АCАDЕMIА DЕ STUDII ЕCОNОMICЕ DIN MОLDОVА [607014]

АCАDЕMIА DЕ STUDII ЕCОNОMICЕ DIN MОLDОVА
FАCULTАTЕА ЕCОNОMIЕ GЕNЕRАLĂ ȘI DRЕPT
CАTЕDRА ,,DRЕPT PRIVАT”

Elena LAȘCU

PROTECȚIA SPECIALĂ A COPILULUI MINOR LIPSIT,
TEMPORAR SAU DEFINITIV DE O CROTIREA
PĂRINȚILOR SĂI

TЕZĂ DЕ LICЕNȚĂ

Spеciаlitаtеа 381.1 ,,Drеpt „

Аutоr:
ADMIS lа susținеrе studеnt gr. D-121
Șеf cаtеdră: învătământ cu frecvență redusă
cоnf. univ. Rotaru -Maslo Liliana Elena LAȘCU
______________ ____________ ________________________
" " 2017 (semnătura)
Cоnducătоr științific:
DR., conf. univ.
DEMERJI Maria
________________________
(semnătura)

CHIȘINĂU – 2017

2
Dеclаrаțiа privind prоpriа răspundеrе

Subsеmnаta, Lașcu Elena, аbsоlvеnta Fаcultății „Еcоnоmiе Gеnеrаlă și Drеpt” аl
Аcаdеmiеi dе Studii Еcоnоmicе din Mоldоvа, spеciаlizаrеа Drеpt , dеclаr pе prоpriа
răspundеrе că tеzа dе licеnță pе tеmа „ Protecția specială a copilului minor lipsit, t emporar
sau definitiv de ocrotirea părinților săi ”, а fоst еlаbоrаtă dе minе și nu а mаi fоst
prеzеntаtă niciоdаtă lа о аltă fаcultаtе sаu instituțiе dе învățământ supеri оr din țаră sаu
din străinătаtе, iar exemplarul prezentat și înregistrat la catedră co respunde integral cu
varianta electronică plasată în sistemul Anti -plagiat .
Dе аsеmеnеа, dеclаr că sursеlе utilizаtе în tеmă, inclusiv cеlе din Intеrnеt, sunt
indicаtе cu rеspеctаrеа rеgulilоr dе еvitаrе а plаgiаtului:
– frаgmеntеlе dе tеxt sunt rеprоdusе întоcmаi și sunt scrisе în ghilimеlе, dеținând rеfеrințа
prеcisă а sursеi;
– rеdаrеа/rеfоrmulаrеа în cuvintе prоprii а tеxtеlоr аltоr аutоri cоnținе rеfеrință prеcisă;
– rеzumаrеа idеilоr аltоr аutоri cоnținе rеfеrință prеcisă а оriginаlului.

_________ ____________
(numele, prenumele )

____________ _________
(semnătura)

„___”______________2017

3
CUPRINS:

Dесlаrаțiа сu privirе lа prоpriа răspundеrе………………………………………… ………………………….2
INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………… ……………………..

Capitolul I. Aspecte generale internaționale și naționale privind protecția specială a
copilului minor lipsit, temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi……………………………..
1.1 Definirea „copilului minor lipsit , temporar sau definitiv de ocroti rea părinților săi”…………
1.2 Cadrul normativ de bază internațional și național privind protecția specială a copilului………..
1.3 Principiile generale ale instituției internaționale de protecție a drepturilor copilului……………..

Capitolul II. Particularitățile sistemului instituțional pentru protecția specială a copilului
minor lipsit, temporar sau definit iv de ocrotirea părinților săi…………………………………………..
2.1 Structura și atribuțiile instituțiilor naționale pentru protecția specială a copilului……………..
2.2 Sistemul național de prevenire a separării copilului de familie………. …………………………………..
2.3 Clasificarea măsurilor de protecție speciale ale copilului din cadrul inst ituțiilor abilitate……….
2.4 Complexul de servicii destinat copilului minor lipsit, temporar sau definitiv de ocrotirea
părinților săi……………………………………………………………………………….. …………… ……………………… .

Capitolul III. Aspecte comparative privind reformele și evoluția cadrului legislativ și
instituțional în domeniul protecției speciale a copilului din Rom ânia și Republica
Moldova………………………………………………………………………………………………………. ………………….
3.1 Evoluția cadrului legislativ și instituțional în domeniul protecției copilului în Republica
Moldova……………………………………………………………………………………………………………… ………..
3.2 Reformele cadrului legislativ și instituțional în domeniul protecției copilului în Rom ânia…
3.3 Aspecte comparative privind cadrul legislativ și instituțional în domeniul protecției speciale a
copilului din Rom ânia și Republica Moldova………………………………………………………………………..

Concluzii și recomandări………………………………………………………………………….
Bibliografie…………………………………………………………………………………………
Anexe……………………………………………………………………………………………….

4
Importanța și actualitatea temei. Orice matur care privește viața contemporană din
perspectiva unei vieți firești, nu va putea tolera nefirescul care izbește un copil. Din pruncie,
copiii de as tăzi trebuie tratați ca mici zei sau zeițe: învățați să trăiască cu multă dărnicie și să se
dezvo lte într -un mediul indestulat educativ și nu material.
Sunt maturi -model, prezenți, conștienți de faptul că orice copil își conturează
personalitatea după asocieri și asemănări, aici educația nu este lăsată pe seama întâmplării. Însă
se întâmplă când cei doi piloni de bază ai existenței copilului își exercită autoritatea și
credibilitatea prin contrazicere , abuz și neglijență , astfel, apar alunecări fără a fi selectate repere.
La acest moment apare dezichilibru din viața întregii familii și copii sunt înd reptați pe un
drum spre lumea Sa, iar părinții acestora reprezintă niște ființe slabe, iresponsabile și egoiste.
Vulnerabilitatea copilului, o putem determina în apele limpezi ale ochilor inimii ce se adâncesc
tot mai mult într -un nesfârșit de servicii de suport.
Necesitatea realizării unei astfel de lucrări , a apărut în contextul în care tot mai mulți
copii sânt lipsiți de ocrotire a părintească temporar sau definitiv.
Scopul și obiectivele cercetării. Scopul a fost delimitat în baza actual ității temei supuse
cercetării , deoarece fenomen ul copilului minor lipsit, temporar sau definitiv de ocrotirea
părinților săi , este un ul estimat în proporții mari în Republica Moldova . Astfel, am urmărit să
accentuezi două aspecte: particularitățile sistemului instituțional și cadrul legislativ , potrivit
căruia poate fi realizată protecția specială a copilului în situație de risc , precum și, aspecte
comparative privind protecția specială a copilului din Rom ânia și Republica Moldova .
Pentru ca să reflect în mod clar valoarea și esența scopului cercetării, mi -am propus
următoarele obiective :
1. documen tarea bibliografică în domeniul protecției special e a copilului lipsit de ocrotirea
părintească temporar sau definitiv ;
2. definirea copilului minor lipsit , temporar sau definitiv de ocroti rea părinților săi ;
3. identif icarea cadrul normativ de bază internațional și național privind protecția specială a
copilului ;
4. analiza p rincipiilor generale ale instituției internațion ale de protecție a drepturilor
copilului ;
5. cercetarea s tructurilor și atribuțiilor instituțiilor naționale pentru protecția specială a
copilului ;
6. identificarea mecanismelor național e de prevenire a separării copilului de familie ;

5
7. analiza măsurilor și serviciilor destinate copilului minor lipsit, temporar sau definitiv de
ocrotirea părinților săi ;
8. investigarea reformele și evoluției cadrului legislativ și instituțional în domeniul
protecției speciale a copilului din Rom ânia și Republica Moldova ;
9. reflectarea prac ticilor în domeniul protecției speciale a copilului din Rom ânia și
Republica Moldova ;
10. formularea concluziilor și recomandări lor pentru ameliorarea și prevenirea fenomenului
de abandon social.
Obiectul investigat și subiectul cercetat. Obiectul investigației realizate reprezintă
cercetarea și analiza juridică, socială a fenomenului copilului minor lipsit , de ocrotirea
părintească temporar sau definitiv , accentuând cele mai importante aspecte . În acest context , am
urmărit să identific aprofundat și multiaspectual care sunt actele normative internaționale și
naționale, precum și instituțiile naționale care realizează protecția specială a copilului în situație
de risc.
Subiectul cercetării reprezintă reglemăntările juridice internaționale și naționale în care
poate fi încadrat copilul minor lipsit, de ocrotirea părintească temporar sau definitiv , și în care
acest e reglementări juridice îi oferă copilului dreptul la sănătate, educație și dezvoltare . La fel,
subiectul investigat constituie cauzele nașterii fenomenului copilului în situație de risc și
rezultatul aplană rii acestui fenomen prin măsuri și servicii de suport , precum și efectul
instituționalizării asupra copilului.
Metodologia cercetării . Suportul metodologic și t eoretico -științific al lucrării a redat
scopul, obiectivele cercetării, obiectul investigat și subiectul cercetat, în concordanță c u
reglementările juridice internaționale și naționale . În realiz area studiului a u fost utilizat e pentru
cercetarea problemei științifice metode ca: istorică, compara tivă, logică. Unde investigarea
evoluției cadrului normativ și instituțional internațional și național în domeniu protecției speciale
ale copilului , a fost determinată cu metoda istorică. Realizarea studiului comparativ dintre
România și Republica Moldova a fost posibilă prin i ntermediul metodei comparative. De
asemenea, propriile opinii cu privire la tema abordat ă au fost expuse în baza metodei logice.
Baza informațională. Cercetare a domeniu de protecție specială a copilului, a fost posibilă
datorită analizei cadrul normativ internațional , în special a Convenției cu privire la Drepturile
Copiilor, Declarației Universal e a Drepturilor Omului , etc. Precum și , analizei reglementărilor
juridice naționale ca Constituția , Codului Familiei al Republicii Moldova și Legea Legea nr. 140

6
privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți . Teza
de licență a fost elaborată având la bază suportul teoretico -științific , în care au fost exp use
opiniile autori lor din România și Republica Moldova ca: Balahur Doina, Cebotari Valentina,
Ciugureanu -Mihailuță Liliana, Cocos Ștefan, Crestenco Tatiana , etc. În scopul desfășurării unei
analize mai ample din acest domeniu, am investigat rapoartele elaborate de către Organizația
Națiunilor Unite, UNICEF și SALVAȚI COPIII .
Structura și conținutul tezei. Struc tura tezei de licență include introducere a care reflectă
importanța și actualitatea temei cercetate, obiectul și subiectul cercetat, meto dologia și baza
informațională. Precum și, sumar ul care cuprinde trei capitole , fiind urmat de concluzi i și
recomandări în domeniul protecției speciale ale copilului , cu preze ntarea bibliografiei de baza.
La final am atașat Anexele ca materiale de completare a ideilor lucrării .
Capitolul I „Aspecte generale internaționale și naționale privind protecția specială a
copilului minor lipsit, temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi ” reflectă toate
aspecte le conceptuale privind copilul lipsit de ocrotirea părintească temporar sau definitiv
conform cadrului normativ internaț ional și național . Inclusiv am identif icat și desfășurat cadrul
normativ și principiile de bază privind protecția specială.
Capitolul II „Particularitățile sistemului instituțional pentru protecția specială a
copilului minor lipsit, temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi ” prezintă, în mod
detaliat, nucleul subiectului de cercetare, unde am dezvoltat momente descripti ve ale întregul
complex de structuri naționale pentru protecția specială a copilului și mecanismele de prevenire a
separării copilului de familie , prin instituirea măsurilor și serviciilor destinate copilului minor
lipsit, temporar sau defini tiv de ocrotirea părinților săi.
Capitolul III „Aspecte comparative privind reformele și evoluția cadrului legislativ și
instituțional în domeniul protecției speciale a copilului din Rom ânia și Republica Moldova ”
încununează abordarea reformelor și evoluției cadrului legislativ și instituțional în domeniul
protecției speciale a copilului di n România și Republica Moldova. Astfel, aici am analizat
practicile din România și Republica Moldova într-un mod comparativ .

7
Capitolul I. ASPECTE INTERNAȚIONALE ȘI NAȚIONALE PRIVIND
PROTECȚIA SPECIALĂ A COPILULUI MINOR LIPSIT, TEMPORAR
SAU DEFINITIV DE ACROTIREA PĂRINȚILOR SĂI

1.1 Definirea „copilului minor lipsit , temporar sau de finitiv de ocrotirea
părinților săi”
Copil, făptură umană fragilă care are nevoie de sprijin și protecție continuă. Copilărind
prin joc, învățătură și prieteni – contrastează cu experiența multora din copiii lumii care s unt
abuzați , trădați, abandonați, neglijați și nevoiți sau învățați să fure sau chiar să ucidă .
Odată cu evoluția statului, societatea a conștientizat faptul că copilul este o ființă și
necesită a fi protejat, deoarece este cel mai des afectat de o mulțime de riscuri. Din acest motiv,
statele prin intermediul u nor instituții specializate a u format un sistem cu diverse forme de
protecție specială. Această protecție specială urmărește ocrotirea drepturilor și libertăților
fundamentale ale copilului prin intermediul unui cadru normativ bine determinat la nivel
internațional, care este mai târz iu preluat în legislațiile naționale.
Conform Declarației cu privire la Supraviețuirea, Protejarea și Evoluția Copiilor din anul
1990: „Nu există întâietate mai mare decât aceea de a ocroti copilul, pe ea se realizează speranța
de supraviețuire, statorni cie și dezvoltare a tuturor popoarelor și, de fapt, a întregii umanități”.
[3.4, p.4]
Primele concepte juridice privind protecția specială a copilului s -au accentuat la intersecția
secolelor al XX -XXI. Se consideră că statutul de copil a fost dobândit de curând prin intermediul
reglementărilor juridice, întrucât în trecut el nu poseda calit atea de persoană cu drepturi depline.
Copilul se conforma la cerințele impuse de părinți sau educatorii acestuia, deoarece se considera
o continuitate a acestora, o descendență fără drepturi. Deci copilul nu putea avea o opinie
proprie, fiind lipsit total de drepturi. Astfel, în vechime, atât grecii cât și romanii , ofereau
părinților putere deplină asupra descendenților săi.
În Evului Mediu, locul din ierarhia socială cel mai jos era ocupat de cei că rora le lipsea
identitatea și minimum de siguranță, din această categorie făcea parte copilul orfan sau
abandonat, copil al căror părinți nu erau cunoscuți, etc.
Cu dezvoltarea societății, drepturile și obligațiile copilului au fost dirijate și protejate
conform normele de drept internaționale și naționale. Pro gresul a fost realizat pe baza
cercetărilor filozofice care au fost desfășurate de F . Fenelon în opera ,,Aventurile lui

8
Telemaque”, J. Locke în lucrarea „Câteva cugetări asupra educației”, și de către J.J. Rousseau în
,,Emil”. Datorită acestor trei autori s-a reușit o realizare și profundă schimbare privind viziunea
asupra copilului: acesta este privit ca un viitor matur, cu o dezvoltare tipică vârstei sale și cu o
gândire proprie. Autorii menționați mai s us, au reușit să pună accent pe obligația părințilo r și a
statului de a educ a, crește și proteja copilul. [ 3.1, p.8]
Astfel, Declarația Drepturilor Copilului din anul 1959 recunoaște copilului ca personalitate
și că drepturile omului sunt aplicate în egală măsură cu cele ale copilului. Cu 30 ani mai târziu,
la data de 20 noiembrie 1989 a fost semnată Convenției cu privire la Drepturile Copilului.
Având o importanță indispensabilă a reunit drepturilor civile, sociale, economice, politice
și culturale ale copilului în cadrul unui singur act. Unde pentr u prima dată copilul este citat ca
fiind subiectul individualist al drepturilor și protecției internaționale . [3.3, p. 59]
Iar reglementarea noțiunii de copil la nivel național, utilizează mai mulți termeni, în special
"minor", "adolescent", "tânăr", ceea ce provoacă dificultăți în definirea noțiunii de "copil".
În Republica Moldova , copilul este definit potrivit Codului Familiei, care prescrie că este
considerat copil orice persoană care nu a atins vârsta de 18 ani. Spre deosebire de Codului
Familiei, Codul penal și Codul civil utilizează conceptul de minor. Reglementarea diferită a
noțiunii creează o dificultate în aplicarea dispozițiilor comunitare. Uniformizarea terminologiei
și extinderea noțiunii de copil asupra tuturor persoanelor în vârstă de până la 18 ani, va soluționa
problema de definire și aplicare a dispozițiilor comunit are. [ 2.3, art.51 ]
Totodată, conform Legii nr. 338 -XIII privind drepturile copilului din 15.12.1994, o
persoană este etichetată ca copil din momentul nașterii până la vârsta de 18 ani. În temeiul
Codului civil, capacitatea deplină de exercițiu începe la d ata când persoana fizică devine majoră,
adică la împlinirea vârstei de 18 ani. Însă sunt prevăzute două excepții: atribuirea capacității
depline unui copil (emancipare) și căsătoria.
Republica Moldova prin ratificarea Convenției ONU privind Drepturile Copi lului la
12.12.1990, s -a angajat să asigure fiecărui copil o viață împlinită și decentă, să faciliteze
participarea copilului în viața comunitară. Unde, statul garantează protecția specială copilului
lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților să i, acordând servicii de suport și îngrijire.
Calitatea de copil lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi , după cum este
stipulat în Liniile Directoare ONU cu privire la îngrijirea alternativă a copilului, o pot avea toți
copiii aflați în situație de risc, adică „copiii care nu beneficiază de îngrijire din partea cel puțin
unuia dintre părinte pe timp de noapte, indiferent din ce motive și în ce circumstanțe, inclusiv
copiii care trăiesc în stradă, rămași orfani în urma de cesului părinților, aflați în îngrijire

9
rezidențială sau sub alte forme alternative de îngrijire, precum și copiii separați de familiile lor,
fie voluntar sau involuntar ”.
Expresia de copil lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi , vizează copilul
lipsit totalmente de îngrijirea părintească și cel care beneficiază de îngrijire neadecvată, cum ar
fi: copilul neglijat și/sau abuzat în propria familie, copilul abandonat sau lăsat de părinți, etc.
Astfel, conceptul de copil lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi ,
desemnează statutul copilului lipsit de grija părintească în urma decesului părinților și copil orfan
social care are cel puț in unul dintre părinți în viață , însă din diferite motive este lipsit de grija
părintească. Motivul lipsirii de grija părintească poate fi invocat însăși de părinți prin abandonul
copilului, sau provocat de serviciile statale prin luarea forțată a copilului din familie sau lipsirea
de drepturi părintești. Există câteva forme de aband on, în funcție de momentul producerii și locul
acestuia. În Republica Moldova, sunt trei modalități de abandon depistate:
– abandonat prin refuzul părinților ;
– copil abandonat prin plasam ent temporar;
– abandon de părăsire totală a copilului;
Plasarea copilului în instituția rezidențială de către propria familie nu se deosebește de
abandonul în maternitate sau în perioada de vâr stă fragedă a copilu lui. Fiind o formă de ignorare
periculo asă pentru evoluția și dezvoltare copilului, conduce la etapa dificilă de ad aptare la
condiții de viață noi, la intituții care vor consolida o „familie". [3.27, p.22]
Legislația Republicii Moldova nu oferă o definiție specifică copiilor lipsiți temporar sau
definitiv de ocrotirea părinților săi, dar Legea nr. 140 privind protecția specială a copiilor aflați
în situație de risc și a copiilor separați de părinți din 14.06.2013, face referință la două categorii:
copii în situație de ris c, copii separați de părinți . Vizând copii lipsiți de grija părinților prin
absența acestora, sau copiii luați de la părinți din cauza existenței unui pericol pentru viața sau
sănăt atea acestora , fiind supuși violenței, neglijării sau practică rii vagabondajul, cerșitul,
prostituției .
Deci toți copiii ale căror oportunități de dezv oltare la un potențial maxim sunt afectate de
o formă de dezavantaj, se vor încradra în clasa „ copii în situație de risc ”. Unde dezagregarea
familială cuplată cu sărăcia, scăderea controlului social și inexistența unui sistem adaptat la
necesitățile acesto r copii, au provocat o creștere a riscurilor cu care se confruntă copii: abuzul
fizic/emoțional în propriile familii și în diverse instituții, c erșetoria, delicvența juvenilă. [3.29,
p.16]

10
Factori de risc principali pentru clasa „ copii în situație de risc ” fiind separarea copilului
de familia sa. Într -o societate în dezvoltare, de regulă, părinții mobilizează forțele pentru a se
adapta rapid la unele schimbările socio -economice. Dar sunt frecvente cazurile când aceștia nu
găsesc resursele necesare și soluț iile cele mai bune pentru a asigura copilului un climat și mediul
de viață corespunzător. Astfel, în aceste familii se adună o serie de probleme care afectează viața
și dezvoltarea copilului. Situațiile de risc sunt foarte complexe, în funcție de vârstă, s ex, cultură,
familie de proveniență, etc. Neglijarea situațiilor de risc în familiile cu copii generează fenomene
precum abuz de diferite forme, separarea de familie, instituționalizarea, analfabetismul,
marginalizarea copilului. Bunăoară aceste familii au tendința să reducă problemele pe care le au
în creșterea copiilor la cele de ordin economic, ignorând importanță climatului familial, relațiile
de familie pozitive. Serviciile de prevenție și intervenție, adresate copilului în situațiile de risc
vor fi pl anificate în baza determinării categoriei de risc în care se va încadra familia vulnerabilă.
În Republica Moldova serviciile de prevenție și intervenție sunt orientate spre copilul în
dificultate, dizabilitate și risc sporit de excluziune socială. Unul din indicatorii relevanți pentru
lansarea activităților în sfera protecției speciale ale copilului constituie conștientizarea
fenomenului de dezadaptare . Dezadaptarea poate nota orice categorie de risc care nu a put ut face
față unor crize existențiale. Aceasta se poate manifesta prin diferite anomalii specifice ca
atitudine crudă față de copil, neglijarea, abandonul sau hiperprotejarea copilului. [3.25, p.17]
Copilul este cea mai vulnerabilă pătură socială, iar dezvo ltarea într -un mediu sănătos și
afectiv este esențial pentru viitorul unei societăți. Astfel, apare necesitatea definirii copilului
lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi, nu doar pentru instituirea unei măsuri de
protecție specială, ci și pentru înțelegerea situației de facto. Acest lucru va fi posibil prin
elaborarea unei investigații care se va axa pe analiza cadrului normativ și a datelor statistice,
precum și pe opinia specialiștilor din domeniu. Protecția specială a copilului lipsit , temporar sau
definitiv de ocrotirea părinților săi, este utilizat în diferite moduri de diferite organizații în
diverse situații. În forma sa cea mai simplă, protecția specială a copilului se referă la dreptul
fiecărui copil de a nu i se face nici un rău .
Neasigurarea unei protecții adecvate pentru copilul aflat în situație de risc poate submina
dezvoltarea unei țări și aduce cu sine costuri negative care continuă să existe dincolo de
copilărie, în viața adultă. [3.24, p. 4 ]

1.2 Cadrul normativ de bază internațional și național privind protecția
specială a copilului

11
Tema protecției speciale a copilului a devenit în prezent o constantă în diversitatea de
discursurile politice, abordările științifice, educaționale la nivel internațional, regional și
națion al. Faptului că copilul este o ființă, ce necesită protecție și ocrotire specială a produs o
revoluție în consacrarea drepturilor acestuia prin reglementări internaționale și naționale, fiind un
remediu întârziat la abuzurile persistente împotriva copilulu i.
Încă în antichitate, copilul nu avea calitate de individ, fiind lipsit total de cuvânt și depindea
completamente de părinții săi. Codexul Hammurabi, stipula că copilul a cărui mamă este liberă,
are calitate de om liber, cel născut dintr -o mamă sclavă ș i tată liber căpăta valoarea specifică de
om independent la moartea tatălui său, iar când este născut din părinți sclavi are valoarea tot de
sclav. Atât la romani cât și la greci, puterea familiei asupra copilului domina sub autoritatea
absolută. Autoritat ea exprima dreptul de viață și de moarte asupra copilului, precum și protecția
în sânul acesteia prin recunoașterea sau nu a paternității din partea tatălui ( pater familias).
Însă dezvoltarea socială oferă cu timpul posibilitatea statelor de a relativa drepturile absolute
ale părinților asupra copiilor în scopul sprijinirii copilului sau preluării în anumite cazuri a
drepturilor de protecție. Un impact pozitiv asupra protejării copilului, a fost reglementarea
egalității drepturilor și obligațiilor ambilor părinți în îngrijirea copilului. Aceste schimbări
legislative au influențat pozitiv asupra tratamentul căruia era supus copilul în familie, deci
copilul nu mai putea fi vândut, omorât și abuzat de părinți. [3.20, p.24 ]
Opinia univocă mondială asupra îngrijirii copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea
părinților săi, s -a orientat înspre unele forme alternative de îngrijire, ocolind instituționalizarea
acestuia. Efectele negative ale instituționalizării acestor categorii de copii au fost raportate în
numeroase studii, deci scopul fiind încurajarea guvernelor de a realiza reforme profunde în acest
domeniu. Reformele în domeniul protecției speciale a copilului, vor putea fi realizate doar în
urma recunoașterii de către toate statele lumii a întregului cadru normativ internațional care este
format dintr -un ansamblu de documente.
După importanța juridică, aceste documente pot fi detașate în acte internaționale
fundamen tale privitoare la: recunoașterea drepturilor specifice și speciale ale copilului,
protejarea impotriva oricărei forme de abuz și acordarea sprijinului necesar, responsabilizarea
părinților, dezvoltarea politicilor de protecție specială, etc. [3.21, p.76 ]
Pentru a analiza detaliat importanța unor instrumente juridice care au ca scop fundamental
protecția specială și garantarea respectării drepturilor fundamentale ale copilului, voi descrie
documentele ce dispun de forță internaționale. Bunăoară drepturile copilului a fost recunoscute la
nivel internațional încă din anul 1924, cînd Liga Națiunilor a adoptat la Geneva prima Declarație cu

12
privire la drepturile copilului. Semnarea Declarației a marcat un debut în domeniul protecției
drepturilor copilului la niv el internațional.
Declarația cu privire la drepturile copilului pentru prima dată, în cele cinci puncte ale sale
a accentuat necesitatea acordării protecției speciale copilului. Unde protecția speciale a copilului
prevedea măsuri privind: combaterea scla viei, comerțului cu copii și muncii prestate de copii,
însă sistemului și mecanismele de protecție internaționale lipseau, aceste au apărut abia după cel
de-al doilea război mondial. Instituirea ONU a permis redefinirea intereselor și crearea Sistemul
Națiunilor Unite de protecție a drepturilor omului.
Ulterior în cadrul Sesiunii a Adunării Generale a ONU a fost adoptată prin Rezoluția
217/A/III din 10 decembrie 1948, Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Declarația urmărește formarea „unei idei incomparabile” privind drepturile omului, și
respectiv ale copilului, conține prevederi vădite cu privire la protecția specială de care trebuie să
beneficieze aceste categorii de persoane. Acest document internațio nal cuprinde 10 principii și
drepturi consacrate tuturor copiilor, asigurând prioritatea interesului copilului. Ideile directoare
ale declarației subliniază protecția specială și bunăstărea copilului. [3.21, p. 20 ]
Dar ca urmare a unor prevederi generală , a apărut necesitatea explicării conținutului
Declarației și drepturilor consacrate cu suportul Pactul ui internațional cu privire la drepturile
civile și politice și Pactul ui internațional cu privire la drepturile economice, sociale și
culturale care au fost adoptate în anul 1966.
În anul 1950 la Roma a fost adoptat primul tratat internațional în materia drepturilor
omului, care prin intermediul dispozițiilor sale a înființa t prima curte internațională competentă
în soluționarea problemelor din acest domeniu. Stabilind și procedurile care trebuie respectate
pentru depunerea plângerii privind încălcarea drepturilor individuale . Deci Convenția europeană
pentru apărarea drepturi lor omului și libertăților fundamentale reprezintă o semnificație
specială pentru dreptul internațional ale omului, dar nereușind să exprime în mod direct
conceptul de copil, incluzând doar câteva idei generale la adresa copilului. [ 3.6, p. 62]
Treptat s -a ajuns la un ideia promovării unui act internațional cu privire la elaborarea unui
instrument care să exprime în mod direct drepturile specifice și speciale ale copilului. La data de 20
noiembrie 1989, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat Convenț ia cu privire la drepturile
copilului. Convenția include mai multe drepturi ale copilului, spre deosebire de alte documente
internaționale. Unde cadrul normativ al convenției prevede că statele – părți au obligația să ia
măsuri legislative, administrative sau de orice altă natură pentru promovarea drepturilor
copilului. Stipulând că este necesar de a educa copilul în mediul familial, sau în cazuri speciale

13
educarea în forme alternative de protecție apropiate de mediul familial. Prin educare se va
înțelege: formarea respectului față de drepturile omului, față de principiile de bază ale Cartei
ONU, față de părinți, valorile naționale a țării lor și față de mediul ambiant. [ 3.21, p. 80]
Protecția specială apare în legătură cu toate problemele cu care se confruntă copilul la
moment. Iar familia fiind actorul deosebit în viața copilului, poate deveni și o sursă de violență,
discriminare și exploatare. Convenția privind drepturile copilului accentuiază rolul familiei în
creșterea copilului și recunoaște drep tul fiecărei f amilii la protecție și sprijin. Convenție
precizează că, statului are răspunderea de a proteja și respecta familia. În cazul în care familia
nu-și onorează obligațiile de părinți, statul are datoria de a ajuta copilul lipsit temporar sau
definitiv de ocrotirea părinților săi, iar m ăsurile de protecție specială vor prevedea proceduri
eficiente pentru dezvoltarea de programe de sprijin necesare copilului.
Convenția garantează copilului lipsit temporar sau definitiv de protecția părinților săi, o
formă alternativă de protecție care poate include plasarea într -o familie substitutivă [3.1, p. 63]
Prin analiza instrumentelor juridice internaționale care reglementează sfera protecției
speciale ale copilului, se va accentua în primul rând că "statele -părți recunosc că orice copil are
dreptul inerent la viață" și " copil înseamnă ființa umană sub vârsta de 18 ani" care nu a atins
vârsta răspunderii penale . [4.16, p. 22]
Protecția specială a copilului reprezintă o prioritate a politicii fiecăru i stat, iar Republica
Moldova și -a asumat răspunderea de a asigura și promova protecția deplină a drepturilor
copilului o dată cu ratificarea Convenția ONU privind drepturile copilului din 20 noiembrie
1989 , care intrat în vigoare din 25 februarie 1993.
În acest sens, legislația în domeniu a fost adaptată și elaborată conform cerințelor
Convenția ONU privind drepturile copilului din 20 noiembrie 1989 și a altor tratate
internaționale pe care Republica Moldova le -a ratificat. Pentru promovarea unei politi ci
internaționale în domeniul protecției speciale a copilului în anul 2014 a fost semnat Acordul de
Asociere cu privire la Cooperarea în domeniul protecției și promovării drepturilor copilului
dintre Republicii Moldova și Uniunea Europeană. [3.19, pag. 179 ]
Dezvoltarea cadrului legislativ în domeniul protecției speciale ale copilului în Republica
Moldova a realizat mai mulți pași semnificativi, contribuind la îmbunătățirea sistemului de
protecție specială.
Astfel, principalele acte legislative în domeniul protecț iei speciale ale copilului sunt
elaborate și coordonate în concordanță cu actul legislativ suprem ca Constituția Republicii

14
Moldova din 29.07.1994 , unde aceasta consacră dreptul familiei, mamei și copilului la măsuri de
protecție.
Consfințirea în legea supremă oferă un grad înalt de protecție acestor pături sociale, deoarece
aceasta se adaptează la toate evoluțiile: politice, economice și sociale ale țării pe care o
guvernează. În ultimul deceniu s -au înregistrat o serie de eforturi pentru consolidarea actelor
legislative care protejează copilul. Premisele în domeniul protecției speciale ale copilului fiind
demonstrate de legi, strategii și programele dezvoltate de către Guvernul Republicii Moldova.
Codul familiei al Republicii Mold ova nr. 1316 din 26.10.2000 , în art. 53 asigură dreptul
copilului la protecție și apărarea intereselor prin intermediul părinților sau persoanele care îi
înlocuiesc, iar în cazurile prevăzute de lege – de procuror, autoritatea tutelară sau de alte organe
abilitate.
Copilul în Repub lica Moldova este privit ca subiect de drept independent prin prisma Legii
privind drepturile copilului nr. 338 -XIII din 15 decembrie 1994 , care asigură dreptul la sănătate
fizică și spirituală. Unde orice copil lipsit de mediul familial va beneficia de o protecție specială
garantată de stat. Iar art. 3 din Legea nr. 338 -XIII, stabilește că ” T oți copiii su nt egali în drepturi
fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, sex, limbă, religie, convingeri, avere sau
origine socială”.
În Legea Asistenței sociale nr.547 -XV din 25 decembrie 2003 , se definește cadrul național
de protecție socială, unde atât statul cât și societatea civilă are responsabilitatea să prevină, sau să
înlăture efectele de scurtă durată sau permanente ale unor evenimente de riscuri sociale care pot
să se răsfrângă asupra copilului. Aceasta stabilește raporturile juridice în cadrul sistemului de
protecție socială prin diversificarea și dezvoltarea unei rețele complexe de servicii sociale
destinate diferitor categorii de cop ii.
La data de 14 iunie 2013 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 140 privind
protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinț i. Astfel au
fost definite un șir de noțiuni utilizate în sistemul de prote cție a copilului, dintre care noțiunile
de: copil în situație de risc, copil separat de părinți, copil abandonat, abuz, neglijare, etc.
Definirea noțiunilor a fost necesară pentru a evita dualitatea termenilor în actualul cadrul de politici.
Legea nr. 140 stabilește procedurile clare ca: autosesizare și înregistrarea sesizărilor în
procesul depistării copilului în situație de risc, reglementând ambele forme de plasament, cel de
urgență și planificat. Stabilește atribuțiile și responsabilitățil e instituțiilor, specialiștilor în
domeniul protecției copilului. Pentru prima dată în Republica Moldova, aceasta Lege pune
bazele întregului sistem de protecție a copilului, unde mecanismul intersectorial de cooperare

15
capătă stabilitate legală prin consol idarea procedurilor de activitate a câtorva ministere (în
procesul de implementare a legii). La nivel comunitar au fost atribuite funcții de autoritate
tutelară primarilor din localități și s -a instituit funcția de specialist pentru protecția drepturilor
copilului, pentru a asigura o exercitare calitativă în sfera prevenirii abandonului și după caz
acordarea suportului copiilor în situație de risc și copiilor separați de părinți.
În Republica Moldova copilul beneficiază de protecție specială din partea stat ului în
situație de risc , iar conform Legii nr. 52 privind Avocatul Poporului (Ombudsmanul) adoptată
la data de 03.04.2014 , protecția specială a copilului poate fi instituită la cererea acestuia, fără a
solicita acordul părinților sau al reprezentanților legali.
Avocatul Poporului garantează respectarea drepturilor și libertăților copilului prin
cooperarea cu diverse persoane, organizații necomercială, instituții sau autorități publice cu
activitate în domeniu și este în drept să acționeze din oficiu.
A fo st elaborat și aprobat actul normativ care s -a racordat la prevederile Convenției
ONU, Constituției Republicii și a sistematizat și organizat instituțiile rezidențiale la prima etapă –
Hotărârea Guvernului nr. 432 privind Standardele minime de calitate pr ivind îngrijirea,
educarea și socializarea copiilor din instituțiile de tip rezidențial din data de 20.04.2007
A urmat realizarea Strategiei naționale și Planului de acțiuni privind reforma sistemului
rezidențial de îngrijire a copilului pe anii 2007 -2012 în baza Hotărârii Guvernului nr. 784
privind reforma sistemului rezidențial de îngrijire a copilului pe anii 20 07-2012 din data
09.07.2007. Reforma sistemului rezidențial fiind extrem de necesară orientată spre metodele de
prevenire și reducere a numărului de abandonuri ale copiilor a continuat cu strategia pentru
protecția copilului pe anii 2014 -2020 în baza Hotărârii Guvernului nr. 434 privind aprobarea
Strategia pentru protecția copilului pe anii 2014 -2020 din data 10.06.2014 . [3.25, p. 12]
Un moment important pentru sistemul de protecție a drepturilor copilului a fost adoptarea
de către Guvernul Republicii Moldova a Hotărârii nr.7 cu privire la aprobarea
Regulamentului -cadru privind organizarea și funcționarea Comisiei pentru protecția
copilului aflat în dificultate din data 20.01.2016 . Comisia fiind un organ abilitat care
eliberează avizul pentru aprobarea măsurilor de sprijin familial privind depășirea situațiilor de
risc și prevenirea abandonului, precum și a instituirea măsurilor de protec ție speciale. [3.18, pag.
130]
O mare parte din aceste acte legislative au fost emise și imple mentate, în perioada
realizării celei mai ample reforme în domeniul protecției special ale copilului lipsit temporar sau
definitive de ocrotirea părinților săi. Misiunea principală fiind micșorarea numărul de instituții

16
rezidențiale, de a preveni plasamentul copilului aflat în situație de risc major, prin dezvoltarea
formelor alternative de plasament.
Cadrul de politici aprobat reprezintă o platformă a reformelor în domeniul protecției
speciale a copilului. Politicile implimentate au avut ca scop blocarea și ameliorarea proble melor
primordiale în domeniul potecției copilului aflat în situație de risc și dezvoltat reglementărilor
clare de prevenire a separării copilului de mediul familial, prin acordarea întregului spectru de
servicii. [3.11, p. 151 ]

1.3 Principiile generale ale instituției internaționale de protecție a drepturilor
copilului
Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului a fost ratificată în peste 193 de țări,
membre ale Națiunilor Unite. Orice stat care a ratificat Convenția a recunoscut conținutul și s -a
obligat să îl aplice în mod corespunzător, are obligația nu numai de a institui un mecanism
juridic , dar și de a orienta mecanismul juridic spre ideea promovării drepturilor și libertăților
copilului. Mecanismul juridic reprezintă un întreg sistem de instit uții care necesită a fi supus la
reforme profunde într -un stat, în schimbul unui program eficient de lucru în domeniul protecției
speciale a copilului. Activitatea unui sistem de instituții își fundamentează activitatea în baza mai
multor principii.
Cu toate că sistemul protecției internaționale a drepturilor copilului cunoaște o varietate de
principii, diversitatea acestora în declarații și convenții oferă un caracter puțin eficient. Lipsește
un tratat de bază, care ar asigura implementarea obligatorie a normelor de drept. [ 4.3, p. 67]
Convenția privind Drepturile Copilului nu unifică reglementările juridice privind drepturile
copilului la nivel internațional, deoarece SUA nu a aderat la acest tratat internațional. Dar se
consideră un document de referi nță care reglementează în mod direct drepturile și libertățile
copilului.
Acordând atenție nevoilor speciale de protecție ale copilului, aceasta își fundamentează
întreg sistemul de protecție a copilului pe patru principii generale: nondiscriminărea ; inter esul
superior al copilului; dreptul la viață, supraviețuire și dezvoltare, respectul pentru opinia
copilului .
Totuși aceste principii au fost stipulate și în Declarația Universală a Drepturilor Omului,
dar ele nu aveau un caracter obligatoriu. Prin urmare , Convenția se sprijină pe aceste principii
fundamentale care au fost stipulate în art. 2, 3, 6 și 12. [ 4.10, p. 16]

17
Universalitatea, nediscriminarea și egalitatea de șanse ( nondiscriminărea). Termenul de
"discriminare" nu a fost definit expres de la bun început, acesta a subliniat din start că
discriminarea reprezintă o formă de comportament și prejudecată ca atitudine conform ideilor
sociologice în Statele Unite ale Americii din anul 1984. Ca definire juridică termenul de
discriminare a fost utilizat pri ma dată în Convenției nr.111 a Organizației Internaționale a
Muncii privind discriminarea în domeniul forței de muncă și exercitării profesie din anul 1958.
[3.5, p. 26 -27]
Articolul 1 din Convenția cu privire la Drepturile Copilului definește discriminare a ca orice
deosebire, restricție sau preferință, care are ca efect limitarea dreptului de folosință sau de
exercițiului în condiții de egalitate.
Deci, copilul se bucură de drepturi îndependență de nevoile lui de protecție specială și care
sunt consacrate și reglementate de sistemul instituțional legal. Drepturile elaborate de legislația
internațională și națională trebuie să fie oferite întregal tuturor copiilor , fără a face excepții,
deosebiri sau discriminări bazate pe : rasă, culoare, sex, limbă, religi e, culturală, situație
materială, naționalitate, apartenență politică sau etnică, gradul și tipul de nevoi speciale, etc.
Statele care au aderat și ratificat Convenția cu privire la Drepturile Copilului, sunt obligate
să asigure protecția drepturilor copilului fără nici o discriminare, prin stabilirea egalităților de
șanse între băieți și fete. Exercitarea liberă și deplină a egalităților de șanse, va obliga autoritățile
de stat să ofere tuturor copiilor aflați într -o situație de risc similară, același tratament fără să
existe o disproporție între scopurile urmărite și mijloacele folosite. [3.2, p. 14 ]
Conform art. 3 din Legea nr. 338 -XIII privind drepturile copilului di n 15.12.1993, se
stabilește că ”Toți copiii sânt egali în drepturi fără deosebire d e rasă, naționalitate, origine etnică,
sex, limbă, religie, convingeri, avere sau origine socială.”
Prevenirea și combaterea discriminării pe teritoriul Republicii Moldova, prin asigurarea
egalității tuturor persoanelor fără deosebire de rasă, culoare, naț ionalitate, origine etnică, limbă,
religie sau convingeri, sex, vârstă, dizabilitate, opinie, apartenență politică sau orice alt criteriu
similar este garantată de Legea nr. 121 privind asigurarea egalității adoptată la 25 mai 2012.
În baza legii vizate a fost înființat Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării
și asigurarea egalității, acționând în condiții de independență față de autoritățile publice ca un
organ colegial cu statut de persoană juridică de drept public.
În scopul asigurării m ai eficiente a și îmbunătățirii de realizare a procedurilor de adopție
de către autoritatea centrală în domeniul adopției și a aplicării prevederilor Legii nr. 99 privind
regimul juridic al adopției din data 28.05.2010, a fost elaborat și adoptat proiectul de lege pentru

18
modificarea și completarea unor acte legislative. Acest proiect de lege a exclus o serie de
reglementări discriminatorii conținute în indicații la lista maladiilor grave care permit adopția
internațională imediată a copiilor adoptabili și c ontraindicațiile medicale ale adoptatorilor, s -a
ținut cont de cerințele internaționale în domeniul nondiscriminării și de capacitățile instituționale
ale sistemului de protecție a copilului din Republica Moldova.
Prin măsurile propuse la nivel național se promovează o strategie complexă în domeniul
protecției și promovării drepturilor copilului, asigurând un cadrul instituțional necesar pentru
respectarea drepturilor tuturor copiilor, fără nici o discriminare . [4.11, p. 10]
Intere sul superior al copilului. Acest principiu este reglementat de o serie de instrumente
juridice cu caracter internațional.
Interesul superior al copilului fiind un principiu diriguitor al întregii Convenții cu privire la
Drepturile Copilului , îndeplinind trei roluri: c larifică procedura de aplicare a reglementărilor
legale, rezolvă conflictele de legi apărute, evaluează domeniul cadrul normativ în domeniul
protecției copilului. [ 3.1, p. 86]
Deci principiul interesului superior al copilului are un caracter primordial în materie de
protecția drepturilor copilului, acesta reglementează procedurile de respectare a drepturilor
copilului, prevalând în toate demersurile și deciziile care privesc copilul. Fiind determinat prin
luarea în considerație a particularităților de via ță și nevoile concrete ale acestuia ca:
– nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, emoțională, de educație și sănătate, apartenența la
o familie;
– opinia copilului, în funcție de vârsta acestuia;
– istoricul copilului – situații de risc care au existat și pot interveni în viitor;
– capacitățile părinților sau a reprezentanților legali care îngrijesc copilului;
– menținerea relațiilor cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.
Constituția Republicii Moldova utilizează acest principiu ca regulă procedurală, unde la
adoptarea oricărei decizii în domeniile: educație, sănătate, asistență socială, justiție se impune de
a lua în considerație interesului major al copilului. Statul ocro tește copilul și dezvoltă servicii
necesare pentru instruirea și educația copilul lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților
săi. Garantând fiecărui copil dreptul la un nivel de viață adecvat se oferă măsuri de suport
părinților, precum și altor persoane responsabile de viața copilului conform Legii nr. 338 privind
drepturile copilului XIII din data 15.12.1993.
Legea nr. 123 cu privire la serviciile sociale din data 18.06. 2010, promovează interesul
superior al copilului printr -un complex de măsu ri și activități pentru satisfacerea nevoilor sociale

19
în vederea depășirii unor situații de risc, de prevenire și excludere socială în baza evaluării
necesităților copilului.
În acest context conchidem că este de obligația părinții și statului, de a asigur a copilului
dreptului inerent la viață, unde interesul superior al copilului fiind circumscrisul acestuia. Lipsa
condiții decente de viață, la servicii socio -medicale de calitate, la protecție specială în situație de
risc, neparticiparea școlară pot fi factori amenințători într -o dezvoltare normală a copilul ui, pot
pune în pericol dreptul la supraviețuire. Datorită situației sale de risc, copilul trebuie să fie
beneficiarul primar al măsurilor de protecție speciale. Așadar, copilul are dreptul major la
respectarea individualității și nu poate fi ignorată personalitatea acestu ia. Principiu interesului
superior al copilului înglobează și dreptul la protecția imaginii și vieții sale. [3.26, p. 9]
Dreptul la viață, supraviețuire și dezvoltare.
Copilul este subiectul principal al procesului de dezvoltare, i ar cadrul normativ accent uează că
dezvoltarea face din copil principalul participant și beneficiar. Acest principiu reglementează
respectarea a trei drepturi fundamentale: dreptul la viață, dreptul la sup raviețuire și dreptul la
dezvoltare. [ 3.8, p. 16]
Potrivit dispozițiilor art.3 din Declarația Universală a Drepturilor Omului se stabilește
faptul că orice ființă umană are dreptul la viață , fiind subiect principal acesta se dezvoltă și
supraviețuiește contribuind la creșterea economică, socială, culturală și politică prin intermediul
realizării drepturile și libertățile fundamentale . [1.5]
Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului stabilește că ca dovadă a realizării
umanismului nu pot fi supuși la detențiune pe viață copiii.
Iar Republica Moldova pentru a implementa Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului
privind reducerea ratei mortalității infantile și a copiilor cu vârsta de până la 5 ani, a aprobat
Hotărârea Guvernului nr. 1182 privind mecanismul de colaborare intersectorială în domeniul
medico -social în vederea prevenirii și reducerii ratei mortalității infantile și a copiilor cu vârsta
de până la 5 ani la domiciliu din 22.12.2010.
Mecanismul de colaborare intersectorial reprezintă un mijloc de coordonare a întregului
sistem instituțional responsabil de protecția specială a copilului aflat în situații extreme de risc,
care ar putea influența negativ asupra dezvoltării multilaterale ale copilului. Intervenția pozitivă
din partea statului oferă posibilitatea celor mai vulnerabile pături să supraviețuiasc ă în condiții
optime de viață. Consolidarea sistemului național de protecție specială a copilului permite
reglementarea și delimitarea a re sponsabilităților autorităților și instituțiilor cu competențe în
domeniul protecției copilului. [3.23, p. 427]

20
Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei a elaborat un cadrul normativ pentru ca să
funcționeze Serviciul social de sprijin pentru copilul lipsit temporar sau definitiv de protecția
părinților săi. Serviciul de sprijin primar include o serie de ac tivități variate, orientate spre
promovarea dreptul la viață, supraviețuire și dezvoltare. Sprijinul primar adresat copilului și -a
propus ca scop diminuarea factorilor care afectează sănătatea și dezvoltarea copilului.
Pentru creștini ortodocși , copilul este cununa creației, fără existența acestuia nimic din cele
create neavâ nd rost. Unde b ărbatul devine cap al soției și al familiei prin smerenie , dăruindu -și
viața pentru soția și copilul său. Istituțiile ortodoxe se implică în probleme le cu care se confruntă
copilul, însă realitatea experienței practice nu poate înlătura orice criză de amenințare prin lipsuri
și neajunsuri în educație. [4.8, p. 25 ]
Cu binecuvântarea Preasfințitului PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni se organizează
Marșul pentru Viață în mai multe raioane din Republica Moldova.
Desfășurarea acestui eveniment se realizează anual, pentru a trezi inimile oamenilor și
expune durerea copiilor lipsiți de protecția părinților , prin susținerea fermă că fiecare copil
conceput are dreptul la viață, supraviețuire și dezvoltare .
De asemenea, Republica Moldova susține o politică de asigurare a dreptului inerent la
viață, supraviețuire și dezvoltare a copilului promovând activ măsuri de prevenire a suicidului și
susținerea familiilor în vederea creșterii bunăstării, prevenirii plecării peste hotarele țării a
membrilor familiilor cu copii. Măsurile de prevenire a suicidului sunt promovate de o serie de
ONG -uri, printre acestea se enumeră:
– Centrul Național de Resurse în Servic iile de Sănătate Prietenoase Tinerilor „Neovita”;
– Misiunea Socială „Diaconia” care urmărește dezvoltarea ajutorului creștin -ortodox și
își propune să promoveze conceptul de caritate creștină;
– Asociația Obștească ”Altruism” axată pe soluții alternative la problemele copiilor dintre
acestea este de prevenire a sinuciderilor.
– Fundația ”Regina Pacis” este o organizație religioasă, creată de Episcopia Bisericii
Romano -catolice din Republica Moldova la propunerea Arhidiecezei din Lecce (Italia) și are
drept sco p oferirea ajutorului tuturor celor ce sunt în condiția de dificultate și, în special, copii
singuratici, etc.
În contextul respectării dreptului la viață, supraviețuire și dezvoltare , din punct de vedere
juridic, copilul este liber conform standardelor internaționale și legislației naționale sa distingă
liniile directoare de safisfacere a impulsurilor sale. [3.23, p. 424]

21
Respectul pentru opinia copilului. Acest principiu este consacrat în art. 12 al Convenției
cu privire la Drepturile Copilului , unde s copul consacrării acestui principiu a apărut ca rezultat al
capabilității copilului să -și formuleze propriile opinii și puncte de vedere la anumite probleme.
Propriile opinii sunt luate în considerație doar dacă copilul le emite cu discernământ. Convenția
nu stipulează o vârstă limită, aceasta oferă copilului dreptul de ași expune liber opinia chiar și în
situațiile în care încă nu este în stare să le comunice, dar dispune de discernământ. [ 3.21, p. 17]
În ceea ce privește reglementarea legală a acestor opinii la nivel național, se pune mare
accent pe vârsta copilul și gradul de maturitate pentru a fi audiat direct sau printr -un reprezentant
în instanța de judecată.
Totodată, prin ordinul Ministrului Muncii, Protecției Sociale și Familiei nr. 157 cu privi re
la Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Consultativ Național al Copiilor din
10.10.2014, a fost instituit Consiliul Consultativ de pe lângă Ministerul Muncii, Protecției
Sociale și Familiei. Desfășurându -și activitatea care vizează of erirea posibilității copiilor de a -și
exprima opinia, duce un dialog, lua o decizie, etc.
Ministerul Educației al Republicii Moldova a elaborat Regulamentul de organizare și
funcționare a consiliilor elevilor și Regulamentul pentru Consiliul Național al El evilor nr. 136
din 26 martie 2013. Scopul Ministerului Educației fiind încurajarea participării copilului în
politica educațională, prin responsabilizarea copiilor de a lua decizii și expune public părerea
personală. Dar cel mai eficient mecanism care impl ică participarea copilului la nivel local este
Consiliul Consultativ al Copiilor, înființat în mai multe raioane acționând ca un partener al
Direcțiilor/Secțiilor asistență socială și protecție a familiei. Membrii Consiliului Consultativ al
Copiilor partic ipă la ședințele Consiliile raionale pentru protecția drepturilor copilului, cu
tematicile de dezvoltare a programelor de protecție a drepturilor copilului. [4.11, p. 6]
În final, putem să concluzionăm că elaborarea acestor principii generale a avut drept scop
acordarea protecției necesare copilului în toate sferele de viață. Copilul, fiind viitorul unei
naționalități a dispus mereu de posibilitatea de a fi ocrotit în sânul familiei sau în alte forme
alternative de protecție speciale, benefice pentru dezvo ltarea fizică și mintală. Principiul
nondiscriminări i, principiul interesului superior al copilului, principiul d reptului la viață,
supraviețuire și dezvoltare și principiul respectului pentru opinia copilului funcționează fără
delimitări stricte , deoarece cadru legal în domeniul protecției copilului lipsit temporar sau
definitiv de protecția părinților săi, stipulează clar că evaluarea riscului la care este supus copilul
va acoperi întregul spectru de necesități. [ 4.1, p. 62]

22
Capitolul II. PARTICULARITĂȚI LE SISTEMULUI INSTITUȚIONAL PENTRU
PROTECȚIA SPECIALĂ A COPILULUI MINOR LIPSIT, TEMPORAR SAU
DEFINITIV DE OCROTIREA PĂRINȚILOR SĂI

2.1 Structu ra și atribuțiile instituțiilor naționale pentru protecția specială a
copilului
Protecția specială a copilului reprezintă un ansamblu de politici, măsuri, instituții care
asigură sprijinul copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi. Aceste politici,
măsuri și instituții sunt grupate în structuri și rețele de servicii internaționale și națio nale,
destinate pentru dezvoltarea condițiilor normale de viață pentru copil.
Articolul 3 din Legea 140 p rivind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a
copiilor separați de părinți din 14.06.2013 , reglementează structurile naționale definite ca
”autoritate tutelară”, unde în conformitate cu aceste prevederi autoritățile tutelare sânt de trei
tipuri:
– autoritatea centrală pentru protecția copilului;
– organele executive din unit ățile administrativ -teritoriale de nivelul II (raionale și
municipale);
– autoritățile deliberative din unitățile administrative -teritoriale de nivelul I (primării de
sate/comune și de orașe ). (Anexa 1)
Fiecare instituțile națională pentru protecția specială a copilului desfășoară atribuții în
conformitate cu legislația în vigoare.
Autoritatea cent rală pentru protecția copilului monitorizează activitatea autorit ăților
tutelare teritoriale și autorit ăților tutelare locale , iar acestea la rândul lor cooperează și sunt
împuternicite să întreprindă acțiuni necesare pentru stabilirea tipului de plasament și formelor de
protecție. [2.12, art. 16-18]
Organizarea sistemului de protecție a copilului la nivel central
Coordonarea centrală a complexului de politici și sistemului de protecție adresat copilului
în Republica Moldova se află în competența Guvernului Republicii Moldova .
Guvernul Republicii Moldova își desfășoară una din activitățile sale în domeniul
protecției copilului, asigurând accesul la servicii sociale de calitate prin perfecționarea continuă a
cadrului normativ. Prevenirea instituționalizării copilului, fiind un scop primordial prin
dezvoltarea programelor de inter venție timpurie și a unor servicii alternative.

23
Iar promovarea și implementarea politicii statului în domeniul protecției copilului, este
realizată prin intermediul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei.
Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei reprezintă cea mai importantă
instituție în domeniul realizării politicilor de protecție a copilului, fiind un organ de specialitate
al administrației publice centrale, în subordinea Guvernului. Exercită atribuția de autoritate
centrală în domeniul protecției copilului, fiind desemnată în contextul implementării prevederilor
Convenției de la Haga din 29 mai 1993 privind protecția copilului și Convenției de la Haga din
25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii.
Deci, Ministerul fiind o instituție cheie din Republica Moldova, în procesul elaborării,
implementării și evaluării politicilor de protecție adresate copilului în situație de risc. Participă
metodologic la dezvoltarea acțiunilor axate pe prevenir ea intrării copilului în sistemul de
îngrijire rezidențial și menținerea lui în mediul familial. Iar toate activitățile autorităților tutelare
din cadrul unităților administrativ -teritoriale de nivelul întîi și nivelul al doilea, sunt monitorizate
de Minis ter.
Direcția politici de protecție a familiei și drepturilor copilului din cadrul Ministerului,
efectuează periodic analize ale politicilor de protecție a drepturilor copilului, elaborând
recomandări de ameliorare a situației în domeniu. Precum și monitorizează întregul proces de
pre-și postadopție, deținând Registrul de stat în domeniul adopției, în condițiile legii. Iar în
comun cu Ministerul Afacerilor E xterne și Integrării Europene, realizează repatrierea și protecția
copiilor identificați fără însoțitori și copiilor aflați în dificultate peste hotarele țării. [2.22, art. 6 ]
Unicul organ abilitat care acordă asistență prontă copilului în situație de risc,
este Ministerului Afacerilor Interne . Aflându -se în subordinea Guvernului, reali zează politicile
guvernamentale asigu rând implementarea și evaluarea politicilor de ocrotire și sprijinire a
copilului, prin elaborarea cadrului normativ și instituțional în domeniile protecției speciale al e
copilului în situație de risc.
Iar în conform itate cu prevederile Ministerului Afacerilor Interne , se realizează măsuri de
prevenire și combatere a abuzului în familii. Părinții care comit fapte antisociale față de copil
minor , sunt luați la evidență cu deschiderea fișei profilactice. Fișa profilactică , este intocmită de
comisarul de poliție în baza informației din sistem , sau parvenite din alte instanțe preocupate de
problema data. Monito rizarea familiilor care prelungesc influența nefastă asupra propriilor
copiii , este realizată periodic pentru a determina necesitatea prelungirii măsuri de prevenire și
combatere a abuzului în familii . Familiile care își îndeplinesc cu rea voință, îndatoriile de
educație și instruire a copilului, sunt t rași la răspundere administrativă. În cazul prelungirii din

24
partea părinților a comportamentului amoral sau săvârșirii infracțiunilor premedi tate contra vieții
și sănătății copilului, art. 67 din Codul Familiei prevede decăderea acestora din drepturi
părintești. [2.34, art.7, 8 .]
În subordinea Guvernului Republicii Moldova se află și Ministerul Sănătății, fiind
organul central al administrației publice în domeniul sănătății.
Ministerul Sănătății al Republicii Moldova asigură planificarea și realizarea reformelor
în sectorul de sănătate, desfășurând cel mai înalt nivel al sistemului de sănătate în raport cu
necesitățile copilului în situație de risc . Coordonează cu implementarea politicilor publice
privind dezvoltarea sistemului de sănătate, privind asistența medicală integrată (asistența
medicală primară, secundară, de reabilitare) și determină grupurile socialmente vulnerabile.
Potrivind Hotărârii Guvernului nr. 397 pentru aprob area Regulamentului privind organizarea și
funcționarea Ministerului Sănătății, structurii și efectivului -limită ale aparatului central al
acestuia din 31.05.2011, Ministerul Sănătății realizează politica de protecție specială adresată
copilului prin coordonarea cu Centrele de plasament pentru copii de vârstă fragedă și Centrele
de recuperare /reabilitare pentru copii din Republica Moldova.
Prin Hotărîrea Guvernului nr. 653 cu privire la aprobarea Regulamentului, structurii și
efectivului -limită ale aparatului central al Ministerului Educației și Tineretului din 06.11.2009, a
fost instituită instituția pentru promovarea politicii de stat în domen iul educației ca Ministerului
Educației și Tineretului al Republicii Moldova.
În domeniul justiției , deasemenea se pune accent pe prevenirea marginalizării și dezvoltarea
metodelor de incluziune socială pentru copilul în situație de risc . Ministerul justiției al
Republicii Moldova și Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) în parteneriat cu
Asociația Obștească „Institutul de Reforme Penale”, au dezvoltat instrumente necesare
profesioniștilor care lucrează cu minorii, pentru acorda rea de asistență specializată. Forme le
alternative de protecție vor prevedea diverse se rviciile comunitare, contribuind astfel la
reintegrarea socială a minorilor în conflict cu legea. Proiectul a determinat promovarea Strategiei
de Reformă a Sectorului Justiției pentru 2011 -2016, asigurând accesului liber a copilului la
justiție și a presupus armonizarea cu tendințele europene. Se duc discuții privin d modul de
realizare a acțiunii, prin amenajarea corespunzătoare a spațiilor dest inate asistenței și audierii
copiilor (camerele de audiere) , în incinta instanțelor de judecată, a procuraturilor și a
comisariatelor de poliție . [2.15]
Ministerului Educației al Republicii Moldova este organul central al administrației
publice care are drept scop de a promova politica de stat în domeniul educației, reglementând

25
organizarea și funcționarea sistemului de învățământ. Ministerul asigură executarea legislației în
domeniul educației, elaborea ză proiecte de acte normative și legislative în domeniul educației.
Pentru asigurarea unui nivel educațional calitativ, coordonează și monitorizează activitatea
direcțiilor generale învățămînt, tineret și sport, elaborând prognoze privind necesarul de cadr e
didactice pentru sistemul educațional. Exercită în cooperare cu Ministerul Sănătății al Republicii
Moldova, controlul asupra respectării legislației privind ocrotirea sănătății în procesul
educațional, participând la implementarea programelor de protecț ie adresate copilului (elevului).
Organizarea protecției speciale adresate copilului se realizează cu suportul sistemului
instituțional subordonat. În categoria instituțiilor subordinate se încadrează instituții educaționale
din republică ca școlile de tip -internat pentru copii orfani și rămași fără îngrijirea părinților,
școli -internat sanatoriale , instituții speciale pentru copii cu deficiențe fizice și senzoriale , școli –
internat auxiliare .
Guvernul Republicii Moldova a lansat reforma sistemului rezidenț ial de îngrijire a
copilului în 2007, deci s -a redus considerabil numărului copiilor instituționalizați. În colaborare
cu alte instituții specializate în protecția copilului, copiii instituționalizați au revenit în familiile
biologice sau au fost plasați î n familii extinse. [2.33, art.6, 28]
Fondul Republican de Susținere Socială a Populației a fost create în conformitate cu
Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 2 "Cu privire la unele măsuri suplimentare în
vederea protecției sociale a populației din republică în condițiile de liberalizare a prețurilor" din
17 ianuarie 1992, în scopul formării surselor financiare pentru susținerea socială a păt urilor
socialmente vulnerabile. Fondul republican este instituție independentă, ca re își desfășoară
activ itatea pe lângă Ministerul Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova. Toate
mijloacele financiare și activitatea Fondului republican sânt aprobate de către colegiul
Ministerului. Instituția coordonează cu diverse organizații și mișcări sociale și religioase, pentru
acordarea ajutorului la finanțarea în legătură cu situațiile de risc. Fondul Republican de Susținere
a Populației subordonează Fondurile Locale de Susținere Socială a Populației (activează la nivel
de raion).
Misiunea fondului este da e completa eforturilor financiare ale Casei Naționale de Asigurări
Sociale, prin sprijinirea categoriilor de familii cu copiii și altor pături sociale defavorizate. Toate
suporturile materiale sunt acordate de către organele Fondului republican de susținere socială a
populației în baza legislației în vigoare. [2.14, art.5]
O altă instituție activă subordonată Guvernului Republicii Moldova , cu o autoritate publică
autonomă, de nivel național este Casa Națională de Asigurări Sociale. Această instituție

26
administrează și gestionează sistemul public de asigurări sociale fiind înființată în anul 2001 , în
baza Legii privind sistemul public de asigurări sociale de stat din 08.07.1999. Prin intermediul
sistemului public de asigurări sociale și al activității Casei Națională de Asigurări Sociale , statul
garantează copilului prin plăți sociale dreptul la protecția socială. [2.7, art.43 ]
În baza Hotărârii Guvernului nr.1001 privind instituirea Consiliului național pentru protecția
drepturilor copilului din 30.09.2005 (reactivat în anul 2010), a fost instituit un organ
guvernamental competent ca Consiliul Național pentru Protecția Drepturilor Copilului
Consiliul Național pentru Protecția Drepturilor Copilului este un organ guvernamental
care asigură elaborarea și implementarea politicilor de protecție a drepturilor copilului. Consiliul
este constituit din membri ai autorităților publice centrale și reprezentanți ai instituțiilor
internaționale, precum și ONG -lor naționale care activează în domeniu protecției copilului.
Activitatea Consiliului se racordează la identifica rea direcțiilor de intervenție în domeniul
protecției copilului, dar și la promova rea politicii naționale, prin coordonarea activității de
elaborare a strategiilor și programelor guvernamentale privind protecția copilului.
Implementarea politicilor în domeniul protecției speciale copilului solicită o colaborare
intersectorială între structurile guvernamentale și structurile neguvernamentale, iar Consiliul
Național pentru Protecția Drepturilor Copilului a demonstrat viabilitate în coordonarea
colaborărilor, devenind o platformă de bază pentru susținerea dezvoltării politicilor de protecție
adresate copilului în situație de risc. [3.24, p. 26]
Organ izarea sistemului de protecție a copilului în raza administrativ -teritorială de
nivelul al doilea
Legea asistenței sociale nr. 547 din 25.12.2003, în articolele 13 și 14 prevede rolul
autorităților administrației publice de nivelul al doilea, unde aceasta autoritate asigură
planificarea strategică a activităților în domeniul protecției copilului și coordonează cu unitățile
de asi stență socială din cadrul administrației publice locale de nivelul întâi. Atribuțiile structurii
administrație i publice de nivelul al doilea mai sânt prevăzute și aprobate prin Ordinul Ministrului
Muncii, Protecției Sociale și Familiei nr. 024 din 08 decem brie 2009, în Regulamentul -cadru de
organizare și funcționare a Structurii t eritoriale de asistență socială.
Organizarea sistemului de protecție a copilului la nivel raional
Direcția de Asistență Socială și Protecție a Familiei este instituția cheie în domeniul
protecției și asistenței sociale la nivel raional. Direcția este subdiviziunea structurală care se află
în subordinea Consiliului raional și își îndeplinește atribuțiile în calitate de autoritate tutelară de
nivelul II . Scopul Direcției de Asistență Socială și Protecție a Familiei fiind contribuirea la

27
îmbunătățirea calității vieții copilului aflat în situație de risc, prin asigurarea asistenței sociale în
raza unității administrativ -teritoriale în care activează. Direcția are preocuparea de
implementarea unor programe specifice privind protecția copilului, promovează politica statului
în domeniul respectării legislației la nivel teritorial.
Reieșind din cele prenotate, conform prevederilor legale , Direcția este competentă să
intervină pentru garantarea protecției speciale ale copilului în situații de l uarea copiilor din
familie cu/și fără decădere din drepturile părintești (scoaterea forțată), prin contribuirea la
restabilirea părin ților în drepturile părintești. Examinând litigii cu privire la educația co piilor în
familia extinsă. [2.3, art. 66 -73]
Conform prevederilor Codului Civil și Codului de procedură civilă al Republicii
Moldova, Codului penal și Codului de procedură penală al Republicii Moldova, reprezentantul
autorității tutelare de nivelul II poate avea calitatea de: reclamant, pârât, reprezentant legal al
copilului, sau în scopul susținerii copilului poate participa în calitate de pedagog și/sau psiholog.
În cadrul Direcție i de Asistență Socială și Protecție a Familiei a fost instituită unitatea de
specialist în problemele familiei cu copii în situație de risc , care asigură aplicarea legislației în
domeniul asistenței sociale și formulează propuneri privind soluționarea situațiilor de risc la care
poate fi supus copilul. În scopul prevenirii abandonului sau lipsirii temporar a copilului de grija
părintească, perfectează anchetele sociale în vederea acordării ajutorului material acestor familii
dezavantajate.
Direcția Gene rală Învățământ, Tineret și Sport fiind una din subdiviziunile Ministerului
Educației al Republicii Moldova, are responsabilitatea de implementare și monitorizare a
politicilor educaționale. Iar în cadrul acestei direcții activează specialistul în lucrul c u copilul,
specialistul inițiază activități și dezvoltă politici de promovare a educației echitabile pentru toți
copiii.
Organizarea sistemului de protecție a copilului la nivel municipal
Direcția Municipală pentru Protecția Drepturilor Copilului este în subdiviziunea
Consiliului municipal Chișinău și exercită funcția de autoritate tutelară teritorială de nivelul II în
municipiu Chișinău. Constituită în anul 1997 prin decizia adoptată de Consiliului municipal
Chișinău (inițial ca proiect -pilot), denumită d in start Direcția municipală pentru ocrotirea
copilului, reintegrare și sprijin familial.
Misiunea principală a Direcției Municipale pentru Protecția Drepturilor Copilului din
municipiul Chișinău, este de a acorda asistență și protecție specială copilulu i aflat în situație de
risc, precum și copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi, prin toate

28
formele și mijloacele în serate în aria sa de competență, în conformitate cu art. 3 din Legea 140
privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți din
14.06.2013.
Astfel, Direcția Municipală pentru Protecția Drepturilor Copilului recepționează și acordă
sprijin copilului aflat în s ituație de risc, precum și copilului lipsit temporar sau definitiv de
ocrotirea părinților săi. Desfășoară în colaborare cu autoritatea tutelară locală de nivelul I acțiuni
privind prevenirea separării copilului de familiile sau privind (re)integrarea lui în familie. În
cazurile separării copilului de familiile, asigură plasamentul planificat, prin stabilirea sau
retragerea statutului de copil lipsit temporar sau definit iv de ocrotirea părinților săi. [4.13, p. 3 -5]
Activitatea desfășurată în sfera protecției speciale adresate copilului se bazează pe
cooperarea dintre instituțiile, structurile și serviciile cu atribuții în domeniul protecției copilului.
(Anexa 2)
Instituția publică care asigură activități de îndrumare, control și monitorizare pentru
instituțiile de învățămînt și contribuie la creșterea calității serviciilor educaționale este Direcția
generală educație tineret și sport . Fiind reprezentant al Ministerului Educației, la nivel
municipal, implementează politica educațională a statului, as igură dezvoltarea durabilă a
sistemului de învățămînt prin realizarea politicilor de stat. Promovează imaginea pozitivă a
sistemului municipal educațional prin dezvoltarea de proiectele naționale și internaționale.
Comisia pentru protecția copilului aflat în dificultate activează în cadrul autorității
administrației publice locale de nivelul al doilea și Comitetului Executiv al Găgăuziei . Iar în
conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.7 cu privire la aprobarea Regulamentului -cadru privind
organizarea și fu ncționarea Comisiei pentru protecția copilului aflat în dificultate
din 20.01.2016, se subordonează secțiilor/direcțiilor asistență socială și protecție a familiei a
consiliilor raionale, fiind un organ abilitat în eliberarea avizul cu privire la aprobare a măsurilor
de prevenirea separării copilului de familie și a măsurilor de protecție a copilului separat de
părinți.
Comisia pentru protecția copilului aflat în dificultate este compusă din 8 membri și toate
ședințele Comisiei sunt conduse de președintele acesteia , având un caracter închis de examinare
a cazurilor. Sarcina principala a Comisie i este de a examina cele mai complexe cazuri ale
copiilor aflați în situație de risc. Deci, sunt examinate propunerile de separare a copilului de
părinți, prin stabil irea unei forme de protecți e speciale adresat e copilului în situație de risc.
Precum și sunt analizate toate oportunitățile de înceta re a plasamentului copilului în serviciile

29
adresate acestuia cu întocmirea și prezentarea rapoarte lor trimestriale /anuale Consiliului raional
și/sau municipal . [3.18, p. 532 ]
Organizarea sistemului de protecție a copilului în raza administrativ -teritorială de
nivelul întâi
Potrivind Legii nr.436 privind administrația publică locală din 28.12.2006, instituția
responsabilă de protecție drepturilor copilului la nivel local este administrația publică locală, care
realizează autonomia locală în sate (comune).
Administrația publi că locală reprezentată de consiliile locale care sunt autorități
deliberative și primari care reprezintă autorități executive, desfășoară activități de protecție
socială, activități de asistență socială adresate copilului în situație de risc. Administrația publică
locală exercită funcția de autoritate tutelară teritorială de nivelul întâi . Unde rolul primordial în
exercitarea funcției de autoritate tutelară teritorială de nivelul I , îi aparține asistentului social
profesionist , care este veriga cheie în imp lementarea politicii de protecție adresate copilului în
situație de risc.
Asistentul social este persoană cu studii speciale în domeniu, care prestează servicii
specializate și face parte din echipa administrației publice locale, dar se subordonează Direcției
Raionale de Asistență Socială și Protecție a Familiei.
În vederea dezvoltării capacităților profesionale în rețeaua națională de asistenți sociali,
Ministerul Protecției Sociale, Familiei și Copilului, cu suportul reprezentanței UNICEF Moldova
a desfășurat un proces de instruire de bază (de inițiere). Instruirea asistenților sociali se
desfășoară periodic începând cu anul 2007, unde s-au realizat mai mulți pași semnificativi de
îmbunătățire a sistemului de protecție social.
În ultimul deceniu s -au înregistrat schimbări pozitive în vederea protejării copilului, dar
aceste schimbări nu se conservează. Întregul sistem de protecție specială adresat copilului în
situație de risc, caută posibilități de prevenirea și combaterea totală a instituționaliză rii copilului.
Societatea nu poate crearea stări de dependență față de formele de protecție alternative, aceasta
este necesar să conștientieze că copilul are nevoie de (re)integrarea în viața normală, prin
stimularea forțelor active, a creșterii capacități lor personale de a face față problemelor.
În sens general, nu doar statul este instituția abilitată să reprezintă setul de măsuri spre
asigurarea unui anumit nivel de bunăstare și securitate socială pentru copilul în situație de risc,
dar fiecare membru so cial este obligat să se implice în protecția drepturilor copilului. [3.25, p.
13-16]

30
2.2 Sistemul național de prevenire a separării copilului de familie
Cea mai frumoasă și îndrăgită etapă a vieții este copilăria , alături de părinți
care sunt centrul lumii, miracolului și a magiei. Copilăria dispare în momentul când lucrurile
încetează să mai fie uluitoare și copilul devine adult conform etapei sau situației provocate de
timp. Întreg a existență a copilului se construiește pe suportul părinților. Ei sunt sprijinul esențial ,
totul pentru un copil.
De la acest concept pornește programul de prevenire a separării copilului de familie, unde
tipurile de intervenție în procesul de prevenire sunt variate de la caz la caz. [3.10, p. 151 ]
Conform Hotărârii Guvernului nr.434 privind aprobarea Strategiei pentru protecția
copilului pe anii 2014 -2020 din 10.06.2014, obiectivul specific fiind prevenirea separării
copilului de familie . Prevenirea separării garantează asigurarea condițiilor neces are pentru
creșterea și educația copilului în mediul familial, prin reducerea numărului de copii aflați în
îngrijire re zidențială. C omplexul de măsuri în scopul prevenirii separării copilului de familie este
consolidat de autoritățile tutelare locale și te ritoriale. Autoritățile tutelare funcționează în baza
unui mecanism intersectorial de prestare a serviciilor de sprijinul.
Cooperarea intersectorial permite cunoașterea detaliată a situației copilului și dezv oltărea
unei soluții pozitive de prevenire și finalizare a procesului de separare a copilului. S prijinirea
continuă și după procesul de prevenire a separării copilului de familie. Principalele etape ale
implimentării Strategiei pentru protecția copilului pe anii 2014 -2020 fiind delimitate prin trei ar ii
specifice de intervenții.
Prima etapă cuprinde perioada anilor 2014, 2015 și 2016, derulând în sistemul de
protecție prin descentralizarea administrativă a serviciilor de asistență socială și identificarea
soluțiilor pentru sporirea prestațiilor sociale adresate familiilor vulnerabile cu copii.
A doua etapă cuprinde perioada anilor 2017, 2018 și 2019, concentrându -se pe continuarea
acțiunilor trasate pentru promovarea durabilității rezultatelor .
A treia etapă cuprinde anul 2020, prevede realizare a politicilor care se vor concentra pe
analiza rezultatelor și identificarea priorităților pentru un nou plan de acțiuni. Ministerul Muncii,
Protecției Sociale și Familiei, având responsabilitatea de a raporta anual Guvernului, despre
rezultatatele obținute în urma obiectivelor propuse în special în domeniul prevenirii separării
copilului de familie. Raportatea include toate activități le desfășurate pentru determinarea
nivelului de bază ai indicatori lor de pr ogres cantitativi și calitativi.
Un alt proiect inițiat de Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, fiind Strategia
pentru protecția copilului și familiei , care de asemenea și -a propus dezvoltarea mecanismului de

31
prevenir e a instituționalizării copilului și combaterea fenomenulu i de separare a copilului de
familie. Unde principalul motiv de separare și abandon fiind sărăcia , iar p entru asigurarea unui
venit minim garantat familiilor sărace și vulnerabile s-a realizat reforma s istemului de prestații
sociale. Proiectul s-a produs î n domeniu l promovării cadrului normativ de prevenirea
vulnerabilității și abordarea individualizată, complexă a grupur ilor de copii. Accentul a căzut pe
evaluarea nevoilor familiale , pentru determina rea planului de intervenție ( contractul pe care
familia îl asumă).
Pe perioada 2015 -2016 a fost prevenit ă separarea copilului de familie în peste 7.000 de familii
biologice , s-a atestat că peste 90% dintre familiile sprijinite au rămas alături de copiii lor.
Astfel, dacă intervenția lipsea peste 6575 copii ar fi intrat în sistemul rezidențial pur
intituțional de protecție statală. Acești copiii vor beneficia probabil de o copilărie fericită, în
mijlocul familiei, în care copilul se va dezvolta și aduce valoare comunității. Intervenția în
prevenire a separării copilului de familie, nu poate fi ignorată pentru că copilul are nevoie de
familia sa.
În Republica Moldova activează serviciul de prevenire a abandonului în Centre le
Perinatologice de nivelul II și III, care se subordonează Ministerului Sănătății și acordă
consiliere și suport gravidelor aflate în situații de dificultate și provin din familii vulnerabile.
Instituționalizarea unui copil de vârstă fragedă provoacă daune psihologice acestu ia. Ministerul
Sănătății desfășoară activitatea de prevenire a separării copilului de familie prin intervenți e
timpurie .
Vulnerabilitatea familiei necesită sprijin moral, material în perioada situațiilor de criză,
pentru ca să fie păstrat nivel de atașament dintre copil și familie. Menținerea copilului alături de
familia mai mult sau mai puțin vulnerabilă , va garanta pe viitor o societate sănătoasă , stabilă și
echilibrată emoțional. Efectul instituționalizării copilului îl voi analiza în următoarele
subcapit ole, pentru a accentua cât de negativ este impactul separării copilului de familie.
Prevenirea separării copilului de familie dezvoltă o gamă de proceduri de lucru în cadrul
sistemului, prin interacțiunea cu membrii comunității și cu instituțiile din comunitate: primăria,
grădinița, medicul de familie, școala, poliția, ONG -le active în domeniul protecției drepturilor
copilului , etc. [3.22, p. 4 -7]
Legea nr. 123 cu privire la serviciile sociale din 18.06.2010, stipulează că trebuie să existe
o stare de risc social și vulnerabilitate , pentru a beneficia de susținerea materială din partea
organului central, raional sau local . Iar Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei fiind
autoritatea centrală care realizează politicile de asistență socială, exercită atribuții de asigurare a

32
serviciilor sociale la nivel naționa l. În legislația Republicii Moldova cu privire la protecția
copilului, nu există stipu lări speciale, nici clarificări metodologice, despre felul în care
specialistul pentru protecția drepturilor copil ului și/sau asistentul social comunitar , trebuie să
acționeze pentru prevenirea separării copilului de familie. [2.11, art. 8, 14]
În scop ul depășirii situației de risc, precum ș i de prevenire a marginalizării familiei,
specialistul pentru protecția drepturilor copil ului și/sau asistentul social comunitar desfășoară un
ansamblu de măsuri și activități realizate pentru satisfacerea n ecesităților familiei .
Legea nr. 120 pentru modificarea și completarea Codului familiei nr.1316 -XIV din 26
octombrie 2000 din 29.05.2008, stipulează în art. 1121 că autoritatea tutelară reprezentată de
specialiști care activează în domeniul protecției copilului , va lua toate măsurile pentru depistarea
timpurie a situațiilor de risc care pot provoca separarea copilului de părinți i biologici . Se vor
organiza servicii de refacere și dezvoltare a capacităților familiale pentru depăși rea situațiilor
dificile.
Specialistul pentru protecția drepturilor copil ului și/sau asistentul social comunitar având unele
atribuții stipulate în Legea 140 privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a
copiilor separați de părinți din 14.06.2013 și Lege a asistenței sociale nr. 547 din 25.12.2003
acționează conform necesităților individuale și desfășoară următoarele etape de lucru :
– evaluează situația de vulnerabilitate a familiei și riscul de separare a copilului de familia
sa;
– elaborează un plan de intervenție pentru familia aflată în situații de vulnerabilitate ;
– informează familia despre ela borarea planului de intervenție, pentru păstrarea unității
familiale ;
– furnizează servicii și prestații sociale în baza unui acord sau contract de colabo rare;
– desfășoară procedura pre-operatorie și post -operatorie de m onitorizează a cazurilor .
Evaluarea complexă este baza elaborării planul individualizat de asistență. Unele servicii de
susținere și prevenire a separării copilului de familie pot fi prestate de specialiștii din cadrul
Direcțiilor raionale sau municipale, sau în cadrul unor instituții /organizații prestatoare de servicii
sociale și activăț i în domeniul protecției copilulu i. Cazurile sunt transmise spre serviciile sociale
specializate după necesitate, prin intermediul specialistul în problemele copiilor și/sau
asistentului social , iar șeful serviciul de asistență socială înregistrează cazul în registrul de
referire.
Serviciile specializate în protecția drepturilor copilului optează pentru o serie de f ormele de
sprijin ca:

33
– ajutor alimentar ori material (haine, încălțăminte);
– taxe pentru procesul educațional;
– plata taxelor restante la chi riei pe o perioadă determinată;
– îmbunătățirea condițiilor de trai, renovarea locuinței;
– asigurarea accesului la servicii și consiliere în Centr ele de zi;
– servicii educaționale;
– accesul la servicii medicale gratuite ;
– serviciului ”Respiro” (asist ență medicală, psiho -pedagogică)
– instruire a profesională a părinților (angajarea în câmpul muncii) . [3.24, p. 11 -13]
Prevenirea separării copilului de familie reprezintă un mijloc de apărare a dreptului copilului
la familie, iar din momentul când statul îi preia în grijă sa pe copii, de părinți nu se mai ocupă
nimeni. Cu cât trece mai mult timp, cu atât posibilitatea de reîntegrare în familia biologică sau
extinsă scade, acest timp se calculează de copil, adesea, în zeci de ani.

2.3 Clasificarea măsurilo r de protecție speciale ale copilului din cadrul
instituțiilor abilitate
Protecția specială a copilului reprezintă un ansamblul de măsurilor, servicii și prestații
destinate copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi . Măsurile de protecție
specială a copilului conform Legii 140 privind protecția specială a copiilor aflați în situație de
risc și a copiilor separați de părinți din 14.06.2013 , se stabilesc și se aplică de autoritatea tutelară
locală în baza planului indivi dualizat.
Planul individualizat reprezintă un act întocmit în baza evaluării inițiale de autoritatea
tutelară de nivelul I sau II, prin care se realizează planificarea prestațiilor , serviciilor adresate
copilului, scopul fiind instituire a unei măsuri de protecție special ă copilului, dacă se constată că
separarea copilului de familie este indispensabilă
Autoritatea tutelară locală realizează măsura de protecție în baza emite rii unei dispoziții
privind luarea copilului la evidență și informează în acest sens autoritatea tutelară teritorială în a
cărei rază este locul de plasament .
Evaluarea situației copilului se realizează în baza planului individualizat de către specialistul
în p rotecția drepturilor copilului și/sau asistentul social comunitar, iar orice soluționare a
problemelor în familie care ating interesele copilului , vor lua în vedere opinia acestuia dacă a atins vîrsta
de 10 ani . În cazul refuzului din partea copilului de ai fi aplicată vre-o măsura de protecție , se
stabilește măsura de protecție de către instanța judecătorească competentă . [3.26, p. 51-62]

34
Conform art. 53 din Codului Familiei nr.1316 din 26.10.2000 , se prescrie că în cazul
încălcării drepturilor și intereselor legitime ale copilului, prin neîndeplinirea corespunzătoare a
sarcinilor părintești: de întreținere, educație, copilul este în drept să se adreseze autorității
tutelare pentru apărarea drepturilor, iar de la vîrsta de 14 ani – instanței judecătorești.
Protecția copilului separat de părinți prevede două măsuri de protecție :
– Plasamentul de urgență;
– Plasamentul planificat.
Plasamentul de urgență
În cazul în care, ca urmare a evaluării inițiale, se constată existența unui pericol iminent
pentru viața sau sănătatea copilului, autoritatea tutelară în a cărei rază este locul aflării acestuia
dispune imediat luarea copilului de la părinți sau de la per soanele în grija cărora acesta se află,
comunicând acest fapt procurorului în termen de cel mult 24 de ore. Autoritatea tutelară locală
are competența de a participa la luarea copilului de la părinți sau alte persoane care ingrijesc de
copil, și în termen de 3 zile lucrătoare de la efectuarea procesulului menționat, să înainteze o
acțiune în instanța de judecată privind decăderea din drepturile părintești sau privind luarea
copilului de la părinți fără decăderea din drepturile părintești.
Plasamentul de ur gență poate vi realizat în familia extinsă sau a altor persoane apropiate
copilului, care sunt deacord să acorde protecție și dispun de capacitate deplină de exercițiu,
domiciliul în Republica Moldova și garanțiile morale și materiale pe care trebuie să le
îndeplinească pentru a primi un copil în plasament.
Acordul de plasament se instituie în baza unei în cererii scrise din partea familia extinse sau a
altor persoane apropiate copilului, care au acceptat plasamentul. În cazul inexistenței măsurilor
de plasament menționate mai sus, se va recurge la servicii le de plasament de tip familial (casă de
copii de tip familial, asistență parentală profesionistă) , sau servicii le de plasament de tip
residential (casă comunitară, centru de plasament temporar, alt tip de instituție rezidențială).
Pe durata plasamentului de urgență , se suspendă din exercițiu drepturile părintești până la
emiterea hotărârii de către instanța judecătorească. Pe durata suspendării, drepturilor și
obliga țiilor părintești privitoare la persoana copilului sunt exercitate de persoana, sau instituția
unde s -a realizat măsura de protecție. Plasamentul de urgență poate fi realizat pe un termen de
pînă la 72 de ore, cu dreptul de prelungire a termenului de plasament pînă la 45 de zile (în acest
termen se efectuează o evaluare complexă) . [2.12, art. 10 -11]
Măsura de protecție descrisă mai sus, poate administra ca probă , declarația scrisă a copilului
referitoare la abuz , exploata re și orice altă formă de neglijare la care a fost supus. Declarația

35
copilului poate fi înregistrată cu acordul acestuia, p rin mijloace tehnice audio -video în prezența
obligatorie a unui pedagog și/sau psiholog . Înstanța judecătorească apreciază necesitatea audierii
copilului îndependență de caz , cu o pregătire prealabilă a copilului .
În cazul apariției formelor de abuz sau neglijare în sistemul d e protecție în baza unui raport
juridic de muncă, adresat copilului, angajatorul are obligația de a sesiza organele de urmărire
penală și de a îndepărta persoana de la copiii care se află în educația acesteia. Nici o instituție
publică sau privată , care asigură protecția copilului nu are dreptul de a angaja, persoa na
împotriva căreia a fost pronunțată o hotăr âre judecătorească definitivă și irevocabilă pentru
săvârșirea, cu intenție, a unei infracțiuni față de copil . [3.15, pag. 396]
Plasamentul planificat
În conform itate cu dispoziția autorității tutelare de nivelul doi , cu avizul autorității tutelare de
nivelul întâi și în baza avizului pozitiv al Comisiei pentru protecția copilului aflat în dificultate,
copilul poate fi plasat într -o formă de protecție. Plasamentul constituie o măsură de protecție
specială, având un caracter temporar. La stabilirea măsurii de plasament autoritatea tutelară
realizează demersuri pentru identificarea membrilor familiei biologice și extinse alături de care
copilul a crescut , în scopul consultării și implicării în stabilirea /revederea obiectivelor planul ui
individualizat de protecție. [3.17, pag. 571 ]
Încetarea plasamentului poate avea loc o dată cu constatarea f aptul ui că, părinții/unicul
părinte sâ nt apți să -și îndeplinească drepturile și obligațiile privin d creșterea și educația copilului
în fa milie. Acest lucru se confirmă prin avizul autorității tutelare loc ale în a cărei rază
domiciliază părinții copilului. Înstanța de judecată de asemenea poate pronunța hotărârea privind
înapoierea copilului , fără decăderea din drepturile părintești , sau restabili rea în drepturile
părintești a mamei/tatălui copilului . Autoritatea tutelară teritorială în cooperare cu autoritatea
tutelară locală , întreprind măsuri pentru (re)integrarea în familia biologică sau extinsă a
copilului . Însă în cazul când acest lucru este imposibil, se implică la stabilirea statutului
copilului, care cumulativ, nu va depăși 6 luni. Stabilirea sau retragerea statutului de copil rămas
temporar fără ocrotire părintească sau de copil rămas făr ă ocrotire părin tească se determină de
către autoritatea tutelară de nivelul doi . Stabilirea statutului de copil rămas fără ocrotire
părintească, este necesară în scopul includerii copilului în registrul copil ului adoptabil .
Astfel, se vor desfășura măsurilor de adopție a copilului, cu excepția copiilor rămași fără
ocrotire părintească care sînt plasați sub tutelă/curatelă în familia extinsă. [2.12, art. 12 -15]
Fiecare copil, pentru care s -a instituit o măsură de protecție ca plasament de urgență sau
plasament planificat, este în drept să mențină relații permanente cu membrii familiei . Iar după

36
depășirea situației de dificultate să fie reintegrat în familia biolo gică sau extinsă. Unde instituțiile
de stat abilitate urmează să monitorizeze permanent relațiile copilului cu familia și să evalueze în
timp cond ițiile de educație și îngrijire. [3.13, pag. 2 73-275]

2.3 Complexul de ser vicii destinat copilului minor lipsit, temporar sau
definitiv de ocrotirea părinților săi
Complexul de servicii pentru copilului minor lipsit, temporar sau definitiv de ocrotirea
părinților săi , a suportat în ultimii ani modificări esențiale , prin crearea unor instituții în scopul
prevenirii situațiilor de risc (vagabondaj, consum de alcool și substanțe narcotice, neglijare,
exploatare și abuz , comiterea infracțiunilor , etc.) și reabilitării lor sociale.
În acest caz , măsura de protecție stabilită vine să remedieze temporar o disfunc ție familială
în creșterea și educația copilului, însă ea nu poate să substituie familia de nici o persoană sau
instituție, chiar dacă această măsură de protecție durează mai mulți ani.
Orice formă de plasament instituțional este revăzută periodic, pentru urgentarea reintegrării
copilului sau pentru schimba rea formei de protecție printr -o soluție alternativă de mo del familial.
Statul întreprinde o serie de măsuri pentru a evita multiplele replasări, pentru a minimaliza
trauma pierderii familiei ceea ce poate crea probleme grave de cond uită a copilului și
subdezvolta capacitatea acestuia de reintegrare socială. UNICEF desemnează frecvent în
documente sale, copii instituționalizați ca o categorie de cop ii „ în circumstanțe deosebit de
dificile”.
“…Există încă o cauză a bolilor mentale – și anume – mediul social în care funcționează
creierul uman. Deseori în momentul când viața este alcătuită în mod urât și aspru , activitatea
mentală frecvent deviază de traiectoria corect ă.” (Kabanis, sec. XVIII)
Sistem ul instituțional destinat copilului minor lipsit, temporar sau definitiv de ocrotirea
părinților săi, s-a afirmat prin calitatea serviciilor care optează pentru integrarea socială. Unde
integrarea socială dezvoltă capacitatea procesuală de interacțiune dintre copil și mediul specific
acestuia, astfel se realizează un echilibru între mai multe părți . După scrierile Savantul Nirje,
integrarea ar însemna posibilitatea de manifestare printre ceilalți, într -o formă liberă “de tu
însăți” . [3.16, pag. 93]
Republica Moldova are obligația de a asigura o formă adecvate de îngrijire pentru copilului
minor lipsit, temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi , dacă a fost l uat din partea statului
un angajament temporar de plasament.

37
Prevederile art.12 ale Legii 140 privind protecția specială a copiilor aflați în situație de
risc și a copiilor separați de părinți din 14.06.2013 , stipulează următoarele tipuri de servicii
adresate copilului în situație de risc:
– servi ciul de tutelă/curatelă;
– serviciul de plasament de tip familial ;
– serviciul de plasament de tip rezidențial.
Serviciu de Tutela/curatelă
Serviciu de Tutela/curatelă reprezintă î ngrijire a de tip familial în familia extinsă a copilului
sau plasamentul în familia prieteni lor apropia ți, cunoscuți copilului, având caracter oficial sau
neoficial.
Tutela/curatelă se instituie de către autoritățile administrației publice locale , copilului rămas
fără ocrotire părintească în scopul educației și apărării drepturil or și intereselor legitime. Tutel a
se instituie asupra copilului c are nu au atins vîrsta de 14 ani, iar la atingerea vâr stei de 14 ani,
tutela se transformă automat în curatelă până la 18 a ni. De la vârsta de 10 ani tutela/curatela se
instituie cu acordul copilului. În calitate de tutori (curatori) poate fi numită o singură persoană
fizică sau soțul și soția concomitent în baza consimțit ului expres, dacă calitățile morale și
personale le permit să îndeplineacă obligațiile de tutore (curator). [2.3, art. 142-147]
Plata indemnizațiilor pentru copilul aflat sub tutelă/curatelă
Direcția/secția asistență socială și protecție a familiei și/sau Direcția municipală pentru
protecția d repturilor copilului Chișinău , vor achita plata lunară pentru serviciul de tutelă/curatelă
în baza dispoziției autori tății tutelare de nivelul întîi.
Plata indemnizațiilor se achită lunar în termen de două săptămâ ni din mome ntul depunerii
cererii de către tutore/curator, pâ nă la atingerea de către copil a vârstei majoratului (cu excepția
continuă rii studiilor). [2.21, art.9-13]
Serviciul de plasament de tip familial
Plasamentul familial constituie o formă de protecție prin plasarea copil ului separat de
părinți în îngrijirea unei alte familii sau persoane fizice . Acest serviciu reprezintă un angajament
temporar , pe perioada rezolvării problemelor care împiedică să asigure o îngrijire
corespunzătoare copilului în familia biologică, sau se caută o soluție de plasare permanentă.
În practică acest tip de plasament include două forme de servicii:
– casă de copii de tip familial ;
– asistență p arentală profesionistă .

38
Casa de copii de tip familial a fost instituită pentru prima data în 1998 , fondarea acestei
instituții a fost necesară pentru crearea unui model familial și climat favorabil destinat copiilor în
situație de risc și celor lipsiți de ocrotirea părintească temporar sau definitiv. Fiind un model de
serviciu care formează și dezvoltă deprinderi de viață în asigurarea dreptul la educație în sânul
familiei substitutive pentru fiecare copil. [3.13, pag. 319 ]
În momentul de față Casa de copii de tip familial reprezintă o instituție în persoana
părintelui -educator, care oferă copilului rămas fără ocrotire părintească îngrijire familială
substitutivă . Părinții -educatori sunt cetățenii Republicii Moldova care a u atins vâ rsta de 25 de ani
și activează în baza certificatul de numire în funcția de păr inte-educator și deciziei Consiliului
raional/municipal privind crearea Casei de copii de tip familial . Între părintele -educator și copilul
plasat poate fi diverența de vârstă de minim um 15 ani și maximum 50 de ani, diferența de vâ rstă
minimă poate fi redusă cu cel mult 5 ani în cazurile de exinstență a relațiilor de rudenie sau
menținerea în plasament a fraților. În Casa de copii de tip familial pot fi plasați pentru educație și
întreținere de la trei pînă la șapte copii cu vâ rste de pînă la 14 ani (m umărul maxim al copiilor
plasați și al copiilor proprii nu depăște 7 persoane ). [2.16, art 1 -21, 48]
Asistență parentală profesionistă reprezintă o formă de plasamentul familial al copilului
minor lipsit temporar sau definitiv de ingrijirea părinților săi, care oferă copilului îngrijire în
familia asistentului parental profesionist . Plasamentul copilului în serviciul de asistență parentală
profesionisă poate avea un caracter de urgenț ă, pentru o perioadă de 72 de ore până la o lună,
prin decizia autorității tutelare. Dar poate evalua și pe o perioadă de scurtă durată , pentru o
perioadă ce nu depășește 12 luni . Iar în scopul formării deprinderilor de viață în mediul familial,
plasament în serviciul de asistență parentală poate av ea un caracter de lungă durată , până la
atingerea vârstei de 18 ani . Asistența parentală profesionistă își mai propune drept scop de a oferi
părinților copilului cu necesit ăți speciale timp pentru odihnă, sub forma serviciului de plasament
provizoriu .
În Serviciul de asistență parentală profesionistă sânt plasați copii care au între 14 și 18 ani
și sânt privați temporar sau permanent de mediul lor familial, sau familia nu acoperă necesitățile
acestora, dar și pot fi beneficiari copii i care au mai puțin de 14 ani și au săvâ rșit un act ilegal , dar
nu poartă răspund ere din punct de vedere penal . Între asistentul parental profesionist și copilul
aflat în plasament nu trebuie să existe relații de rudenie pînă la gradul IV .
Comisia pentru protecția copilului aflat în dificultate are responsabitatea pentru recrutarea
și selecția la postul de asistent parental profesionist, evaluând competențel e profesionale și
activitățile desfășurate de asistentului parental profesionist. Serviciul poate fi susținut financiar

39
de bugetele unităților administrativ -teritoriale, sau mijloace speciale , iar c opilul aflat în
plasamentul familiei asistentului parental profesionist beneficiază de indemnizații anuale și
lunare . [2.32, 58-59]
Serviciul de plasament de tip rezidențial
Serviciile de tip rezidențial, sunt foarte variate ca organizare și funcționare, însă scopul
lor comun este de a oferi găzduire, educație și îngrijire copilului minor lipsit, temporar sau
definitiv de ocrotirea părinților săi. Protecția copilului într -un serviciu de tip rezidențial este
temporară și implică mai multe instituții în soluționarea problemei apărute.
Centru l de plasament temporar este o instituție care oferă asistență temporară copiilor
aflați în si tuație de risc, asigurând reabilitare a medico -psihopedagogică, întreținerea, îngr ijirea și
dezvoltarea copilului , având capacitatea maximă de 25 de copii . Precum și f acilitează
socializarea și (re)integrarea copilului în familia bio logică, extinsă sau adoptatoare, monitorizând
procesul pre – și postintegrator al copilului.
Conform prevederilor art. 9, 10, 11 din Hotărârea Guvernului nr.1018 cu privire la
aprobarea Regulamentului -cadru al Centrului de plasament temporar al co pilului din 13.09.2004,
dispun de serviciile Centrul de plasament temporar copiii în dificultate cu vâ rste cuprinse între 0
și 18 ani, unde perioada de plasament nu poate să depășească 12 luni, perioadă în care se caută
soluții optim e de rezolvare a cazului. Centrul este amenajat conform standardelor minime de
calitate, asigură un mediu apropiat de cel familial pentru maximum 25 de copii .
Plasamentul în Centru este realizat cu prezentarea dosarului personal al copilului în original
(complectat pe parcurs în Centru ) de către autoritatea tutelară teritorială și s erviciile de asistență
socială. Centrul este condus de un manager cu studii superioare în domeniu și experiență
profesională de minimum 5 ani și de un manager adjunct , iar personalul este selectat și angajat
din specialiști în diferite domenii în baza contractului individual de muncă . Numărul total de
personal care lucrează zilnic nemijlocit cu copiii, precum și modul de constituire a fiecărui
colectiv și planificarea timpului de lucru trebuie să as igure o rată constantă adult/copil pentru 24
ore, de -a lungul întregii săptămîni și al întregului an. [2.20, art. 16 -17, 67, 151 ]
Serviciul social C asă comunitară este un serviciu specializat de plasament temporar
destinat pentru creșterea și educarea, copilului minor lipsit, temporar sau de finitiv de ocrotirea
părinților. Activează ca instituție publică la demersul structurii teritoriale de asistență socială,
prin decizia consiliului raional/municipal. Aceasta găzduiește copii cu vâ rstele cuprinse între 10–
18 ani și pot fi plasați concomitent maximum 10 copii. În termen de 7 zile calendaristice de la
plasarea copilului, este întocmit planul individual de servicii în baza evaluării complexe

40
multidisciplinare a copilulu i. Pe perioada plasamentului se asigură menținerea relațiilor de
rudenie cu membrii familiei biologice sau extinse ( dacă acest lucru nu prejudiciază copilului) .
Consiliul raional aprobă s tructura și statele de funcții ale Casei comunitare în conformitate cu
scopul și obiectivele propuse. [2.26, art. 2 -7, 19, 30 ]
Conform prevederilor legale plasamentul copilului minor lipsit, temporar sau definitiv de
ocrotirea părinților săi, înglobează serviciile menționate mai sus, însă pe lângă această gamă de
servicii , mai sunt dezvoltate și alte forme de protecție care își au continuitatea din serviciile
primare.
Adopția reprezintă un act juridic încuviințat de instanța de judecată î n baza acordului de
voință , dă naștere unui raport juridic de rudenie între adoptat și descendenții săi și între adoptator
și rudele sale .
Ca instituție juridică încorporează toate normele juridice care reglementează efectul
nașterii, nulității și desfacerii adopției. Fiind o formă specială de protecție, se aplicată copilului
în baza luării acestuia la evidență de către autoritatea tutelară prin stabilirea statutului de copil
adoptabil .
Autoritățile competente în domeniul protecției copilului prin adopție fiind Ministerul
Muncii, Protecției Sociale și Familiei ( autoritate centrală ), secțiile/direcțiile de asistență socială
și de protecție a familiei și Direcția municipală pentru protecția drepturilor copilului Chișinău
(autoritate teritorială ). [3.11, pag. 48 -49]
Avizările prealabile privind selectarea adoptatorului potrivit pentru copilul adoptabil în baza
unor criterii aprobate de autoritatea centrală și examinările privind posibilitatea separării fraților
prin adopție națională sau internațională, sunt efectuate de către Consiliul Consultativ pentru
Adopții . Unde potrivit art. 10 din Legea nr. 99 privind regimul juridic al adopției din 28.05.2010 ,
poate fi adopta t doar copilul care nu a implinit vârsta de 18 ani , iar adoptatorul poate fi persoana
cu capacitate deplină de exercițiu, care a atins vâ rsta de 25 de ani și este cu cel puțin 18 ani mai
în vâ rstă decît adoptatul (dar nu mai puțin de 16 ani) . Procesul de adopție poate fi activat în baza
cererii de adopție , care trebuie să conțină o motivare de înfiere a unui sau mai mulți copiii. La
cerere se anexează pachetul de acte care certifică starea materială și statutul personal. [3.13, pag.
277]
Hotărârea Guvernului nr.581 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la condițiile de
stabilire și plată a indemnizațiilor pentru copiii adoptați și cei aflați sub tutelă/curatelă din
25.05.2006 , stabilește că plata indemnizațiilor pentru copiii adoptați se achită de către
direcț ia/secția asistență socială și protecție a familiei/Direcția municipală pentru protecția

41
drepturilor copilului Chișinău pâ nă la atingerea de către copil a vâ rstei de 18 ani. Excepție fac
cazurile în care copiii adoptați își continuă studiile în instituțiile de învățământ generale
(gimnazii și licee), unde indemnizațiile se vor achita pâ nă la finalizarea studiilor.
Din toate formele de protecție adopția este cea mai reușită, deoarece se stabilesc raporturi
juridice pentru todeauna, cu o îngrij ire permanentă în familie. Se contribuie la dezvoltarea
instituției . [3.9, pag. 290 -300]
Serviciul social Centrul de zi reprezintă o instituție publică sau privată de asistență socială
care prestează servicii sociale cu scopul (re)integrării sociale și prevenirii separării copiilor în
situație de risc de mediul familial. Ca p restator i de Serviciu social Centrul de zi pentru copii în
situație de risc pot fi atât autoritățile publice locale de nivelul întâ i cât și autoritățile publice
locale de nivelul al doilea , precum și investitori privați. Beneficiar ii Serviciul social Centrul de
zi, pot fi copiii cu vâ rsta de la 7 pînă la 18 ani , care sânt în evidența autorității tutelare în calita te
de copiii în situație de risc. De serviciile sociale pot beneficia maximum 40 copii , care au fost
evaluați inițial și pentru care s -a întocmit planul individual de asistență și dispoziția de luare la
evidență a copilului în situație de risc. Serviciul cuprind e un spectru larg de necesități ale
beneficiarilor precum: alimentația, dezvoltarea abilităților de comunicare, suport în studierea
programelor de studii, consiliere și reabilitare psihosocială, etc. Admiterea în cadrul serviciului
social de zi se efectuat ă în baza cererii depuse de părinți sau alt reprezentant legal al copilului, la
care se anexează un pachet de copii necesare pentru stabilirea datelor de identitate . [2.30, art. 2 –
7, 16 ]
Serviciul de asistență psiho -socială
Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii (CNPAC) este o organizație
neguvernamentală din Republica Moldova care promovează și desfășoară activități din anul 1997
privind protecția împotriva oricăror forme de abuz și neglijare. Care ulterior s -a pres chimbat într –
un serviciu specializat în urma colaborării cu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului din
municipiu Chișinău (autoritatea municipală de nivelul II) . Direcția Municipală pentru protecția
drepturilor copilului, în parteneriat cu Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii în
anul 2015 a făcut viața mai bună, fără violență pentru circa 615 copii.
Transformarea într -un serviciu specializat pentru copiii în situații de risc (cunoscut sub
denumirea de Centrul de asistență psiho -socială a copilului și fam iliei AMICUL), a oferit
posibilitatea consilierii și reabilitării peste 1700 copii. A fost lansat programul de instruire a
specialiștilor, unde anual se organizează traininguri, instruiri tematice, suport metodologic,
comunicării eficiente pentru diferite categorii de specialiști : asistenți sociali, pedagogi,

42
psihologi, medici, polițiști, judecători, procurori. Unde întreaga gamă de cercetări consolidează
cunoștințele profesioniștilor prin editarea de broșurilor pentru specialiștii care lucrează în
domeniu l protecției copilului (recent elaborat Studiul “Cunoștințele părinților cu privire la
abuzul sexual și educația copiilor mici”).
Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii , în parteneriat cu Ministerul Educației al
Republicii Moldova, desfășoară anual Campania de comunicare „Aici nu se pune mâna” cu
scopul de a minimaliza și ameliora abuzului sexual asupra copiilor prin informare și
sensibilizare.
Ce influență are familia asupra viitoarei vieți ”sensibile și vulnerabile” ? Este un lucru
bine știut, relaț ia de rudenie determină o dezvoltare sănătoasă pentru copil . Din acest fapt
întelegem că prevenirea separării copilului de familie, (re)integrarea în familia biologică
reprezintă cea mai sigură formă de protecție adresată copilului în situație de risc. Însă când
aceste forme de protecție reprezintă un risc major pentru viața și demnitatea copilului , urmează
soluții alternative apropiate celor familial e- (re)integrarea în familia extinsă, sau dezvoltarea
serviciile de plasament de tip familial .
Serviciile rezidențiale rămân a fi ultima sursă de protecție adresată copilului, deseori nu
poate să existe posibilitatea plasamentului în instituțiile de tip fami lial, însă sistemul rezidențial
optează pentru educația pozitivă în formatul mediului familial. Astfel, scopul primordial al
fiecărui serviciu este de a dezvolta la copilul în situație de risc sentimentul de siguranță în
relațiile de colegialitatea din sis temul instituțional . [2.20, pag. 14 ]

43
CAPITOLUL III. ASPECTE COMPARATIVE PRIVIND REFORMELE ȘI
EVOLUȚIA CADRULUI LEGISLATIV ȘI INSTITUȚIONAL ÎN
DOMENIUL PROTECȚIEI SPECIALE A COPILULUI DIN ROM ÂNIA ȘI
REPUBLICA MOLDOVA

3.1 Evoluția cadrului legislativ și instituțional în domeniul protecției copilului
în Republica Moldova
Protecția specială a copilului aflat în situație de risc reprezintă un domeniu de activitate
prior itar pentru Republica Moldova, acest domeniu necesită investiții majore ( resurse umane și
resurse fi nanciare ). În ultimul deceniu, s-au îmbunătățit standardele de trai ale populației și acest
lucru a permis instituțiilor abilitate să majoreze cheltuielile publice prin acordarea serviciilor de
sprijin și schemelor de protecție s ocială pentru copilu l lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea
părinților săi , prin dezvolta rea unui sistem mai cost -eficient de protecție a copilului în viitor.
Republica Moldova realizează reforma sistemului de îngrijire a copilului într-un rit m mai
avansat după adera rea la Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului în 1993. [3.18,
pag.518 -528]
În anul 2002, Guvernul Republicii Moldova a elaborat prima concepție de nivel național
privind protecția copilului și familiei, iar în anul 2003 a fost aprobat Planul de Acțiuni și
Strategia Națională privind Protecția Copilului și Familiei pentru 2003 -2008 . Document ele
menționate au stabilit direcții strategice în îmbună tățirea sistemului de protecție a copilului din
Republica Moldova, prin p ropunerea unor reform e legislative și instituțio nale (aprobarea Legii
nr. 547 privind asistența socială din 25.12.2003 ).
În anul 2006, Republica Moldova a dat start la nivel național și în format oficial reforma
sistemului de îngrijire a copilului aflat în situație de risc . Reforma și -a propus crearea rețele lor de
asistenți sociali comunitari, dezvoltarea serviciilor de prevenire a separării copilului de familie
prin sprijin irea acestora, dezvoltarea serviciilor de plasament de tip familial și reor ganizarea
serviciilor rezidențial e de tip -internat . A fost instituit Ministerul Protecției Sociale, Familiei și
Copilului (MPSFC), având atribuția de a dezvolta și susține reforma siste mului de îngrijire a
copilului. Crearea unei instituții cu atribuții și sarcini în domeniul protecției speciale a copilul
lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi, a reprezentat temelia reformei.
Ministerul Protecției Sociale, Familiei și Copilului nu reușia să coordoneze toate
responsabilitățile în protecți a drepturilor copilului, de aceea Ministerul Educației și Tineretului

44
și-a continuat atribuția de control asupra protecției sociale și edu cației copilului în servi ciile de
plasament de tip rezidențial .
Iar în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 691 pentru aprobarea regulamentului
privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei din
17.11.2009 , Ministerul se reformează și i se atribuie misiuni și funcții de a asigura re deplină a
realizării, promovării politicilor în domeniul protecției speciale a copilului aflat în situație de risc
în cooperare cu Ministerul Educației Republicii Moldova. [3.28, pag.7 -8]
Reforma sistemului de îngrijire a copilului a continuat cu Programul Național privind
Crearea Sistemului Integrat de Servicii Sociale 2008 –2012 , Planul Național de Dezvol tare 2008 –
2011 și Strategia Națională și Planul de Acțiuni cu privire la Reforma Instituțiilor Rezidențiale
pentru Copii 2007 -2013 . Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei a desfășurat și
promovat politicile de reducere cu până la 50% din numărului copiilor afl ați în serviciile de
plasament rezidențiale prin reorganizarea tuturor instituțiilor rezidențiale. Strategiile naționale și
Planurile de acțiuni au dus la reducerea cu până la 62% din numărul copiilor aflați în serviciile
de plasament rezidențiale.
Ministerul Educației al Republicii Moldova a realizat primele eforturi în reforma
sistemului rezidențial în cooperare cu Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei,
Ministerul Sănătății, Ministerul Finanțelor, cu suportul UNICEF și a ONG -urilor CCF Moldova ,
Every Child și A.O. LUMOS . Ministerul a înaintat spre examinarea Guvernului Republicii
Moldova Proiectul ”Cu privire la lichidarea unor instituții rezidențiale” în scopul demarării
procedurilor de lichidare și reformare a școlilor de tip -internat pentru copii lipsiți temporar sau
definitiv de ocrotirea părinților săi. A fost dezvoltat p lanul -cadru de transformare a sistemului
rezide nțial de îngrijire a copilului prin Ordinul Minis terului Educației nr.744 din 06.10.2009 și
Ordinul nr. 255 din 25.04.2012. Iar în baza Strategiei naționale și Planul de acțiuni privind
reforma sistemului rezidențial de îngrijire a copilului pentru anii 2007 –2012 aprobată prin
Hotărîrea Guvernului nr.784 din 09.07.2007, în anul 2007 s-a redus cu circa 40% din numărul
copiilor instituționalizați în cele 63 de instituții rezidențiale (erau 10,500 copii ), iar la finele
anului 2010 numărul copiilor s-a redus la 5813 copii în cele 53 de instituții rezidențiale.
Astfel, 8 instituții de tip rezidențial au fost lichidate , iar 1 instituție a fost transformată,
unde au fost (re)integrați în familia biologică/extinsă peste 518 copii în perioada anilor 2007 –
2011 .
Deci, după cum vedem statul nu și -ar fi putut dezvolta serviciile pe deplin în domeniul
protecției copilului în situație de risc și promova reforma sistemului de îngrijire a copilului fără

45
participarea societă ții civile. ONG -urile au participat cu un suport de resurse umane și materiale,
având un capital enorm de investiții practice europene, prestând servicii sociale începând cu
sfârșitul anilor 1990. [3.27, pag. 24-26]
În anul 2013 a fost adoptată de către Parlamentul Republicii Moldova, Legea 140 privind
protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți din
14.06.2013 . Prezenta lege a pus bază întregului sistem instituțional, def inind clar direcțiile de
activitate ale specialiștilor care activează în domeniul protecției drepturilor copilului.
Promovarea politicilor de prevenire a instituționalizării prin dezvoltarea serviciilor
alternative și -a continuat traseul, prin elaborarea de proiecte pe parcursul anului 2016. Proiectele
au vizat elaborarea și aprobarea Regulamentului -cadru și standardelor minime de calitate privind
organizarea și funcționarea serviciului de tip familial și serviciului de tip rezidențial. În
trimestrul II al anului 2016, a fost promovată din partea Ministerului Muncii, Protecției Sociale
și Familiei politica pro -activă de susținere a copilului, prin Hotărârea Guvernului nr. 835 cu
privire la aprobarea Planului de acțiuni pe anii 2016 -2020 privind implementare a Strategiei
naționale pentru protecția copilului pe anii 2014 -2020 din 04.07.2016 .
După cum decurg lucrurile am putea spune că niciodată copilul în situație de risc, nu a avut
atâta suport și atâtea instituții dezvoltate cu o bază metodologică bine organizată.
Dar să nu uităm că toate acțiunile sunt îngăduite pentru copil, însă nu toate pot fi de folos,
deoarece copilul de azi primește ca o normalitate tot ce i se aduce ș i propune pentru o viață de
succes.
Anua l în Republica Moldova, peste 3. 000 de copii sunt lipsiți definitiv de ocrotirea
părintească. Fie care al doilea copil abandonat î n Republica Moldova este un copil lipsit de
ocrotirea părintească în urma migrației, numărul mare al familiilor monoparentale și prezenței
abuz ului/neglijării în familie.
Conform datelor raportate de Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei în anul
2015 au fost luați la evidență 4172 copii lipsiți temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi.
Unde principalul motiv fiind migrația părinților (55,7% din copii), după care urmează decăderea
din drepturi părintești (16,5%), dar au survenit și alte cauze (lipsa condițiilor de trai, neglijarea
obligațiunilor părintești). (Ane xa 3)
Necesitatea protecției speciale intervine la momentul stabilirii formei de plasament,
cercetările din ultimii 60 de ani au demonstrat prezența efectelor negative în urma plasamentului
copilului în serviciul de tip familial sau în serviciul de tip rezidențial. Ca e fectele negative
existente la copilul instituționalizat au fost înregistrate d ificultăți le în dezvoltarea atașamentului

46
emoțional (lucrul în schimburi al specialiștilor, fluctuația de cadre) , precum și deficiențe ale
dezvoltării cerebrale și comportamente dificile.
Studi ul din lucrarea Maternal care and mental health (Îngrijire a maternă și sănătatea
mintală ) realizat de Bowlby J. în 1951, demonstrează că poate avea loc r ecuperarea dezvoltării în
urma adopției sau altor forme de protecție adresate copilului în dificultate, doar la o vârstă
timpurie și realizată pront . [3.29, pag. 1 1-15]

3.2 Reformele cadrului legislativ și instituțional în domeniul protecției
copilului în Rom ânia
Protecț ia specială a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi,
prezintă o condiț ie obligatorie și pentru sistemul de drept româ n. Abordarea cadrului legal și
urmă rirea efectului practic al normele de drept a generat perfecționarea instituțiilor ș i
mecanismelor care sprijină eficient copilul aflat în dificultate .
În perioada regimul co munist, se nega total fenomenul copiii străzii , cu toate că p oliticile
pronataliste au condus la un număr mare de copii abandonați . Unica formă de protecție adresată
acestor copii fiind instituționalizarea în sistemul de protecție statal (instituții de tip rezidențial ).
[4.15, pag. 85 -87]
Reglementarea normativă a fenomenului de abandon era realizată prin Legea n r. 3
privind regimul ocrotirii unor categorii de minori din 26.03.1970 și Codul Familiei al României .
Sistemul de protecția adresat copilului în dificultate cuprindea principii moderne, însă
schimbările rapinde nu au fost realizate până în anul 1997. Copiii sau minorii potrivit legislației
date erau categorizați în patru grupe, îndependență de categorie se realiza plasament ul familial
și/sau instituționalizare a în casele de copi i pentru preșcolari și școlari, prin integrare în
învățământul special. Ocrotirea la domiciliu fiind o formă de protecție adresată copiilor cu un
handicap grav , iar adopția se realiz a ca formă finală și stabilă de protecție.
După anul 1997 , sistemul de protecție special adresat copilului a beneficiat schimbări
legislative datorită probleme lor sociale.
Actul legislativ, Decretul‐Lege nr.138 privind îmbunătățirea condițiilor pentru ocrotirea,
educarea, școlarizarea și pregătirea profesională a copiilor și tinerilor cu deficiențe fizice sau
intelectuale și a minorilor inadaptați din 11.05. 1990 , a subliniat în articolul 6 abrogarea art. 19
din Legea n r. 3 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori din 26.03.1970 .
Acest lucru a generat o încurajare a abandonului copiilor în instituții , prin eliberarea
părinților de plata întreținerii propriilor copii i.

47
Legea nr.18 din 27 septembrie 1990 pentru ratificarea Convenției ONU cu privire la
Drepturule Copilului, a creat primele premise pentru schimbări substanțiale în favoarea copilului
aflat în dificultate .
Situația copiilor în instituțiile de protecție se realiza în confomitate cu prevederile
Convenției ONU cu privire la Drepturule Copilului, iar pentru a îmbunătăți condițiile de viață
prin strategii guvernamentale a fost adoptată Hotărârea nr.103 privind înființarea Comitetului
Național pentru Protecția Copilului din 18.03. 1993 .
Până în anul 1993 termenul de abando n nu era reglementat prin lege, iar Legea nr.47 cu
privire la declararea judecătorească a abandonului de copii din 7 iulie 1993 fiind actul prin care
se introduce pentru prima dată acest concept. D efinit ca o situație în care se află un copil , o
perioadă mai mare de șase luni prin dezinteresul total al părinților față de el.
La data de 04.12.1995 este adoptată Hotărârea nr. 972 privind aprobarea Planului
Național de Acțiune în favoarea copilului. Această hotărâre a fost realizată cu suportul
Comitetului Național de Protecție a Copilului și a pus accent pe formel e de protecție de tip
familia. Tot aici s e stabilește inițierea unui plan pe termen scurt și mediu pentru ocrotirea
minorilor din partea Ministerului Învățământului, Sănătății, Comitetului Național de Protecție a
Copilului, și autorităților administrației publice locale.
Ordonanța de Urgență nr. 26 din 09.06. 1997 privind protecția copilului aflat în
dificultate, fiind un act normativ care a dezvoltat principii necesare în constr uirea sistem ului
modern de protecție specială a copilului.
Ordonanța definește terminologia “copil aflat în dificultate ”, abrogând conceptul de
„minor” instituie apariția rețelelor teritoriale de asistenți maternali profesioniști și crează premise
pentru ameliorarea situației de abandon, precum și prevenirea separării copilului de părinți prin
serviciul de suport din centre de zi. Comisia pentru Ocrotirea Minorilor se reorganizează în
Comi sia pentru P rotecția Copilului, se crează Serviciul Public Specializat pentru Protecția
Copilului ( subordinea Consiliului Județean ).
Potrivit art. 3 a Legii nr. 677 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea
datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date din 21.11.2001 , datele ori
informațiile despre copilul aflat în plasament au un caracter confidențial și nu pot fi furnizate
persoane fizice sau juridice, doar cu un acord prealabil scris din partea directorului serviciului
destin at copilului în dificultate . [4.15, pag., 89 -91]

48
Trebuie de subliniat, că, actul normativ care reglementează la moment cel mai bine
sistemul legal și instituțional de protecție a copilului în situație de risc, este Legea 272 privind
protecția și promovarea drepturilor copilului din 21.06. 2004 (republicată 2014).
Unde protecția specială a copilului reprezintă un ansamblu de măsuri și servicii destinate
copilului în dificultate pentru protejarea intereselor acestuia.
Legea tratează amănunțit drepturile și libertățile , formele de protecție speciale adresate
copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea păr inților săi, prin instituirea mă surilor de
protecț ie ca: plasamentul familial, p lasamentul în regim de urgență ș i supravegherea
specializată . Plasamentul în familia extinsă sau su bstitutivă reprezentând unica form ă de
protecție care poate fi adresate copilului până la doi ani, internarea într‐un serviciu de tip
rezidențial fiind exclusă.
Protecția specială a copilului se stabileste pe baza planului de servicii sau a pl anului
individualizat de protecț ie.
Planul de servicii este, documentul care planifică tipul serviciilor și prestațiilor, pe baza
evaluă rii complexe psihosociale a copilului și a familie, în vederea prevenirii separării copilului
de familie. Se intocmeș te de că tre serviciul public de asistență socială (la nivelul
municipiilor/oraș elor) și de aparatul consiliilor locale d in un itatea administrativ -teritorială unde
se află copilul.
Planul individualizat de protecț ie, este documentul prin care se p lanifică serviciile,
prestațiile și măsurile de protecție speciale, pe baza evaluă rii complexe psihosociale a copilului
și a familie, în vederea integră rii copilului care a fost separat de părinți. Deci, planul
individualizat de protecț ie asigură copilul separat de părinți săi, un mediu de protecție specială
sigur/stabil. Documentul este întocmit de Direcția generală pentru asistența socială și protecț ia
copilului. [2.8, art. 54-57, 59 -64 ]
În anul 2004 a fost aprobată Hotărârea Guvernului nr. 1438 cu privire la aprobarea
regulamentelor -cadru de organizare și funcționare a serviciilor de prevenire a separării
copilului de familia sa, precum și a celor de protecție specială a copilului lipsit t emporar sau
definitiv de ocrotirea părinților săi . S-a stabilit clar modul de organizare a serviciului de tip
rezidențial (centre de plasament, case de tip familial, centre de primire a copiilor în regim de
urgență, centre maternale), serviciului de tip familial și serviciului de zi (centre de zi, centre de
consiliere și sprijin pentru părinți, etc.).

49
Pe parcursul anilor 2008 –2009 au fost dezvoltate programe naționale privind închiderea
instituțiilor de tip vechi și dezvoltarea servicii lor sociale noi pentru protec ția specială a copilului ,
prin înființarea de căsuțe lor de tip familial și apartamente lor. Iar în perioada anilor 2008 –2013
prin Hotărârea Guvern ului nr. 860 din 13.08.2008 a fost promovată și implementată Strategia
națională în domeniul protecției drepturilor copilului .
Un rol principal în susținerea, aplicarea și dezvoltarea programelor în domeniul protecției
speciale ale copilului în dificultate l-a exercitat Autoritatea Națională pentru Protecția
Drepturilor Copilului (ANPCD), devenită, mai apoi, Autoritatea Națională pentru Protecția
Drepturilor Copilului și Adopție . Programele fiind cu un caracter național de dezvoltare , și-au
propus instituirea rețelei de as istenți maternali profesioniști. Serviciul de asistență maternală
profesionistă a fost planificat pentru protecția specială în regim de urgență a copilului în
dificultate până la vârsta de 2 ani. [4.14, p. 257 –280]
Situația copilului lipsit , temporar sau definitiv , de ocrotirea părinților săi este demult o
preocupare a societății românești, mulți părinții ignoră obligația de creștere, educare, a propriului
copil. Deci, s tatului de zvoltă programe active de protecție specială pentru ameliorarea situațiilor
de abandon, transformând procesul d e protecție specială dintr -o obligație complementară, într –
una principală.

3.3 Aspecte comparative privind cadrul legislativ și instituțional în domeniul
protecției speciale a copilului din Rom ânia și Republica Moldova
Identificarea problemelor cu care se confruntă copi ii și găsirea remedii lor la toate aspectele
critice , reprezintă preocupăr ile pentru sistemele de protecție din România, și din Republica
Moldova . După cum am observat, în ultimii ani, aceste două ță ri au dezvoltat strategii, programe
și planuri încercând să aplaneze vulnerabilitatea copilului.
Vârsta copilăriei vulnerabile, în aspectul comparativ între două tări am suprins -o prin
indicatori ca: definire a conceptul de copil vulnerabil, actele legislative de bază, sistemul
intituțional, măsurile de protecție speciale , formele de protecție adresate copilului, statisticile
referitoare la numărul copiilor instituționalizați, etc.
Vulnerabilitatea copilului în legislația românească este definită ca “copil aflat în
dificultate ”, conform Ordonanței de Urgență nr. 26 din 09.06.1997 privind protecția copilului
aflat în dificultate, abrogând termenul de „minor” și operând cu termenul de copil.
Spre deosebire de legislația românească, la nivel național, se utilizează mai mulți
termeni, în special "minor", "adolescent", "tânăr" ( Codul penal și Codul civil al Republicii

50
Moldova). În Republica Moldova , copilul este definit potrivit Codului Familiei, care prescrie că
copil este orice persoană care nu a atins vârsta de 18 ani. Legea nr. 140 privind protecția specială
a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți din 14.06.2013, operează cu
conceptul de "copil în situație de risc ".
Atât România, cât și Republica Moldova au dezvoltat o bază legislativă și normativă care
menține în echilibru procesul de susținere a copilului lipsit, temporar sau definitiv de ocrotirea
părinților săi.
Fiecare stat coordonează cu pârghi ile de protecție specială cu o lege de bază, Legea nr.
272 privind protecția și pr omovarea drepturilor copilului din 21.06.2004, realizează respectarea
principiilor și drepturilor copilului aflat în dificultate pe teritoriul României. În Republica
Moldova Legea nr. 140 privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor
separați de părinți din 14.06.2013 , definește clar complexul de proceduri realizate de autorități și
structuri responsabile care activează în domeniul protecției copilului aflat în situație de risc.
Autorități le și structuri le care activează în domeniul protecției drepturilor copilului în
state se clasifică după autoritatea pe care o promovează: autoritățile centr ale pentru protecția
copilului, autoritățile teritoriale (județe/ra ionale și municii/orașe) , autoritățile locale (primăriile
din comune/sate ).
Însă în ambele state , este instituită instituția care reunește mai mulți reprezentanți ai
autorităților publice centrale și ai organismelor internaționale și ONG -lor naționale , în scopul
consolidării politicii de protecție a drepturilor copilului. În România a fost constituită Autoritatea
Națională pentru Protecția Copilului și Adopție în baza prevederilor Legii nr. 272 21.06.2004 ,
aceasta funcționează în subordinea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și
Persoanelor Vârstnice , ca organ de specialitate al a dministrației publice centrale .
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.1001 privind instituirea Consiliul național
pentru protecția drepturilor copilului din 30.09.2005, abrogă Hotărîrea Guvernului nr.106 privind
instituirea Consiliului Național pentru Protecția Drepturilor Copilului din 30 ian uarie 1998 ,
stabilind modificări și completări în funționarea instituției responsabile de promovarea politicii
în domeniul protecției copilului în situație de risc. [2.19]
România și Republica Moldova realizează protecția copiilor separați de părinți pâna la
dobândirea c apacitatii depline de exercitiu, prin măsuri de protecție speciale .
Măsurile de protecție specială adresate copilului în România ca plasamentul, plasamentul
în regim de urgență , supravegherea specializată , se vor stabili cu consimtamântul acestuia dacă a
împlinit vârsta de 14 ani în baza planului individualizat . [2.8, art. 59]

51
În Rep ublica Moldova protecția copilului separat de părinți va interveni cu măsuri de
protecție ca plasamentul de urgență sau plasamentul planificat.
Plasamentul în ambele state poate fi realizat în serviciul de tutelă/curatelă , serviciul de
plasament de tip familial (casă de copii de tip familial, a sistență maternală/ parentală ), serviciul
de plasament de tip rezidențial (casă comunitară , centru l de plasament temporar, etc.)
Datele statistice ale Institutului Național de Statistică din România, stabilesc pentru anul
2015 aproximativ 19 .760 mii persoane . Unde copii sub 18 ani fiind în număr de 3.7345 , iar cei
care se află în plasamentul servi ciilor de protecție specială în număr de 57 .279 de co pii.
Prioritate a avut serviciului de tip familial unde în plasament se aflau 36 .988 de copii, a urmat
serviciul de tip rezidențial cu 20 .291 copii . Forma de protecție specială definitivă ca adopția , a
fost instituită prin hotărârea judecătorească pentru 4 .063 copii.
În Republica Moldova conform datelor Biroului Național de Statistică în anul 2015 s-au
înregistrat 3553. 1 mii persoane, dintre care 685.5 mii persoane fiind în vâ rstă de pînă la 18 ani.
Unde au beneficiat de plasament și protecție specială 15 .275 de copii, iar 10.519 de copii au fost
(re)integrați în familia biologică/ extinsă . Serviciul de tip rezidențial a găzduit 1.188 copii, iar
serviciul de tip familial având un caracter special de activitate a putut sprijini 981 de copii.
(Anexa 4)
La mome ntul când familia nu poate asigura un mediu sigur de protecție pentru copilul său,
atât statul român, cât și cel basarabian dezvoltă forme de protecție alternative.
Serviciile de tip familial având rolul de a asigura la domiciliul unei persoane fizice sau
familii creșterea și îngrijirea copilului într-un mediul similar celui familial, reprezintă o formă de
protecție prioritară pentru ambele state. În Republica Moldova după cum observăm, prevalează
serviciul de tip rezidențial, structu rile statale încearcă să dezvolte serviciul de tip familial, dar
asistenții parentali profesioniști și casele de copii, nu pot să ofere sprijin la un număr mai de
copii în situație de risc.
Concluziile studiului arată că este necesară de a dezvolta programe n oi în sistemului de
serviciului de tip familial, prin crearea unei rețele de asistență maternală /parentală
individualizată pe categorii de copii , prin prelua rea fraților.
Sistemul de protecție a copilului vulnerabil, necesită a fi susținut finan ciar prin majorarea
salariilor , astfel încât, salariile să fie suficient de mari ca să motiveze specialiștii în domeniul
protecției drepturilor copilului și să fie posibil recrutarea/selecția personalului de calitate.

52
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Copilul se zămislește, purcede, crește, dar niciodată în istoria întregii omeniri – până la
momentul de față – nu s-a pus problema de confiscare a copilului de către stat în ideia că proprii
părinți ai copilului nu ar fi capabili să -i crească. O practică comună însă a devenit scoaterea
forțată a copilului din familia în momentul când sunt stabilite argumente clare de abuz, neglijare,
exploatare, abandonare, etc. În cazul când familia prezintă un pericol eminent pentru viața și
sănătatea copilului, acesta va îmbrățișa o altă familie care poate emana capacitatea de afecțiune.
Prevenirea separării copilului în situație de risc de familie prezintă o abordare primară din
partea specialiștilor în domeniul protecției drepturilor copilului, dar nu va fi exclusă nici
recluziunea (plasamentul) într -o altă familie prin practicarea măsurilor de igienă socială. Această
practică a fost abordată în utopia „ Minunata lume nouă ” publiсată în 1984 de Julian Orwell și
Aldous Huxley, numai că această practică este văzută ca o construcție arti ficială cu oglinzi
subțiri care odată închise vor deschide ființa copiilor nostri.
Odată cu evoluția timpului, statul a dezvoltat o gamă de servicii disponibile care
funcționează prin intermediul instituțiilor specializate , realizând ocrotirea drepturilor și
libertăților fundamentale ale copilului în situație de risc conform unui cadru juridic bine
determinat la nivel internațional și național.
Deci, c opilul are nevoie de un mediu familial stabil iar serviciile care sunt oferite de st at
trebuie să fie disponibile în orice moment al vieții lui până la atingerea majoratului ( persoană
adultă ). O mare parte din serviciile de protecție adresate copilului lipsit temporar sau definitiv de
ocrotirea părinților săi , au fost emise și imple mentate, în cadrul realizării celei mai ample
reforme în domeniul protecției speciale.
Astfel, p rotecția specială a copilului reprezintă un ansamblu și un complex de politici,
măsuri, instituții care asigură un sprijin eficient copilului vulnerabil. Reglem entarea p rotecției
speciale a copilului se realizează pe structuri naționale , definite ca ”autoritate tutelară”.
Serviciile de plasament pentru copilului minor lipsit, temporar sau definitiv de ocrotirea
părinților săi, au suportat în ultimii ani modificări esențiale, prin crearea unor instituții eficiente
de suport. Prevederile art.12 ale Legii 140 privind protecția specială a copiilor aflați în situație de
risc și a copiilor separați de părinți din 14.06.2013, stipulează trei tipuri de servicii adresate
copilului în situație de risc: servi ciul de tutelă/curatelă, serviciul de plasament de tip familial ,
serviciul de plasament de tip rezidențial.
Identificarea unor remedii eficiente de suport, acordate copiilor în toate aspectele critice,
reprezintă o preocupare și pentru sistemele de protecție din România. Deci, d upă cum am

53
observat, în ultimii ani, România și Republica Moldova au dezvoltat strategii, programe și
planuri aplanând vulnerabilitatea copilului într-o direcție pozitivă .
Reflectând asupra situației actuale , am ajuns la concluzia că pentru a asigura o creștere și
dezvoltare sănătoasă a copilului minor lipsit, temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi ,
este necesar să dezvoltăm câteva recomandări:

1. Elaborarea unui sistem normativ și instituțional de monitorizare pre- și postintegratoare a
copilului și a familiei în care acesta este (re)integrat , pentru a contribui la identificarea
prontă a tuturor copiilor în situație de risc . Procesul de monitorizare, trebuie să -și extindă
existența în afara limitelor de atribuții printr -o schemă instituțională legală ;
2. Dezvoltarea gradului de conștientizar e socială a consecințelor instituționalizării asupra
copilului plasat în sistemul de tip rezidențial . Atât statul, cât și societatea este necesar să
întreprindă măsuri reale de eliminare a serviciilor de suport adresate copilului care
dăunează moralității și existenței copilului vulnerabil ;
3. Examinarea normativă periodică prin evaluarea și identificarea nec esităților copiilor în
situație de risc în conformitate cu cerințele acestora. Cadrul normativ trebuie să
definească conturul necesităților copilului în situație de risc conform perioadei existente,
deci legislația este necesar să îmbrace mantoul flexibili tății contemporane;
4. Mobilizarea resursele internaționale și naționale, pentru dezvoltarea parteneriat ului
pozitiv în instituirea într -un număr mai mare a serviciilor de tip familial . Serviciile de tip
familial pot să -și extindă aparența doar dacă vor deveni o prioritate cu adevărat necesară
întregului stat.
5. Promovarea de către stat a unor metode eficiente pentru a sigurarea creșterii copiilor în
mediul familial. Deci , statul trebui să asigure implimentarea unor politii de protecție
specială și asistență adresate copilului în sânul familial. Fiecare familie vulnerabilă
trebuie redresată printr -un cadru normativ mult mai sever, deci alcoolismul și alte lucruri
inactive și dăunătoare din cadrul unei familii, trebuie înlăturate prin metode imperative;
6. Aprobarea instrumentului legislati v care ar prevedea responsabilizare a penal ă a părinților
dezordonați care abandonează și neglijează copilului , pentru respectarea drepturilor
copilului de a crește sănătos în familie .
Astfel, statul ar trebui să dezvolte strategii de înlăturare a abandonului copiilor de către
părinții săi, să promoveze direct plasamentul în familii echilibrate și sigure, abordând
instituționalizarea copiilor ca o formă negativă de protecție

54
BIBLIOGRAFIE
I.Acte internaționale:
1.1 Carta Națiunilor Unite, adoptată la San Francisco la data de 26.06.1945 și intrată în vigoare
la 24.10.1945.
1.2 Carta Socială Europeană, revizuită la 3 mai 1995, ratificată de Republica Moldova prin
Legea nr. 484 -XV din 28.09.2001. În vigoare pentru Republica Moldova din 01.01.2002.
1.3 Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, adoptată la 4
noiembrie 1950 la Roma, Republica Moldova a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr.
1298 -XIII din 24.07.1997. În vigoare pentru Republica Moldova din 12.09.1997.
1.4 Convenția internațională cu privire la drepturile copilului adoptată la New York din
20.11.1989. Monitor Oficial al Republicii Moldova. 1990, nr. 408-XII.
1.5 Declarația Universală a Drepturilor omului din 10.12.1948, Republica Moldova a aderat
prin Hotărârea Parlamentului nr. 217 – XII, din 28.07.1990, art. 3.
1.6 Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 16.12.1966, Republica
Moldova a ratificat -o prin Hotărârea Parlamentului nr. 217 -XII, din 28.07.1990. În vigoare
pentru Republica Moldova din 26.04.1993.
1.7 Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale din 16.12.1966,
Republica Moldova a ratificat -o prin Hotărârea Parlamentului nr. 217 -XII, din 28.07.19 90,
în vigoare pentru Republica Moldova din 26.04.1993.

II. Acte normative naționale
2.1 Constituția Rep ublicii Moldova din 29.07.1994. Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
1994, nr. 1.
2.2 Codul educației al Republicii Moldova: nr. 152 din 17.02.2014. Mоni tоrul Оficiаl аl
Rеpublicii Mоldоva. 2014, nr. 319 -324.
2.3 Codul familiei al Republicii Moldova: nr. 1316 din 26.10.2000. Mоnitоrul Оficiаl аl
Rеpublicii Mоldоva. 2001, nr. 47 -48, art. 53, 66 -73, 142 -147.
2.4 Codul muncii al Republicii Moldova: nr. 154 din 28.03.2003. Mоnitоrul Оficiаl аl Rеpublicii
Mоldоva . 2003, nr. 159 -162.
2.5 Legea privind drepturile copilului: nr. 338 din 15.12.1994. Mоnitоrul Оficiаl аl Rеpublicii
Mоldоva. 1995, nr. 13.

55
2.6 Legea cu privire la a sigurarea obligatorie de asistență medicală. Mоnitоrul Оficiаl аl
Rеpublicii Mоldоva . 1998 , nr. 1585.
2.7 Legea privind sistemul public de asigurări sociale: nr: 489 din 08.07.1999. Mоnitоrul Оficiаl
аl Rеpublicii Mоldоva . 2000, nr. 1 -4, art. 43 .
2.8 Legea privi nd protecția și promovarea drepturilor co pilului: nr. 272 din 21.06.2004.
Monitorul Oficial al României . 2004, nr. 557 (republicată 2014, nr. 159), art. 54-57, 59 -64.
2.9 Legea Asistenței sociale: nr. 547 din 25.12.2003. Mоnitоrul Оficiаl аl Rеpublicii Mоldоva .
2004, nr. 42 -44, art. 13,14.
2.10 Legea privind regimul juridic al adopției: nr. 99 din 28.05.2010. Mоnitоrul Оficiаl аl
Rеpublicii Mоldоva. 2010, nr. 131 -134, art. 2, 5, 6, 10.
2.11 Legea cu privire la serviciile sociale: nr. 123 din 18.06.2010. Mоnitоrul Оficiаl аl
Rеpublicii Mоldоva. 2010, nr. 155 -158, art. 8, 14.
2.12 Legea privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de
părinți: nr. 140 din 14.06.2013 . Mоnitоrul Оficiаl аl Rеpublicii Mоldоva. 2013, nr. 16 7-172,
art. 10 -11, 12 -15, 16 -18.
2.13 Legea privind Avocatul Poporului (Ombudsmanul): nr. 52 din 03.04.2014. Mоnitоrul
Оficiаl аl Rеpublicii Mоldоva. 2014, nr. 110 -114.
2.14 Legea fondului republican și a fondurilor locale de susținere socială a populației: nr. 827
din 18.02.2000. Mоnitоrul Оficiаl аl Rеpublicii Mоldоva. 2006, nr. 65 -67, art.5.
2.15 Legea privind aprobarea Strategiei de reformă a sectorului justiției pentru anii 2011 –2016:
nr. 231 din 25.11.2011. Mоnitоrul Оficiаl аl Rеpublicii Mоldоva . 2012, nr. 1 -6.
2.16 Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului casei de copii de tip familial: nr.
937 din 12.07.2002. Mоnitоrul Оficiаl аl Rеpublicii Mоldоva. 2002, nr.106 -109, art 1 -21, 48.
2.17 Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Standardelor minime de calitate pentru casele
de copii de tip familial: nr.812 din 02.07.2003. Mоnitоrul Оficiаl аl Rеpublicii Mоldоva.
2003, nr. 106 -109.
2.18 Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentu lui-cadru al Centrului de
plasament temporar al copilului: nr.1018 din 13.09.2004. Mоnitоrul Оficiаl аl Rеpublicii
Mоldоva. 2004, nr. 175 -177, art. 9, 10, 11.
2.19 Hotărârea Guvernului privind instituirea Consiliului național pentru protecția drepturilor
copilu lui: nr.1001 din 30.09.2005. Mоnitоrul Оficiаl аl Rеpublicii Mоldоva. 2005, nr. 132 –
134.

56
2.20 Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Standardelor minime de calitate privind
îngrijirea, educarea și socializarea copilului din Centrul de plasament temporar: nr.450 din
28.04.2006. Mоnitоrul Оficiаl аl Rеpublicii Mоldоva. 2006, nr.75 -78, art. 16 -17, 67, 151.
2.21 Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la condițiile de
stabilire și plată a indemnizațiilor pentru copiii adoptați și cei aflați sub tutelă/curatelă :
nr.581 din 25.05.2006. Mоnitоrul Оficiаl аl Rеpublicii Mоldоva. 2006, nr.83 -86, art.9 -13.
2.22 Hotărârea Guvernului pentru aprobarea regulamentului privind organizarea și funcționarea
Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Famil iei: nr. 691 din 17.11.2009. Mоnitоrul Оficiаl
аl Rеpublicii Mоldоva. 2009, nr.166 -168, art 6.
2.23 Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Strategiei naționale și a Planului de acțiuni privind
reforma sistemului rezidențial de îngrijire a copilului pe anii 2007 -2012: nr. 784 din
09.07.2007. Mоnitоrul Оficiаl аl Rеpublicii Mоldоva. 2007, nr.103 -106.
2.24 Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Programului național privind crearea sistemului
integrat de servicii sociale pe anii 2008 -2012: nr. 1512 din 31.12.2008. Mоnitоru l Оficiаl аl
Rеpublicii Mоldоva. 2009, nr. 7 -9.
2.25 Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului -cadru privind organizarea și
funcționarea Serviciului social „Asistență personală” și a Standardelor minime de calitate: nr.
314 din 23.05.2012. Mоnitоrul Оficiаl аl Rеpublicii Mоldоva. 2012, nr. 366.
2.26 Hotărârea Guvernului privind aprobarea Regulamentului – cadru cu privire la organizarea
și funcționarea Serviciului social Casa comunitară pentru copii în situație de risc: nr. 52 din
17.01.2013. Mоnitоrul Оficiаl аl Rеpublicii Mоldоva. 2013, nr. 15 -17, art. 2 -7, 19, 30 .
2.27 Hotărârea Guvernului privind aprobarea Strategiei pentru protecția copilului pe anii 2014 –
2020: nr. 434 din 10.06.2014. Mоnitоrul Оficiаl аl Rеpublicii Mоldоva. 2014, nr.160 -166.
2.28 Hotă rârea Guvernului cu privire la aprobarea Instrucțiunilor privind mecanismul
intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistența și
monitorizarea copiilor victime și potențiale victime ale violenței, neglijării, exploatării și
traficului: nr. 270 din 08.04.2014. Mоnitоrul Оficiаl аl Rеpublicii Mоldоva. 2014, nr. 92 -98.
2.29 Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului -cadru cu privire la organizarea și
funcționarea Serviciului de asistență parentală profesionistă și a standar delor minime de
calitate: nr. 760 din 17.09.2014. Mоnitоrul Оficiаl аl Rеpublicii Mоldоva. 2007, nr.198 -202,
art. 1 -4, 58 -59.
2.30 Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului -cadru privind organizarea și
funcționarea Serviciului social Centrul de zi pe ntru copii în situație de risc și a standardelor

57
minime de calitate: nr. 441 din 17.07.2015. Mоnitоrul Оficiаl аl Rеpublicii Mоldоva. 2015,
nr. 190 -193, art. 2 -7, 16.
2.31 Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului -cadru privind organizarea și
funcționarea Comisiei pentru protecția copilului aflat în dificultate: nr.7 din 20.01.2016.
Mоnitоrul Оficiаl аl Rеpublicii Mоldоva. 2016, nr.13 -19.
2.32 Hotărârea Guvernului privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății, structurii
și efectivului -limită ale aparatului central al acestuia: nr. 397 din 31.05.2011. Mоnitоrul
Оficiаl аl Rеpublicii Mоldоva. 2011 , nr.95 .
2.33 Hotărârea Guvernului cu privire la cu privire la aprobarea Regulamentului, structurii și
efectivului -limită ale aparatului central al Ministerului Educației: nr. 653 din 06.11.2009.
Mоnitоrul Оficiаl аl Rеpublicii Mоldоva. 2009, nr.162 , art. 6, 25 .
2.34 Hotărârea Guvernului cu privire la cu priv ire la aprobarea Regulamentului privind
organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne, structurii și efectivului -limită ale
aparatului central al acestuia: nr.778 din 27.11.2009. Mоnitоrul Оficiаl аl Rеpublicii
Mоldоva. 2009, nr. 173, art.7, 8.
2.35 Hotărârea Guvernului cu privire la cu privire la organizarea și funcționarea Ministerului
Justiției: nr. 736 din 03.10.2012. Mоnitоrul Оficiаl аl Rеpublicii Mоldоva. 2012, nr. 212 -215,
art.7, 8.

III. Manuale, monografii, lucrări didactice și broșuri:
3.1 BALAHUR, D. Protecția drepturilor copilului ca principiu al asistenț ei sociale. București :
ALL Beck, 2001, p ag. 8, 63, 86 .
3.2 BRANDER, P., OLIVCIRA, B., GOMES, R. Manual de educație pentru drepturile omului
cu tineri. Repere. Timișoara: Institutul Intercultu ral, 2004, pag.14.
3.3 BUERGENTAL, T. Dreptul internațional al drepturilor omului. București: ALL Beck, 1996,
pag. 59 .
3.4 COMENTARIU GENERAL nr.18 "Nediscriminarea", al Comitetului pentru Drepturile
Omului, 1989. Ansamblul Comentariilor generale și al recomandărilor generale adoptate de
organisme pentru drepturile omului din 29.03.1996, pag. 4, 95.
3.5 DIACONU, I. Drepturile omului în dreptul internațional contemporan. București: Lumina
Lex, 2001, pag. 26 -27.
3.6 HODGKIN, P., NEWELL, P. Ghid de aplicare practi că a Convenției cu privire la
Drepturile Copilului. UNICEF. Chișinău: Cartier, 2001, pag. 62.

58
3.7 NOVAK, M.U.N. Covenant on Civil and Political Rights: CCPR Commentary . Strasbourg,
1993 .
3.8 POTÂNGA, A., COSTACHE, Gh. Asigurarea drepturilor omului In lume. Chișinău:
Epigraf, 2003, pag.16.
3.9 MĂRGINEANU L., MĂRGINEANU G. Dreptul Familiei. Chișinău: Elena – V.I, 2002, pag.
290-300.
3.10 FILIPESCU I. Adopția și protecția copilului aflat în dificultate. București: ALL BECK,
1998, pag. 151.
3.11 COCOȘ S. Dreptul familiei volumul II. Chișinău: Lumina Lex, 2001, pag. 48 -49, 151.
3.12 AVRAM M. Drept Civil. Familia . București: Hamangiu, 2013, pag. 454 -455.
3.13 CEBOTARI V. Dreptul familiei ediția III. Chișinău: Reclama, 2014, pag. 273 -275, 277,
319.
3.14 CODRUȚA HAGHEANU C. Dreptul familiei și actele de stare civilă. București:
Hamangiu, 2012, pag. 24.
3.15 EMESE F. Dreptul familiei. Cluj-Napoca: LIMES, 2003, pag. 396.
3.16 MANEA L. Protecția socială a persoanelor cu handicap . București: Șansa, 2000. pag.93.
3.17 FILIPESCU I., FILIPESCU A. Tratat de dreptul familiei ediția a VI -a. București: ALL
BECK, 1998, pag. 571.
3.18 CORHAN A. Dreptul familiei . București: Lumina Lex, 2001, pag. 530, 532, 518 -528.
3.19 CIUTAC F. Dreptul familiei . București: Lucman, 2000, pag. 179.
3.20 OPRESCU M., OPRESCU A. Ocrotirea părintescă. Bucure ști: Hamangiu, 2010, pag. 14,
24.
3.21 PUDRĂ, N. Protecția drepturilor omului. Mecanisme interne și internaționale.
București: Lumina Lex, 2001, pag. 17, 20, 76, 80.
3.22 DĂRĂBUȘ Ș., POP D., TOHĂTAN R., FRATU C., Ghid metodologic în prevenirea
separării copilului de familie. București: Poligrafia Codex , 2011, pag. 4 -7.
3.23 SANTOS, P.M. Manualul de raportare a respectării drepturilor omului, conform
prevederilor a șase instrumente pentru drepturile omului. Biroul Comisarului pentru
drepturile omului . Geneva, 1997, pag. 42 4, 427.
3.24 CRESTENCO T. Studiu privind analiza sistemului de protecție a copiilor în situații de
risc și a celor rămași fără ocrotire părintească. Chișinău, 2013, pag. 4, 18 -22, 26.

59
3.25 DILION, M., PISTRINCIUC V. Ghid teoretico -practic privind rolul autorităților publice
locale în asigurarea protecției și asistenței sociale a populației. UNICEF. Chișinău, 2008,
pag. 6, 12, 13 -16, 17.
3.26 ROMAN G. Ghid privind promovarea și respectarea drepturilor copilului . SALVAȚI
COPIII. Chișinău: 2014, pag. 9, 51 -62.
3.27 UNICEF. Evaluarea tutelei oficiale și neoficiale în cadrul sistemului de îngrijire și
protecție a copilului în Republica Moldova. Chișinău, 2015, pag. 22 , 24-26.
3.28 UNICEF. E valuarea sistemului de îngrijire a co pilului în Republica Moldova. Chișinău,
2009, pag. 9 -14, 7-8, 52.
3.29 LUMOS. Evaluarea strategică a sistemului de protecție a copiilor în Republica Moldova.
Chișinău: Bons Offices , 2014, pag. 1 1-15.
VI. Articole din ediții periodice:
4.1 CIUGUREANU -MIHAILUȚA C. Convenția ONU cu privire la drepturile copilului.
Principii fundamentale. Revista Națională de Drept. 2005, nr. 9, pag. 62.
4.2 CIUGUREANU -MIHAILUȚA C. Definiția convențională a copilului. Revista Națională de
Drept. 2009, nr.1, pag.38.
4.3 CIUGUREANU -MIHAILUȚA C. Evoluția istorică a instituției protecției internaționale a
drepturilor copilului. Partea II. Revista Națională de Drept. 2009, nr. 4, pag. 67.
4.4 CIUGUREANU -MIHAILUȚA C. Problema clasifică rii drepturilor și libertăților
fundamentale ale copilului. Revista Națională de Drept. 2007, nr. 1, pag. 72.
4.5 CIUGUREANU -MIHAILUȚA C. Evoluția istorică a instituției protecției internaționale a
drepturilor copilului. Partea I. Revista Națională de Drept. 2009, nr. 3, pag. 32.
4.6 GRUȘCA I. Soluționarea litigiilor despre educația copiilor. Revista Națională de Drept .
2001, nr. 7, pag. 57.
4.7 MĂRGINEANU L. Originea și evoluția mecanismelor de protecție a copilului. Legea și
viața. Chișinău, 2007, nr. 7, pag. 56.
4.8 CRISTEA M. Familia ortodoxă. București, 2011, nr. 6, pag. 25.
4.9 CRISTEA M. Familia ortodoxă. București, 2016, nr. 3, pag. 22-26.
4.10 POTÂGA A., CUȘMIR L. Drepturile copilului consfințite în convenția internațională cu
privire la drepturile copilului. Legea și viața. 2005, nr. 7, pag. 13, 16.
4.11 RAPORTUL CENTRULUI PENTRU DREPTURILE OMULUI la cea de -a V-a sesiune.
Doc. CRC/C/MDA/CO/3 , 2009. Hodgkin R., Newell P. pag. 3, 6, 10.

60
4.12 RAPORT STATISTIC AL MINISTERULUI MUNCII, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI
FAMILIEI privind copii rămași fără ocrotire părintească pentru anul 2015 . Chișinău,
2016, pag. 1-5.
4.13 RAPORTUL DE ACTIVITATE AL DIRECȚIEI MUNICIPALE PENTRU PROTECȚIA
DREPTURILOR COPILULUI. Chișin ău, 2016, pag. 3-5
4.14 RĂDULESCU S. Evoluția legislației în domeniul protecției și asistenței sociale a copil ului
în România . Revista Română de Sociologie . București : 2011, nr. 3, p. 257 –280
4.15 TOFAN M., BATCULESCU G. A specte reglementative și practice privind protecția
copilului în R omânia . Revista de Economie Socială. București : 2013, nr. 4, pag. 85-87, 89-
91.
4.16 ȚARĂȚUNGĂ V. Coraportul dintre Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și
Pactele internaționale din 1966 privind drepturile omului. Legea și viața. 2008, nr. 7, pag.
20, 22.

V. Sito -grafia:
5.1 http://eur -lex.europa.eu – cu privire la legislația Uniunii Europene ce reglementează dreptul
la educație.
5.2 http://www.mmpsf.gov.md – cu privire la organ de specialitate al administrației publice
centrale.
5.3 http://dmpdc.md – cu privire la autoritate tutelară teritorială în municipiu Chișinău.
5.4 http://lex.justice.md – cu privire la legislația Republicii Moldova.
5.5 http:// moldlex. md – cu privire la legislația Republicii Moldova în materia ce vizează dreptul
la educație.
5.6 http://statistica.md – cu privire la da tele statistice ale Republicii Moldova în diferite
domenii.

61
Anexă 1.

Tabelul 2.1

Structura sistemului instituț ional național pentru protecția specială a copilului

Sistemul i nstituți onal pentru
protecția drepturilor copilului
Sistemul institu țional
de protecție la nivel
central
Ministerul Muncii,
Protecției Sociale și
Familiei
Fondul Republican
de Susținere Socială
a Populației
Ministerul Sănătății
Ministerul
Educației și
Tineretului
Casa Națională de
Asigurări Sociale
Consiliul Național
pentru Protecția
Drepturilor
Copilului
Guvernul
Republicii Moldova
Ministerul Justiției
Ministerul
Afacerilor Interne
Sistemul instituțional de
protecție la nivel raional
Direcția Generală
Învățământ,
Tineret și Sport
Direcția Asistență
Socială și Protecție
a Familiei
Sistemul instituțional de
protecție la nivel municipal
Direcția Municipală
pentru Protecția
Drepturilor
Copilului
Direcția Generală
Educație Tineret și
Sport
Sistemul instituțional de
protecție la nivel local
Administrația
publică locală
Asistentul social

62

Anexă 2.

Tabelul 2.2

Structura Direcț iei Municipale pentru Protecți a Drepturilor Copilului

.

Sursa: Raport anual al Direcția Municipală pentru p rotecția drepturilor copilului pe 2016 ,
(pag. 5 ) www.dmpdc.md

structura inițială a Direcției Municipale pentru Protecția Drepturilor Copilului
serviciile de plasament de tip familial și rezidențial dezvoltate
serviciile de zi specializate pentru diferite categorii de copii/familii
servici i social e specializat e și destinat e copiil or cu dizabilități severe

serviciile la prima etapă de dezvoltare !

Direcțiile din sectoare:

DPDC sect. Botanica
DPDC sect. Buiucani
DPDC sect. Centru
DPDC sect. Ciocana
DPDC sect. Rîșcani

48 Centre Comunitare
pentru Copii și Tineri
Centrul pentru Copilărie,
Adolescență și Familie
Centrul de plasament
pentru copii
Centrul de reabilitare socială
a copiilor
„CASA GAVROCHE”
Serviciul social
Asistență personală

Serviciul social Asistență
personală

Centrul Social Regional
„RENAȘTERE”

Serviciul de Asistență
Parentală Profesionistă
Centrul de zi și de plasament
temporar pentru copii
“Teritoriul Adolescenței ”

DIRECȚIA
MUNICIPALĂ PENTRU
PROTECȚIA
DREPTURILOR
COPILULUI

Casă comunitară pentru
copii cu dizabilități
Centrul municipal de
plasament și reabilitare
pentru copii de vârstă fragedă

Casă comunitară pentru copii
în situație de risc

Centrul de zi
de socializare și dezvoltare
a copiilor cu necesități
speciale „ATENȚIE”
Centrul de socializare și
reabilitare a copiilor cu
necesități
educaționale speciale
Casa Speranței ”
Centrul de recuperare
activă și reintegrare
socială a copiilor cu
handicap fizic
Centrul de zi și de activități
pentru copii cu dizabilități
de intelect „Start ”

Locuință specială
asistată pentru copii

-Secția maternală;
-Serviciu l de zi pentru copii cu
vârsta până la 3 ani;
-Serv iciul de plasament de
urgență;
-Serviciul de asistență socială
pentru copil și familie;
-Serviciul de răgaz pentru
familiile cu copil cu
dizabilități;
Serviciul d zi pentru copii cu
dizabilități;

63
Anexă 3.

Diagrama 3.1
Copii rămași fără ocrotire părintească în anul 2015

RAPORT STATISTIC AL MINISTERULUI MUNCII, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI FAMILIEI privind copii rămași fără
ocrotire părintească pentru anul 2015. Chișinău, 2016, pag. 1 -5.

14449
4172 3346 15275 Evidența și dinamica numărului copiilor rămași fără ocrotire
părintească
La începutul anului
Luați la evidență
Scoși de la evidență
La sfârșitul anului
1984 2493
280
6949
152 319
Ambii
părinți/unicul
părinte decedați Părinți decăzuți
din drepturi Abandonați Părinți plecați
peste hotare Părinți declarați
dispăruți fără
veste Părinți aflați în
detenție Motivele din care copii au rămas fără îngrijire părintească

10519 1831 981 1188 Formele de protec ție speciale aplicate copiilor în situație de risc
(Re)integrați în familia
biologică/extinsă
Adoptați
Plasați în serviciul de tip
familial(APP, CCTF)
Plasați în serviciul de tip
rezidențial

64
Anexă 4.

Tabelul 3.1
Aspecte comparative privind protecția specială a copilului
din Rom ânia și Republica Moldova

Definirea
conceptul de
copil vulnerabil România Republica Moldova
Copil aflat în dificultate;

Copilului lipsit, temporar sau definitiv,
de ocrotirea părinților săi. Copil în situație de risc;

Copilul separate de părinți.
Actul
normative
de bază Legea nr. 272 privind protecția și
promovarea drepturilor copilului din
21.06.2004 ( republicată 2014,
nr. 159). Legea nr. 140 privind protecția specială a
copiilor aflați în situație de risc și a
copiilor separați de părinți din 14.06.2013.
Autorități în domeniul
protecției drepturilor
copilului -Autoritățile centrale pentru protecția
copilului : Guvernul, Ministerul Muncii,
Familiei, Protecției Sociale și
Persoanelor Vârstnice ;
-Autoritățile teritoriale: Direcțiile de
Asistență Socială și Protecția Copilului
județene și municipale (DGASPC);
-Autoritățile locale: primăriile din
comune/sate. -Autoritățile centrale pentru protecția
copilului : Guvernul, Ministerului Muncii,
Protecției Sociale și Familiei;
-Autoritățile teritoriale:
Direcțiile de Asistență Socială și Protecție
a Familiei raionale, Direcția Municipală
pentru Protecția Drepturilor Copilului ;
-Autoritățile locale: primăriile din
comune/sate.
Instituția care
consolidează
politica de
protecție a
drepturilor
copilului Autoritatea Națională pentru Protecția
Copilului și Adopție

(Subordinea Ministerului Muncii,
Familiei, Protecției Sociale și
Persoanelor Vârstnice). Consiliului Național pentru Protecția
Drepturilor Copilului

(Subordinea Guvernului Republicii
Moldova ).
Măsuri de
protecție
specială Plasamentul, plasamentul în regim de
urgență, supravegherea specializată. Plasamentul planificat, plasamentul de
urgență. Formele de
protecție
speciale -Serviciul de tutelă/curatelă;
-Serviciul de plasament de tip familial: casa de copii de tip familial, asistența
maternală/parentală;
-Serviciul de plasament de tip residential: casă comunitară, centrul de plasament
temporar.
La evidență în anul 2015 57.279 de copii 15.275 copii
Serviciul de tip familial 36.988 copii 981 copii
Serviciul de tip rezidențial 20.291 copii 1.188 copii
Instituirea adopției 4.063 copii 1831 copii