realizate pent ru guvern (depozitar și agent fiscal al
statului); prestarea serviciilor financiare b ăncilor private; exercitarea po liticii monetare a statului
[45,p.213]. Autorii men ționează și responsabilitatea b ăncilor centrale de agent fiscal al statului, fapt
ce presupune c ă acestea emit, administreaz ă și achită datoria în numele statului, precum și
responsabilitatea lor de creditor de ultim ă instanță, care prevede disponibilitatea b ăncii centrale de a
credita o banc ă temporar nelichid ă, dar totodat ă solvabilă, în scopul evit ării eventualei situa ții în
care poziția nelichid ă a acesteia poate conduce la pierderea credibilit ății instituției date [45, p.214-
215].
Glosarul B ăncii de Rezerve a Australiei, asem ănător caracteristicii propuse de O.Lavru șin,
definește banca central ă ca o banc ă necomercial ă. Totodată, conform defini ției acestui Dic ționar,
banca central ă poate fi dependent ă sau nu de guvern și își asumă toate func țiile cum sînt: elaborarea
politicii monetare; supravegherea stabilit ății sistemului financia r; emiterea monedei na ționale;
activitatea în calitate de banc ă a statului; supravegherea institu țiilor financiare și reglementarea
sistemului de pl ăți [310].
Dicționarul Wikipedia trateaz ă banca central ă ca un sinonim al terme nului de autoritate
monetară și o define ște drept entitate responsabil ă pentru politica monetar ă din țară sau din grupul
de state (de exemplu, Uniunea European ă). Reieșind din aceast ă definiție, responsabilitatea atribuit ă
băncii centrale es te de a men ține stabilitatea monedei na ționale și a ofertei de bani , pe cînd alte
16obligațiuni ale acesteia includ controlul asupra ratelor dobînzii la credite și rolul de creditor de
ultimă instanță în perioadele de criz ă financiar ă [308]. În dic ționarul în cauz ă de asemenea este
specificat și faptul c ă băncile centrale dispun de putere și autoritate de supr aveghere pentru a nu
admite activitatea riscant ă sau frauduloas ă a băncilor și instituțiilor financiare.
În dicționarul financiar, banca central ă apare ca o entitate responsabil ă pentru supravegherea
sistemului monetar într-o țară (sau un grup de țări). Astfel, potrivit acestui dic ționar băncile centrale
dispun de un șir de responsabilit ăți – de la supravegherea politicii monetare pîn ă la asigurarea
obiectivelor specifice, cum ar fi stabilitatea monedei, nivelul sc ăzut de infla ție și șomaj, emiterea
monedei, activitatea ca banc ă a statului, reglementarea sistem ului de credit, supravegherea b ăncilor
comerciale, precum și rolul de creditor de ultim ă instanță [311].
Savanții moldoveni A.Caraganciu și G.Iliadi referindu-se la func țiile băncilor centrale
menționează că sarcina prioritar ă a fiecărei bănci centrale este de a men ține puterea de cump ărare și
cursul valutar al monedei na ționale și de a asigura stabilitatea și lichiditatea sistemului bancar,
eficiența și fiabilitatea sistemului de pl ăți. Pentru a realiza aceste obiective, potrivit autorilor, banca
centrală îndepline ște următoarele func ții de baz ă: reglementarea sistemului b ănesc și de credit,
emiterea cu drept de m onopol a bancnotelor, precum și funcțiile – economic ă externă, de banc ă a
băncilor, de banc ă a guvernului, de control și supraveghere (monitorizare) a institu țiilor de credit
[40,p.143].
Chiar dac ă rolul de asigurare a stabilit ății financiare nu este expres prev ăzut de legisla ție sau
de actele normative ale statului, banca central ă este perceput ă de public ca fiind institu ția care își
îndreaptă eforturile spre sporirea siguran ței sistemului bancar și menținerea stabilit ății financiare.
Banca central ă are dou ă atribuții ce țin de obiectivul de stabilitate financiar ă: prevenirea
instabilităților și managementul consecin țelor acestora. Pentru realizarea acestor obiective sunt
formulate reglement ări financiare prude nte, este asigurat ă supravegherea efectiv ă a institu țiilor
financiare și managementul sistemului de pl ăți. Totodat ă pentru a mic șora consecin țele
instabilităților financiare, b ăncile centrale aplic ă diverse instrumente: politica ratelor dobânzilor,
cerințele față de rezervele obligatorii, facilitatea de creditor de ultima instan ță.
După cum s-a men ționat în defini țiile analizate, una dintre func țiile importante ale b ăncilor
centrale este cea de creditor de ultim ă instanță (sau de ultim rang), care presupune responsabilitatea
băncii centrale de a asigura creditarea b ăncilor comerciale în perioade de instabilitate. Astfel,
creșterea num ărului băncilor centrale și asumarea de c ătre acestea a rolului de împrumut ător de
ultim rang eviden țiază implicarea activ ă a băncilor centrale în asigurarea stabilit ății sistemului
bancar. Tabelul 1.1.2 reflect ă cronologia dezvolt ării băncilor centrale pe plan interna țional, inclusiv
asumarea de c ătre băncile centrale a responsabilit ății de împrumut ător de ultim rang.
17Tabelul 1.1.2
Dezvoltarea b ăncilor centrale ale țărilor UE și statelor adiacente*
Banca
Anul
fondării Dobîndirea
responsa-
bilității de
împrumu-
tător de
ultim rang
Banca
Anul
fondării Ddobîndirea
responsa-
bilității de
împrumu-
tător de
ultim rang
Sveriges Riksbank (Suedia) 1668 1890 Be lgian National Bank (Belgia) 1850 1850
Bank of England (Anglia) 1694 1870 Banco de Espana (Spania) 1874 1910
Banque de France (Fran ța) 1800 1880 Reichsbank (Germania) 1876 1880
Bank of Finland (Finlanda) 1811 1890 Bank of Japan (Japonia) 1882 1890
De Nederlandsche Bank(Olanda) 1814 1870 Banca D’Italia (Italia) 1890 1893
Austrian National Bank (Austria) 1816 1870 Indonezia 1828
Norges Bank (Norvegia) 1816 1890 Bulgaria 1879
Danmarks Nationalbank (Danemarca) 1818 1880 România 1880
Banco de Portugal (Portugalia) 1846 1870 Serbia 1883
*Sursa: N.Dardac, T.Barbu Monedă, bănci și politici monetare . Editura Didactic ă și Pedagogic ă,
București, 2006 [44, p.319]
Conform legisla ției bancare autohtone Banca Na țională a Moldovei (BNM) are rolul
principal de asigurare și menținere a stabilit ății prețurilor, de promovare și menținere a unui sistem
financiar bazat pe principiile pie ței. Din atribu țiile de baz ă ale BNM fac parte și stabilirea,
implementarea politicii monetare și valutare de stat, func ționarea ca bancher și agent fiscal al
statului, autorizarea, supravegherea și reglementarea activit ății instituțiilor financiare, activitatea ca
organ unic de emisiune a monedei na ționale etc. [2] Astfel, în scopul asigur ării stabilit ății sistemului
bancar Banca Na țională a Moldovei este unic ul organ care exercit ă autorizarea, reglementarea și
supravegherea b ăncilor, fiind împuternicit ă în acest scop s ă emită actele normative necesare și să ia
măsuri de rigoare adecvate pentru a- și exercita împuternicirile și atribuțiile stipulate de legisla ție.
BNM autorizeaz ă instituțiile financiare și elaboreaz ă standarde de supraveghere a acestora,
efectueaz ă controlul institu țiilor financiare cu scopul verific ării respect ării de către acestea a
legislației și impune m ăsuri de remediere sau aplic ă sancțiuni corespunz ătoare institu țiilor care nu
se conformeaz ă exigențelor stipulate.
Sintetizînd defini țiile pentru termenul de „banc ă centrală” analizate, concluzion ăm că banca
centrală este o institu ție necomercial ă, care își realizeaz ă obligațiunile cu scopul major de a
promova politica monetar ă la nivel de stat, de a men ține stabilitatea monedei na ționale (stabilitatea
prețurilor) și a ofertei creditelor în economie, de a gestiona sistemul de pl ăți, precum și de a sus ține
băncile ca creditor de ultim ă instanță în cazurile survenirii crizelor bancare. Pe lîng ă aceasta, banca
centrală, pentru men ținerea viabilit ății și funcționării stabile a sistemului bancar, este împuternicit ă
18să emită acte normative și să ia măsuri pentru asigurarea respect ării acestora, precum și să aplice
sancțiunile oportune legale în cazurile de nerespectare.
În acest context, se propune urm ătoarea figur ă care caracterizeaz ă funcțiile de baz ă exercitate
de o banc ă centrală (vezi figura 1.1.3):
Figura 1.1.3. Funcțiile de baz ă ale unei b ănci centrale*
*Sursa: elaborat de autor
Astfel, banca central ă și băncile comerciale formeaz ă un ansamblu integru – sistemul bancar.
Analiza sistemelor bancare contemporane eviden țiază că acestea sînt structurate în dou ă nivele, la
nivelul I fiind situat ă banca central ă, iar băncile, denumite de asemenea b ănci de sistem, se afl ă la
nivelul II.
Economiștii români N.Dardac și T.Barbu examineaz ă sistemele bancare din punctul de vedere
al organiz ării activității bancare și al gradului de specia lizare, stabilind distinc ția dintre dou ă tipuri
de sisteme bancare:
– sisteme bancare ale Europei continentale, care sînt pu țin specializate și funcționează după modelul
băncii universale;
– modelul american, aplicat și în Japonia, bazat pe principiul unei specializ ări stricte a institu țiilor
bancare.
Acești economi ști, de asemenea, specific ă și un num ăr de trăsături care caracterizeaz ă
sistemele bancare din statele dezvoltate cum ar f i: diversitate, concentrar e, bancarizare a activit ății,
amplificarea opera țiunilor de restructurare, disponibilitatea c ătre relațiile cu străinătatea [44,p.204].
Totodată, autoarea autohton ă C.Grigori ță definește sistemul bancar ca fiind un ansamblu
coerent de institu ții bancare ce func ționează într-o țară, corespunz ătoare necesit ăților unei etape Banca central ăPolitica monetar ă Menținerea stabilit ății
monedei na ționale
Rolul de creditor de
ultimă instanță Reglementarea ofertei
creditelor în economie Gestionarea sistemului
de plăți Reglementarea și
supravegherea sistemului
bancar
Agentul fiscal al
statului
19concrete de dezvoltare social-economic ă. În opinia autorului, si stemul bancar al unei țări cuprinde:
cadrul institu țional – format din banca central ă (cu rol de coordonare și supraveghere), b ănci
comerciale și alte institu ții financiare și cadrul juridic – format din ansamblul reglement ărilor care
guverneaz ă activitatea bancar ă. C. Grigori ță, în definirea termenului de sistem bancar pune accentul
major pe func țiile de baz ă ale băncii centrale și caracterizeaz ă sistemul bancar ca fiind unul care
este organizat avînd axa de referin ță banca central ă, ce înfăptuiește politica monetar ă, valutară și de
credit a statului și un număr de bănci comerciale, b ănci de afaceri, institu ții de credit specializate –
uniuni de credit, case de economii, organiza ții de împrumut, b ănci ipotecare etc. [50,p.15].
Savanții români C. Kri țescu și E.Dobrescu definesc sistemul bancar ca fiind un ansamblu al
operațiunilor și tranzacțiilor active și pasive efectuate de aparatul bancar. Termenul de „aparat
bancar” în lucrarea autorilor prevede „ansamblul diverselor categorii de b ănci cu capital autohton
sau privat, precum și combina ții mixte ale acestora, ce î și desfășoară activitatea pe teritoriul unei
țări” [57, p.15].
Autoarea I. Balabanova, spre deosebire de defini țiile analizate mai sus, în definirea
conceptului de sistem bancar nu apeleaz ă la caracterizarea participan ților din sistem, ci men ționează
caracteristicile de baz ă ale sistemului, cum sînt: structura ierarhic ă; existen ța relațiilor și
interconexiunilor de sistem, care creeaz ă un tot întreg; reglementarea elementelor, rela țiilor și
interconexiunilor acestuia; ac țiunea reciproc ă cu mediul, în procesul c ăreia sistemul î și manifest ă și
formează propriile sale calit ăți; existența proceselor de management [66,p.37].
Potrivit savan ților români C.Basno și N.Dardac totalitatea b ăncilor care func ționează într-o
economie formeaz ă sistemul bancar în structura c ăruia se disting: banca central ă; băncile
comerciale sau de depozit; societ ățile financiare, b ăncile și instituțiile de credit specializate. Autorii
de asemenea men ționează că stabilitatea sistemului bancar reprezint ă un obiectiv integr at al politicii
de stabilizare macroeconomic ă și constată că aceasta și este cauza c ă sistemul bancar este unul
dintre cele mai reglementate domenii, avînd un anumit specific și, deci, necesit ă o apreciere aparte
față de alte sectoare ale economiei, de și se bazeaz ă tot pe mecanismele pie ței [36,p.13].
Autorul român A. Berea, la examinarea termenului de „sistem bancar” de asemenea
menționează importan ța stabilității acestuia, argumentînd faptul c ă gradul în care un sistem bancar
sprijină dezvoltarea economic ă a unei țări depinde în mare m ăsură de starea „de s ănătate” a
acestuia; „sl ăbiciunile” sectorului ban car pot compromite func ția fundamental ă de intermediar
financiar, pot afecta eficacitatea politic ii monetare stabilite de banca central ă și pot genera
importante costuri legate de salvarea b ăncilor [38,p.10]. A.Berea caracterizeaz ă sistemul bancar
printr-un șir de elemente componente importante, dup ă cum sînt:
20• Intrările în sistemul bancar – factorul care condi ționează existența și funcționarea celorlalte
componente ale sistemului, cu care se afl ă într-o strîns ă legătură (resursele umane; mediul
economic; resursele financiare; informa țiile);
• Structura de transformare care reprezint ă banca cu structura sa organizatoric ă;
Ieșirile – produse și servicii bancare ce reprezint ă rezultatul ac țiunii primelor dou ă elemente, de
calitatea acestei ac țiuni depinzînd în final valoarea mul țimii de ie șiri;
• Structura de conducere a b ăncii, care are ca obiectiv orga nizarea, planificarea și controlul
elementelor de mai sus, în scopul realiz ării obiectivelor b ăncii [38,p.18-19].
După cum se poate observa, unii autori, pe lîng ă părțile componente de baz ă ale unui sistem
bancar, cum sînt banca central ă și băncile comerciale, analizeaz ă și alte părți ale acestuia. În
definirea sistemului ban car, autoarea I.Balabanova , spre deosebire de al ți economi ști, menționează
ca parte component ă și indispensabil ă a unui sistem bancar asocia ția băncilor care, conform
definiției propuse de autoare, este o institu ție necomercial ă, ai cărei membri sînt b ăncile comerciale.
Asociația băncilor este creat ă cu scopul reprezent ării intereselor b ăncilor comerciale în organele
legislative, executive și judiciare, avînd dr ept obiectiv coordonarea și perfecționarea activit ății
băncilor [66,p.45]. I.Balabanova demonstreaz ă importan ța asociațiilor băncilor în cadrul sistemului
bancar prin conlucrarea permanent ă a lor cu b ăncile centrale și cu alte organe competente, a c ăror
acte normative se r ăsfrîng asupra activit ății băncilor comerciale, cu scopul protec ției poziției
băncilor în cadrul sistem ului bancar, precum și implicarea în procesul de preg ătire profesional ă,
schimbul de experien ță a speciali știlor din sectorul bancar și participarea în alte activit ăți de
perfecționare.
Vizavi de faptul c ă susținem importan ța asociației băncilor, nu consider ăm oportun ă
examinarea acesteia în tez ă ca fiind un component separat al sistemului, deoarece asocia ția băncilor
este constituit ă din bănci comerciale și reprezint ă interesele acestora.
Drept concluzie este de men ționat că, în condi țiile actuale b ăncile reprezint ă nu doar un num ăr
ocazional de institu ții, ci un sistem integru cu o multitudine de elemente aflate în rela ții de
interconexiune, care formeaz ă un tot întreg. Printre elementele de baz ă ale sistemului bancar putem
distinge banca central ă, care este responsabil ă pentru promovarea politicii monetare, reglementarea
și supravegherea sistemului banc ar în scopul atingerii stabilit ății acestuia și băncile comerciale,
autorizate de banca central ă pentru a exercita func țiile de intermediere în sistemul bancar.
Care este specificul sistemului bancar și anume, prin ce se deosebe ște banca de alte institu ții
financiare?
Viziunile economi știlor cu privire la specificul activit ății bancare difer ă substanțial. Astfel,
economistul american B.Bossone, afirm ă că “băncile sînt, nici mai mult nici mai pu țin, intermediari
21financiari” [134]. Potrivit unui alt savant E.Fama [157] b ăncile se deosebesc prin prestarea
serviciilor de tranzac ționare și managementul portofoliului, pe cînd economistul J.Kareken [178]
menționează rolul de administrare a sistemului de pl ăți ca fiind cel de baz ă al unei b ănci care și o
deosebește de alte institu ții financiare.
Economistul american E.Corrigan afirm ă că, rolul băncilor în economia contemporan ă este
unic, deosebit comparativ cu cel al agen ților economici din sectorul r eal al economiei sau financiar,
și anume: dezvoltarea bancar ă asigură, în ultima instan ță, structura necesar ă funcționării economiei
de piață [146].
Autorii români A.Berea și O.Berea subliniaz ă rolul deosebit și unic al b ăncii luînd în
considera ție funcțiile principale pe care le îndepline ște: o eficient ă alocare a disponibilit ăților
bănești, prin furnizarea de credit c ătre sectorul real al economiei; un transfer monetar între institu ții
și agenți economici, potrivit unei politici monetare adecvate a b ăncii centrale prin intermediul
cerințelor sale fa ță de rezerve și al opera țiunilor de „open market”, precum și asigurarea
operațiunilor de depozit pentru agen ți economici, ca o dovad ă de încredere în stabilitatea și
lichiditatea sistemului bancar [37,p.14].
În compara ție cu alți participan ți ai sistemului financiar, și anume cu companiile de asigur ări,
fondurile pe investi ții, instituțiile implicate în activitatea cu valori mobiliare (care de asemenea
reprezintă o importan ță majoră pentru societate), b ăncile exercit ă funcția de intermediar, fapt ce și
explică importan ța și necesitatea asigur ării stabilit ății funcționării acestora. Tradi țional, specificul
băncilor a fost caracterizat prin expresia b ănească a obligațiunilor și activităților lor, precum și prin
participarea în sistemul de pl ăți din economie. Banca, ca o institu ție specific ă creează produsul, care
diferă semnificativ de rezultatul activit ății din domeniul producerii bunur ilor materiale. Rezultatul
activității bancare este un produs deosebit care îmbrac ă formă de bani și mijloace de plat ă [70,p.16].
Potrivit sistemului de drept common law „b ăncile sînt acele organiza ții care primesc depozite,
acordă credite, pl ătesc cecuri și presteaz ă alte servicii specifice clien ților” [38,p.8]. Cu toate c ă
activitatea b ăncilor cu timpul devine mai complicat ă, activitatea de baz ă a acestora se concentra
permanent asupra acord ării creditelor din contul mijloacelor plasate în b ănci de către clienți, fapt
care și determin ă caracterul riscant al activit ății bancare. Totodat ă, bilanțurile băncilor sînt
constituite din depozitele pe te rmen scurt din partea obliga țiunilor și activele pe termen lung, care
pot fi dificile pent ru o lichidare rapid ă. Datorită acestui fapt, b ăncile se deosebesc de alte institu ții
financiare și sînt supuse unei supravegheri specifice, precum și unor măsuri speciale de protec ție de
faliment. Totodat ă, în lucrările lor savan ții J. Tobin [216] și J.Kareken [178] men ționează că nu este
cazul de tratat b ăncile în calitate de institu ții specifice doar datorit ă supunerii acestora unor
reglement ări deosebite.
22La cele men ționate se poate de ad ăugat că, băncile sînt acele institu ții care în permanen ță sînt
angajate în activit ăți riscante și, ca rezultat, sînt expuse unui șir de riscuri. Specificul activit ății
băncilor const ă în faptul c ă, în cazul unei activit ăți adecvate, veniturile revin ac ționarilor, iar în
cazul eșecurilor, pierderile sînt suportate de c ătre creditori (deponen ți).
Băncile se afl ă într-o strîns ă interconexiune (prin pia ța interbancar ă și sistemul de pl ăți),
astfel, problemele unei b ănci se pot r ăsfrînge și asupra altor institu ții financiare, avînd ca efect
instabilitatea sistemului financiar în ansamblu, fapt care poate majo ra costurile crizelor financiare.
Falimentul unei institu ții bancare nu se trateaz ă de deponen ți ca fiind un fenomen caracteristic
economiei de pia ță, ci condi ționează neîncredre în întregul sistem bancar cu consecin țele negative
corespunz ătoare.
Mai mult ca atît, nu doar b ăncile sînt vulnerabile, instabilitat ea sistemului bancar poate avea
drept consecin ță instabilitatea a ltor industrii, reie șind din faptul c ă băncile activeaz ă din contul
mijloacelor atrase de la consumatori și producători. Astfel, b ăncile joac ă un rol important în
circuitul capitalului într-o economie, de a ceea acestora le revine o încredere public ă specială ținînd
cont de faptul c ă acestora le sînt încredin țate mijloacele popula ției.
După cum s-a men ționat, băncile presteaz ă servicii financiare oportune economiei,
intermediaz ă fluxurile mijloacelor b ănești. Așadar, asigurarea stabilit ății sistemului bancar și
siguranța fiecărei bănci în parte constituie obiectivul de baz ă al oricărui stat și al băncii centrale.
Prin intermediul b ăncilor este efectuat ă finanțarea economiei na ționale, vînzarea-cump ărarea
titlurilor de valoare, tranzac țiile de intermediere și gestionare a economiilor popula ției etc. Din
aceste activit ăți rezultă importan ța și specificul func ționării institu țiilor bancare vizavi de alte
instituții ale sistemului financiar. Realizarea func țiilor de baz ă ale sistemului bancar este cu mult
mai reușită, dacă banca se bucur ă de încrederea clien ților, ține eviden ța riguroas ă a operațiunilor și
asigură confiden țialitatea bancar ă [50, p.30]. Din acest context rezult ă importan ța majoră a studierii
modalităților de stabilizare a sistemului bancar și a examin ării termenului de „s tabilitate financiar ă”.
„Stabilitate” conform Dic ționarului explicativ al limbii române (DEX) înseamn ă însușirea de a
fi stabil, solid, trainic [46, p.1014]. No țiunea de stabilitate a sectorului bancar presupune ac țiunea de
consolidare și statornicire a acestuia. Beneficiarii de ultim ă instanță a stabilit ății sectorului bancar
sînt persoanele fizice și juridice ale unei țări, precum și economia ei.
Managerul General al B ăncii pentru Decont ări Interna ționale, M.Knight, define ște sistemul
financiar stabil ca fiind unul în care to ți agenți economici – gospod ăriile, companiile de afaceri,
instituțiile ce presteaz ă servicii financiare, și guvernul – exercit ă operațiuni cu activele financiare
fără a se supune unor riscuri și instabilit ăți ce pot submina valorile lor financiare [182,p.314].
23Din lucrările savantul F. Mi shkin [193,194] reiese c ă, stabilitatea financiar ă constă în
menținerea unui sistem financiar capabil s ă asigure o baz ă durabilă, fără dezechilibre majore în
alocarea eficient ă a oportunit ăților de economii și investiții (aceast ă idee fiind sus ținută și în
lucrările altor autori – T.Padoa Schio ppa [201], A. Heldane, G.Hoggart și V.Saporta [171]).
O altă modalitate de definire a stabilit ății financiare este propus ă de economi știi U.Das,
M.Quintyn și K.Chenard care caracterizeaz ă sistemul financiar stabil prin lipsa crizelor bancare și
stabilitatea pre țurilor la active [148]. Totodat ă, potrivit economistului O. Issing falimentul unei
bănci nu denot ă neapărat instabilitatea financiar ă, ci uneori din contra , poate contribui la
eficientizarea intermedierii financiare, men ținerea și sporirea nivelului de stabilitate [176].
Economistul A. Crockett men ționează că, pentru a asigura stabilitatea financiar ă este necesar
ca: (i) institu țiile de baz ă ale unui sistem financiar s ă fie stabile, s ă se bucure de credibilitate, s ă-și
poată onora fără asistența altor organisme obliga țiunile contract uale, (ii) pie țele de baz ă să fie
stabile și participan ții acestora s ă-și poată desfășura tranzac țiile în condi ții de confiden țialitate, la
prețuri stabile ce nu variaz ă substanțial pe termen scurt [143].
Pentru atingerea stabilit ății sectorului financiar, savantul C. Meyer propune estimarea a trei
„C”: Cauze ( Causes ), Consecin țe (Consequences ), Cure ( Cure ) ale instabilit ății financiare.
Totodată, C.Mayer este de p ărere că este cu mult mai u șor de prevenit instabilitatea decît de a
„trata” consecin țele și astfel, guvernele și băncile centrale urmeaz ă să acționeze în modul
corespunz ător, în primul rînd, pentru a evita apari ția crizelor financiare [192].
Activitatea bancar ă este supus ă unor riscuri ce pot afecta stab ilitatea sectorului financiar și nu
există măsuri, remedii, standarde pentru preîntîmpinarea acestora. Activitatea bancar ă evolueaz ă
continuu, fapt ce condi ționează apariția noilor situa ții de risc, care și determin ă necesitatea unui
control corespunz ător. Referindu-ne la premisele stabilit ății sistemului bancar, men ționăm că,
mediul macroeconomic stabil și sigur reprezint ă o premis ă important ă pentru stabilitatea financiar ă
și creșterea economic ă durabilă continuă. Instabilit ățile macroeconomice pot cauza apari ția unei
eventuale crize și înrăutățirea calității activelor. B ăncilor centrale le revine un rol important în
asigurarea stabilit ății și creșterii economice pe termen lung, fapt ce presupune promovarea
stabilității prețurilor, preîntîmpinarea poten țialelor instabilit ăți atît de origine intern ă cît și externă,
depistarea și „tratarea” acestora.
Savantul M.Blejer presupune c ă instabilitatea bancar ă poate fi cauzat ă de riscul
insolvabilit ății, iar pentru a depista sursele instabilit ății este necesar de investigat sursele
insolvabilit ății unei bănci. Abilitatea sistemului bancar de a men ține situația stabilă și sigură, în
opinia autorului, depind e de profitabilitatea și capitalizarea b ăncilor [130].
24Economiștii F.Allen și D.Gale la examinarea sistemului bancar, pun un accent major pe
eventualele instabilit ăți, gravitatea c ărora, în opinia autorilor, variaz ă în func ție de nivelul
interconexiunilor dintre b ănci [111]. Astfel, autorii abordeaz ă trei modalit ăți de interconexiuni:
„deplină”, în care fiecare banc ă este într-o dependen ță simetrică de alte b ănci în sistem; „par țială”,
în care băncile sînt în interconexiune doar cu acele b ănci care sînt implicate în activit ăți adiacente și
„incomplet ă”, în care b ăncile func ționează independent de alte b ănci din sistem, și nu sînt afectate
de instabilit ățile înregistrate într-o banc ă. Schematic, interdependen ța băncilor poate fi reflectat ă în
modul prezentat în figura 1.1.4:
deplin ă parțială incomplet ă
Figura 1.1.4. Modalitățile de interconexiune dintre b ăncile în sistemul bancar*
*Sursa: F.Allen, D. Gale Financial Contagion . Journal of Political Economy, nr.108(1):1-33, 2000 [111]
Prin aceste scheme autorii demonstreaz ă că într-o pia ță cu interconexiune deplin ă, șocurile se
pot răsfrînge asupra tuturor b ăncilor din sistem. Atare sistem es te mai vulnerabil la instabilitate
bancară. Într-o pia ță cu interconexiune par țială, instabilitate bancar ă va fi mai pu țin pronun țată, pe
cînd în cel de-al treilea model al sistem ului bancar propus de autorii nominaliza ți, contagiunea se va
răspîndi doar asupra cîtorva b ănci și nu va afecta întregul sistem.
Economiștii M.Arpa, I. Guilini și P.Franz consider ă că rezultatele financiare și probabilitatea
apariției instabilit ăților într-o banc ă, depind în mare m ăsură de managementul intern al b ăncii, sau
de micro factori [114,p.91-92] . Astfel, contabilitatea și practicile de a udit necorespunz ătoare,
administrarea și controlul intern insuficient pot c onstitui principalele cauze care condi ționează
problemele bancare. Ace ști autori sus țin că, instabilit ățile macroeconomice nu pot cauza probleme
serioase în condi țiile acțiunilor prudente întreprinse la timp de c ătre bancă. În opinia lor, pierderile
și falimentele bancare, precum și vulnerabilitatea pie ței sînt inevitabile și chiar necesare pentru o
piață economic ă dinamică. Asemănător opiniei economistului O.Issi ng [176], examinate mai sus,
M.Arpa, I. Guilini și P.Franz sus țin că un anumit nivel de stres financiar poart ă un caracter pozitiv
și impune b ăncile să-și îndrepte eforturile spre îmbun ătățirea și consolidarea situa ției economice,
prin adoptarea noilor practici și, ca rezultat, se înregistreaz ă progrese în domeniul politicii
monetare, supravegherii și managementului crizelor.
Stabilitatea reflect ă și capacitatea b ăncilor de a rezista în cazul apari ției unor evenimente
nedorite și a crizelor financiare. Economi știi au propus diverse defini ții pentru termenul de „criz ă
25financiară”. Astfel, în primele defini ții, propuse de Friedman și Schwarz în anul 1963 și Bordo în
anul 1986, crizele bancare sînt caracterizate prin falimente și panică bancară.
Autorii americani J.Daniels și D.VanHoose definesc o criz ă financiar ă ca o situa ție în care
instabilitățile devin atît de considerabile, încît sistem ul financiar al unui stat nu mai poate func ționa
stabil [45,p.41]. Cri zele financiare, dup ă părerea lor, reprezint ă schimbări majore în func ționarea
pieței financiare și sistemului bancar al unui stat care implic ă criza bancar ă, valutară și criza datoriei
externe. Autorii nominaliza ți consider ă că pentru a limita sau a preveni crizele financiare politicienii
trebuie să cunoască cauzele ce pot conduce la survenirea acestora.
Potrivit savan ților americani M. Burton și R. Lombra, criza financiar ă poate fi definit ă ca o
tulburare critic ă a pieței financiare, caracterizat ă printr-un declin brusc al pre țurilor la active și
insolvabilitatea companiilor financiare și nonfinanciare [39,p.305].
În lucrarea economistul C. Li ndgren criza este abordat ă drept instabilitate, reflectat ă în
ineficiență profundă, venituri și capitalizare sc ăzute, care în ansamblu conduc la crize bancare
[187]. Savantul P.Gupta descrie criz ă bancară ca o situa ție în care la un grup semnificativ de
instituții financiare obliga țiunile dep ășesc valoarea de pia ță a activelor, ceea ce condi ționează
nerambursarea depozitelor , insolvabilitatea institu țiilor financiare și/sau interven ția guvernului. În
asemenea condi ții creșterea ponderii creditelor nefavorabile , pierderilor financiare, descre șterea
valorii investi țiilor băncii condi ționează probleme de lichiditate și falimente bancare, contopiri și
absorbții, precum și restructurarea sistemului bancar în ansamblu [165].
Savantul rus M.Matovnikov, analizînd literatura de specialitate, men ționează factorii cel mai
des aborda ți de diferi ți autori drept cauzele macroec onomice ale crizelor bancare: sc ăderea brusc ă a
ratei infla ției, “boom”-urile creditoare ne întemeiate, problemele balan ței de plăți și schimbarea
bruscă a prețurilor la active [191]. De men ționat că, literatura economic ă se concentreaz ă mai mult
asupra premiselor macroeconomice ale stabilit ății financiare și într-o m ăsură mai mic ă asupra
premiselor financiare.
Economiștii U.Das și M.Quintyn, analizînd crizele financ iare ce au avut loc pe parcursul
ultimului deceniu în Asia de Est, Ecuador, Mexic, Rusia, Turcia și Venesuela, concluzioneaz ă că,
drept premise comune de survenire a acestora pot servi – implicarea statului în procesele de
reglementare și supraveghere, cuno scîndu-se faptul c ă reglementarea și supravegherea „slab ă”
reprezintă factorii de baz ă ce contribuie la declan șarea crizelor sistemice și retragerile în mas ă ale
depunerilor [148].
Pentru analiza mai detaliat ă a crizelor bancare este necesar ă abordarea fenomenului de criz ă
financiară conform școlilor economice, și anume a școlii keinisiste și monetariste. Astfel, școala
keinisistă consideră drept principala cauz ă a crizelor financiare descre șterea cererii. Potrivit acestei
26școli, în evaluarea riscur ilor financiare la care se expune banca trebuie s ă s e i a î n c o n s i d e r a ție
dezvoltarea componentelor cererii agregate, m ăsurate direct sau, preferabil cu ajutorul unor
indicatori disponibili. Monetari știi la rîndul lor atribuie o importan ță moderată variabilelor ciclice,
analizînd economia din punctu l de vedere al dezvolt ării monetare [215,p.119- 120], considerînd
cauza principal ă a declan șării crizei financiare din SUA din 1930 cre șterea ratelor dobînzilor
promovate de Rezervele Federale în anul 1928. Monetari știi trateaz ă criza nominalizat ă ca un
fenomen monetar, explicînd acest fapt prin consecin țele crizei, și anume mic șorarea
multiplicatorului monetar. Astfel, potrivit acestor a, din cauza politicii monetare expansioniste,
oferta de bani a sc ăzut rapid, cauzînd recesiune.
Potrivit economistului T.Timmermans survenir ea crizelor financiare poate fi explicat ă prin
informare asimetric ă [215,p.120]. Acest autor sus ține că, hazardul moral și selecția advers ă pot
cauza dificult ăți în canalele de intermediere, deoarece aceste fenomene afecteaz ă informa ția
disponibil ă băncilor cu privire la cal itatea debitorilor. Anal izînd cauzele ce pot condi ționa informare
adversă și, ca urmare crizele financiare, se men ționează patru categorii esen țiale de factori:
deteriorarea bilan țurilor sectorului financiar, cre șterea ratelor dobînzilor, ma jorarea incertitudinii,
deteriorarea bilan țurilor non-financiare de terminate de schimb ările prețurilor la active. Anexa 1
reflectă teoriile de baz ă care analizeaz ă și caracterizeaz ă fenomenul de criz ă financiar ă.
Reieșind din cele expuse mai sus, propunem urm ătoarea caracteristic ă a conceptului de
stabilitate bancar ă. Stabilitatea unei b ăncii presupune capacita tea acesteia de a- și îndeplini adecvat
funcțiile, de a beneficia de încrederea deponen ților și de a garanta siguran ța depunerilor persoanelor
juridice și fizice. Un sistem bancar stabil presupune asigurarea efectu ării neîntrerupte a tranzac țiilor
de intermediere financiar ă, menținerea unui nivel înalt de credibilitate a participan ților în sistem,
precum și monitorizarea adecvat ă a riscurilor bancare pe ntru a evita vulnerabilit ăți și efecte adverse
în activitatea desf ășurată de institu țiile financiare, ce se pot transfor ma în crize bancare. În opinia
noastră un sistem bancar stabil și sigur trebuie s ă fie susținut printr-un mediu macroeconomic stabil,
reglementare și supraveghere pruden țială corespunz ătoare, management efic ient al riscurilor,
precum și printr-un nivel înalt de transparen ță etc.
Pentru men ținerea unui sistem bancar stabil și sigur, capabil s ă aloce eficient resursele și să
absoarbe șocurile, în practica financiar ă internațională sînt implementate diverse metode de analiz ă
și de promovare a stabilit ății și siguranței sistemului bancar, unele din care sunt abordate în punctul
2.1 al tezei.
271.2 Metode moderne de analiz ă și asigurare a stabilit ății sistemului bancar
În punctul 1.1 al tezei am constatat c ă un sistem bancar s ănătos constituie o condi ție
primordial ă pentru cre șterea economic ă continuă. Luînd în considera ție semnifica ția crescînd ă a
sistemului bancar rezult ă importan ța determin ării și examinării surselor apari ției instabilit ăților
potențiale și abordării căilor de stabilizare a acestuia. Pentru asigurarea stabilit ății sectorului bancar,
este necesar ă, în primul rînd, analiza situa ției fiecărei bănci în parte din cadrul acestui sector.
Această analiză urmează să includă evaluarea punctelor forte și a instabilit ăților, cum ar fi:
expunerea b ăncii la eventuale riscuri, determinarea condi țiilor care cauzeaz ă riscuri, veniturile
băncii, gradul de preg ătire al băncii în confruntarea cu pi erderile posibile etc.
În practica financiar ă internațională sînt utilizate diverse metode de analiz ă a stabilit ății
sistemului bancar. În acest capitol vom estima metodele utilizate de Fondul Monetar Interna țional
(FMI) și Banca Mondial ă (BM) în cadrul Programului comun de Evaluare a Sectorului Financiar
(FSAP – Financial Sector Assestment Program ). Metodele de analiz ă abordate în prezentul capitol
au fost elaborate de organiza țiile financiare interna ționale nominalizate cu scopul estim ării cît mai
eficiente a stabilit ății sectorului financiar-bancar și au la baz ă experiența internațională în domeniul
stabilității financiare. Mai întîi de toate men ționăm că, începînd cu a.1944 FMI și BM au înfiin țat
sistemul Bretton Woods cu scopul dirij ării sistemului economic european dup ă cel de-al doilea
război mondial și protejării țărilor în promovarea stabilit ății ratelor mondiale de schimb, precum și
pentru asigurarea c ontrolului asupra mi șcării capitalului. Sistemul în cauz ă urma să îndeplineasc ă
trei funcții de bază: regulatorie – de administrare a regulamentelor ce guverneaz ă valorile valutare și
convertibilitatea; financiar ă – de asigurare a ofertei de lichidit ăți suplimentare membrilor ce se
confruntă cu deficit al balan ței de plăți; consultativ ă – exprimat ă prin asigurarea forumului pentru
cooperare dintre guverne. Scopul major actual al FMI și BM nu difer ă de cel de pe timpurile
Bretton Woods. În prezent organiza țiile nominalizate î și îndreapt ă eforturile spre asigurarea
stabilității sistemelor financiare interna ționale și spre integrarea comercial ă și financiar ă crescîndă,
prin lansarea diverselor ini țiative în scopul diminu ării frecven ței apariției și costurilor crizelor
financiare și întreprinderea m ăsurilor pentru majorarea transparen ței sistemelor financiare ale țărilor
membre, optimiz ării politicilor economice și asigurării unei discipline oportune pe pia ță. O
inițiativă important ă în domeniul asigur ării stabilit ății financiare interna ționale și prevenirii crizelor
a FMI și BM este Programul de Evaluare a Sectorului Financiar (FSAP), lansat în luna mai 1999.
Acest program, realizat nu doar în țările industrial-dezvoltate, ci și in cele în curs de dezvoltare are
ca scop determinarea punctelor forte și a vulnerabilit ăților în sectoarele financiare ale diferitor țări,
precum și evaluarea surselor de apari ție a riscurilor. Accentul program ului FSAP (cadrul general al
28programului de evaluare este prezentat în Anex a 2) este axat în primul rînd, pe prevenirea și
diminuarea cauzelor și mai puțin pe înlăturarea consecin țelor crizelor care deja s-au declan șat.
Instrumentele „diagnostice” de baz ă ale FSAP, destinate pentru analiza riscurilor
macropruden țiale ale sistemelor financiare sînt: analiza tendin țelor Indicatorilor de Stabilitate
Financiar ă și efectuarea test ărilor stres care demonstreaz ă în ce mod vor „reac ționa” indicatorii ce
reflectă stabilitatea financiar ă (de ex. suficien ța capitalului și profitabilitat ea) la diverse șocuri.
Indicatorii de Stabilitate Financiar ă (Financial Soundness Indicators – FSI) reprezint ă
parametrii ce reflect ă stabilitatea curent ă a institu țiilor financiare din țara examinat ă. Acești
indicatori includ date agregate ale institu țiilor individuale și indicatorii caracteristici pentru pia ță în
care func ționează instituțiile financiare și sînt destinate estim ării și supravegherii punctelor forte și
vulnerabilit ăților sistemului financiar. Indicatorii de Stabilitate Financiar ă reflectă starea “sănătății”
financiare curente și siguranța instituțiilor financiare dintr-o țară, fapt prin care și se explic ă rolul
major al acestora în estimarea stabilit ății pieței financiare dintr-o țară. FSI sînt calcula ți cu scopul
utilizării lor în supravegherea macropruden țială și se împart în dou ă categorii – indicatori de baz ă și
indicatori suplimentari. Indicatorii de baz ă reflectă doar situa ția din sectorul bancar, astfel fiind
accentuat rolul central ce îi revine b ăncilor într-un sistem financiar. Ace ști indicatori au o
importanță majoră în procesul de supraveghere bancar ă, iar calcularea lor nu este complicat ă de
lipsa datelor necesare. FSI ce țin de sectorul ba ncar pot fi diviza ți în 6 grupe de indicatori (cadrul
CAMELS: Suficien ța Capitalului, Calitatea Activelor, Siguran ța Managementului, Venituri și
Profitabilitatea ( Earnings), Lichiditatea, Sensibilitatea la riscul de pia ță). Astfel, indicatorii ce țin de
suficiența capitalului pot fi utiliza ți în aprecierea capacit ății sectorului bancar de a absoarbe
riscurile. Ținînd cont de faptul c ă riscul de solvabilitate al institu țiilor financiare deseori reiese din
calitatea insuficient ă a activelor, cea de-a doua categorie a Indicatorilor de St abilitate Financiar ă
este calitatea activelor. Indicatorii din aceast ă categorie monitorizeaz ă calitatea creditelor și
concentrărilor expunerilor din portofoliul activelor b ăncilor. Indicatorii de apreciere ai eficien ței
activității băncilor sînt utiliza ți în primul rînd pentru evaluarea importan ței managementului
băncilor și în scopul asigur ării stabilit ății și siguranței acestora. Datele cu privire la venituri și
cheltuieli se utilizeaz ă pentru evaluarea veniturilor și profitabilit ății băncilor, deoarece acestea
indică abilitatea lor de a ab soarbe pierderile f ără a apela la capital. Totodat ă, creșterea rapid ă a
veniturilor în acela și timp poate expune banca unor riscuri excesive, astfel, evaluarea lichidit ății
demonstreaz ă abilitatea sistemului bancar de a absorbi șocurile fluxurilor de numerar. Aprecierea
lichidității permite determinarea activelor lichide disponibile ale unei b ănci în cazul unor pierderi
generate de riscul de pia ță și de retragerea depozitelor. În Anexa 3 sînt ar ătați FSI utiliza ți în
evaluarea stabilit ății sistemelor financiar-bancare pe plan interna țional. De men ționat că, în
29evaluarea stabilit ății sistemului bancar al RM (punctul 2.1 al tezei), pe lîng ă altele, vom recurge și
la analiza FSI de baz ă, datorită cărui fapt consider ăm oportun ă evaluarea sensului economic al
indicatorilor de baz ă (tabelul 1.2.1).
Tabelul 1.2.1
Indicatorii de Baz ă ai Stabilit ății Financiare *
Indicator Rolul indicatorului Comentarii
Capitalul reglementat raportat la
activele ponderate la risc Evaluarea suficien ței
capitalului Evaluarea capitalului, inclusiv suficien ței acestuia în
cazurile survenirii riscurilor nedorite și pierderilor
neașteptate
Capitalul reglementat de gradul I
raportat la activele ponderate la risc Evaluarea suficien ței
capitalului Calitatea capitalului, cum ar fi capitalul ac ționar în
raport cu activele ponderate la risc
Provizioanele nete la creditele
nefavorabile raportate la capital Evaluarea suficien ței
capitalului Demonstreaz ă mărimea poten țială a provizioanelor
adiționale care pot fi necesare în raport cu capitalul
Creditele nefavorabile în total credite Calitatea activelor Demonstreaz ă calitatea creditelor din portofoliul de
credite al b ăncilor
Distribuția după sector a creditelor în
total credite Calitatea activelor Indic ă expunerile concentrate în sectoarele determinate
Rentabilitatea activelor și
rentabilitatea capitalului Venituri și profitabilitatea Importan ța (rolul) activelor pentru venituri care acoper ă
pierderile de capital și de credite
Marja dobînzii la venitul brut Venituri și profitabilitatea Indic ă importan ța venitului net și a scopului de a
absorbi pierderile
Cheltuielile neaferente dobînzilor
raportate la venitul brut Venituri și profitabilitatea Indic ă nivelul în care cheltuielile mari neaferente
dobînzilor mic șorează veniturile
Activele lichide în total active și
activele lichide în obliga țiunile pe
termen scurt Lichiditate Permite evaluarea vulnerabilit ății sectorului la pierderi
rezultate de lipsa accesului la sursele fondurilor de pia ță
sau de retragerea depozitelor
Poziția deschis ă netă în valută străină
raportată la capital Expunerea la riscul de schimb
valutar Evaluarea expunerii b ăncii la riscuri valutare.
*Sursa: Worldbank, IMF. Financial Sector Assessment: A Handbook, USA, 2005 [174, p.23]
cu unele modific ări și adăugări introduse de autor
Categoria suplimentar ă a indicatorilor de stabilitate financiar ă include indicatorii calcula ți
pentru sectorul bancar, precum și indicatorii din sectorul nonba ncar, deoarece vulnerabilit ățile
sectoarelor nonbancare pot afecta stabilitatea b ăncilor. Alegerea indicatorilor de stabilitate
financiară depinde de situa ția în sectorul financiar al țării examinate.
Testările stres constituie o alt ă metodă de evaluare a stabilit ății financiare, reprezentînd o
modalitate de determinare a riscurilor care nu pot fi evaluate cu precizie doar cu utilizarea
Indicatorilor de Stabilitate Financiar ă. Rezultatele test ărilor stres permit evaluarea sensibilit ății
băncilor la riscurile de pia ță, cum ar fi modificarea pre țurilor de pia ță, ratelor dobînzilor și de
schimb valutar etc. Astfel, test ările stres și Indicatorii de Stabilitate Financiar ă necesită abordări
diferite, dar care se completeaz ă una pe alta în procesul de evaluare a stabilit ății financiare. FSI
permit evaluarea continu ă și monitorizarea vulnerabilit ăților și punctelor forte ale unui sistem
bancar, pe cînd test ările stres se aplic ă în vederea evalu ării potențialelor pierderi (de obicei
exprimate ca modific ări în raport cu FSI) asocia te cu aceste vulnerabilit ăți la o anumit ă perioadă de
timp [139, p.31].
30La nivelul institu țiilor individuale test ările stres sînt aplicate de b ăncile interna țional active
începînd cu anii 1990, dar au devenit un mijloc de ev aluare a întregului sistem financiar mult mai
tîrziu, și, după cum s-a men ționat, constituie un component important al Programului FSAP. Spre
deosebire de FSI, test ările stres reprezint ă estimările aproximative cu privire la eventualele
schimbări în valoarea portofoliului institu țiilor financiare în cazul survenirii unor modific ări
considerabile în anumi ți factori de risc (de ex. schimb ările în pre țuri la active). Test ările stres
reprezintă procesul multilateral care include examinarea vulnerabilit ăților de baz ă ale unui sistem
financiar și permite evaluarea sensibilit ății bilanțurilor institu țiilor din sistem la diverse șocuri.
Termenul „estim ări aproximative” este utilizat de FMI în definirea test ărilor stres pentru a
evita tratarea acestora în calitate de un instrument „absolut” care poate fi utilizat cu o precizie
științifică. Economistul M.Jones define ște testările stres ca simplele tehnici analitice care pot fi
utilizate pentru a estima numeric sensibilit ățile determinate [177]. Totodat ă, M.Jones men ționează
că procesul de testare stres este mai mult decît o simpl ă aplicare a unui set de formule, deoarece
incorporeaz ă și o serie de analize și presupuneri care pot fi impor tante pentru formarea unor
rezultate valoroase. Aceste m ăsurări pot permite supraveghetorilor s ă estimeze suficien ța de capital
a băncilor în conformitate cu riscurile poten țiale la care sînt supuse. Test ările stres sistemice sînt
tratate ca un proces complex cu mai multe componente, reflectate în figura 1.2.1.
EFECTELE FEEDBACK
Figura 1.2.1. Cadrul test ărilor stres*
*Sursa: M. Sorge Stress-testing financial systems: an overview of current methodologies ,
BIS Working Papers no.165, Decembrie 2004 [212]
După cum se poate observa din figura 1.2.1, test ările la stres cuprind mai multe etape: (1)
definirea scopului analizei; (2) determinarea scen ariilor macroeconomice de stres; (3) evaluarea
impactului direct al scenariilor simulate asupra stabilit ății instituțiilor analizate; (4) interpretarea
rezultatelor și evaluarea capacit ății de asumare a riscurilor în sist emul financiar; (5) efectele
potențiale de feed-back într-un sistem financiar și economia real ă. Estimarea
vulnerabilit ății
factorilor
specifici de risc
Integrarea
analizei
riscurilor de
țară și de piațăDefinirea
scopului
portofoliului
agregat
Determinarea scenariilor
testărilor la
stres Evaluarea
capacității de
asumare a
riscurilor
sectorului
financiar
31Utilitatea test ărilor stres reiese din faptul c ă, în majoritatea pie țelor financiare informa ția
disponibil ă nu conține date suficiente cu privire la comportamentul pie ței ca rezultat al survenirii
unor evenimente extreme. În acela și timp, dezv ăluirea rezultatelor test ărilor stres poate prezenta
unele probleme ce țin de confiden țialitate. Institu țiile participante în test ări pot fi împotriva
publicării informa ției și dezvăluirii eventualelor „neajunsuri”, de oarece aceasta poate fi interpretat ă
în mod advers. Unii anali ști interpreteaz ă informația scenariilor, ca o viziune oficial ă, ceea ce nu
corespunde realit ății.
Atît metodele moderne de analiz ă a stabilit ății financiare, cît și căile general acceptate de
asigurare a stabilit ății sectorului bancar merit ă o deosebit ă atenție în contextul temelor abordate în
prezenta lucrare. Obiectivul principal al asigur ării stabilit ății bancare const ă în limitarea riscului
sistemic prin protejarea sect orului bancar de faliment și vulnerabilit ăți, asigurarea aloc ării optime a
resurselor, determinarea normelor pruden țiale (controlul asupra solvabilit ății, lichidit ății și
impunerii cerin țelor minime fa ță de capital, limitarea expunerilo r unui singur debitor, formarea
provizioanelor pentru pierderi la credite etc.). Asigurarea stabilit ății financiare este un scop
multiopțional, care implic ă un număr de autorit ăți cu diferite perspective și responsabilit ăți. Băncile
centrale, precum și agențiile specializate promoveaz ă politici active în domeniul reglement ării și
supravegherii bancare bazate pe st andardele general acceptate. Ca rezultat, scopul primordial al
fiecărei bănci centrale și ale autorit ăților de supraveghere din diferite țări constă în asigurarea
stabilității sistemului bancar prin implementarea standardelor interna ționale elaborate de Comitetul
Basel pentru Supraveghere Bancar ă (CBSB) – Principiile de Baz ă pentru Supraveghere Bancar ă
Efectivă și Acordul cu privire la Capital Basel II. Conformitatea cu documentele nominalizate
constituie obiectivul de baz ă al autorit ăților respective, avînd ca scop asigurarea stabilit ății
sistemului bancar, astfel, în contex tul problematicii abor date este necesar ă estimarea prevederilor
acestora. Mai mult ca atît, în cadrul Programului FSAP, stabilitatea sistemului bancar este evaluat ă
reieșind din corespunderea cu Principiile de Baz ă pentru Supraveghere Bancar ă Efectivă ale CBSB.
Concomitent, în exercitarea func țiilor sale, suprav eghetorii din toat ă lumea se conformeaz ă
Principiilor de baz ă ale Comitetului Basel (25 de principii, elaborate în a. 1998 și modificate printr-
un nou document al Comitetului Basel în 2006). Aceste principii au ca scop limitarea influen ței
negative a vulnerabilit ăților macroeconomice asupra stabilit ății sectorului financiar, prin
determinarea unor exigen țe față de suficien ța capitalului, formarea provizioanelor pentru pierderi la
credite, concentrarea activelor, lichiditatea, manageme ntul riscului, sistemele de control intern etc.
Caracteristica detaliat ă a fiecărui dintre cele 25 de principii, precum și respectarea de c ătre
RM a acestora sînt prezentate în Anexele 4-5 la tez ă.
32Un alt document al CBSB care a devenit un standa rd pentru toate sistem ele financiare din UE
prin includerea prevederilor acestuia în Directiva 2006/48/CE cu privire la ini țierea și desfășurarea
activității instituțiilor de credit este N oul Acord Basel (Convergen ța Internațională a Măsurării
Capitalului și Standardelor de Capital – Un Cadru Revi zuit), sau Basel II. Basel II reprezint ă o
îmbunătățire semnificativ ă a Acordului de Capital din 1988 al CBSB, elaborat de supraveghetorii
bancari din țările industrial dezvoltate , care cu timpul a deven it un standard interna țional, căruia se
conformeaz ă majoritatea sistemelor bancare în contextul calcul ării suficien ței capitalului pentru
asigurarea stabilit ății și siguranței băncilor. Noul Acord este mai sensibil la risc datorit ă faptului c ă
pe lîngă riscurile de credit și de piață analizate conform Basel I, include și riscul opera țional. Figura
1.2.2 cuprinde evolu ția schimb ărilor implementate în Acord.
Basel II
Basel I
1993
Basel I 1988
Figura 1.2.2 Îmbunătățirea managementului riscurilor prin intermediul Acordului Basel *
*Sursa: elaborat în baza documentelor Comitetului Basel [116-117]
Începînd cu anul 2007 circa 100 de țări au purces la implementar ea noului acord cu privire la
capital, cu scopul promov ării stabilit ății financiare interna ționale, prin coordonarea defini țiilor de
supraveghere a capitalului, estim ării riscurilor și standardelor de suficien ță a capitalului pe plan
internațional. Basel II a stimulat intere sul statelor membre pentru perfec ționarea sistemelor de
supraveghere bancar ă și de gestiune a riscului b ăncilor, devenind un stimulent pentru
diagnostic ările și îmbunătățirile în reglementarea și supravegherea bancar ă. Managementul
riscului de
credit Managementul
riscului
financiar Managementul
tuturor
riscurilor
Riscul de credit Riscul de credit Riscul de pia ță Riscul de pia ță
Riscul de credit Organizare și proces Sisteme
informaționale Organizare și proces Factorul uman Cauzele externe
Riscul opera țional
33Noul document – cadru prev ede standarde, potrivit c ărora băncile vor avea de estimat
suficiența capitalului în raport cu profilul de risc și conține călăuze pentru: (1) estimarea de c ătre
instituțiile financiare a suficien ței capitalului, (2) regulatorii car e revizuiesc astfel de estim ări și (3)
comunitatea investi țională pentru îmbun ătățirea disciplinei de pia ță ca rezultat al transparen ței
majore în activitatea institu țiilor financiare. Astfel, implementar ea noului acord, Basel II are ca scop
asigurarea stabilit ății financiare prin sisteme avansate de gestiune a riscului în b ănci, o supraveghere
mai perfect ă în statele membre, precum și o disciplin ă de piață mai dură. Basel II de asemenea
susține tot mai mult cooperarea transfrontalier ă și schimbul de informa ții între supraveghetorii din
țara gazdă și supraveghetorii din țara de origine, îndeosebi, în acele sisteme financiare în care
băncile străine opereaz ă în diferite sisteme de reglementare a capitalului comparativ cu b ăncile
locale. Noul cadru este o etap ă important ă pentru solu ționarea punctelor slabe din Basel I, în special
pentru îmbun ătățirea gestiunii riscului în institu țiile financiare. Implementa rea cu succes a Basel II
va întări sistemul financiar al fiec ărei țări în particular și sistemul financiar interna țional în general,
contribuind la asi gurarea stabilit ății financiare globale.
În același timp, Basel II nu constituie un document obligatoriu pentru statele cu sisteme
bancare mai pu țin avansate, în care b ăncile nu desf ășoară activitate pe plan interna țional. Mai mult
ca atît, Basel II ar putea distrage supraveghetorii de la probleme st ringente, cum ar fi construirea
unui sistem puternic de supraveghere zilnic ă, bazată pe risc. De și prin implementarea noului acord
statele beneficiaz ă de practici moderne avansate de supraveghere și îmbunătățire a disciplinei de
piață, adoptarea prematur ă a Basel II în țările cu capacitate limitat ă ar putea redisloca ira țional
resursele destinate unor priorit ăți, slăbind în final supravegherea în schimbul consolid ării acesteia.
Stabilitatea și siguranța băncilor, a întregului sistem bancar începe de la capitalul institu țiilor
financiare. Astfel, ținînd cont de faptul c ă noul acord cu privire la capital Basel II reprezint ă o
metodă important ă general acceptat ă de asigurare a stabilit ății sectorului bancar, ne vom referi la
prevederile acestuia, precum și la beneficiile rezultate din implemen tarea lui pentru sistemul bancar.
Structura noului acord Basel II este prezentat ă în Anexele 6-7 la teza. Primul pilon al Basel II
impune b ăncilor obligativitatea de a dispune de capital cel pu țin la nivelul calculat în conformitate
cu abordările propuse, destinate acoper irii riscurilor de credit, opera țional și de piață. Pilonul I al
Acordului prevede dou ă abordări de măsurare a riscului de cred it – abordare standardizat ă și
abordare bazat ă pe rating intern. Prima abordare este destinat ă unor bănci mici și mai pu țin
sofisticate care nu dispun de experien ță în dezvoltarea modelelor tehnice de evaluare a riscurilor de
credit. Aceste b ănci urmeaz ă să utilizeze ratingul extern, care este constituit din ponder ările pentru
state, băncile centrale, comerciale, sectorul corporativ etc. Totodat ă, cel de al doilea pilon are ca
scop monitorizarea tuturor riscurilor, inclusiv a celor din Pilonul I (riscul ratei dobînzii, riscul de
34lichiditate, strategic, eco nomic, în baza unor test ări stres) și le permite autorit ăților de supraveghere
să impună cerințe individuale majore, în conformita te cu profilul de risc al fiec ărei institu ții. Potrivit
pilonului II al acordului Basel, în procesul de supraveghere b ăncile trebuie s ă calculeze suficien ța
capitalului în baza propriei metodologii de mana gement al riscurilor interne. Rolul activ al
autorităților de supraveghere încurajeaz ă băncile să dezvolte în continuare func țiile de management
al riscurilor. Pilonul III impune obliga țiunea băncilor de a dezv ălui informa ția complet ă cu privire
la riscurile, sistemele de management, precum și suficien ța de capital a acestora, majorînd astfel
transparen ța și disciplina de pia ță în sectorul financiar.
Conform noului acord Basel II, in dicatorul de solvabilitate al b ăncilor (rata de suficien ță a
capitalului) se va calcula în b aza principalelor riscuri ce pot fi acoperite de capitalul unei b ănci
(formula 1.2.1):
Rata de suficien ță a capitalului (8%) = Capitalul total . (1.2.1)
(Riscul de credit + Riscul de pia ță + Riscul opera țional)
Pentru evaluarea fiec ărei categorii de risc b ăncile pot alege una dint re diversele metode
propuse de noul Acord, reie șind din criteriile de complexitate a acestora (de la abord ările cu o
complexitate redus ă la cele complexe, bazate pe calcule probabilistice).
Spre deosebire de Acordul Basel I care determin ă cerințele față de mărimea capitalului
reieșind din criterii generale, nefiind luate în considera ție diferen țierea în credibilitatea debitorilor
individuali, noul Acord reflect ă caracterul real al riscurilor asumate de c ătre bănci și propune
modalitățile de eficientizare a procesului de mana gement al riscurilor. Basel I reprezint ă un cadru
mai puțin flexibil pentru a cuprinde întregul spectru al profilului de risc al institu țiilor de credit,
deoarece utilizeaz ă un număr relativ restrîns de categorii ale ponder ărilor de risc de credit pentru
expunerile b ăncilor (0%, 20%,50 %,100%). Totodat ă, instrumentele de di minuare a riscurilor
utilizate potrivit Basel I nu sunt perfecte, avînd în vedere c ă în prezent garan țiile oferite de
administra țiile locale și regionale, de entit ățile din sectorul public sau de alte entit ăți de rating sporit
nu sînt recunoscute ca diminuatoare de risc de credit.
Astfel, elementul nout ății, adus de Basel II const ă și în lărgirea gamei ponder ărilor la risc de
credit, de la patru la opt cat egorii: 0%, 10%,20%,35%,50%,75%,100%,150% și diversificarea
instrumentelor de diminuare a ri scului de credit, prin recunoa șterea ca diminuatoare de risc a
garanțiilor oferite de administra țiile locale și regionale, entit ățile sectorului public sau alte entit ăți
cu un rating sporit.
Simplitatea raportului Cooke, utilizat în Acordul Basel I este determinat ă prin faptul c ă
ponderările la risc prev ăzute de acest standard nu pot reflecta adecvat nivelul riscurilor: de exemplu
35un credit acordat unei companii care reprezint ă un risc înalt de default este tratat la fel ca un credit
de calitate înalt ă acordat unei b ănci centrale. Acest fapt conduce b ăncile în activit ăți riscante prin
extinderea activit ății de creditare unor debitori riscan ți și evitarea credit ării mai pu țin riscante, dar și
mai puțin profitabile. Noul cadru permite evitarea principiul ui „one size fits all” și asigură o
diferențiere mai mare dintre capitalul format pentru fi ecare credit. Noul Acord fiind mai sensibil la
risc are ca rezultat cerin țele față de capital, care variaz ă în funcție de fluctua țiile calității creditelor:
cu deteriorarea calit ății creditelor se majoreaz ă și cerințele față de capital.
Tabelul 1.2.2 include datele comparative aferente cerin țelor față de capital prev ăzute de
Acordul Basel I și Basel II (abordare standardizat ă și bazată pe raing intern).
Tabelul 1.2.2
Datele comparative cu privire la cerin țele față de capital calculate conform Acordului Basel I
vs. Acordul Basel II (Corpora ții)*
Rating Probabilitatea de
default (PD) Cerințe față de
capital Basel I Cerințe față de capital Basel
II Abordare standardizat ă Cerințe față de capital
Basel II pe baza IRB
A A A 0,03 8 1,6 1,13
AA 0,03 8 1,6 1,13
A 0,03 8 4,0 1,13
BBB 0,20 8 8,0 3,61
BB 1,40 8 8,0 12,35
B 6,60 8 12,0 30,96
CCC 15,00 8 12,0 47,04
*Sursa: Bank of England Spring Quarterly Bulletin , Spring 2001 [77], cu unele modific ări
ale autorului
Din acest tabel putem conclude c ă, cerințele față de capital pentru cr editele cu un nivel de
rating mai sporit ca BBB se vor reduce, pe cînd pentru cele ce dep ășesc acest nivel vor cre ște
considerabil în compara ție cu nivelul stabilit de Basel I. Astfel, poate fi preconizat ă majorarea
nivelului de creditare a companiilor cu un rating înalt și cu o probabilitate sc ăzută a riscurilor.
Ce ar însemna în realitate noul aco rd Basel II pentru industria bancar ă? Un sistem sofisticat
care favorizeaz ă băncile mari sau un mijloc de consolidare transfrontalier ă a sistemelor bancare?
Un studiu efectuat recent de compania de rating Ernst&Young demonstreaz ă că bancherii
tratează noul Acord Basel II ca o „surs ă de mișcare”. Trei p ătrimi din responden ții care au participat
în acest studiu au confirmat c ă noul Acord va c ontribui la schimb ări substan țiale în afacerile
bancare, 89% din responden ți au menționat că Basel II ar majora cadrul competitiv cu organiza ți
mari cu o infrastructur ă bine dezvoltat ă, acestea din urm ă obținînd un avantaj concuren țial [233].
Totodată, rămîne deschis ă o altă întrebare, ce b ănci urmeaz ă să constituie subiectul Acordului
Basel II: acelea ce î și desfășoară activitatea pe plan interna țional ( Internationally Active Banks ) sau
toate băncile? Cît de oportun ă este implementarea acestui Acord pentru sistemul bancar dintr-o
36țară? Aceste întreb ări preocup ă autoritățile de supraveghere ale tuturor statelor din momentul
adoptării Noului Acord. Astfel, unii speciali ști care pledeaz ă pentru implementarea acestuia
argumenteaz ă că noul Acord constituie o premis ă pentru stabilitate, siguran ță și eficacitate a
sistemului bancar, pe cînd al ții susțin opinia privind imposibilitatea implement ării Basel II.
Noul Acord nu se limiteaz ă doar la descrierea metodelor de evaluare a riscurilor separate.
Acesta necesit ă o îmbun ătățire a sistemelor de guvernare corporativ ă, inclusiv majorarea rolului
managementului, îmbun ătățirea coordon ării activit ății comune a consiliului, organelor executive,
subdiviziunilor responsabile pent ru managementul riscurilor și auditul intern, astfel este evident ă
influența pozitivă determinat ă de implementarea Acordului pentru stabilitatea sistemului bancar.
Cel mai important avantaj al implement ării Basel II, atît pentru b ănci, cît și pentru organele de
supraveghere const ă în posibilitatea determin ării mărimii capitalului necesar pentru acoperirea
pierderilor imprevizibile. În cazul în care rezervele de capital nu sî nt suficiente pentru a acoperi
aceste pierderi, b ăncile se pot confrunta cu situa ții în care nu vor fi capabile s ă acopere pierderile,
fapt ce poate duce la insolvabilitatea b ăncilor, precum și la expunerea excesiv ă la riscuri a
mijloacelor deponen ților și investitorilor. Totodat ă, cererea de rezerve de capital a crescut
considerabil conform normelor Basel II și noii metodologii de rating, diferite de metodologia
Acordului Basel I, ceea ce poate avea un efect contractor pentru creditare și ca rezultat efecte
macroeconomice nedorite.
Disciplina de pia ță joacă un rol deosebit în men ținerea capitalului institu țiilor bancare la un
nivel adecvat, iar implementarea Basel II va cont ribui la siguran ță la stimularea performan țelor și
disciplinei de pia ță. Dezvăluirea public ă conform noului Acord majoreaz ă disciplina de pia ță și
permite participan ților acesteia s ă estimeze suficien ța capitalului b ăncilor și constituie o premis ă
majoră pentru institu țiile bancare în desf ășurarea afacerilor în tr-un mod eficient și sigur.
Complexitatea datelor solicitate este semnificativ ă, de aceea implementarea Basel II impune crearea
unei baze de date robuste, ținînd cont de faptul c ă orice solu ție de implementare a Basel II este
fundamentat ă pe bazele de date necesare cerute de noul Acord. Totodat ă, colectarea informa țiilor
necesare și implementarea cerin țelor de dezv ăluire și transparen ță în activitatea bancar ă creează un
mediu benefic pentru participan ții pieței, prevede un acces liber la informa ția cu privire la riscurile
în băncile individuale și, în baza celor men ționate – asigur ă o disciplin ă de piață efectivă.
Implementarea m ăsurilor de management al riscului prev ăzute de Basel II presupune și costuri
considerabile la nivelul b ăncilor, în special pentru adaptarea sistemelor informa ționale,
implementarea noilor standarde de contabilitate și instruirea angaja ților etc. Potriv it unui studiu
efectuat de Institutul Bancar Ro mân, costurile de implementare a sistemului Basel II s-ar putea
ridica la 30 de milioane euro pentru fiecare banc ă din sistem [221]. Cele mai mari costuri de
37implementare ale acordului sînt legate de manageme ntul riscului de credit (85%), pe cînd costurile
de implementare legate de riscul opera țional reprezint ă aproximativ 15% din totalul investi țiilor
aferente trecerii la Basel II. Schimbarea sistemul ui informatic (costurile legate de asigurarea
infrastructurii tehnologice), potrivit acestui studiu, ating aproximativ 60 la sut ă din totalul
cheltuielilor impuse de implementarea Basel II.
Este o consecin ță logică a principiilor Acordului – de a „r ăsplăti” institu țiile ce au tehnici de
management al riscurilor mai sofisticate. Filialele și sucursalele b ăncilor străine, care fac u șor fața
cheltuielilor cerute, sînt în avantaj, deoarece pot prel ua unele proceduri și o parte din infrastructura
de la băncile – mam ă. Băncile mari cu activit ăți sofisticate vor cî știga la sigur din implementarea
noului Acord, întrucît managementul sofisticat al riscurilor necesit ă costuri pe care și le pot permite
mai degrab ă băncile mari. Totodat ă, costurile de preg ătire de Basel II nu sînt cu mult mai sc ăzute
pentru băncile mici comparativ cu acelea de m ărimi medii sau mari, deoarece sînt necesare
cheltuieli fixe.
Noile cerin țe față de capital introduse de Basel II, de asemenea pot complica lupta
concurențială cu băncile străine, deoarece ultimele au cu mult mai multe posibilit ăți să se
conformeze acestor standarde. De men ționat că, noile standarde de capital vor conduce la o
discriminare dintre sistem ele bancare, inclusiv b ăncile dintr-un sistem se vor diviza în: b ănci care
implementeaz ă și bănci care nu implementeaz ă acest Acord. B ăncile din țările în curs de dezvoltare
vor fi dezavantajate în compara ție cu băncile din țările dezvoltate, active pe plan interna țional.
Astfel, băncile care nu vor implementa recomand ările Acordului Base l II (ceea ce necesit ă timp și
costuri considerabile) vor fi caracterizate printr-un rating mai sc ăzut, drept consecin ță și
posibilitățile de atragere a capitalurilor str ăine vor fi reduse. Astfel, pe ntru acoperirea riscurilor la
creditele acordate companiilor sau b ăncilor din țările ce nu implementeaz ă noul Acord va fi
necesară o rezervare a capitalului în m ărime ce dep ășește de cîteva ori rezervele formate reie șind
din standardele existente. Marjele de risc vor cre ște comparativ cu situa ția actuală, se pot crea
condiții de creditare nefavorabile pentru b ăncile și companiile ce nu dispun de un rating înalt.
Astfel, implementarea noului Acord ar put ea afecta volumul afacer ilor derulate de b ăncile dintr-un
sistem bancar, solvabilitatea b ăncilor influen țînd negativ concuren ța pe piața bancară, precum și ar
putea condi ționa retragerea de pe pia ță a băncilor mici.
În contextul celor expuse putem constata c ă, noul Acord Basel II va avea ca rezultat
modificări substan țiale în activitatea institu țiilor financiare din toat ă Europa. Acestea, bineîn țeles, se
vor răsrfînge într-o anumit ă măsură și asupra activit ății băncilor din RM. Cu toate c ă, potrivit
documentelor organiza țiilor financiare interna ționale, Basel II este destinat și constituie o necesitate
de bază pentru b ăncile mari, active pe plan interna țional, includerea prevederilor acestuia în
38Directivele Europene trebuie s ă preocupe autorit ățile competente din țară. Indiscutabil, este
prematură implementarea oficial ă a Acordului Basel II în Mo ldova, unde la moment lipsesc
asemenea institu ții, totodat ă, este necesar de anticipat c ă, odată cu integrarea în structurile europene,
va fi necesar ă implementarea noului Acord și în republica noastr ă, ceea ce va conduce cu siguran ță
la stimularea performan țelor și disciplinei pe pia ța.
În același timp, integrarea în structurile europene presupune nu doar necesi tatea întreprinderii
eforturilor pentru eventuala impl ementare a Acordului Basel II. În Punctul 1.3 sunt abordate alte
direcții de bază pe calea integr ării sistemului financiar, precum și analizat ă posibila influen ță a
proceselor integra ționiste asupra stabilit ății sistemului bancar.
1.3 Influen ța procesului de integrare în UE asupra stabilit ății sistemului bancar al RM
Sub influen ța proceselor de integrare rela țiile politice, economice, sociale între țări evolueaz ă
dinamic, iar fenomenul globaliz ării implică tot mai multe state. Termenul de „integrare” este asociat
tot mai des cu astfel de no țiuni, cum ar fi dezvoltare, democra ție, stabilitate, pe cînd Europa nu se
mai percepe doar în sens geografic, istoric sau cultural, ci se contureaz ă ca o fuziune politico-
economic ă dinamică [51].
Integrarea în structurile Uniunii Europene, care la moment este unul din cei mai semnificativi
participan ți ai pieței mondiale și a doua dup ă mărime economie din lume, constituie un deziderat și
pentru Republica Moldova. Moneda european ă unică a dat un impuls major pentru cre șterea și
integrarea pie țelor de capital, anterior segmentate, precum și a contribuit la mic șorarea riscurilor
ratei dobînzii și de schimb valutar, care limitau în trecut diversificarea geografic ă a investi țiilor,
astfel contribuind la cre șterea stabilit ății economice, monetare și financiare a țărilor membre.
Procesele de integrare contri buie la dezvoltarea unei pie țe comune a capitalului și a serviciilor
financiare, determinînd dreptul institu țiilor financiare s ă efectueze opera țiuni transfrontaliere,
conferindu-le, totodat ă, și un anumit grad de libertate.
Țările membre ale UE au în treprins deja diverse m ăsuri pentru a reduce barierele în activitatea
bancară transfrontalier ă. Aceste m ăsuri sînt recunoscute ca programul de „pia ță unică”, potrivit
căruia Comisia European ă și Consiliul de Mini ștri al Uniunii Europene au elaborat directive spre
garantarea trat ării egale a b ăncilor str ăine de c ătre autorit ățile naționale, supravegherea
transfrontalier ă a băncilor, liberalizarea fluxurilor interna ționale de capital, armonizarea
reglement ărilor în domeniu etc.
Deși sensul termenului de „integrare” este utilizat pe larg, nu exist ă pînă în prezent o defini ție
unanimă.
39Conform Glosarului Brett on Woods, integrarea european ă reprezint ă un șir de măsuri privind
reducerea barierelor dintre țări în procesul efectu ării tranzac țiilor, circula ției libere a bunurilor,
capitalului, for ței de munc ă, inclusiv armoniz ării legisla ției, regulamentelor și standardelor în
domeniu [307].
În Dicționarul de termeni comunitari conceptul de Uniune European ă apare în sensul
procesului, în cadrul c ăruia țările membre ale Uniunii Europene se în țeleg să-și transfere în mod
progresiv, de la nivel na țional la nivel suprana țional, o serie de competen țe ce țin de resortul
suveranității naționale, acceptînd s ă le exercite în comun și cooperînd în domen iile respective de
activitate în scopul atingerii unor obiective de natur ă politică, economic ă, socială, cultural ă ce
vizează progresul și dezvoltarea aces tor state [311].
Savanții C.Walkner și J.Raes, caracterizînd procesele de in tegrare aferente sectorului bancar,
menționează căile oportune de atingere a unor performan țe în activitatea bancar ă, și anume:
creșterea num ărului filialelor și sucursalelor b ăncilor str ăine, contopirile și absorb țiile
internaționale, precum și prestarea serviciilor banc are transfrontaliere [218].
În viziunea economi știlor I.Cabral, F.Dierick și J.Vesala conceptul de „integrare” presupune
situația în care din pie țele de un singur produs (sau de produse substitute) ini țial fragmentate este
creată o piață unică și coerentă [135].
Astfel, se poate de concluzionat c ă integrarea financiar ă este un obiectiv, în care poten țialii
participan ți ai pieței financiare cu caracteristici relevante asem ănătoare, activeaz ă în conformitate
cu un set unic de norme, au acces și tratare egal ă pe piață și coopereaz ă într-un șir vast de activit ăți
cu scopul atingerii unor obiective comune.
Cu toate c ă în literatura de specialitate se men ționează faptul că rădăcinile istorice ale Uniunii
Europene î și au începutul de pe t impul celui de-al doilea r ăzboi mondial, economistul ungar Z.
Horvath sus ține că, idea integr ării europene a fost formulat ă cu mult înaintea secolului XX, în
lucrările multor filozofi și savanți ca Dante, Comenius, Erasmus of Rotterdam și Emanuel Kunt
[53,p.25]. Înc ă în anul 1849 Victor Hugo a utilizat termenul “Statele Unite ale Europei” pentru a
sublinia obiectivul integr ării urmărit de pe atunci de fiecare țară european ă. Saint-Simon în
studierea condi țiilor tehnice și economice a integr ării europene a abordat necesitatea cre ării unei
organizații europene comprehensive, un fel de Parlam ent European. În analiza documentelor care
confirmă oportunitatea cre ării UE, Z.Horvath face referin ță și la cartea “Pro-Europa” a unui
cetățean din Monarchia austro-ungar ă, Richard Coudenhove Calergi, care a fost publicat ă încă în
anul 1923 și conține o listă concretă a propunerilor de unifi care a Europei [53,p.25].
Referindu-ne la ini țierea de facto a proceselor de integrare, constat ăm că inițiativa integr ării
europene apar ține politicianului francez Arstide Briand și datează din perioada interbelic ă. Deși
40inițiativa „de apropiere” dintre Fran ța și Germania a e șuat din cauza celui de-al doilea r ăzboi
mondial, ideea unit ății europene a fost reluat ă după finisarea r ăzboiului. Primul pas în procesul
fondării Comunit ății Europene a fost f ăcut de ministrul de externe francez Robert Schuman.
Conform declara ției lui R.Schuman din 9 ma i 1950 „Europa nu va fi creat ă imediat sau conform
unui plan unic, ci prin realiz ări concrete care ar crea de f acto solidaritatea” [209]. De men ționat că,
derularea proceselor de integrare pe parcursul a 50 de ani demonstreaz ă corectitudinea prognozelor
lui Schuman. În ini țierea proceselor de integrare european ă au participat pr in aplicarea unor ac țiuni
practice concrete și prim-ministrul Regatului Unit, Winston Churchill și „arhitectul Uniunii
Europene” Jean Monnet, care nefiind ales oficial a lucrat în diferite perioade pentru guvernele
Statelor Unite și cel European, promovînd integrarea european ă. În procesul de integrare și-au adus
contribuția și alți reprezentan ți politici din acele timpuri. Crearea Uniunii Europene a parcurs mai
multe etape, dar referindu-ne la cele mai importante evenimente din domeniul economic men ționăm
în acest context c ă, în 1948 a fost fondat ă Organiza ția pentru cooperare economic ă în Europa, iar în
1949 – Consiliul Europei din 10 țări membri, și anume: Belgia, Fran ța, Danemarca, Luxemburg,
Regatul Unit, Norvegia, Olanda, Italia, Irlanda și Suedia, care încearc ă să stabileasc ă o cooperare
politică între țările europene. Cu timpul num ărul membrilor a atins cifra de 45 țări, din care face
parte și Republica Moldova [317]. UE a cunoscut o cale lung ă prin crearea în 1957 a Comunit ății
Economice Europene, în 1986 a Comunit ății Europene, iar în 1992 a Uniunii Europene. Punctul de
plecare în procesele de integrare european ă îl constituie semnarea Tratatului de la Maastricht, intrat
în vigoare la 2 noiembrie 1993. Termenul „Uniune” es te utilizat pe primele pagini ale tratatului
pentru a demonstra importan ța istorică a fondării acesteia. Astfel, în artico lul A al tratatului Uniuni
Europene se afirm ă „Acest tratat marcheaz ă un pas nou în procesul cre ării unei trainice uniuni
dintre popoarele Europei” [86,p.5].
Inițial Uniunea European ă (UE) a fost constituit ă din 6 țări: Belgia, Germania, Fran ța, Italia,
Luxemburg și Olanda. Danemarca, Irlanda și Regatul Unit au aderat în anul 1973, Grecia în 1981,
Spania și Portugalia în 1986, Austria, Finlanda și Suedia în 1995. În 2004 a avut loc cea mai
semnificativ ă lărgire a UE, în care au intrat înc ă 10 țări, iar la începutul an ului 2007 a avut loc
integrarea a dou ă state noi: Bulgaria și România.
O realizare major ă a Uniunii Europene este crearea pie ței unice, care a contribuit la
prosperitatea statelor membre și a permis s ă devină o forță economic ă semnificativ ă într-o lume a
globalizării. Unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii Europe ne este de a fi accesibil ă
oricărei țări europene, în cazul cînd se constat ă conformitatea cu cerin țele stipulate în tratatele ce
stau la baza Uniunii. Corespunderea țării criteriilor economice presupune și existența unei pie țe
economice func ționale, capacitatea de a rezista presiunii concuren țiale în Uniune, fapt ce este
41determinat prin respectarea subcriteriilor, cum ar fi: sistemul juridic adecvat, stabilitatea
macroeconomic ă, prezența unui sistem financiar dezvoltat și lipsa barierelor semnificative pentru
integrarea pe pia ță. O intermediere financiar ă robustă de asemenea este o condi ție important ă ce
face parte din criteriile vizate.
Unitatea de drept a UE este acquis communitaire – format din totalita tea acordurilor, normelor
și legilor adoptate pe parcursul integr ării, divizat în dreptul primar – tratate, și dreptul secundar –
directive, regulamente și decizii elaborate de organele de re sort ale Uniunii Europene. În domeniul
bancar cadrul regulator este determinat de Prima și a Doua Directiva bancar ă „privind coordonarea
legilor, regulamentelor și prevederilor administrative legate de începerea și desfășurarea activit ății
instituțiilor de credit”, care ulterior au fost in cluse în Directiva 2000/12/EC cu privire la ini țierea și
desfășurarea activit ății instituțiilor de credit, integrat ă recent în Directiva 2006/48/EC cu denumirea
identică celei precedente, precum și o nouă Directivă nr. 2006/49/CE cu privir e la rata de suficien ță
a capitalului întreprinderilor de investi ții și a instituțiilor de credit.
În contextul subiectelor abordate, este necesar s ă ne referim la Sistemul European al B ăncilor
Centrale (SEBC), constituit din Banca Central ă European ă (BCE) și băncile centrale ale statelor
membre. Crearea SEBC dup ă modelul de tip federal, asem ănător celui existent în SUA are ca
obiectiv principal men ținerea stabilit ăți prețurilor și susținerea politicii economi ce îndreptate spre
realizarea obiectivelor de baz ă ale Uniunii Europene. BCE este una dintre cele mai tinere institu ții
ale Uniunii Europene, care și-a început activitatea în 1999 o dat ă cu introducerea monedei unice
Euro. Concomitent cu crearea BCE, țările din zona Euro au cedat o parte din suveranitatea lor
economic ă și monetar ă în favoarea BCE, care coordoneaz ă Sistemul European al B ăncilor Centrale
din țările UE. Principala sarcin ă, care revine BCE, prev ăzută de Tratatul Uniunii Europene este
„menținerea stabilit ății prețurilor” sau controlul infla ției. Totodat ă, se pot enumera și alte
responsabilit ăți ale Băncii Centrale Europene, cum sînt: sus ținerea politicilor economice generale
ale Uniunii Europene și interven țiile pe pie țele valutare externe; asigurarea respect ării
reglement ărilor privind pl ățile din zona Euro, inclusiv prin s upravegherea sistemului computerizat
de plăți transfrontaliere din Euro pa-TARGET (Trans-European Automated Real-time Gross
Settlement Express Transfer Syst em); gestionarea, monitorizarea și protejarea rezervelor valutare și
rezervelor de aur ale țărilor membre; cooperarea cu autorit ățile naționale de supraveghere a
instituțiilor de credit și asigurarea stabilit ății sistemului financiar; asumarea responsabilit ății în
domeniul emisiunii monetare, fiind singura institu ție care are dreptul de a autoriza emiterea de
bancnote în cadrul Uniunii Europene. Obiectivele majore ale BCE în domeniul stabilit ății financiare
constau în prevenirea și managementul oportun al crizelor. Pre ședintele B ăncii Centrale Europene,
Jean-Claude Trichet, analizînd situa ția economic ă î n U E m e n ționează importan ța și influența
42majoră pentru asigurarea stabilit ății financiare în Uniune a unor factori, cum ar fi: introducerea
monedei unice, prin care s-au evitat riscuri ale ratelor de schimb în țările-membre; adoptarea
politicilor unice bazat e pe stabilitatea pre țurilor; disciplina fiscal ă și implementarea reformelor
structurale; impulsionarea efortu rilor întreprinse de autorit ățile bancare în dezvoltarea pie țelor
financiare; un sistem de reglementare și supraveghere bancar ă eficient; cooperarea interna țională și
schimbul de informa ții dintre autorit ăți etc. [217]
Comitetul european de supraveghere bancar ă, constituit din b ăncile centrale și supraveghetorii
bancari din cele 27 de țări membre, asist ă sistemul european în atinge rea obiectivului de stabilitate
financiară. După aderarea țărilor la UE b ăncile centrale devin membri ai Sistemului European al
Băncilor Centrale, astfel, integrarea în structurile europene ar însemna pentru Moldova o participare
deplină în dezvoltarea politicilor de reglementare bancar ă europene (prezen ța în Comitetul Bancar
Consultativ și Comitetul de Supraveghere Bancar ă a BCE) și cooperarea ampl ă în domeniul
supravegherii bancare (partici pare în grupul de contact).
Analizînd vectorul proeuropean al Republicii Moldova este de men ționat că procesul de
integrare a fost ini țiat prin semnarea în anul 1994 a Acordului de Parteneriat și Cooperare dintre
RM și UE, fapt important ce a însemnat și recunoa șterea oficial ă a RM ca partener al UE. Dup ă
aceasta, statul urma s ă-și axeze activitatea pe 5 domenii prioritare: armonizarea legisla ției,
cooperarea vamal ă și transfrontalier ă, combaterea criminalit ății, studierea posibilit ăților de
cooperare în cadrul spa țiului de liber schimb și susținerea oportun ă a investițiilor străine, în vederea
alinierii țării noastre din punct de vedere financiar, monetar și bancar la cerin țele convenite la
Copenhaga, scopul primordial fiind adaptarea legisla ției naționale la cerin țele europene. Astfel, pe
parcursul ultimilor ani legisla ția bancară a Republicii Moldova este treptat racordat ă la cea a UE.
Drept exemplu, putem men ționa adoptarea în 2001 a Legii cu privire la prevenirea și combaterea
spălării banilor, elaborat ă în conformitate cu pr evederile Directivei 91/3 08/CEE, în 2002 a Legii cu
privire la garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar în corespundere cu Directiva
94/19/CE cu privire la schemele de garantare a depozitelor, precum și elaborarea și implementarea
unui șir de modific ări în legisla ția bancar ă autohton ă etc. Anexa 9 include directivele de baz ă
aferente sectorului financiar al UE, precum și determin ă conformarea exigen ților bancare autohtone
acestor directive.
Opțiunile de baz ă ale Moldovei întreprinse în scopul asigur ării stabilit ății sistemului financiar
în procesele de integrare european ă sînt reflectate în actel e statale de o semnifica ție extrem de
important ă, precum Strategia de Cre ștere Economic ă și Reducere a S ărăciei și Planul de Ac țiuni
Republica Moldova – Uniunea European ă, ultimul fiind elaborat în strîns ă colaborare cu Uniunea
European ă și aprobat în 2005. Documentele men ționate includ obiectivel e strategice pentru
43cooperarea dintre RM și UE. Totodat ă, au fost elaborate și alte strategii îndreptate, de asemenea,
spre asigurarea stabilit ății sistemului bancar.
Acțiunile prioritare pentru ati ngerea scopului de integrare a s ectorului financ iar-bancar din
Planul de Ac țiuni Republica Moldova – Uniunea European ă includ, pe lîng ă alte obiective,
oportunitatea asigur ării implement ării recomand ărilor Fondului Monetar Interna țional, obținute în
cadrul Programului FSAP; optimizarea cadr ului regulator prudent pentru pie țele financiare și o
supraveghere echivalent ă cu cea existent ă în UE; instituirea și instruirea personalului autorit ății de
supraveghere în sectorul bancar; instituirea și asigurarea implement ării eficiente a unor autorit ăți
independente de supraveghere în conformitate cu standardele recunoscute la nivel interna țional
[79]. Astfel, premisele de baz ă pentru asigurarea unui sistem bancar stabil și sigur în vederea
integrării financiare în Uniune European ă sînt, în primul rî nd, armonizarea legisla ției bancare cu cea
europeană, cooperarea vast ă cu institu țiile financiare din UE și realizarea reform elor sistemului
bancar reie șind din recomand ările organelor financiare interna ționale, accentul major fiind pus pe
procesul de supraveghere a activit ății băncilor.
Strategia de Cre ștere Economic ă și Reducere a S ărăciei (SCERS) include de asemenea m ăsuri,
a căror realizare contribuie la stabilizarea sistemului bancar, ceea ce este neces ar pentru integrarea
în UE. În acest context, BNM va întreprinde mai multe ac țiuni care vor avea drept scop:
consolidarea ulterioar ă a capitalurilor b ăncilor prin sporirea cerin țelor față de capitalul minim;
perfecționarea reglement ării activității bancare și supravegherii ei; dezvoltarea sistemului de audit
bancar intern pentru reducerea riscurilor; asigurarea transparen ței informa ționale privind activitatea
sectorului bancar [9]. Po trivit SCERS, este necesar ă coordonarea nu doar a politicii
macroeconomice, dar și a acțiunilor legate de ameliorarea condi țiilor de creditare, men ținerea
stabilității sistemului bancar și minimizarea riscurilor bancare.
Atingerea obiectivului de integrare financiar ă este posibil ă și prin realizarea altor strategii ale
statului. Astfel, potrivit Programului Na țional al RM „Prosperarea țării – bunăstarea poporului”,
scopul major urm ărit de politica și acțiunile statului în domeniul dezvolt ării durabile a sistemului
bancar const ă în perfec ționarea și consolidarea în continuare a modului de func ționare a b ăncilor,
fapt ce va spori gradul de siguran ță în activitatea acesto ra [318]. În documentul dat este men ționată
necesitatea cre ării unor condi ții favorabile pentru concentrarea mijloacelor temporar libere în
băncile care î și desfășoară activitatea cu un grad mai înalt de pruden ță, susținerea proceselor de
fuziune și asociere a b ăncilor care vor decide s ă-și majoreze capacitatea de competitivitate pe pia ță
și crearea condi țiilor necesare pentru dezvoltar ea unui sector bancar puternic și competitiv.
Obiectivul de baz ă al unei alte op țiuni – Strategia de dezvoltare a sectorului financiar în
perioada 2005-2010, este consolid area în continuare a sist emului bancar prin perfec ționarea
44reglement ării și supravegherii activit ății băncilor comerciale, care va spori gradul siguran ței
activității sistemului bancar al Moldovei și capacitatea b ăncilor de a satisface cerin țele economiei
naționale în servicii bancar e [11]. Astfel sînt prev ăzute un șir de acțiuni care urmeaz ă a fi îndreptate
spre consolidarea sistemul ui bancar în ansamblu și a fiecărei bănci în parte, ținînd cont de
particularit ățile acestora. Pentru realizarea obie ctivului de asigurare a stabilit ății sectorului bancar
strategia dat ă, similar strategiilor nominalizate mai sus, eviden țiază necesitatea îmbun ătățirii
cadrului legal, precum și determin ă necesitatea perfec ționării mecanismului de func ționare a
piețelor financiare în vederea asigur ării transparen ței și stabilității lor. Obiectivul principal al
strategiei este de a asigura dezvoltarea și perfecționarea în continuare a sistemului financiar,
inclusiv perfec ționarea guvern ării corporative în b ănci, reducerea nivelului infla ției și menținerea
acesteia la un nivel relativ jo s, acceptabil pentru o cre ștere economic ă durabilă, creșterea rolului
Guvernului și Băncii Naționale în elaborarea, promovarea și corelarea politicilo r bugetar-fiscale,
monetare, valutare, de credit și investiționale în vederea dezvolt ării continue a unui sistem financiar,
inclusiv bancar viabil și stabil.
Integrarea european ă a Republicii Moldova va avea un rol major în cre șterea financiar ă și
economic ă, însă, ar putea, totodat ă, condiționa și noi riscuri, specifice pr oceselor de globalizare și
liberalizare care urmeaz ă a fi adecvat administrate. Referindu-ne la influen ța acestor procese asupra
stabilității sectorului bancar autoht on, în continuare constat ăm impactul lor pozitiv, precum și unele
eventuale riscuri specifice integr ării sistemului bancar.
Procesele de integrare au ca obiectiv o consolidare semnificativ ă a sectoarelor bancare ale
statelor membre. Sunt evidente dezvolt ări, determinate de integrare, și anume: liberalizarea mi șcării
capitalului, cre șterea economic ă robustă și de un progres cons iderabil privind mic șorarea infla ției,
vizavi de majorarea nivelului de intermediere în țările în proces de integrare, precum și intrarea pe
piață a băncilor străine.
E de men ționat că, perspectiva și scopul prior itar al ader ării la UE accelereaz ă realizarea
reformelor, inclusiv în domeni ul sistemului bancar. Tendin ța RM de a corespunde cît mai curînd
posibil criteriilor politice de aderare la UE stimuleaz ă autoritățile statale s ă amplifice ritmul
reformelor, s ă le coordoneze cu UE, cu Consiliul Europei și cu alte organisme interna ționale,
precum și să beneficieze de asisten ță în diverse aspecte ale acesto ra. Accelerarea proceselor de
integrare, modific ările de pe pia ța financiar ă internațională și creșterea continu ă a concuren ței
contribuie la diversificarea instrume ntelor financiare propuse pe pia ță și impune implementarea
inovațiilor și tehnologiilor noi. Realizarea reformelor structurale în țară reprezint ă cheia succesului
pentru dezvoltarea acesteia.
45Una dintre condi țiile necesare pentru realizarea obi ectivului de asigurare a stabilit ății
sectorului bancar în contextul integr ării este independen ța băncii centrale în domeniul politicii
monetare, reglement ării și supravegherii bancare. În perspectiva ader ării la structurile europene,
banca central ă își va asuma obliga țiuni adiționale, cum ar fi reprezentantul statului și partenerul
instituțiilor europene și al autorit ăților naționale care promoveaz ă politică monetar ă a statelor
europene. Mai mult ca atît, art. 107 al Tratatului cu privire la Uniunea European ă prevede c ă
instituțiile comunit ății, instanțele și Guvernele statelor membre nu trebuie s ă influențeze factorii de
decizie ai BCE și ai altor b ănci centrale na ționale în exercitarea obiec tivelor sale [86,p.239]. Astfel,
modificările recente operate în legisla ția bancară autohton ă, care atribuie B ăncii Naționale un grad
sporit de independen ță, reprezint ă un pas important în procesul de integrare a statului nostru în UE.
Totodată, reformele în cadrul b ănci centrale nu se vor limita doar la asigurarea independen ței
acesteia fa ță de stat. Cre ște necesitatea perfec ționării instruirii și pregătirii personalului, care ne va
reprezenta țara în negocierile la nivelul europea n. Obiectivele principale vor include și stabilizarea
inflației la un nivel apropi at de cel european, și implementarea noului cadru cu privire la suficien ța
capitalului, precum și determinarea unei modalit ății eficiente de exerci tare a supravegherii și
reglement ării bancare (de c ătre banca central ă sau o autoritate separat ă). Acestea vor constitui unele
dintre principiile de baz ă care vor contribui la crearea unui mediu economic stabil și la o creștere
economic ă continuă.
Unul dintre factorii majori ce influen țează negativ stabilitatea sect orului bancar, precum și
procesele de integrare în Uniunea European ă este proprietatea statului din sistemul bancar. Acest
fapt a fost confirmat de rezultatele evalu ărilor programului FSAP din diferite țări, inclusiv Moldova
[85]. Băncile aflate în proprietatea statului extind credite mai mult în baza rela țiilor politice decît în
baza evalu ării riscurilor și se pot implica în finan țarea întreprinderilor de st at neprofitabile sau s ă
efectueze finan țarea în condi ții preferen țiale a unor regiuni sau sectoare. Num ărul privatiz ărilor
bancare ce au avut loc începînd cu anii 1970 constituie eviden ța faptului defavoriz ării băncilor de
stat. În lucrarea sa economistul M.Andrews evalueaz ă 235 de privatiz ări bancare ce au avut loc în
circa 65 de state și constată că, necatînd la un num ăr considerabil al privatiz ărilor bancare pe plan
internațional, băncile aflate în proprietatea statului continu ă să joace în rol important în pie țele
financiare a multor țări [112]. B ăncile aflate în proprietatea statului reprezint ă un obstacol în
liberalizarea sistemului financiar și în dezvoltarea concuren ței, fiind posibil ă funcționarea acestora
în regim de supraveghere preferen țial. Proprietatea statului în sistemul bancar nu permite
respectarea princi piului potrivit c ăruia statele care tind s ă devină membre UE trebuie s ă asigure o
deplină autonomie b ăncilor centrale, eliminînd ac țiunea factorului politic asupra institu țiilor de
emisiune. Ca rezultat al atingerii dezideratului de integrare european ă și al eforturilor întreprinse în
46acest context, excluderea propriet ății statului din sistemul ban car autohton va avea un impact
pozitiv asupra stabilit ății acestuia, contribuind astf el la asigurarea independen ței organului de
supraveghere.
Piețele bancare bine dezvoltate și stabile reprezint ă o premis ă esențială pentru integrarea cu
succes în Uniune European ă. Intensificarea proces elor de globalizare im pune sporirea rezisten ței
sistemului bancar la crize financiare. O consecin ță semnificativ ă a integrării europene const ă și în
consolidarea – atît în interior ul sistemului bancar dintr-o țară, cît și cea transfrontalier ă – fapt ce
condiționează ajustările structurale la un mediu mai compe titiv. Consolidarea sistemului bancar
contribuie la sporirea bun ăstării clienților prin îmbun ătățirea ratelor la credite, precum și prin
facilitarea accesului la credite al debitorilor.
Ținînd cont de rolul major pe care îl joac ă băncile în economia UE , putem constata c ă un
sector bancar bine integrat este și o premis ă important ă pentru crearea unei pie țe financiare unice. În
condițiile integr ării europene, inclusiv a unei integr ări continue a pie ței serviciilor bancare, va
apărea necesitatea dezvolt ării relațiilor cu autorit ățile de reglementare și supraveghere din statele
europene. Stabilirea și dezvoltarea acestor rela ții va determina intensificarea schimbului de
informații și de experien ță pe plan interna țional, fapt ce va contribui la crearea unui sistem bancar
stabil și sigur. O alt ă latură pozitivă a integrării pentru sistemul bancar autohton const ă în creșterea
rețelei filialelor, a num ărului clien ților, apari ția noilor forme de management al afacerilor bancare.
Cadrul suficien ței robuste a capitalului b ăncilor de asemenea reprezint ă o condiție de baz ă
pentru pia ță financiar ă unică și un sistem financiar european eficient. Pentru realizarea acestui
obiectiv este necesar ă racordarea exigen țelor față de capital la m ăsurile respective privind
diminuarea și evitarea riscurilor la care sînt supuse institu țiile bancare. În condi țiile integr ării în
Uniunea European ă crește necesitatea asigur ării disciplinei de pia ță și promovării transparen ței în
activitatea sectorului bancar prin dezv ăluirea informa ției publicului. Astfel, în contextul integr ării
sistemului bancar al RM în cel european rezult ă oportunitatea implement ării prevederilor celor trei
„piloni” ai noului Acord Basel cu privire la ca pital (Basel II), incluse în Directiva 2006/48/CE.
Aceasta va conduce la sporirea stabilit ății financiare prin implementa rea unor sisteme avansate de
gestiune a riscurilor, la care sînt supuse b ăncile în condi țiile integr ării în sistemul financiar
european, precum și va asigura o suprav eghere mai eficient ă a sistemului bancar autohton și o
disciplină de piață mai dură.
Integrarea economic ă crescîndă influențează și participa țiunile străine în sistemele bancare.
Majoritatea țărilor trateaz ă investițiile strategice str ăine în sectorul bancar ca fiind o posibilitate de a
îmbunătăți cantitatea și calitatea intermedierii financiare. Sa vantul S. Claessens, efectuînd un studiu
pe circa 80 de țări în perioada anilor 1988-1995, men ționează că, cu toate c ă în majoritatea statelor
47examinate apari ția pe piață a băncilor străine determin ă reducerea profitabilit ății băncilor existente,
impactul benefic al concuren ței se simte imediat dup ă intrarea pe pia ță a băncilor străine, iar reac ția
băncilor din țara de origine urmeaz ă într-o perioad ă foarte scurt ă de timp [142]. Economi știi
R.Lensik și N.Hermes demonstreaz ă că intrarea pe pia ță a băncilor străine sporește competitivitatea,
micșorînd totodat ă costurile și majorînd calitatea serviciilor bancare; aduce noi practici și servicii
financiare care impun b ăncile din țara de origine s ă se adapteze la condi țiile noi concurînd cu cele
străine [229].
Astfel, perspectiva ader ării la pia ța financiar ă european ă condiționează atragerea pe pia ța
financiară a RM a b ăncilor interna țional active, fapt care constituie o modalitate de ob ținere a
capitalului, de preluare a tehnologiil or bancare performante, de îmbun ătățire a cadrului regulator și
a experien ței manageriale. Totodată, riscul la care se expun b ăncile care desf ășoară activitate pe
plan interna țional devine tot mai pronun țat și poate condi ționa vulnerabilit ăți în sistemului bancar
autohton. Mai mult ca atît, reie șind din principiul „pa șaportului unic”, institu țiile financiare din UE
pot acorda servicii transfrontaliere: direct, prin înfiin țarea filialelor sau sucurs alelor. Este posibil ca
odată cu simplificarea procedurilor de deschidere a sucursalelor pe teritoriul RM, cu reducerea
costurilor corespunz ătoare pe pia ța financiar ă autohton ă să apară mai multe institu ții financiare
internaționale, fapt ce treze ște interesul b ăncilor autohtone de a îmbun ătăți și de a adopta noi
tehnologii moderne. Totodat ă, schimbările rapide pe pia ța financiar ă, produsele și modalitățile noi
de management al afacerilor reprezint ă o sursă suplimentar ă a instabilit ăților financiare, iar în cazul
concurenței, băncile autohtone se pot „antrena” și în investi ții riscante, pentru a- și menține
veniturile. Astfel, procesel e de integrare, pe lîng ă toate avantajele și momente pozitive, pot
condiționa și riscul unei concuren țe sporite, b ăncile autohtone fiind nevoite s ă concureze
concomitent pe multiple segmente ale pie ței financiare, precum și cu alte institu ții financiare.
Liberalizarea global ă a activității economice creeaz ă premise pentru desf ășurarea afacerilor
legale, precum și a celor ilegale. Aceste fenomene stopeaz ă considerabil cre șterea economic ă a țării
și, ca urmare, constituie un obstacol în atingerea scopului strategic de integrare a RM în Uniunea
European ă. Indicele nivelului corup ției „Transparency International” pentru Republica Moldova în
anul 2006 a constituit 3.2 puncte (din cele 10 posibile în sens pozitiv), plasîndu-ne pe locul 79 din cele 163 examinate, Rusia fiind pe locul 121 cu un indice de 2.5, România – pe locul 84 cu 3.1
puncte, pe primul loc s-a situat Finlanda cu un indice de 9.6, cu cel mai jos nivel al corup ției [314].
Spălarea banilor este un exemplu v ădit al acestor fenomene și reprezint ă o crimă de
semnifica ție economic ă. Cu toate este imposibil ă determinarea cifrelor concrete cu privire la
volumul banilor sp ălați, potrivit lui Camdessus, volumul to tal al acestor mijloace constitue 2-5 la
sută din PIB-ul global [214]. FBI (Biroul Federal al Investiga
țiilor) estimeaz ă volumul banilor
48spălați la nivel global în m ărime de 600 miliarde – 1,5 trilioane dolari SUA, pe cînd remuner ările
plătite de criminali intermediarilor se cifreaz ă 5-15% din banii sp ălați [214]. Din raportul anual
FATF ( Financial Action Force on Money Laundering ) pe perioada anilor 2001-2002 constat ăm că,
autoritățile din Republica Moldova estimeaz ă volumul veniturilor organiza țiilor criminale ca fiind
mai înalte decît a doua parte di n venitul total al economiei na ționale, iar evalu ările MONEYVAL
(Council of Europe Select Committee of Expe rts on the Evaluation of Anti-Money Laundering
Measures ) denotă faptul că existența Republici Transnistria faciliteaz ă decurgerea acestui proces
extrem de negativ [315]. Solu ționarea acestei probleme va contribui la ameliorarea situa ției privind
lupta cu corup ția și spălarea banilor.
După cum s-a men ționat în capitolul 1.1 al tezei, într-un sistem financiar performant, banca
centrală este cea mai important ă verigă, căreia îi revine un rol deosebit în promovarea politicii
monetare, prevenirea abuzului utiliz ării sectorului financiar în scopuri criminale, precum și în
realizarea func țiilor sistemelor de pl ăți și nu în ultimul rînd a func țiilor de reglementare și
supraveghere bancar ă. Importan ța supravegherii bancare va spor i concomitent cu integrarea
sistemului bancar autohton în cel european. Este important de men ționat că în majoritatea
sistemelor financiare ale statelor europene are loc separarea func țiilor aferente politicii monetare de
cea de supraveghere bancar ă. În capitolul 2.2 al teze i sînt analizate exempl ele diverselor sisteme
financiare europene, în unele din care supravegherea bancar ă este exercitat ă de băncile centrale, iar
în altele de autorit ăți separate. Astfel, în condi țiile integr ării europene, în sistemul bancar al
republicii noastre poate ap ărea necesitatea de alegere a modului și sistemului potrivit de
supraveghere, reie șind din cele dou ă abordări posibile: unificarea func țiilor de supraveghere asupra
stabilității întregului sistem financiar sau exercitarea separat ă a supravegherii sistemului bancar de o
altă instanță. Totodată, va fi necesar ă determinarea modalit ății exercitării acestor func ții de către
banca central ă sau de către un alt organ competent și responsabil pentru supravegherea sistemului
bancar, sectorului de asigur ări, sau a altor institu ții ce presteaz ă servicii financiare. Mai mult ca atît,
atragerea b ăncilor str ăine va impune necesitatea unei supravegheri pe o baz ă consolidat ă și
transfrontalier ă a acestora.
Astfel, concluzion ăm că, în condi țiile integr ării europene stabilitatea sistemului bancar
autohton poate fi asigurat ă prin: nivelul înalt al armoniz ării cadrului regulator bancar cu cel existent
în UE; promovarea colabor ării autorit ăților de suprav eghere din țara noastr ă cu organele respective
din alte state; implementarea prevederilor noului Ac ord cu privire la Capital (Basel II); privatizarea
băncilor de stat; determ inarea sistemului și organului oportun responsab il pentru supravegherea
băncilor etc.
49Pentru a determina direc țiile principale de consolidare a sistemului bancar autohton, în
capitolul II este estimat ă situația actuală în sectorul bancar al RM. Concomitent, este eviden țiat
rolul autorit ății de supraveghere și efectuat ă analiza cu privire la cel mai potrivit organ de
supraveghere bancar ă în condi țiile de integrare a RM în UE. Totodat ă, sunt abordate posibilele
disfuncționalități aferente unui sistem bancar, precum și principalele cauze ale survenirii acestora.
Sporirea și dezvoltarea continu ă a gradului de stabilitate a sector ului bancar al RM este îndeosebi
determinat ă de protejarea intereselor deponen ților și neadmitearea riscului excesiv în sistemul
financiar. Pornind de la aceasta, capit olul II cuprinde analiza obiectivelor și importan ței funcționării
sistemului de garantare a depozit elor, pentru evitarea vulnerabilit ăților din sistemul bancar.
50CAPITOLUL II. Analiza stabilit ății sistemului bancar al RM
2.1 Analiza situa ției actuale a sistemului bancar al RM
După cum s-a men ționat în capitolul I al tezei, sistemul bancar al RM este constituit din dou ă
nivele: Banca Na țională a Moldovei (nivelul I) și băncile autorizate de BNM (nivelul II). La rîndul
său, din băncile autorizate de BNM fac parte b ăncile în care statul are participa țiuni, bănci cu
proprietate privat ă, băncile aflate în proprietate str ăină, sucursalele b ăncilor străine. Astfel, structura
sistemului bancar al RM este reprezentat ă în figura 2.1.1.
Nivelul I Nivelul II
Figura 2.1.1 Structura sistemului bancar al RM*
*Sursa: elaborat de autor
La finele anului 2006 în Republica Moldova func ționau 15 b ănci comerciale, inclusiv dou ă
sucursale ale b ăncilor străine. Pe pia ța bancară a RM își desfășoară activitatea și o reprezentan ță a
băncii străine. Num ărul total de institu ții bancare la situa ția din 31.12.2006 a constituit 966, dintre
care 227 filiale și 739 reprezentan țe [82]. Tabelul 2.1.1 incorporeaz ă informația cu privire la
structura de proprietate a b ăncilor (inclusiv sucursalele b ăncilor str ăine), ce au activat pe pia ța
bancară a RM pe anii 1999-2006, dup ă criza bancar ă ce a avut loc în 1998.
Tabelul 2.1.1
Srtuctura de proprietate a b ăncilor autorizate de BNM, 1999 – 2006*
Anul
Indicatorul 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Instituții bancare (cu proprietate
străină) 20(10) 20(11) 19(10) 16(10) 16(9) 16(9) 16(7) 15(13)
din care: sucursalele b ăncilor străine 3 4 3 2 2 2 2 2
Cota activelor b ăncilor în
proprietatea statului (%) 7,9 9,8 10,2 13,4 15,5 17,6 19,3 16,5
Cota activelor în proprietatea
băncilor străine (%) 34,4 39,8 34,9 36,7 35,2 33,6 19,6 36,7
Cota investi țiilor străine în capitalul
băncilor (%) 48,9 59,6 60,9 59,8 60,2 52,4 50,6 62,7
*Sursa: BERD. Transition Reports , 2003-2006 [74]; Rapoartele anuale BNM [82],calculele autorului
Bănci autorizate de
BNM Bănci cu participarea statului
Bănci cu proprietate privat ă
Bănci cu proprietate str ăină
Sucursalele b ăncilor st răine
Reprezentan țele băncilor străineBanca Na țională a
Moldovei (BNM)
51 Din tabelul dat observ ăm că cota activelor b ăncilor autohtone aflate în proprietatea statului
este relativ înalt ă, constituind 16,5 la sut ă din total active pe sector bancar la fi nele anului 2006, fapt
ce, bineîn țeles, treze ște unele îngrijor ări și comentarii din partea institu țiilor financiare
internaționale, care sunt discutate în deta lii în capitolul III al tezei.
La fel poate fi constatat faptul c ă, pe parcursul perioa dei analizate cotele activelor sistemului
bancar aflate în proprietatea b ăncilor str ăine au constituit circa o tr eime din activele totale ale
sistemului bancar (în diferi ți ani ai acestei perioade). Cota investi țiilor străine în sectorul bancar
autohton este în cre ștere continu ă, majorîndu-se de la 48,9 la sut ă în anul 1999, pîn ă la 62,7% la
finele anului 2006. E de men ționat că la situația din 31.12.2006 din num ărul total al b ăncilor
autohtone 3 b ănci dispuneau de capital format complet din investi ții străine, 2 bănci – de capital
format complet din investi ții autohtone și 10 bănci – de capital format din investi ții străine și
autohtone [82]. Astfel putem constata c ă numărul băncilor autohtone în care au cote de participare
investitorii str ăini este în cre ștere continu ă. După cum putem observa din tabelul 2.1.1, num ărul
acestor bănci s-a majorat de la 7 (în anul 2005) pîn ă la 13 (în 2006). Doar pe parcursul ultimului an
pe piața noastră bancară, prin procurarea cotelor majoritare în b ăncile autohtone, au ap ărut băncile
străine cum sînt: „Veneto Group” din Italia, „Societe Generale” din Fran ța și „Erste Banca” din
Austria. Pe lîng ă aceste b ănci, printre investitorii str ăini care particip ă la formarea capitalului
băncilor din RM se num ără: Banca European ă de Reconstruc ții și Dezvoltare, dou ă bănci din
România, o banc ă din Rusia, precum și investitorii din Rusia, SUA, Grecia, Cipru, Slovenia, Cehia,
Marea Britanie și alte țări [82]. La situa ția din 31.12.2006 în structura investi țiilor străine ponderea
cea mai mare a revenit Italiei – 40,7 la sut ă, Rusiei – 14,5 la sut ă, României – 10,5 la sut ă [82].
În cadrul programului FSAP – Moldova s-a confirmat c ă, sistemul bancar al RM este „unul
stabil caracterizat de nivelul înalt de profitabilitate și riscuri de creditare moderate” [85]. În acest
capitol ne vom referi la indicatorii de baz ă care reflect ă stabilitatea sistemului bancar din țară.
Concomitent este efectuat ă și analiza în dinamic ă a principalelor Indicatori de Stabilitate
Financiar ă, utilizați de institu țiile financiare interna ționale în cadrul program elor de evaluare a
stabilității sistemului bancar, precum și efectuat ă analiza comparat ă a acestora cu indicatorii
înregistra ți de statele-membre ale UE, statel e-candidate pentru aderare la UE și țările CSI.
Cît privește analiza dinamicii indicatorilor de baz ă ale sistemului bancar al RM pe parcucrul
anilor 2002 – 2006 (prezentate în tabelul 2.1.2), aceasta permite c onstatarea pe parcursul ultimilor
ani a unei dezvolt ări semnificative în sect orul bancar autohton.
52 Tabelul nr.2.1.2
Dinamica indicatorilor de baz ă ale sistemului ba ncar al RM, 2002-2006 *
2002 2003 2004 2005 2006
Anul
Indicatorul mil.lei creștere
% mil.lei creștere
% mil.lei creștere
% mil.lei creștere
% mil.lei creștere
%
Total active 7943,9 32,9 10289,9 29,9 13313,2 29,5 18007,7 35,4 22776,7 27,0
Active în
valută străină 4026,2 49,0 5754,5 42,9 6404,6 11,4 7934,6 23,9 9452,3 19,1
Obligațiuni în
valută străină 3781,2 -0,3 5396,7 42,7 6203,3 14,95 7606,8 22,63 9406,8 23,7
Total credite 4263,5 35,1 6123,9 43,6 7686,4 25,5 10077,6 31,1 13830,5 37,4
Total depozite 5117,9 48,5 6866,1 34,2 9502,3 38,4 13735,0 44,5 17247,3 25,6
*Sursa: rapoartele anuale BNM [82], calculele autorului
Reieșind din datele prezentate în tabel, activele totale ale sistemului bancar sînt în cre ștere
continuă. Astfel, pe parcursu l anilor 2002-2006 cre șterea anual ă a activelor în sistemul bancar a
constituit 32,9%, 29,9%, 29,5%, 35,4% și 27,0 la sut ă, respectiv. O dinamic ă pozitivă continuă
consemneaz ă de asemenea și activele în valut ă străină, înregistrînd în perioad ă analizată o creștere
de 49,0%, 42,9%, 11,4% , 23,9% și 19,1 la sut ă, respectiv. Totodat ă, tendințe de cre ștere
înregistreaz ă și obligațiunile în valut ă străină a sistemului bancar, majo rîndu-se de la 3781,2 mil.lei
în anul 2002 pîn ă la 9406,8 mil.lei la finele anului 2006.
Ținînd cont de faptul, c ă stabilitatea sistemului bancar de asemenea este caracterizat ă și de
volumul depozitelor și creditelor, din informa ția prezentat ă tabelul 2.1.2 putem observa o cre ștere
considerabil ă a volumului creditelor și depozitelor pe parcursu l perioadei analizate. Portofoliul total
de credite al sistemului bancar s-a majora t de la 4263,5mil.lei la finele anului 2002 pîn ă la 13830,5
mil.lei la situa ția din 31.12.2006, pe cînd volumul depozitelor a înregistrat o cre ștere și mai
semnificativ ă. Pe parcursul perioadei analizate dinamica pozitiv ă a volumului depozitelor în
sistemul bancar a înregi strat 48,5%, 34,2%, 38,4%, 44,5% și 25,6 la sut ă, respectiv, înregistrînd o
creștere de la 5117,9 mil.lei la finele anului 2002 pîn ă la 17247,3 mil.lei la situa ția din 31.12.2006.
Figura 2.1.2 incorporeaz ă informația cu privire la dinamica creditelor, depozitelor și activelor
sistemului bancar fa ță de PIB pe parcursul perioadei 31.12.2002-31.12.2006.
Astfel reie șind din informa ție prezentat ă în figura nominalizat ă, credibilitatea sistemului
bancar al RM poate fi demonstrat ă prin ponderea crescînd ă a depozitelor bancare. Se observ ă
majorarea treptat ă a ponderii depozitelor pe sistemul ban car în PIB de la 22,7% în anul 2002 pîn ă la
39,1 la sut ă la finele anului 2006, faptul ce denot ă majorarea încrederii popula ției în sistemul
bancar.
5335,137,241,537.251,7
22,218,924,0 26,831,4
22,724,929,736,539,1
102030405060
31.12.2002 31.12.2003 31.12.2004 31.12.2005 31.12.2006
Activele totale/PIB Portofoliul total de credite/PIB Total depozite/PIB
Figura 2.1.2. Dinamica activelor, creditelor și depozitelor față de PIB, 2002-2006 (%)*
*Sursa: rapoartele anuale BNM [82]
Reieșind din cre șterea volumului de depozite în sectorul bancar, constat ăm și sporirea
nivelului de creditare de c ătre băncile din Moldova. Din figura 2.1.2 observ ăm că portofoliul de
credite al b ăncilor a înregistrat o cre ștere semnificativ ă pe parcursul ultimilor ani, dinamica cre șterii
ponderii acestora în PIB pe parcursul pe rioadei 2002-2006 constituind 18,9%, 22,2%, 24,0%,
26,8% și 31,4 la sut ă, respectiv. În anul 2005 a fost atins ă media acestui indicator caracteristic ă
statelor UE, care constituie 25%.
Creșterea volumului de creditare este evident ă și constant ă, momentul care demonstraz ă că
sistemul bancar continu ă să-și mărească treptat influen ța asupra dezvolt ării sectorului real al
economiei. Cu toate c ă, creșterea volumului de creditare este un indicator pozitiv care demonstreaz ă
dorința clienților de a împrumuta bani de la banc ă și este un factor impor tant, care prezint ă sursa de
venit pentru b ănci, în situa ții în care are loc un „boom” creditor, sistemul financiar poate deveni
slab și neperformant. Avertiz ările expuse în rapoartele organiza țiilor financiare interna ționale
denotă îngrijorările ce țin de riscul de credit în sist emul bancar autohton. Totodat ă, după părerea
noastră, tempoul nominalizat al cre șterii volumului de creditare nu este atît de înalt încît s ă poată
cauza o criz ă bancară (comparativ cu o cre ștere a raportului dintre credite și PIB de la 28% pîn ă la
55% în Chile în 1981-1982, sau o majorare a acestui indicato r de la 28% pîn ă la 38% în Mexic în
1995, ceea ce a și determinat în mare m ăsură instabilit ățile pe piața bancară în aceste state). Este de
remarcat și îmbunătățirea calității portofoliului de credite în perioada analizat ă și, ca rezultat,
reducerea creditelor nefavorabile (substandarde, dubioase și compromise) în portofoliul de credite
al băncilor autohtone. Creditele nefavorabile înregistreaz ă un nivel ce nu dep ășește 10 la sut ă din
total credite, cu toate c ă, ponderea creditelor aflate „sub supraveghere” r ămîne a fi mai înalt ă și
înregistreaz ă la 41,2% situa ția din 31.12.2006 din total cr edite acordate pe sistem bancar (tabelul
2.1.3).
54Tabelul 2.1.3
Dinamica structurii portofoliului de credite și a leasingului financiar al sectorului bancar din
RM conform gradului de risc al opera țiunilor investi ționale, 1999-2006 *
Anul
Indicatorul 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Cota creditelor standarde (în % din
total credite) 38,9 49,5 58,8 57,4 58,2 59,2 56,5 54,5
Cota creditelor supravegheate (în %
din total credite) 31,8 30,2 30,8 35,0 35,4 33,9 39,2 41,2
Cota creditelor substandarde (în %
din total credite) 13,8 14,0 6,2 5,2 4,9 5,0 3,6 2,9
Cota creditelor dubioase (în % din
total credite) 13,4 5,8 3,8 2,3 1,3 1,6 0,4 1,4
Cota creditelor compromise (în %
din total credite) 2,1 0,5 0,4 0,1 0,2 0,3 0,3 0,03
Cota creditelor nefavorabile
(substandarde, dubioase, compromise) (în % din total active) 29,3 20,3 10,4 7,6 6,4 6,9 4,3 4,3
*Sursa: rapoartele anuale BNM [82]
Astfel, reie șind din datele prezentate în tabel, men ționăm dinamica de descre ștere continu ă și
considerabil ă a creditelor nefavorabile (substandarde, dubioase și compromise) în portofoliul de
credite al b ăncilor comerciale autohtone de la circa o treime în anul urm ător după criză bancară
(1999) pîn ă la 20,3% în anul 2000, 10,4% în 2001, 7,6% în 2002, 6,4 la sut ă în 2003, 6,9% în 2004,
atingînd cea mai sc ăzută pondere de 4,3% la finele anilor 2005-2006. Atingerea îmbun ătățirii
calității portofoliului de credite în perioada analizat ă poate fi explicat ă prin dezvoltarea sistemului
de control intern, perfec ționarea procedurilor interne ale b ăncilor privind acordarea și
supravegherea credit elor [82]. Totodat ă acest indicator dep ășește media european ă de circa 3 la suta
pe parcursul ultimilor ani (Anexa 13). În statele CIS, cu excep ția Ucrainei ponde rea creditelor
nefavorabile în total active de asemenea înregistreaz ă valori mai sc ăzute decît nivelul de 4% al
sistemului bancar din RM.
Condițiile de cre ștere în dinamic ă a volumului creditelor acordate de b ăncile autohtone este
susținută de reducerea continu ă pe parcursul perioadei analizat e a ponderii cred itelor expirate,
inclusiv a celor în stare de neacumulare a dobînzii în total credite [82] (figura 2.1.3).
Astfel, figura 2.1.3, prezentat ă mai jos, reflect ă descreșterea ponderii creditel or expirate în
portofoliul de credite pe sectorul ba ncar al RM de la 4,1% la situa ția din 31.12.2002 pîn ă la 3,5% la
finele anului 2006, ceea ce de asemenea demonstreaz ă factorul de stabilizare a sistemului bancar
autohton.
5590,64,1
96,73,3
96,13,9
96,73,3
96,53,5
0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
31.12.2002
31.12.200331.12.200431.12.200531.12.2006Credite curente Credite expirate
Figura 2.1.3. Dinamica structurii portofoliului de credite pe sectorul bancar al Republicii Moldova potrivit
oportunității efectuării plăților privind achitarea creditelor, 2002- 2006 (%) *
*Sursa: rapoartele anuale BNM [82]
În contextul examin ării dinamicii volumului creditelor și depozitelor în sistemul bancar
autohton, este necesar s ă ne referim și la ratele medii stabilite de c ătre băncile din sistem pentru
credite și depozite pe parcursul pe rioadei 31.12.2002-31.12.2006. E de men ționat că, cu toate c ă pe
parcursul ultimilor ani s-au creat premise pentru mic șorarea ratelor dobînzilor, acestea deocamdat ă
înregistreaz ă niveluri înalte (tabelul 2.1.4).
Tabelul 2.1.4
Dinamica ratei infla ției, ratei de baz ă a BNM, ratelor medii la depozite și la credite,
2002-2006*
Anul
Indicatorul 2002 2003 2004 2005 2006
Rata infla ției (media anual ă (%)) 5,2 11,6 12,4 11,9 12,7
Rata de baz ă a BNM la sfîr șit de
perioadă (%) 9,5 14,0 14,5 12,5 14,5
Rata medie a dobînzilor la depozite în
monedă națională (%) 14,4 12,7 15,2 12,9 11,9
Rata medie a dobînzilor la depozite în
valută străină (%) 3,2 3,1 5,0 5,2 5,2
Rata medie a dobînzilor la creditele
acordate în moned ă națională (%) 23,1 19,2 20,9 18,9 18,2
Rata medie a dobînzilor la creditele
acordate în valut ă străină (%) 12,2 10,9 11,4 11,1 11,1
Rata medie a dobînzilor la creditele
interbancare (%) 5,2 13,0 13,3 6,3 9,5
*Sursa: rapoartele anuale BNM [82 ]
Din tabel se poate de observat ratele în alte ale dobînzilor atît la credite cît și la depozite pe
parcursul perioadei analizate, care dep ășesc considerabil indicatorii similari în țările din UE, fapt ce
poate constitui un obstacol în calea de integrare a republicii noastre în st ructurile europene. De
56remarcat c ă diminuarea ratelor de dobînd ă nu poate fi totalmente determinat ă și influențată de către
banca central ă, mărimea acestora pe lîng ă altele fiind influen țată de rata infla ției (care reie șind din
observațiile din tabelul 2.1.4 r ămîne a fi înalt ă), necesitatea de lichiditate a b ăncilor comerciale,
cererea de bani în economie, marja de intermediere bancar ă etc. Politica monetar ă și valutară a
BNM prevede men ținerea stabilit ății cursului de schimb al leului moldovenesc și reducerea
nivelului infla ției pînă la limita de 8-10%. Stabilitatea economic ă și consolidarea în continuare a
sistemului bancar urmeaz ă să micșoreze diferen ța dintre ratele dobînzilor la credite și depozite.
Reieșind din practica interna țională, băncile centrale dirijeaz ă ratele dobînzii în func ție de situa ția
economic ă a statului. Pe parcursu l ultimilor ani, Banca Na țională a creat premise pentru mic șorarea
ratelor dobînzilor, fapt ce poa te fi demonstrat de Hot ărîrea privind ratele dobînzii în institu țiile
bancare, luat ă în anul 2001 de BNM [15], prin care organelor de conducere ale b ăncilor li s-a
propus reexaminarea politicilor refer itor la ratele dobînzilor bancare și adoptarea unor planuri de
măsuri cu privire la optimizarea cheltuielilor și eficientizarea veniturilor. Nec ătînd la aceasta,
diferența dintre ratele dobî nzilor la credite și depozite, cu toate c ă înregistreaz ă tendințe de scădere,
de la circa 9% în anul 2002, pîn ă la circa 6% în perioada anilor 2003-2006, dep ășește de cîteva ori
cifra înregistrat ă în majoritatea statelor din UE . Atingerea obiectivului de mic șorare a ratelor
dobînzilor poate avea loc doar prin promovarea în continuare a politicii de macrostabilizare,
micșorarea nivelului infla ției și a costului investi țiilor străine atrase de b ănci, acordarea facilit ăților
fiscale băncilor pentru creditele acordate pe termen mediu și lung etc.
Un alt indicator care caracterizeaz ă stabilitatea sistemului bancar este capitalul. Capital
constituie baza extrem de important ă pentru activitatea sigur ă a unei b ănci. Creșterea capitalului
sistemului bancar al RM la fel denot ă o tendință pozitivă și continuă de consolidare (tabelul 2.1.5).
În contextul examin ării capitalului b ăncilor este necesar de analizat atît Capitalului Normativ Total
(CNT) al acestora, cît și dinamica capitalului de gradul I, fa ță de care și este stabilit ă mărimea
necesară, căreia urmeaz ă să se conformeze b ăncile.
Tabelul 2.1.5
Dinamica capitalului sistemului bancar al RM, 2002-2006 (mil.lei) *
Anul
Indicatorul 31.12.2002 31.12.2003 31.12.2004 31.12.2005 31.12.2006
CNT 1695,0 2041,0 2434,0 2871,1 3801,3
Capitalul de gr.I 1695,7 2041,0 2434,1 2871,2 3801,3
*Sursa: rapoartele anuale BNM [82]
Astfel pe parcursul peri oadei analizate se observ ă o creștere treptat ă și continuă a mărimii
capitalului normativ total de la 1695,0 mil.lei la sfîr șitul anului 2002 pîn ă la 3801,3 mil.lei la
57situația din 31.12.2006, faptul care a contribu it la o majorare în dinamic ă a gradului de consolidare
și stabilitate a si stemului bancar.
În același timp, media suficien ței capitalului ponderat la risc (raportul valorii capitalului
normativ total la activele ponderate la risc) pe sistemul bancar în perioada anilor 2001-2006 a
înregistrat o tendin ță de scădere semnificativ ă, reflectat ă în figura 2.1.4. Dinami ca acestui indicator
este analizat ă începînd cu anul 2001 pe ntru a demonstra o mic șorare considerabil ă a suficientei
capitalului ponderat la risc a sist emului bancar al RM ce a avut lo c pe parcursul acestei perioade.
43,5
36,39
31,58 31,3627,23 27,8
01020304050
2001 2002 2003 2004 2005 2006
Figura 2.1.4. Media suficien ței capitalului ponderat la risc pe sistem bancar, 2001-2006 (%)*
*Sursa: rapoartele anuale BNM [82]
Reieșind din informa ția prezentat ă în figura 2.1.4 men ționăm o scădere semnificativ ă a
indicatorului de suficien ță a capitalului ponderat ă la risc de la 43,5 la sut ă în anul 2001 pîn ă la 27,8
la sută la situația din 31.12.2006, totodat ă acesta fiind situat la un nive l înalt (nivelul minim stabilit
în Republica Moldova constituie 12 la sut ă, normativul Comitetului Basel fiind de 8 la sut ă). Faptul
că indicatorul în cauz ă înregistreaz ă tendințe de scădere demonstreaz ă capacitatea crescînd ă a
băncilor de a gestiona și de a redistribui fl uxurile de mijloace b ănești disponibile. Nivelul înalt al
suficienței capitalului reflect ă siguranța sistemului bancar din punct ul de vedere al posibilei
acoperiri a pierderilor imprevizibile ce pot surven i în sistemul bancar. Concomitent, valoarea
suficienței capitalului ponderat la risc r ămîne a fi destul de ridicat ă, depășind de cîteva ori
indicatorul men ționat în majoritatea statelor din Comunitatea European ă. Astfel, dup ă cum se
observă din Anexa 13, suficien ța capitalului ponderat la risc în statele europene pe parcursul
perioadei analizate nu dep ășește limita de 20 la sut ă, pe cînd în statele candi date pentru aderare la
UE și țările CSI, acest indicator asem ănător situației din RM, înregistreaz ă valori înalte.
58E de remarcat c ă în spațiul euro acest indicator pe pa rcursul ultimilor ani se men ține la
mărimea de circa 11,5 la sut ă. La situa ția din 31.12.2005 cel mai înalt ni vel în acest sens a fost
înregistrat în Finlanda (17,3%), pe cînd cel mai sc ăzut – în Ungaria, constituind 10,7 la sut ă.
De menționat că reducerea în continuare a sufici ței capitalului ponderat la risc și în RM va
contribui la o angajare mai reliefat ă a băncilor autohtone în pr ocesul de creditare și majorarea
gradului de concuren ță pe piață.
În vederea aprecierii nivelului de dezvol tare al sistemelor bancare se analizeaz ă gradul de
concentrare al activit ății sectorului bancar (ca pondere a activelor a 5 b ănci comerciale care au cele
mai mari active în totalul activelor sistemului bancar). De men ționat că potrivit studiilor economice,
în țările în tranzi ție gradul de conc entrare înregistreaz ă valori înalte, iar pe m ăsura ce PIB-ul țării
sporește, indicele de concentrare scade. Tabelul 2.1.6 incorporeaz ă informația cu privire la capitalul
normativ total (CNT) al 5 b ănci care au cel mai mare capital raportat la total CNT, precum și cu
privire la activele a 5 b ănci care au cele mai mari active din total active pe sistemul bancar.
Tabelul 2.1.6
Dinamica ponderii capitalului normativ total și activelor a celor mai mari 5 b ănci din
RM din total capital normativ total și total active ale
sistemului bancar autohton, 2002-2006 (în %) *
Anul
Indicatorul 2002 2003 2004 2005 2006
CNT al 5 b ănci care au cel mai mare
capital /total CNT al sistemului bancar 53,2 56,5 56,6 57,8 58,9
Active ale 5 b ănci care au cele mai mari
active /total active ale sistemului bancar 71,0 70,8 70,4 69,7 66,5
*Sursa: pagina oficial ă web a BNM [284]
Datele prezentate în tabel ne permit s ă constatăm gradul înalt de concentrare a sectorului
bancar autohton, ținînd cont de faptul c ă CNT și activele celor mai mari b ănci, deși înregistreaz ă o
tendință de descre ștere, totuși se caracterizeaz ă prin pondere înalt ă în total CNT și total active ale
sistemului bancar autohton, astfel persist ă riscul așa-ziselor b ănci prea mari pentru a falimenta ( too-
big-to-fail banks ).
Stabilitatea sistemului bancar poate fi reflectat ă prin veniturile și cheltuielile înregistrate de
către bănci. Tabelul 2.1.7 reflect ă majorarea pe parcursul pe rioadei 2002-2006 a veniturilor și
cheltuielilor (aferente și neaferente dobînzilor) ale institu țiilor financiare autohtone, precum și
dinamica rentabilit ății activelor și rentabilit ății capitalului sistemului bancar al RM.
E de men ționat că indicatorii rentabilit ății sistemului bancar autohton, asem ănător veniturilor
și cheltuielilor, au continuat s ă înregistreze rate înalte pe parcursul perioadei 2002-2003, dup ă ce a
fost consemnat ă o descre ștere, atît în rentabilitatea activelor cît și în rentabilitatea capitalului pe
59parcursul perioadei 2004-2005. Totodat ă în anul 2006 s-a înregistrat o majorare nesemnificativ ă a
rentabilității activelor, rentabilit ății capitalului și a marjei nete a dobînzii.
Tabelul 2.1.7
Dinamica structurii veniturilor și cheltuielilor institu țiilor financiare, rentabilit ății
activelor și rentabilit ății capitalului, 2002-2006 (mil.lei) *
Anul
Indicatorul 2002 2003 2004 2005 2006
Venituri
Total venituri aferente dobînzilor inclusiv 744,3 982,7 1258,7 1548,7 2123,5
Total venituri neaferente dobînzilor 498,3 591,3 682,7 791,7 976,2
Cheltuieli
Total cheltuieli aferente dobînzilor 281,9 335,0 525,9 791,8 1007,7
Total cheltuieli neaferente dobînzilor 562,1 669,9 798,0 901,9 1082,8
Dafalcări în fondul de risc 62,5 101,0 127,0 130,8 200,2
Rentabilitatea Activelor (%) 4,5 4,5 3,8 3,2 3,4
Rentabilitatea Capitalului (%) 17,5 20,3 18,1 17,3 20,7
Marja netă a dobînzii (%) 9,4 9,3 8,4 6,4 6,8
*Sursa: rapoartele anuale BNM [82], pagina oficial ă web a BNM [284]
Astfel, dup ă cum putem observa din tabel, rentabilita tea activelor sistemului bancar, care se
caracterizeaz ă prin raportul dintre venitul net anualizat și activele medii a înregistrat o cre ștere de la
4,5% pe parcursul anilor 2002 – 2003, dup ă ce s-a diminuat pîn ă la 3,8 și 3,2 la sut ă, respectiv în
anii 2004-2005 și s-a majorat nesemnificativ în anul 2006, atingînd la finele anului valoarea de
3,4%. Nec ătînd la dinamica de sc ădere a acestui indicator, nivelul înregistrat în RM, dep ășește
considerabil m ărimea rentabilit ății activelor înregistrat ă în statele UE (care în majoritatea statelor nu
atinge nivelul de 1%). Doar în astfel de state europene cum sunt Bulgaria, Letonia și România
rentabilitatea activelor la situa ția din 31.12.2006 a constitut circa 2 la suta. În statele candidate
pentru aderare în UE, precum și în statele CSI, valoarea acestui indicator este mai înalt ă, fiind
comparabil ă cu rezultatele înregistrate în RM.
Rentabilitatea capitalului ac ționar pe sistemul bancar, care reprezint ă raportul dintre venitul
net anualizat și capitalul ac ționar mediu a înregistrat o dinamic ă asemănătoare indicatorului de
rentabilitate a activelor, ma jorîndu-se de la 17,5% pîn ă la 20,3% în perioa da anilor 2002-2003, dup ă
ce a înregistrat o descre ștere pînă la 18,1 și 17,3 la sut ă respectiv la situa ția din 31.12.2004 și
31.12.2005. Totodat ă, asemănător rentabilit ății activelor, rentabilitatea capitalului s-a majorat în
anul 2006, comparativ cu anul precedent, și a înregistrat 20,7 la sut ă la situația din 31.12.2006. Cît
privește valorile acestui indicator înre gistrate în statele europene și CSI, situa ția creată este similar ă
celeia aferente rentabilit ății activelor. Astfel, m ărimea acestui indicator înregistrat ă de statele UE și
CSI la situa ția din 31.12.2006, este mai sc ăzută decît valoarea de 20,7% din RM, cu excep ția
60statelor cum ar fi: Belgia, Bulgaria, Luxemburg, Polonia și Ungaria, unde ROE dep ășește această
limita.
Diminuările rentabilit ății activelor și rentabilit ății capitalului înregistrate în sistemul bancar pe
parcursul anilor 2004-2 005, pot fi explicate prin ritmurile mai înalte de cre ștere ale activelor și
capitalului ac ționar comparativ cu ritmul de cre ștere al venitului b ăncilor. Din tabelul 2.1.7 de
asemenea observ ăm că marja net ă a dobînzii, care reprezint ă raportul dintre ven ituri nete aferente
dobînzilor anualizate și media activelor generatoare de dobînd ă înregistreaz ă o descreștere continu ă
de la 9,4% la situa ția din 31.12.2002 pîn ă la 6,4% la situa ția din 31.12.2005, dup ă ce s-a majorat
nesemnificativ pe parcursul anului 2006, înregistrînd la finele anului 6,8%.
Ținînd cont de faptul c ă în analiza situa ției sistemului bancar autohton deja ne-am referit și la
unii indicatori ce fac parte din Indicatori de Stabilitate Financiar ă, analizați de organiza țiile
financiare interna ționale în cadrul estim ării stabilit ății financiar-bancare a unui stat, în tabelul 2.1.8
este prezentat ă dinamica FSI de baz ă a sistemului bancar al RM pentru perioada 2002-2006.
Tabelul 2.1.8
Indicatori de Stabilitate Financiar ă, 2002-2006 (%) *
Indicator 2002 2003 2004 2005 2006
Suficiența capitalului
Capitalul reglementat raportat la activele
ponderate la risc 36,4 31,6 31,4 27,3 27,8
Calitatea activelor
Credite nefavorabile la total active 7,6 6,4 6,9 4,3 4,3
Provizioanele nete la creditele nefavorabile
raportate la capitalul de gradul I 3 2 3 2 0
Credite sub supraveghere raportate la total
credite 35,0 35,4 33,9 39,2 41,2
Credite nefavorabile și credite sub supraveghere
la total credite 42,6 41,8 40,8 43,5 45,5
Venituri și profitabilitate
Rentabilitatea capitalului 17,5 20,3 18,1 17,3 20,7
Rentabilitatea activelor 4,5 4,5 3,8 3,2 3,4
Veniturile neaferente dobânzilor/total venituri 40 38 35 34 31
Lichiditatea
Active lichide la total active 35,9 32,1 36,3 36,7 36,7
Principiul I al lichidit ății 0,5 0,5 0,5 0,5 0,6
*Sursa: IMF Republic of Moldova—First Review Under the Three-Year Arrangement Under the
Poverty Reduction and Growth Facility and Reques ts for Waiver of Performance Criterion and
Augmentation of Access, Country Report no. 06/184, 2006 [262, p.36], rapoartele anuale BNM [82]
Pe parcursul ultimilor ani, indicatorii lichidit ății pe sistemul bancar reflect ă capacitatea
băncilor de a- și onora atît obliga țiunile curente cît și cele pe termen lung. As tfel, principiul I al
lichidității (active cu termenul de rambursare mai mare de 2 ani/resursele financiare cu termenul
potențial de retragere, ce dep ășește 2 ani) care conform actelor normative în vigoare nu trebuie s ă
61depășească cifra 1, demonstreaz ă că lichiditatea pe termen lung, în perioada 31.12.2002-31.12.2006
a fost constant ă și a constituit 0,5, iar la situa ția din 31.12.2006 s-a majorat pîn ă la nivelul de 0,6
[82]. Nivelul acestui indicator, încadrat în limitele stabilite de BNM, denot ă abilitatea b ăncilor de a-
și onora obliga țiunile și disponibilitatea resursel or acestora, care pot fi i nvestite pe termen lung.
Lichiditatea curent ă, reprezentat ă prin principiul II (active lichide/total active), care potrivit
reglement ărilor BNM trebuie s ă depășească 20 la sută, de asemenea demonstreaz ă rezultate bune pe
sistem, constituind pe parcursul perioadei 31.12.2002-31.12.2006 35,9%, 32,1%, 36,3%, 36,7% și
36,7 la sut ă, respectiv [82].
Analiza comparat ă a indicatorilor de st abilitate financiar ă ale RM cu cele al e altor state (UE și
non-EU, prezentate în Anexa 13) ne permite s ă constatăm că atît indicatorii de rentabilitate a
capitalului cît și cei ai rentabilit ății activelor ale RM dep ășesc indicatorii respectivi înregistra ți în
UE, iar indicatorii de lichiditate, precum și cei ce reflect ă calitatea activelor și expunerea la riscul de
piață sunt comparabili, sau chiar uneori și depășesc indicatorii respectivi înregistra ți de statele UE și
statele-candidate pentru aderare. Totodat ă, nivelul înalt al suficien ței capitalului ponderat la risc,
care depășește considerabil, atît norma tivul stabilit de BNM, cît și nivelul mediu înregistrat în
statele UE denot ă faptul că gradul de angajare a b ăncilor în activitate de creditare poate fi extins,
însă totodată asigură stabilitatea sistemului bancar.
Sectorul bancar este unul dintre cele mai fragile elemente ale economiilor în tranzi ție.
Totodată, după cum se poate de observat din evalu ările efectuate în prezentu l subcapitol, în cazul
sistemului bancar al RM s-a creat o situa ție favorabil ă, fapt demonstrat de rezultate pozitive și o
consolidare continu ă. Astfel, indicatorii de capitalizare și de expunere la risc se încadreaz ă în
cerințele minime stabilite de BNM, contri buind la sporirea încrederii deponen ților în sectorul
bancar, fapt ce poate fi demonstrat prin cre șterea considerabil ă a volumului depozitelor pe parcursul
perioadei analizate. La fel, activitatea de creditare este în expansiune, iar calitatea creditelor manifestă o tendință de îmbun ătățire, ceea ce, la rîndul s ău, atestă un management îmbun ătățit al
riscurilor etc. Totodat ă, pe parcursul anilor 2004- 2005 s-a înregistrat o descre ștere în astfel de
indicatori, cum sînt rentabilitatea activelor, rentabilitatea capitalului și marja net ă a dobînzilor, care
denotă abilitatea mai sc ăzută a b
ăncilor de a genera profituri. În acela și timp, ratele dobînzilor la
credite stabilite de c ătre băncile autohtone înregistreaz ă nivele înalte dep ășind media european ă,
fapt ce poate constitui un eventual ob stacol în procesele de integrare.
Îmbunătățirea performan țelor sectorului ba ncar este posibil ă doar în condi țiile unei
reglement ări și supravegheri continue prin care este urm ărit scopul evit ării survenirii unor
instabilități ce ar putea submina siguran ța băncilor. Astfel, în cont inuare este abordat ă necesitatea
reglement ării și supravegherii bancare pentru prom ovarea unui sistem bancar stabil și sigur.
622.2. Reglementarea, supravegherea și stabilitatea sistemului bancar
Procesele de integrare european ă reduc barierele dintre pie țe financiare, faciliteaz ă circulația
capitalurilor, asigurînd accesul liber la pie țele bancare europene. Stabilita tea sistemului bancar este
extrem de important ă pentru imaginea țării pe plan interna țional. Situa ția în sistemul bancar este
evaluată reieșind din criteriul siguran ței băncilor, profitabilitatea real ă a acestora, din gradul lor de
pregătire în prestarea serviciilor comunit ății. Performan țele în domeniile men ționate pot fi atinse
doar prin reglementare și supraveghere adecvat ă a sistemului bancar.
Nici omul de pe strad ă, nici agen ții economici nu pot face o analiz ă adecvată și
corespunz ătoare a activit ății băncilor din punctul de vedere al eficien ței și profitabilit ății, deoarece
acest lucru necesit ă informații adecvate și cunoștințe de domeniu. De aceea, în toate sistemele
financiare func ționează o instituție specializat ă, fie banc ă centrală, fie Ministerul de Finan țe, fie o
altă instituție responsabil ă pentru reglementare și supraveghere a institu țiilor bancare.
Stabilitatea sistemului bancar și încrederea investitorilor în mare m ăsură depinde de cadrul
legal în baza c ăruia își desfășoară activitatea. În vederea asigur ării siguran ței sistemului bancar, pe
parcursul ultimelor decenii pe plan interna țional a fost elaborat un num ăr considerabil de norme în
domeniul sistemelor de pl ăți, contabilit ății și auditului, insolvabilit ății, transparen ței, combaterii
spălării banilor etc. Ca exemplu, putem men ționa Directivele bancare ale UE, care con țin principii
de bază, condiții și proceduri în domeniu și creează premisele necesare pentru func ționarea efectiv ă
a unei pie țe bancare unice. Descrierea principalelor directive ale UE aferente pie ței bancare și
evaluarea corespunderii legisla ției bancare autohtone cu preveder ile acesteia sînt prezentate în
Anexele 9 și 11 la prezenta lucrare.
Reglementarea și supravegherea sistemului bancar reprezint ă singura modalitate de a
transpune în via ță politici monetare și valutare ale b ăncii centrale. Reglementarea bancar ă este
reprezentat ă de mai multe legi și acte normative care urmeaz ă a fi respectate de c ătre bănci pentru
ca politica monetar ă și valutară a băncii centrale s ă fie efectiv aplicat ă, iar autoritatea de
supraveghere este responsabil ă pentru verificarea gradului de corespundere a activit ății băncilor
normelor stabilite. Suprave gherea corespunderii activit ății băncilor reglement ărilor pruden țiale
facilitează determinarea punctelor forte și a vulnerabilit ăților fiecărei bănci în parte.
Reglementarea bancar ă include toate aspectele activit ății bancare: intrarea pe pia ță a băncilor,
managementul capitalului minim necesar, alocarea ac tivelor, deschiderea filialelor etc. De exemplu,
potrivit actelor normative bancare autohtone pot ob ține licență doar acele b ănci, al căror capital și ai
căror acționari și administratori pot demonstra capacitatea de a asigura o bun ă funcționare. Băncilor
nu li se permite crearea filialelor și reprezentan țelor, atît pe teritoriul republicii, cît și peste hotarele
63ei fără aprobarea BNM. De asemenea, sînt prev ăzute limitele maxime cu privire la expunerea fa ță
de o persoan ă sau un grup de persoane etc. Prevederile actelor normative bancare au ca scop
asigurarea stabilit ății sistemului bancar și evitarea premiselor pentru apari ția situațiilor de criz ă în
activitatea ulterioar ă a băncii. Anexa 10 include principalele reglement ări îndreptate spre asigurarea
stabilității bancare și reflectă influența acestora asupra stabilit ății sistemului bancar. În acela și timp
reglement ările urmeaz ă să asigure independen ța juridică, operațională, financiar ă și administrativ ă a
băncilor și să fie îndreptate spre stimularea concuren ței și a inova țiilor, evitînd riscurile și
comportamentul ilegal al participan ților sistemului bancar.
Importanța supravegherii și reglement ării bancare este evident ă, deoarece examinarea situa ției
fiecărei bănci în parte îi permite organului de supraveghere s ă joace un rol important în asigurarea
unui sistem bancar stabil și sigur. Reie șind din specificul activit ății băncilor, în opinia noastr ă,
supravegherea sectorului bancar este mai important ă decît cea a altor sectoare financiare, datorit ă
vulnerabilit ății mai pronun țate a b ăncilor la diverse instabilit ăți. Prin reglementarea și
supravegherea bancar ă sînt protejate interesele deponen ților (persoanelor fizice și juridice) și este
asigurată stabilitatea întregului sistem bancar. De asemenea, supraveghetorii bancari se angajeaz ă
nu doar în analize la distan ță ale performan țelor băncilor, ci efectueaz ă și inspecții pe teren, fapt
care amplific ă monitorizarea pentru men ținerea siguran ței sectorului bancar și prevenirea
falimentelor bancare.
Economiștii M.Arnone, S.Dabar și S.Gambini men ționează că caracteristicile importante ale
oricărei autorit ăți de reglementare și supraveghere financiar ă sînt: independen ță, responsabilitate și
transparen ță [113,p.5]. Astfel, independen ța constituie elementul cheie în atingerea și menținerea
obiectivului de stab ilitate financiar ă și presupune capacitatea de a rezista unor interferen țe politice
în procesul de luare a deciziilor. Respons abilitatea prevede nive lul în care autorit ățile de
supraveghere poart ă responsabilitate pentru ac țiunile, deciziile și performan țele lor, precum și le pot
explica și justifica participan ților pe pia ță. Transparen ța prevede nivelul în care informa ția cu
privire la activit ățile autorit ăților (obiectivele, cadrul economic, juridic, institu țional, deciziile,
acțiunile etc.) pot fi verificate și comunicate p ărților interesate în timp util.
Pentru a mic șora fragilitatea sistemelor bancare, multe state se afl ă într-un proces continuu de
consolidare a sistemelor de reglementare și supraveghere bancar ă. Într-un studiu recent savan ții A.
Demirguc-Kunt, E.Detragiache și T.Tressel au examinat si stemele bancare din 39 de țări în
contextul corespunderii principiilor de baz ă ale Comitetului Basel și au demonstrat c ă băncile care
corespund în mare m ăsură principiilor de baz ă sunt bănci stabile [149]. Drep t concluzie important ă
a studiului efectuat, autorii men ționează și importan ța dezvăluirii informa ției în conformitate cu
principiile Basel, deoarece aceasta constituie o condi ție necesar ă pentru men ținerea disciplinei
64efective. Cît prive ște situația RM la acest compartiment, Anexa 5 la tez ă reflectă conformitatea
sistemului de supraveghere bancar ă e x i s t e n t î n R M c u c e l e 2 5 de Principii Basel pentru
Supraveghere Bancar ă Efectivă, iar în capitolul I II sînt reflectate c ăile de îmbun ătățire a activit ății
autorității de supraveghere bancar ă autohtone în vederea armoniz ării acesteia cu principiile
nominalizate.
Studiul efectuat de M.Arnone, S.Dabar și S.Gambini, men ționat mai sus, examineaz ă
autoritățile de supraveghere bancar ă din 116 țări, de asemenea prin prisma evalu ărilor corespunderii
acestora Principiilor Comitetului Basel [113]. Economi știi în cauz ă demonstreaz ă că în majoritatea
țărilor se observ ă complian ța cu condi țiile pentru o supraveghere bancar ă efectivă (capitolul 1 al
Principiilor Basel), ceea ce c ontribuie la dezvoltarea și atingerea obiectivelor clare,
responsabilitatea și independen ța operațională. Astfel, 76,55% din țările estimate „corespund” sau
„în mare parte corespund” principiilor capitolului 1 ale celor 25 de princip ii Basel. Ponderea este și
mai înaltă pentru practicile ce țin de licen țiere și atribuțiile supraveghetorilo r de a aproba sau a
refuza schimb ări în structura de proprietate a b ăncilor (83,05 %). Totodat ă, cele mai pu țin urmărite
principii fac parte din capitolul 3 (reglement ări și cerințe pruden țiale) și 6 (drepturile
supraveghetorilor de a întreprinde m ăsuri) ale acestor principii. Circa 40 la sut ă din statele
examinate se gradeaz ă ca „nefiind în corespunde re” sau „în mare parte nefiind în corespundere”
privind complian ța cu principiile din aceste dou ă capitole. Mai mult ca atît, complian ța inadecvat ă a
supraveghetorilor cu principiul independen ței operaționale, precum și cu principiile 11,12 și 13
(monitorizarea și controlul riscului financiar) îngrijoreaz ă în lumina implement ării noului Acord
Basel II, potrivit c ăruia supraveghetorilor le revin responsabilit ăți tot mai importante în evaluarea
estimărilor capitalului intern al b ăncilor [113].
Modalitățile și procedurile de asigurare a stabilit ății sistemului bancar aplicate de
supraveghetori sînt în continu ă dezvoltare și dacă cu 20 de ani în urm ă, supravegherea b ăncilor în
toate țările era exercitat ă de bancă centrală, cu timpul situa ția s-a schimbat esen țial. Tendin ța de
separare a func țiilor de supraveghere de cele de politic ă monetară se observ ă în tot mai multe
sisteme financiare. În aceste state, autorit ățile monetare î și îndreapt ă ratele dobînzilor și politicile de
creditare spre realizarea obiect ivului de stabilitate a pre țurilor, pe cînd autorit ățile de supraveghere
efectueaz ă supravegherea pruden țială a întregului sector financiar.
Ținînd cont de experien ța din ultimele decenii, putem constata c ă, existența unui model unic și
superior al structurii de supraveghere bancar ă aplicabil tuturor statelor este o iluzie. Structura
optimă depinde de tr ăsăturile specifice ale sist emului financiar dintr-o țară.
Instituțiile împuternicite cu func țiile de supraveghere a sistemului bancar difer ă de la un stat la
stat: în unele state supravegherea b ăncilor este exercitat ă de banca central ă, în altele – de Ministerul
65de Finanțe, pe cînd în multe state (ca exempl u statele membre ale UE) se observ ă tendința de a
transmite obliga țiunile de supraveghere a sect orului bancar unor autorit ăți specializate,
independente.
Actualmente nu exist ă o eviden ță empirică care ar determina influen ța autorității alese pentru
exercitarea func ției de supraveghere a sectorul ui bancar, deoarece datele ce țin de supravegherea
bancară poartă un caracter confiden țial. Totodat ă, unii economi ști au încercat s ă compare efectele
transfrontaliere condi ționate de exercitarea s upravegherii bancare de c ătre bancă centrală sau o altă
autoritate. De exemplu, savantul R.Heller [167], economi știi C.Goodhart și D.Schoenmaker [162]
compară ratele infla ției atinse de b ăncile centrale care exercit ă funcția de supraveghere și cele care
nu au aceast ă responsabilitate. Rezultatel e acestor studii demonstreaz ă că în țările în care b ăncile
centrale exercit ă supravegherea b ăncilor, rata infla ției este mai înalt ă decît în acele țări unde
autoritatea de supraveghere a sistemului financiar este separat ă de bancă centrală. Autorii explic ă
acest fapt prin existen ța unui „conflict de in terese”. Într-un alt studiu, efectuat pe un e șantion de 104
țări economi știi C.Goodhart și D.Schoenmaker [163] au analizat modul în care b ăncile centrale au
acționat în cazul crizelor bancare, din punctul de vedere al frecven ței falimentelor bancare, al
influenței asupra lor și al surselor de finan țare. Ei au demonstrat c ă, în sistemele financiare unde
banca central ă exercită funcțiile de supraveghere au loc mai pu ține falimente bancare. Potrivit
studiului, în țările în care b ăncile centrale combin ă funcțiile de supraveghere și de politic ă
monetară, numărul falimentelor a fost mai redus (33 din 104), comparativ cu situa ția țărilor în care
supravegherea bancar ă este realizat ă de alte institu ții (71 din 104).
Pentru a aborda în conti nuare acest subiect, consider ăm oportun s ă examinăm practica
europeană în domeniul dat, precum și costurile și beneficiile exercit ării funcțiilor de supraveghere
bancară de o autoritate separat ă. Astfel, dup ă cum se poate observa din Anexa 12 la tez ă, în Grecia,
Olanda, Slovenia, Spania și Portugalia b ăncilor centrale le re vine responsabilitatea de supraveghere
atît a institu țiilor bancare cît și a altor participan ți ai pieței financiare. În a șa țări, ca Austria, Belgia,
Danemarca și Germania exist ă o cooperare strîns ă dintre banca central ă și Autoritatea de
supraveghere financiar ă în exercitarea func țiilor de supraveghere, pe cînd în Republica Ceh ă,
Estonia, Finlanda și Suedia în asigurarea stabilit ății sectorului bancar se poate de observat o strîns ă
cooperare dintre autoritatea de supraveghere și Ministerul de Finan țe.
Analizînd situa ția aferent ă structurii de supraveghere a se ctorului bancar în statele UE,
menționăm trăsăturile specifice, caracteristice sistem elor financiare ale unei sau altei țări. În
Polonia, de exemplu, stabilita tea sectorului bancar, precum și supravegherea activit ății băncilor este
asigurată de Comisia pentru supraveghere bancar ă și organul executiv al acesteia – Inspectoratul
general de supraveghere bancar ă. Totodat ă, Comisia face parte din structura B ăncii Naționale a
66Poloniei și reprezint ă interesele acesteia prin autorizarea b ăncilor, elaborarea reglement ărilor
prudențiale, efectuarea controalelor pe teren și la distan ță, precum și efectuarea supravegherii pe
bază consolidat ă a băncilor.
În Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord banca central ă supravegheaz ă sistemul de
plăți și evalueaz ă riscul la care este supus întregul sistem bancar, pe cînd institu țiile financiare
individuale, la rîndul lor, sînt reglementate și supravegheate de Autoritatea serviciilor financiare.
Banca Angliei, Autoritatea de Supraveghere Financiar ă și Trezoreria au semnat Memorandumul de
înțelegere, potrivit c ăruia este prev ăzut schimbul de informa ții, Banca Angliei avînd accesul liber și
deplin la informa ția de supraveghere.
Similar situa ției din Regatul Unit, în Belgia b ăncii centrale îi revine rolul de supraveghere
macropruden țială (supravegherea sistemelor de pl ăți și de decont ări), pe cînd supravegherea
micropruden țială este exercitat ă de Comisia financiar ă, bancară și de asigur ări. Totodat ă, legislația
de domeniu prevede cooperarea obligatorie dintre Banca Na țională și Autoritatea de supraveghere
financiară a Belgiei în vederea utiliz ării eficiente a resurselor informa ționale și efectuării unei
supravegheri efective.
În Finlanda agen ția responsabil ă pentru elaborarea legisla ției bancare și emiterea autoriza țiilor
instituțiilor care opereaz ă pe piața financiar ă, inclusiv bancar ă este Ministerul de Finan țe, pe cînd
Banca Finlandei este responsabil ă pentru promovarea politic ii monetare adecvate și asigurarea
activității efective a sistemelor de pl ăți din țară. Totodat ă, supravegherea pie țelor bancare, de
asigurări și a valorilor mobiliare este efectuat ă de Autoritatea de supraveghere financiar ă în
colaborare cu Banca Finlandei și Autoritatea de supraveghere a asigur ărilor.
În Luxemburg Comisia de supraveghe re a sectorului financiar, creat ă în 1998, este
împuternicit ă cu responsabilit ățile de supraveghere a sectorului financiar, inclusiv a sistemului
bancar, neavînd rela ții institu ționale sau aranjamente de cooperare cu Banca Central ă a
Luxemburgului.
În Olanda banca central ă supravegheaz ă instituțiile de credit, fondurile de pensii, participan ții
pe piața asigurărilor și valorilor mobiliare prin exercitarea supravegherii pruden țiale ale acestor
sectoare. Totodat ă, rolul crescînd al congl omeratelor financiare și dezvoltarea produs elor financiare
au dus la crearea Consiliului suprav eghetorilor financia ri, unde în acela și timp acesta nu este un
organ separat, ci doar asigur ă cooperarea în formularea po liticilor intersectoriale, dup ă cum este
supravegherea conglomeratelor, dezv ăluirea informa ției, implementarea principiilor „fit and proper”
etc.
În Portugalia, asem ănător situa ției din Olanda, crearea Consiliului na țional al
supraveghetorilor financ iari nu a impus modific ări în atribu țiile autorit ăților sectoriale de
67supraveghere, asigurînd schimbul de informa ții și colaborarea dintre autorit ățile sectoriale și
promovarea regulilor și practicilor de supraveghere a conglomeratelor financiare.
În Estonia, din anul 2001 responsabilit ățile Băncii Naționale de a elabora și a promova politici
în domeniu și de a supraveghea sectorul bancar, precum și cele ale Ministerului Finan țelor de a
supraveghea politicile sectorului de asigur ări și al valorilor mobiliare au fost unificate și transmise
Autorității de supraveghere financiar ă, reieșind din necesitatea efectu ării supravegherii pe baz ă
consolidat ă. Președintele consiliului de directori al Autorit ății în cauz ă este Ministrul Finan țelor,
membrii consiliului sînt reprezentan ți ai Băncii centrale, Ministerului de Finan țe și experți ai
sectorului financiar, autoritatea fiind independent ă de bugetul statului și de banca central ă prin
aplicarea unor pl ăți periodice de c ătre subiec ții supuși supravegherii, propor ționale cerin ței față de
capitalul minim indicat în licen ță.
În Franța reglementarea și supravegherea este exercitat ă de trei organe interdependente:
Comitetul pentru supraveghere bancar ă, Comitetul pentru institu țiile bancare și Comisia bancar ă.
Concomitent, guvernatorul B ăncii Fran ței și Ministrul Finan țelor, sau persoanele delegate de
aceștia, sînt membri ai cons iliilor celor trei autorit ăți, îndeplinind func țiile de pre ședinte și
vicepreședinte.
Totodată, în Germania, Bundesbank este an trenat în supravegherea bancar ă și acordă o
deosebită atenție stabilității pieței financiare. Bundesbank și Autoritatea de supraveghere financiar ă
federală au semnat un acord cu privire la obliga țiunile de supraveghere a fiec ărei dintre aceste
autorități. Astfel, Bundesbank și-a asumat majoritatea responsabilit ăților ce țin de supravegherea
bancară: evaluarea rapoartelor, conturilor anuale și rapoartelor auditorilor prezentate de c ătre
instituțiile financiare, pe cî nd Autoritatea federal ă de supraveghere Financiar ă este responsabil ă
pentru aplicarea m ăsurilor supreme. Obliga țiunile Autorit ății, care este un organ independent de
bugetul de stat și funcționează din contul taxelor și contribu țiilor institu țiilor aflate sub
supravegherea acestuia, nu se limiteaz ă doar la licen țierea, monitorizarea și lichidarea institu țiilor
financiare, dar se extind și asupra asigur ării stabilit ății sectorului financiar.
Anexa 12 reflect ă analiza specificului și atribuțiilor de baz ă ale autorit ăților de supraveghere
din toate 27 de state membre ale UE. În contextul integr ării în structurile eur opene, va fi necesar și
pentru sistemul bancar din RM s ă fie ales sistemul potrivi t de supraveghere bancar ă reieșind din
experiența altor state ale UE, și anume, dintre cele dou ă abordări existente: exercitarea func țiilor de
supraveghere a sistemului bancar de c ătre banca central ă sau de un organ separa t de supraveghere al
sectorului financiar. Astfel, perspectiva integr ării RM în structurile europe ne, paralel cu dezvoltarea
pieței valorilor mobiliare și a asigurărilor, pe termen lung poate im pune consolidarea supravegherii
acestor sectoare cu cel bancar, și eventual crearea unei autorit ăți de supraveghere separate. Mai mult
68ca atît, e de men ționat că în RM actualmente se pune baza pentru crearea unei autorit ăți separate a
sectorului nonbancar [262, p.13-14], c ăruia cu timpul îi poate fi transferat ă și funcția de
supraveghere a b ăncilor. Astfel, apare în trebarea, cît de oportun ă este consolidarea autorit ăților de
supraveghere ale sectorului financiar din RM? Pentru a r ăspunde adecvat la aceast ă întrebare,
adițional la examinarea pr acticii europene în acest domeniu, es te necesar de estimat diverse
argumente pro și contra exercit ării supravegherii bancare de c ătre bancă centrală sau de o alt ă
instituție specializat ă. Totodat ă, este necesar de specificat c ă, indiferent de argumentele pro și
contra separ ării puterii de s upraveghere bancar ă de cea a politicii mone tare, este necesar de ținut
cont de faptul c ă piețele financiare, sistemele politice și obiectivele de reglementare difer ă de la o
țară la alta, deoarece condi țiile economice sînt influen țate de precedente istorice, astfel, nu exist ă o
soluție unică „bună” și „corectă” pentru toate statele.
Mai întîi de toate s ă examinăm argumentele pentru crearea unei autorități de supraveghere
separate de banc ă centrală care ar exercita supravegherea întregului sistem financiar:
Cel mai r ăspîndit argument pentru separarea responsabilit ăților politicii monetare de func ția
de supraveghere bancar ă constă în faptul c ă, combinarea acestor func ții poate genera conflict de
interese: stabilitatea monetar ă și a prețurilor, pe de o parte, și stabilitatea financiar ă, pe de alt ă parte.
Responsabilitatea primar ă a băncilor centrale este de a asi gura stabilitatea macroeconomic ă, pe cînd
supraveghetorii bancari au ca sc op principal atingerea stabilit ății sistemului bancar. Uneori,
scopurile pruden țiale ale supraveghetorilor vin în contradic ție cu obiectivele politicii monetare.
Reglementarea suficien ței capitalului reprezint ă un exemplu elocvent al conflictului de interese
dintre aceste dou ă funcții. Astfel, ca un component im portant al po liticilor pruden țiale ale băncilor,
reglementarea suficien ței capitalului prevede c ă băncile trebuie s ă dispună de capital suficient, ca o
„rezervă” pentru acoperirea eventualelor pierderi ce pot fi cauzate de ri scuri bancare. Cînd
bilanțurile băncilor se înr ăutățesc ca rezultat al instabilit ăților economice, supraveghetorii bancari
reacționează prin constrîngeri de reglementare a capitalului care nu le permite b ăncilor să
desfășoare activit ăți riscante. Un sistem bancar suprave gheat într-un mod mai „constrîns” poate
micșora volumul credit ării bancare, generînd în economie o criz ă și mai profund ă, în schimbul
creditelor suficiente pentru revigorare a economiei. În cazul în care banca central ă deține
responsabilitatea dubl ă – pentru exercitarea concomitent ă a supravegherii bancare și a politicii
monetare, exist ă pericolul promov ării unei politici inadecvate în evitarea efectelor adverse cu
privire la profitabilitatea b ăncii și calitatea creditelor. Consolidarea agen țiilor de supraveghere într-o
instituție aparte acord ă posibilitatea b ăncilor centrale s ă se concentreze pe deplin asupra
principalului s ău obiectiv – stabilitatea monedei și a prețurilor.
69Totodată, în cazul în care responsabil itatea pentru supravegherea b ăncilor îi revine b ăncii
centrale exist ă riscul de reputa ție. Dacă banca central ă exercită supravegherea b ăncilor,
credibilitatea acesteia poate fi subminat ă în cazul în care pe pia ță se înregistreaz ă careva
vulnerabilit ăți și insolvabilit ăți bancare. Astfel, în cazul în care survin instabilit ăți majore și
falimente bancare, este subminat ă încrederea popula ției în banc ă centrală. Acest fapt poate fi utilizat
de guvern în scopul major ării autorit ății sale în activitatea b ăncilor centrale și astfel, în politica
monetară, ceea ce poate condi ționa micșorarea nivelului de independen ță a băncii centrale.
Un alt argument pentru crearea autorit ății care exercit ă supravegherea întregului sector
financiar este complexitatea crescînd ă a industriei serviciilor financiare. Institu țiile financiare
continuă să-și diversifice activit ățile și un singur regulator poate fi mai eficient în monitorizarea
acestor activit ăți, deoarece utilizeaz ă o singură bază de licențiere și aprobare a administratorilor. În
Anexa 17 este reflectat ă diferența dintre o pia ță financiar ă tradițională și o piață dezvoltat ă. Apariția
conglomeratelor financiare impune necesitatea cre ării unei institu ții puternice care ar fi capabil ă să
supravegheze activitatea holdingurilor și grupurilor bancare ca un tot întreg pentru examinarea
adecvată a expunerii la risc a sistemului bancar. Multe produse și servicii prestate consumatorilor de
industria asigur ărilor sau cea a valorilor mobiliare devine tot mai dificil de delimitat de la cele
prestate de institu țiile de creditare. Respec tiv, supravegherea integrat ă evită tratarea regulatorie
diferită a produselor similare.
Mai mult ca atît, un singur regula tor poate fi mai flexibil, reac ționînd rapid și eficient la
schimbările ce au loc pe pia ță, comparativ cu cazurile agen țiilor separate de s upraveghere care au
propriile sale politici și impedimente de ordin birocratic, politic și juridic. Totodată, o singur ă
autoritate de reglementare și supraveghere a sectorului fina nciar poate fi mai transparent ă și mai
responsabil ă în exercitarea func țiilor sale decît agen țiile de reglementare separate.
Exercitarea supravegherii bancare de c ătre o autoritate separat ă contribuie la evitarea
riscului îndeplinirii concomitente de c ătre banca central ă a funcțiilor de supraveghetor bancar și
creditor de ultima instan ță, deoarece în cazul falimentului unei b ănci supravegheate de banca
centrală, aceasta din urm ă poate acorda suportul de lichidit ăți, care uneori poate dep ăși limita
necesităților economice.
În cazul supravegherii transfr ontaliere – o autoritate unic ă poate contribui și la o cooperare
internațională de supraveghere mai efectiv ă, deoarece va exista un singur „punct de contact”. Astfel,
aceasta va contribui la solu ționarea problemelor de coordonare, cooperare și comunicare mai
efectivă datorită unei structuri unice a managementului, fapt ce nu este posibil în cazul separ ării
responsabilit ăților dintre agen țiile specializate.
70Referitor la argumentele pentru exercitarea supravegherii bancare de c ătre banca central ă,
acestea nu sînt mai pu ține decît argumentele pentru crearea unei autorit ăți separate de supraveghere
a întregului sector financiar.
Mai întîi de toate, men ționăm că argumentul forte contra consolid ării autorit ăților de
supraveghere într-o singur ă agenție separat ă este faptul c ă o concentrare excesiv ă a puterii poate
afecta pia ța financiar ă, deoarece este posibil s ă genereze birocra ție excesiv ă în sectorul financiar.
Un alt argument pentru exercitare a rolului de supraveghere bancar ă de către băncile centrale
constă în faptul c ă poate îmbun ătăți funcțiile de promovare și implementare a politicii monetare,
deoarece informa ția obținută de supraveghetorii bancari faciliteaz ă abilitatea b ăncilor centrale de a
prevedea etapele ulterioare, în primul rînd pentru îmbun ătățirea prognozelor care constituie baza
politicii monetare. Banca central ă trebuie să dispună de informa ție exhaustiv ă și în timp util privind
condițiile și performan țele băncilor, solvabilitatea și lichiditatea acestora, în scopul exercit ării
funcției de creditor de ultim rang. Exercitarea acestor dou ă funcții este binevenit ă în perioada
crizelor, cînd creditarea de c ătre bancă centrală a băncilor necesit ă decizii prompte și corecte. Ca
rezultat, ac țiunile în exercitarea politicii monetare și supravegherii bancare urmeaz ă să fie
coordonate continuu și este necesar ă efectuarea schimbului permanent de informa ții, îndeosebi în
timpul instabilit ăților financiare, obiectiv ce poa te fi mai bine realizat prin exercitarea ambelor
responsabilit ăți de către o singur ă instituție – banca central ă.
În același timp, pentru banca central ă este cu mult mai u șor să răspundă la riscurile sistemice
și să prevină apariția acestora, dac ă supraveghetorii bancari au responsabilit ăți și deci Know-how în
astfel de domenii ale sistemului bancar, cum sînt: func ționarea pie ței bancare și a sistemelor de pl ăți
și de decont ări etc. Supravegherea bazat ă pe risc necesit ă ca banca central ă să angajeze
supraveghetori cu cuno ștințe vaste și solide, în astfel de domenii cum ar fi analiza econometric ă,
managementul riscurilor, test ările stres etc. Personalul cu atare cuno ștințe poate sus ține banca
centrală în exercitarea politicii mone tare, managementul riscurilor și crizelor bancare. Concomitent,
odată cu cunoștințele obținute prin procesul de ela borare a politicii monetare și datorită activităților
de plăți, informa ția obținută prin realizarea m ăsurilor de supraveghere permite b ăncii centrale o
înțelegere mai vast ă a problemelor priv ind dezvoltarea pie ței și a instituțiilor financiare.
Totodată, combinarea func țiilor de supraveghere bancar ă cu cele de supraveghere a pie ței
valorilor mobiliare și a asigur ărilor presupune trecerea suprav egherii bancare la o alt ă instituție din
afara băncii centrale, deoarece supravegherea asigur ărilor și a pieței de capital nu face parte din
obligațiunile băncilor centrale. Cr earea unei autorit ăți separate de supraveghere implic ă inevitabil
costuri și riscuri pentru perioada de tranzi ție, iar specializarea tehnic ă în efectuarea supravegherii
necesită cunoștințe în domeniu (ca de exemplu, riscul ban car este cu totul diferit de riscul
71asigurărilor sau de riscurile care afecteaz ă fondurile de pensii) fapt ce poate afecta stabilitatea
sistemului bancar. În acest context, supravegherea bancar ă poate fi mai pu țin eficient ă. Totodată, în
afara băncii centrale gradul de corup ție și ineficien ță poate fi mai sporit.
Un alt avantaj al exercit ării supravegherii bancare de c ătre bancă centrală este faptul c ă
aceasta este o institu ție (îndeosebi pe pie țele în tranzi ție) care dispune de independen ță și autoritate
necesară, de credibilitate pentru a implementa politicile pruden țiale și pentru a limita interven ția
statului în func ționarea activit ății de supraveghere. Interven ția factorilor poli tici asupra unor
organisme de supraveghere bancar ă, separate de banca central ă, este mult mai posibil ă. Mai mult ca
atît, banca central ă care desf ășoară și alte activit ăți aducătoare de profituri, pe lîng ă funcția de
supraveghere a b ăncilor, dispune de mijloace suficiente pentru exercitarea adecvat ă a atribuțiilor de
supraveghere și nu este dependent ă în acest context de contribu țiile institu țiilor supravegheate.
Exercitarea func țiilor de supraveghere a sectorului financiar de mai multe agen ții specializate
contribuie la utilizarea de c ătre acestea a diferitelor abord ări de supraveghere. Astfel, autorit ățile
separate pot analiza informa ția important ă care nu poate fi generat ă de o singur ă agenție. Multiplele
agenții de supraveghere pot încuraja concuren ța dintre supraveghetori și pot răspunde adecvat la
toate schimb ările de pe pia ță.
Luînd în considerare argumentele men ționate, precum și faptul că nu există un singur r ăspuns
la chestiunea abordat ă, iar fiecare stat decide privind alegerea potrivit ă a structurii în cauz ă, în
funcție de situa ția creată în sectorul financiar relat ăm următoarele.
Nimeni nu poate controla b ăncile și sistemul bancar mai bine decît banca central ă, adica
întocmai acea institu ție care reglementeaz ă activitatea b ăncilor. Plus la aceasta, în cazuri extreme
anume banca central ă este institu ția cu autoritate și independen ța necesar ă care acord ă credite
preferențiale băncilor ce se confrunt ă cu dificult ăți. Așadar, banca central ă trebuie s ă cunoască
gradul de credibilit ate al respectivei b ănci, posibilitatea acesteia de a- și relua activitatea normal ă și
să aibă certitudinea c ă situația creată în aceast ă bancă nu va afecta stabilitatea sistemului bancar în
ansamblu. S ă luăm de exemplu cazurile în care Ministerul Finan țelor are responsabilitatea de
supraveghere a b ăncilor. Acesta nu poate cunoa ște specificul activit ății bancare mai bine decît
banca central ă, mai mult ca atît, poate fi mai mult influen țat de principiile politice ale statului în
activitatea sa de supraveghere.
Totodată, dacă supravegherea sistemului bancar este exercitat ă de către o altă agenție
specializat ă, care exercit ă doar func țiile de supraveghere, este necesar ca aceasta s ă aibă cunoștințe
solide în domeniul activit ății bancare și independen ța necesar ă în procesul de luare a deciziilor.
Influența politică, precum și cea din partea institu țiilor supravegheate este cu mult mai înalt ă în
72cazul unor agen ții independente, care î și desfășoară activitatea doar din contul mijloacelor v ărsate
de instituțiile supravegheate.
Astfel, dup ă părerea noastr ă, reglementarea și controlul activit ății băncilor cel mai bine pot fi
exercitate de c ătre banca central ă, organul care a emis norma tive privind activitatea b ăncilor și este
responsabil de ac tivitatea bancar ă pe plan macroeconomic. La moment, dup ă părerea noastr ă
crearea unui organ separat care va impune contopirea organelor de supraveghere ale sectorului
financiar, aprobarea metodelor și procedurilor unice de supr aveghere este prematur ă. Totodată,
reieșind din practica altor state eu ropene am putea propune pentru implementare schema existent ă
în Olanda sau Portugalia (Anexa 12), și anume crearea unui organ asem ănător Consiliului
supraveghetorilor financiari din Olanda și Consiliului na țional al supraveghetorilor financiari din
Portugalia. În acest caz procesele de suprav eghere a sectorului financiar, precum și atribuțiile ce le
revin autorit ăților de supraveghere existente nu vor fi supuse unor modific ări substan țiale, dar
totodată se va majora gradul de cooperare dintre autorit ățile de supraveghere a sectorului financiar.
În acest caz, va fi necesar ă crearea cadrului legal pe ntru reglementarea cooper ării dintre organul de
supraveghere a b ăncilor și organul de supraveghere a sectorului nonbancar. Cadrul juridic va trebui
să defineasc ă atribuțiile organelor care vor face parte din ev entualul Consiliu, procedurile pentru
elaborarea reglement ărilor sectorului financiar, colectarea rapoartelor și informa țiilor, schimbul de
informație, precum și normele de conduit ă și de comunicare în situa ții de criză. O cooperare mai
strînsă a organelor de supraveghere a acestor sectoare bazat ă pe un cadru legal binegîndit va
contribui la o monitorizare mai eficient ă a riscurilor la care este supus sectorul bancar, reie șind din
activitatea b ăncilor comerciale pe pia ța valorilor mobiliare și a asigur ărilor. Indiferent de cine va
supravegherea sistemul bancar es te necesar de a determina obliga țiunile autorit ății respective pentru
asigurarea stabilit ății financiare.
Tendința băncilor de a oferi servicii din ce în ce mai complexe implic ă nu doar necesitatea
unei strînse colabor ări dintre supraveghetorii di n domeniul bancar, de asigur ări și cel al valorilor
mobiliare, ci și supravegherea pe baz ă consolidat ă a institu țiilor financiare, care s ă corespund ă
deciziilor generate de guvernarea corporativ ă a grupurilor financiare, incl usiv prin capacitatea de a
impune reguli și reglement ări la nivelul întregului sistem, drept consecin ță a integrării sporite a
activităților financiare.
Supravegherea pe baz ă consolidat ă a băncilor, care în opinia noastr ă la moment nu se aplic ă
pe deplin în sectorul bancar au tohton, are ca scop evitarea unor situa ții similare suportate de „Bank
of Credit and Commerce International”, ale c ărei organe de conducere au structurat activitatea
băncii în a șa mod, încît s ă fie evitat ă reglementarea și supravegherea din partea organelor
competente atît din țara de origine cît și din țara gazdă. Falimentul acestei b ănci a și determinat
73organele de supraveghere bancar ă pe plan interna țional să-și reevalueze struct ura organizatoric ă și
sarcinile. Ca rezultat au ap ărut astfel de no țiuni, cum ar fi: „organele din țara gazdă”, „organele din
țara de origine”, „supravegherea consolidat ă”.
Propunerea Comitetului Basel de a introdu ce schema de supraveghere pe baz ă consolidat ă
datează din anul 1970, cu scopul supravegherii ample a întregului sistem bancar – a sucursalelor,
instituțiilor-fiice sau a subdiviziunilor pe plan interna țional. Actualmente, standardele
internaționale, cum sînt Directiva european ă, Metodologia Principiilor de Baz ă Basel, Programul de
Evaluare a Sectorului Financiar trateaz ă supravegherea pe baz ă consolidat ă care a devenit o cerin ță
obligatorie în multe state, ca un factor i ndispensabil al unui sistem bancar stabil și sigur. Lipsa unor
astfel de cerin țe poate cauza netransparen ță în sectorul bancar, fapt ce poate provoca reac ții în lanț
și ar putea afecta situa ția financiar ă și reputația întregului grup. Supravegherea pe baz ă consolidat ă
este îndreptat ă spre estimarea riscurilor bancare generate de institu ții financiare afiliate și include
monitorizarea și reglementarea riscurilor consolidate și permite determinarea expunerii b ăncii
riscurilor bancare care rezult ă din participarea în grupul consolidat.
În cadrul Programului de evaluare FSAP în diferite state s-a constatat c ă 40 la sut ă din țările
examinate, din care face parte și țara noastr ă, au demonstrat „sl ăbiciuni” în corespunderea cu
principiul aferent supravegherii consolidate, în lipsa c ăreia este extrem de dificil ă identificarea
creditării conexe. De obicei, o guvernare complex ă sau o structur ă sofisticat ă a acționarilor sau a
unui grup bancar este utilizat ă pentru a ascunde expunerile conexe. F ără o consolidare adecvat ă a
conturilor suprav eghetorii nu- și pot crea o viziune deplin ă cu privire la riscurile la care este expus ă
banca și structura de guvernare a acestei a. Lipsa conturilor consolidate și a rapoartelor pruden țiale
împiedică înțelegerea adecvat ă a solvabilit ății băncii și expunerilor riscului agregat ale
conglomeratului, deoarece banca poate fi expus ă riscului de la subdiviziunile neconsolidate. De
asemenea, corespunderea cu alte standarde pruden țiale, cum ar fi diversif icarea activelor, expunerile
mari și creditarea conex ă devin dificil de monitorizat f ără exercitarea consolid ării rapoartelor
băncilor.
Experiența și legislația altor state prevede prezentarea rapoartelor pe baz ă consolidat ă
trimestrial, supraveghetorii fiind totodat ă împuternici ți cu dreptul de a soli cita la orice moment
informația necesar ă pentru procesul de supraveghere. În une le state, de exemplu Slovacia, legisla ția
prevede dreptul b ăncii centrale de a amenda ban ca, în cazul în care orice institu ție nonbancar ă care
face parte din grupul consolidat refuz ă efectuarea controlulu i on-site sau nu dezv ăluie informa ția,
precum și poate pedepsi banca pentru orice iregularit ăți semnificative în conducerea afacerilor din
grupul în cauz ă, care pot afecta interesele deponen ților.
74Lipsa stipul ărilor normative aferente supravegherii c onsolidate constituie un obstacol pentru
supraveghetori în ob ținerea informa țiilor complete cu privire la componen ța grupului bancar și
analiza activit ății persoanelor ce fac parte din acest grup, a c ăror supraveghere este efectuat ă de alte
organe competente. În prezent aceasta nu are influen ță negativă asupra stabilit ății sistemului bancar
autohton și asupra calit ății activității de supraveghere, reie șind din investi țiile nesemnificative ale
băncilor în institu țiile nonbancare și datorită faptului c ă băncile noastre nu au sucursale și filiale
peste hotarele republicii. Odat ă cu integrarea în structurile E.U., oportunitatea implement ării și
exercitării supravegherii și raportării pe baz ă consolidat ă crește substan țial. Supravegherea
consolidat ă, după părerea noastr ă, reprezent ă una dintre premisele de baz ă, necesar ă pentru
funcționarea stabil ă a sistemului bancar autohton.
Drept concluzie men ționăm că, reglementarea și supravegherea bancar ă constituie premisa
principală în procesul de promovare a unui sistem financiar stabil și sigur și a unui mediu favorabil
pentru prestarea serviciilor financiare. Scopurile de baz ă ale reglement ării și supravegherii bancare,
bazate pe aplicarea regulilor de guvernare corporativ ă și dezvăluirea informa țiilor, const ă în
protejarea deponen ților și, ca rezultat, monitorizarea și neadmiterea riscului sistemic; determinarea
potențialelor vulnerabilit ăți la momentul ini țial al apari ției acestora și evitarea problemelor majore
care pot fi cauzate de condi țiile macroeconomice ale pie ței financiare. Astfel, ef orturile regulatorilor
și supraveghetorilor sînt îndr eptate spre promovarea func ționării prudente a institu țiilor bancare.
Analiza beneficiilor și costurilor exercit ării supravegherii bancare de banc ă centrală, precum și a
experienței europene în acest domeniu ne permite s ă concluzion ăm că pentru o reglementare și
supraveghere cît mai efectiv ă a sistemului bancar autohton, supravegherea trebuie exercitat ă de
către banca central ă. Totodată, este oportun ă asigurarea unei cooper ări strînse între autorit ățile de
supraveghere a sectorului ba ncar cu cel nonbancar, precum și raportarea de c ătre bănci pe baz ă
consolidat ă.
Reglementarea și supravegherea bancar ă este important ă, deoarece deponen ții au capacitate
limitată pentru monitorizarea stabilit ății financiare a b ăncilor. Supravegherea b ăncilor permite de a
micșora riscul survenirii instabilit ăților în sistemul financia r, care poate provoca panic ă în rîndurile
deponenților și reacții în lanț în sectorul bancar. Reglementarea și supravegherea inadecvat ă
constituie una dintre cauzele de baz ă ale instabilit ăților financiare și crizelor bancare. Alte cauze ale
instabilităților financiar – bancare, precum și eventualele c ăi de prevenire a acestora vor fi
examinate în punctul 2.3 al tezei.
752.3 Instabilitatea sistemului bancar și căile de prevenire
2.3.1 Cauzele instabilit ății sistemului bancar și căile de prevenire
Pornind de la specificul activit ății bancare examinate în capitolele I și II ale tezei și ținînd cont
de faptul c ă panica în rîndurile deponen ților și crizele bancare au devenit evenimente tot mai
frecvente și costisitoare pe plan interna țional, autorit ățile competente din întreaga lume î și îndreapt ă
eforturile spre prevenirea fenomenelor men ționate, prin perfec ționarea mijloacelor de control,
procedurilor de inspec ție, instituirea normelor pruden țiale, precum și adoptarea unui cadru contabil
și juridic perfect etc.
Fenomenul de instabilitate bancar ă a îngrijorat comunitatea bancar ă internațională începînd cu
anii 1930, ca rezultat al marii depresiuni din SUA, care a luat o mai mare amploare în 1974, cînd au
avut loc trei crize bancare mari: criza b ăncii Herstatt din Germania, Franklin National Bank din
SUA și a sucursalei British Israel Bank din Londr a care, spre deosebire de alte instabilit ăți bancare
de pe atunci au avut o rezonan ță internațională majoră. Crizele declan șate ulterior în Mexic în anii
1994-1995, în Asia în anii 1997-1998, în Rusia în 1998, în Brazilia – în 1999 și în Turcia în 2001,
în Argentina în anii 2001- 2002 au demonstrat importan ța consolid ării sistemelor bancare și limitării
sau chiar prevenirii instabilit ăților financiare.
Instabilitățile financiare nu se manifest ă neapărat prin crize bancare, acestea se pot reflecta și
prin falimente bancare. Concomitent, falimentul unei b ănci pe lîng ă consecin țele negative poate
avea și un impact pozitiv. Cel negativ const ă în panica în rîndurile deponen ților ce se poate
răsfrînge și asupra unor b ănci „sănătoase”, iar b ăncile rămase sînt nevoite s ă majoreze rata dobînzii
la depozite pentru atragerea mijloacelor b ănești disponibile, astfel fiind redus ă profitabilitatea
băncilor. Totodat ă, băncile care au supravie țuit beneficiaz ă de un venit strategic datorit ă migrațiunii
deponenților de la banca falimentar ă. Dacă nu ar falimenta nici o institu ție bancar ă, ar lipsi
concurența pe piața bancară și dorința băncilor de a- și îmbunătăți și stabiliza activitatea. Chiar și
eforturile de supraveghere și reglementare bancar ă nu urmăresc ca scop prioritar excluderea
falimentelor, eforturile fiind îndreptate mai cu seam ă spre managementul eficient al b ăncilor și
asigurarea stabilit ății sistemului bancar în ansamblu.
Crizele financiare reprezint ă o formă pronunțată a instabilit ății financiare și pot apărea, cînd
presiunea este suficient ă pentru a afecta func ționarea întregului sistem semnificativ și pe o perioad ă
îndelungat ă de timp. Stabilitatea financiar ă constă în capacitatea și abilitatea sistemului financiar de
a rezista crizelor și șocurilor sistemice, iar crizele financiare reprezint ă survenirea evenimentelor
76sistemice în sectorul financiar, care au drept consecin ță pierderi economice considerabile și
neîncrederea popula ției în sistemul bancar, ceea ce impune costuri concrete economiei reale.
Ținînd cont de rolul de intermedie re a fondurilor care le revine b ăncilor, instabilit ățile
sistemului bancar pot duce la un declin în procesele de creditare și investiții, precum și
insolvabilitatea institu țiilor neviabile, fiind implicate atît b ăncile mici cît și cele mari care, de
regulă, se consider ă a fi mai sigure. Totodat ă, cîteva institu ții aflate în situa ții de stres pot provoca
efectul „domino” și pot cauza disfunc ționalități în întregul sector bancar, fapt ce și determin ă
necesitatea asigur ării stabilit ății nu doar a întregului sistem bancar, ci și a fiecărei institu ții bancare
în parte. Declan șarea crizelor poate avea loc în cîteva etape: etapa ini țială, caracterizat ă prin
înregistrarea problemelor în bilan țurile institu țiilor financiare, care în condi ții nefavorabile trece în
cea de-a doua etap ă, criza monetar ă propriu-zis ă. Într-un sistem bancar instabil este mai pu țin
probabil c ă banca central ă va întreprinde m ăsuri de protec ție a monedei na ționale, deoarece acest
fapt va conduce neap ărat la majorarea ratelor și, astfel, la înr ăutățirea bilan țurilor băncilor, ceea ce
poate genera apari ția celei de-a treia etape, criz ă financiar ă. Economi știi americani M.Burton și
R.Lombra, caracterizînd struct ura crizelor financiare, men ționează că etapa ini țială a declan șării
acestora este cauzat ă de riscurile caracteristice in termedierii financiare, care odat ă cu segmentarea
creanțelor financiare poate duce la default și se poate solda cu criz ă financiar ă (figura 2.3.1)
Figura 2.3.1. Structura unei crize financiare *
*Sursa: M. Burton, R. Lombra The Financial System and the Ec onomy Principles of Money and
Banking , ed. Thompson-South-Western, 2003 [39, p.306] Riscul aferent intermedierii financiare
Riscul ratei
dobînzii Riscul de lichiditate Riscul de schimb valutar
Combinat cu segmentarea creanțelor financiare
trece în
Default, care cauzeaz ă
crizele financiare Riscul de
default
77Estimarea costurilor unei crize fi nanciare este deseori dificil ă. În medie, costurile ac țiunilor
„de repara ție” a sectoarelor bancare în țările în tranzi ție sînt caracterizate prin 10% din PIB-ul țării.
Economiștii G.Hogarth și V.Suporta estimeaz ă costurile crizelor bancare sistemice cu cifra de 20%
din PIB [169]. În tabelul 2.3.1 sînt reflectate cost urile suportate de diverse state, ca urmare a
crizelor financiare ce au avut loc în anii 1990-1995.
Tabelul 2.3.1
Costul crizelor bancare, 1990-1995 *
Țara Perioada Costul exprimat în % din PIB
Finlanda 1991-1994 8,4
Japonia 1990-1997 20
Spania 1977-1985 16,8
Suedia 1991 6,4
SUA 1980-1986 2,5
Chile 1981-1983 41,2
Argentina 1980-1982 55,3
Indonezia 1987-1988 80
Israel 1977-1983 30
Coreea 1987-1988 60
Malaysia 1987-1988 45
Thailanda 1987-1988 45
Uruguay 1981-1984 24,2
Venezuela 1994-1995 18,2
*Sursa: Bank of England. Financial Stability and Central Banks , CCBS, Routledge, 2000 [115]
Acest tabel denot ă faptul că valoarea economic ă a stabilit ății financiare este considerabil ă,
fapt ce și determin ă necesitatea întreprinderii m ăsurilor de rigoare în vederea evit ării crizelor
sistemice posibile.
Pe lîngă rezonanță sistemică, instabilit ățile financiare pot av ea o amploare interna țională,
determinat ă de cele trei elemente de baz ă ale unui sistem financiar – institu țiile financiare, pia ța
financiară, sistemele de pl ăți și de decont ări, care se interna ționalizeaz ă continuu. Dac ă la începutul
anilor 1980 practic fiecare țară OECD limita sau chiar refuza înfiin țarea institu țiilor financiare
străine pe teritoriul s ău, cu timpul, aceast ă „discriminare” a disp ărut. Interna ționalizarea sistemelor
bancare a luat amploare odat ă cu procesele de integrare și globalizare, liberalizarea legisla ției
bancare din aceste țări și, concomitent, cu oportunit ățile de afaceri propuse b ăncilor străine de către
sistemele bancare ale țărilor-gazd ă.
Integrarea statelor noi în UE, pe lîng ă dezvoltarea sectoarelor financiare implica și diverse
riscuri pentru stabilitatea sectorului bancar men ționate la punctul 1.3 al te zei. Problemele sistemului
bancar dintr-o țară se pot extinde și asupra sistemelor bancare ale al tor state membre, în primul rînd
prin intermediul b ăncilor ce î și desfășoară activitatea pe plan interna țional. În baza celor men ționate
constatăm că, un pas important în proces ele de integrare european ă îl constituie cooperarea
transfrontalier ă eficientă. Funcția dată la nivelul de UE îi revine Comitetului pentru Supraveghere
78Bancară din cadrul Sistemului European al B ăncilor Centrale. Mai mult ca atît, crizele pie țelor
financiare din anii 1990 au dus la majorarea schimbului de informa ții și la o strîns ă cooperare
internațională în domeniul stabilit ății financiare.
Consecințele crizelor determin ă necesitatea examin ării cauzelor de baz ă ale instabilit ăților
financiare, deoarece acestea reprezint ă o valoare major ă pentru supravegherea bancar ă și cea a
piețelor financiare.
Este cert c ă, instabilit ățile financiare pot fi cauzate și influențate de factorii macroeconomici.
Pentru a demonstra aceasta este de ajuns s ă analizăm riscurile de baz ă pentru bănci: riscul de pia ță,
riscul ratelor dobînzii, riscul valuta r, riscul de default, riscul de credit, riscul de lichiditate etc.
Savantul rus M.Matovnikov, analizînd cauzele macroeconomice care provoac ă instabilit ăți
financiare, men ționează 3 categorii de factori: sc ăderea brusc ă a inflației; creșterea volumului de
creditare; problemele balan ței de plăți și schimbări esențiale în pre țurile la active [191]. Îns ă, mediul
macroeconomic instabil nu este unicul factor care cauzeaz ă probleme în sectorul bancar.
În așa mod, proprietarii și supraveghetorii neexperimenta ți, precum și informarea asimetric ă,
schimbările tehnologice ce rezult ă din dezvoltarea economic ă de asemenea reprezint ă cauzele de
bază ale apariției instabilit ăților bancare. Expansiunea creditelor și creșterea prețurilor la active sînt
factori care au precedat practic toate crizele bancare în diverse țări și, deci, reprezint ă de asemenea
premise pentru apari ția instabilit ăților financiare. De exempl u, în crizele din Mexic și Asia de Est
ponderea creditelor nefavorabile a dep ășit cu zece la sut ă indicatorul men ționat pînă la criză [152].
Cauzele principale ale unui astfel de indicator rezult ă din managementul necorespunz ător al
procesului de acordare a creditelor, precum și al riscurilor determinate de acest proces. Totodat ă,
diversificarea portofoliului nu reprezint ă o garanție pentru eliminarea deplin ă a riscului de faliment,
îndeosebi pentru b ăncile care se specializeaz ă în creditarea unui sector determinat. Drept exemplu
pot servi îngrijor ările apărute în sectorul bancar autohton în a nul 2006, ca rezultat al crizei vinului.
Cu toate c ă, creditele acordate vinifica ției au constituit circa 14% din portofoliul creditelor
sistemului bancar și chiar nerambursarea acestora nu ar fi cauzat criz ă sistemică, a apărut panică în
rîndurile deponen ților, trezînd nelini ștea autorit ăților naționale și internaționale cu privire la
stabilitatea sistemului bancar . Astfel, putem concluziona c ă riscul de faliment este imposibil de
eliminat în absolut.
O altă problem ă important ă care poate cauza instabilit ăți bancare const ă în faptul c ă
majoritatea b ăncilor se afl ă în relații de afiliere cu grupuri industriale și comerciale. Numele
adevăraților proprietari ai b ăncilor pot fi „camuflate” dup ă companii sau persoane „nule” ce nu se
divulgă publicului. O astfel de situa ție cauzeaz ă mari riscuri din punct de vedere informa țional și al
guvernării corporative, ceea ce constituie o cauz ă a evaluării nesatisf ăcătoare a riscurilor, reie șind
79din volumul de creditare a ter ților. Opacitatea propriet ății în sistemul bancar favorizeaz ă creditarea
conexă a părților legate, fapt ce poate avea o influen ță negativă asupra b ăncii. Astfel,
disfuncționalitățile în sistemul bancar de asemenea pot fi provocate și de creditele extinse
managerilor, ac ționarilor sau p ărților legate ale b ăncilor, în condi ții mai favorabile decît cele de
piață, fapt ce expune banca unor riscuri excesive.
Disfuncționalitățile bancare pot ap ărea și din cauza unei guvern ări corporative inadecvate,
absența unei structuri oportune a ac ționarilor, managerilor, deponen ților și supraveghetorilor,
precum și din cauza lipsei unui comportament prudent al acestor b ănci. Nerespectarea principiilor
„potrivit și adecvat” ( fit and proper ) poate condi ționa instabilit ăți în sistemele bancare, îndeosebi în
statele aflate în tranzi ție, ceea ce se datoreaz ă faptului c ă licența de funcționare a b ăncilor în aceste
țări este acordat ă uneori cu u șurință, iar supravegherea bancar ă este insuficient ă pentru asigurarea
stabilității sistemului. Astfel de neregularit ăți au determinat apari ția și manifestarea unui num ăr
considerabil de instabilit ăți bancare.
Mexic, Ecuator, unele țări din Asia de Est și Rusia au avut de trecut prin crize financiare și din
cauza unei reglement ări și supravegheri financiare nesatisf ăcătoare. Cînd liberalizarea financiar ă a
deschis noi oportunit ăți pentru asumarea riscurilor, sistemele de reglementare și supraveghere
bancară nu erau capabile s ă limiteze în mod oportun supunerea excesiv ă la riscuri și hazardul moral.
Actualmente, autorit ățile competente ale statelor, precum și instituțiile financiare interna ționale (de
ex. în cadrul Programului FSAP) pun un accent major, pe lîng ă aplicarea principiilor „potrivit și
adecvat” fa ță de managementul b ăncilor și lichidarea institu țiilor bancare insolvabile și pe
promovarea supravegherii b ăncilor comerciale, inclusiv pe instruirea și, nu în ultimul rînd, pe
remunerarea supraveghetorilor.
Suplimentar la aceasta, o alt ă problemă care poate submina stabilitatea sistemului bancar, mai
cu seamă a țărilor aflate în tranzi ție, constă în implicarea statului în ac tivitatea sistem ului bancar.
Un număr considerabil de instabilit ăți bancare ar putea fi prevenit, dac ă autoritățile de supraveghere
ar dispune de independen ță și de pîrghiile necesare pentru o interven ție eficient ă, promptă și în timp
util. Pentru promovarea unui sistem stab il, supraveghetorii bancari trebuie s ă dispună de o
independen ță operațională și nicidecum s ă nu fie supu și presiunilor politice.
Disfuncționalitățile financiare de asemenea pot de fi cauzate și de liberalizarea financiar ă
prematură. În perioada de tranzi ție este dificil de efectuat manageme ntul riscurilor asociate cu noile
activități în care se implic ă instituțiile financiare din cauza experien ței insuficiente a managerilor și
supraveghetorilor, fapt care și poate majora probabilitatea apari ției instabilit ăților bancare. Mai mult
ca atît, în cazul concuren ței cu băncile străine, băncile autohtone deseori sînt încurajate s ă facă
investiții riscante pentru a- și menține veniturile.
80O problem ă acută reprezint ă dolarizarea excesiv ă a sectorului bancar. Riscul generat de
dolarizarea excesiv ă poate provoca instabilit ăți în cazurile în care b ăncile accept ă depozite în
monedă națională și acordă credite în valut ă străină. Astfel, o depreciere nea șteptată a monedei
naționale poate afecta profitabilitatea b ăncii. Drept exemplu pot servi Mexic și țările din Asia de
Est, unde în perioadele de criz ă băncile și alte institu ții financiare au avut obliga țiuni semnificative
în valută străină, a căror valoare a crescut brusc ca re zultat al deprecierii monedei na ționale.
Problemele agen ților economici, firmelor și gospodăriilor au determinat incapacitatea acestora de a
rambursa datoriile, fapt care a și condiționat pierderi la credite în partea activ ă a bilanțurilor
instituțiilor financiare. De aceea Directivele europene prev ăd reglement ări care limiteaz ă poziția
valutară a băncii. E de men ționat că, actele normative bancare autoht one, asemenea Directivelor
europene reglementeaz ă poziția valutar ă deschisă a băncilor, fapt care influen țează pozitiv
stabilitatea sectorul ui bancar al RM.
Pot contribui la instabilit ățile sectorului bancar și așa-numitele b ănci „prea mari pentru a
falimenta” ( too-big-to fail banks ). Banca se consider ă a fi prea mare pentru a falimenta, dac ă efectul
falimentului acesteia asupra stabilit ății sistemului financiar și asupra activit ății economice reale este
atît de sever încît este necesar ă susținerea acesteia de c ătre organele competente. De exemplu,
guvernul SUA a început promovarea politicii de sus ținere a băncilor prea mari pentru a falimenta,
după falimentul b ăncii mari Continental Illinois în 1984 care a cauzat instabilit ăți considerabile în
sistemul bancar al SUA [206]. Conform Ac tului cu privire la Asigurarea Federal ă a Depozitelor, la
proprie sa discre ție, guvernul putea sus ține orice banc ă falimentar ă, dacă funcționarea în continuare
a unei astfel de b ănci era esen țială pentru asigurarea prest ării serviciilor bancare adecvate în
comunitate [207,p.354]. B ăncile „mari” sînt prea importante pentru sistemul bancar, astfel
presiunea pe care o pot exercita este semnificativ ă reieșind din rolul care le revine în cadrul
sistemului bancar. De și stabilitatea b ăncilor „prea mari pentru a falimenta” este important ă, nu
trebuie ignorate nici b ăncile mici, deoarece chiar și prăbușirea unei b ănci mici poate provoca panic ă
în rîndurile deponen ților.
De asemenea, una din cauzele caracteristice crizelor financiare este emisiunea obliga țiunilor
de stat cu venituri extrem de înalte. Spre exemplu, dac ă creanțele în țările dezvoltate se plaseaz ă cu
o rată de cel mult 4-5% anual, în țările în curs de dezvoltare – cu o rat ă de 10-15%, în țările CSI – în
unele cazuri atingînd circa 20%, în Moldova obliga țiunile de stat în peri oada crizei anilor 1990 au
fost plasate cu dobînzi de 40-80%, ceea ce denot ă cu certitudine c ă emisia de crean țe se făcuse fără
a se ține cont de posibilit ățile de stingere a lor.
O altă problem ă care poate condi ționa instabilitatea sist emului bancar const ă în faptul c ă
dezvoltarea sistemului bancar și instrumentele financiare moderne pot fi folosite de infractori în
81scopurile de sp ălare a banilor. B ăncile pot ac ționa involuntar ca intermed iari în transferul sau
depozitarea mijloacelor b ănești provenite din activitatea criminal ă, ceea ce poate submina imaginea
băncii prin asocierea acesteia cu activit ățile criminale. Reputa ția deteriorat ă a băncii provoac ă
neîncrederea deponen ților și chiar retragerea depozite lor, fapt ce afecteaz ă atît stabilitatea b ăncii în
cauză, cît și a întregului sistem bancar.
În contextul celor expuse, ne referim la factorii de baz ă care ar putea preveni apari ția
instabilităților bancare sau cel pu țin ar mic șora influen ța acestora asupra stabilit ății și siguranței
sectorului bancar. C ăile principale de prevenire a instabilit ăților și crizelor financiare la care face
referință savantul F.Mishkin sî nt supravegherea pruden țială; contabilitatea și cerințele cu privire la
dezvăluire; disciplina de pia ță; elaborarea sistemului juridic și a cadrului legal oportun;
managementul capitalului; reducerea rolului institu țiilor financiare aflate în proprietatea statului;
eliminarea institu țiilor prea mari pentru a falimenta ( too-big-to-fail banks ); politica monetar ă și
stabilitatea pre țurilor; respectarea regimurilor de schimb valutar și menținerea rezervelor de valut ă
străină etc. [195].
Experiența multor țări ne demonstreaz ă că o condi ție oportun ă pentru evitarea apari ției
crizelor este promovarea politicii moneta re axate pe un sistem financiar stabil și o credibilitate
certă, deoarece pia ța financiar ă este un indicator care eviden țiază problemele fundamentale
existente în sistem. Numitorul comun al țărilor care au trecut prin crize financiare îl reprezint ă
problemele ce rezult ă din greșelile economiei politice și din imperfec țiunile cadrului normativ.
Acestea pot fi înl ăturate prin implementarea continu ă de către autorit ățile din țară a standardelor
internaționale, cum ar fi cele elaborate de Comitetul Basel și Directivele europene, în domeniul
sistemelor de pl ăți, contabilit ății și auditului, asigur ării măsurilor de transparen ță în politicile
monetare și fiscale. Mai mult ca atît, crizele fi nanciare recente au determinat sl ăbiciunile și au
demonstrat necesitatea asigur ării transparen ței și dezvăluirii informa ției, ceea ce pot fi realizate prin
implementarea noului Acord Basel II.
Pornind de la subiectele discutate la punctul 1.2 ce țin de prevederile Acordului Basel II
menționăm că, după părerea noastr ă, capitalul joac ă rolul decisiv în prevenirea instabilit ăților
bancare, reprezentînd o garan ție contra insolvabilit ății și protejeaz ă sistemul bancar de expunerea
excesivă la risc. Capitalul bancar serve ște drept un instrument de baz ă în perioadele de instabilitate
economic ă, iar creșterea nivelului capitalului sau constituirea lui ca fiind element mai sensibil la
risc contribuie la stabilizarea sistemul bancar și micșorarea costurilor cauzate de falimentele
bancare. Cerin țele de majorare a capitalului reprezint ă soluția problemei de reglementare a
riscurilor care provoac ă crize sistemice, deoarece anume capit alul contribuie la stabilitatea și
siguranța sectorului bancar. Capitalul protejeaz ă băncile de pierderi imprevizibile și, prin asigurarea
82solvabilității și lichidității, micșorează costurile de îndatorare ale b ăncilor și reduce posibilitatea
survenirii falimentelor bancare. Totodat ă, nu vom supraaprecia rolul ca pitalului în asigurarea
stabilității sectorului bancar. Suficien ța capitalului este doar un si ngur aspect al supravegherii
prudențiale, pe lîng ă multe alte aspecte ale managementul ui riscului, care sînt de o importan ță
majoră pentru stabilitatea b ăncilor.
În contextul celor men ționate, pentru asigurarea stabilit ății sectorului financiar și prevenirea
instabilităților bancare se eviden țiază și rolul reglement ării și supravegherii financiare. Astfel, în
scopul prevenirii instabilit ăților financiare este necesar ă asigurarea aplic ării unor ac țiuni de corec ție
prompte de c ătre autoritatea de supraveghere pentru stoparea declinului și activităților nedorite ale
instituțiilor financiare, limitarea hazardului moral prin supravegherea pruden țială a acestora și
pentru impunerea acoperirii eventualelor pierderi de c ătre acționarii și managerii b ăncilor, precum
și suspendarea activit ății instituțiilor financiare care nu dispun de capital suficient. În condi țiile
intensificării interconexiunilor dintre pie țele financiare este tot mai greu de abordat tema stabilit ății
financiare în limitele sistemului bancar na țional. Astfel, în contextul integr ării în structurile
europene este necesar ă examinarea c ăilor posibile de exercitare a supravegherii pe baz ă consolidat ă
și transfrontalier ă a băncilor.
Totodată, pentru evitarea instabilit ăților sistemului ba ncar este necesar ă efectuarea unui
management eficient al riscuril or prin determinarea politicilor și exigențelor față de desfășurarea
activităților ce prezint ă un risc major pentru activitatea institu țiilor financiare, implementarea unor
sisteme de control intern adecvate pentru monitorizarea și evaluarea acestor riscuri, precum și
prevenirea fraudelor sau activit ăților ilegale ale unor angaja ți. În acest context de asemenea se
impune necesitatea implement ării noului Acord Basel.
Este absolut necesar ă asigurarea transparen ței sectorului bancar, precum și respectarea
principiilor „potrivit și adecvat” în autorizarea b ăncilor și în confirmarea persoanelor în func ția de
administrator a acestora.
Pentru evitarea instabilit ăților financiare este necesar ă stimularea proceselor de reorganizare
și privatizare a institu țiilor financiare, ceea ce ar permite mic șorarea influen ței statului asupra
sectorului bancar, atragerea și accesul pe pia ță al băncilor str ăine, ar impulsiona procesele de
contopire și absorbție a băncilor.
Pentru a evita instabilit ățile bancare cauzate de procesele de sp ălare a banilor prin intermediul
instituțiilor financiare, b ăncile sînt obligate prin actele normative în vigoare s ă determine adev ărata
identitate a clien ților săi, sursa mijloacelor financiare, precum și operațiunile poten țiale ale
clienților. Fiecare institu ție financiar ă dispune de un program con tinuu de instruire a angaja ților, de
selecție strictă a cadrelor pentru a asigur a profesionalismul lor înalt și a recurge la audit pentru
83exercitarea controlului asupra sistemului. Cunoa șterea mai bun ă a clien ților băncilor și
monitorizarea continu ă a conturilor și tranzacțiilor le permite managerilor s ă asigure stabilitatea
băncilor și să evite expunerea acestora la riscul de imagine.
Una dintre cauzele principale a c ontagiunii sistemului bancar const ă în opacitatea acestuia și
în dezinformarea publicului. Îndeos ebi în timpul panicii, deponen ții, îngrijora ți de siguran ța
economiilor lor, î și retrag depozitele, fapt care cauzeaz ă probleme întregului sistem bancar. În
scopul prevenir ii instabilit ăților și crizelor financiare sau cel pu țin pentru mic șorarea frecven ței
apariției acestora multe țări au creat sisteme de asigurare a depozitelor. Punctul 2.3.2 analizeaz ă
beneficiile și riscurile privind stabilitatea sistemului banc ar determinate de crearea unor astfel de
scheme.
2.3.2 Schemele de garantare a depozitelor și stabilitatea sistemului bancar
Specificul activit ății băncilor condi ționează necesitatea existen ței unui mecanism de garantare
a depozitelor, ceea ce reprezint ă o modalitate general acceptat ă în menținerea stabilit ății și
viabilității sistemului bancar. Scopul prioritar al unui as tfel de mecanism este prevenirea „panicii”
în rîndurile deponen ților și, ca rezultat, evitarea retragerii masive a depozitelor.
În cazul lipsei sistemelor de garantare a depozitelor uneori și o mică vulnerabilitate financiar ă
poate cauza insolvabilitatea b ăncilor și instabilitatea întregului sistem bancar, determinat ă de
neîncrederea deponen ților. Astfel, costurile asumate de b ăncile comerciale prin participarea în
schemele de garantare a depozitelor nici nu pot fi comparate cu consecin țele retragerii masive a
depozitelor bancar e atît din institu țiile financiare problematice, cît și din sistemul bancar în
ansamblu.
Protecția depozitelor este un element esen țial, extrem de important în condi țiile de concuren ță
și conduce la asigurarea stabilit ății pe piață bancară și financiar ă, concluzie care poa te fi confirmat ă
prin experien ța celor 70 ani de func ționare a schemelor de garantare în 95 de țări [319]. Stabilirea
unui sistem eficient de garantare a depoz itelor contribuie la atragerea deponen ților, stimulîndu-i s ă-
și investeasc ă mijloacele b ănești păstrate „sub pern ă”. Mai mult ca atît, sistemele de garantare de
asemenea îi scutesc pe deponen ții mici de necesitatea estim ării periodice a situa ției financiare a
băncii, în care ace știa își depun mijloacele b ănești, fapt ce nu este deloc u șor pentru persoanele ce
cunosc mai pu țin piața financiar ă.
Totodată schemele de garantare a depozitelor nu solu ționează problemele bancare existente pe
piață și nu asigur ă stabilitatea sistemului financiar. Nici o schem ă de garantare cît de perfect ă ar fi,
nu poate rezolva în ansamblu problemele de aces t gen. Schemele de asigurare a depozitelor nu
84reprezintă o soluție magică, ci constituie un component care împreun ă cu altele alc ătuiesc cadrul
optim pentru asigurarea unui sistem bancar stabil și sigur.
În multe țări stabilirea schemelor de gara ntare a depozitelor a fost condi ționată de
instabilitățile bancare și crizele de sistem: în SUA – ca urmare a marii depresiuni de la începutul
anilor 1930; în Marea Britanie – ca urmare a crizei bancare din anii 1970, în Italia – în leg ătură cu
falimentul „Banco Ambroziano” [71].
Practica interna țională ne demonstreaz ă diverse modele și scheme de garantare a depozitelor
care difer ă de la o țară la alta. Acestea pot fi administrate în mod oficial sau privat; participarea în
schemele de garantare poate fi benevol ă sau obligatorie; prin scheme pot fi garantate depozitele
persoanelor fizice și juridice sau numai cele ale pers oanelor fizice; poate fi prev ăzută garantarea
parțială sau totală a depozitelor; plata primelor de asigurare poate fi stabilit ă în funcție de volumul
depozitelor asigurate sau reie șind din indicatorii aferen ți situației financiare etc.
Prin urmare, fiecare țară determin ă modalitatea potrivit ă de administrare a schemelor de
garantare, astfel încît s ă asigure stabilitatea sistemului bancar. Ca exemplu, în unele țări schemele
de garantare a depozitelor sî nt administrate de autorit ățile publice: în Canada , Statele Unite ale
Americii și în Marea Britanie – de corpora ții de stat independente, în Slovenia – de banca central ă,
în așa țări ca Norvegia, Germania și Finlanda – de sectorul privat în cadrul asocia țiilor bancare.
În Elveția, Germania, Taiwan pe parcursul unei peri oade îndelungate de timp participarea în
sistemele de garantare a depozitelor a fost benevol ă. Actualmente, practic în toate țările participarea
în schemele de garantare este obligat orie, fapt care previne alegerea gre șită a băncilor de c ătre
deponenți și, ca rezultat, condi ționează stabilitatea sistemului bancar.
Actualmente, schemele de garantare a depozitelor prev ăd asigurarea depunerilor pîn ă la o
anumită limită care variaz ă de la o țară la alta. Ca exemplu, în st atele europene plafonul de
garantare constituie – 20000 euro2, Statele Unite ale Americii – 100000 dolari SUA, Italia – 103291
euro, Fran ța – 60979 euro, Suedia – 28000 euro, Finl anda – 25288 euro, România – 15000 euro,
Bulgaria – 5000 euro, Rusia – 3000 euro, Ucraina 800 euro, pe cînd în Moldova limita în cauz ă
constituie circa 380 euro. Cele mai bune practici recunoscute pe plan interna țional ne demonstreaz ă
că, acoperirea efectiv ă a depozitelor presupune un pl afon de garantare care urmeaz ă să fie
echivalent cu cel pu țin 1-2 ori PIB pe cap de locuitor. În Moldova acest indicator constituie 0.42, pe
cînd în Ucraina – 0.57, Rusia – 0.73, Uniunea European ă – 1.13, Finlanda – 1.25, Suedia – 1.41,
România și Bulgaria – 1.86, Fran ța – 2.15, în Statele Unite ale Americii – 2.38, în Italia – 4.05.3
2 Nota: Directiva 94/19/EC a Parlamentului și Consiliului European din 30 mai 1994 privind schemele de garantare a depozitelor
3 Nota: Calculele sînt efectuate reie șind din List ă de țări în funcție de PIB pe cap de locuitor, 2005
85Totodată, în unele țări, ca Turcia, Mexic și Japonia o perioad ă îndelungat ă de timp depozitele
se asigurau pe deplin. Avantajele unei astfel de scheme de garantare constituie faptul c ă falimentele
bancare sînt practic excluse. Concomitent, asigurarea deplin ă a depozitelor contribuie la survenirea
riscului „hazardului moral”. Astfel , pentru neimplicarea în riscuri excesive, asigurarea nu trebuie s ă
fie excesiv ă, fapt care poate justifica trecerea țărilor men ționate la scheme de garantare par țială a
depozitelor.
Volumul primelor de asigurare pl ătite de c ătre bănci, similar limitelor de asigurare se
deosebesc considerabil de la o țară la alta, variind de la 0.03 la 0.3 la sut ă din suma depozitelor
garantate [234]. Pe parcursul ultim ilor ani, în mai multe state, se întreprind eforturi semnificative
pentru introducerea pl ății contribu țiilor, în func ție de nivelul indica torilor ce caracterizeaz ă situația
financiară și expunerea la risc a b ăncii contribuabile. Un atare principiu exist ă deja în Ungaria,
Argentina, Italia, Elve ția și Statele Unite ale Americii unde plata primelor de asigurare se calculeaz ă
reieșind din volumul creditelor neperformante ale b ăncilor. În Finlanda, de exemplu, primele de
asigurare sînt constituite din dou ă părți: una fixă – 0.05 la sut ă din volumul depozitelor garantate și
alta care depinde de in dicatorul aferent suficien ței capitalului. Ținem să precizăm că, de regul ă, cu
cît este mai mic nivelul suficien ței capitalului cu atît mai înalt ă este cea de-a doua parte a primelor
ce urmeaz ă a fi plătite, fapt ce, f ără îndoială, stimuleaz ă băncile să-și mențină indicatorii aferen ți
stabilității financiare la un nivel adecvat. Reie șind din parametrii enumera ți, pentru asigurarea unui
sistem bancar mai stabil, o abordare similar ă ar putea fi aplicat ă în practic ă în Republica Moldova,
și anume, în scopul impulsion ării situației deja existente a schemei autohtone de garantare.
În acest context, men ționăm faptul c ă, eficacitatea func ționării schemelor de garantare a
depozitelor, depinde de regul ă de mai mul ți factori, și anume: crearea institu țiilor de garantare a
depozitelor este în strîns ă legătură cu existen ța instituțiilor de supraveghere bancar ă, restructurarea
sistemului bancar, a auditului intern și extern. Astfel, un sistem de supraveghere bancar ă adecvată
este o premis ă necesară pentru func ționarea efectiv ă a schemelor de garantare a depozitelor. Doar
prin supraveghere continu ă este posibil ă identificarea problemelor existente în banc ă la etapa
inițială de apariție a acestora și luarea m ăsurilor prompte de remediere necesare pentru mic șorarea
eventualelor pierderi. În lipsa suprave gherii corespunz ătoare, banca central ă și schema de garantare
a depozitelor pot implica b ăncile insolvabile în activit ăți riscante, fapt ce poate afecta stabilitatea
întregului sistem bancar.
Un alt factor care influen țează eficacitatea schemelor de garantare a depozitelor constituie
nivelul de transparen ță a sectorului bancar. Asigurarea depozitelor poate avea efect advers în cazul
opacității în activitatea b ăncilor. În mediul tr ansparent, deponen ții pot „disciplina” b ăncile care se
angajează în asumarea excesiv ă a riscurilor prin retragerea depozitelor. Într-un sistem func țional de
86asigurare a depozitelor, participarea deponen ților în monitorizarea stabilit ății sistemului bancar este
redusă, responsabilitatea pentru a cest factor fiind transferat ă autorității de reglementare și
supraveghere. De aici concluzion ăm că, reglementarea pruden țială efectivă și supravegherea
îndeplinirii de c ătre bănci a normelor stabilite pot preveni impactul poten țial al schemelor de
garantare.
Cu toate beneficiile acordate de schemele de garantare a depozitelor, acestea, totu și, nu
constituie o solu ție a tuturor problemelor.
Funcționarea acestora într-o leg ătură strînsă cu fenomenul hazardului moral poate condi ționa
decizii riscante și comportament imprudent al b ăncilor. Posibilit ățile adverse ale unui sistem de
garantare excesiv ă a depozitelor uneori pot „îmbr ăca” și forma instabilit ăților sistemului bancar din
cauza încuraj ării băncilor în finan țarea unor proiecte riscante. Astfel, schemele de protec ție a
depunătorilor trebuie s ă fie bine chibzuite, în a șa mod încît s ă nu fie prea generoase.
Practica și calculele simple demonstreaz ă că schemele de garantare nu pot acoperi totalmente
pierderile rezultate di n crizele financiare din cauza lip sei resurselor necesare. Aceast ă afirmație
poate fi sus ținută de următorul exemplu: în Republica Moldova resursele acumulate de c ătre Fondul
de Garantare a Depozitelor destinate garant ării acestora constituie doar 0,1 la sut ă din volumul total
al activelor pe sistemul bancar.
Referindu-ne la sistemul de asigurare a depozitelor autohton, acesta func ționează în republic ă
din anul 2004 și este administrat de Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, care este
constituit ca persoan ă juridică de drept public. Faptul dat ofer ă independen ță juridică organului
respectiv, ceea ce presupune evitar ea în luarea deciziilor a influen ței politice, industr iei bancare etc.
Concomitent, sistemul de garantare a depoz itelor din Moldova pr esupune obligativitatea
participării tuturor b ăncilor din republic ă și se răsfrînge asupra majorit ății depozitelor în moneda
națională și în valută străină păstrate de c ătre persoanele fizice rezidente și nerezidente în b ăncile
respective.
În Moldova plafonul de gara ntare constituie 4500 lei, aco perind ponderea cea mai mare a
depozitelor mici, totodat ă fiind evitat ă depășirea capacit ății de finan țare a băncilor din sistem.
Plafonul stabilit es te adecvat situa ției actuale pe pia ța bancară a republicii, p ăstrîndu-se principiul
neafectării stabilit ății financiare a b ăncilor și respectiv, promov ării integrit ății sistemului bancar.
Mijloacele Fondului de garantare a depozitelor din Republica Mol dova, destinate pentru plata
depozitelor garantate se acumuleaz ă din contribu țiile inițiale și trimestriale pl ătite de către bănci. În
cazul insuficien ței mijloacelor acumulate, b ăncile sînt obligate s ă plătească contribuții speciale în
condițiile stabilite de c ătre Fond. Dac ă activele Fondului, inclusiv contribu țiile speciale, sînt
87insuficiente pentru achitarea integral ă a depozitelor garantate, acesta poate apela pentru sus ținere
din partea statului (Ministerul Finan țelor) și a instituțiilor financiare prin c ontractare de împrumut.
În scopul exercit ării atribuțiilor sale Fondul este în drept s ă solicite informa ții, în limita
disponibilit ății, de la b ăncile comerciale și Banca Na țională a Moldovei, ceea ce-i permite s ă
desfășoare adecvat activitatea. Specificul schemei de garantare a depozitelor existent în RM este
reflectat în Anexa 14 la tez ă.
În baza celor expuse, constat ăm că fenomenul de garantare a depozitelor poate avea o
apreciere dubl ă: pe de o parte, acesta cont ribuie la prevenirea instabilit ăților bancare ce pot fi
cauzate de retragerile masive ale depozitelor în cazu l unor destabiliz ări financiare, iar pe de o alt ă
parte, determin ă asumarea anumitor risc uri suplimentare de c ătre institu țiile financiare care
participă în schemele de garantare, fapt ce genereaz ă riscurile sistemice pentru întregul sistem
bancar.
Totodată, remarcăm importan ța existen ței sistemelor de garant are a depozitelor pentru
asigurarea stabilit ății sectorului bancar, deoarece însu și faptul func ționării acestora, contribuie la
rezolvarea mai multor probleme, și anume: men ținerea credibilit ății sistemului bancar; stimularea
atragerii mijloacelor b ănești pe termen lung și extinderea posibilit ăților investi ționale ale b ăncilor;
promovarea mecanismului de evitare a crizelor de lic hiditate a sistemului bancar în ansamblu sau a
unor bănci în parte; reducerea cheltuielilor b ăncilor și a statului pentru „reanimarea” sistemului
bancar în perioad ă de criză etc.
Funcționarea schemelor de garantare a depozitelor nu poate asigura stabilitatea sistemului
bancar. Totodat ă, fără un cadru de supraveghere bancar ă care impune promovarea transparen ței și
disciplinei de pia ță, schemele de garantare pot fi ineficiente și pot chiar majora riscul hazardului
moral, precum și costurile de rezolvare a instabilit ăților financiare și a situațiilor de criz ă.
Pentru a mic șora probabilitatea survenirii riscului hazardului moral propunem o diferen țiere în
mărimea primelor de asigurare pl ătite de bănci. Astfel, pentru b ăncile cu un grad sporit de risc
primele în cauz ă urmează să fie mai mari decît cele prev ăzute pentru b ăncile care se încadreaz ă în
categoria b ăncilor „neriscante”. Întru realizarea acestui obiectiv este necesar ă o colaborare adecvat ă
între autoritatea de supraveghere și Fondul de garantare a depozitelor în vederea atri buirii nivelului
expunerii la risc a fiec ărei bănci în parte și determinarea în baza acestuia a primelor de asigurare ce
urmează a fi plătite de către bănci.
Astfel, în contextul ce lor expuse în capitolul II al tezei concluzion ăm că, politica de asigurare
a stabilității financiare trebuie s ă fie îndreptat ă în următoarele direc ții:
88- reglementarea și supravegherea continu ă a sistemului bancar autohton de c ătre banca
centrală și asigurarea unei cooper ări mai strînse dintre autorit ățile de supraveghere a sectorului
bancar cu cele ale se ctorului nonbancar, precum și raportarea de c ătre bănci pe baz ă consolidat ă;
– majorarea cerin ței față de capital și evaluarea mai sensibil ă la risc a acestuia, cu scopul
promovării consolid ării sistemului bancar;
– restructurarea sistemului bancar, în scopul mic șorării influen ței statului asupra sistemului
bancar, atragerii investitorilor str ăini și lichidării băncilor neviabile (prin privatizarea b ăncilor de
stat și stimularea proceselor de contopire sau absorb ție a institu țiilor financiare);
– prevenirea utiliz ării băncilor în scopurile de sp ălare a banilor prin aplicarea m ăsurilor
îndreptate spre cunoa șterea mai bun ă a clienților băncilor, monitorizarea continu ă a conturilor și
tranzacțiilor, îndeosebi a celor cu un grad înalt de risc, care pot afecta siguran ța și imaginea
băncilor;
– sporirea credibilit ății sectorului bancar prin implem entarea schemelor de garantare a
depozitelor și asigurarea transparen ței activității băncilor.
În capitolul III al tezei, pe lîng ă perspectivele de consolidare a direc țiilor men ționate de
sporire a siguran ței sistemului bancar autohton, sunt abordate și alte direc ții de bază de stabilizare a
acestuia, a c ăror realizare reprezint ă o importan ță majoră pentru atingerea dezi deratului de integrare
europeană.
89CAPITOLUL III. Stabilizarea și sporirea siguran ței funcționării sistemului
bancar al RM în perspectiva integr ării în UE
3.1 Perspectivele de consolidare a sistemul ui bancar al RM în contextul integr ării în UE
Stabilitatea sistemului financiar, prin prisma integr ării în spațiul european, depinde de un șir
de factori, influen ța majoră revenind în primul rînd, cadrului legal și instituțional, reformelor
regulatorii, în al doilea rînd, modului de supraveghere a sectorului bancar, precum și prevenirii
instabilităților acestuia.
Consolidarea func ționării sistemului bancar autohton constituie o premis ă important ă pentru o
eventuală integrare a acestuia în structurile europene. Pentru a determina direc țiile principale de
consolidare este necesar s ă ne referim la impedimentele în func ționarea lui, mai cu seam ă la acelea
care îngrijoreaz ă atît autorit ățile autohtone, cît și instituțiile financiare interna ționale. Astfel, mai
întîi de toate, vom analiza principalele rezerve cu privire la func ționarea sistemului bancar autohton,
ce stau în calea stabiliz ării și sporirii siguran ței acestuia și vom evalua posibilele c ăi de evitare a lor.
De menționat faptul c ă, sectorul financiar nu func ționează într-un vacuum, iar eficien ța și
stabilitatea acestuia depinde nu doar de standardele pruden țiale respective, de institu țiile financiare,
dar și de stabilitatea macroeconomic ă.
Savanții R.King și R.Levine într-un studiu ba zat pe examinarea situa țiilor în 80 de state în
perioada 1960 – 1989, demonstreaz ă existența unei corel ări directe dintre sectorul bancar dezvoltat
și creșterea economic ă [181,p.513]. Faptul c ă dezvoltarea pie ței financiar-bancare este într-o
dependen ță directă și robustă de creșterea economic ă curentă și pe termen lung este sus ținut și în
lucrarea savan ților americani R.Levine și S.Zervos [184,p.538].
Totodată, într- o alt ă lucrare, savantul R.Levine demonstreaz ă pe exemplul a 74 de state,
analizate în perioada anilo r 1960 – 1995, o interdependen ță dintre dezvoltarea intermedierii
financiare și creșterea economic ă, utilizînd un șir de indicatori de intermediere, cum sînt: cre șterea
numărului total al institu țiilor financiare ce desf ășoară activitate de intermediere și extinderea
activităților de creditare a s ectorului privat de c ătre institu țiile financiare [186,p.31]. R.Levine de
asemenea demonstreaz ă că dezvoltarea intermedierii financiare este sus ținută de astfel de factori
cum sînt: (1) legisla ția care acord ă prioritate cred itorilor asigura ți care primesc valoare prezent ă
totală a creanțelor companiilor falimentate; (2) sistemul juridic care for țează îndeplinirea clauzelor
contractuale; (3) calitatea înalt ă a standardelor de contabilitate care asigur ă o raportare financiar ă
comprehensiv ă și comparabil ă.
Menționăm că aceste premise sînt caracteristice doar unei economii stabile și dezvoltate, astfel
se poate de concluzionat cu privire la existen ța unui cerc vicios: f ără o economie stabil ă este
imposibil ă funcționarea sigur ă a unui sistem bancar, pe cînd f ără un sistem bancar eficient și
90competitiv este imposibil ă crearea unei economii dezvoltate. Totodat ă, în capitolul ce urmeaz ă
accentul major va fi pus anume pe problemele de ordin pruden țial, aferente activit ății sistemului
bancar.
Ținînd cont de faptul c ă una dintre direc țiile strategice pentru dezvol tarea sistemului financiar,
incluse în Planul de Ac țiuni Republica Moldova – Uniunea European ă este asigurarea
implement ării recomand ărilor Fondului Monetar Interna țional obținute în cadrul Programului de
Evaluare a Stabilit ății Sectorului Financiar (FSAP)- Mold ova [79, p.16], vom estima în primul rînd
neajunsurile de baz ă menționate de FMI și Banca Mondial ă ca rezultat al evalu ării sistemului
bancar autohton [85, p.4-5].
Printre deficien țele menționate de misiune în cadrul programului FSAP au fost urm ătoarele:
probleme ce țin de lipsa transparen ței în structura proprietarilor b ăncilor, ceea ce nu permite
autorității de supraveghere s ă garanteze respectare a limitelor de pruden ță pentru împrumuturi și
riscuri mari, impactul expansiunii creditelor, proble mele provenind din rolul cr escînd al statului în
sistemul bancar [85,p.4-5]. Unele dintre aceste probleme, și anume netransparen ța în structura
proprietarilor și clienților băncilor, rolul crescînd al statului în sistemul bancar au fost men ționate și
în Rapoartele de Tranzi ție întocmite de BERD pentru ultimii ani [74]. Mai mult ca atît, în Raportul
de Tranzi ție BERD pentru anul 2006, pe lîng ă altele, sînt specificate li psa unui sistem efectiv de
supraveghere bancar ă care determin ă persisten ța în continuare a guvern ării corporative inadecvate,
nivelul de concuren ță insuficient și opacitatea în sistemul bancar al RM [74].
Transparen ța constituie una dintre condi țiile principale privitor la respectarea disciplinei
efective de pia ță, deoarece deponen ții mici reprezint ă stratul cel mai pu țin informat și neprotejat al
participan ților în procesele economice. A bordarea disciplinei de pia ță, realizată prin intermediul
dezvăluirii informa ției publicului, este unul dintre cei tr ei „piloni” ai noului Acord Basel II
[117,p.184-199] și face parte din noile Directive europene, fapt care demonstreaz ă importan ța
acesteia pentru promovarea unui sistem bancar stabil și sigur.
Transparen ța este elementul de baz ă al unui sistem bancar ef ectiv supravegheat, stabil și sigur.
Dezvăluirea informa ției, disciplina efectiv ă de piață și supravegherea oportun ă presupun
determinarea exigen țelor față de date, care sînt necesare pentru estimarea corect ă a activit ății
băncilor și riscurilor cu care se confrunt ă. Transparen ța în sectorul bancar contribuie la sporirea
posibilităților agenților economici și persoanelor fizice de a selecta corect b ăncile care activeaz ă în
condiții suficient de prudente, fapt ce stimuleaz ă investirea mijloacelor temporar disponibile în
băncile capabile s ă-și dirijeze prudent activitatea.
În baza prevederilor actelor norma tive bancare autohtone în vigoare, b ăncile public ă periodic
un șir de indicatori financiari care faciliteaz ă aprecierea calit ății activelor, rentabilit ății capitalului
91etc. și permit verificarea gradului de conformitate al activit ății băncilor cu exigen țele impuse de
legislația în vigoare, ceea ce într-un anumit mod confirm ă existența transparen ței în sistemul bancar
al RM. Totodat ă, o problem ă majoră reflectată în rapoartele organiza țiilor financiare interna ționale
este dezv ăluirea incomplet ă a informa ției cu privire la stru ctura proprietarilor b ăncilor. Aceast ă
problemă trezește îngrijor ări, deoarece opacitatea propriet ății bancare și o guvernare corporativ ă
inadecvat ă condiționează imposibilitatea implement ării efective a anumitor norme pruden țiale de
către bănci și, drept consecin ță, la expunerile mari în acordarea cr editelor persoane lor afiliate, fiind
complicat ă evaluarea la justa va loare a riscurilor.
Eliminarea total ă a opacit ății structurii proprietarilor este imposibil ă. Adoptarea Legii cu
privire la modificarea Legii institu țiilor financiare și a Legii cu privire la pia ța valorilor mobiliare
[10] a avut menirea de a solu ționa într-o oarecare m ăsură această problemă prin micșorarea mărimii
cotei substan țiale în capitalul institu țiilor financiare de la 10% pîn ă la 5%, solicitarea de la b ănci a
unui volum extins de raportare, a informa ției cu privire la componen ța proprietarilor, limitarea
drepturilor proprietar ilor din zonele sau țările off-shore etc.
Modificările ce țin de limitarea drepturilor de a de ține cote substan țiale în capitalul b ăncilor de
către reziden ții zonelor off-shore au permis mic șorarea investi țiilor provenite din jurisdic țiile și
centrele financiare men ționate, ce sînt supuse unei reglement ări insuficiente. Identitatea și
experiența fondatorilor, managerilor și proprietarilor beneficiari di n aceste zone deseori nu sînt
verificate sau sînt verificate insuficient. Modific ările menționate au permis asigurarea transparen ței
în provenien ța mijloacelor b ănești vărsate în capitalul b ăncilor din țară și în mare m ăsură limitează
posibilitățile de spălare a banilor prin contribu ții în capitalul b ăncilor. De asemenea, ca rezultat al
acestor modific ări, față de persoanele care pretind s ă dețină o cota substan țială în capitalul unei
bănci sînt aplicate testele „ fit and proper ”(potrivit și adecvat). Prevederile adoptate sînt aplicate
doar noilor ac ționari și nu au putere retroactiv ă, însă, extinderea prevederilor Legii men ționate
impune modificarea cerin țelor față de persoanele care cump ără sau vînd ac țiunile băncilor și
presupune sporirea continu ă a transparen ței în sectorul bancar.
Totodată, pentru promovarea în continuare a unui sistem bancar transparent este oportun ă
armonizarea practicilor de contab ilitate cu standardele interna ționale. Pilonul trei al Acordului
Basel II ce ține de asigurarea disciplinei de pia ță susține convergen ța normelor interna ționale cu
privire la dezv ăluirile bancare. Cu toate c ă în UE au avut loc mai multe eforturi pentru o raportare
unică efectuată de bănci, standardele de raportare financiar ă diferite utilizat e de diverse state
împiedică comparabilitatea rapoartelor financiare și astfel, servesc drept o barier ă în procesele de
consolidare și integrare a sectoarelor financiare. De exemplu, un raport al Standard&Poors
abordează dificult ățile în compararea calit ății deciziilor de creditare și corespunderea
92provizioanelor dintre țări, din cauza dificult ăților ce sînt determinate de divergen țe în reglement ări
și practici de management ce țin de „contabilitatea calit ății activelor” [81]. În raportul în cauz ă, de
asemenea se men ționează că există divergen țe considerabile dintre defini țiile creditelor dubioase,
nefavorabile și compromise și, astfel, difer ă și politicile ratelor dobînz ilor din aceste state.
Considerăm că, în vederea corespunderii standardelor și practicii europene și internaționale ar fi
oportună „trecerea” b ăncilor din republic ă la raportare conform Standardelor Interna ționale de
Raportare Financiar ă (SIRF). E de men ționat că, în prezent b ăncile se conduc de Standardele
Naționale de Contabilitate care au fost elaborate în baza Standardelor Interna ționale de
Contabilitate. Aceste standarde periodic se modific ă în scopul aducerii lor în corespundere cu
prevederile SIRF, astfel sînt oportune eforturile axate pe modificarea standardelor na ționale de
raportare și utilizarea SIRF în practica bancar ă autohtonă.
O altă modalitate de a majora gradul de transparen ță în sectorul bancar și financiar este și
publicarea periodic ă a unor rapoarte cu privire la stabilitatea în sectorul financiar, practic ă deja
aplicată în statele UE. Autorit ățile financiare ale țărilor europene au majorat în ultimii ani aten ția
acordată stabilității sectorului financiar, fapt ce poate fi demonstrat prin num ărul crescînd al
rapoartelor cu privire la stabilitatea financiar ă publicate de c ătre băncile centrale. În diferite state
aceste rapoarte poart ă denumiri diferite ( Financial Stability Review, Financial System Review,
Monetary and Financial Stability Report etc.). Primele rapoarte de stabilitate financiar ă au fost
publicate la mijlocul anilor 1990 în Marea Britanie și în unele țări nordice. Num ărul băncilor
centrale ce public ă rapoartele în cauz ă a crescut rapid de la 2 în anul 1995 pîn ă la circa 50 la
sfîrșitul anului 2005 [139, p.10]. Toate rapoart ele sînt axate pe elucidarea ampl ă a stabilit ății
sistemului financiar (circa dou ă treimi din rapoartele publicate în statele europene sînt emise pe o
bază semestrial ă, iar o treime – pe baz ă anuală). Băncile centrale din aceste state public ă rapoarte
separate cu privire la stru ctura sistemului financiar și informa țiile ce țin de vulnerabilit ățile și
dezvoltarea acestuia, reflectat e prin intermediul unui num ăr de indicatori fina nciari. De exemplu,
toate Rapoarte cu privire la stabilitatea financiar ă prezintă indicatorii ce țin de suficien ța capitalului,
calitatea activelor, profit și profitabilitatea sistemului financiar-b ancar. Aceste rapoarte de asemenea
reflectă informații cu privire la activitatea de s upraveghere a sectorului financiar și prezintă date
utile privind modul și autoritățile de supraveghere a pie ței financiare, instrumentele utilizate de
către băncile centrale pentru estimarea stabilit ății sistemului financiar.
În rapoartele cu privire la stabilitatea financiar ă (RSF) o deosebit ă atenție se acord ă analizei
subsectoarelor financiare nonbancare, a c ăror activitate este strîns legat ă și poate influen ța
indicatorii b ăncilor și pot reprezent ă o sursă majoră a riscului pentru stabil itatea acestora. În context
cu cele expuse, o deosebit ă atenție este acordat ă riscului creditar, reie șind din faptul c ă acesta
93prezintă o sursă majoră pentru declan șarea riscurilor bancare și a instabilit ății financiare. RSF
abordează riscurile și expunerile sistemului financ iar, astfel asemenea publica ții, cum sunt
rapoartele anuale emise de b ăncile centrale ce reflect ă performan țele sistemului bancar pe parcursul
ultimului an nu pot fi calificate ca RSF, deoarece în aceste sunt dezv ăluite performan țele sistemului
bancar fără a fi abordate riscurile și expunerile de baz ă ale acestuia. Totodat ă, spre deosebire de
rapoarte anuale, în care se evalueaz ă preponderent starea sistemul ui bancar, RSF incorporeaz ă
analiza subsectoarelor din într egul sistem financiar.
Publicarea rapoartelor cu privire la stabilitatea financiar ă poate contribui la promovarea
stabilității financiare prin faptul c ă acestea permit: promovarea cuno ștințelor cu privire la
stabilitatea financiar ă, înțelegerea riscurilor prin punerea la dispozi ția persoanelor interesate a
informației cu privire la sursele de risc și vulnerabilitatea sectorului financiar; motivarea b ăncilor și
participan ților de pe pia ță să promoveze stabilitatea financiar ă și să îmbunătățească infrastructura
financiară; majorarea responsabilit ăților băncii centrale în procesul de asigurare a stabilit ății
financiare, asigurînd transparen ța băncilor centrale și personalului acestora și o mai mare disciplin ă
în calitatea proceselor de supraveghere.
Examinarea practicii statelor europene în domeniul public ării RSF (prezentat ă în Anexa 15 la
teză) ne permite s ă constatăm că rapoartele din marea majoritate a statelor din UE se axeaz ă
preponderent pe activitatea și riscurile sectorul ui bancar. Totodat ă, se poate de concluzionat c ă un
raport cu privire la stabilitatea financiar ă trebuie s ă includă cel puțin: informa ția cu privire la
analiza secolului nonfinanciar, deoa rece acesta poate re prezenta o surs ă potențială a riscurilor de
credit pentru sectorul bancar; an aliza sectorului financiar nonbancar, ținînd cont de faptul c ă
interconexiunea sectorului ba ncar cu alte subsectoare financiare este în cre ștere continu ă; abordarea
factorilor de risc care pot afecta acti vitatea sectorului ba ncar etc. Pe lîng ă raportarea financiar ă de
acest gen în RM ar fi recomandabil s ă fie incluse și articolele pe marginea temelor actuale aferente
indicatorilor de stabilitate financiar ă, publicate atît de au torii autohtoni cît și publica țiile
economiștilor străini (practica aplicat ă în RSF din Austria, German ia, Cehia, Belgia, Suedia,
Regatul Unit etc.). Este oportun ă și abordarea în RSF autohtone a dimensiunilor interne și externe
ale stabilit ății financiare, asem ănător rapoartelor Olandei, Irlandei, Austriei, Belgiei și ale altor
state.
Totodată, pentru emiterea și extinderea rapoartelor cu priv ire la stabilitatea financiar ă poate fi
atinsă doar prin dezvoltarea bazei analitice a b ăncii centrale în domeniu. Pe ntru realizarea celor
expuse este necesar ă intensificarea cooper ării cu organele de reglementare și supraveghere din alte
state, precum și alte subsectoare financiare, astfel încît rapoartele date s ă includă toate domeniile
sistemului bancar. Analiza stabilit ății financiare a țării prezint ă de asemenea o importan ță majoră
94pentru constituirea și menținerea rela țiilor cu institu țiile financiare interna ționale, inclusiv Banca
Centrală European ă, scopul prioritar al c ăreia include sus ținerea politicilor ce țin de stabilitatea
sectorului financiar din Uniunea European ă. Mai mult ca atît, determinarea la timp a
vulnerabilit ăților poate reduce expunerea la riscuri și contribuie la sporirea rezisten ței sistemului
financiar la eventualele șocuri.
O altă problemă menționată în îngrijor ările institu țiilor financiare interna ționale și în capitolul
II al tezei este și creșterea considerabil ă pe parcursul ultimilor ani a volumului de creditare în
sistemul bancar autohton. De obicei, dinamic ă crescînd ă a volumului de creditare demonstreaz ă
dorința populației de a împrumuta bani de la banc ă și constituie una din sursele veniturilor acestora.
Totodată, pentru orice banc ă și pentru sistemul bancar în ansamblu, exist ă o corelație directă dintre
volumul creditelor acordate și riscul asumat, astfel, în cele mai multe cazuri, unei cre șteri mari a
împrumuturilor acordate i se asociaz ă și riscuri respective înalte. Îns ă în situația în care are loc un
„boom” creditor sistemul fina nciar poate deveni slab și neperformant, iar țara la rîndul ei poate fi
supusă unui risc major de șoc macroeconomic. Cu cît mai mare este rata de cre ștere a
împrumuturilor acordate, cu atît mai u șor se deterioreaz ă calitatea lor.
În aceste condi ții scopul consolid ării sistemului bancar const ă în minimizarea riscurilor
aferente activit ății creditoare prin îmbun ătățirea modalit ății de management al activelor și pasivelor,
asigurarea dirij ării adecvate a sistemelor de control intern, precum și în pregătirea personalului
bancar în domeniul credit ării cu un accent major pe ev itarea riscului de credit. Riscurile de creditare
sînt riscuri de baz ă care pot destabiliza situa ția financiar ă a băncilor, de aceea este necesar ă
promovarea îmbun ătățirii continue a politicilor in terne de creditare ale b ăncilor, în special prin
îmbunătățirea metodelor de analiz ă a posibilit ății de rambursare a creditelor, de evaluare a gajului, a
riscurilor și de formare a provizioanelor pentru even tualele pierderi aferente creditelor.
În acest context, precum și în vederea implement ării pe viitor a prevederilor noului Acord
Basel II, care solicit ă de la bănci cunoa șterea informa ției pentru ultimii ani cu privire la creditele
acordate, este binevenit ă crearea unui birou de credite în care s-ar acumula informa ția cu privire la
debitorii „problematici” și „litigioși” ai băncilor, moment prev ăzut și de Strategia cu privire la
dezvoltarea sectorului financia r al Republicii Moldova în perioada 2005-2010 [ 11]. Astfel, crearea
unui birou specializat ar facilita ob ținerea informa ției ample necesare pentru activitatea de creditare
a băncilor. Activitatea acestui birou ar mi nimiza riscurile cu care se confrunt ă băncile în activitatea
lor de creditare, precum și ar constitui o modalitate de mic șorare a termenului de acordare a
creditelor. Indiferent de form ă de organizare juridic ă, fie sub form ă de entitate de drept public (dup ă
cum este Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar), fie o unitate privat ă
(asemănătoare Fondului de Garantare a Creditelor „Gar antinvest”, constituit de o companie privat ă
95și băncile din republic ă), biroul ar avea drept obiectiv prin cipal colectarea volumului necesar de
informații asupra persoanelor juridice și fizice, clien ții băncilor care nu și-au onorat obliga țiunile și
ale căror datorii au fost clasificate ca fiind dubioase sau compromise, precum și orice alte date care
ar putea conduce la diminuarea riscurilor de cr editare. Crearea acestui birou de asemenea ar
contribui la ridicarea nivelului de cultur ă bancară a popula ției, prin dezv ăluirea informa țiilor cu
privire la riscurile la care se expune în cazul alegerii b ăncii sau a unui anumit produs. Informa ția
privind achitarea de c ătre debitori a datoriilor la credite, conturile și cardurile bancare. A șa birouri
funcționează deja în majoritatea statelor europene, Federa ția Rusă și în alte țări.
Îmbunătățirea guvern ării corporative care a fost men ționată ca fiind un punct vulnerabil al
sistemului bancar autohton, de asemenea, urmeaz ă a fi tratat ă ca una dintre direc țiile prioritare
pentru asigurarea stabilit ății fiecărei bănci în parte și, ca rezultat, a sistemului bancar în întregime.
Cu cît mai bine este organizat ă guvernarea corporativ ă în bănci, cu atît mai mare este probabilitatea
că băncile își vor onora obliga țiunile față de clien ți și față de piață, vor proteja drepturile
acționarilor și persoanelor interesate, contribuind la cre șterea încrederii investitorilor și
depunătorilor.
Totodată, o guvernare corporativ ă inadecvat ă determin ă probleme ce țin de nivelul înalt al
concentrării structurii proprietarilor și opacitatea acesteia, un sistem sofisticat al managementului
corporativ în cadrul grupurilo r bancare, fapt ce influen țează apariția tranzac țiilor cu persoanele
afiliate, a conflictului de interese, utilizarea unor metode netransparente de efectuare a afacerilor și
imposibilitatea implement ării anumitor norme pruden țiale. De exemplu, în cazul expunerilor mari și
acordării creditelor persoanelor afiliate, este împiedicat ă evaluarea la justa valoare a riscurilor.
Din perspectiva activit ății bancare, guvernarea corporativ ă implică modul în care sînt
guvernate activitatea și afacerile b ăncii de către consiliul de directori și managementul superior, ce
determină modul în care se stabilesc activ ele corporative, se gestioneaz ă activitatea b ăncii de zi cu
zi, se onoreaz ă obligațiunile față de acționari, se iau în considerare interesele altor persoane legate,
se realizeaz ă corespunderea activit ăților și conduitei corporativ e pentru a asigura c ă banca opereaz ă
într-un mod sigur, stabil și în conformitate cu legisla ția în vigoare. Îndeplin irea acestor obiective
prezintă un element de baz ă pentru func ționarea sigur ă și stabilă a băncii și poate atenua riscurile
activității bancare. Organele de supraveghere trebuie s ă trateze guvernarea corporativ ă ca un
element de protec ție a deponen ților și să acorde ajutorul oportun b ăncilor privind eficientizarea
guvernării corporative, s ă evalueze dac ă banca a aprobat și a implementat corect politicile și
practicile de guvernare corporativ ă.
Practicile eficiente ale guvern ării corporative sînt de osebit de importante în cazurile în care
banca se confrunt ă cu probleme sau cînd sînt necesare ac țiuni de corec ție semnificative, deoarece
96supraveghetorul poate solicita implicarea consiliului de directori în determinarea solu țiilor adecvate
și ulterior în supravegherea aplic ării măsurilor corective de c ătre bancă.
Promovarea guvern ării corporative în b ănci este îndreptat ă spre îmbun ătățirea eficacit ății
activității acestora și, din perspectiva sistemului ba ncar, presupune majorarea transparen ței,
ameliorarea mecanismului de protec ție a drepturilor ac ționarilor și investitorilor etc. Drept
concluzie, direc țiile prioritare pe ntru asigurarea guvern ării corporative adecvate, pe lîng ă altele,
trebuie să includă: asigurarea depozitelor, determinarea și consolidarea cerin țelor față de capital,
controlul pruden țial din partea organelor de supraveghere. Solu ționarea problemelor nominalizate ar
spori credibilitatea sistemului bancar și ar trezi interesul investitorilor strategici, inclusiv str ăini. În
continuare, ne vom opri la fiecare dintre direc țiile sus-men ționate.
Una dintre direc țiile de baz ă ale guvern ării corporative adecvate const ă în protejarea
intereselor deponen ților prin aplicarea schemelor de garant are a depozitelor în sistemul bancar.
Schema de garantare a depozitelor în si stemul bancar autohton a fost abordat ă în punctul 2.3.2 al
tezei, totodat ă, este oportun s ă concretiz ăm posibilele c ăi de îmbun ătățire a acesteia, ceea ce poate
avea un efect pozitiv și asupra practicilor de guvernare corporativ ă.
După părerea noastr ă, siguranța depozitelor în sistemului bancar autohton ar fi mai mare, dac ă
în schemele de garantare ar putea participa activ deponen ții care vor decide be nevol cu privire la
participarea în schemele de garantare a depozitelor și plata primelor de asigurare. În aceast ă schemă
voluntară primele de asigurare ar putea fi achitate de c ătre deponen ții din contul viit oarelor venituri
sau transferate b ăncilor în prealabil. Nivelul primelor de asigurare poate depinde de termenul și
tipul depozitelor, precum și diferențiat de la o banc ă la alta în func ție de evalu ările băncii centrale
sau ale companiilor de rating independente cu privire la corespunderea b ăncilor cerin țelor
prudențiale. În astfel de scheme, în cazul survenirii insolvabilit ății unei bănci, sumele garantate vor
fi plătite tuturor deponen ților reieșind din prevederile legisla ției (suma maxim ă achitată conform
legislației în vigoare fiind de 4500 lei), iar deponen ților asigura ți li se achit ă suplimentar o anumit ă
sumă, reieșind din m ărimea depozitului, termenul de p ăstrare a acestuia și alte prevederi stipulate
într-un acord adi țional anexat la contractul cu privir e la deschiderea de pozitului într-o banc ă.
Totodată, pentru a mic șora probabilitatea survenirii riscului hazardului mora l în sistemul
bancar propunem o diferen țiere în m ărimea primelor de asigurare pl ătite de bănci în Fondul de
Garantare a Depozitelor, practic ă aplicată recent în Statele Unite ale Americii. Astfel, pentru b ăncile
cu un grad sporit de risc primele în cauz ă urmează să fie mai înalte decît cele prev ăzute pentru
băncile care se încadreaz ă în categoria b ăncilor „neriscante”. Întru real izarea acestui obiectiv este
necesară o colaborare adecvat ă între autoritatea de supraveghere și Fondul de Garantare a
Depozitelor în vederea atribuirii nivelului expunerii la risc a fiec ărei bănci în parte și determinarea
97în baza acestuia a primelor de asigurare ce urmeaz ă a fi plătite. Astfel, succesul schemei de
garantare a depozitelor în perspectiv ă pe termen lung depinde de ca litatea supraveg herii bancare și
de capacitatea b ăncii centrale de a preveni falimentul institu țiilor financiare problematice.
O altă direcție de îmbun ătățire a practicii de guvernare corporativ ă în sistemul bancar
autohton, ce merit ă atenție, este consolidarea cerin țelor față de capital. Men ționăm ca la 31.12.2005
băncile din RM au fost obligate s ă se conformeze noilor cerin țe față de capital, și anume 50 mil.lei
(circa 3 mil.euro) pentru capitalul de gradul I al acestora. Conform Direct ivelor europene cerin ța
față de capitalul b ăncilor constituie 5 mil.eu ro. În Anexa 16 la tez ă este efectuat ă analiza
comparativ ă a cerințelor față de capital stabilite de b ăncile centrale ale stat elor-membre ale UE ce
au aderat începînd anul 2004, a stat elor candidate pentru aderare și a țărilor CSI. Aceast ă analiză ne
permite s ă constatăm că în majoritatea statelor exist ă doar o singur ă categorie de autoriza ție a
băncilor (spre deosebire de cele trei categorii de licen țe prevăzute în sectorul bancar al RM), iar
cerința față de capital este identic ă celei stabilite de Directiva European ă, sau chiar mai înalt ă.
Astfel, în Bulgaria, Belarus și Ucraina banca nou-înfiin țată trebuie să dispună de capitalul minim în
mărime de 10 mil.euro, pe cînd în Cehia aceast ă cerință constituie 17,5 mil.euro. Pentru ca s ă fie
majorat nivelul de competitivitate a b ăncilor autohtone este oportun ă majorarea în continuare și în
Republica Moldova a cerin ței față de capitalul minim necesar, încît acesta s ă fie comparabil cu
exigențele stabilite de directivele europene. B ăncile, la rîndul lor, trebuie s ă compenseze
instabilitatea mediului economic și a sistemului bancar prin asi gurarea nivelului de capital, chiar și
mai înalt decît nivelul cerin ței stabilite de c ătre banca central ă. Mai mult ca atît investirea b ăncilor
cu capital se afl ă într-o dependen ță directă cu stabilitatea financiar ă a lor, deoarece m ărimea
capitalului determin ă abilitatea b ăncii de a amortiza influen ța negativ ă a riscurilor la care este
supusă banca și asigură capacitatea de plat ă față de deponen ți și creditori. Totodat ă, referindu-ne la
prevederile noului Acord cu priv ire la Capital, Basel II, men ționăm că, în sectorul bancar autohton
lipsesc stipul ările ce țin de evaluarea riscul ui de capital. Implementarea în termen mediu și lung a
metodelor de evaluare a acestor riscuri va co ntribui la consolidarea sistemului bancar.
Supravegherea pruden țială continuă constituie și ea unul din factorii importan ți privind
consolidarea guvern ării corporative în b ănci. Ținînd cont de argumentele expuse în capitolul 2.2 al
tezei, pentru îmbun ătățirea proceselor de supraveghere în sistemul bancar autohton, reie șind din
practica altor state europene, pr opunem implementarea schemei de supraveghere existente în
Olanda sau Portugalia, și anume crearea unui organ asem ănător Consiliului supraveghetorilor
financiari din Ola nda sau Consiliul na țional al supraveghetorilor financiari din Portugalia.
Implementarea acestei scheme presupune c ă se va majora gradul de cooperare dintre autorit ățile de
supraveghere a subsectoarelor financiare, în baza unui cadru legal, care lipse ște la moment, și care
98va reglementa cooperarea dintre organul de supraveghere a b ăncilor și organul de supraveghere a
sectorului financiar non-bancar. Cadrul juridic va trebui s ă defineasc ă expres atribu țiile organelor
care vor face parte din eventualul Consiliu, modul de colaborare dintre acestea, schimbul de
informație, precum și regulile de conduit ă și comunicare în cazul apari ției situațiilor de criz ă. O
cooperare mai strîns ă a organelor de supraveghe re a acestor sectoare, bazat ă pe un cadru legal
binegîndit, va contribui la o monitorizare mai eficient ă a riscurilor la care este supus sectorul bancar
reieșind din activitatea b ăncilor comerciale pe pia ța valorilor mobiliare și a asigur ărilor. Totodat ă,
tendința băncilor de a oferi servicii din ce în ce mai complexe și perspectivele ader ării în structurile
europene, interna ționalizarea activit ății bancare și formarea conglomeratelor financiare determin ă
nu doar necesitatea unei strînse colabor ării dintre supraveghetorii din domeniul bancar, de asigur ări
și cel al valorilor mobiliare, ci și supravegherea pe baz ă consolidat ă a instituțiilor financiare, care s ă
corespund ă deciziilor generate de guvernare corporativ ă a grupurilor financiare. Aceasta va
constitui un r ăspuns adecvat la evolu ția sistemului bancar și financiar determinat ă de presiunile de
integrare, globalizare, revolu ția tehnologic ă etc. Toate statele Uniu nii Europene implementeaz ă
schemele de supraveghere consolidat ă a băncilor care fac parte din grupu ri bancare, holdinguri sau
conglomeratele financiare. Conform legisla ției în vigoare, b ăncile din RM nu sînt obligate s ă
prezinte rapoarte consolidate ale b ăncilor cu persoanele afiliate al e acesteia (companii de asigur ări
etc.). Totodat ă, conform Regulamentului cu privire la de ținerea de c ătre bănci a cotelor în capitalul
unităților economice [25] b ăncile autohtone urmeaz ă să prezinte BNM rapoartele unit ăților
economice în care de țin cote ce dep ășesc 25 la suta din capitalul b ăncii. Totodat ă, această raportare
separată este doar primul pas spre consolidarea rapoartelor b ăncilor și instituțiilor financiare afiliate,
după cum este prev ăzut în Directivele europene și efectuat în statele europene. Raportarea
financiară consolidat ă ar permite organului de supraveghere bancar ă să obțină informații detaliate
cu privire la situa ția și rezultatele financ iare nu doar ale b ăncilor în parte, ci și ale altor persoane ce
pot influen ța stabilitatea lor, ceea ce ar oferi posibilitatea evalu ării activității instituțiilor aflate în
relații de afiliere cu b ăncile din republic ă.
Concomitent cu evolu ția și inovațiile din industria financiar ă, supravegherea bancar ă continuă
să joace un rol extrem de important în arhitectura financiar ă internațională și este necesar ă
armonizarea continu ă a acesteia la schimb ările permanente de pe pia ța financiar-bancar ă națională
și internațională. În așa mod, doar o supraveghere bancar ă perfectă poate asigura asumarea adecvat ă
a riscurilor, men ținerea stabilit ății și siguranței băncilor, precum și stabilității sistemului financiar
internațional.
Una din îngrijor ările exper ților FMI, B ăncii Mondiale și BERD expus ă la începutul acestui
capitol este rolul crescînd al statului în sistemul bancar autohton. La situa ția din 31.12.2006 în
99proprietatea statului se aflau 16,5 la sut ă din activele sistemului banc ar. Acest indicator reprezint ă
unul dintre obstacolele de baz ă în procesele de integrare în Uniunea European ă. Instituțiile de stat,
în cazul nostru b ăncile, sînt expuse politicilor statului și presiunilor indirect e. Astfel, potrivit
argument ărilor menționate de misiunea programului FSAP, în special, BC Banca de Economii SA,
banca de stat, este vulnerabil ă la astfel de presiuni [85, p.11]. B ăncile aflate în proprietatea statului
prezintă un obstacol și în liberalizarea sistemului financiar și dezvoltarea concuren ței, fiind posibil ă
funcționarea acestora în regim de supraveghere preferen țial. Tratatul priv ind Uniunea European ă
stipulează că, statele care tind s ă devină membre ale UE trebuie s ă asigure o deplin ă autonomie
băncilor centrale, eliminînd ac țiunea factorului politic asupra institu țiilor de emisie [86,p.5].
Totodată, participa țiunea statului în sistemul bancar autohton nu permite realizarea deplin ă a
Principiului de baz ă nr.1 a Comitetului Basel, care prevede independen ța organului de supraveghere
și neimplicarea statului în activitatea acestuia.
Din experien ța statelor-membre ale UE constat ăm că problemele, cîndva ignorate, cu privire
la proprietatea sau contro lul statului în unele b ănci au cauzat deficien țe de ordin fiscal, precum și au
determinat dificult ăți de alocare a creditelo r. Mai mult ca atît, b ăncile de stat prezint ă un obstacol
pentru dezvoltarea concuren ței. Reieșind din aceasta, conform recomand ărilor FSAP, în țările în
care persist ă proprietatea statului în sistemul bancar a fost necesar ă operarea modific ărilor în
legislație și introducerea restric țiilor privind participarea statului în institu țiile financiare.
În cazul republicii noastre, e de men ționat că, în prezent asemenea restric ții legislative lipsesc,
cu toate c ă influența benefică a introducerii acestora pe viitor este evident ă. Totodată, Guvernul RM
și-a anunțat deja inten ția de privatizare în termen mediu a BC Banca de Economii SA. Privatizarea
acestei bănci va avea o contribu ție substan țială asupra dezvolt ării și stabilizării sectorului bancar
autohton, determinat ă prin extinderea gamei și calității serviciilor prestate, majorarea nivelului de
concurență în sistemul bancar, și ca rezultat eforturile b ăncilor îndreptate spre perfec ționarea
managementului și creșterea eficien ței operațiunilor sale.
O condiție primordial ă pentru realizarea obiectivul ui de asigurare a stabilit ății sectorului
bancar este și independen ța băncii centrale în domeniul politicii monetare, reglement ării și
supravegherii bancare. A cest fapt poate fi reg ăsit în sistemele bancare din Uniunea European ă. În
perspectiva ader ării la structurile eu ropene, banca central ă își va asuma obliga țiuni adiționale, cum
sînt reprezentantul autorit ăților naționale și partenerul institu țiilor Europene care promoveaz ă
politică monetară în statele-membre. Împrumuturile dire cte acordate de BNM statului – permise
anterior de legisla ția bancară, periclitau independen ța băncii centrale, de și aceasta a fost func țional
independent ă în ceea ce prive ște politica monetar ă și controlul prudent. Totodat ă, modificarea Legii
cu privire la Banca Na țională a Moldovei cu scopul determin ării stabilit ății prețurilor ca fiind
100obiectivul principal al BN M, imposibilitatea credit ării directe a Guvernului de c ătre BNM,
asigurarea deplinei independen țe a membrilor consiliului de administra ție a băncii centrale în
exercitarea obliga țiunilor sale și acordarea acestei institu ții unei depline autorit ăți în politic ă
monetară contribuie la mic șorarea influen ței statului asupra sistemul ui bancar autohton. Din cele
expuse, rezult ă necesitatea asigur ării independen ței băncii centrale de influen ța statului.
Concomitent, constat ăm că, în perspectiva integr ării în structurile europene, statutul B ăncii
Naționale va necesita un nivel respectiv de preg ătire profesional ă a personalului, care o va
reprezenta la nivel european, în negocierile pe marginea diverselor pr obleme ce pot surveni în
procesul de aderare a țării la UE. De men ționat că personalul (ne referim mai mult la organele de
supraveghere, decît la executivul b ăncilor comerciale) urmeaz ă să fie adecvat remunerat, pentru
motivarea acestuia de a efectua examin ări detaliate obiective în b ănci, îndeosebi în b ănci
„sofisticate”, „problematice” și, mai mult ca atît, în grupuri ba ncare. Acest fapt se eviden țiază în
condițiile integr ării în structurile eur opene, cînd personalul b ăncilor centrale este implicat direct în
cooperare cu autorit ățile de supraveghere ale statelor-membre pentru im plementarea strategiilor
oportune axate pe atinge rea dezideratului propus și poate compara nivelul de remunerare pentru
serviciile similare asigurat de c ătre băncile centrale din UE. Astfel, este actual accentul pus pe
programele de instruire și motivare a personalului.
Pentru dep ășirea problemelor institu țiilor financiare interna ționale aferente vulnerabilit ăților
sistemului bancar autohton concluzion ăm următoarele. Pentru consolidarea sistemului bancar al RM
în condițiile de integrare în struct urile europene este oportun ă promovarea încrederi popula ției în
sectorul bancar prin asigurarea transparen ței activității și proprietății băncilor atinse prin publicarea
și informarea periodic ă a publicului larg privind evolu țiile și vulnerabilit ățile sistemului financiar-
bancar din republic ă și prin utilizarea unor practici de contabilitate transparente și performante;
promovarea unor procese de creditare prudente și crearea biroului de cred ite în vederea extinderii
disponibilit ății informa ției creditoare pentru îmbun ătățirea evalu ării debitorilor de c ătre bănci;
aplicarea unor practici de guvernare corporativ ă adecvate, și anume perfectarea schemei de
asigurare a depozitelor în sistemul bancar al RM, consolidarea în continuare a cerin țelor față de
capital și evaluarea acestuia din pun ctul de vedere al expunerii la riscuri, ajustarea practicilor de
supraveghere bancar ă la schimb ările continue ce au loc pe pia ță financiar ă, inclusiv efectuarea unei
supravegheri a b ăncilor pe baz ă consolidat ă; limitarea influen ței statului asupra sistemului bancar
prin privatizarea b ăncilor aflate în proprietatea statului și asigurarea independen ței depline a b ăncii
centrale etc.
Vizavi de modul de dep ășire a vulnerabilit ăților din sistemul bancar autohton care îngrijoreaz ă
instituțiile financiare interna ționale și căile de consolidare a sistemului bancar în contextul integr ării
101în UE, abordate mai sus, consider ăm că este extrem de important s ă analizăm și alte direc ții de
stabilizare și sporire a siguran ței sistemului bancar al Republicii Moldova.
3.2 Direc țiile principale de stabilizare și sporire a siguran ței sistemului ba ncar al RM
Adițional la m ăsurile de consolidare a sistemului ban car autohton analizat e la punctul 3.1. este
necesar s ă ne referim și la alte direc ții importante care vor contribui la stabilizarea și sporirea
siguranței sistemului bancar al RM.
Într-un raport al Comisiei Euro pene, axat pe evaluarea tendin țelor din economia RM, se
constată că finisarea negocierilor de ad erare la UE este preconizat ă pentru anul 2015, iar guvernul
sesizează următoarele impedimente: legisla ția imperfect ă comparativ cu cea comunitar ă, lipsa
instituțiilor adecvate și a personalului necesar, co nflictul transnistrean [84, p.53]. Astfel, mai întîi de
toate ne vom axa pe aceste direc ții de bază, care influen țează și stabilitatea sectorului bancar.
Analiza comparativ ă a actelor normative bancare autohtone și a Directivelor europene,
efectuată în capitolul II (Anexele 9,11) ne permite s ă remarcăm că legislația bancară autohton ă în
mare parte corespunde prevederilor Directivelor europene. Totodat ă, este de men ționat și noile
prevederi ale actelor recent intrate în vigoare – Directivele europene, în special Directiva
2006/48/CE privind ini țierea și exercitarea activit ății instituțiilor de credit. Aceast ă Directiv ă,
aplicată în toate statele europene în cepînd cu anul 2007, prevede implementarea Acordului Basel II,
și anume: metodele de calculare a riscurilor (de credit, opera țional); cerin țele cu privire la
dezvăluirea informa țiilor de către institu țiile bancare etc. Noul Acord Basel, cu referire la b ăncile
„sofisticate” care î și desfășoară activitatea pe plan interna țional, las ă la discre ția autorităților de
supraveghere a țărilor respective decizia cu priv ire la necesitatea implement ării acestuia, iar
instituțiile financiare interna ționale nu insist ă asupra aplic ării obligatorii a Acordului Basel II în
practica bancar ă a oricărui stat. Implementarea sau neimplementarea lui la moment nu se tratateaz ă
ca unica de importan ță majoră la evaluarea stabilit ății financiare a țărilor, totodat ă includerea
prevederilor Basel II în Directiva european ă înseamnă că acest document reprezint ă un standard
european. Astfel, orice țară care a ales vectorul proeuropean urmeaz ă să se conformeze standardelor
menționate. În acest context și RM trebuie s ă întreprind ă eforturi considerabile pentru
implementarea pe termen lung a standardelor nomin alizate în sistemul autohton. Mai mult ca atît, în
capitolul I s-a men ționat că procesul de implementare determin ă nu doar costuri, ci și beneficii
importante pentru stabilitatea și siguranța unui sistem bancar. În acela și timp, similar Basel II,
Directiva european ă poate fi caracterizat ă prin flexibilitate, oferind posibilitatea alegerii de c ătre
bănci a unor metode optime de evaluare a riscurilor și cerințele privind evaluarea exigen țelor față de
102capital, de a adopta de c ătre institu țiile financiare cele mai adecvate abord ări reieșind din situa ția
financiară concretă care determin ă managementul oportun al riscurilo r. Un rol important va reveni
și îmbunătățirii continue a proces elor de supraveghere și dezvăluire a informa țiilor, care de
asemenea au fost incluse în prevederile Directivei.
Implementarea noului document cadru (Basel II) și crearea unui sistem comprehensiv de
evaluare a riscurilor este o direc ție important ă pe viitor, a c ărei realizare va contribui la stabilizarea
și sporirea în continuare a siguran ței sistemului bancar autohton. Eforturile b ăncilor în elaborarea și
menținerea func țiilor de management al riscurilor va avea ca rezultat stabilizarea întregului sistem
bancar. Rolul activ al supraveghetor ilor va încuraja în continuare func țiile de management al
riscurilor în b ănci, participan ții pe piață avînd în acela și timp informa ția amplă pentru evaluarea
adecvată a riscurilor, performan țelor și suficienței de capital ale institu țiilor.
O importan ță majoră pentru stabilizarea și sporirea siguran ței sistemului bancar autohton are
și evaluarea expunerii b ăncilor la riscul opera țional. Pierderile bancar e atribuite riscului opera țional
pe parcursul anilor 1980-2000 pe plan inten țional se pot cifra la 200 miliarde euro. În prezent,
riscurile opera ționale nu sînt suficien t evaluate, nu reprezint ă obiectul unor cercet ări istorice, dar
sînt supuse unei aten ții din ce în ce mai mari, de unde și reiese necesitatea gestion ării lor adecvate.
Evaluarea riscului opera țional trebuie s ă fie realizat ă direct de c ătre bancă, ca fiind un pas esen țial
în acest proces de inve ntariere pe categorii și pentru crearea unor metodologii care s ă identifice și să
prevadă măsuri concrete de evitare a acestor riscuri.
În Anexa 8 sînt prezentate principalele trei abord ări de evaluare a riscului opera țional.
Instituții financiare din Uniunea European ă au ales preponderent Abordarea Standardizat ă pentru
calculul riscului opera țional. Băncilor autohtone li se poate pr opune pe termen lung aplicarea
abordării indicatorului de baz ă, deoarece aceasta este mai simpl ă și mai puțin costisitoare.
Totodată, care dintre abord ările prevăzute de Directiv ă și de noul Acord pentru evaluarea
riscului de credit și operațional nu ar fi alese de b ănci, implementarea acestora poate constitui o
problemă pentru b ăncile autohtone deoarece, cel mai important compartiment ține de clasificarea
portofoliului de credit reie șind din ratingul atribu it debitorilor.
Băncile se vor confrunta cu necesi tatea dispunerii de propriul c ontrol intern care ar asigura
efectuarea adecvat ă a ratingului. Acest fapt poate fi dificil pentru sistemul nostru bancar, deoarece
băncile nu dispun de rating atribuit de agen țiile de rating cunoscute. Probabil, pe viitor o alternativ ă
o va constitui crearea unor companii de rating în țară. Băncilor trebuie s ă li se recomande s ă adopte
de pe acum atare sisteme de management al ri scurilor, deoarece adapta rea acestora „într-un
moment” va fi complicat ă sau chiar imposibil ă.
103Mai mult ca atît, b ăncile comerciale, implicîndu-se în rela ții cu băncile străine, se expun
riscurilor de țară. Evaluarea acestor riscuri este realizat ă nu doar de autoritatea de supraveghere, ci
conform Recomand ărilor BNM cu privire la sistemul de dirijare a riscului de țară și de transfer de
către băncile din RM, ea trebuie efectuat ă în mod obligatoriu și de către băncile comerciale.
Implementarea unui sistem na țional de rating bancar și exercitarea acestei activit ăți de către o
instituție independent ă ar facilita atît autorit ățile competente, cît și analiștii bancari, deponen ții și
potențialii investitori în evaluarea gradul ui de stabilitate a unei anumite b ănci, precum și a
sistemului bancar autohton ca un tot întreg. Or, este oportun ă crearea în RM a unei companii de
rating care î și va concentra activitatea asupra studierii st ării financiare a b ăncilor comerciale prin
utilizarea diverselor metode performante contemporane și astfel ar permite elab orarea unei statistici
cu privire la stabilitatea b ăncilor comerciale. Acest fapt ar contribui și la eficientizarea
managementului riscurilor asumate de c ătre bănci, avînd ca rezultat sporirea siguran ței întregului
sistem.
În cazul cre ării unei astfel de agen ții, în procesul de rating ar fi oportun s ă se ia în considerare
cel puțin trei elemente necesare. Primul factor neces ar în procesul de atribuire a ratingului este
independen ța; persoanele care efectueaz ă ratingul b ăncilor să fie independente, inclusiv de
veniturile b ăncilor, astfel decizia lor s ă nu poată fi influen țată de bancă. Al doilea element const ă în
faptul că acest grup, precum și auditul intern al b ăncii să revizuiasc ă ratingul deja atribuit. Și
ultimul factor, dar nu mai pu țin important, const ă în asigurarea transparen ței în procesele de rating.
Aici urmeaz ă a fi examinat faptul, dac ă criteriile de rating sînt obiective și dacă banca aplic ă
politicile și procedurile care documenteaz ă atribuirea fiec ărei categorii de rating. Cu cît mai înalt
este gradul de transparen ță, cu atît și mai ușor este pent ru partea ter ță să auditeze ratingurile.
Respectarea acestor elemente cont ribuie la realizarea sigur ă și adecvată a procesului de rating.
Atît Acordul Basel II, cît și Directiva european ă 2006/48/CE analizat ă în acest capitol
stipulează și o altă necesitate pentru b ănci, realizarea c ăreia pe termen lung va fi necesar ă și pentru
băncile din RM. Ne referim la necesitatea exercit ării supravegherii institu țiilor bancare pe o baz ă
transfrontalier ă. În capitolul II am eviden țiat deja importan ța supravegherii bancare pentru
asigurarea stabilit ății și siguran ței sistemului bancar, iar în punctul 3.1 al tezei am analizat
importanța îmbunătățirii cadrului de suprave ghere existent în republic ă prin implementarea unei
strînse cooper ări a autorit ăților de supraveghere din republic ă și exercitarea supravegherii pe baz ă
consolidat ă. Totodată, în contextul abord ării oportunit ății implement ării noilor Directive europene
și Acordului Basel II în sist emul bancar autohton, precum și luînd în considera ție vectorul
proeuropean ales de țara noastr ă, vom evalua în continuare necesitatea asigur ării unei supravegheri
104transfontaliere ca fiind o direc ție de stabilizare și sporire a siguran ței sistemului bancar autohton pe
viitor.
Este evident c ă, în condi țiile integr ării europene și ca rezultat al integr ării continue a pie ței
serviciilor bancare, pe termen lung, va fi necesar ă dezvoltarea rela țiilor cu autorit ățile de
reglementare și supraveghere din stat ele europene. E de men ționat că, BNM și în prezent
colaboreaz ă permanent cu b ăncile centrale atît din UE, cît și din CSI, iar începînd cu anul 1996 face
parte din Grupul Supraveghetorilo r Bancari din Europa Central ă și de Est, ceea ce permite
autorității de supraveghere s ă participe la schimbul de experien ță între membrii Grupului, precum și
la procesele de perfec ționare continu ă a calific ării personalului [82]. In tegrarea în structurile
europene va necesita stabilirea unei colabor ări mai largi, precum și determinarea cadrului de
efectuare a supravegherii pe baz ă transfrontalier ă. Această necesitate este generat ă de dezvoltarea
continuă a “banking-ului interna țional”, noul climat investi țional care confrunt ă supraveghetorii cu
probleme de coordonare a activit ății de supraveghere în țările gazdă și în țările de origine. În fa ța
acestor probleme este imposibil ă simpla coordonare dintre autorit ățile naționale europene
independente, dup ă cum este prev ăzut în cea de-a doua Directiv ă european ă. Noul cadru regulator
european (Directiva nr.2006/48/CE) determin ă și clarifică cerințele pentru schimbul de informa ții
dintre autorit ățile de supraveghere responsabile pentru evaluarea diferitor entit ăți din grup. Acest
cadru promoveaz ă și faciliteaz ă cooperarea de s upraveghere efectiv ă, important ă pentru b ăncile
mari care î și desfășoară activitatea pe plan interna țional.
Cooperarea și coordonarea transfrontalier ă a eforturilor de suprav eghere devine stringen ța
luînd în considerare atragerea pe pia ță autohton ă a băncilor străine. Începînd cu anul 2006 pe pia ță
bancară autohton ă au apărut astfel de b ănci străine, cum sînt: Societe Generale din Fran ța (a
procurat în ianuarie 2007 o cot ă de 70,57% la BC Mobiasbanca SA ) [237], „Venetto Banca” din
Italia (a procurat în mai 2006 BC Eximbanck SA ) [74(2006),p.63], Reiffeise nbank una dintre cele
mai mari b ănci din Europa Central ă și de Est ( și-a deschis reprezentan ța în ianuarie 2006 pe pia ța
autohtonă). Mai mult ca atît, avizul Guvernului cu privire la obiectivul pe termen mediu de
privatizare a BC B ăncii de Economii SA de c ătre un investitor strategi c, de asemenea, poate
„aduce” o alt ă bancă străină activă pe plan interna țional. Este un pas înainte, deoarece pe parcursul
unei perioade îndelungate de timp, prezen ța băncilor străine în sistemul bancar autohton a fost mai
scăzută comparativ cu alte st ate, fiind reprezentat ă doar de dou ă subdiviziuni ale b ăncilor străine –
Banca Comercial ă Română, sucursala Chi șinău și BC Unibank SA, aflat ă în proprietatea
Petrocomer ț, Rusia. Deschiderea sistemului bancar pentru p ătrunderea b ăncilor str ăine, poate
determina și unele vulnerabilit ăți în sectorul bancar, în cazul în care procesele de supraveghere a
acestora nu vor fi coordonate pe pl an transfrontalier, ceea ce presupune și necesită schimbul de
105informație și chiar întîlniri periodice dintre autorit ățile de supraveghere autohtone și din țara de
origine cu privire la evaluarea situa ției băncii „mam ă” și a subdiviziunilor acesteia, a c ăror
stabilitate poate influen ța siguranța băncii – fiică din țara noastr ă. Este evident c ă o atare colaborare
va contribui nu doar la stab ilitatea subdiviziunilor b ăncilor străine înfiin țate în Moldova și la un
schimb efectiv de experien ță dintre autoritatea de supraveghere autohton ă și autoritățile competente
din alte state, dar și va conduce neap ărat la consolidarea sist emului bancar al RM.
Atragerea b ăncilor str ăine, pe lîng ă necesitatea asigur ării unei coordon ări pe baz ă
transfrontalier ă a eforturilor de supraveghere bancar ă, poate constitui și o problem ă pentru unele
bănci din republic ă. Activitatea b ăncilor ineficiente poate conduce la lezarea intereselor
deponenților și la răspîndirea riscurilor excesive în sectorul bancar. În acest context, în scopul
evitării lezării intereselor deponen ților și răspîndirii riscurilor excesive în sectorul bancar, b ăncile
care dispun de capital insuficient și practică o activitate „restrîns ă” se pot antrena în procese de
reorganizare, și anume în cele de contopire sau absorb ție, în vederea cre ării unor institu ții financiare
stabile și competitive. Astfel, urm ătoarea direc ție de stabilizare și sporire a siguran ței sistemului
bancar autohton la care ne vom refe ri include procesele de contopire și absorbție a băncilor. Aceste
procese sînt binevenite pentru consolidarea sistem ului bancar, deoarece pot contribui la majorarea
activelor și capitalului propriu ale b ăncii nou-create, iar ca rezult at, la sporirea bazei de ob ținere a
veniturilor. C onform reglement ărilor emise de BNM, b ăncile cu activitate riscant ă nu sînt admise s ă
achiziționeze alte b ănci, iar cele admise trebuie s ă fie suficient de competitive și puternice, încît
banca nou-creat ă să fie capabil ă să protejeze interesele deponen ților, să nu admit ă riscuri excesive
în sistemul financiar și să contribuie la promovarea unui si stem bancar stabil, competitiv și sigur. În
cazul incapacit ății băncii de a activa la nivelul unor standarde de și a-și onora obliga țiunile la timp
și fără pierderi esen țiale, acesteia i se recomand ă absorbția sau contopirea cu o alt ă bancă, a cărei
situație financiar ă este mai puternic ă.
Aceste procese permit cre șterea activelor ge neratoare de dobînd ă, majoreaz ă capacitatea
băncilor de a acorda credite și de a men ține clientela, de a spori posibilit ățile de atragere a clien ților
noi, de a extinde servic iile prestate, de a l ărgi rețeaua de filiale și reprezentan țe și au ca rezultat
stabilizarea și siguranța sistemului bancar.
După cum s-a men ționat, una dintre problemele majore, care stau în calea realiz ării
imperativului de integrare a republicii noastre în Uniunea European ă este conflictul transnistrean.
Reintegrarea teritorial ă a țării rămîne un element primordial al moderniz ării economiei, avînd drept
obiectiv formarea unui spa țiu economic unic, îndreptat spre eliminarea barierelor interne în vederea
circulației libere a m ărfurilor, capitalului și persoanelor, cre ării condi țiilor pentru cre șterea
economic ă stabilă și dezvoltarea social ă dinamică pe întreg teritoriul țării [318]. Realizarea acestor
106obiective determin ă necesitatea unor schimb ări în relațiile băncilor din țară cu băncile din regiunea
Transnistriei. E de men ționat că, băncile din Transnistria nu sînt autorizate, reglementate și
supravegheate de BNM și conform evalu ărilor organiza țiilor financiare interna ționale în activitatea
acestora lipse ște transparen ța, fapt ce conduce la procese de sp ălare a banilor.
Atingerea stabilit ății sistemului bancar și a dezideratului de integrare european ă impune
întreprinderea unui șir de măsuri pentru unificarea sist emului bancar din republic ă. În acest scop va
fi necesar ă asigurarea circula ției monedei na ționale unice, promovarea politici monetar-creditoare și
valutare unice, asigurarea func ționării eficiente și stabile a sistemului bancar unic, crearea pie ței
financiare unice, precum și aplicarea sistemului de pl ăți integrat. Aceste efor turi vor contribui pe
termen lung la consolidarea sistemului bancar unic prin armonizarea treptat ă a normelor de
licențiere, de reglementare și de supraveghere a b ăncilor, fapt ce va condu ce la asigurarea stabilit ății
sistemului bancar autohton.
O problem ă ce poate afecta stabilitatea b ăncilor este și o eventual ă spălare a banilor, în care se
pot implica b ăncile, de aceea urm ătoarea direc ție de stabilizare și sporire a siguran ței sistemului
bancar autohton, ce merit ă o deosebit ă atenție în contextul temelor abordate, const ă în prevenirea și
combaterea sp ălării banilor.
Organele de supraveghere urmeaz ă să impună structurilor financiare o politic ă prudentă, prin
promovarea c ăreia să reducă riscurile excesive care condi ționează destabilizarea întregului sistem
financiar. Urmeaz ă a fi elaborate și aprobate, reie șind din examinarea experien ței altor țări, legi și
regulamente, încheiate acorduri na ționale și internaționale între autorit ățile de supraveghere și
instituțiile financiare. E de men ționat că, pe zi ce trece sînt inventate noi metode în vederea sp ălării
banilor, de aceea este important de reac ționat prompt și la timp, deoarece din cauza lipsei în
legislația noastră a unor anumite scheme, ce nu fac parte din lista tranzac țiilor suspecte, criminalii
nu pot fi tra și la răspundere.
În lipsa unui sistem adecvat de prevenire și combatere a sp ălării banilor și survenirii unor
obstacole în calea investiga țiilor crimelor ce țin de acest domeniu, fenomenul de sp ălare a banilor,
precum și alte crime financiare ar putea deve ni un impediment serios în calea asigur ării stabilit ății
sistemului bancar și al dezvolt ării economice crescînde, precum și pentru integrarea țării noastre în
structurile europene.
Băncile comerciale autohtone, în conformitate cu cerin țele impuse de BNM, sînt obligate s ă
elaboreze și să se conduc ă în activitatea lor de Programe de prevenire și combatere a sp ălării
banilor, constituite dintr-un șir de politici și proceduri, inclusiv reguli „cunoa ște-ți clientul”, care
promoveaz ă norme de etic ă și profesionalism în sectorul financiar și previn utilizarea institu țiilor
financiare, inten ționat sau nu, de c ătre elemente criminale.
107Totodată, pentru asigurarea unei activit ăți prudente a b ăncilor și neimplic ării acestora în
activitățile de sp ălare a banilor este necesar ă îmbunătățirea continu ă de către autoritatea de
supraveghere a celor mai bune practic i în domeniu, examinarea permanent ă a corespunderii
activității băncilor prevederilor Programelor de prevenire și spălare a banilor, precum și aplicarea
unor acțiuni prompte în cazul depist ării neajunsurilor. Aceasta va contribui, la rîndul s ău, la evitarea
diminuării reputa ției unor anumite b ănci, precum și a sistemului bancar în ansamblu atît pe plan
național, cît și cel interna țional, precum și avînd drept rezultat protejarea deponen ților și sporirea
stabilității și siguranței sistemului bancar.
În capitolul I al tezei, ca o consecin ță a proceselor de integrare, am men ționat necesitatea
efectuării unor reforme. Vorbind desp re oportunitatea acestora în ca drul sistemului bancar, în
vederea acceler ării procesului de integrare european ă, propunem și o direcție adițională orientată
spre stabilizarea sistemului bancar autohton. Consider ăm potrivit ă crearea unei direc ții specializate
în cadrul B ăncii Naționale a Moldovei, care și-ar îndrepta activitatea exclusiv spre estimarea și
transpunerea în practic ă a prevederilor Directivelor europene, ar examina experien ța statelor
membre ale UE în domeniul bancar, ar evalua pa șii întreprin și de băncile centrale din statele
membre în procesul de integrare european ă, precum și ar asigura implementarea celor mai bune
practici în acest domeniu. Spre deosebire de Mini sterul specializat în acest domeniu (Ministerul
Afacerilor Externe și Integrării Europene al RM), aceast ă subdiviziune și-ar axa activitatea exclusiv
pe apropierea sistemului banc ar autohton de standardele și practicile europene. Drept exemplu,
poate servi Banca Na țională a României (BNR) care a perfec ționat mecanismul institu țional intern,
prin crearea unei subdiviziuni noi „Direc ția integrare european ă și relații externe”. Formarea
acesteia a asigurat o coordonare eficient ă și transparent ă a procesului de pr eluare a acquis-ului
comunitar în domeniile specifice pentru banca central ă și a contribuit la centralizarea opera țiunilor
de monitorizare a angajamentelor asumate de BN R. Preluarea acestei pr actici ar fi binevenit ă în
condițiile accept ării vectorului proeuropean și ar contribui indiscutab il la stabilizarea func ționării
sistemului bancar autoht on prin aplicarea experien ței europene în practica financiar ă a RM.
O altă problem ă constatat ă în capitolul II al tezei, ține de faptul c ă Banca Na țională a
Moldovei se confrunt ă în permanen ță cu necesitatea realiz ării obiectivului re ducerii nivelului
inflației și a ratelor dobînzilor pe pia ța financiar ă din republic ă, care dep ășesc considerabil ratele
propuse în țările europene. Consider ăm oportun ă îndreptarea eforturilor pentru atenuarea acestei
probleme, ca fiind o direc ție important ă în procesul de stabilizare și consolidare a sistemului bancar
autohton. Infla ția este indicatorul de baz ă care influen țează nivelul ratelor, atît pe depozite cît și pe
credite. Luînd în considera ție principalele obiective de asigurare a stabilit ății monetare, precum și
orientarea proeuropean ă a Republicii Moldova, Banca Na țională a Moldovei a decis s ă stabileasc ă
108drept scop al politicii moneta re reducerea nivelului infla ției pînă la 5% în 2010 [84, p.34].
Menționăm că, politica monetar ă și valutară pentru anul 2007 prevede men ținerea stabilit ății
prețurilor și un nivelul al infla ției încadrat în limita ce nu va dep ăși 10%. Acesta este unul dintre
scopurile de baz ă care (pe lîng ă alinierea la nivelul maxim de 3% anual determinate de Tratatul
Maastricht) ar contribui și la crearea unui mediu economic stabil și la o cre ștere economic ă
constantă.
Diminuarea pre țului resurselor financiare și ca rezultat, diminuarea continu ă a ratelor
dobînzilor la credit e poate fi realizat ă prin orientarea eforturilor spre reducerea riscurilor aferente
operațiunilor active ale b ăncilor, sporirea gradului de acoperire a acestor riscuri cu capital propriu,
dezvoltarea sistemelor de control intern și majorarea nivelului dezv ăluirii de c ătre bănci a
informațiilor aferente activit ății sale care au ca scop stabilizarea în continuare, sporirea credibilit ății
sistemului bancar și creșterea poten țialului acestuia de a acorda credite sectorului real al economiei.
În contextul celor expuse mai sus, concluzion ăm că, direcțiile principale de stabilizare și
sporire a siguran ței funcționării sistemului bancar autohton pe termen mediu și lung sînt
următoarele: armonizarea în continuare a preveder ilor actelor normative bancare autohtone cu
standardele europene; implementarea pe termen lung a stipul ărilor Acordului cu privire la capital
Basel II; crearea pe pia ța bancară a RM a unor agen ții specializate ce ar exercita evaluarea
independent ă și cu atribuirea ratingului a b ăncilor din sistem; stabilirea unor rela ții strînse între
autoritățile de supraveghere din RM cu autorit ățile similare din alte state și exercitarea pe termen
lung a supravegherii pe baz ă transfrontalier ă a băncilor autohtone înfiin țate de bănci străine;
întreprinderea eforturilor pentru prevenirea și combaterea proceselor de sp ălare a banilor în sistemul
bancar autohton; mic șorarea ratelor infla ției și dobînzilor etc.
Totodată, atingerea obiectivul ui de stabilizare și sporire a siguran ței sistemului bancar este
imposibil ă fără a cunoaște factorii determinan ți ai unui sector bancar stabil. În punctul 3.3 prin
aplicarea unor metode statistico-matematice este demonstrat ă interdependen ța dintre indicatorii de
bază ai sectorului bancar, precum și evaluată influența acestor indicatori asupra stabilit ății și
siguranței sistemului bancar autohton. De terminarea factorilor cu o influen ță considerabil ă asupra
activității stabile a sistemului bancar ne va perm ite evaluarea indicatorilor, stabilizarea c ărora
constituie o premis ă important ă pentru promovarea unui sistem bancar sigur.
1093.3 Evaluarea econometric ă a stabilit ății sistemului bancar al RM
Evaluarea factorilor ce determin ă și caracterizeaz ă funcționarea stabil ă a fiecărei bănci în parte,
precum și a sistemului bancar în ansamblu, constituie o metod ă important ă, avînd o vast ă valoare și
aplicare practic ă. Drept motivare pentru astfel de evalu ări au servit instabilit ățile financiare și crizele
bancare din toat ă lumea, care au și condiționat interesul interna țional față de astfel de probleme cum
sînt: în ce mod poate fi evaluat ă stabilitatea sistemului banc ar, ce parametri caracterizeaz ă
stabilitatea sistemului bancar a unu i stat, prin ce poate fi determinat ă eficiența activității bancare?
Pe parcursul ultimului deceniu au ap ărut lucrări care analizeaz ă cauzele instabilit ății financiare
și a crizelor bancare. În ele este evaluat ă calitatea parametrilor activit ății băncilor, și se propun
diverse modele econometrice. Astfel, în lucrarea sa, A.Estrella aplic ă analiza Logit unde modeleaz ă
probabilitatea falimentului b ăncilor și demonstreaz ă, pe exemplul sistemului bancar din SUA c ă,
parametrii de baz ă care influen țează probabilitatea de default a b ăncilor sînt: venitul, lichiditatea,
cheltuielile nete, impozitele nepl ătite, datoriile, raportul capitalului propriu c ătre pasive, m ărimea
instituției bancare etc [153]. În lucr ările altor autori, la fel prin metode matematice, se demonstreaz ă
pe exemple concrete c ă probabilitatea survenirii riscurilor este mai înalt ă în perioadele declinului
economic și mai scăzută în perioada cre șterii economice. În lucrarea economistului J. Kolari, se
propun modele econometrice de evaluare a situa ției institu țiilor de credit, fiind aplicate în contextul
supravegherii pruden țiale a activit ății bancare, și în scopul cre ării unor sisteme adecvate de
avertizare timpurie ( Early Warning Systems ) [179].
În același timp, analizei econometrice a sistemului bancar autohton nu i s-a acordat o aten ție
cuvenită. În lucrarea dat ă am elaborat modelul econometric de evaluare a stabilit ății sistemului
bancar care permite a determina indicatorii de baz ă care influen țează stabilitatea și siguran ța
funcționării sistemului bancar autohton. Totodat ă menționăm, că în lucrările de profil în care sunt
elaborate modelele econ ometrice sunt neglija ți factorii macroeconomici. În modelul propus în
lucrare vom analiza preponderent va riabilele explicative nemijlocit ca racteristice sistemului bancar,
dar în acela și timp, vom estima și factorii de origine macroeconomic ă, pentru a determina influen ța
acestora asupra stabilit ății sistemului bancar (modelul nr.4).
Modelul matematic dat reprezint ă o reflectare a dependen ței funcționale și deci o analogie
simplificat ă a unor procese economice. Astfel, pentru a formaliza procesele economice, este necesar
de elaborat modelul în baza teoriei economice și de a identifica factorii principali care influen țează
semnificativ variabilele explicate.
110În teză ne-am propus ca scop elaborarea unui m odel ce ar permite evaluarea stabilit ății
sectorului bancar, fapt care presupune analiza unor indicator i (variabilele endogene) care
caracterizeaz ă situația sistemului bancar. Astfel, un ro l important în evaluarea stabilit ății sistemului
bancar îi revine criteriilor și indicatorilor de activitate a institu țiilor financiare din sistem.
În capitolul II al tezei s-a efectuat analiza evolu ției indicatorilor de dezvoltare și de siguran ță a
sectorului bancar autohton raporta te la indicatori macroeconomici (dinamica activelor, depozitelor,
creditelor și capitalului fa ță de PIB), precum și a unor indicatori macropruden țiali (suficien ța
capitalului, calitatea activelor, lich iditatea, etc.). S-a constatat c ă în conformitate cu practica
internațională indicatorii de stabilitate a sistemului bancar se divizeaz ă în 6 categorii de baz ă:
suficiența capitalului, calitatea activelor, eficien ța managementului, venituri și cheltuieli, lichiditate
și sensibilitatea la riscul de pia ță. Orice sistem bancar este evaluat prin prisma acestor categorii de
indicatori de c ătre organiza țiile financiare interna ționale (de ex. Indicatori de Stabilitate Financiar ă
estimați de FMI și Banca Mondial ă în cadrul programului FSAP), autorit ățile de supraveghere și
băncile (de ex. evalu ările CAMELS). Indicatorii ce fac parte di n fiecare din aceste categorii, reflect ă
diferite aspecte a activit ății sectorului bancar și, respectiv, se utilizeaz ă în procesul de evaluare a
stabilității financiare.
Avînd în vedere importan ța acestor indicatori pentru stabilit atea sistemului bancar, în modelul
propus vom evalua factorii de baz ă care au o influen ță directă asupra indicatorilor din categoriile
nominalizate. Drept variabilele expl icate am propus acelea, ce reflect ă suficiența capitalului ponderat
la risc, calitatea activelor, venituri și profitabilitatea, obliga țiuni. Dup ă părerea noastr ă, acești factori
reflectă mai adecvat stabilitatea sistemului bancar. Modelul propus va permite s ă identific ăm
variabilele de influen ță care explic ă semnificativ variabilele rezultative, și care, fiind în dependen ță
directă de ultimele, influen țează stabilitatea și siguranța sistemului bancar.
Modelul evalu ării stabilit ății sectorului bancar include mai multe ecua ții de regresie, fiecare
dintre care reflect ă analiza comportamentului anumitei vari abile explicate. În modelul propus vom
analiza baza de date aferent ă funcționării sistemului bancar autoht on pentru perioada anilor 1997-
2006 (Anexa 18). Datele sînt generalizate pe întregul sistem bancar, sunt reale și reprezint ă
indicatorii financiari de baz ă caracteristici activit ății sectorului bancar al RM.
Variabilele care formeaz ă structura modelului econometric elaborat sunt selectate în
dependen ță de importan ța care le revine în contextul stabilit ății sistemului bancar, disponibilitatea
informației și analiza preventiv ă comparativ ă a influen ței acestora asupra variabilelor rezultative
analizate și sunt prezentate în tabelul 3.3.1.
111Tabelul 3.3.1
Variabilele care formeaz ă structura modelului econome tric de evaluare a stabilit ății
sistemului bancar *
Nr/o Indicatorul Abreviere
1 Suficien ța capitalului ponderat la risc,% SUFCAP
2 Capitalul sistemului bancar,% CAPB
3 Total active ale sistemului bancar, mil.lei ACTIVB
4 Active generatoare de dobînda pe si stemul bancar, mil.lei ACTIVDOB
5 Activele ponderate la risc pe sistemul bancar (în valut ă națională), mil.lei ARW
6 Creditele nefavorabile pe sist emul bancar, mil.lei CREDITNF
7 Rata anual ă la active, % RA
8 Venit net pe sistemul bancar, mil.lei VENITNET
9 Rentabilitatea capitalului pe sistemul bancar,% ROE
10 Rentabilitatea activelor pe sistemul bancar,% ROA
11 Marja net ă a dobînzii pe sistemul bancar,% MARJA
12 Obligațiuniunile sistemului bancar, mil.lei OBLIGAT
13 Produsul Intern Brut PIB
14 Rata de baz ă a Băncii Naționale a Moldovei,% RATANBM
15 Ponderea investi țiilor în PIB,% INVPIB
16 Variabila aleatoare (eroare), care sintetizeaz ă ansamblul
variabilelor, care influen țează variabila endogen ă, dar nu e specificat ă în U
17 Variabila timp T
*Sursa: elaborat de autor
Astfel, în model au fost id entificate 15 variabile endogene și exogene, valorile c ărora sînt
analizate pentru perioada de 10 ani consecutivi. Informa ția utilizat ă în calculele efectuate este
accesibilă pe pagina oficial ă Web a B ăncii Naționale a Moldovei [284], rapoartele anuale ale
acesteia [82], și pe pagina oficial ă a Biroului Na țional de Statistic ă al Republicii Moldova [292].
La momentul de fa ță tipologia metodelor econometrice este foarte diversificat ă. În modelul
propus sînt aplicate unele me tode analitice de corela ție și regresie. Se știe că corelația permite
măsurarea intensit ății legăturii dintre dou ă variabile .Valorile coeficientului de corela ție (r) pot varia
între -1 și +1. În cazul în care coeficientul de corela ție r este mai apropiat de -1 sau +1, se constatat ă
că există o corelație „puternic ă” între variabile, pe cînd în cazul dac ă r se apropie de 0 corela ția este
„slabă”. Coeficientul de corela ție permite de a estima prezen ța sau lipsa dependen ței a dou ă
variabile. Regresia estimeaz ă interdependen ța dintre dou ă sau mai multe variab ile prin cunoscuta
metoda a celor mai mici p ătrate. Metodele de analiz ă regresivă reprezint ă una dintre metodele
statistice de baz ă aplicate în econometrie, importan ța acestora explicîndu-se prin faptul c ă
economiștii nu pot utiliza probe (experien țe).
Evaluarea modelului matematic propus va incl ude mai multe etape: (1) instituirea rela țiilor
matematice pe baza reprezent ării grafice a corela ției; (2) estimarea parametrilor pentru fiecare model
în parte; (3) testarea semnifica ției modelului și a coeficien ților func țiilor demonstrate; (4)
112interpretarea economic ă a parametrilor modelului; (5) utilizarea evalu ărilor obținute pentru
prognoze.
În continuare urmeaz ă elaborarea a patru ecua ții lineare multifactoriale de regresie, care
permit identificarea factorilor ce influen țează semnificativ stabilitatea și siguran ța funcționării
sistemului bancar al RM.
Modelul 1. Suficien ța capitalului ponderat la risc
Avînd în vedere importan ța suficien ței capitalului ponderat la risc pentru stabilitatea
sistemului bancar, precum și ținînd cont de problemele abordate în prezenta lucrare (importan ța
implement ării noului Acord cu privire la capital Basel II, care atribuie rolul evalu ării suficien ței de
capital în func ție de risc), în modelul teoretic pr opus, vom evalua factorii ce au influen ță asupra
indicatorului suficien ței capitalului.
Astfel, modelul teoretic poate fi reprezentat în modul urm ător (formula 3.3.1):
SUFCAP t = ß 0CAPB tß1ARW tß2CREDITNF tß3ut, (3.3.1)
unde: SUFCAP
– suficien ța capitalului ponderat la risc;
CAPB – capitalul sistemului bancar ;
ARW – activele ponderate la risc (în valut ă națională);
CREDITNF – creditele nefavorab ile pe sistemul bancar;
u – variabila eroa re, care se conformeaz ă legii distribuirii normale și reprezint ă
influența altor factori care nu au fost identifica ți în model;
t – momentul de timp t
Pentru determinarea leg ăturilor dintre variabilele men ționate se calculeaz ă matricea de
corelație, elementele c ăreia sunt coeficien ți de corela ție simpli.
Tabelul 3.3.2
Matricea de corela ție pentru modelul 1. (formula 3.3.1) *
Ln(SUFCAP) Ln(ARW) Ln(CAPB) Ln(CREDITNF)
Ln(SUFCAP) 1.00 -0.81 0.69 0.48
Ln(ARW) -0.81 1.00 0.98 0.31
Ln(CAPB) 0.69 0.98 1.00 0.23
Ln(CREDITNF) 0.48 0.31 0.23 1.00
*Sursa: elaborat de autor
Coeficien ții de corela ție obținuți demonstreaz ă că există o legătură pozitivă dintre suficien ța
capitalului și capitalul b ăncii (r = 0,69), astfel odat ă cu creșterea capitalului cre ște și indicatorul de
suficiență a capitalului. O leg ătură negativă este identificat ă de coeficientul simplu de corela ție r =-
0,81, dintre suficien ța capitalului și activele ponderate la risc. Rezultatele ob ținute cu privire la
corelația coeficien ților menționați sunt evidente și se explic ă prin formula lui Cooke aferent ă
113suficienței capitalului. Se eviden țiază și coeficientului de corela re r =0,48 dintre suficien ța
capitalului și creditele nefavorabile, care denot ă faptul că odată cu sporirea volumului creditelor
nefavorabile va cre ște necesitatea major ării nivelului suficien ței capitalului ponderat la risc. Avînd
analiza coeficientelor de corela ție în cauz ă, putem calcula modelul empiric de regresie.
Pentru ob ținerea și estimarea parametrilor cantitativi ale ecua ției de regresie a fost utilizat ă
metoda celor mai mici p ătrate ordinare. Pentru aplicarea metode i de evaluare a modelului nelinear,
este necesar s ă îl transform ăm la tipul linear. În acest scop am m odificat modelul prin logaritmare.
S-a obținut modelul:
ln(SUFCAP t) = ln (ß 0)+ ß1 ln(CAPB t) + ß 2 ln (ARW t) + ß 3 ln (CREDITNF t) + ln (u t) (3.3.2)
Simbolul ln – reprezint ă logaritmul natural. Pa rametrii ß1, ß2, ß3 exprim ă elasticitățile
influenței asupra SUFCAP a variabilelor explicative, incluse în model.
Rezultatele estim ării au condus la ecua ția:
Ln(SUFCAP t ) = 4.609 – 1.001ln(ARW t) + 1.001ln(CAPB t ) + 0.001ln(CREDITNF t) (3.3.3)
t c (1330.4) (-1172.72) (963.7) (2.32)
n=10 , R2 = 0.99, F calc = 1096608,0, DW = 1.72
Prezentarea grafic ă a devierilor reziduale pentru acest model (mod elul 1) se prezint ă în
Anexa 19.
Criteriile statistice cum s unt: coeficientul de determinare, testul Student și testul Snedecor-
Fisher (indicatorul F-static), testul privind existen ța autocorel ării (Durbin-Watson) arat ă că
modelul este statistic semnificativ și deci descrie adecvat comporta mentul variabilei explicate.
În particular, coeficientul de determinare R2 (care reprezent ă unul dintre crit eriile de calitate
a modelului regresiv ob ținut) denot ă că circa 99% a varian ței ln(SUFCAP) este explicat ă de
variația variabilelor indepe ndente explicative (ARW , CAPB, CREDITNF).
Cu ajutorului testului Fisher este evaluat ă influența totală a regresorilor asupra variabilei
explicate. Dac ă valoarea ob ținută a testului Fisher dep ășește valoarea tabelar ă, pentru pragul
corespunz ător de semnifica ție, se presupune c ă regresorii pe deplin explic ă comportamentul
variabilei rezultative. F tab(0.05;3;6) = 4,8. În cazul modelului nostru F calc = 1096608.0 > 4,8, astfel
ipoteza nul ă se respinge și se aplică ipoteza alternativ ă cu privire la faptul c ă modelul ob ținut este
adecvat situa ției reale.
Testul Student permite confirmarea adi țională aferentă semnifica ției fiecărui regresor în
parte. În cazul în care conform testului Student re gresorul este statistic ne semnificativ, acesta poate
114fi tratat ca fiind nesemnifi cativ, sau ne avînd influen ță majoră asupra variabilei analizate și poate fi
„eliminat” din model. Testul Studen t este efectuat în modul ce urmeaz ă: sînt propuse dou ă ipoteze,
ipoteza nul ă cu privire la lipsa semnifica ției statistice a parametrilor analiza ți și ipoteza alternativ ă
cu privire la influen ța semnificativ ă a regresorului asupra variabilei analizate. În cazul în care t calc
> t crit(0.05;6) = 2.4, ipoteza nul ă se respinge și se preia ipoteza alternativ ă cu privire la faptul c ă
regresorul este statistic semn ificativ. În modelul propus to ți indicatori sînt statistic semnificativi.
Potrivit testului privind determinarea existen ței autocorel ării (testul Durbin-Watson),
valoarea ob ținută DW=1.72, este aproape de doi, ceea ce ne permite s ă concluzion ăm că
autocorela ția lipsește.
Să efectuăm transformarea modelului de regresie linear-logaritmic într-o func ție nelinear ă
inițială, care este mai accesibil ă pentru interpretarea valorilor ob ținute.
Ln(SUFCAP t ) = 100.4*ARW t -1.00 *CAPB t1.00CREDITNF t0.001 (3.3.4)
Astfel, men ționăm că coeficientul de elasticitate în raportul cu ARW și cu CAPB are
valoarea unitara (în condi țiile că ceilalți indicatori nu se modific ă). Astfel, rezult ă influența majoră
a acestora asupra SUFCAP. Elasticitatea indica torului SUFCAP în raport cu CREDITNF este
egală cu 0,001, adic ă este nesemnificativ ă.
Modelul 2. Calitatea activelor b ăncii
Datorită importan ței calității activelor pentru activitatea stabil ă a unei b ănci, în urm ătorul
model analiz ăm influen ța factorilor de baz ă, care influen țează starea activelor unei b ănci. Teoretic,
modelul poate fi prezentat în felul urm ător:
ACTIVB t = β0 ACTIVDOB t β1 ARW t β2 RA t β3 ut , unde (3.3.5)
ACTIVB – t otal active ale sistemului bancar ;
ACTIVDOB – active generatoare de dobînd ă pe sistemul bancar ;
ARW – activele ponderate la risc pe sistemul bancar (în valută națională);
RA – rata anual ă la active;
u – variabila eroa re, care se conformeaz ă legii distribuirii normale și reprezint ă
influența altor factori care nu au fost identifica ți în model;
t – momentul de timp t
Să evaluăm matricea de corela ție prezentat ă în tabelul 3.3.3:
Tabelul 3.3.3
Matricea de corela ție pentru modelul 2. (formula 3.3.5) *
Ln (ACTIVB) Ln (ACTIVDOB) Ln (ARW) Ln (RA)
Ln (ACTIVB) 1.00 0.99 0.99 -0.92
Ln (ACTIVDOB) 0.99 1.00 0.99 -0.92
Ln (ARW) 0.99 0.99 1.00 -0.92
Ln (RA) -0.92 -0.92 -0.92 1.00
*Sursa: elaborat de autor
115Astfel, dup ă cum observ ăm din tabelul 3.3.3, variabila explicat ă ACTIVB – activele
sistemului bancar se afl ă în legătură de intensitate semnificativ ă cu activele generatoare de dobînd ă
(ACTIVDOB) și activele ponderate la risc (ARW).
Modelul propus spre estimare prin metoda celor mai mici p ătrate (MCMMP) are forma:
ln(ACTIVB t) = ln (ß 0)+ ß1 ln(ACTIVDOB t) + ß 2 ln (ARW t) – ß 3 ln (RA t) + ln (u t) (3.3.6)
S-a obținut ecuația:
Ln(ACTIVB t ) = -1.201 +0.203ln(ACTIVDOB t) + 0.915ln(ARW t) – 0.196ln(RA t) (3.3.7)
tcalc (-0,91) (1.69) (2.56) (-1.97)
n=10 , R2 = 0.99, F calc = 693.3, DW = 1.79
Prezentarea grafic ă a devierilor reziduale se prezint ă în Anexa 20.
Caracteristicile statistice arat ă că modelul estimat este adecvat: potrivit testului Fisher
modelul este statistic semnificativ, to ți coeficien ții estimați au trecut evaluarea privind importan ța
statistică (testul Student) dep ășind valorile distribu ției Student și devieri în autocorelare nu se
observă. Modelul este calitativ și linia de regresie estimat ă coincide cu variabila analizat ă reală
(Anexa 20).
Efectuăm antilogaritmarea modelului 2:
Ln(ACTIVB t ) = 0,3* ACTIVDOB t 0.203 * ARW t 0.915RA t.-0.196 (3.3.8)
Astfel, poate fi confirmat ă concluzia, expus ă mai sus c ă influența majoră asupra activelor o au
activele ponderate la risc (ARW), pe cînd elasticitatea indicatorului RA și activelor generatoare de
dobîndă (ACTIVDOB) este nesemnificativ ă.
3. Venituri și profitul
În următorul model vom analiza influen ța unor factori ale activit ății financiare a b ăncilor
asupra veniturilor și profiturilor, care au o influen ță substanțială asupra activit ății stabile a
băncilor, precum și a sistemului bancar în ansamblu.
Modelul teoretic are forma:
VENITNET t = β0 MARJA t β1ROA t β2 ROE t β3 ut, unde (3.3.9)
VENITNET – venit net pe sistemul bancar; ROA – rentabilitatea activel or pe sistemul bancar;
ROE – rentabilitatea capitalului pe sistemul bancar; MARJA – marja net ă a dobînzii pe sistemul bancar;
u – variabila eroa re, care se conformeaz ă legii distribuirii normale și reprezint ă
influența altor factori care nu au fost identifica ți în model;
t – momentul de timp t.
116Înainte de elaborarea nemijlocit ă a modelului teoretic, determin ăm factorii de baz ă care
influențează considerabil profitabilitatea sistemului ban car. În primul rînd vom analiza matricea de
corelație (tabelul 3.3.4).
Tabelul 3.3.4
Matricea de corela ție pentru modelul 3. (3.3.9) *
Ln(VENITNET )Ln(MARJA) Ln(ROA) Ln(ROE)
Ln(VENITNET ) 1.000 0.773 0.428 0.569
Ln(MARJA) 0.773 1.000 0.042 0.796
Ln(ROA) 0.428 0.042 1.000 0.207
Ln(ROE) 0.569 0.796 0.207 1.000
*Sursa: elaborat de autor
Astfel, nivelul intensit ății dependen ței pozitive dintre VENITNET și MARJA (r=0.773) este
cel mai mare. Concomitent cu cre șterea marjei nete a dobînzii în sistemul bancar cre ște și venitul
net. Variabilele ROE și ROA au o influen ță la fel pozitiv ă asupra VENITNET (coeficien ții de
corelație constituind respectiv r=0.428 și r= 0.569).
Procedeul MCMMP (asem ănător celuia efectuat în modelele precedente) în continuare a
condus la urm ătoarele rezultate (formula 3.3.10):
VENITNET t = 2367.3* MARJA t 1.143 ROA t 1.375 * ROE t 0.839 (3.3.10)
t calc (1,24) (1,78) (2,0) (0,45)
n=10 , R2 = 0.76, F calc = 6.41, DW = 0.9
Devierile reziduale ale modelului 3 s unt prezentate în Anexe 21-22. Totodat ă, verificarea
modelului cu utilizarea criteriilor statistice permite s ă constatăm că coeficientul de determinare R2
demonstreaz ă că proporția în care variabilele explicative (MARJA, ROA, ROE) determin ă variația
variabilei dependente este 76%. Conf orm testului Fisher, modelul poate fi caracterizat ca statistic
semnificativ, deoarece valoarea ob ținută Fcalc = 6,41 dep ășește valoarea tabelar ă Ftab(0.05;3;6) = 4,8.
Prin utilizarea testului Stude nt s-a determinat semnifica ția statistic ă a fiecărui dintre
variabilele independente utiliz ate în model în parte. Prin compararea t-statisticilor ob ținute cu
valorile de tabel Student t crit(0.05;6) = 1,9, valoarea de tabel Student are o probabilitate de 90%. De
asemenea ne vom conduce dup ă concluzia statisticianului rus, S.Aivazian [65], care în lucr ările
sale confirm ă că, pentru estimarea cu un num ăr redus al evalu ărilor pentru regresorii, în care t-
statistic dep ășește valoarea unu, este acceptabil s ă se considere statistic semnificative. Utilizînd
această concluzie putem constata c ă regresorii MARJA și ROA sînt statistic semnificative, iar
regresorul ROE difer ă nesemnificativ de zero, și deci este statistic nesemnificativ. Conform
117testului Student astfel de regresor, nu influen țează asupra variabilei examinate și astfel este
„eliminat” din model.
Testul Durbin-Watson, și anume valoarea ob ținută DW=0,9 este aproape 0, astfel putem
constata existen ța autocorel ării în model. Modelul urmeaz ă a fi reestimat. Ca rezultat al
reestimării, obținem modelul de regresie linear-logaritmic, dup ă cum urmeaz ă:
Ln(VENITNET t ) = 4,25+ 1.381ln(MARJA t) + 1.253ln(ROA t) (3.3.11)
t calc (9.26) (4.03) (2.11)
n=10 , R2 = 0.76, F calc = 10.74, DW = 1.4
Verificarea modelului ne permite a constata c ă coeficientul de determinare R2 demonstreaz ă
că comportamentul modelului, doar la 76% poate fi explicat de compor tamentul variabilelor
independente explicative in cluse (regresori MARJA și ROA). Astfel asupra comportamentului
modelului influen țează nu doar regresorii cantitativi, ci și alți parametri calitativ i (putem presupune
că veniturile b ăncilor sunt dependente de stabilitatea politic ă, situația economic ă și financiar ă,
climatul investi țional etc.) Conform testului Fisher modelu l este statistic semnificativ, deoarece
valoarea ob ținută Fisher F calc = 10,74, dep ășește valoarea tabelar ă Ftab(0.05;3;6) = 4,8. Toți coeficien ții
estimați au depășit valorile tabelare ale distribu ției Student și deci sînt statistic semnificativi.
Testul Durbin Watson DW = 1,4 care tinde spre 2, infirm ă existența autocorel ării în modelul
analizat.
Efectuăm antilogaritmare și obținem modelul dup ă cum urmeaz ă:
VENITNET t = 70,1* MARJA t 1.381 *ROA t 1.253 (3.3.12)
Coeficientul de elasticitate pentru variabila explicativ ă MARJA demonstreaz ă că, în
condițiile în care se vor p ăstra tendin țele precedente de dezvoltare, odat ă cu creșterea marjei nete a
dobînzii cu 1%, va fi înregistrat ă o creștere a venitului ne t cu 1,38%. De asemenea asupra venitului
net o influen ță pozitivă o are și rentabilitatea activelo r, coeficientul de el asticitate constituind 1,25.
Astfel, consolidarea acestor i ndicatori va avrea drept rezultat majorarea veniturilor b ăncilor, și ca
urmare, consolidarea sistemului bancar.
4. Obliga țiunile băncilor
Luînd în considera ție faptul c ă stabilitatea sistemului bancar este cert dependent ă de
stabilitate macroeconomic ă, în următorul model am evaluat influen ța asupra variabilei explicate
118(obligațiunilor băncilor) a unor astfel de fact ori de origine macroeconomic ă cum sînt: PIB, rata de
bază a BNM, cota investi țiilor în PIB.
Astfel, modelul teoretic este prezentat în modul urm ător:
OBLIGAT t = β0 PIB t β1RATANBM t β2 INVPIB t β3 ut , unde (3.3.13)
OBLIGAT – obliga țiunile pe sistemul bancar;
PIB – Produsul Intern Brut; RATANBM – rata de baz ă a BNM;
INVPIB – ponderea investi țiilor în PIB;
u – variabila eroa re, care se conformeaz ă legii distribuirii normale și include
influența altor factori care nu fac parte din model
t – momentul de timp t
Analizăm matricea de corela ție, constituit ă din coeficiente pare de corela ție:
Tabelul 3.3.5
Matricea de corela ție pentru modelul 4 (formula 3.3.13) *
Ln (OBLIGAT) Ln (PIB) Ln (RATANBM) Ln (INVPIB)
Ln (OBLIGAT) 1.000 0.991 0.821 0.612
Ln (PIB) 0.992 1.000 -0.835 0.514
Ln (RATANBM) 0.821 -0.835 1.000 -0.269
Ln (INVPIB) 0.612 0.514 -0.269 1.000
*Sursa: elaborat de autor
Conform matricei de corela ție indicatorul analizat OBLIGAT este într-o strîns ă corelare cu
PIB (r=0,992). Aceast ă interdependen ță poate fi explicat ă prin faptul c ă odată cu creșterea PIB, se
majorează și veniturile persoanelor fizice și juridice, fapt ce le permite s ă acumuleze mijloacele
bănești, plasîndu-le în sistemul bancar. Cota investi țiilor în PIB de asemenea influen țează pozitiv
asupra m ărimii obliga țiunilor, fapt ce este demonstrat prin m ărimea coeficientului de corela ție
r=0,612. Coeficientului de corela ție r=0,821 înregistrat dintre obliga țiunile sistemului bancar și
rata NBM, poate fi explicat prin faptul c ă odată cu creșterea ratei de baz ă, investițiile popula ției în
sistemul bancar se majoreaz ă, astfel se majoreaz ă și obligațiunile sistemului bancar.
Prin utilizarea MCMMP ob ținem urm ătoare formul ă (3.3.14):
Ln(OBLIGATB t )= -6.054 +1.326ln(PIB t) + 0.101ln(RATANBM t) + 0.669ln(INVPIB t) (3.3.14)
tcalc (-9,77) (23,6) (1,69) (7,17)
n=10 , R2 = 0.99, F calc = 1158.2, DW = 2.78
Reprezentarea grafic ă a modelului este inclus ă în Anexa 23. Verificarea modelului permite a
constata c ă coeficientul de determinare R2, egal cu 0,99 demonstreaz ă că comportamentul
modelului analizat poate fi exprimat 99% de varia ția variabilelor independe nte incluse – regresori
(PIB, RATANBM, INVPIB). Aceasta ne permite s ă presupunem c ă, în general, obliga țiunile
119sistemului bancar sî nt într-o dependen ță directă de indicatori macroeconomici, care reflect ă situația
economic ă (și nu doar cea a sectorului bancar). Conform testului Fisher, modelul este statistic
semnificativ, valoarea ob ținută Fisher F calc= 1158,2 dep ășind semnificativ valoarea de tabel
Ftab(0.05;3;6) = 4,8. To ți regresorii estima ți au depășit valorile tabelare ale distribu ției Student, și pot
fi considera ți statistic semnificativi. Cu ajutorul testul ui Durbin Watson DW = 2, care tinde spre 2,
demonstrăm lipsa autocorel ării în modelul analizat.
Efectuăm antilogaritmare și obținem modelul dup ă cum urmeaz ă:
OBLIGAT t = 0.002* PIB t 1.326 RATANBM t 0.101 * INVPIB t 0.669 (3.3.15)
Modelul ob ținut ne permite s ă constatăm că cea mai nesemnificativ ă influență asupra
variabilei rezultate OBLIGAT o are variabila explicativ ă RATANBM – rata de baz ă a BNM,
coeficientul de elasticita te fiind egal cu 0,101, pe cî nd cea mai mare influen ță este determinat ă de
variabila PIB, coeficientul de elasticitate fiind egal cu 1,326.
După cum a fost men ționat în prezentul paragraf, ecua țiile utilizate în m odel pot fi utilizate
pentru efectuarea prognozelor referitoare la va riabilele dependente. As tfel, prognoza poate fi
calculată în condițiile că dinamica factorilor explicat ivi nu va înregistra schimb ări semnificative pe
parcursul urm ătorilor ani. Valorile de prognoz ă pot fi ob ținuți prin metodele de formalizare sau
prin datele propuse. Astfel, ținînd cont de dinami ca indicatorilor analiza ți pe parcursul perioadei
analizate, în Anexa 18(3) am presupus evolu ția viriabilelor explic ative pentru anii 2007-2009, și
prin efectuarea calculelor în baza modelelor analiz ate în acest capitol, ob ținem prognoza pentru
variabilele explicate, dup ă cum este prezentat în tabelul 3.3.6.
Tabelul 3.3.6
Prognoza pentru variabilele explicate în modelul econometric de evaluare a stabilit ății
sistemului bancar *
2007 2008 2009
Suficiența capitalului ponderat la risc 27,5 26,2 24,92
Total active ale sistemului bancar 25941 34507 44173
Venit net pe sistemul bancar 925 1108 890
Obligațiunile sistemului bancar 24178 30545 38213
*Sursa: obținut de autor în baza modelului econometric
Astfel, în cazul în care dinamica variabilelor explicative va p ăstra tendin țele înregistrate pe
parcursul ultimilor ani, putem anticipa consolidar ea sisemului bancar prin sporirea activelor,
venitului și obligațiunilor acestuia. Totodat ă, indicatorul suficien ței capitalului se va micsora în
continuare, contribuind la majo rarea gradului de concuren ță în sistemul bancar.
În opinia noastr ă, modelul este binevenit pentru analiza stabilit ății sistemului bancar autohton.
Astfel, în cazul în care în cadrul utiliz ării modelului propus, de c ătre băncile din sistem, prognozele
obținute vor corespunde strategiilor de management a b ăncilor, acestea urmeaz ă să mențină
120tendințele existente aferente indicatorilor explicativi. Dac ă prognoza ob ținută ca rezultat al aplic ării
modelului, nu corespunde scopurilor managementului b ăncii, este posibil ă prevenirea eventualelor
tendințe negative prin întreprinderea m ăsurilor de consolidare a acestora.
Totalizînd cele expuse în cadrul evalu ării și propunerii unor metode econometrice pentru
determinarea factorilor ce influen țează stabilitatea și siguranța sistemului bancar autohton, cu
referință la suficien ța capitalului, calitatea activelor b ăncilor, venituri și profitul, obliga țiunile
acestora se poate constata c ă s-a făcut o tentativ ă oportună de obiectivizare prin metode
matematico – statistice a indicatorilor cantitativi și calitativi a activit ății bancare stabile și sigure.
Importanța potențială a modelelor propuse const ă în posibilitatea utiliz ării acestora atît în
aprecierea activit ății interne a b ăncilor, cît și în procesul de supraveghe re a sectorului bancar de
către bancă centrală. Astfel este adecvat ă îndreptarea eforturilor b ăncilor și autorităților de
supraveghere c ătre stabilizarea indicatorilor, care confor m rezultatelor modelului au o influen ța
considerabil ă asupra stabiliz ării și sporirii siguran ței sistemului bancar, cum sunt: capitalul b ăncilor,
rentabilitatea activelor, calitatea creditelor etc.
121ÎNCHEIERE
În baza investiga țiilor efectuate referitor la aspectul stabiliz ării și sporirii siguran ței
funcționării sistemului bancar al Republicii Moldova în contextul integr ării în Uniunea European ă,
s-a ajuns la formularea urm ătoarelor concluzii :
1. Sistemul bancar al unei țări este constituit din banca central ă (cu func ții de coordonare și
supraveghere) și băncile comerciale, func ționarea și interacțiunea cărora este efectuat ă în baza
unui ansamblu de acte normative ce reglementeaz ă activitatea bancar ă.
2. Băncile sunt institu ții „specifice”, deoarece func ționează din contul mijloacelor atrase și
prestează servicii financiare de interm ediere a fluxurilor mijloacelor b ănești din economia
unei țări. Astfel, asigurarea stabilit ății sistemului bancar și siguranței fiecărei bănci în parte, în
primul rînd, în scopul protej ării intereselor deponen ților, constituie obiectivul de baz ă al
oricărei bănci centrale.
3. Un sistem bancar st abil presupune, la rîndul s ău, asigurarea exercit ării neîntrerupte a
tranzacțiilor de intermediere financiar ă, menținerea unui nivel înalt de credibilitate a
participan ților în sistem, lipsa vulnerabilit ăților și efectelor adverse în activitatea desf ășurată
de instituțiile financiare etc.
4. Luînd în considerare semnifica ția crescînd ă a sistemului bancar, este necesar de a efectua
analiza situa ției fiecărei bănci în parte (prin evaluarea punctelor forte și a instabilit ăților),
ținîndu-se cont de practicile moderne utilizate de organiza țiile financiare interna ționale, cum
sunt: Indicatori de Stabilitate Financiar ă și testările stres.
5. Obiectivul principal al asigur ării stabilit ății bancare const ă în limitarea riscului sistemic,
protejarea sectorului bancar de faliment și de vulnerabilit ăți, asigurarea aloc ării optime a
resurselor, determinarea regulilor pruden țiale, ceea ce poate fi realizat prin implementarea în
practica autohton ă a ghidărilor de asigurare a stabilit ății sectorului bancar , general acceptate,
elaborate de Comitetul Basel.
6. Evaluarea indicatorilor principali care reflect ă stabilitatea sistemului bancar autohton
(capitalul, activele, lichiditatea etc.), precum și analiza comparat ă a Indicatorilor de Stabilitate
Financiar ă ai sistemului bancar autohton cu indicat orii respectivi ai statelor-membre ale UE și
ai statelor CSI, demonstreaz ă, în general, tendin țe de consolidare pe parcursul ultimilor ani.
Analiza comparat ă a principalelor reglement ări bancare ale RM în raport cu exigen țele
Directivei UE nr. 2000/12/EC cu privire la ini țierea și desfășurarea activit ății instituțiilor de
credit, a demonstrat c ă acestea, în mare parte, se conformeaz ă prevederilor Directivei. S-a
122constatat c ă și practica de supraveghere bancar ă autohton ă este adecvat ă (cu unele excep ții)
Principiilor de baz ă pentru supraveghere bancar ă eficientă ale Comitetului Basel.
7. Analiza practicii europene în domeniul asigur ării stabilit ății sistemului bancar, privind
determinarea autorit ății care exercit ă supravegherea bancar ă (banca central ă sau o autoritate
independent ă de supraveghere) demonstreaz ă că în mai multe stat e din UE se observ ă o
tendință de creare a unui organ separat de suprave ghere a întregului sector financiar, fapt
determinat de dezvoltarea și integrarea continu ă a serviciilor prestate de subsectoarele pie ței
financiare.
8. Protejarea intereselor deponen ților prin aplicarea schemelor de garantare a depozitelor în
sistemul bancar reprezint ă o importan ță majoră pentru asigurarea stabilit ății sectorului bancar,
deoarece însu și funcționarea acestora contribuie la: men ținerea credibilit ății sistemului bancar,
stimularea atragerii mijloacelor b ănești pe termen lung, promovarea mecanismului de evitare a
crizelor de lichiditate, reducerea cheltuielilor b ăncilor și a statului pentru „reanimarea”
sistemului bancar în perioada de criz ă etc.
9. În contextul integr ării sistemului bancar al Republicii Moldova în structurile europene,
principalele surse de vul nerabilitate care alerteaz ă instituțiile financiare interna ționale sunt:
proprietatea statului în sist emul bancar, lipsa transparen ței în structura proprietarilor b ăncilor,
extinderea excesiv ă a creditelor, guvernarea corporativ ă inadecvat ă, lipsa concuren ței pe piața
bancară etc.
10. Asigurarea și menținerea stabilit ății și siguranței sistemului bancar, presupune, în condi țiile
unui mediu macroeconomic stabil, o reglementare și supraveghere pruden țială
corespunz ătoare, un management eficient al riscurilor caracteristice activit ății instituțiilor
financiare, un nivel înalt de transparen ță, promovarea principiilor de guvernare corporativ ă,
precum și neimplicarea statului în activitatea b ăncilor etc.
Cercetările efectuate în scopul stabiliz ării și sporirii siguran ței funcționării sistemului bancar
autohton, permit punerea în eviden ță a următoarelor recomand ări.
1. Asigurarea unui nive l sporit al transparen ței în sectorul bancar va contribui la majorarea
posibilității agenților economici și persoanelor fizice de a determina corect b ăncile care
activează în condiții suficient de prudente, fapt ce va st imula investirea mijloacelor temporar
disponibile în b ăncile capabile s ă-și dirijeze prudent activitatea. Transparen ța înaltă a
activității și propriet ății băncilor poate fi atins ă prin informarea periodic ă a publicului larg
privitor la dezvoltarea și vulnerabilit ățile actuale ale sistemului financiar-bancar din republic ă,
123prin publicarea Rapoartelor cu priv ire la stabilitatea financiar ă și utilizarea unor practici de
contabilitate, transparente și performante.
2. Pentru evitar ea unor vulnerabilit ăți cauzate de extinderea excesiv ă a creditelor, este necesar ă
promovarea proceselor de creditare prudente și crearea biroului de credite care ar colecta și ar
distribui informa țiile în domeniu, inclusiv cu privire la riscul de credit și la clien ții
„problematici” ai b ăncilor.
3. Este oportun ă îmbunătățirea practicilor de guvernare corporativ ă, și anume, perfectarea
schemei de asigurare a depozitelor în sistem ul bancar al RM, prin acordarea posibilit ății
deponenților de a participa benevol în schemele de garantare a depozitelor, ceea ce va permite
ca, în cazul survenirii insolvabilit ății unei b ănci, sumele garantate s ă fie plătite tuturor
deponenților reieșind din prevederile legisla ției, iar deponen ților asigura ți li se va achita,
suplimentar, o anumit ă sumă, reieșind din m ărimea și termenul depozitului, precum și din
gradul de stabilitate al b ăncii.
4. Pentru a reduce probabilitatea survenirii riscul ui hazardului moral în sistemul bancar provenit
din participarea b ăncilor în schema de garantare a depozitelor, s-ar putea propune o
diferențiere în mărimea primelor de asigurare pl ătite de către bănci în Fondul de Garantare a
Depozitelor, și anume, pentru b ăncile cu un grad sporit de risc, primele în cauz ă urmează să
fie mai mari decît cele prev ăzute pentru b ăncile care se încadreaz ă în categoria b ăncilor
„neriscante”.
5. Pentru sporirea nivelulu i de competitivitate a b ăncilor autohtone, este oportun ă majorarea, în
continuare, a cerin ței față de capitalul minim necesar , astfel încît acesta s ă fie comparabil cu
exigențele stabilite de directivele europene. B ăncile, la rîndul lor, trebuie s ă compenseze
instabilitatea mediului economic și a sistemului bancar prin asi gurarea nivelulu i de capital,
fiind chiar mai înalt decît nivelul cerin ței stabilite de c ătre banca central ă.
6. Este oportun ă implementarea, pe termen mediu și lung a prevederilor noului Acord cu privire
la Capital, Basel II, deoarece, la moment, în sectorul bancar autohton lipsesc stipul ările ce țin
de evaluarea capitalului bancar bazat ă pe risc. Implementarea metodelor de evaluare a
riscurilor adi ționale la care este expus ă banca, deja aplicat ă în practica bancar ă european ă, va
contribui la consolidarea continu ă a sistemului bancar autohton.
7. Una din reformele de baz ă ce urmeaz ă a fi realizat ă cu scopul implement ării noului Acord
Basel II, determinat ă de necesitatea utiliz ării, de către bănci, a sistemelor de rating pentru
calcularea suficien ței capitalului ponderat la risc și pentru evaluarea risc ului de credit, este
crearea unei agen ții de rating independente în RM. Aceasta ar facilita atît activitatea
autorităților competente, cît și analiștilor bancari, deponen ților și potențialelor investitori
124privind determinarea gradului de stabilitate a unei anumite b ănci, precum și a sistemului
bancar din Republica Moldova ca un tot întreg, contribuind, totodat ă, la o monitorizare mai
eficientă a riscurilor la care este supus sectorul bancar.
8. Deși crearea unui supraveghetor separat pentru întregul sistem financiar este prematur ă în
Republica Moldova, mersul proceselor de suprave ghere în sectorul fina nciar-bancar poate fi
îmbunătățit substan țial, prin majorarea gradului de cooperare dintre autoritatea de
supraveghere a b ăncilor și organul de supraveghere a sectorului nonbancar.
9. Limitarea influen ței statului asupra sistemului bancar prin privatizarea b ăncilor aflate în
proprietatea statului și asigurarea independen ței depline a b ăncii centrale va permite
consolidarea sistemului bancar autohton.
10. Este oportun ă crearea unei direc ții specializate în cadrul B ăncii Naționale a Moldovei, care și-
ar îndrepta activitatea, exclusiv, spre estimarea și transpunerea în practic ă a prevederilor
Directivelor europene, ar examina experien ța statelor membre ale UE în domeniul bancar, ar
evalua pa șii întreprin și de băncile centrale din statele membre în procesul de integrare
europeană, precum și ar asigura implementarea celor mai bune practici în acest domeniu.
125 B I B L I O G R A F I E
Acte legislative și normative ale Republicii Moldova
1. Legea RM cu privire la bani nr.1232-XII din 15.12.1992 (Monitorul Oficial nr. 3/51 din
30.03.1993).
2. Legea RM cu privire la Banca Na țională a Moldovei nr.548-XIII din 21.07.1995 (Monitorul
Oficial al RM nr. 56-57/624 din 12.10.1995);
3. Legea institu țiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.1995 (Monitorul Oficial al RM nr. 1/2 din
01.01.1996).
4. Legea RM, privind garantarea de pozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar nr.575-XV din
26.12.2003 (Monitorul Oficial al RM nr.30-34/169 din 20.02.2004).
5. Legea RM cu privire la societ ățile pe acțiuni nr.1134-XIII din 02.04.199 7 (Monitorul Oficial al
RM nr. 38-39/332 din 12.06.1997).
6. Legea RM cu privire la pia ța valorilor mobiliare nr.199-XVI din 18.11.1998 (Monitorul Oficial
al RM nr.27-28/123 din 23.03.1999).
7. Legea RM cu privire la prevenirea și combaterea sp ălării banilor și finanțării terorismului nr.
633-XV din 15.11.2001 (Monitorul Oficia l al RM nr.139-140/1084 din 15.11.2001).
8. Legea RM, Codul Civil nr. 1107-XV din 06.06.2002 (Monitorul Oficial al RM nr. 82-86/661
din 22.06.2002).
9. Legea RM privind aprobarea Strategiei de Cre ștere Economic ă și Reducere a S ărăciei (2004-
2006) nr. 398-XV din 02.12.2004 (Monitorul Of icial al RM nr.5-12/44 din 14.01.2005).
10. Legea pentru modificarea și completarea Legii institu țiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie
1995 și a articolului 24 din Legea nr. 199-XIV din 18 noiembrie 1998 cu privire la pia ța valorilor
mobiliare (Monitorul Oficial al RM nr. 154-156/771 din 18.11.2005).
11. HGRM cu privire la dezvoltarea sectorului financiar al Rep ublicii Moldova în perioada 2005-
2010 nr. 135 din 08.02.2005 (Monitorul Oficia l al RM nr. 30-33/252 din 25.02.2005).
12. HGRM cu privire la aprobarea Planului de ac țiuni pentru realizarea Programului de activitate a
Guvernului pe anii 2005-2009 nr. 790 din 01.08.2005 (Monitorul Oficial al RM nr. 104-106/853
din 05.08.2005).
13. HGRM cu privire la ap robarea Programului Na țional „Satul Moldovenesc” (2005-2015)
(Monitorul Oficial al RM, edi ție specială din 17.05.2005).
12614. Hotărârea CA al BNM privind notificarea B ăncii Naționale a Moldovei referitor la deschiderea
de către băncile străine a reprezentan țelor pe teritoriul Republicii Moldova, hot ărârea nr.208
din 7 iulie 2005 (Monitorul Ofic ial al RM nr.98-100 din 22.07.2005).
15. Hotărîrea privind ratele dobînzii în institu țiile bancare (Monitorul Oficial al RM nr.92-93/243
din 03.08.2001).
16. Regulamentul nr.1/09 privind tranzac ții cu persoane afiliate b ăncii (proces-verbal nr.31 din
10.11.95) (Monitorul Oficial al RM nr. 67 di n 30.11.95, publicat cu co mpletarea din 20.11.95, p-
v nr.33 din 20.11.95).
17. Regulamentul nr.3/09 cu privire la expunerile «mari» (proces-verbal nr.37 din 1 decembrie
1995) (Monitorul Oficial al RM nr.70 din 14 decembrie 1995).
18. Regulamentul nr.23/09-01 cu privire la autorizarea b ăncilor (proces-verbal nr.37 din 15 august
1996) (Monitorul Oficial al RM nr.59-60 din 12 septembrie 1996).
19. Regulamentul nr.33/09-01 cu privire la acordarea creditelor de c ătre bănci funcționarilor s ăi
(proces-verbal nr.43 din 18 septembrie 1996) (M onitorul Oficial al RM nr.64, 3 octombrie
1996).
20. Regulamentul nr.37/09-01 cu privire la deschiderea filialelor de c ătre bănci (proces-verbal
nr.51 din 15 noiembrie 1996) (Monitorul Oficia l al RM nr.75-76 din 21 noiembrie 1996).
21. Regulamentul nr.42/09-01 cu privire la de ținerea cotei substan țiale în capitalul b ăncii (proces-
verbal nr.53 din 29 noiembrie 1996) (Monitorul Oficial al RM nr.80 din 12 decembrie 1996).
22. Regulamentul nr.53/09-01 cu privire la exigen țele față de administratorii b ăncii (proces-verbal
nr.15 din 26 martie 1997) (Monitorul Ofic ial al RM nr.24 din 17 aprilie 1997).
23. Regulamentul cu privire la modul de întocmire și prezentare a rezultatelor auditului, hot ărârea
nr.29 (proces-verbal nr.28 din 8 august 1997), (Monitorul Oficial nr.6 4-65 din 2 octombrie
1997).
24. Regulamentul privind pozi ția valutar ă deschisă a băncii, hot.126 din 28.11.97 (Monitorul
Oficial al RM nr.112-114 din 14.10.1997).
25. Regulamentul cu privire la de ținerea de c ătre bănci a cotelor în capitalul unit ăților economice,
hotărârea nr.81 din 9 aprilie 1998, proces-verbal nr . 16 (Monitorul Oficial al RM nr.49 din 28
mai 1998).
26. Regulamentul cu privire la creditele expirate, hot ărârea nr.130 din 15 mai 1998 (Monitorul
Oficial al RM nr.87-89 din 24.09.1998).
27. Regulamentul cu privire la clasificarea creditelor și formarea reducerilor pentru pierderi la
credite (fondul de risc), hot ărârea nr.164 din 22.06.1998, proces -verbal nr.24 (Monitorul
Oficial al RM nr.87-89 din 24.09.1998).
12728. Recomand ările BNM cu privire la sistemele de c ontrol intern în BC din RM, HCA nr.330 din
9.11.98 (Monitorul Oficial al RM nr.14-15 din 12.02.1999).
29. Regulamentul cu privire la diri jarea riscului ratei dobânzii, hot ărârea CA al BNM nr.249 din
22.09.99 (Monitorul Oficial al RM nr.109-111 din 07.10.1999).
30. Regulamentul cu privire la contopirea sau absorb ția băncilor din Republica Moldova, HCA al
BNM nr.143 din 02.06.2000 (Monitorul Oficial al RM nr.65-67 din 08.06.2000).
31. Regulamentul cu privire la dezv ăluirea de c ătre băncile din RM a informa ției despre activitatea
lor financiar ă, HCA al BNM nr.392 din 21.12.2000 (Monito rul Oficial al RM nr.163-165 din
29.12.2000).
32. Regulamentul cu privire la suficien ța capitalului ponderat la risc, hot ărârea nr.269 din 17
octombrie 2001 (Monitorul Oficial al RM nr.130 din 26.10.01) (în vigoare din 30.09.2002).
33. Recomand ări referitor la elaborarea de c ătre băncile din Republica Moldova a programelor
privind prevenirea și combaterea sp ălării banilor, HCA al BN M nr.94 din 25.04.02 (Monitorul
Oficial al RM nr.59-61 din 02.05.2002).
34. Regulamentul cu privire la sistemul automatizat de pl ăți interbancare (HCA al BNM nr.53 din
2.03.2006) (Monitorul Oficial al RM din 10.03.2006).
35. Instrucțiunea cu privire la modul de întocmire și prezentare de c ătre bănci a rapoartelor
financiare, hot ărârea nr.36 (proces-verbal nr.28 din 8 august 1997), (Monitorul Oficial al RM
nr.64-65 din 2 octombrie 1997 publicat ă împreun ă cu modific ările din 11 septembrie 1997
Hotărârea CA nr.59).
Manuale, monografii, c ărți
36. Basno C., Dardac N. Operațiuni bancare. Instrumente și tehnici de plat ă. Editura Didactic ă și
Pedagogic ă, R.A., Bucure ști, 2001, 251p.
37. Berea A., Berea O. Orientări în activitatea bancar ă contemporan ă. Editura Expert, Bucure ști,
1999, 162p.
38. Berea A., Paul A. Modernizarea sistemului bancar. Editura Expert, Bucure ști, 2003, 150p.
39. Burton M., Lombra R. The Financial System and the Economy. Principles of Money and
Banking , third Edition, Editura Thomson South-East, Mason, Ohio, 2003, 676p.
40. Caraganciu A., Iliadi G. Monedă și credit. (Manual). Editura ASEM, Chi șinău, 2004, 249p
41. Cerna S. Unificarea monetar ă în Europa . Colecția „Biblioteca B ăncii Naționale”, Editura
Enciclopedic ă, București, 2007, 129p.
42. Cobzari L. Competitivitatea b ăncilor în reformarea si stemului bancar concurrent . Chișinău,
1996.
12843. Coman F. Control și audit bancar. Lumina Lex, Bucure ști, 2000, 207p.
44. Dardac N., Barbu T. Monedă, bănci și politici monetare . Editura Didactic ă și Pedagogic ă, R.A.,
București, 2006, 439p.
45. Daniels J., VanHoose D. International Monetary and Financial Economics . Third Edition,
Editura Thomson South-East, Mason, Ohio, 2005, 600p.
46. Dicționar Explicativ al Limbii Române , Ediția a II-a, Univers Enciclopedic, Bucure ști 1996,
1195p.
47. Dicționarul complet al economiei de pia ță. redacția „Buletinul Economic”, Bucure ști, 1995,
360p.
48. Dedu V. Gestuine bancar ă, Editura Didactic ă și Pedagogic ă, R.A., Bucure ști,1996, 216p.
49. Dumitrescu Ș. Tratat de moned ă (schimbul și tehnica monetar ă), ediția a II-a, Bucure ști, 1948,
676p.
50. Grigoriță C. Activitate bancar ă, ediția a III-a, Cartier, Chi șinău, 2005, 418p.
51. Gudîm A. Republica Moldova și Uniunea European ă ca parteneri . TACIS, Centrul de
Investigații Strategice și Reforme, Chi șinau 2002, 59p.
52. Hoanța N. Bani și bănci. Editura economic ă, București, 2001, 280p.
53. Horvath Z. Handbook on the European Union , ediția doua, Editura „hvgorac”, Budapest, 2005.
54. Ionescu L. Fundamentele profes iunii bancare. B ăncile și operațiunile bancare , Institutul
Bancar Român, Editura Economic ă, 1996.
55. Koch T., McDonald S. Bank Management. fifth Edition, Editura Thomson South-East, Mason,
Ohio, 2004, 888p.
56. Krițescu C. Monedă. Mică enciclopedi. Editura Științifică și Enciclopedic ă, București, 1982,
282p.
57. Krițescu C., Dobrescu E. Băncile – mic ă enciclopedie . Editura Expert, Bucure ști, 1998, 494p.
58. LeRoy Miller R., VanHoose D. Money, Banking, and Financial Markets . second Edition,
Thomson South-Western, Mason, Ohio, 2004, 723p.
59. Mayer T., Duesenberry J., Alber R. Banii, activitatea bancar ă și economie , București, Editura
didactică și pedagogic ă, București, 1993, 590p.
60. Moldovanu D. Doctrine Economice . Editura ARC, Chi șinău, 2003, 260p.
61. Păun N. Bani și bănci în structuri europene . Colecția de studii europene, Cluj, 1995, 248p.
62. Puntea A., Ruscanu G. Băncile în economia Româneasc ă, 1774-1995. Editura Economic ă,
București, 1995, 300p.
63. Tudorache D., Pîrjol T. Monedă, Bănci, Credit. Editura Universitar ă, București, 2005, 511p.
64. Turcu I. Operațiuni și contracte bancare . Editura Lex, Bucure ști, 1994, 351p.
12965. Айвазян С.А. Прикладная статистика . Классификация и снижение размерности .
Москва , 1989.
66. Балабанова И.Т. Банки и банковское дело . издательство «Питер », Санкт -Петербург , 2002,
304p.
67. Белоглазова Г.Н., Кроливецкая Л.П. Банковское дело . Учебник . издательство «Финансы и
статистика », Москва , 2004, 591p.
68. Финансы , Оксфордский толковый словарь . издательство «Весь мир», Москва , 1997, р.34.
69. Лаврушин О.И, Мамонова И.Д., Валенцева Н.И. Банковское дело . издательство
«Финансы и статистика », Москва , 1999, 671p.
70. Лаврушин О.И. Банковское дело . издательство «Финансы и статистика », Москва , 2005.
71. Лаврушин О.И, Мамонова И.Д., Валенцева Н.И. Банковское дело . Учебник . издательство
«Кронус », Москва , 2006, 766p.
72. Роуз П. Банковский менеджмент . издательство «Дело », Москва , 1997, 768p.
Rapoartele b ăncilor centrale și organismelor interna ționale
73. BERD Moldova Country Report 2005. noiembrie 2005.
74. BERD Transition Report ,1998-2006.
75. BERD Strategia pentru Moldova , aprobată de CA, 1 iulie 2003.
76. BSCEE Review , Group of Banking Supervisors from Central and Eastern Europe, 2000-2005.
77. Bank of England Spring Quarterly Bulletin, Spring 2001.
78. ECB, Monthly Bulletin, Accounting for the Resilience of the EU Banking Sector Since 2000 ,
July 2004, 12p.
79. Planul de Ac țiuni Republica Moldova –Uniune European ă, Februarie 2005.
80. Standard&Poor’s. Report on CIS Banking Systems: Mixed Prospects but Common Risks ,
decembrie 2004.
81. Standard&Poor’s. Report published on differences in ban k asset quality accounting accross
Europe , press release, 3 aprilie 2003.
82. Rapoartele anuale ale B ăncii Naționale a Moldovei,1998-2006.
83. Raportul anual al B ăncii Naționale a României, Capitolul IV. Stabilitatea financiar ă și
supravegherea puden țială, 2003, p.83-159.
84. Raportul Comisiei Europene Moldova. Tendin țe în Economie , Martie 2005.
85. Raportul FMI Republica Moldova. Evaluarea Stabilit ății Sistemului Financiar , aprobat de
Stefan Ingves și Michael Deppler, 14 ianuarie.2005.
130Legislația bancar ă internațională
86. Maastricht Treaty. Treaty on European Union, 92/C 191/01, Maastricht 7.02.1992, p.5.
87. First Council Directive 77/780/EEC of 12 Decem ber 1997 on coordination of laws, regulations
and administrative provisions relating to the ta king up and pursuit of the business of credit
institutions, Offici al Journal L 322/17.12.1977.
88. Council Directive 89/299/EEC of 17 April 1989 on th e own funds of credit institutions, Official
Journal L 124/5.5.1989.
89. Second Council Directive 89/646/EEC of 15 D ecember 1989 on the coordination of Laws,
regulations and administrative provision relating to the taking up and pursuit of the business of
credit institutions, O fficial Journal L 386/30.12.1989.
90. Council Directive 89/647/EEc of 18 December 1989 on a solvency ratio for credit institutions,
Official Journal L 386/30.12.1989.
91. Council Directive 92/30/EEC of 6 April 1992 on the supervision of credit inst itutions on
consolidated basis, Official Journal L 110/28.4.1992.
92. Council Directive 92/121/EEC of 21 December 1992 on monitoring and control of large
exposures of credit instituti ons, Official Journal L 29/5.2.1993.
93. Directive 2000/12/EC on taking up a nd pursuit of the business of credit institutions. Official
Journal of the European Union L 126/26.5.2000.
94. Directive 2006/49/CE of the European Parliament and of the Council on the capital adequacy
of investment firms and credit institutions (recast), Official Journal of the European Union L
177/30.06.2006.
95. Directive 2006/48/CE of the European Parliament and of the Council rela ting to the taking up
and pursuit of the business of credit institutions (recast), Official Jour nal of the European
Union L 177/30.06.2006.
96. Austrian National Bank Act 1984, Federa l Law Gazette No. 50/1984, cu modific ări și
completări ulterioare.
97. Banca D’Italia, The 1993 Banking Law, cu modific ări și complet ări ulterioare.
98. Estonia Credit Institutions Act, RT2 I 1999, 23, 349, din 9 februa rie 1999, cu modific ări și
completări ulterioare.
99. Bulgaria Law on Banks, 38th National Assembly din 25 Junie 1997, cu modific ări și completări
ulterioare.
100. Czech Republic Act on Banks No. 21/1992 Coll., din 20 decembrie 1991, cu modific ări și
completări ulterioare.
131101. Hungarian Financial Supervisory Authority, Authorization Guidelines (Money market) , iulie
2006.
102. Legea cu privire la Banca Na țională a Elveției, în vigoare din 1 mai 2004, cu modific ări și
completări ulterioare.
103. Macedonia Banking Law, “Official Gaze tte of RM” No. 63/2000, cu modific ări și complet ări
ulterioare.
104. Poland Banking Act, 29 August 1997,cu modific ări și completări ulterioare.
105. Republic of Slovenia Banking Act, Official Gazette of the Repub lic of Slovenia: No. 7/99, cu
modificări și completări ulterioare.
106. Republic of Latvia Law on Banks 19 mai, 1992, cu modific ări și completări ulterioare.
107. Republic of Lithuania Law on Banks No IX-2085 din 30 martie 2004, cu modific ări și
completări ulterioare.
108. Republic of Cyprus Banking Law no.66(1) din 1997, cu modific ări și completări ulterioare.
109. Slovak Republic Banking Act No. 483/2001 Coll. din 5 Octombrie 2001 cu modific ări și
completări ulterioare.
110. Инструкция о порядке принятия Банком России решения о государственной
регистрации кредитных организаций и выдаче лицензий на осуществление банковских
операций , № 109-И, Cap.VIII, , cu modific ări și completări ulterioare.
Lucrările organiza țiilor financiare interna ționale și băncilor centrale
111. Allen F., Gale D. Financial Contagion. Journal of Political Economy 108(1): 1-33, 2000.
112. Andrews M. State-Owned Banks, Stability, Privat ization, and Growth: Practical Policy
Decisions in a World Without Empirical Proof . IMF Working paper, WP/05/10, January 2005,
55p.
113. Arnone M.,Darbar S.,Gambini A. Banking Supervision: Quality and Governance . IMF
Working Paper, WP/07/82, april 2007, 56p.
114. Arpa M., Guilini I., Ittner A., Pauer F. The influence of macroeconomic developments on
Austrian Banks: implicati ons for banking supervision. BIS Papers No.1 martie 2001, 116p.
115. Bank of England. Financial Stability and Central Banks . CCBS, Routledge, 2000, 132p.
116. Basel Committee International Convergence of Cap ital Measurement and Capital Standards .
July 1988, 30p.
117. Basel Committee International Convergence of Cap ital Measurement and Capital Standards
(Revised Framework) . November 2005, 251p.
132118. Basel Committee Enhancing Bank Transparency. Public Disclosure and Supervisoy
Information that Promote Safety and Soundness in Banking Systems. Bank for International
Settlements, september 1998, 29p.
119. Basel Committee Basel Core prin ciples Methodology . Bank for International Settlements,
october 2006, 54p.
120. Basel Committee Operational Risk Transfe r across Financial Sectors . Bank for International
Settlements, august 2003, 237p.
121. Basel Committee Bank Failure in Mature Economies. Working Paper No. 13, april 2004, 75p.
122. Basel Committee Enhancing Corporate Governance in Banks. Bank for International
Settlements, february 2006, 30p.
123. Balino T. Financial Sector Assessment Program – Background Paper . International Monetary
Fund, february 2005.
124. Battista Pittaluga G., Seghezza E. Interest – Group Pressures, Independence of Central Banks
and Supervision Function . Universita di Genova, WP no.8/2003, august 2003, 41p.
125. Bernauer T., Koubi V., Banking Crisis vs. Credit Crunch? A Criss-Country Comparison of
Policy Responces to Dilemmas in Banking Regulation. Business and Politics, Volume 6, Isue
2, Article 2, 2004.
126. BIS Stress testing at major financial in stitutions: survey results and practice. Survey, CGFS
publications, no.24, January 2005, 42p.
127. Balino T., Calari C. Financial Sector Assessment Program – Review, Lessons, and Issues
Going Forward . IMF, World Bank, 22 february 2005.
128. Barth J., Caprio G., Levine R. Banking Systems Around the Globe: Do Regulation and
Ownership Affect Performance and Stability? World Bank Policy Research, WP no. 2325,
november 2001.
129. Blanschke W., Jones M., Majnoni G., Martinez P. Stress testing of Financial Systems: An
Overview of issues, Met hodologies and FSAP Experiences . IMF Working Paper, WP/01/88,
2001, 57p.
130. Blejer M. Central Banks and Price Stability : Is a Single Objective Enough ? IMF, Journal of
Applied Economics, Vol.1, No.1 noiembrie 1998, p.105-122.
131. Bonin J., Wachtel P. Dealing with financial fragility in transition economies . Bank of Finland
BOFIT – Institute for Economies in Transition, Discussion Papers, no. 22, 2004, 30p.
132. Bonello M. Securing Financial System Stability: Problems and Prospects for New EU
Members . SUERF-European Money and Finance Forum, Joint Publication with central bank of
Malta, martie 2003, 88p.
133133. Boyd J., Nicolo G., Smith B. Crises in Competitive Versus Monopolistic Banking Systems . IMF
Working Paper WP/03/188, septembrie 2003, 50p.
134. Bossone B. What makes Banks Special? A study on banking, finance, and economic
development . World Bank, 2000, 60p.
135. Cabral I., Dierick F., Vesala J. Banking Integration in the Euro Area. ECB occasional paper
series no.6, december 2002.
136. Carmine D., Giorgio G. Should Banking Supervision be gi ven to Different Agencies . Economic
Working Papers Series, Universitat Pomp eu Fabra, Spain, 19 October, 1999, 39p.
137. Caprio G., Honohan J. Beyond Capital Ideas: Restoring Banking Stability . World Bank, 30
November 1999, 46p.
138. Carletti E., Hartmann F. Competition and Stability: What’s Special About Banking? ECB
Working Paper no. 146, mai 2002, 50p.
139. Carson C., Ingves S. Financial Soundness Indicators . International M onetary Fund, Mai 2003.
140. Cesare C., Ingves.S. Implementation of the Basel Core Principles for Effective Banking
Supervision, Experiences, Influences and Perspectives . IMF and World Bank Paper, September
2002, 90p.
141. Cihak M. How do Central Banks Write on Financial Stability? IMF Working Paper,
WP/06/163, June 2006, 56p.
142. Claessens S., Demirgüc-Kunt A., Huizinga H. How Does Foreign Entry Affect the Domestic
Banking Market? World Bank Paper No.1918, mai 1998, 30p.
143. Crockett A. Why is the Financial Stability a Goal of Public Policy? Federal Reserve Bank of
Kansas City Journal „Economic Review” Q IV, 1997, p.5-22.
144. Crockett A. Marrying the micro- and macro- pruden tial dimensions of financial stability.
Financial Stability Forum, Elve ția, Basel, September 2000, 11p.
145. Coresetti G., Pesenti P.,Roubini N. What Caused the Asian Currency and Financial Crisis?
Part I and II . NBER Working Papers, No.6833, 6844, 1998, 51p.
146. Corrigan E. Are banks Special . Federal Reserve Bank, A nnual Report, essay, 1982, 8p.
147. Cuadro L., Gallego S., Herrero A. Why do coutries develop more financially then others? The
role of Central Bank and Banking Supervision . Banco de Espania, Working Paper no.0304006,
April 2003, 52p.
148. Das U., Quintyn M., Chenard K Does Regulatory Governance Matter for Financial System
Stability? An Empirical Analyses . IMF Working Paper, WP/04/89, May 2004, 44p.
149. Demirgiüc-Kunt A., Detragiache E. The determinants of Bankin g Crises: Evidence from
Industrial and Developing countries. IMF Working Paper, WP/97/106, 1997.
134150. Demirguc-Kunt A., Detragiache E., Tressel T., Banking on the Principles: Compliance with
Basel Core Principles and Bank Soundness . IMF Working Paper WP/06/242, Washington DC,
October 2006, 35p.
151. De Santis G., Gerard B. International asset prices and por tfolio diversification with time-
varying risk . Journal of Finance Vol.5, December 1997, p.1881-1912.
152. Duisenberg W. The future of banking supervision and the integration of financial markets .
speach of the president of ECB at theconference „Improving integration of financial markets in
Europe”, Turin, 22 May 2000.
153. Estrella A. Credit ratings and Complimentary Sources of Credit Quality Informatio., Basel
Committee, Working Paper no.3, August 2000, 180p.
154. Eitrheim Y., Gulbrandsen B. A model based approach to analyzing financial stability . BIS
Papers No.1, 2000, 20p.
155. English W. Inflation and financi al sector size. Federal Reserve Boar d Finance and Economic
Discussion Series no.16,FED S Paper no.96-16, April 1996, 49p.
156. Evans O., Leone A., Gill M., Hilbers P. Macroprudential Indicators of Financial System
Soundness. IMF Occasional Working Paper no.190, Washington DC, April 2000, 59p.
157. Fama E. Banking and the Theory of Finance. Journal of Monetary Ec onomics, Vol.6, January
1980, p.39-57.
158. Fischer I. The Debt-Deflation Theory of Great Depression . Econometrica. Vol.1 (October),
1933, p.337-357.
159. Goldstein M., Turner P. Banking crises in emerging econom ies: origins and policy options , BIS
economic papers No.46, October 1996, 67p.
160. Gillian G. Deposit Insurance: A Survey of Actual and Best Practices. IMF Working Paper,
WP/99/54, 1999, 49p.
161. Greenspan A. Globalization and innovation , speech at the Conference Bank Structure and
Competition, Chicago, Illinois, BIS Review 27/2004, 6 May 2004.
162. Goodhart C., Schoenmaker D. Institutional Separation between Supervisory and Monetary
Agencies , Giornale degli Economis ti e Annali di Economia 9-12, Working Paper no.SP
521992, p.353-439.
163. Goodhart C., Schoenmaker D. Should the Functions of Monetary Policy and Banking
Supervision be Separated? Oxford Economic Papers no.47, 1995, p.539-560.
164. Grünbichler A., Darlap P. Integration of European Supervisory Systems: Harmonization or
Unification? Journal of Financial Regu lation and Compliance, 2004, p.36-44.
135165. Gupta P. Currency Crises, banking Crises and twin crises: a comprehensive review of the
literature . IMF, 1996.
166. Heikensten L. The Integration of European Banki ng: Some Regulatory Challenges. seminar
„The integration of Financial Markets in Europe”, Stockholm, 21 aprilie 2004.
167. Heller R. Prudential Supervision and Monetary Policy. Essays in Honor of Jaques Polak, IMF,
1991, p.269-281.
168. Hilbers P, Matthew J. Stress Testing Financial Systems . IMF Working Paper, WP/04/127,
2004, 38p.
169. Hoggarth G., SaportaV. Costs of Banking System Inst ability: Some Empirical Evidence .
Working Paper 144, Bank of England, 2001, 134p.
170. Hüpkes E., Quintyn M., Taylor M. The Accountability of Finan cial Sector Supervisors.
Principles and Practice . IMF Working Paper, WP/05/51, Washington DC, March 2005, 52p.
171. Heldane A., Hoggarth G., Saporta V. Assessing financial system stability, efficiency and
structure at the Bank of England . BIS Papers No.1, 2001, p.138-159.
172. IMF Evaluation of the Financial Sector Assessment Program (FSAP). Issues Paper, Prepared
by Independent Evaluation Office, 20 October 2004, 19p.
173. IMF Financial Soundness Indicators . Compilation Guide, Washington DC, 2006, 290p.
174. IMF, World Bank Financial Sector Assessment Program. A Handbook . no.33797, Washington
DC September 2005, 488p.
175. Impavido G., Musalem A., Tressel T. Conractual Savings Institutions and Banks’ Stability and
Efficiency . World Bank, November 2001.
176. Issing O. Monetary and Financial Stabi lity: Is there a Trade-Off ? BIS Papers no. 18, Basel
Committee, 2003, 41p.
177. Jones M., Hilbers P., Slack G. Stress Testing Financial Systems: What to do When the
Governor Calls . IMF Working Paper WP/04/127, July 2004, 38p.
178. Kareken J. Insurance of Financial Stability , The Search of Financial Stability: The Past Fifty
Years Conference, Federal Reserve Bank of San Francisco, June 1985, p.53-78.
179. Kolari J., Glennon D., Shin H. Predicting large US commercial bank failures . Economic Policy
Analyses, Working Paper 2000-1, January 2000, 45p.
180. Klaus L. The Importance of the Bretton Woods Institutions for Small Countries. Conference on
“60 Years of Bretton Woods”, Vienna, 21 June 2004, 8p.
181. King R., Levine R. Finance, enterpreneurship, and growth – theory and evidence. Journal of
Monetary Economics no.32, 1993, p.513 – 542.
136182. Knight M. The Central Banks role in fosteri ng financial system stability: A Canadian
Prospective , IMF, Washington, 2000, p. 314.
183. Lazea V., Bichi C., Donovici C. Condiționalități pentru aderarea Ro mîniei la Uniunea
European ă: situația piețelor Financiare și Politicile competi ționale . Centrul Român de Politici
Economice, lucrare nr.20, 2000.
184. Levine R., Zervos S. Stock markets, banks and economic growth. American Economic Review,
Vol.88, no.3, iunie1998, p.537-558.
185. Levine R. Denying foreign bank entr y: implications for bank interest margins. Central Bank of
Chile Working Papers, No.222, August 2003, 34p.
186. Levine R. et al. Financial intermediation and gr owth: casualty and causes. Central Bank of
Chile, Working Papers no.56, December 1999, 52p.
187. Lindgren C., Garcia G., Saal M. Bank Soundness and Macroeconomic Policy. IMF Working
Paper, 1996.
188. Login F., Solnik B. Extreme correlation of international equity markets. Journal of Finance,
LVI (2), 2001, p.649-676.
189. Matousek R. The Czech Banking System in the Light of Regulation and Supervision . Czech
National Bank Working Paper no. 5, Praha 1998, 46p.
190. Mankiew N.G. The Allocation of Credit and Financial Collapse . NBER Working Paper 1786,
1986.
191. Matovnikov M. Banking System Operations During Transition to Monetary Stability.
Economics Education and research Consortium, Russian Academy of Science, Moskow 2001.
192. Meyer C. The Assessment: Fi nancial Instability. Oxford Review of Economic Policy Vol.15
no.3, p.1-8.
193. Mishkin F. Anatomy of a Financial Crisis . Cambridge National Bur eau of Economic Research,
Working Paper No. 3934, 1991, Journal of Evolutionary Economics, August 1992, p.115-130, 30p.
194.
Mishkin F. The Causes and Propagation of Financial Instability: Lessons for Policymakers .
Symposium at Federal Reserv e Bank of Kansas City, J ackson Hole, Wyoming, 1997, p.55-96,
42p.
195. Mishkin F. Financial Policies and the Prevention of Fi nancial Crises in Emerging Market
Economies . Graduate School of Busi ness, National Bureau of Economic Research, Working
Paper no.8087, January 2001, 42p.
137196. Mörner A. Banking law reform in Central and Eastern Europe – the influence of European
Union Banking Legislation . Essays in International Financial and Economic Law, No.11,
London Institute of International Banking, Finance & Development Law, 1997.
197. Nicolo G., Myron L. Systemic Risk and Financial Consolidation: Are They Related ? IMF
Working Paper, WP/02/55, martie 2002, 20p.
198. Northcott C. Competition in Banking: a Review of the Literature. Bank of Canada Working
Paper no.24, 2004, 44p.
199. Quintyn M., Taylor M. Should Financial Sector Re gulators be Independent? IMF, Economic
Issues no.32, 8 March 2004.
200. Papademos L. Monetary Stability and Financial Integration in Europe. Speech by Vice
President of ECB, BIS Review 35/2005, 9 May 2005.
201. Padoa–Schioppa T. Central Banks and Financial Stability. Central Banking Conference,
Frankfurt am Mein, 24-25 October 2002.
202. Rajan R. Is there a future in banking? Towards a new theory of the commercial bank.
Nothrwestern University, Univer sity of Chicago, November 1996, 28p.
203. Rajan R., Zingales L. Banks and Markets: th e Changing Character of European Finance.
National Bureau of Economic Research Work ing Paper Series, Working Paper 9595, martie
2003, 70p.
204. Ralph de Haas, Iman van Leyveld Foreign Banks and Credit Stabilit y in Central and Eastern
Europe: Friens or Foes? De Nederlandsche Bank, MEB Series no. 2003-04, Research Series
Supervision no. 58, 2004.
205. Rime B. Do „too big to fail” expectations boost large banks issuer ratings? A Workshop on
Applied Banking Research, Swiss National Bank, May 9, 2005, 28p.
206. Salsman R. Banking without the „Too-Big-to-Fail” Doctrine . Federal Reserve Bank,
Foundation for Economic Education, Freeman-I deas on Liberty, Vol.42, no.11, November,
1992.
207. Samuelson P., Kross H. Documentary History of Banking and Currency in the United States .
Vol.IV, New York: Chelsea House Publishers, 1983, p.354.
208. Simmons The Future of Central Bank Cooperation . BIS Working Papers, No. 200, february
2006, 50p.
209. Schuman R. declarația din 9 mai 1950, www.europa.eu .
210. Simmons B. The Future of Central Bank Cooperation . BIS Working Papers, No. 200, february
2006, 50p.
138211. Schinasi G. Teixeira P. The Lender of Last Resort in the European Single Financial Market.
IMF Working Paper, WP/06/127, mai 2006, 23p.
212. Sorge M. Stress testing financial systems: an overview of current methodologies . BIS Working
Papers no. 165, December 2004, 41p.
213. Stevens E. Evolution in Banking Supervision . Federal Reserve Bank of Cleveland, Economic
Paper Comentary, 1 Martie 2000, 4p.
214. Takats E. A Theory of „Crying Wolf”: the Econ omics of Money Laundering Enforcement . IMF
Working Paper, WP/07/81, April 2007, 56p.
215. Timmermans T. Monitoring the macroeconomic determ inants of banking system stability . BIS
Papers No.1, 2000, 117p.
216. Tobin J. Commercial Banks as Creators of Money . „Banking and Monetary Studies”
(Homewood, IL: Irwin), Work ing Paper no. 159, 1963, p. 408-419, 17p.
217. Trichet J. The current state of the EU banking sector. speach at the Annual Congress of
German Savings Bank, Frankfurt, BIS Review 26/2004, mai 2004.
218. Walkner C., Raes J. Integration and consolidation in EU banking – an unfinished business.
Economic paper no.226, Brussels: European Commission, April 2005.
Articole din reviste și ziare
219. Claessens S. How does foreign entry affect domestic banking markets? Journal of Banking &
Finance 25, p. 891-911, 2001.
220. Baicu C. Cauzele transform ării bancare . Finanțe.Bănci.Asigur ări. nr.4, aprilie 2002.
221. Bârligea B., Taudor A. Noul Acord de Capital, hop de propor ții și în România. B ăncile gîfîie în
cursa Basel II . e-Finance, nr.66, februarie 2006.
222. Davidescu N. Rolul și funcțiile de baz ă ale băncii. Finanțe.Bănci.Asigur ări. nr.7-8 iulie –
august 1998.
223. Dicova I. Banca Central ă și problemele acesteia . Profit, nr.7-8 iulie-august, 2001.
224. Dvorsky S. Central Bank Independence in Southeastern Europe with a view to Future EU
Accesion . Osterreichische Nati onalbank, „Focus” nr.2, 2004.
225. Deutsche Bank Research. Reform of EU regulatory and superv isory structures: progress report
EU Monitor, Financial Mark et Special. 3 iulie 2003, p.3.
226. Dedu V., Ganea T. Considera ții privind supravegherea bancar ă. Finanțe.Bănci.Asigur ări, nr.5,
mai 2002.
139227. IMF Executive Board Discusses Impl ications of the New Basel Capital Adequacy Framework
for Banks (Basel II) . Public Information Notice (PIN) No.05/54, 7 November, 2005.
228. IMF Finisarea consult ărilor din 2003 dintre FMI și Republica Moldova pe marginea
prevederilor Articolului IV Comunicat informativ nr. 04/5 din 02.02.2004.
229. Lensik R., Hermes N. The short-term effects of foreign bank entry on domestic bank behaviour:
does economic development matter? Journal of Banking and Finance no.28, 2004, p.553-568.
230. Orăscu A. Importanța independen ței și autorității pentru dezvoltarea si stemului bancar din
România . Economistul, nr.160, 15 noiembrie 1999.
231. Starițîn L. Politica Monetar ă și a creditelor și stabilitatea sist emului bancar na țional . Profit
nr.5, mai 2001.
232. Starițîn L. Mecanizmul stabiliz ării sistemului bancar și direcțiile principale de reglementare .
Profit nr.10, octombrie 2001.
233. Sokolov D. Basel II and Banking Cons olidation. The New Game . Structured Finance
International Journal, Issue 44, May/June 2006.
234. Воронин Д.В. Страхование депозитов – экономический и социальный стабилизатор
рыночной экономики . Банковское дело , 1’1999;
235. Суэтин А. Легализация нелегальных финансовых потоков . Бизнес и Банки № 21(807)
май 2006.
236. Такий А. Иностранные банки уже пришли . Logos press nr. 5(645) din 10 februarie 2006.
237. Такий А. Все только начинается . Logos press nr. 2(690) din 19 ianuarie 2007.
Rapoartele FMI utilizate pentru analiza Indicatorilor de Stabilitate Financiar ă
238.Austria: Financial System St ability Assessment, including Reports on the Observance of
Standards and Codes on the fo llowing topics: Banking Supervis ion, Securities Regulation,
Insurance Regulation, and Anti-Money Laundering and Combating the Financing of Terrorism,
IMF Country Report No. 04/238, august 2004, p.13, 53p.
239.Austria: 2005 Article IV Consultation—Staff Report; P ublic Information Notice on the
Executive Board Discussion; and Statement by the Executive Director for Austria, IMF Country
Report No. 05/248, iulie 2005, p.13-21, 43p.
240.Belgium: 2006 Article IV Consultation—Staff Re port; and Public Information Notice on the
Executive Board Discussion , IMF Country Report No. 07/89, martie 2007, p.23, 45p.
241.Belgium: Financial System Stability Assessmen t, including Reports on the Observance of
Standards and Codes on the fo llowing topics: Banking Supervis ion, Securities Regulation,
Insurance Supervision and Regulation, and Securi ties Settlement Systems, IMF Country Report
No. 06/75, februarie 2006, 64p.
140242.Bulgaria: 2006 Article IV Cons ultation, Third Review Under th e Stand-By Arrangement, and
Request for Rephasing, Waiver of Applicability and Nonobserva nce of Performance Criteria
and Extension of the Arrangement—Staff Repor t; Staff Statement; and Public Information
Notice and Press Release on th e Executive Board Discussion, IMF Country Report No. 06/298,
august 2006, p.40, 100p.
243.Bulgaria: 2004 Article IV Consultation and Ex Post Assessment of Longer-Term Program
Engagement––Staff Reports; Staff Statement; and Public Information Notice on the Executive
Board Discussion, IMF Country Report No. 04/176; iunie 2004; Czech Republic: 2006 Article IV
Consultation—Staff Report and Public Informat ion Notice on the Executive Board Discussion,
IMF Country Report No. 07/84, februarie 2007, p.15;31, 95p.
244.Cyprus: Detailed Assessments of Observance of Standards and Codes for Banking Supervision,
Insurance Supervision, a nd Securities Regulation, IMF Country Report No. 06/376, octombrie 2006,
128p.
245.Cyprus: 2006 Article IV Cons ultation—Staff Report; Public Information Notice on the
Executive Board Discussion; and Statement by the Executive Director for Cyprus, IMF Country
Report No. 07/76, februarie 2007 p.28, 61p.
246.Denmark: 2006 Article IV Consultation—Staff Report; Public Information Notice on the
Executive Board Discussion; and Statemen t by the Executive Director for Denmark, IMF
Country Report No. 06/341, octombrie 2006, p.31, 50p.
247.Euro Area Policies: Staff Report; Staff Supplement; Public Information Notice on the
Executive Board Discussion; and Statement by th e Executive Director on Euro Area Policies,
IMF Country Report No. 06/287, august 2006, p.43, 51p.
248.Finland: 2005 Article IV Consultation—Staff Report; Public Information Notice on the
Executive Board Discussion; and Statement by the Executive Director for Finland, IMF Country
Report No. 06/36, ianuarie 2006, p.16, 37p.
249.France: 2006 Article IV Cons ultation—Staff Report, Staff Supplement; and Public Information
Notice on the Executiv e Board Discussion, IMF Country Report No. 06/389, octombrie 2006, p.39,
63p.
250.Former Yugoslav Republic of Macedonia: 2006 Article IV Consultation—Staff Report; Public
Information Notice on the Executive Board Discussion; and Statement by the Executive
Director for the Former Yugoslav Republic of Macedonia, IMF Country Report No. 06/344,
octombrie 2006, p.43, 66p.
251.Georgia: 2006 Article IV Consulta tion, Third Review Under the Pove rty Reduction and Growth Facility,
and Request for Waiver of Performance Criteria— Staff Report; Staff Statement; Public Information
Notice and Press Release on the Executive Board Discussi on; and Statement by the Executive Director
for Georgia, IMF Country Report No. 06/175, mai 2006, p.10, 92p.
252. Georgia: Selected Issues , IMF Country Report No. 06/170, mai 2006, p.29, 63p.
253.Germany: 2006 Article IV Consu ltation—Staff Report; Staff Statement; Public Information Notice on
the Executive Board Discussion; and Statement by th e Executive Director for Germany, IMF Country
Report No. 06/438, decembrie 2006, p.49-50, 71p.
141254.Greece: 2006 Article IV Consultation—Staff Repor t; Public Information Notice on the Executive Board
Discussion; and Statement by the Executive Dir ector for Greece, IMF Country Report No. 07/26,
ianuarie 2007, p.36-37, 61p.
255. Hungary: 2006 Article IV Consultation—Staff Report; Staff Supplement; and Public
Information Notice on the Executive Board Discussion, IMF Country Report No. 06/379,
octombtrie 2006, p.42, 64p.
256.Ireland: 2006 Article IV Consu ltation—Staff Report; Staff Supplem ent; and Public Information
Notice on the Executiv e Board Discussion, IMF Country Report No. 06/293, august 2006, p.5, 34p.
257.Italy: Financial System Stability Assessment, including reports on the Observance of Standards
and Codes on the following topics: Banking S upervision, Payment Systems, Insurance,
Securities Regulation, Securities Settlement and Payment Systems, Monetary and Financial
Policy Transparency, and Anti–Money Laundering and Combating the Financing of Terrorism,
IMF Country Report No. 06/112, martie 2006, 53p.
258.Italy: 2006 Article IV Consultation—Staff Report ; Public Information Notice on the Executive
Board Discussion; and Statement by the Executive Director for Italy, IMF Country Report No.
07/64, februarie 2007, p.34-35, 53p.
259.Kingdom of the Netherlands—Netherlands: 2006 Article IV Consultation—Staff Report; Staff
Statement; and Public Information Notice on the Executive Board Discussion, IMF Country
Report No. 06/283, iulie 2006, p.26-28, 54p.
260.Luxembourg: 2006 Article IV Consultation—Staff Report; Staff Statement; Public Information
Notice on the Executive Board Discussion; and Statement by the Executive Director for Luxembourg,
IMF Country Report No. 06/164, mai 2006, p.31-32, 50p.
261.Malta: 2005 Article IV Consultation—Staff Report; Staff Stat ement; Public Information Notice
on the Executive Board Discussion; and Stat ement by the Executive Director for Malta, IMF
Country Report No. 05/381, octombrie 2005, p.35, 61p.
262. Republic of Moldova: 2006 Article IV Cons ultation and Request for a Three-Year
Arrangement Under the Poverty Reduction a nd Growth Facility – Staff Report; Staff
Statement; Public Information Notice and Pres s Release on the Executive Board Discussion;
and Statement by the Executive Director for the Republic of Moldova (In ternational Monetary
Fund Country Report no. 06/184), May 2006.
263.Republic of Armenia: 2004 Article IV Cons ultation, Sixth Review Under the Poverty
Reduction and Growth Facility, and Request for Waiver of Performance Criteria—Staff Report;
Staff Statement; and Public Information No tice and Press Release on the Executive Board
Discussion, decembrie 2004, p.30, 64p.
264.Republic of Armenia: 2006 Article IV Consu ltation and Third Review Under the Poverty
Reduction and Growth Facility—S taff Report; Public Information Notice and Press Release on
the Executive Board Discussion; and Statement by the Authorities of the Republic of Armenia,
IMF Country Report No. 06/433, decembrie 2006, p.32, 82p.
265.Republic of Belarus: 2006 Artic le IV Consultation—Staff Report; Public Information Notice on
the Executive Board Discussion; and Statement by the Executive Director for the Republic of Belarus,
IMF Country Report No. 06/314, august 2006, p. 37, 62p.
142266.Republic of Croatia: 2006 Ar ticle IV Consultation—Staff Re port; Staff Statement; Public
Information Notice on the Executive Board Discussion; and Statement by the Executive
Director for Croatia, IMF Country Report No . 07/81, februarie 2007, p.37, 72p.
267.Republic of Estonia: 2006 Article IV Cons ultation—Staff Report; Staff Statement; Public
Information Notice on the Executive Board Discussion; and Statement by the Executive
Director for the Republic of Estonia, IMF Country Report No. 06/418, noiembrie 2006, p.26, 46p.
268.Republic of Latvia: 2006 Article IV Consultatio n—Staff Report; Public Information Notice on
the Executive Board Discussion; and Statement by the Executive Director for the Republic of Latvia,
IMF Country Report No. 06/353, octombrie 2006, p.35, 58p.
269. Republic of Latvia: 2005 Article IV Consu ltation—Staff Report; Staff Statement; Public
Information Notice on the Executive Board Discu ssion; and Statement by theExecutive Director
for Republic of Latvia, IMF Country Report No. 05/282, august 2005, p.29, 61p.
270.Republic of Lithuania: Selected Issues, IMF Country Report No. 07/137, aprilie 2007, p.6, 47p.
271.Republic of Poland: Financial Sector Assessm ent Program—Technical Note—Credit, Growth,
and Financial Stability, IMF Country Report No. 07/103, martie 2007, p.21, 39.
272.Portugal: Financial System Stability Assessmen t, including Reports on the Observance of
Standards and Codes on the following topics: Banking Supervision, Secu rities Regulation, and
Insurance Regulation, IMF Country Report No. 06/378, octombrie 2006, p.51-52, 34p.
273.Romania: 2006 Article IV Cons ultation—Staff Report. Staff St atement; Public Information
Notice on the Executive Board Discussion; and Statement by the Executive Director for Romania,
IMF Country Report No. 06/168, mai 2006, p.39, 74p.
274.Russian Federation: 2004 Article IV Cons ultation—Staff Report; Staff Supplement; Public
Information Notice on the Executive Board Di scussion, IMF Countr y Report No. 04/314,
septembrie 2004, p.14, 58p.
275.Russian Federation: 2006 Article IV Consulta tion—Staff Report; Staff Statement; and Public
Information Notice on the Executive Board Discussion, IMF Country Report No. 06/429,
decembrie 2006, p.39, 65p.
276.Republic of Slovenia: 2006 Artic le IV Consultation—Staff Repor t; Public Information Notice
on the Executive Board Discussion; and Statemen t by the Executive Director for the Republic of
Slovenia, IMF Country Report No. 06/249, iulie 2006, p.9, 63p.
277. Republic of Slovenia: 2005 Article IV Consu ltation—Staff Report; Public Information Notice
on the Executive Board Discussion; and Statemen t by the Executive Director for the Republic of
Slovenia, IMF Country Report No. 05/253, iulie 2005, 60p.
278.Slovak Republic: 2005 Article IV Consultation—S taff Report; and Public Information Notice
on the Executive Board Discussion, IMF Country Report No. 06/119, martie 2006, p.42, 61p.
279.Spain: Financial System Stability Assessment, including Reports on the Observance of
Standards and Codes on the following topics: Ba nking Supervision, Insurance Supervision,
Securities Supervision, Payment Systems, Securiti es Settlement Systems, and Financial Policy
Transparency, IMF Country Report No. 06/212, iulie 2006, p.29, 78p.
143280.Turkey: Third and Fourth Reviews Under the St and-By Arrangement and Request for Waiver
of Performance Criteria—Staff Report; Staff Su pplement, Press Release on the Executive Board
Discussion; and Statement by the Executive Director for Turkey, IMF Country Report No. 06/402,
noiembrie 2006, p.31, 106p.
281.Ukraine: 2004 Article IV Consultation—Sta ff Report; Staff Supplement; and Public
Information Notice on the Executive Board Discussion, IMF Country Report No. 05/15, ianuarie
2005, p.37, 76p.
282.Ukraine: Statistical Appendix, IMF Country Report No. 07/48, februarie 2007, p.31, 42p.
283.United Kingdom: 2006 Article IV Consultation —Staff Report; Public Information Notice on
the Executive Board Discussion; and Statement by the Executive Director for United Kingdom,
IMF Country Report No. 07/91, martie 2007, p.37, 49p.
Resurse Internet
284. www.bnm.org
285. www.imf.org
286. www.worldbank.org
287. www.federalreserve.gov
288. www.bis.org
289. www.ier.ro
290. www.fgdsb.md
291. www.moldova.md
292. www.statistica.md
293. www.justice.md
294. www.europa.eu
295. www.cepr.org
296. www.cisr-md.org
297. www.delmda.cec.eu.int
298. www.mfa.md
299. www.ecb.eu
300. www.c-ebs.org
301. www.iasb.org
302. www.standardandpoors.com
303. www.fitchratings.com
304. www.moodys.com
305. www.moneyval.com
306. www.bscee.org
307. www.brettonwoodsproject.org
308. www.wikipedia.org
309. http://tgbr.com/tgrb/terms.html#c Global Banking Resource
310. http://www.rba.gov.au/Glossary/text_only.asp Glossary Reserve Bank of Australia
311. http://financial-dictionary.the freedictionary.com/Central+Bankn Financial Dictionary
312. http://www.fairinvestment.co.uk/ bank-Banking-glossary-110.html Glosar Bancar al Marei
Britatiei .
313. http://www.mie.ro/informa ții/Romana/dic ționar/index.html . Popescu A., Jinga I. Dicționar de
termeni comunitari .
314. http://www.transparency.org/policy_research/surveys_indices/cpi/2006
144315. http://www.coe.int/t/e/legal_affairs/lega l_co-operation/combating_economic_crime/
5_money_laundering/ evaluations/MONEY VAL(2004)4ResF-Moldova2.pdf (Deuxieme
Rapport D’Evalution Mutuelle sur la Moldova.Resume, MONEYVAL, iulie 2004)
316. www.nasledie.ru/fin/ 6_1/6_1_1/fin_ek_kriz.htm , articolul Финансово -экономический кризис
1998 года : внешний толчок , но внутренняя основа
317. http://www.anph.ro/Comunicate/ 2004/Europe/puncteREPER.htm . Consiliul Europei-puncte de
reper.
318. www.moldova.org/print/rom/1/2026/ , prezentarea programului de activitate a Guvernului pe
anii 2005-2009 Modernizarea țării – bunăstarea poporului
319. www.iadi.org Country System List , International Association of Deposit Insurers, June 2006
Paginile oficiale Web ale b ăncilor centrale:
• din Uniune European ă
320.http://www.ecb.int/home/html/index.en.html Banca Central ă European ă
321.http://www.oenb.at/ B a n c a N a țională a Austriei
322.http://www.nbb.be/pub/index.htm Banca Na țională a Belgiei
323.http://www.bnb.bg/ Banca Na țională a Bulgariei
324.http://www.centralbank.gov.cy/ Banca Central ă a Cipru
325.http://www.cnb.cz/cz/index.html Banca Na țională a Cehiei
326.http://www.nationalbanken.dk/dnuk/.nsf Banca Na țională din Danemarca
327.http://www.bankofestonia.info/frontpage/en/ Banca Estoniei
328.http://www.bof.fi/en Banca Finlandei
329.http://www.banque-france.fr / Banca Fran ței
330.http://www.bundesbank.de/ Deutsche Bundesbank
331.http://www.mnb.hu/Engine.aspx Banca Ungariei (Magyar Nemzeti Bank)
332.http://www.centralbank.ie/ Banca Central ă și Autoritatea de
Supraveghere Financiar ă a Irlandei
333.http://www.bancaditalia.it/ Banca Italiei
334.http://www.bank.lv/lat/main/all / Banca Letoniei
335.http://www.lb.lt/home/default.asp Banca Lituaniei
336.http://www.bcl.lu/fr/index.php Banca Central ă din Luxemburg
337.http://www.centralbankmalta.com/ Banca Central ă a Maltei
338.http://www.dnb.nl/dnb/home Banca Olandei (De Nederlansche Bank)
339.http://www.nbp.pl/ Banca Na țională a Poloniei
340.http://www.bportugal.pt/ Banca Portugaliei
341.http://www.bnro.ro/def_en.htm Banca Na țională a României
342.http://www.nbs.sk/ Banca Na țională a Slovaciei
343.http://www.bsi.si / Banca Sloveniei
344.http://www.riksbank.se/ Banca Suediei (Sveriges Riksbank)
345.http://www.bde.es/ Banca Spaniei
346.http://www.bankofengland.co.uk / Banca Angliei (Regatul Unit)
• din statele candidate pentru integrare în Uniune European ă
347. http://www.hnb.hr/ Banca Na țională a Croației
348. http://www.nbrm.gov.mk/default-MK.asp Banca Na țională a Republicii Macedonia
349. http://www.tcmb.gov.tr / Banca Na țională a Turciei
• din statele – membre ale Comunit ății Statelor Independente
350.http://www.cba.am/ B a n c a C e n t r a l ă a Armeniei
145351.http://www.nba.az/ B a n c a N a țională a Azerbaidjanului
352.http://www.nbrb.by/engl/ B a n c a C e n t r a l ă a Republici Belarus
353.http://www.nbg.gov.ge/NBG_New/home_nf1.htm Banca Na țională a Georgiei
354.http://www.cbr.ru/eng/ Banca Central ă a Rusiei
355.http://www.bank.gov.ua/ B a n c a N a țională a Ucrainei
146
A N E X E
147Anexa 1
Principalele abord ări cu privire la crizele financiare
*
Abordare Sursa crizelor fina nciare Avantajele de baz ă ale
abordării Dezavantajele de
bază ale abord ării Indicatorii
menționați
Abordările
esențiale
empirice
Sursa este determinat ă pe
bază ad-hoc, deseori fiind
făcută referință la
depresiunea din anii 1930. Simplitatea. Episoadele
sunt aproape de realitate. Includ mediul
istoric și socio-
economic. Se concentreaz ă
asupra crizelor ce au avut loc, ne luînd în
considera ție
potențialele crize. Un șir foarte larg de
indicatori.
Abordare
Keynisist ă Cererea global ă insuficient ă Accentul este pus
asupra factorilor ciclici
care constituie factori determinan ți de bază ai
unei crize financiare Sunt neglijate
cauzele neciclice ale
crizelor financiare. Cererea agregat ă și
componentele
acesteia, sau indicatori disponibili
mai rapid
Abordare
Monetarist ă Crizele financiare tot timpul
au origine monetar ă
(dezvoltare inadecvat ă a
agregatelor monetare sau
ratele dobînzii inadecvate). Accentul este pus pe
stabilitatea monetar ă Este neglijat cauzele
caracteristice ale fragilității băncilor.
Crizele financiare
sunt definite prea restrictiv. Ratele dobînzilor,
agregatele monetare, lichiditatea pie țelor
interbancare, etc.
Modele de
informare
asimetrică Problemele selec ției adverse
(alegerea incorect ă a părții
contractante) și hazardul
moral (comportamentul
dăunător al părților
contractante).
Factorii de baz ă care
agravează hazardul moral
sau selecție sunt
deteriorarea capacit ăților de
plată, creșterea ratelor
dobînzilor și volatilitatea
prețurilor la active. Definiția strictă a
crizelor financiare.
Bazele teoretice stricte,
adaptate la activitatea de
intermediere a b ăncilor. Abordarea
accentueaz ă esențial
riscurile de credit și
de piață.
Nu sunt examina ți
factorii de criz ă care
nu intensific ă
problemele de informare
asimetrică. Solvabilitatea și
lichiditatea
companiilor, gospodăriilor ș
i
băncilor.
Ratele nominale și
reale ale dobînzilor.
Ratele infla ției
Prețurile la ac țiuni și
obligațiuni și ratele
de schimb valutar (care afecteaz ă
garanțiile).
*Sursa: T.Timmermans Monitoring the Macroeconomic Determi nants of Banking System Stability ,
BIS Papers No. 1, 2000 [215,p.120]
148Anexa 2
Cadrul Programului de Evaluare a Sectorului Financiar FSAP*
*Sursa: IMF Evaluation of the Financial Se ctor Assessment Program (FSAP). Issues Paper,
20 October 2004 [172, p.9] Rezultatele intermediare
– Schimbările politice și instituționale
– Reducerea vulnerabilit ăților financiare
Obiectivele Finale
– Contribu ția în domeniul prevenirii crizelor
– Dezvoltarea sectorului financiar Supravegherea și programele
FMI
Asistența Tehnică și crearea
capacităților Input
– Estimarea riscurilor și vulnerabilit ăților
sistemului financiar: analiza caracteristicilor instituționale, structurale și de pia ță; stress
testing; FSI; standarde și coduri
– Re-evaluarea și realizarea recomand ărilor și
acțiunilor propuse
Output
– Estimarea vulnerabilit ăților, recomand ările
politice și prioritizarea planurilor de ac țiuni
– Aide memoire, estim ări detaliate, notele
tehnice destinate autorit ăților țărilor
– FSSA pentru Consiliul Executiv
– Determinarea necesit ăților de asisten ță
tehnică (TA)
149Anexa 3
Indicatori de Stabilitate Financiar ă: Seturile Indicatorilor de Baz ă și Suplimentare*
Setul Indicatorilor de baz ă
Instituțiile de depozit
Suficiența capitalului Capitalul reglementat raportat la activele ponderate la risc
Capitalul normativ de gradul I la activele ponderate la risc
Calitatea activelor Creditele nefavorabile la total credite brute
Creditele nefavorabile nete di n provizioanele la capital
Distribuția sectorial ă a creditelor la total credite
Expunerile mari la capital
Venituri și probabilitatea Rentabilitatea activelor
Rentabilitatea capitalului
Marja dobînzii la venitul brut
Cheltuielile ne aferente dobînzilor la venitul brut
Lichiditate Activele lichide la total active (raportul activelor lichide)
Activele lichide la obliga țiunile pe termen scurt
Sensibilitatea la riscul de pia ță Durata activelor
Durata obliga țiunilor
Poziția deschis ă netă în valută străină la capital
Setul Indicatorilor suplimentari
Instituțiile de depozit Capital la active
Distribuirea geografic ă a creditelor la total credite
Poziția brută a activelor în derivate le financiare la capital
Poziția brută a obligațiunilor în derivatele financiare la capital
Venitul comercial la total venit
Cheltuielile personale la che ltuielile ne aferente dobînzilor
Spread dintre ratele la credite și ratele la depozite
Spread dintre ratele interbancare cele mai înalte și cele mai joase
Depozitele clien ților la total credite (non-interbancare)
Creditele acordate în valut ă străină la total credite
Obligațiunile în valut ă străină la total obliga țiuni
Poziția deschis ă netă la acțiuni la capital
Lichiditatea de pia ță Diferența medie dintre cerere și ofertă pe piața valorilor mobiliare
Rata medie a rulajului pe pia ța valorilor mobiliare
Instituțiile financiare non-
bancare
Activele la total active ale sectorului financiar
Active raportate la PIB
Sectorul corporativ Datoria total ă la capital
Rentabilitatea capitalului
Venituri la dobînd ă și cheltuielile principale
Expunerea valutar ă corporativ ă netă la capital
Datoria gospod ăriilor la PIB
Serviciul datoriei de gospod ărie ăi plata de baz ă la venit
Piața imobilului Prețurile la imobil
Creditele rezidente acordate pentru imobil la total credite
Credite comerciale imobile la total credite
*Sursa: C.Carson, S. Ingves Financial Soundness Indicators, IMF, mai, 2003[139]
150Anexa 4
Prevederile Principiilor de Baz ă ale Comitetului Basel pentru supraveghere bancar ă efectivă*
Principiului Con ținutul
Principiul 1
Obiective,
independen ță,
puteri, transparen ță și
cooperare Un sistem eficient al supravegherii bancare presupune determinarea responsabilit ăților și
obiectivelor clare pentru fi ecare autoritate implicat ă în supravegherea organiza țiilor bancare.
Fiecare astfel de autoritate trebuie s ă aibă independen ță operațională, prelucrări transparente,
guvernare efectiv ă și resurse adecvate, și să fie explicit ă în îndeplinirea obliga țiunilor. Este
necesar un cadru legal corespunz ător, incluzînd prevederi ce țin de autorizarea organiza țiilor
bancare și supravegherea lor continu ă; atribuții pentru a asigura conformitatea cu legisla ția,
precum și preocup ări pentru siguran ța și soliditatea sistemului bancar; și protecție legală pentru
supraveghetori.
Principiul 2
Activități
permise Activitățile permise institu țiilor care sunt autorizate și supuse supravegherii în calitate de b ănci,
trebuie să fie definite în mod explicit, iar utilizar ea cuvîntului „banca” în denumiri trebuie s ă fie
controlată.
Principiul 3
Criteriile de autorizare Autoritatea de licen țiere trebuie s ă dispună de dreptul de a stabili exigen țe și de a respinge cereri
de înființare care nu îndeplinesc standardele st abilite. Procesul de autorizare trebuie s ă includă,
cel puțin, evaluarea structurii și guvern ării acționarilor b ăncii și a grupului, inclusiv
corectitudinea și conformarea directorilor și a conducerii superioare, a planului strategic sau
operațional, controalelor interne și managementul riscului, și situației sale financiare proiectate,
inclusiv a bazei de cap ital. În cazul în care ac ționarul propus sau institu ția mamă este o banc ă
străină, este necesar ă obținerea în prealabil a acordul ui supraveghetorului din țara de origine.
Principiul 4
Transferul
dreptului de
proprietate semnificativ Supraveghetorul are autoritatea de a analiza și de a respinge orice pr opuneri, de a transfera
drepturi de proprietate semnificative sau drepturi de control de ținute direct sau indirect în b ăncile
existente altor persoane.
Principiul 5
Achiziții majore Supraveghetorii dispun de autoritatea de a analiza achizi țiile sau investi țiile majore a unei b ănci,
și asigură că afilierile sau structurile corpora ției nu expun banca unor riscuri și nu împiedic ă o
supraveghere eficient ă.
Principiul 6
Capital adecvat Supraveghetorii trebuie s ă stabileasc ă pentru toate b ăncile cerin țe prudente și corespunz ătoare
minimului de capital adecvat, ce reflect ă riscurile asumate de banc ă și trebuie s ă determine
componentele capitalului prin prisma capacit ății lor de a absorbi pierderile. Pentru b ăncile active
pe plan interna țional, aceste cerin țe trebuie s ă nu fie mai mici decît cele stabilite în acordul Basel.
Principiul 7
Procesele de
management a
riscurilor Supraveghetorii trebuie s ă urmărească ca băncile și grupurile bancare s ă aibă un proces al
gestiunii riscului (inclusiv controlul directorilor și conducerii superioare) de identificare,
evaluare, monitorizare și control sau atenuarea tuturor riscurilor materiale și evaluarea capitalului
adecvat în raport cu profilul lor de risc.
Principiul 8
Riscul de credit Supraveghetorii trebuie s ă urmărească dispunerea de c ătre bănci a unor procese de gestiune a
riscului de credit luînd în considera ție profilul de risc al institu ției, de politici prudente și
proceduri de identificare, m ăsurare, monitorizare și control al riscului de. Aceasta va include
acordarea împrumuturilor și efectuarea investi țiilor, evaluarea calit ății acestor împrumuturi și
investiții, și gestiunea continu ă a portofoliului de împrumuturi și investiții.
Principiul 9.
Activele problematice,
provizioane și
rezerve Supraveghetorii trebuie s ă urmărească ca băncile să stabileasc ă și să adere la politici și practici
pentru gestiunea activelor problematice și evaluarea adecv ării provizioanelor și a rezervelor.
Principiul 10
Limitele
expunerilor
mari Supraveghetorii trebuie s ă aplicarea de c ătre bănci a unor politici și practici ce permit gestiunea
expunerilor mari și stabilesc limite prudente de restric ționare a expunerilor bancare unei
persoane sau unui grup de persoane.
Principiul 11
Expunerile
părților asociate Pentru a preveni abuzurile cauzate de expunerile persoanelor afiliate și adresarea conflictelor de
interese, supraveghetorii trebuie s ă aplice cerin țe față de bănci, aferente persoanelor afiliate;
aceste expuneri fiind eficient monitorizate; luate m ăsuri potrivite de control sau atenuare a
riscurilor; anularea acestor ex puneri conform politicilor și practicilor standarde.
151Principiul 12
Riscul de țară și
de transfer Supraveghetorii trebuie s ă urmărească că băncile aplic ă politici și proceduri corespunz ătoare
pentru identificarea, cal cularea, monitorizarea și controlul riscului de țară și a riscului de transfer
în activitățile lor de acordare a împrumuturilor și efectuarea investi țiilor pe plan interna țional și
menținerea provizioanelor și rezervelor adecvate formate pentru acoperirea acestor riscuri.
Principiul 13
Riscul de pia ță Supraveghetorii trebuie s ă urmărească dispunerea de c ătre bănci a unor politici și proceduri care
să identifice, s ă măsoare, monitorizeze și să controleze cu precizie riscurile de pia ță;
supraveghetorii trebuie s ă aibă atribuții pentru a impune limite specifice și/sau o marj ă specifică
de capital asupra expunerilor riscului de pia ță.
Principiul 14
Riscul de
lichiditate Supraveghetorii trebuie s ă urmărească strategia b ăncilor de a gestiona lichidit ății ținînd cont de
profilul riscului institu ției, cu politici și proceduri prudente de identificare, m ăsurare,
monitorizare și control al riscului de lichiditate și de gestionare zilnic ă a bazei lichidit ății.
Supraveghetorii solicit ă băncilor elaborarea planurilor pentru orice eventualitate pentru a face
față problemelor de lichiditate.
Principiul 15.
Riscul
operațional Supraveghetorii trebuie s ă urmărească dispunerea de c ătre bănci a unor politici și proceduri de
gestiune a riscului de identif icare, estimare, monitorizare și control/atenuare a riscului
operațional. Aceste politici și proceduri trebuie s ă fie măsurabile conform m ărimii și
complexit ății băncii.
Principiul 16
Riscul ratei
dobînzii în
registrul bancar Supraveghetorii trebuie s ă urmărească dispunerea de c ătre bănci a unor sisteme eficiente de
identificare, m ăsurare, monitorizare și control a riscului ratei dobînzii în registrul bancar, inclusiv
o strategie bine definit ă aprobată de conducere reie șind din m ărimea și complexitatea acestui risc.
Principiul 17
Controlul intern
și audit Supraveghetorii trebuie s ă urmărească dispunerea de c ătre bănci a unor proceduri de control
intern corespunz ătoare mărimii și complexit ății activității lor. Acestea trebuie s ă includă
angajamente și responsabilit ăți clare pentru autoritatea delegat ă; separarea func țiilor ce implic ă
angajarea b ăncii de a efectua pl ăți din fondurile proprii și contabilizarea activelor și pasivelor
sale; reconcilierea acestor pro ceduri; protejarea activelor b ăncii.
Principiul 18
Abuzul
serviciilor financiare Supraveghetorii trebuie s ă urmărească ca băncile să aplice politici și proceduri adecvate, inclusiv
reguli stricte de tipul „cunoa ște-ți clientul”, care promoveaz ă standarde etice și profesionale în
sectorul financiar și care previn utilizarea b ăncii, inten ționat sau involuntar, în activit ăți
criminale.
Principiul 19
Metode de
supraveghere Un sistem eficient de supraveghere bancar ă cere ca supraveghetorii s ă dezvolte și să mențină o
înțelegere complet ă a operațiunilor băncilor individuale și a grupurilor de b ănci, și de asemenea a
sistemului bancar la general, bazîndu-se pe siguran ță și eficacitate, stabilitatea sistemului bancar.
Principiul 20
Tehnicile de
supraveghere Un sistem eficient de supraveghere bancar ă trebuie s ă conțină supraveghere on-site și off-site și
contacte permanente cu managementul b ăncii.
Principiul 21
Raportare de
supraveghere Supraveghetorii trebuie s ă dispună de mijloace de colectare, verificare și analiză a raportărilor
prudente și a statisticii veniturilor b ăncilor, atît individual cît și pe bază consolidat ă, și mijloace
de verificare independente a rapoartelor, prin examinare on-site sau folosirea exper ților externi.
Principiul 22
Contabilitate și
dezvăluire Supraveghetorii trebuie s ă urmărească ca fiecare banc ă să mențină înregistr ări întocmite în
conformitate cu politici și practici care sunt pe larg acceptate interna țional și publicate pe o baz ă
regulatorie, informa ție ce reflect ă în mod corect profitabilitatea și situația sa financiar ă.
Principiul 23
Puterea de
corecție și de
remediere a
supraveghetorilor Supraveghetorii trebuie s ă aibă la dispozi ția directive corespunz ătoare de m ăsuri de supraveghere,
pentru a aplica din timp m ăsuri de corectare. Aceasta include cap acitatea, unde este adecvat, de a
revoca licen ța bancară sau de a recomanda revocarea ei.
Principiul 24
Supravegherea
consolidat ă Un element esen țial al supravegherii bancare este c ă supraveghetorii trebuie s ă supravegheze
grupul bancar pe o baz ă consolidat ă, monitorizat ă corespunz ător și, avînd posibilitate, s ă aplice
norme prudente a tuturor aspectelor a afacerilor conduse de c ătre grupul din întreaga lume.
Principiul 25
Relațiile
transfrontaliere Supravegherea consolidat ă necesită cooperare și schimb de informa ție între supraveghetorii locali
și de alți supraveghetori implica ți, mai întîi supraveghetorii b ăncilor-gazd ă. Supraveghetorii
bancari trebuie s ă solicite ca opera țiunile locale ale b ăncilor str ăine să fie aduse la acelea și
standarde stabilite fa ță de institu țiile locale.
*Sursa: Comitetul Basel, Basel Core principles Methodology, Bank for International Settlements,
octombrie 2006 [119]
152Anexa 5
Principiile de Baz ă ale Comitetului Basel pentru supraveghere bancar ă efectivă și
corespunderea cu acestea a sistemului bancar al RM *
Principiile de baz ă (PB)
coresrunde
corespunde în
mare măsură
nu corespunde
nu este aplicabil*
1. Obiectivele, independen ța, împuternicirile,
transparen ța și cooperare X
1.1 Responsabilit ăți și obiectivele X
1.2 Independen ța, contabilizare și transparen ța X
1.3 Cadrul juridic X
1.4 Drepturile legale X
1.5 Protec ția legală X
1.6 Cooperare X
2. Activit ățile permise X
3. Criteriile de licen țiere X
4. Transferul propriet ății semnificative X
5. Achizi ții majore X
6. Suficien ța capitalului X
7. Procesele de management a riscurilor X
8. Riscul de credit X
9. Activele problematice, provizioane și rezerve X
10. Limitele de expuneri mari X
11. Expunerile p ărților asociate X
12. Riscul de țară și de transfer X
13. Riscul de pia ță X
14. Riscul de lichiditate X
15. Riscul opera țional X
16. Riscul ratei dobînzii în registrul bancar X
17. Controlul intern și audit X
18. Abuzul serviciilor financiare X
19. Metode de supraveghere X
20. Tehnicile de supraveghere X
21. Raportare de supraveghere X
22. Contabilitate și dezvăluire X
23. Puterea de corec ție și de remediere a
supraveghetorilor X
24. Supravegherea consolidat ă X
25. Relațiile transfrontaliere X
*Sursa: evalu ările autorului în baza documentului Comitetul Basel, Basel Core principles
Methodology, Bank for International Settl ements, octombrie 2006 [119]
* ținând cont de adoptarea recent ă a noii versiuni a Principiilor Basel pentru supraveghere bancar ă efectivă, unele dintre
principii înc ă nu sunt aplicabile sistemului bancar autohton
153Anexa 6
Structura Acordului Basel II*
*Sursa: versiunea autorului reie șind din prevederile documentului Comitetului Basel , International
Convergence of Capital Me asurement and Capital Standards , noiembrie 2005 [117]
Cerințe Minime fa ță de Capital
Riscul de credit
– abordare standardizat ă
– abordare bazat ă pe rating
intern
– abordare bazat ă pe rating
intern (avansat ă)
Riscul opera țional
– Indicatorul de baz ă
– standardizat – abordare de m ăsurare
avansată
Riscul de pia ță
– abordare standardizat ă
(avansat ă) Procesul de Supraveghere
• Guvernare Intern ă
– Structura corporativ ă
– Rolul Consiliului și
Managementului Executiv
– Controlul Intern
– Dezvăluire public ă
• Evaluarea Capitalului
• Estimarea tuturor riscurilor
• Procesul de testare la stres
Disciplina de pia ță
• Politicile și procedurile de
dezvăluire
• Dezvăluirile cantitative și
calitative SUFICIEN ȚA CAPITALULUI
BASEL II
3 PILONI
Piloni suplimentari care formeaz ă un cadru flexibil
154 Anexa 7
Basel II – cadrul flexibil, ca re permite multiple abord ări de management a riscurilor*
Scăzut Nivelul de sofisticare Înalt
Scăzut Nivelul de sofisticare Î n a l t Abordările de baz ă /Standardizate
Abordările avansate
*Sursa: prevederile documentului Comitetului Basel , International Convergence of Cap ital Measurement and Capital Standards ,
noiembrie 2005 [117]Riscul Bancar
Riscul de credit Riscul de pia ță
(Basel I) Riscul
Operațional
Abordare
standardizat ă Abordare bazat ă
pe rating intern
(IRB)
Abordare de baz ă
IRB Abordare avansat ă
IRB Standardizat Modele interne (Value at Risk) Abordarea
Indicatorului
de Bază Abordarea
standardizat ă Abordarea de
măsurare
avansată (AMA)
155Anexa 8
Trei Metode de Evaluare a Riscului Opera țional conform Acordului Basel II*
(1) Indicatorul de Baz ă
Conform acestei metode (abordarea indicatorului de baz ă) cerința față de capital, care va acoperi riscul
operațional constituie 15 la sut ă din venitul mediu anual brut pentru ultimii trei ani ai b ăncii.
K=GI*& Unde K = cota capitalului
GI = venitul bancar brut mediu pentru ultimii trei ani & = 15%
(2) Abordarea standardizat ă
În conformitate cu Metod ă de Abordare Standardizat ă venitul brut al b ăncii este divizat în opt linii de afaceri
diferite. Cota capitalului este calculat ă pentru fiecare linie de credit prin înmul țirea venitului brut respectiv
cu factorul – determinat de Comitetul B asel – atribuit acelei linii de afaceri. Cerin țele față de capital pentru
riscul opera țional total reprezint ă astfel suma unor cerin țe față de capital individuale în aceste opt domenii de
afaceri. K = Σ (GI
1-8 *ß1-8)
Unde K = cota capitalului
GI 1-8= venitul bancar brut mediu pentru ultimii trei ani pentru fiecare dintre cei 8 linii de afaceri
ß1-8 = rata procentual ă fixă (stabilită de Comitetul Basel) pentru fiecare linie de afaceri
Linia de afaceri Beta
Finanțe corporative (ß 1) 18%
Comerțul și vînzări (ß 2) 18%
Retail banking (ß 3) 12%
Bankingul comercial (ß 4) 15%
Plăți și decontări (ß 5) 18%
Servicii de p ăstrare și de agenție (ß 6) 15%
Managementul activelor (ß 7) 12%
Brokerajul retail (ß 8) 12%
(3) Abordarea de M ăsurare Avansat ă (AMA)
A treilea metod ă, cea mai sofisticat ă după modul de calculare const ă din abordare de m ăsurare avansat ă
(AMA-Advanced Measurement Approach). Conform AMA, cerin ța față de capitalul reglementat este
calculat în baza sistemelor interne a b ăncilor de m ăsurare a riscurilor, care urmeaz ă să ia în considera ție nu
doar datele actuale cu privire la pierderle interne și externe dar de asemenea și analiza scenariilor și factorilor
ce țin de mediul de afaceri a b ăncilor și controlul intern.
Sistemele interne de management a riscurilor elaborate de banc ă trebuie să includă totodată și datele istorice
(pierderile interne și externe) și datele pe viitor (analiza scenariilor de evenimente poten țiale, factorii ce țin
de mediul de management și controlul intern).
*Sursa: elaborat de autor în baza preved erilor documentului Comitetului Basel , International
Convergence of Capital Me asurement and Capital Standards , noiembrie 2005 [117]
156 Anexa 9
Principalele directive ale Uni unii Europene aferente pie ței bancare*
Nr.directivei Domeniul la care se
referă directiva Scurtă caracteristic ă a directivei Corespunderea legisla ției
bancare a RM cu prevederile
directivei
77/780/CEE Coordonarea legilor,
reglement ărilor și
dispozițiilor administrative
referitoare la ini țierea și
exercitarea activit ății
instituțiilor de credit
(prima directiv ă bancară) – primul pas în implementarea actualu lui cadru de reglementare comunitar ă
bancară,
– determin ă reguli privind începerea și desfășurarea activit ății instituțiilor de credit,
– a introdus principiul controlului țării de origine (home country), stabilind
principiile de baz ă ale cooper ării dintre autorit ățile de supraveghere din statele
membre, – determina obliga ția instituțiilor de credit s ă obțină o autoriza ție înainte de a începe
să funcționeze,
– a impus o serie de reguli privind supravegherea institu țiilor de credit,
– obligativitatea dispunerii institu ției de credit de f onduri minime adecvate și
permanente,
– activitatea b ăncii trebuie s ă fie gestionat ă efectiv de cel pu țin două persoane (cu o
bună reputație și suficient ă experien
ță pentru a- și îndeplini atribu țiile). Prevederile cheie ale Directivei au
fost transpuse în actele normative
bancare autohtone
89/299/CEE Fondurile proprii ale instituțiilor de credit – stabilește o defini ție comună a „fondurilor proprii” ale institu țiilor de credit și
stipulează criteriile de determinare a structurii acestora (în corespundere cu
prevederile Acordului Basel di n a.1988 privind standardel e de capital, acestea fiind
împărțite în fonduri proprii de baz ă („core capital”) și fonduri proprii suplimentare
(„supplementary capital”)),
– a reprezentat un element cheie în crearea pie ței unice în domeniul bancar,
deoarece existen ța unor fonduri proprii adecvate asigur ă stabilitatea institu țiilor de
credit și protejeaz ă economiile publicului.
Prevederile prezentei Directive
sunt transpuse în actele normative
bancare autohtone (Regulamentul cu privire la suficien ța capitalului
ponderat la risc, potrivit c ăruia
capitalul normativ total a unei bănci este împ ărțit în capitalul de
gradul I – componenta de baz ă, și
capitalul de gradul II – componenta suplimentar ă a
capitalului normativ total).
157 89/646/CEE Coordonarea legilor
reglement ărilor și
dispozițiilor administrative
referitoare la ini țierea și
exercitarea activit ății
instituțiilor de credit (a
doua directiv ă bancară) – modifică directiva 77/780/CEE, cu scopul cre ării pieței bancare unice,
– determin ă libertatea de stabilire și de prestare a serviciilor de c ătre o institu ție de
credit în cadrul UE, pe baza recunoa șterii mutuale a autoriza ției pe care a primit-o
într-un stat membru unde î și are sediul,
– stabilește că odată ce o institu ție de credit a fost autorizat ă într-un stat membru,
aceasta poate stabili sucurs ale sau presta activit ăți în alte țări membre pe o baz ă
transfrontalier ă,
-adițional la obliga țiunea autorit ăților competente de a verifica calitatea ac ționarilor
ce dețin participa țiuni considerabile la acordarea autoriza ției de func ționare,
directiva prevede și faptul că obținerea participa țiunii calificate la o institu ție de
credit sau inten ționează să-și majoreze o asemenea participa ție, astfel încît aceasta
să depășească nivelul de 20%,33% sau 50% din capital sau drepturile de vot,
aceștia trebuie s ă notifice autoritatea competent ă. Prevederile directivei, cu excep ția
acelora ce se refer ă la prestarea
liberă a serviciilor financiare de
către bancă în orice stat membru a
UE și recunoașterii mutuale a
autorizației bancare, sunt transpuse
în actele normative bancare
autohtone.
89/647/CEE Rata de solvabilitate a
instituțiilor de credit – armonizeaz ă regulile de supraveghere pruden țială necesare pentru completarea
pieței interne și consolideaz ă standardele de solvabilitate ale institu țiilor de credit
comunitare pentru protejarea deponen ților, investitorilor și asigurarea stabilit ății
sistemului bancar în cadrul UE,
– determin ă că rata solvabilit ății se calculeaz ă ca un raport între fondurile proprii
ale institu țiilor de credit (num ărătorul) și activele, elementele în afar ă de bilanț ale
acestora ponderate în func ție de riscul de credit (numitorul). Prevederile prezente i directive sunt
transpuse în actele normative
bancare autohtone (reglement ările
aferente suficien ței capitalului
băncilor).
91/308/CEE*Spălarea banilor – directiva a avut ca obiectiv principal atenuarea nivelului de sp ălare a banilor în
sistemul bancar și stipuleaz ă măsurile principale îndreptate spre prevenirea și
combaterea proceselor de sp ălare a banilor în acesta. Legislația în vigoare (Legea cu
privire la prevenirea și combaterea
spălării banilor) corespunde cu
prevederile Directivei.
92/30/CEE Supravegherea institu țiilor
de credit pe o baz ă
consolidat ă – directiva a avut ca obiectiv principal aprecierea totalit ății riscurilor asumate,
direct sau indirect, de c ătre o institu țiile de credit, care fac parte dintr-un grup
bancar (la nivel na țional sau interna țional): societate mam ă, filiale, subsidiare. În
acest caz, o institu ție de credit trebuie s ă poată fi supravegheat ă pe baza situa țiilor
financiare consolidate, altfel spus, prin luarea în considera ție a tuturor riscurilor
asumate de grup. Prevederile prezen tei directive nu
sunt transpuse în actele normative bancare autohtone.
92/121/CEE Supravegherea și controlul
expunerilor semnificative
ale institu țiilor de credit – a determinat necesitatea de monitorizare și control al expunerilor mari, ca o parte
a supravegherii bancare, cu scopul evit ării concentr ării excesive a riscurilor de
credit față de o persoan ă sau de un grup de persoane,
– a stabilit criteriile de determinare a expunerilor mari și a fixat limite pentru
acestea în rela ție cu fondurile proprii ale institu țiilor de credit, ce sunt obligatorii la
nivelul institu țiilor din țările membre UE,
– expunerile mari necesit ă a fi raportate autorit ăților de supraveghere și nu pot
depăși 25% din fondurile proprii ale institu ției de credit implicate. Prevederile prezentei Directive
sunt transpuse pe deplin în actele
normative bancare autohtone. (Regulamentul cu privire la
expunerile mari).
158 94/19/CEE * Sistemele de garantare a
depozitelor – asigurarea unui nivel minim armonizat al garant ării depozitelor, indiferent de
localizarea acestora în inte riorul Uniunii Europene.
– principiul particip ării obligatorii la un sistem de garantare a depozitelor a oric ărei
instituții de credit autorizate în cadrul UE.
– determin ă că sucursalele înfiin țate de o institu ție de credit extracomunitar ă trebuie
să dispună de un plafon de garantare echivalent cu cel stipulat de directiv ă, în caz
contrar aceste sucursale trebuie s ă adere la schema țării gazdă, nivelul minim de
garantare fiind stabilit de directiva la nivelul de 20.000 de euro. Legea cu privire la garantarea
depozitelor persoanelor fizice în
sistemul bancar al RM,
incorporeaz ă prevederile Directivei
în cauză, plafonul de acoperire
fiind stabilit reie șind din situa ția
sectorului bancar al RM.
2000/12/CE Inițierea și exercitarea
activității a institu țiilor de
credit E de men ționat că Directivele incluse în tabel, cu excep ția celor marcate cu semnul
„*” au fost combinate într-un text unic al Directivei Parlamentului și Consiliului
European nr. 2000/12/CE, cu modific ări ulterioare, astfel momentele de baz ă
incorporate în aceast ă directivă sunt men ționate mai sus. Actele normative bancare
autohtone se conformeaz ă în mare
parte prevederilor pruden țiale ale
prezentei directive, faptul ce se poate observa în Anexa 10.
2006/48/CE Inițierea și exercitarea
activității a institu țiilor de
credit – stabilește normele privind ini țierea și exercitarea institu țiilor de credit și
supravegherea lor pruden țială;
– pe lîngă prevederile incorporate în Directiva 2000/12/EC, include și prevederile
îndreptate spre implementarea Acordului Basel II, și anume: metodele și abordările
de calculare a riscurilor (de credit, opera țional); cerin țele cu privire la dezv ăluirea
informațiilor de către institu ții bancare, etc. Actele normative autohtone se
conformeaz ă prevederilor prezentei
Directive preluate din Directiva
2000/12/EC și se conformeaz ă parțial
cu celelalte prevederi ale acesteia.
2006/49/CE Rata de suficien ță a
capitalului întreprinderilor
de investi ții și al
instituțiilor de credit – cooperarea strîns ă și regulată și convergen ță mărită a practicilor de reglementare
și supraveghere dintre autorit ățile competente ale statelor membre,
– stabilește cerințe privind rata de sufiien ță a capitalului aplicabile institu țiilor de
credit, normele pentru calcularea acestora și normele de supraveghere pruden țială a
acestora. Prevederile prezentei Directive,
preponderent nu sunt transpuse în
actele normative bancare
autohtone.
*Sursa: elaborat de autor în baza [87-95]
159 Anexa 10
Principalele reglement ări bancare ale RM care influen țează stabilitatea sistemului bancar autohton *
Regulamentul RM Prevederi de baz ă Influen ța asupra stabilit ății sistemului bancar
Regulamentului nr.23/09-01 cu
privire la autorizarea b ăncilor -stipuleaz ă cerințele de baz ă pentru înfiin țarea unei b ăncii.
-prevede acceptarea de BNM pentru înfiin țarea unei b ănci noi, doar a
eventualilor ac ționari, trecutul și situația financiar ă ale cărora, creeaz ă
premisele suficiente pentru func ționarea oportun ă a băncii,
-prevede acceptarea în func ție de administrator a b ăncii doar a persoanelor
a căror calificarea, experien ța și integritatea moral ă creează premise
suficiente pentru realizarea planul ui de afaceri al eventualei b ăncii. Prevederile Regulamentului reprezint ă o importan ță
majoră pentru asigurarea stabilit ății sectorului bancar, prin
faptul acord ării licențelor doar acelor b ănci, capitalul,
acționarii și administratorii c ărora vor asigura func ționarea
adecvată a acestora. Regulamentul contribuie la evitarea
înființării băncilor „fantom ă”.
Regulamentul nr. 37/09-01 cu
privire la deschiderea filialelor
de către bănci – stipuleaz ă condițiile de baz ă stabilite fa ță de posibilitatea și procesul de
deschidere a filialelor de c ătre bănci;
– prevede posibilitatea înfiin țării filialelor de c ătre bănci care au activat cel
puțin un an, și față de care nu sunt aplicate careva m ăsuri de remediere. Prevederile Regulamentului contribuie la asigurarea
stabilității sistemului bancar prin neadmiterea extinderii
excesive a activit ății băncilor, perioada de activitate a
cărora este mai mic ă de un an, sau fa ță de care sunt
aplicate careva m ăsuri de remediere la momentul
deschiderii filialei.
Regulamentul cu privire la
deținerea de c ătre bănci a cotelor
în capitalul unit ăților economice -stipuleaz ă că băncile pot de ține o cotă substanțială în capitalul unit ăților
economice doar cu permisiunea BNM
-fără permisiunea BNM, banca nu poate de ține cote, valoarea curent ă totală
a cărora depășește 50%din capitalul normativ total al b ăncii. Regulamentul contribuie la stabilitatea b ăncilor prin
evitarea problemelor financiare cazate de imobilizarea
mijloacelor b ăncilor ca rezultat a investirii unor sume
excesive în capitalul unit ăților economice.
Regulamentul cu privire la
suficiența capitalului ponderat la
risc -impune anumite cerin țe băncilor privind m ărimea minim ă a capitalului
normativ total pe care trebuie s ă mențină pentru a desf ășura activitatea
financiară
-stipuleaz ă determinarea coeficientului suficien ței capitalului ponderat la
risc, care urmeaz ă să fie menținut de banc ă. Investirea b ăncilor cu capital influen țează direct
stabilitatea și siguranța a acestora. Men ținerea
coeficientului suficien ței capitalului ponderat la risc
permite b ăncii activitatea continu ă în cazurile unor
vulnerabilit ăți financiare și survenirii unor pierderi
neașteptate.
Regulamentului nr.3/09 cu
privire la expunerile “mari” -expunerea b ăncilor față de o persoan ă sau un grup de persoane ac ționînd
în comun nu poate dep ăși limita de 25 la sut ă din capitalul normativ al
băncii,
-suma tuturor expunerilor “mari” nu poate dep ăși de 5 ori capitalul
normativ total al b ăncii,
-suma datoriilor nete la credite acordate la 10 persoane, inclusiv grupurile
persoanelor ac ționînd în comun, ce au cele mai mari datorii nete nu poate
depăși 50% din portofoliul de credite al b ăncii. Prin stabilirea unor limite în efectuarea opera țiunilor
creditare. Regulamentul contribuie la asigurarea stabilit ății
băncilor și la diversificarea portofoliului de credite și
riscurilor respective.
160 Regulamentul nr.1/09 privind
încheierea aco rdurilor cu
persoanele afiliate b ăncilor
comerciale, inclusiv eliberarea
creditelor -stipuleaz ă că tranzacțiile cu persoanele afiliate trebuie s ă reflecte
interesele b ăncii și nu pot fi încheiate în condi ții mai avantajoase decît cu
alte persoane,
-acordarea creditelor și acceptarea depozitelor de la persoanele afiliate au
loc în acelea și condiții ca și pentru persoanele neafiliate,
-prevede limitele maxime cu privire la expunerile totale a b ăncii față de o
persoană sau un grup de persoane care ac ționează împreună cu persoana
afiliată băncii. Regulamentul influen țează stabilitatea b ăncilor prin
neadmiterea riscurilor exces ive cauzate de creditarea
persoanelor afiliate prin limitarea posibilit ăților băncilor
de a se implica în atare opera țiuni.
Regulamentul nr.33/09-01 cu
privire la acordarea creditelor de
către bănci funcționarilor s ăi -stabilește cerințe și restricții referitor la acordarea creditelor func ționarilor
băncilor Regulamentul influen țează stabilitatea b ăncii prin
neadmiterea riscurilor excesive în opera țiunile creditare
(legate de extinderea creditelor func ționarilor b ăncilor).
Regulamentul cu privire la
clasificarea creditelor și
formarea reducerilor pentru
pierderi la credite (fondul de risc) -prevede mecanismul de formare a proviz ioanelor pentru pierderi la credite
-stipuleaz ă cerințe referitor la sesizarea organelor de anchet ă (prezentarea
de către băncile comerciale a documentelor respective în organele de
anchetă privind creditele dubioase și compromise, precum și inițierea de
către acestea a proceselor în organe le de drept privind rambursarea
creditelor compromise trecute la sc ăderi din contul reducerilor pentru
pierderi la credite (fondul de risc)).
Regulamentul contribuie la mic șorarea influen ței riscului
creditar, care poate destabiliza situa ția financiar ă a
băncilor, prin impunerea b ăncilor să formeze provizioanele
pentru eventualele pierderi la credite.
Regulamentul cu privire la investițiile băncilor în active
materiale pe termen lung -prevede limite maxime ce țin de investi țiile băncilor în active materiale pe
termen lung. Astfel, investi țiile unei b ănci în active materiale pe termen
lung nu pot dep ăși 50 la sut ă din capitalul normativ total al acesteia.
Valoarea total ă a investițiilor unei b ănci în active materiale pe termen lung
și a cotelor de participare în capitalul unit ăților economice nu trebuie s ă
depășească capitalul normativ total al acesteia. Regulamentul contribuie la activitatea stabil ă a băncilor
prin evitarea investirii excesive a activelor b ăncii în
mijloace fixe, ținînd cont de faptul c ă băncile își
desfășoară activitatea, preponderent din contul mijloacelor
atrase.
Regulamentului nr.42/09-01 cu
privire la de ținerea cotei
substanțiale în capitalul b ăncii -Banca Na țională permite transferurile prin tranzac ții a cotelor substan țiale
din capitalul b ăncilor (5%,25%,33%,50%) numai c ătre persoanele care,
reieșind din situa ția sa financiar ă și activitatea din trecut, pot fi considerate
suficient de capabile de a- și conduce afacerile eficient și prudent. Ținînd cont de faptul c ă transferurile prin tranzac ții a
cotelor substan țiale din capitalul b ăncilor pot fi efectuate
doar cu permisiunea scris ă a BNM, acest regulament
contribuie la neadmiterea riscurilor excesive în b ănci, și
astfel la stabilitatea și siguranța acestora.
Regulamentul nr.53/09-01 cu
privire la exigen țele față de
administratorii b ăncii -stipuleaz ă exigențe față de persoanele numite în componen ța organelor de
conducere.
-prevede numirea în componen ța organelor de conducere a b ăncii a
persoanelor calificarea, experien ța și integritatea moral ă a cărora, sunt
suficiente pentru a conduce afacerile b ăncii. Regulamentul contribuie la asigurarea stabilit ății băncilor
prin intermediul sporirii calit ății administr ării a acestora,
ceea ce presupune managementul efectiv și prudent a
afacerilor b ăncilor.
Recomand ări cu privire la
sistemele de control intern în
băncile din Republica Moldova -incorporeaz ă prevederile aferente evalu ărilor organizatorice și
administrative, metodelor de dirijare, separare a func țiilor și obligațiunilor,
procedeelor de autorizare, aprobare, ținere a eviden ței contabile, dirijare,
verificare și evaluare a b ăncilor. Asigurarea func ționării eficiente a sistemului financiar este
atinsă prin stabilirea și realizarea de c ătre bănci a
sistemelor de control intern, care le permite administrarea eficientă și prudentă a activităților bancare.
161 Regulamentului cu privire la
lichiditatea b ăncii -presupune c ă băncile trebuie s ă corespund ă exigențelor privind lichidit ățile
disponibile curente ale b ăncii.
Corespunderea prevederilo r regulamentului prevede
asigurarea capacit ății băncii de a-și onora cererile la
termen și fără pierderi, fapt care influen țează direct
stabilitatea financiar ă.
Regulamentul cu privire la
contopirea sau absorb ția băncilor
din Republica Moldova -stabilește reguli și proceduri, ce au ca scop favorizarea proceselor de
contopire sau absorb ție a băncilor comerciale. Regulamentul are ca scop promovarea competitivit ății pe
piața serviciilor financiare, astfel contribuind la
consolidarea sistemului bancar.
Regulamentul cu privire la
dezvăluirea de c ătre băncile
comerciale din Republica
Moldova a informa ției despre
activitatea lor financiar ă -prevede cerin țele referitor la dezv ăluirea de c ătre bănci a informa ției
privind activitatea sa financiar ă, inclusiv cerin țe privind activitatea de
creditare, de acceptare a depozitelor, privind prestarea serviciilor, precum
și altor informa ții plasate pe panou în oficiile bancare. Regulamentul contribuie la as igurarea unui grad înalt de
transparen ță în sectorul bancar, și ca urmare la stimularea
disciplinei de pia ță și ridicarea nivelului de credibilitate în
sistemul bancar. Dezv ăluirea informa țiilor stipulate în
Regulament permite clien ților determinarea corect
băncilor, ce activeaz ă în condiții prudente. Acest fapt
permite atragerea mijloacelor popula ției în institu țiile
financiare, care sunt capabile s ă-și dirijeze prudent
activitatea.
Instrucțiunea cu privire la modul
de întocmire și prezentare de
către bănci a rapoartelor
financiare -stipuleaz ă volumul informa ției care urmeaz ă să fie prezentat de c ătre bănci
sub formă de rapoarte financiare prezentate BNM. Dezvăluirea informa ției cu privire la activitatea b ăncilor
contribuie la stabilizarea acestora. Astfel, rapoartele
prezentate dau posibilitatea de a aprecia just situa ția
financiară ale băncilor comerciale de c ătre proprietarii și
administratorii b ăncilor, organului de supraveghere
(BNM) și publicul cointeresat.
*Sursa: elaborat de autor în baza [16-34]
162 Anexa 11
Analiza comparativ ă a prevederilor pruden țiale bancare de baz ă ale RM cu prevederile directivei europene 2000/12/EC cu privire la
inițierea și exercitarea activit ății a institu țiilor de credit *
Directiva UE (2000/12/EC) cu privire la
inițierea și exercitarea activit ății a
instituțiilor de credit Regulamentul BNM/cerin ța pruden țială Concluzia
Cerințele prevăzute de Directiva european ă
față de mărimea capitalului b ăncii nou
create constituie 5 mil.euro Regulamentul cu privire la autorizarea b ăncilor nr.23/09-01
Cuantumul capitalului mi nim necesar pentru b ăncile nou deschise și pentru
băncile care activeaz ă și care vor înainta cereri pentru primirea autoriza ției
bancare, de un nivel mai înalt, vor reie și din cuantumul capitalului minim
necesar (pentru capitalul de gradul I) în m ărime 50 mil. lei
– pentru de ținerea autoriza ției de categorie: – A> 50mln.lei
– B> 100mln.lei
– C> 150mln.lei Cerința față de capital în Uniune
European ă este 5 milioane euro, ceea ce
constituie echivalentul a circa 80 mil.lei. Astfel pe viitor, în scopul consolid ării și
stabilizării sistemului bancar, precum și
aducerii exigen țelor bancare ale RM cu
cele ale UE, este oportun ă majorarea
cerințelor față de capital.
Orice persoan ă care vrea s ă achiziționeze,
direct sau indirect, o participa ție de capital
de cel pu țin 10% sau s ă-și mărească
participația peste pragurile de 20%, 33%
sau 50% trebuie s ă informeze autoritatea de
supraveghere care se poate opune achizi ției Regulamentul cu privire la de ținerea cotei substan țiale în capitalul b ăncii
Transferul prin tranzac ții a unei cote din capitalul b ăncii se efectueaz ă cu
permisiunea scris ă a BNM, dac ă în urma unui astfel de transfer orice
persoane care ac ționează în comun vor de ține, direct sau indirect:
– o cotă substanțială în capitalul acestei b ănci > 5%
– precum și în cazul în care, în urma major ării unei astfel de
cote , se vor atinge sau se vor dep ăși limitele
de:25%;33%;50%.
– Regulamentul în cauz ă este în
corespundere cu prevederile Directivei Europene
Nivelul suficien ței capitalului ponderat la
risc prevăzut de Directiva European ă este
8% Regulamentul cu privire la suficien ța capitalului ponderat la risc
a) Cuantumul capitalului mi nim necesar pentru b ăncile cu capitalul de
gradul I, cu autoriza ția de categoria A – 50 mil.lei, categoria B – cuantumul
dublu al capitalului minim necesar, C-cuantumul trip lu al capita lului minim
necesar
b) Coeficientul minim al suficien ței capitalului ponderat la risc (CNT
raportat la activele ponderate la risc) trebuie s ă depășească 12%.
Exigențele regulamentului autohton sunt
în corespundere cu pr evederile Directivei
Europene, mai mult ca atît stabilind o
limită de 12%, comparativ cu 8%
stipulate în Directiv ă pentru coeficientul
minim al suficien ței capitalului ponderat
la risc, ceea ce contribuie la o stabilitate mai înaltă a băncilor.
163 Raportul datoriei totale pe credite acordate
unei persoane afiliate sau unui grup de
persoane ac ționînd în comun cu persoana
afiliată la capitalul normativ total al b ăncii.
Nu trebuie s ă depășească 20% Regulamentul nr.1/09 privind încheierea acordurilor cu persoane afiliate
băncilor comerciale, inclusiv eliberarea creditelor
a) Raportul datoriei totale pe credite acordate unei persoane afiliate și/sau
unui grup de persoane care ac ționează împreun ă cu persoana afiliat ă la
capitalul normativ total al b ăncii ≤ 20%
b) Raportul sumei totale a datoriilo r pe creditele acordate persoanelor
afiliate bănci și/sau unui grup de persoane care ac ționează împreun ă cu
persoana afiliat ă la capitalul de gradul I ≤ 1
Regulamentul în cauz ă este în
corespundere cu prevederile Directivei
Europene.
Raportul datoriei nete la creditele acordate de bancă unei persoane sau unui grup de
persoane ac ționînd în comun la capitalul
băncii.
≤ 25%
Raportul sumei datoriilor nete la creditele
acordate la zece persoane ≤ 50%
Raportul sumei tuturor creditelor "mari" la
capitalul b ăncilor. ≤ 8 ori Regulamentul nr.3/09 cu privire la expunerile «mari»
a) Raportul datoriei nete la creditele acordate de banc ă unei persoane sau
unui grup de persoane ac ționînd în comun la capitalul normativ total ≤
25%
b) Raportul sumei datoriilor nete la creditele acordate la zece persoane,
inclusiv la grupurile persoanelor ac ționînd în comun care constituie dup ă
mărime primele datorii nete la credit minus aloc ările pentru pierderi la
credite (fondul de risc) la aceste credite c ătre portofoliul total de credite ≤
50%
c) Raportul sumei tuturor creditelor "mari" la capitalul normativ total ≤ 5
ori
Regulamentul în cauz ă este în
corespundere cu prevederile Directivei
Europene, mai mult ca atît, prevede o limită mai scăzută (de 5 ori capitalul
băncii comparativ cu 8, prev ăzute de
Directivă) pentru suma total ă a creditelor
mari, ceea ce nu permite expunerea
excesivă a băncii la riscuri bancare.
*Sursa: elaborat de autor în baza [16-34; 93]
164 Anexa 12
Supravegherea sectorului bancar în sistemele financiare din UE și rolul atribuit
băncilor centrale și autorităților de supraveghere*
Statul din
UE Autoritatea de
Supraveghere a B ăncilor Rolul
Băncii
centrale Rolul autorit ății în activitatea de supraveghere
Autoritatea Pie ței Financiare
a Austriei (Austrian Financial
Market Aithority)
NCB* Începînd cu a.2002, responsabilitatea de supraveghere bancar ă, care anterior i-a revenit Ministerului de
Finanțe a Austriei a fost asumat ă de Autoritatea Pie ței Financiare a Austriei (FMA). Autorit ății
nominalizate îi revine monitorizarea și inspectarea institu țiilor de credit în ceea ce prive ște
corespunderea acestora cu standardele ce țin de domeniul activit ății bancare îndeosebi cele ce țin de
limitarea riscurilor (de credit, de pia ță, de lichiditate, etc.) și aplicarea m ăsurilor corespunz ătoare în cazul
nerespect ării acestora. FMA acord ă și retrage licen țe de desfășurare a activit ății bancare, aprob ă
contopirile și absorbțiile băncilor, coopereaz ă cu autorit ățile de supravegherea bancar ă din alte state etc. Austria
Banca Na țională a Austriei Banca central ă a Austriei sus ține FMA în activitatea de supraveghere. Astfel, b ăncii centrale îi revine
responsabilitatea de efectuare a co ntroalelor pe teren în institu țiile bancare.
Comisia Bancar ă, Financiar ă
și de Asigur ări
(Banking, Finance and Insurance Commission) NCB Comisia a fost creat ă în anul 1935, prin Decretul nr.185 cu privire la supravegherea b ăncilor și regulilor
de guvernare a emisiunii valorilor mobilia re. Aceasta este autoritatea care autorizeaz ă și supravegheaz ă
activitatea institu țiilor de credit.
Belgia
Banca Na țională a Belgiei Banca Na țională a Belgiei exercit ă rolul de supraveghere macropruden țială (supravegherea sistemelor de
plăți și de decont ări). Legisla ția de domeniu prevede cooperarea obligatorie dintre Banca Na țională și
Autoritatea de Supraveghere Financiar ă a Belgiei în vederea utiliz ării eficiente a resurselor
informaționale și efectuării unei supravegheri efective.
Bulgaria Banca Na țională a Bulgariei CB Reglementarea și supravegherea bancar ă este realizat ă de către o subdiviziune specializat ă a Băncii
Naționale a Bulgariei (Departamentul supraveghere bancar ă). Banca Na țională a Bulgariei licen țiază
băncile, efectueaz ă inspecțiile pe teren a acestora, prime ște rapoartele b ăncilor. Institu țiile financiare
non-bancare, astfel cum sunt casele financiare, de asemenea constituie subiectul licen țierii și
supravegherii b ăncii centrale.
Cipru Banca Na țională a Cipru CB Banca central ă a Cipru licen țiază și supravegheaz ă activitatea institu țiilor bancare din țară.
Supravegherea este efectuat ă atît la distan ță cît și pe teren.
Cehia Banca Na țională a Cehiei CB Banca Na țională a Cehiei licen țiază băncile (în coordonare cu Ministerul Finan țelor), emite reglement ări
prudențiale pentru activitatea b ăncilor și monitorizeaz ă activitatea b ăncilor și sucursalelor b ăncilor
străine, precum și efectueaz ă supravegherea pe teren și la distan ță a băncilor ce fac parte din sistem.
* NCB-simbolizeaz ă sistemele în care supravegherea bancar ă este efectuat ă de către o altă autoritate de supraveghere decît banca central ă
CB- simbolizeaz ă sistemele în care supravegherea bancar ă este efectuat ă de către banca central ă
165 Autoritatea de Supraveghere
Financiar ă din Danemarca
NCB Autoritatea de Supraveghere Financiar ă (care activeaz ă pe lîngă Ministerul Afacerilor Economice și
Comerciale) efectueaz ă supravegherea și monitorizarea activit ății băncilor, altor institu ții financiare și
piața valorilor mobiliare; elaboreaz ă proiectele actelor legislative, și realizeaz ă funcțiile de informare cu
privire la datele statistice și datele de baz ă ce țin de sectorul financiar. Autoritatea efectueaz ă
supravegherea la distan ță a băncilor prin ob ținerea rapoartelor periodice și efectuarea controalelor pe
teren în b ănci. Danemarca
Banca Na țională din
Danemarca Banca Na țională monitorizeaz ă stabilitatea financiar ă din Danemarca, prin efectuarea analizei continue
și evaluării dezvolt ărilor în sectorul financiar și stabilitatea financiar ă în Danemarca; participarea în
elaborarea legisla ției aferente sectorului financiar, publicarea rapoartelor cu privire la stabilitate
financiară, etc. Aceste activit ăți sunt desf ășurate de o subdiviziune specializat ă a Băncii: Departamentul
Pieței Financiare.
Autoritatea de Supraveghere
Financiar ă a Estoniei
(Estonian Supervision Authority)
NBC Autoritatea de Supraveghere Financiar ă este o agen ție cu buget și competen țe proprii, care este
monitorizat ă de Banca Estoniei. Pre ședintele Consiliului de Administra ție a Autorit ății este Ministrul de
Finanțe, pe cînd membrii consiliului includ reprezentan ții Băncii Estoniei, Ministerului Finan țelor și
altor exper ți din sectorul financiar. Func țiile de supraveghere incorporeaz ă instituțiile de credit, pia ța
asigurărilor, valorilor mobiliare, fondurile de investi ții, companiile de management și alte domenii din
sectorul financiar.
Autoritatea este independent ă în activitatea sa de supraveghere și activeaz ă în scopul major ării
stabilității, siguran ței, transparen ței și managementului eficient a riscurilor în sistemul financiar-bancar
și prevenirea utiliz ării sistemului financiar în scopuri criminale. Estonia
Banca Estoniei Asigurarea stabilit ății sistemului financiar este obiectivul B ăncii Estoniei, atins prin cooperare strîns ă
dintre Banca Estoniei (Departamentul Pie ței Financiare, și Departamentul Stabilit ății Financiare),
Ministerul Finan țelor și Autoritatea de Supraveghere Financiar ă.
Finlanda Autoritatea de Supraveghere
Financiar ă (Financial
Supervision Authority)
NBC Pînă la 1993, reglementare și supraveghere a institu țiilor financiare a fost realizat ă de banca central ă. În
a.1993 a fost constituit ă Autoritatea de Supraveghere Financiar ă (FSA), a c ărei activitatea este îndreptat ă
spre supravegherea b ăncilor, companiilor de investi ții, bursei, precum și altor institu ții financiare.
Domeniul de supraveghere include pozi ția financiar ă, expunerea și managementul riscului și codul de
conduită.
Astfel, activitatea de supraveghere a institu țiilor pieței financiare revine FSA, activitatea acesteia din
urmă fiind corelat ă cu Banca Finlandei. B ăncii Finlandei îi revine responsabilitatea pentru supravegherea
macropruden țială a piețelor financiare.
Activitatea de reglementare a pie ței financiare este efectuat ă de Ministerul de Finan țe.
166
Comisia Bancar ă a Franței
(French Banking Comission)
NBC Comisia Bancar ă, succesoarea Comisiei de Supraveghere Bancar ă, înființată în a.1941, este o
subdiviziune a B ăncii Franței și supravegheaz ă activitatea b ăncilor, unit ăților de schimb valutar și
instituțiilor ce presteaz ă servicii investi ționale. Comisia este constituit ă din șase membri și este condus ă
de Guvernatorul B ăncii Franței. Secretariatul General al Comisiei este implicat în examinarea continu ă a
documentelor contabile și prudențiale, precum și în supravegherea pe teren.
Comitetul de reglementare bancar ă și financiar ă, are ca obiectiv „stabilirea reglement ărilor aplicabile
instituțiilor de credit”, prin determinarea condi țiilor generale de desf ășurare a activit ății bancare,
îndeosebi prin stabilirea exigen țelor pruden țiale; delimitarea activit ăților ce pot fi efectuate de institu țiile
de credit; organizarea pie ței interbancare; stabilirea regulilor contabile, standardelor de management și
procedurilor de control intern, etc.
Comitetul Institu țiilor de Credit și Firmelor de Investi ții, efectueaz ă autorizarea institu țiilor de credit,
care se angajeaz ă în operațiunile bancare precum și poate retrage autoriza țiile în cauz ă; supravegheaz ă
accesul pe pia ță financiar ă a Franței și prestarea serviciilor de c ătre institu țiile de credit din UE. Franța
Banca Fran ței Totodat ă, Banca Fran ței, fiind o parte integrant ă a Sistemului European al B ăncilor Centrale este
autoritatea responsabil ă pentru promovarea unei politici monetare unic, prin aplicarea diverselor
instrumente ale politicii monetare.
Germania Deutschebundesbank
Autoritatea de Supraveghere
Financiar ă a Germaniei
(German Financial
Supervisory Authority) BC/NBC Banca central ă este integral implicat ă în procesul de supraveghere a sectorului bancar. Totodat ă
începînd cu a.2002, a fost creat ă Autoritatea de Supraveghere Financiar ă a Germaniei (ASFG). Astfel,
din momentul cre ării acestei autorit ăți, responsabilit ățile de supraveghere a sectorului financiar au fost
divizate dintre Deutschebundesbank și ASFG dup ă cum urmeaz ă: obligațiunile opera ționale de
supraveghere bancar ă revin Bundesbank-ului, atinse prin intermediul reglement ării activității bancare,
controalelor pe teren în b ănci, proceselor continue de monitorizare a documenta ției respective,
rapoartelor, conturilor anuale, rapoa rtelor anuale, prezentate de institu țiile bancare, precum și auditarea
periodică a operațiunilor bancare. ASFG, este responsabil ă pentru licen țierea și aplicarea m ăsurilor
majore, participînd doar în cazuri excep ționale în auditarea opera țiunilor bancare (în colaborare cu
Bundesbank).
Grecia Banca Greciei BC Banca Greciei (Departamentul pentru supraveghere a institu țiilor de credit și altor institu ții financiare )
exercită reglementarea și supravegherea institu țiilor de credit astfel încît s ă asigure stabilitatea întregului
sistem bancar.
Autoritatea de Supraveghere
Financiar ă a Ungariei
(Hungarian Financial
Supervisory Authority)
NBC Piața Financiar ă este supravegheat ă de Autoritatea de Supraveghere Financiar ă a Ungariei. Obiectivele
de bază a cesteia includ asigurarea activit ății continue și transparente a pie ței financiare, promovarea
concurenței și dezvoltării pieței financiare, protec ția intereselor legale ale participan ților pe pia ță,
micșorarea riscurilor prin asigurarea unui acces adecvat la informa ție și participarea în prevenirea
crimelor financiare. Ungaria
Banca Central ă a Ungariei Atribu țiile băncii centrale privind reglementarea și supravegherea bancar ă se limiteaz ă doar la circula ția
monetară, schimbul valutar, rezer vele minime obligatorii.
167 Irlanda Banca Central ă și Autoritatea
Serviciilor Financiare a
Irlandei (Financial Services Authority of Ireland)
BC
NBC Reglementarea și supravegherea bancar ă au revenit B ăncii Centrale din anul 1971. Din anul 1989
acesteia îi revine responsabilitatea de autorizare a activit ății bancare, a autorit ăților de schimb valutar,
investiții și operațiuni de intermediere. În a.1995 responsabilit ățile sale au fost extinse și asupra bursei de
valori. În a.1998 Guvernul a decis stabilirea unei singure autorit ăți de reglementare a activit ății bancare,
din domeniul pie ței de capital și asigurărilor.
Italia Banca Italiei BC Banca Italiei este responsabil ă pentru reglementarea pruden țială a sectorului bancar, și efectuarea
inspecțiilor în bănci examinarea corespunderii activit ății acestora reglement ărilor prescrise.
Letonia Comisia Pie ței Financiare și
de Capital
(Financial and Capital Market
Commission)
NBC Începînd cu anul 2001, supravegherea institu țiilor bancare din Letonia este efectuat ă de Comisia Pie ței
Financiare și de Capital, care a incorporat De partamentul de supraveghere a b ăncii centrale a Letoniei.
Astfel, Comisia efectueaz ă supravegherea tuturor participan ților de pe pia ța financiar ă și de capital
(emitenții, investitorii, institu țiile de credit, de asigur ări, fondurile de pensii, brokerii de asigur ări, burse
de valori, companiile investi ționale). La fel de la banca central ă au fost preluate și principiile, legile și
regulamentele elaborate de Banca Letoni ei, care anterior a supravegheat pia ța bancară. Comisia acord ă și
retrage autoriza țiile de desf ășurare a activit ății bancare.
Lituania Banca Lituaniei BC Banca Lituaniei exercit ă atribuțiile de reglementare și supraveghere a sectorului bancar prin
monitorizarea complian ței instituțiilor de credit cu standardele prescrise de aceasta, precum și de
instituțiile financiare interna ționale.
Luxemburg Comisia de Supraveghere a
Sectorului Financiar (Commission de Surveillance
du Secteur Financier)
NBC Începînd cu a. 1999, Comisia de Supraveghere a Sectorului Financiar a asumat responsabilit ățile de
supraveghere a burselor de valori și rolul de supraveghere pruden țială a instituțiilor de credit, precum și
altor participan ți ai pieței financiare, companiilor pe investi ții, fondurilor de pensii, sistemelor de pl ăți și
de decont ări, etc. Departamentul specializat al acestei Co misii, Departamentul de Supraveghere Bancar ă
efectueaz ă supravegherea pruden țială a instituțiilor de credit autohtone (avînd statutul de banc ă
universală) și subdiviziunile str ăine ale acestora, b ăncile emitente a obliga țiunilor ipotecare,
subdiviziunilor b ăncilor străine înregistrate în alte state dec ît cele membre ale UE, subdiviziunilor
băncilor din UE, precum și instituțiile financiare electronice. Departamentul nominalizat asigur ă că
băncile își desfășoară activitatea în corespundere cu standardele din domeniul financiar-bancar, și
evaluează expunerea la risc a b ăncilor și grupurilor bancare pe baz ă consolidat ă.
Malta Autoritatea Serviciilor
Financiare din Malta NBC Autoritatea Serviciilor Financiare din Malta (ASFM), stabilit ă în a.2002 este o institu ție publică
independent ă, care raporteaz ă Guvernului pe o baz ă anuală. ASFM a preluat func țiile anterior exercitate
de Banca Maltei, Bursa de Valori a Maltei și Centrul Serviciilor Financiare a Maltei. Obliga țiunile
ASFM includ reglementarea și supravegherea activit ății sectorului financiar, inclusiv a b ăncilor,
companiilor de investi ții, asigurărilor, etc.
Banca Maltei Totodat ă, Banca Maltei (Direc ția Stabilitate Financiar ă), exercită analiza tendin țelor pe pia ța financiar–
bancară din Malta.
Olanda Banca Olandei
(Nederlandsche Bank) BC Banca Olandei activeaz ă cu scopul asigur ării unui sistem financiar sigur. În acest context, Banca Olandei
supravegheaz ă instituțiile de credit, fondurile de pensii, participan ții pe piața asigurărilor, și pe piața
valorilor mobiliare, prin exercitarea supravegherii pruden țiale în aceste sectoare financiare.
Sepravegherea fiec ărui dintre aceste sub-sectoare ale sist emului financiar sunt exercitate de
subdiviziunile (Departamentele) separate din cadrul b ăncii centrale.
168 Polonia Banca Na țională a Poloniei
(Comisa Pentru Supraveghere
Bancară) BC Comisia pentru Supraveghere Bancar ă și organul executiv al acesteia – Inspectoratul General de
Supraveghere Bancar ă, care fac parte din structura B ăncii Naționale a Poloniei și reprezint ă interesele
acesteia exercit ă supravegherea activit ății băncilor. Inspectoratul autorizeaz ă băncile și monitorizeaz ă
stabilitatea financiar ă a acestora, prin aplicarea sist emului de raportare pruden țială, elaborarea
reglement ărilor pruden țiale, efectuarea controalelor pe teren a b ăncilor
Portugalia Banca Portugaliei BC Banca Portugaliei are obiectivul de a promova stabilitatea sectorului financiar al țării, prin exercitarea
funcțiilor de reglementare, supraveghere a institu țiilor de credit și companiilor financiare (companiilor
de investi ții, de leasing, de factoring etc.), precum și îndeplinirea rolului de creditor de ultim rang în
sectorul bancar. Totodată în a. 2000 s-a format
Consiliul Na țional al Supraveghetorilor Financiari. Cu toate c ă cadrul
juridic al acestuia nu introduce careva modific ări în atribu țiile autorit ăților sectoriale de supraveghere,
acesta asigur ă schimbul de informa ții și colaborare dintre autorit ățile sectoriale și promoveaz ă regulile și
practicile de supraveghere a conglomeratelor financiare.
România Banca Na țională a României BC Banca Na țională a României are o competen ță exclusivă de autorizare a institu țiilor de credit (exercitat ă
de Direcția reglementare și autorizare) și răspunde de supravegherea pruden țială (Direcția supraveghere)
a instituțiilor de credit pe care le-a autorizat.
Slovacia Banca Na țională a Slovaciei BC Banca central ă exercită reglementarea activit ăților băncilor și supravegherea activit ății acestora în scopul
asigurării stabilit ății sectorului bancar.
Slovenia Banca Na țională a Sloveniei BC Banca Sloveniei exercit ă supravegherea, autorizarea și supravegherea pruden țială a băncilor și băncilor
de economii.
Spania Banca Spaniei BC Banca Spaniei reglementeaz ă și supravegheaz ă activitatea institu țiilor de credit (b ănci, bănci de
economii, b ăncile cooperative de credit, sucursalele b ăncilor străine, emiten ții monedei electronice etc.).
Suedia Autoritatea de Supraveghere
Financiar ă
(Finanzinspectionen) NBC Autoritatea de Supraveghere Financiar ă a fost stabilit ă în a.1991. Activitatea b ăncilor este coordonat ă de
guvern prin Consiliul de Inspec ție Bancar ă. Autoritatea de Supraveghere Financiar ă este o autoritate
publică. Rolul acesteia este de a promova stabilitatea și eficiența sistemului financiar, precum și de a
asigura protec ția efectivă a consumatorilor. Acestei Autorit ăți, responsabile fa ță de Ministerul de
Finanțe, îi revine rolul de a autoriza, supraveghea și monitoriza toate companiile ce opereaz ă pe piața
financiară a Suediei.
Regatul
Unit Autoritatea Serviciilor
Financiare
(Financial Service Authority)
Banca Angliei NBC În anul 1998 supravegherea financiar ă a fost consolidat ă prin crearea unui organ de supraveghere a
tuturor serviciilor financiare (îndeosebi ba ncare). Astfel, actualmente, banca central ă supravegheaz ă
sistemul de pl ăți și evalueaz ă riscul, căruia este supus întregul sistem bancar, pe cînd institu țiile
financiare individuale, la rîndul lor, sunt reglementate și supravegheate de Autoritatea Serviciilor
Financiare.
*Sursa: elaborat de autor în baza informa ției obținute pe paginile Web ale b ăncilor centrale și autorităților de suprave ghere din statele-
membre UE [320-355]
169 Anexa 13
Indicatori de Stabilitate Financiar ă ale satelor-membre ale UE, statelor candidate pentru aderare la UE și a țărilor CSI, 2001-2005(%)*
(indicatori cu privire la suficien ța capitalului și calitatea activelor )
Suficiența capitalului Calitatea activelor
Capitalul reglementat
raportat la activele
ponderate la risc Capitalul de gradul I
raportat la activele
ponderate le risc Credite nefavorabile a
total credite Provizioanele nete pentru
creditele nefavorabile
raportate la capital Indicator
anul
Țara
2001
2002 2003 2004
2005
2001 2002 2003 2004
2005
2001
2002
2003
2004 2005
2001
2002
2003
2004
2005
Spațiul Euro 13,8 11,4 11,6 11,5 – 9,0 8,4 8,4 8,4 – 3,6 3,4 3,4 3,05 – – 19,8 17,9 13,3 –
Statele-membre ale Uniunii Europene
Austria 14,6 14,1 14,5 14,7 – 9,5 9,1 9,9 – – 1,3 1,3 2,2 2,3 – -12,3 -15,3 – – –
Belgia 12,9 13,2 12,9 12,9 11,8 8,2 8,6 8,8 9,4 8,5 2,9 3,0 2,6 2,3 2,2 14,4 15,2 15,7 12,8 13,9
Bulgaria – 25,2 22,0 16,1 15,2 – – – – – – 6,5 7,3 7,1 7,7 – – – – –
Cipru 14,0 12,7 11,7 11,4 12,4 11,6 10,1 10,0 9,8 10,0 7,9 9,5 11,3 11,7 7,1 – – 99,4 72,0 34,8
Cehia 15,4 14,3 14,5 12,6 11,9 – – – – – 13,4 8,1 4,9 4,1 4,3 – – – – –
Danemarca 12,9 13,5 13,9 13,4 13,2 9,6 10,2 10,7 10,7 10,2 0,7 0,9 0,8 0,7 – 1,3 2,0 2,0 1,8 –
Estonia 14,4 15,3 14,5 13,4 11,7 – – – – – 1,3 0,8 0,4 0,3 0,2 – – – – –
Finlanda 10,5 11,7 18,9 19,6 17,3 – – – – 0,6 0,5 0,5 0,3 0,3 – – – – –
Franța 12,1 11,5 11,9 11,5 11,4 10,5 9,2 9,0 8,8 8,2 5,0 5,0 4,8 4,2 3,5 – – – – –
Germania 12,0 12,7 13,4 13,2 12,2 8,0 8,6 8,8 8,7 8,0 4,6 5,0 5,3 5,1 4,1 46,1 47,5 52,1 46,2 35,0
Grecia 12,4 10,5 12,0 12,8 13,2 10,9 8,8 9,8 10,0 10,9 5,6 5,5 5,1 5,4 5,5 17,4 18,7 16,1 16,3 18,0
Irlanda 10,6 12,3 13,9 12,6 12,0 – – – – – 1,03 0,97 0,93 0,82 0,68 – – – – –
Italia 10,4 11,2 11,4 11,6 10,6 7,8 8,2 8,5 8,8 8,1 6,7 6,5 6,7 6,6 5,3 24,4 22,4 21,8 20,9 14,2
Letonia 14,2 13,1 11,7 11,7 10,1 – – – – – 2,8 2,0 1,4 1,1 0,7 – 2,4 0,9 0,1 0,1
Lituania 16,3 15,2 12,6 11,4 10,0 12,1 11,4 9,7 8,6 7,4 6,7 5,3 2,4 2,1 2,5 21,3 21,1 11,7 12,6 16,4
Luxemburg 13,7 15,0 17,1 17,5 17,5 11,4 13,1 14,4 14,7 14,1 0,6 0,4 0,5 0,5 0,4 – – – – –
Malta 17,4 18,7 19,7 21,4 19,1 – – – – – – 13,4 11,1 9,1 9,3 – – – – –
Olanda 11,4 11,9 12,1 12,1 12,4 8,5 8,9 9,4 9,8 10,1 2,3 2,4 2,0 1,5 1,2 31,1 31,2 24,3 19,2 15,7
Polonia 13,5 14,2 13,8 15,4 14,5 14,1 14,2 13,9 15,3 14,4 – – 10,4 9,2 7,7 – – 31,1 22,5 11,9
170 Suficiența capitalului Calitatea activelor
Capitalul reglementat
raportat la activele
ponderate la risc Capitalul de gradul I
raportat la activele
ponderate le risc Credite nefavorabile a
total credite Provizioanele nete pentru
creditele nefavorabile
raportate la capital Indicator
anul
Țara
2001
2002 2003 2004
2005
2001 2002 2003 2004
2005
2001
2002
2003
2004 2005
2001
2002
2003
2004
2005
Portugalia 9,5 9,8 10,0 10,2 11,3 7,3 7,1 7,1 7,0 7,1 2,2 2,3 2,4 1,6 1,5 – – – – –
România – – 20,0 18,8 20,2 – – 10,1 8,5 8,8 – – 8,3 8,1 8,3 – – 11,9 12,5 11,1
Regatul Unit 13,2 13,1 13,0 12,7 12,8 – – – – – 2,6 2,6 2,5 1,9 1,0 – – – – –
Slovacia 19,6 21,3 22,4 20,4 15,9 15,9 18,5 21,6 20,5 16,4 11,1 7,9 3,7 2,8 2,0 12,7 6,0 4,2 3,5 5,6
Slovenia 11,9 11,9 11,5 11,0 – 11,3 10,0 9,8 9,1 – 7,0 7,0 6,5 5,7 – 35,5 36,3 34,3 29,1 –
Spania 12,9 12,5 12,6 12,3 12,2 9,0 8,6 8,5 8,1 8,1 0,9 1,0 0,9 0,7 0,6 0,2 1,6 0,5 -1,0 –
Ungaria 13,9 13,0 11,8 12,4 10,7 8,5 8,7 8,3 8,5 8,3 2,7 2,9 2,6 2,7 2,5 7,3 10,0 10,7 10,0 8,9
Statele candidate pentru aderare la UE
Croația 18,5 17,4 16,5 16,0 15,2 16,9 15,2 14,1 13,7 13,5 7,3 5,9 5,2 4,6 4,0 22,6 20,7 24,1 22,5 19,9
Macedonia 34,3 28,1 25,8 23,0 21,3 35,1 28,3 26,2 23,9 21,6 33,7 15,9 15,1 13,2 10,9 52,4 41,6 32,5 29,5 26,1
Turcia 15,3 25,3 30,9 28,8 24,2 29,3 17,6 11,5 6,0 4,8
Statele membre ale C.S.I.
Armenia 13,6 30,5 33,8 32,3 33,7 12,3 28,8 32,2 30,2 31,7 – – 5,4 2,1 1,9 – – – – –
Belorusia 20,7 24,2 26,0 25,2 26,7 – 19,2 21,7 21,0 18,7 14,9 9,0 3,7 2,8 1,9 32,9 31,2 13,1 11,4 6,3
Georgia 33,1 21,9 20,3 18,8 17,5 – – – – – 11,6 7,9 7,5 6,2 3,8 – – – – –
Moldova 43,5 36,4 31,6 31,4 27,3 – – – – – 10,4 7,8 6,4 6,9 4,3 – – – – –
Rusia 20,3 19,1 19,1 17,0 16,0 16,7 15,8 14,5 15,9 15,1 6,2 5,6 5,0 3,8 3,2 – – – – –
Ucraina 20,7 18,0 15,2 16,8 15,0 – – – – – 25,1 21,9 28,3 30,0 19,6 62,9 66,6 144,6 147,6 110,2
*Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor FMI [238-283], și informației obținte pe paginile oficiale Web ale b ăncilor centra le [320-355],
calculele autorului
171 Anexa 13
(continuare)
Indicatori de Stabilitate Financiar ă ale satelor-membre ale UE, statelor candidate pentru aderare la UE și a țărilor CSI,2001-2005(%)*
(indicatori cu privire la venituri și profitabilitare lichiditate, riscul de pia ță)
Venituri și profitabilitate Lichid itate Riscul de pia ță
Rentabilitatea activelor Rentabilitatea capitalului Active lichide la total active Pozi ția deschis ă netă în
valută străină la capital Indicator,
anul
Țara
2001
2002
2003
2004 2005
2001
2002
2003
2004
2005 2001 2002 2003
2004
2005 2001
2002
2003
2004
2005
Spațiul Euro 0,2 0,3 0,3 0,4 – 5,7 7,6 7,6 10,5 – – – – – – – – – – –
Statele-membre ale Uniunii Europene
Austria 0,5 0,3 0,4 0,4 – 9,8 5,4 7,2 9,3 – 31,5 30,3 30,2 30,3 – 2,7 2,7 2,2 2,3 –
Belgia 0,5 0,5 0,5 0,6 0,7 19,2 17,1 17,1 21,1 24,7 35,3 33,3 33,2 32,7 31,0 6,8 8,5 7,0 5,3 5,8
Bulgaria – 2,1 2,4 2,1 2,1 – 14,9 22,7 20,6 22,1 – – – – – – -4,2 -4,9 -5,9 -5,6
Cipru 0,6 -0,7 -0,3 0,2 0,8 8,4 -11,1 -4,7 4,3 14,1 – – – – 29,5 5,8 1,9 2,9 – 2,0
Cehia – – – – – – – – – – 20,8 32,5 35,9 32,8 32,1 – – – – –
Danemarca 0,8 0,7 0,9 0,9 1,0 12,8 12,1 15,4 13,7 16,3 – – – – – – – – – –
Estonia – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
Finlanda 0,7 0,6 0,7 0,8 0,9 13,5 10,7 11,3 8,6 10,0 14,0 10,7 12,0 12,9 11,2 – – – – –
Franța 0,5 0,5 0,4 0,5 0,6 9,6 9,1 8,5 10,6 11,9 20,4 20,7 21,6 21,3 19,9 2,9 4,9 3,5 4,8 3,9
Germania 0,2 0,1 -0,1 0,1 0,3 4,6 2,9 -1,5 1,9 9,0 1,4 1,4 1,3 1,4 12,0 10,8 6,1 3,7 3,7 6,9
Grecia 0,1 0,5 0,6 0,3 0,9 12,4 6,8 8,9 5,6 16,2 41,1 39,5 37,0 33,4 34,0 3,5 7,2 5,8 3,5 2,9
Irlanda 0,9 1,0 0,9 1,0 – 16,0 18,0 17,8 20,7 – 30,0 30,0 33,6 33,0 34,2 – – – – –
Italia 0,6 0,5 0,5 0,7 0,7 8,6 7,1 7,4 9,3 – 8,7 7,8 8,6 8,3 7,5 4,9 3,9 3,6 2,4 3,0
Letonia 1,5 1,5 1,4 1,7 2,1 19,0 16,4 16,7 21,4 27,1 – 62,1 57,9 58,1 52,3 3,7 7,1 5,4 15,0
Lituania -0,2 1,0 1,2 1,2 1,3 -1,6 9,2 12,0 13,8 16,6 31,7 24,0 24,1 26,4 24,6 2,5 -1,2 6,6 -0,9 1,8
Luxemburg 0,5 0,4 0,5 0,5 0,5 40,7 36,4 34,9 39,8 37,8 63,0 63,0 63,0 62,0 62,0 – – – – –
Malta 0,8 0,7 0,9 1,5 1,6 9,4 8,7 8,9 14,7 18,0 27,6 24,5 24,4 24,3 23,9 – – – – –
Olanda 0,4 0,4 0,5 0,5 0,5 10,9 9,1 11,7 13,8 14,6 – – – – – 4,8 4,3 6,11 4,1 0,8
172 Venituri și profitabilitate Lichid itate Riscul de pia ță
Rentabilitatea activelor Rentabilitatea capitalului Active lichide la total active Pozi ția deschis ă netă în
valută străină la capital Indicator,
anul
Țara
2001
2002
2003
2004 2005
2001
2002
2003
2004
2005 2001 2002 2003
2004
2005 2001
2002
2003
2004
2005
Polonia 0,9 0,5 0,5 1,4 1,6 12,4 6,1 5,8 17,1 20,7 17,8 24,1 26,1 26,2 26,2 2,1 1,1 0,3 1,5 2,5
Portugalia 1,0 0,8 0,9 0,6 1,0 17,8 14,1 16,2 12,5 16,9 15,3 12,5 17,1 15,3 15,3 – 1,8 0,2 1,8 1,3
România – – 2,7 2,5 1,9 – – 20,0 19,3 15,4 – – 62,7 63,6 61,8 – – 1,6 -2,0 -0,6
Regatul Unit 0,5 0,4 0,6 0,7 0,8 7,7 6,1 8,6 10,9 11,8 – – – – – – – – – –
Slovacia 1,0 1,2 1,2 1,0 0,9 16,3 13,9 12,5 11,5 12,4 21,7 28,9 16,8 14,0 15,4 -41,0 -77,0 -53,0 -47,0 -30,0
Slovenia 0,5 1,1 1,0 1,1 – 4,8 13,3 12,5 14,2 – 89,3 90,6 93,2 88,4 – 33,9 51,6 58,6 55,1 –
Spania 0,9 0,9 0,9 0,9 0,9 13,5 12,1 13,2 14,1 16,9 33,2 30,9 30,3 30,4 34,3 24,0 13,5 8,6 11,5 11,4
Ungaria 1,3 1,4 1,5 2,0 2,0 15,8 16,2 19,3 25,3 24,6 29,9 24,3 19,5 21,1 21,0 6,9 2,1 2,1 6,0 3,5
Statele candidate pentru aderare la UE
Croația 0,9 1,6 1,6 1,7 1,6 6,6 13,7 14,1 16,1 15,1 26,8 17,6 18,7 16,1 11,5 – – 24,7 18,2 7,4
Macedonia -0,7 0,4 0,5 1,1 1,3 -3,2 2,1 2,3 6,2 8,1 54,6 44,8 45,0 42,8 46,9 60,5 56,2 56,3 52,1 49,6
Turcia -5,5 1,1 2,3 2,3 1,7 -69,4 9,3 16,0 16,4 11,8 – – – – – – – – – –
Statele membre ale C.S.I.
Armenia -9,1 3,9 2,7 3,2 3,1 -78,6 21,6 14,4 18,4 15,5 33,1 44,5 47,5 47,1 44,2 88,3 15,3 13,8 7,4 4,9
Belorusia -1,1 -0,3 2,3 0,5 1,0 -7,1 -1,4 9,5 2,8 5,4 13,9 16,0 28,7 27,7 30,4 – -7,2 -3,6 -5,2 -14,5
Georgia 1,6 4,2 4,0 2,4 3,1 5,0 14,9 15,0 10,0 14,9 80,4 92,6 92,1 104,2 76,5 6,9 9,3 8,5 7,4 7,5
Moldova 4,3 4,5 4,5 3,8 3,2 14,3 17,5 20,3 18,1 17,3 60 56 48 53 50 – – – – –
Rusia 2,4 2,6 2,6 2,9 3,2 19,4 18,0 17,8 20,3 24,2 40,8 39,1 36,1 30,3 27,3 5,6 11,7 12,4 12,6 14,4
Ucraina 1,2 1,2 1,0 1,1 1,3 7,5 8,0 7,6 8,4 10,4 15,3 13,5 15,3 16,7 16,4 22,3 21,5 17,7 14,7 8,6
*Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor FMI [238-283], și paginile oficiale Web a b ăncilor centrale [320-355] , calculele autorului
173Anexa 14
Compatibilitatea sistemului de garantare a depozitelor din Republica Moldova cu cele mai
bine practici în acest domeniu*
Cele mai bune
practici Experien ța Republicii Moldova Comentarii
Evitarea riscului moral
Sistemul definit în
mod explicit de
legislația în vigoare Da, Legea privind garantarea
depozitelor persoanelor fizice în
sistemul bancar nr.575-XV din
26.12.2003 [4] sistemul de garantare a depozitelor din sistemul
bancar, se r ăsfrînge doar asupra depozitelor
persoanelor fizice
Plafon de garantare
limitat Da, 4500 lei (circa 380 dolari) nivelul plafonului de garantare nu este
comparabil cu standardul UE și este inferior
nivelului din alte state (E.U; CSI)
Sistem de m ăsuri de
remediere prompte Da este asigurat de BNM, aplicat în baza art.38 din
Legea institu țiilor financiare
Închiderea și
lichidarea rapid ă a
băncilor lichidarea b ăncilor desf ășoară încet lichidarea institu țiilor financiare are loc prin
numirea unui administrator în oficiu, pentru a
lua sub control și în gestiune banca
Evitarea selec ției adverse
Participare obligatorie Da legisla ția prevede participarea obligatorie a
tuturor băncilor în sistemul de garantare a
depozitelor
Contribuții ajustate în
funcție de risc Nu Fiecare banc ă plătește o contribu ție inițială
fixă: unică de 1% și contribu ție trimestrial ă de
0,25% din suma depozitelor garantate în
funcție de plafonul stabilit [4, art.11-12]
Evitarea problemelor de agen ție
Fondul este
independent Da Fondul este constituit ca o persoan ă juridică de
drept public [4, art.2(2)]
Relațiile strînse cu
autoritatea de supraveghere parțial Fondul este administrat și supravegheat de
Consiliul de Administra ție, din care face parte
și un membru f ără vot, propus de BNM [4,
art.24(2)]
Asigurarea integrit ății și stabilității financiare
Înființarea sistemului
de garantare a depozitelor cînd
sistemul este s ănătos sistemul de garantare a depozitelor a
fost înfiin țat în RM în 2004 (cînd nu
s-au înregistrat careva instabilit ăți
financiare ) după înființarea fondului nu a falimentat nici o
bancă
Asigurarea cu resurse
adecvate Contribuția inițială este de 1% din
suma depozitelor garantate în func ție
de plafonul stabilit; contribu ția
trimestrial ă este 0,25% din suma
depozitelor garantate în func ție de
plafonul stabilit [4, art.11-12]. în cazul insuficien ței mijloacelor Fondului,
băncilor i se solicit ă să plătească o contribu ție
specială în condițiile stabilite de Consiliul de
administra ție; contribu ția se calculeaz ă în
funcție de depozitele înregistrate în ultima zi a
trimestrului precedent [4, art.13].
Investire prudent ă a
resurselor Da Fondul poate inves ti mijloacele financiare
disponibile numai în titluri emise de Guvern sau BNM [4, art.9(3)]
Plata rapid ă a
depozitelor Plata urmeaz ă să fie făcută maxim în
trei luni dup ă intentarea procesului
de insolvabilitate a b ăncii [4,art.19] termenul stabilit de legisla ția autohton ă este
comparabil cu prevederile similare ale statelor
din E.U. și CSI
Transparen ța
corespunz ătoare sunt publicate rapoartele anuale,
actele normative aferente activit ății
Fondului, comunicate de pres ă etc. pagina oficial ă Web: www.fgdsb.md
*Sursa: adaptat de autor la G. Gillian Deposit Insurance: A Survey of Actual and Best Practices
IMF WP/99/54[160]
174 Anexa 15
Exemplele Structurii Rapoarte lor de Stabilitate Financiar ă, emise de b ăncile centrale ale statelor-membre ale UE*
Austria
(Banca Austriei) Germania
(Deutsche
Bundesbank) Slovenia
(Banca Sloveniei) Cehia (Banca
Națională a Cehiei) Belgia (Banca
Națională a Belgiei) Slovacia (Banca
Națională a
Slovaciei) Estonia
(Banca Estoniei)
• Sumarul Executiv
• Rapoarte
o Beneficii pentru
sistemul financiar rezultate de condi țiile
economice bune
o Mediul interna țional
o Intermediari financiari
autohtoni
o Economia real ă
autohtonă și piețele
financiare
• Teme speciale
o teme actuale cu privire
la investitorii strategici; riscuri interna ționale;
modelarea riscurilor
(de credit, etc.)
• Anexe
• Note • Analiza
• Evaluare general ă
• Evaluarea factorilor de
risc ce afecteaz ă sistemul
financiar
o Riscurile
macroeconomice
o Riscurile pie ței
financiare
• Stabilitatea sectorului
bancar al Germaniei
o Riscuri de credit
o Riscuri de pia ță
o Capacitatea de a
asuma riscurile
o Fonduri deschise și
ipotecare
• Stabilitatea sectorului
asigurărilor
o Factorii de risc
o Capacitatea de a
asuma riscurile
• Contribuția infrastructurii
financiare și regulatorii
asupra stabilit ății
financiare o Sistemul de pl ăți
o Reglementarea
sectorului financiar
• Articolele (consolidarea
sectorului bancar; FSI) • Concluzii
• Sumar
• Tendințe economice și
mediul interna țional
• Sectorul gospod ăriilor
• Sectorul corporativ
• Sistemul financiar
o Structura sistemului
financiar
o Integrarea în cadrul
sistemului financiar
o Intermediere
financiară și analiza
comparativ ă cu statele
UE
o Piețele financiare
autohtone
• Sistemul bancar
o Băncile și bănci de
economii
o Schimbări în structura
bilanțului
o Indicatori de
profitabilitate
o Riscurile sectorului
bancar
o Solvabilitatea b ăncilor
• Instituții financiare non-
bancare
• Infrastructura financiar ă
o Sistemul de pl ăți
o Sistemul de decont ări
• Anexe statistice • Sumar
• Cadrul macroeconomic
o extern
o autohton
o dezvoltările pieței
financiare autohtone
• Sectorul corporativ și
gospodăriile
• Sectorul financiar
o Comparații
internaționale
o Structura sectorului
financiar
o Sectorul bancar
o Companii de asigur ări
și alți participan ți ai
pieței financiare
o Aspecte interna ționale
• Infrastructura financiar ă
• Articole tematice
• Sumarul test ărilor stres a
băncilor • Sumar executiv
• Analiza stabilit ății
financiare
o Piețe financiare
internaționale
o Analiza sectorului privat
o Analiza sectorului
bancar
o Companii de asigur ări
o Anexe statistice
• Siguranța infrastructurii
financiare
o Evaluarea complian ței
cu standardele
IOSCO;CPPS;
SWIFT,etc.
• Articolele cu privire la
temele actuale (referitor la
riscuri; indicatori ce
reflectă stabilitatea
sistemului financiar; c ăile
de depășire a crizelor, etc.) • Introducere și sumar
executiv
• Mediul extern
o Creștere economic ă în
regiunile de baz ă a
economiei mondiale
o Creșterea economic ă a
partenerilor Slovaciei
o Stabilitatea financiar ă
mondială
o Sectorul financiar al
UE
• Mediul economic
autohton
• Sectorul bancar
o Concuren ța și
concentrarea în
sectorul bancar
o Active și obligațiuni
o Profitabilitatea
o Lichiditatea
o Suficiența capitalului
o Riscurile bancare
• Piețe financiare
o Piața interbancar ă
o Piața obligațiunilor de
stat
o Piața de capital
o Piața valutară
• Instituțiile de pe pia ța de
capital și a asigurărilor
• Sistemul de pl ăți
• Anexe • Sumar
o Mediul extern și
macroeconomic
o Riscuri și comportament
financiar
o Piața bancară și a
asigurărilor și alți
intermediari financiari
o Sistemul de pl ăți
• Economia mondial ă și
economia țării
o Mediul extern
o Creștere economic ă
autohtonă și riscuri
macroeconomice
• Comportamentul
financiar al companiilor și
gospodăriilor și riscurile
acestora
• Stabilitatea și riscurile
sectorului bancar
• Piața Valorilor Mobiliare
• Alte piețe financiare
• Sistemul de pl ăți
* Notă:
1.În toate statele-membre examinate în tabel Rapoartele de Stabilitate Financiar ă se public ă de către bancă centrală și se plaseaz ă pe paginile oficiale Web a acestora.
2.În astfel de state cum sunt: Danemarca, Grecia, Italia, Cipru, Malta și Luxemburg pe paginile oficiale Web ale b ăncilor centrale și a autorit ăților de reglementare și supraveghere a sectorului financiar nu a fost g ăsită careva
informație cu privire la Rapoarte de Stabilitate Financiar ă, astfel putem presupune c ă în statele nominalizate lipesc atare raport ări.
175 Polonia (Banca
Națională a Poloniei) Olanda
(Banca Olandei) Suedia
(Sveriges Riksbank) Ungaria
(Magzar Nemzeti) Regatul Unit
(Banca Angliei) Letonia
(Banca Letoniei) Lituania
(Banca Lituaniei)
• Sumarul executiv
• Impactul economiei reale
asupra stabilit ății sectorului
financiar
• Piața financiar ă și piața
de proprietate
• Stabilitatea sectorului
bancar
o Riscul de credit
o Riscul de schimb
valutar
o Riscul ratei dobînzilor
o Riscul de lichiditate
o Venitul
o Capitalul b ăncilor
• Instituții financiare non-
bancare
• Operațiunile sistemului
de plăți și riscuri
• Grupuri strategice în
sectorul bancar autohton • Introducere
• Dezvoltările mediului
macro-financiar
• Evaluarea stabilit ății
financiare din țară
• Dezvoltările financiare și
economice
• Riscurile cu care se
confruntă companiile pe
asigurări și conglomeratele
• Scenariile de asigurare a
ratelor dobînzilor sc ăzute
• Ajustările la disbalan țele
mondiale
• Dimensiunile
transfrontaliere a stabilit ății
financiare
• Concluzii • Introducere
• Sumarul evalu ărilor cu
privire la stabilitate
financiară
• Piețele financiare
• Debitorii b ăncilor din
Suedia
• Dezvoltările în sectorul
bancar
o Profitabilitatea
o Activele și capitalul
o Riscul de lichiditate
• Evaluarea institu țiilor
aflate în situa ții de stres
• Activitatea comercial ă și
implicări pentru
stabilitatea financiar ă
• Articolele din rapoartele
cu privire la stabilitate
financiară. • Analiza riscurilor și
cheltuielilor de baz ă
• Riscuri macroeconomice
și financiare
o Mediul schimb ător
o Scenarii de risc
• Stabilitatea institu țiilor
financiare
• Riscurile sistemului
bancar
o riscul de credit
o riscul de pia ță
o situația financiar ă a
sistemului bancar
• Riscurile sistemului
nefinanciar
• Riscurile sistemului de
plăți și de decont ări
• Anexe
• Evaluări generale
• Sursele de baz ă ale
vulnerabilit ăților în
sistemul financiar al țării
o Situația economic ă și
instrumentele financiare
o Instabilitățile
economice și
instrumentele
financiare
o Lichiditatea pie ței
financiare
• Structura sistemului
financiar al țării
• Perspectivele pentru
sistemul financiar al țării
• Micșorarea riscurilor în
sistemul financiar al țării
• Alte publica ții cu privire
la stabilitate financiar ă • Sumar executiv
• Mediul economic extern
și dezvoltările economice
din țară
• Riscul de credit al
băncilor
• Profitabilitate bancar ă
• Suficiența capitalului
• Riscul ratei dobânzii a
băncilor
• Riscul de schimb valutar
• Lichiditatea b ăncilor
• Vulnerabilitate financiare
• Instituțiile financiare
non-bancare
• Concuren ța și nivelul de
concentrare în sectorul
bancar al Letoniei
• Cadrul nou cu privire la
suficiența capitalului • Introducere
• Sumar
• Analiza macroeconomic ă
• Corporațiile non-
financiare
• Gospodăriile
• Sectorul bancar
o Participan ți
o Profitabilitatea și
eficiența
o Active
o Obligațiuni și lichiditate
o Riscul de credit
o Riscul de pia ță
o Suficiența capitalului
o Testările stres a riscului
de credit
• Sistemul financiar și
instituțiile financiare non-
bancare
Portugalia (Banca
Portugaliei) România (Banca
Națională României) Bulgaria
(Banca Bulgariei) Spania
(Banca Spaniei) Franța
(Banca Fran ței) Irlanda
(Banca Irlandei) Finlanda
(Banca Finlandei)
• Evaluări generale
• Mediul macroeconomic
o Activitatea
o Profitabilitatea
o Acoperirea riscurilor
• Riscul de pia ță
• Riscul de credit
• Riscul de lichiditate
• Articole
• Anexe • Sinteza
• Cadrul Macroeconomic
o Contextul economic și
financiar interna țional
o Riscuri aferente
evoluțiilor
macroeconomice interne
• Sistemul financiar și
riscurile asociate acestuia
o Sectorul bancar
o Sectorul financiar
nebancar
o Piața de capital
• Infrastructura sistemului
financiar
• Evoluțiile cadrului de
reglementare • Piețele financiare din
Bulgaria
• Piața monetar ă
• Piața interbancar ă
• Piața valutară
• Piața de capital • Introducere
• Riscuri bancare
o Riscuri și activitatea
intermediarilor
financiari
o Riscul de credit
o Riscul de lichiditate
o Riscul de pia ță
• Profitabilitate
o Situația general ă
o Analiza bazat ă pe
instituții individuale
• Solvabilitate
o Situația general ă
o Analiza bazat ă pe
instituțiile individuale
• Note explicative
• Introducere
• Generalizare
o Sumar
o Mediul și piețele
internaționale
• Sectorul Financiar
• Articolele cu privire la
temele actuale aferente sistemului financiar
autohton
• Introducere
• Evaluarea sectorului
financiar autohton
o Analiza
macroeconomic ă
o Sectorul gospod ăriilor
o Sectorul non-financiar
o Sectorul bancar
o Sectorul asigur ărilor
o Sistemul de pl ăți și de
decontări
• Dimensiuni
internaționale
• Creșterea îndator ărilor
ipotecare
• Rolul lichidit ății și
stabilitatea financiar ă • Intermediere financiar ă
• Bănci și companii de
asigurare
• Piața valorilor mobiliare
• Infrastructura
• Graficele ce reflect ă
dinamica indicatorilor de
bază ce reflect ă stabilitatea
sectorului financiar, mai
ales a celui bancar
• Tabele
o Rapoartele b ăncilor
o Ratele pe depozite și
credite
*Sursa: elaborat de autor, Rapoa rtele de Stabilitate Financiar ă obținute pe paginile Web ale b ăncilor centrale di n statele UE[320-355]
176Anexa 16
Exigențele minime fa ță de capitalul b ăncilor stabilite de legisla ția bancar ă a statelor-membre
ce au aderat la UE începând cu anul 2004, a st atelor candidate pentru aderare la UE și a
țărilor CSI *
Țara Exigen țele față de capital stabilite de legisla ție
Uniunea European ă Directiva UE nr. 2006/48/CE privind ini țierea și exercitarea activit ății instituțiilor
de credit prevede c ă pentru a primi autoriza ția de desf ășurare a activit ăților
bancare, banca urmeaz ă să corespund ă exigențelor minime fa ță de capital, care nu
poate fi mai mic de 5 mil. euro (art. 9).
Statele UE ce au aderat în anul 2004
Cehia
Pentru a ob ține licența, băncile din Cehia, conform Legii Cehiei cu privire la b ănci,
urmează să dispună de un capital minim în m ărime de cel pu țin 500000000 CZK
(echivalent a circa 17.5 mil. euro), fiind prev ăzut doar o singur ă categorie de licen ță (art. 4
(1-2); 5).
Cipru Banca înfiin țată în Republica Cipru, urmeaz ă să dispună de capitalul minim în m ărime de 3
milioane fun ți (sau echivalent a circa 5, 2 mil.euro) sau orice alt ă mărime mai înalt ă,
stabilită de Banca Central ă. (art.15;20-23).
Estonia
Conform Legii cu privire la institu țiile financiare a Cehiei, capitalul ac ționar al b ăncilor
urmează să fie reprezentat de echivalentul în moned ă națională a cel pu țin 5 mil. euro
reieșind din rata oficial ă de schimb a B ăncii Estoniei. Totodat ă este prev ăzut doar un singur
tip de licen ță indiferent de activit ățile bancare desf ășurate (art.13).
Malta O bancă înființată în Malta urmeaz ă să dispună de fondurile proprii în Lire Malteze sau
orice altă valută acceptată de autoritatea competent ă în mărime ce nu va fi mai mic ă de 2
mil. Lire Malteze (circa 4, 7 mil. euro). Legisla ția nu prevede necesitatea major ării
capitalului în scopul ob ținerii permisiunii de a desf ășura activit ăți bancare suplimentare.
Letonia Legea cu privire la b ănci determin ă nivelul minim al capitalului bancar în m ărime de
echivalentul a 5 mil. euro și prevede doar o singur ă categorie de licen ță, indiferent de
activitățile desfășurate de b ănci (art.2).
Lituania
Legea bancar ă conține exigen țe cu privire la capitalul minim necesar pentru ob ținerea
licenței bancare în m ărimea echivalentului în lite a 5 mil. euro și prevede o singur ă
categorie de autoriza ție indiferent de activitatea financiar ă desfășurată de bancă (art. 9 ;40).
Slovacia
Legea bancar ă prevede c ă depozitul monetar minim a capitalului bancar înregistrat este
SKK 500000000 (sau circa 13 mil. euro) și nu conține careva stipul ări cu privire la
diversitatea categoriilor de licen țe (art.7).
Slovenia
Actul Bancar al Sloveniei stipuleaz ă o mărime minim ă a capitalului de 1220000000 tolari
(sau circa 5 mil. euro) c ăreia urmeaz ă să corespund ă instituția pentru a ob ține autoriza ția de
desfășurare a activit ăților bancare. Actul Bancar totodat ă nu are careva stipul ări cu privire
la existen ța mai multor categorii de autoriza ții (art. 6; 15).
Polonia Actul bancar al Poloniei prevede c ă capitalul b ăncilor înfiin țate trebuie s ă constituie cel
puțin echivalentul în Zlo ți a 5 mil. euro, precum și nu stipuleaz ă mai multe categorii de
autorizații în dependen ță de activit ățile financiare desf ășurate de b ănci (art.32).
Ungaria
Legea cu privire la b ănci determin ă nivelul capitalului de 5 mil.euro și nu determin ă mai
multe categorii de autoriza ții în dependen ță de activitatea desf ășurată de către institu țiile
financiare.
Statele UE ce au aderat în anul 2007
Bulgaria
Capitalul minim necesar prev ăzut de Legea bancar ă urmează să fie de pu țin 10 milioane
BGL (5 mil. EUR), fiind prev ăzută doar o singur ă categorie a licen ței (art.6, art.7 și 13).
România
Legea privind activitatea bancar ă stipuleaz ă că capitalul b ăncilor nu poate fi mai mic decât
echivalentul a 5 mil. Euro și nu conține careva prevederi cu pr ivire la necesitatea major ării
capitalului pentru a desf ășura careva activit ăți financiare suplimentare (art.11;58).
177Țara Exigen țele față de capitalul stabilite de legisla ție
Statele-candidate pentru aderare în UE
Croația Mărimea capitalului minim ac ționar necesar pentru fondarea unei b ănci prevăzută de Legea
bancară a Croației este de 40 milioane Kuna (sau circa 5,3 mil. EUR), fiind prev ăzută doar
o singură categorie de autoriza ție pentru desf ășurarea activit ăților bancare (art. 4; 6; 34).
Macedonia Capitalul minim necesar prev ăzut de Legea bancar ă pentru înfiin țarea unei b ănci este de
3.5 mil.Euro pentru desf ășurarea activit ăților financiare cum sunt: acceptarea depozitelor
de la persoanele fizice și juridice; acordarea și obținerea creditelor pe teritoriul țării,
operațiunile de schimb valutar, emiterea cardurilor de credit și monedei electronice, leasing
financiar, opera țiunile de pl ăți autohtone, leasing financiar, consulting economic și
financiar, etc.(art.8;45). Totodat ă, pentru desf ășurarea activit ăților bancare interna ționale
(de plăți, de transfer), creditarea și operațiuni de garan ție cu străinătate, factoring, activit ăți
în valută străină, underwrinting și activități cu derivatele financiare, etc.(art.46), banca
urmează să dispună de capital în m ărime minim ă 9 mil. Euro.
Statele – membre ale CSI
Belarus Legea bancar ă prevede cerin ța față de capitalul minim normativ al b ăncilor în m ărime de
cel puțin 10 mil. Euro, și prevede o categorie de licen ță unică pentru desf ășurarea
activităților bancare.
Rusia Legea bancar ă prevede cerin ța față de capital în m ărime de 5 mil. Euro pentru toate tipurile
de licență (art.5;11), totodat ă actele normative prev ăd necesitatea ob ținerii diferitor
categorii de licen țe pentru activit ăți, cum sunt:
• operațiuni în ruble ruse ști fără dreptul de a atrage depozite de la persoane fizice;
• operațiuni în ruble ruse ști și valută străină fără dreptul de a atrage depozite de la persoane
fizice;
• atragerea depozitelor și plasarea metalelor pre țioase;
• licența generală, care acord ă dreptul de a efectua concomitent toate activit ățile menționate.
Ukraina Legea bancar ă determin ă cerința față de capitalul minim al b ăncilor în m ărime de 10 mil.
Euro, iar pentru a desf ășura activit ăți suplimentare, B ăncii Naționale a Ucrainei, îi revine
dreptul de a stabili cerin țe suplimentare (20 mln. euro), totodat ă fiind prev ăzute mai multe
categorii de autoriza ții (art.31;47).
*Sursa: elaborat de autor în baza legisla ției bancare a țărilor examinate [96-110]
178Anexa 17
STRUCTURA UNEI PIE ȚE FINANCIARE TRADI ȚIONALE*1
STRUCTURA UNEI PIE ȚE FINANCIARE DEZVOLTATE
*
1 * Sursa: elaborat de autor Parlamentul, Guvernul și Autoritățile publice
Reglementarea pie ței
asigurărilor Reglementarea pie ței
bancare Reglementarea pie ței
valorilor mobiliare
Piața
asigurărilor Piața valorilor
mobiliare Sectorul bancar
Supravegherea pie ței
asigurărilor Supravegherea pie ței
bancare Supravegherea pie ței
valorilor mobiliare
Organele publice independente / a gențiile
Parlamentul, Guvernul și Autoritățile publice
Reglementarea pie ței
asigurărilor Reglementarea pie ței
bancare Reglementarea pie ței
valorilor mobiliare
Supravegherea pie ței
asigurărilor Supravegherea pie ței
bancare Supravegherea pie ței
valorilor mobiliare
Organele publice independente / a gențiile CONGLOMERATE FINANCIARE
Sectorul bancar
Piața valorilor mobiliarePiața asigurărilor
179 Anexa 18
Date utilizate la construirea modelului econometric de evaluare a stabilit ății sistemului bancar al Republicii Moldova (1) *
Anul Suficiența
capitalului ponderat la risc % Ponderea
creditelor nefavorabile în total credite % Creditele
nefavorabile mil.lei Total
portofoliu de credite mil.lei Capitalul
normativ total pe sistem bancar mil.lei A
RW –
activele ponderate la risc (monedă
națională)
mil.lei A
(ra)
activele
totale pe sistemul bancar mil.lei Raportul
activelor generatoare de dobinda/ active (%) Active
genera-toare de dobînda mil.lei
SUFCAP CREDITNF CREDITNF PCREDIT CNT ARW ACTIVE % ACTIVDOB
1997 35.1 26.0 420.25 1616.33 593.7 1690.0 2281.1 71.20 1623.4
1998 39.9 31.9 565.08 1771.42 735.7 1841.6 2660.9 82.19 2187.0
1999 46.8 28.3 455.29 1608.80 940.3 2009.2 3223.5 65.79 2120.8
2000 48.5 20.3 465.97 2295.40 1399.6 2885.8 4665.1 77.20 3604.1
2001 43.4 9.8 309.17 3154.80 1653.9 3810.8 5985.4 81.40 4854.8
2002 36.4 7.6 324.06 4263.90 1708.4 4693.4 7943.9 72.34 5747.4
2003 31.8 6.2 379.68 6123.90 2041.0 6418.2 10289.9 76.12 7832.7
2004 31.4 6.9 530.36 7686.40 2441.9 7776.8 13313.2 77.53 10321.7
2005 27.5 4.3 433.34 10077.60 2871.1 10440.4 18007.7 77.83 14015.4
2006 27.8 4.3 594.71 13830.45 3801.3 13662.4 22776.7 83.47 19011.7
Sursa: rapoartele anuale ale BNM [82], Biroul Na țional de Statistic ă al Republicii Moldova [292], calculele autorului*
180 Anexa 18 (continuare)
Date utilizate la construirea modelului econometric de evaluare a stabilit ății sistemului bancar al Republicii Moldova (2)*
Anul
Ponderea
investițiilor
în Produsul Intern Brut
Produsul Intern Brut (prețuri
curente), mil.lei
Rata de bază a
BNM L
(ra) total
obligațiun
i pe sistemul bancar mil.lei, % Capital
actionar r
a – rata
anuală
medie la credite (în valută
națonală)
% r
L – rata
anuală
medie la depozite (în valută
națională)
% Venitul
net, mil.lei Rentabilit
atea activelor % Rentabilit
atea capitalului % marja netă
a dobînzii %
INVPIB PIB RATANBM OBLIGAT CAPB RA RO VENITNET ROA ROE MARJA
1997 53.2 8917 17.0 1667.2 613.9 32.76 23.18 116.4 5.1 19.0 9.3
1998 45.0 9122 32.7 1923.63 737.3 30.06 20.99 101.2 4.0 15.2 18.0
1999 52.3 12322 31.0 2281.06 942.4 35.48 27.39 157.2 4.4 15.3 14.9
2000 49.6 16020 27.0 3238.67 1426.4 33.29 24.62 297.9 6.4 20.9 6.4
2001 50.1 19052 13.0 4329.27 1656.1 28.46 20.60 245.6 4.7 15.8 11.3
2002 52.5 22556 9.5 6108.56 1835.3 23.14 14.38 302.1 4.5 17.5 9.4
2003 53.3 27619 14.0 8120.63 2169.3 19.18 12.68 411.1 4.4 20.3 9.0
2004 51.2 31992 14.5 10728.26 2584.9 20.96 15.16 430.7 3.8 18.1 8.5
2005 50.4 37652 12.5 14997.88 3009.8 18.90 13.00 480.2 3.2 17.3 6.4
2006 45.8 44069 14.5 18843.02 3933.7 18.28 11.93 691.7 3.4 20.7 6.8
Sursa: rapoartele anuale ale BNM [82], Biroul Na țional de Statistic ă al Republicii Moldova [292 ], calculele autorului
181Anexa 18 (continuare)
Date utilizate la construirea modelului econometric de evaluare a stabilit ății sistemului
bancar al Republicii Moldova (3) *
2007 2008 2009
CCAPB 4576 5560 6758
ARW 16594 21200 27054
CREDITNF 464 423 436
ACTIVDOB 24030 31672 36744
RA 18,12 17,65 18,33
ROA 3.4 3.3 3.5
MARJA 6.5 7.4 6.3
PIB 52753 61786 72256
RATA NBM 12.56 12.26 12.04
INV PIB 20.6 22.8 25.2
*Sursa: elaborat de autor
182Anexa 19
Prezentarea grafic ă a ecuației multifactoriale (modelul 1) *
ln(SUFCAP t) = ln (ß 0)+ ß1 ln(CAPB t) + ß 2 ln (ARW t) + ß 3 ln (CREDITNF t) + ln (εt)
ln – reprezitn ă logaritmul natural. Parametrii ß 1, ß2, ß3 reprezint ă elasticitățile influen ței
asupra SUFCAP a parametrilor explicativi, incluse în model.
Calculele au fost efectuate în pachetul econometric Eviews 3,0.
Dependent Variable: Ln(SUFCAP)
Method: Least Squares
Sample: 1997 2006
Included observations: 10
Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
Ln(ARW) -1.000776 0.000853 -1172.669 0.0000
LN(CAPB) 1.001315 0. 001039 963.6791 0.0000
LN(CREDITNF) 0.001289 0.000555 2.324027 0.0591
C 4.609447 0.003465 1330.413 0.0000
R-squared 0.999998 Mean dependent var 3.588255
Adjusted R-squared 0.999997 S.D. dependent var 0.204712
S.E. of regression 0.000339 Akaike info criterion -12.85437
Sum squared resid 6.88E-07 Schwarz criterion -12.73334
Ln likelihood 68.27186 F-statistic 1096608.
Durbin-Watson stat 1.726484 Prob(F-statistic) 0.000000
figura 4.3.1
-0.0006-0.0004-0.00020.00000.00020.00040.0006
3.23.43.63.84.0
97 98 99 00 01 02 03 04 05 06
Residual Actual Fitted
*Sursa: ob ținut de autor în baza ecua ției multifactoriale (modelul 1)
183Anexa 20
Prezentarea grafic ă a ecuației multifactoriale (modelul 2) *
ln(ACTIVB t) = ln (ß 0)+ ß1 ln(ACTIVDOB t) + ß 2 ln (ARW t) – ß 3 ln (RA t) + ln (εt)
ln – reprezint ă logaritmul natural. Parametrii ß 1, ß2, ß3 reprezint ă elasticitățile influen ței
asupra ACTIVB a parametrilor explicativi, incluse în model.
Calculele au fost efectuate în pachetul econometric Eviews 3,0.
Dependent Variable: LN(ACTIVB)
Method: Least Squares
Sample: 1997 2006
Included observations: 10
Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
LN(ACTIVDOB) 0.203490 0.294618 1.690690 0.5156
LN(ARW) 0.915441 0.357593 2.560006 0.0429
LN(RA) – 0.195652 0.201092 -1.972950 0.3682
C -1.201094 1.313671 -0.914304 0.3958
R-squared 0.997124 Mean dependent var 8.838964
Adjusted R-squared 0.995685 S.D. dependent var 0.805784
S.E. of regression 0.052929 Akaike info criterion -2.750556
Sum squared resid 0.016809 Schwarz criterion -2.629522
Ln likelihood 17.75278 F-statistic 693.2984
Durbin-Watson stat 1.793191 Prob(F-statistic) 0.000000
figura 4.3.2
-0.10-0.050.000.050.10
7.58.08.59.09.510.010.5
97 98 99 00 01 02 03 04 05 06
Residual Actual Fitted
*Sursa: ob ținut de autor în baza ecua ției multifactoriale (modelul 2)
184Anexa 21
Prezentarea grafic ă a ecuației multifactoriale (modelul 3.1)*
ln(VENITNET t) = ln (ß 0)+ ß1 ln(MARJA t) + ß 2 ln (ROA t) + ß 3 ln (ROE t) + ln (εt)
ln – reprezint ă logaritmul natural. Parametrii ß 1, ß2 reprezint ă elasticitățile influen ței asupra
VENITNET a parametrilor explicativi, incluse în model.
Calculele au fost efectuate în pachetul econometric Eviews 3,0.
Dependent Variable: LOG(VENITNET)
Method: Least Squares
Sample: 1997 2006
Included observations: 10
Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
LOG(MARJA) 1.143211 0.641687 1.781571 0.1251
LOG(ROA) 1.375293 0.685878 2.005156 0.0918
LOG(ROE) 0.839220 1.865917 0.449763 0.6687
C 7.769576 6.287766 1.235666 0.2628
R-squared 0.762227 Mean dependent var 5.614047
Adjusted R-squared 0.643341 S.D. dependent var 0.632776
S.E. of regression 0.377900 Akaike info criterion 1.180799
Sum squared resid 0.856850 Schwarz criterion 1.301833
Log likelihood -1.903996 F-statistic 6.411398
Durbin-Watson stat 0.901677 Prob(F-statistic) 0.026645
figura 4.3.3
-0.8-0.6-0.4-0.20.00.20.4 4.55.05.56.06.57.0
97 98 99 00 01 02 03 04 05 06
Residual Actual Fitted
*Sursa: ob ținut de autor în baza ecua ției multifactoriale (modelul 3)
185Anexa 22
Prezentarea grafic ă a ecuației multifactoriale (modelul 3.2)*
ln(VENITNET t) = ln (ß 0)+ ß1 ln(MARJA t) + ß 2 ln (ROA t) + ln (εt)
ln – reprezint ă logaritmul natural. Parametrii ß 1, ß2 reprezint ă elasticitățile influen ței asupra
VENITNET a parametrilor explicativi, incluse în model.
Calculele au fost efectuate în pachetul econometric Eviews 3,0.
Dependent Variable: LN(VENITNET)
Method: Least Squares
Sample: 1997 2006
Included observations: 10
Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
LN(MARJA) 1.380928 0.342519 4.031680 0.0050
LN(ROA) 1.252640 0.592390 2.114554 0.0723
C 4.250013 1.138935 9.258408 0.0000
R-squared 0.764211 Mean dependent var 5.614047
Adjusted R-squared 0.683986 S.D. dependent var 0.632776
S.E. of regression 0.355716 Akaike info criterion 1.013958
Sum squared resid 0.885738 Schwarz criterion 1.104733
Ln likelihood -2.069789 F-statistic 10.73986
Durbin-Watson stat 1.409143 Prob(F-statistic) 0.007362
figura 4.3.4
-0.8-0.6-0.4-0.20.00.20.4 4.55.05.56.06.57.0
97 98 99 00 01 02 03 04 05 06
Residual Actual Fitted
*Sursa: ob ținut de autor în baza ecua ției multifactoriale (modelul 3)
186Anexa 23
Prezentarea grafic ă a ecuației multifactoriale (modelul 4)*
ln(OBLIGATB t) = ln (ß 0)+ ß1 ln(PIB t) + ß 2 ln (RATANBM t) + ß 3 ln (INVPIB t) + ln (εt)
ln – reprezint ă logaritmul natural. Parametrii ß 1, ß2, reprezint ă elasticitatea influen ței asupra
OBLIGAT a parametrilor explicativi, incluse în model.
Calculele au fost efectuate în pachetul econometric Eviews 3,0.
Dependent Variable: LOG(OBLIGAT)
Method: Least Squares
Sample: 1997 2006
Included observations: 10
Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
LOG(PIB) 1.326243 0.056199 23.59921 0.0000
LOG(RATANBM) 0.101574 0.060102 1.690041 0.1420
LOG(INVPIB) 0.669019 0.093280 7.172147 0.0004
C -6.053904 0.619837 -9.766931 0.0001
R-squared 0.998276 Mean dependent var 8.562915
Adjusted R-squared 0.997414 S.D. dependent var 0.865895
S.E. of regression 0.044030 Akaike info criterion -3.118710
Sum squared resid 0.011632 Schwarz criterion -2.997676
Log likelihood 19.59355 F-statistic 1158.250
Durbin-Watson stat 2.777662 Prob(F-statistic) 0.000000
figura 4.3.5
-0.10-0.050.000.05
7.07.58.08.59.09.510.0
97 98 99 00 01 02 03 04 05 06
Residual Actual Fitted
*Sursa: ob ținut de autor în baza ecua ției multifactoriale (modelul 4)
187 ADNOTAREA
la teza de doctor în economie cu tema
„Aspectul stabiliz ării și sporirii siguran ței funcționării sistemului bancar al Republicii
Moldova în contextul integr ării în Uniunea European ă”
Cercetarea „Aspectul stabiliz ării și sporirii siguran ței funcționării sistemului bancar al
Republicii Moldova în contextul integr ării în Uniunea European ă” contribuie la extinderea
cercetărilor în domeniu, ce țin de evaluarea tendin țelor de consolidare și stabilizare a sistemului
bancar. Subiectul cercet ării reprezint ă o importan ță majoră, deoarece stabilitatea și siguran ța
sistemului bancar au o mare însemn ătate pentru protejar ea intereselor deponen ților, asigurarea
continuității intermedierii activit ății financiare și prestării serviciilor bancare, precum și pentru
dezvoltarea economic ă a țării. Actualitatea temei reiese din oportunitatea abord ării perspectivelor de
dezvoltare și direcțiilor principale de consolidare a sistemului bancar ce rezult ă din procesele de
integrare ale statului în UE.
Lucrarea eviden țiază aspectele teoretice și practice de stabilizare și sporire a siguran ței
sistemului bancar autoht on. Astfel, autorul abordeaz ă standardele europene și practica statelor-
membre ale UE și țărilor CSI în domeniul asigur ării stabilit ății sistemului bancar, precum și
analizează eventualele beneficii și vulnerabilit ăți condiționate de alegerea ve ctorului proeuropean
pentru stabilitatea și siguranța sectorului bancar al RM.
O deosebit ă atenție în lucrare se acord ă abordării rolului ce îi revine autorit ății de
supraveghere în asigurarea stabilit ății sistemului bancar, precum și analizei oportunit ății preluării
practicii europene în determinarea modului optim de suprav eghere a sistemului bancar (de c ătre
banca central ă sau autoritate de supraveghere independent ă). Teza dezvolt ă problematica
instabilității bancare prin abordarea cauzelor principale și eventualelor c ăi de prevenire a acesteia.
De asemenea autorul eviden țiază oportunitatea func ționării sistemelor de garantare a depozitelor
pentru stabilitatea sistemului bancar și, prin prisma analizei practicii interna ționale, propune c ăile de
perfecționare a schemei de garantare a depozitelor existente în RM.
Concluziile privind c ăile de consolidare a sist emului bancar autohton, ob ținute de autor ca
rezultat al cercet ărilor teoretice și studierii practicii europe ne în domeniu, faciliteaz ă elaborarea
unor propuneri concrete cu aplicabilit ate în procesul de stabilizare și sporire a siguran ței sistemului
bancar autohton în condi țiile integr ării europene.
188ANNOTATION
to the thesis for the doctor degree in Economics
„The aspect of stabilization and increase in soundness of functioning of Moldovan banking
sector in the context of the European Union integration”
The research „The aspect of stabilizati on and increase in soundness of functioning of
Moldovan banking sector in the c ontext of the European Union in tegration” contributes to the
extension of research in the respective field, related to the banking sector development and
stabilization trends. The research subject represen ts a major importance, gi ven the significance of
the stability and soundness of banking sector for the depositor interests’ pr otection, for insuring of
the continuous intermediation of financial activit y and carrying out banking services, as well as for
the country’s economic development. The actuality of the theme results fr om the opportunity to
analyse development perspectives and basic conso lidation trends of banking sector determined by
the EU integration processes.
The present work emphasizes theoretic and prac tical aspects of stabili zation and maintenance
of Moldovan banking sector soundness. The author estimates European standards and experience of
the EU member-states and CIS-countries in the fiel d of banking sector stab ility attainment, as well
as analyses eventual advantages and vulnerabilities for the stab ility and soundness of Moldovan
banking sector, determined by the pan-European vector.
A special attention in the present work is drawn to the analyses of the supervisory authorities’
role in the stability of banking sector, as well to the opportuni ty to implement in Moldovan banking
sector the relevant European experience, throu gh determining the optimal way in supervision of
banking system (by the central bank or by an independent supervision authorit y). Thesis analyses
challenges related to the banking se ctor instability, through estimati on of causes and eventual ways
of prevention thereof. At the same time, aut hor emphasizes importance of the deposit guarantee
schemes for the stability of banki ng sector and, based on the intern ational experience, proposes the
ways to improve the deposit guarantee sche me presently functioning in Moldova.
The conclusions on the ways of consolidation of the Moldovan banki ng system, obtained by
the author as a result of theoretic research and examination of European e xperience in the banking
field, facilitate the elabor ation of concrete proposals with applicability in the process of stabilization
and increase of Moldovan banking sector soundness in the context of Eu ropean integration.
189АННОТАЦИЯ
диссертации на соискание ученой степени доктора экономических наук на тему :
«Аспект стабилизации и увеличения прочности деятельности банковского сектора
Республики Молдова в условиях интеграции в Европейское Сообщество »
Исследование «Аспект стабилизации и увеличения прочности деятельности
банковского сектора Республики Молдова в условиях интеграции в Европейское
Сообщество » содействует расширению исследований в соответствующей области , связанных
с тенденциями развития и стабилизации банковского сектора . Объект исследования
представляет собой значимость , поскольку стабильность и прочность банковского сектора
особенно важны для защиты интересов вкладчиков , обеспечения непрерывности в
посредничестве финансовой деятельности и банковских услуг , а также для экономического
развития страны . Актуальность темы определяется необходимостью рассмотрения
перспектив развития и основных направлений консолидации банковского сектора
Республики Молдова , истекающих из процессов европейской интеграции .
Работа раскрывает теоретические и практические аспекты стабилизации и поддержания
прочности банковского сектора Республики Молдова . Автор анализирует европейские
стандарты и опыт стран -членов ЕС и стан СНГ в области обеспечения стабильности
банковского сектора , а также рассматривает возможные преимущества и уязвимости для
стабильности и прочности банковского сектора РМ, предопределенные процессом
интеграции .
Особое внимание в работе уделяется изучению роли , которая отводится органу
банковского надзора в обеспечении стабильности банковского сектора , а также возможности
заимствования европейского опыта в выборе оптимального метода осуществления надзора
банковского сектора (центральным банком либо независимым надзорным органом ).
Диссертационная работа развивает проблематику банковской нестабильности , содержит
анализ основных причин и возможных направлений для их предотвращения . Автор также
рассматривает важность функционирования систем страхования вкладов для стабильности
банковского сектора , и, основываясь на международный опыт , предлагает пути
усовершенствования схемы страхования вкладов , действующей в РМ.
Выводы , касающиеся путей стабилизации банковского сектора РМ, полученные
автором в результате теоретических исследований и изучения европейского опыта в
соответствующей области , позволяют разработать конкретные предложения , которые могут
быть использованы в процессе стабилизации и увеличения прочности деятельности
банковского сектора Р.М. в условиях интеграции в Европейское Сообщество .
190CUVINTE – CHEIE
Acordul Basel II
Activele Banca Banca central ă
Banca Central ă European ă
Banca Na țională a Moldovei
Capitalul Criză bancară
Consolidare
Comitetul Basel pentru Supraveghere Bancar ă
Credite Garantare a depozitelor Indicatori de Stabilitate Financiar ă
Instabilitate bancar ă
Integrare Model econometric Program de Evaluare a Sectorului Financiar Raport de Stabilitate Financiar ă
Reglementare bancar ă
Stabilitate bancar ă
Sistemul bancar Sistemul financiar Suficiența capitalului
Supraveghere bancar ă
Testările stres
Uniune European ă
191LISTA ABREVIERILOR
BC – băncile comerciale
BCE – Banca Central ă European ă
BCR – Banca Na țională a României
BERD – Banca European ă pentru Reconstruc ție și Dezvoltare
BM – Banca Mondial ă
BIS – Bank for International Settlements
BNM – Banca Na țională a Moldovei
BSCEE – Grupul Supraveghetorilo r Bancari din Europa Central ă și de Est
CE – Comisia European ă
CEBS – Committee of European Bank Supervisors (Comitetul Supraveghetorilor Bancari din
Europa) CBSB – Comitetul Basel pentru Supraveghere Bancar ă
CSI – Comunitatea Statelor Independente ECAI – External Credit Assessment Institution
FATF – Financial Action Force on Money Laundering
FBI – Biroul Federal al Investiga țiilor ( Federal Bureau of Investigation)
FMI – Fondul Monetar Interna țional
FSI – Financial Stability Indicators
FSAP – Programul de Evaluare a Sectorului Financiar (Financial Sector Assessment Program)
FSSA – Financial Sector Stability Assessment
ISF – Indicatori de Stabilitate Financiar ă
MCMMP – metoda celor mai mici p ătrate
MONEYVAL – Council of Europe Select Committee of Experts on the Evaluation of Anti-Money
Laundering Measures
PESF – Programul de Evaluare a Sectorului Financiar
RSF – Raport de Stabilitate Financiar ă
SEBC – Sistemul European al B ăncilor Centrale
SCERS – Strategia de Cre ștere Economic ă și Reducere a S ărăciei
SIRF – Standardele Interna
ționale de Raportare Financiar ă
SUA – Statele Unite ale Americii TARGET – Trans-European Automated Real-time Gross Settlement Express Transfer System
TA – asisten ță tehnică
UE – Uniunea European ă
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA [613353] (ID: 613353)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.