Academia de Studii Economice din Bucuresti [632271]

Academia de Studii Economice din Bucuresti

Referat
Modelarea Proceselor Sociale

Student: [anonimizat] 1092
Master CEC, An II

Februarie 2015

1
Istoria si evolutia Web. De la Web 1.0 la Web 4.0

Daca vorbim despre programarea Web, atunci putem incepe discuti a de la 6 august 1991
cand CERN, o organizatie europeana pentru cercetarea particule lor a publicat noul proiect World
Wide Web. Web-ul a fost inventat de Tim Berners-Lee in 1989.
Ce a fost inainte de Internet
Desi aplicatiile si strategiile de baza care fac posibila existenta Internetului existau de 2
decenii, reteaua nu a capatat o fata publica pana in 1990. Doua decenii ca re au inceput cu
proiectul american ARPA in 1958 – acesta lega in retea mai mul te radare de pe teritoriul statelor
unite – cercetari pornite si urgentate de lansarea Sputnik. In 1965 La wrence Roberts a inceput sa
construiasca o retea conform studiului sau pentru United States Air Force in care recomanda
folosirea "packet switching" in loc de "circuit switching" pentru a ajunge la o robustete si
rezistenta la dezastre. Profesorul Leonard Kleinrock de la UCL A a realizat fundatiile teoretice a
unei retele bazata pe transfer de pachete in 1962, iar mai tarziu in 1970 pentru rutare ierarhica,
concepte care au stat la baza dezvoltarii Internetului din ziua de astazi. Dupa multa munca, pe 29
octombrie 1969 au fost conectate primele doua noduri ale ARPANET, ce l egau UCLA de
sistemul NLS din California.
La sfarsitul anului 1971, deja erau legate 15 locatii din SUA la ARPANET. Vazand ca
"packet switching" functioneaza in ARPANET, Oficiul Postal Brit anic, Telenet, Datapac si
Transpac au colaborat la crearea primului serviciu de retele int ernational. In 1978 in UK acesta
se numea International Packet Switched Service (IPSS). Deja t otul lua amploare, astfel incat
Vinton Cerf si Robert Kahn au creat prima descriere a protocolului TCP de astazi intr-o lucrare
publicata in mai 1974. Termenul de "Internet" a fost folosit pentru a descrie o singura retea
TCP/IP globala a aparut prima data intr-o publicatie scrisa de Yogen Dalal si Carl Sunshine de la
Universitatea Stanford.
Primul "programator web" a fost chiar inventatorul www-ului, Ti m Berners Lee, care a
publicat primul site din istorie în anul 1991. Pe 25 decembrie 1990, cu ajutorul lui Robert

2
Cailliau la CERN (cel mai mare nod de Internet din Europa), a im plementat prima comunicare
reusita intre un client HTTP (Hypertext Transfer Protocol) s i un server prin intermediul
Internetului.
Primul website
http://info.cern.ch/hypertext/WWW/TheProject.html a fost adresa primului site Web si
server Web din istorie, si centraliza informatii privind proiectul WWW. Vizitatorii puteau invata
mai multe despre hypertext, detalii tehnice pentru crearea pr opriei lor pagini, si chiar explicatii
despre cum puteau cauta informatii pe web. Exista o copie mai rece nta a paginii (1992) pe siteul
Consortiului World Wide Web. Asa ca, desi Web-ul a fost creat ca o unealta care sa ajute
fizicienii sa raspunda unor intrebari grele despre Univers, astaz i este o parte importanta din
comunitatea globala si ne afecteaza viata din fiecare zi.
Primul browser
Vizitatorii paginii CERN din 1990 aveau sa vada asta cand accesau site-ul. Arata mult
mai primitiv decat primul browser/editor NeXT, si asa si era ! Dar acesta era primul browser
universal care garanta oricui de pe planeta acces la Web, indif erent de ce sistem informatic
folosea.
Acest sistem tocmai iesea din teste in vara 1991. A fost con ceput sa functioneze doar
tiparind comenzi la tastatura. Nu exista mouse, grafica, doar tex t simplu, dar permitea oricui cu
conexiune Internet sa acceseze informatiile de pe Web.
Protocoale
Infrastructura complexa a Internetului este formata din component ele hardware si un
sistem de layere software care controleaza diverse aspecte ale arhitecturii. In timp ce hardwareul
poate fi folosit des pentru a sustine alte sisteme software, designul si procesul riguros de
standardizare a software-ului arhitecturii caracterizeaza I nternetul si constituie fundatia pentru
succesul si scalabilitatea acestuia. Responsabilitatea pentru de signul arhitectural a sistemelor
software in internet a fost delegata IETF (Internet Enginee ring Task Force). Aceasta contine

3
standarde de lucru, open source, cu privire la diferitele aspecte a le arhitecturii Internet.
Rezultatele finale vor fi facute publice intr-o serie de publicat ii, fiecare numita RFC – Request
for COmments, diponibile gratuit pe siteul IETF. Principalele proto coale de retea ce permit
Internet sunt cuprinse in RFC – Intenret Standards. Celelalte docum ente sunt mai putin riguroase
si sunt simplu informative, experimentale, sau istorice, sau docume nteaza cele mai bune practici
curente cand vine vorba de implementat tehnologii Internet.
Standardele Internet descriu un framework cunoscut ca Internet Prot ocol Suite. Acest este
un model arhitectural care imparte metodele intr-un sistem de prot ocoale pe straturi (layere).
Primul strat este Application Layer, spatiu destinat aplicatii lor web browser. Sub acest strat, este
Transport Layer, stratul de transport care conecteaza diferite apli catii sau hosturi intr-o retea. Sub
acestea, exista doua straturi, care formeaza nucleul tehnologie i de comunicatie: Internet Layer,
care permite calculatoarelor sa se gaseasca si identifice prin protocolul adresele IP si sa se
conecteze unele la altele prin retele de tranzit (intermediar e). In partea de jos a arhitecturii exista
un ultim strat software Link Layer, care faciliteaza comunica rea si conectarea intre hosturi ale
aceleasi retele, cum ar fi un LAN sau o conexiune dial-up. Modelul , cunoscut ca si TCP/IP este
creat ca sa fie independent de hardwareul pe care este implement at, asa ca modelul unui router
de exemplu nu conteaza.
De la WEB 1.0 la WEB 4.0
World Wide Web (cunoscut sub numele de web) nu este sinonim cu Internet ul, dar este
partea cea mai proeminent ă a Internetului, care poate fi definita ca un sistem tehnico-soci al de
interac țiune cu oamenii pe baza re țelelor tehnologice. No țiunea de sistem tehnico-social se refer ă
la un sistem care îmbun ătățește cognitia umane, comunicarea, și cooperarea; Cognitia este
condi ția necesar ă pentru a comunica și condi ția prealabil ă de a coopera. Cu alte cuvinte,
cooperarea are nevoie de comunicare și comunicarea are nevoie de cunoa ștere.
Web este cel mai mare conductor de informa ții si ideea construirii lui a fost a lui de Tim
Berners-Lee în 1989. Multe progrese au fost realizate cu privir e la web și tehnologiile aferente în
ultimele dou ă decenii. Web 1.0 ca un web de cunoa ștere, web 2.0 ca o re țea de comunicare, web
3.0 ca un web de cooperare și web 4.0 ca o re țea de integrare sunt introduse, cum ar fi patru
genera ții de web de la apari ția web.

4
Web 1.0 este prima genera ție de web care, potrivit lui Berners-Lee, ar putea fi considerat
un read-only web și, de asemenea, ca un sistem de cunoa ștere. Web 1.0 a început ca un loc de
informare pentru întreprinderi pentru a difuza informa țiile lor catre oameni. La începutul Web
oferit un interactiuni utilizator limitate sau contribu ții de con ținut și permitea doar cautarea
informa țiilor și citirea lor.
Web 2.0 a fost definit de c ătre Dale Dougherty în 2004 ca un web de citire-scriere.
Tehnologiile Web 2.0 permit asamblarea și gestionarea mul țimiilor mar, la nivel mondial, cu
interese comune in interactiunile sociale. Diferen țele între Web 1.0 și Web 2.0 sunt numeroase.
Web 3.0 sau web semantic dore ște reducerea sarcinilor, luarea de deciziile umane și
lăsarea acestora in responsabilitatea masinilor prin furnizarea de con ținuturi ce pot fi citite
automat de pe web. În general, Web 3.0 include doua platforme principale, tehnol ogii semantice
și mediu de calcul social. Tehnologiile semantice reprezint ă standarde deschise care pot fi
aplicate pe partea de sus a benzii. Mediul de calcul social per mite co-opera țiunile om-ma șin ă și
organizarea unui num ăr mare de comunit ățile web sociale.
Web 4.0 va fi ca un web de citire-scriere-executare-concurenta cu interac țiunile
inteligente, dar nu exist ă înc ă o defini ție exact ă a acestuia. Web 4.0 este, de asemenea, cunoscut
sub numele de web simbiotic în care mintea uman ă și a ma șinii pot interac ționa în simbioz ă.
WEB 1.0
În 1989, Tim Berners-Lee a sugerat crearea unui spa țiu hypertext global în care in orice
retea accesibila, informa țiile sa fie invocate de un singur document de identificare universa l
(UDI). Visul din spatele a web a fost de a crea un spa țiu informa țional comun în care oamenii
comunic ă prin schimbul de informa ții. Web 1.0 a fost în principal un web read-only. Web 1.0 a
fost static și oarecum mono-direc țional, astfel ca intreprinderile sa poata oferi cataloage sau
bro șuri pentru a prezenta produc ția lor, folosind web și oamenii le-ar putea citi și în contact cu
afacerile. De fapt, cataloagele și bro șurile au fost la fel de anun țuri în ziare și reviste și
majoritatea proprietarilor de site-uri web de comert electr onic folosesc cosuri de aplica ții în
diferite forme. Site-urile au inclus pagini statice HTML c are se actualizeaz ă frecvent. Scopul
principal al site-urile a fost de a publica informa țiile pentru oricine, în orice moment și de a
stabili o prezen ță online. Site-urile nu au fost interactive și, într-adev ăr, au fost ca si bro șurile.

5
Utilizatorii și vizitatorii site-urile puteau vizita doar site-urile f ără nici un impact sau
contribu ții și corelarea structurii a fost prea slaba. Protocoale de baz ă ale Web 1.0 au fost HTTP,
HTML și URI.
WEB 2.0
Web-ul 2.0 Termenul a fost definit în mod oficial în 2004 de c ătre Dale Dougherty,
vicepre ședinte al O'Reilly Media, într-o sesiune de brainstorming între O 'Reilly și MediaLive
International.
Tim O'Reilly define ște web 2.0 pe website-ul sau dup ă cum urmeaz ă: "Web 2.0 este
revolu ția de afaceri în industria de calculatoare cauzate de trecere a la Internet ca platforma,
precum și o încercare de a în țelege regulile de succes ale noii platforme. Șef printre aceste reguli
este aceasta: construirea de aplica ții care valorifica efectele de re țea pentru a ob ține mai bine
mai multe persoane le folosesc."
Web 2.0 este, de asemenea, cunoscut ca web în țelepciune, web participativ, sau web de
citire-scriere. Cu citirea precum si cu scrisul, web-ul ar putea deveni bi-directional. Web 2.0 este
un web ca o platform ă unde utilizatorii pot l ăsa multe dintre controalele pe care le-au folosit la
Web 1.0. Cu alte cuvinte, utilizatorii de web 2.0 pot interactiona mai mult cu mai pu țin control.
Web 2.0 nu este doar o versiune nou ă a Web 1.0; Web design flexibil, reutilizare creativ ă,
actualiz ări, crearea de con ținut colaborativ și modificarea au fost facilitati reale oferite de web
2.0. Una dintre caracteristicile remarcabile ale web 2.0 este de a sprijini colaborarea și de a
aduna informatii mai mult decat o facea web 1.0.

6

Tabelul 1- Comparatie intre web 1.0 și web 2.0
Principalele tehnologii și servicii oferite de Web 2.0 includ bloguri, Really Simple
Syndication (RSS), wiki-uri, mashup-uri, tag-uri, folksonomie, și nori de tag-uri. Acestea sunt
descrise pe scurt in cele ce urmeaza:
• Blogurile – termenul weblog a fost propus de John Barger in 1997. Blogurile sunt incluse
in paginile web si sunt asa numitele mesaje publicate cronologic, incepand cu primul , in
stil jurnalistic. Vizitatorii de bloguri pot ad ăuga comentarii mai jos de un articol publicat
pe blogul t ău. Cele mai multe bloguri sunt textuale și, dar exist ă și alte tipuri, cum ar fi
blogurile foto sau photologs, videoblogs sau vlogs și podcast-uri.
• Really Simple Syndication – RSS este o familie de formate de Web, utilizate pentru
sindicalizarea con ținuturilor de pe blog-uri sau pagini web. RSS este un fi șier XML care
rezum ă articolele de informare și salveaza link-urile pentru sursele de informare.
Folosind RSS, utilizatorii sunt informa ți cu privire actualiz ări ale blog-uri sau site-uri
web de care esti interesat.
• Wiki-urile – Un wiki este o pagin ă web (sau un set de pagini web), care pot fi editate cu
ușurin ță de c ătre oricine care are permis de acces. Spre deosebire de blog-uri, vers iunile
anterioare ale wiki-urile pot fi examinate de c ătre o func ție de istorie și poate fi restaurat
printr-o func ție de derulare înapoi. Caracteristicile Wiki-urilor includ: limbaj de mar care,

7
structura simpla a site-ului și navigare usoara, șablon simplu, permite mai multi
utilizatori, optiune de cautare si flux de lucru simplu.
• Mashup -uri- Web mashup este o pagina web (sau site-ul web), care combin ă informa ții
și servicii de la mai multe surse de pe web. Mashup-uri pot fi grupate în șapte categorii:
cartografiere, c ăutare, mobile, mesagerie, sport, cump ărături, și filme. Mai mult de 40 la
suta din mashup sunt mashup de cartografiere. Este mai u șor și mai rapid pentru a crea
mashup-uri decât la cererile de cod de la zero în moduri tradi ționale; aceast ă capacitate
este una dintre cele mai valoroase caracteristici ale web 2.0. Mashup-uri s unt, în general
create folosind interfe țe de programare a aplica țiilor.
Mai multe instrumente de dezvoltare sunt disponibile pentru a crea bloguri, wiki-uri ,
mashup-uri și re țele sociale. Aceste instrumente, cum ar fi instrumente de mashup, motoare w iki,
blog software, face adoptarea de web 2.0 mai u șoar ă, mai rapid ă si mai ieftin ă. Dezvoltatorii
folosesc trei abord ări de dezvoltare de baz ă pentru a crea aplica ții de web 2.0: Asynchronous
JavaScript si XML (AJAX), Flex, Toolkit-ul Web Google:
• Asynchronous JavaScript si XML AJAX este o abordare de dezvoltare web utiliz ata
pentru dezvoltarea de site-uri web interactive de recuperare a unor cantitat i mici de date
de la serverul web și vor fi afi șate pe aplicatia web f ără a reînc ărca toat ă pagina. AJAX
este inclus mai multe tehnologii: XHTML sau HTML, foi de stil în cascad ă (CSS),
JavaScript si XML.
• Flex- Adobe Flex este un kit de dezvoltare software (SDK) pentru a crea și livra
platform ă bogat ă aplica ții transversale Internet (RIA) de pe web. Flex se bazeaz ă pe Flash
și sprijin ă modele de design comune, oferind un limbaj de programare.
• Google Web Toolkit- GWT este un cadru de dezvoltare Java open source care face
crearea de aplica ții AJAX u șora. Acesta permite dezvoltatoriilor web sa depaneze
aplicatiile AJAX în limbajul Java folosind instrumentele de dezvoltare Jav a, la alegerea
lor. GMT ofer ă un compilator și un browser web special, care ajuta dezvoltatorii pentru a
depana aplica țiile GWT.

8
WEB 3.0
John Markoff de la New York Times a sugerat web 3.0 este consider at ca fiind a treia
genera ție a Internetului in 2006. Ideea de baz ă a web 3.0 este de a defini datele de structur ă și
legarea lor în scopul unor descoperiri mai eficiente, automatizare , integrare, și reutilizarea în
diverse aplica ții a informatiilor. Web 3.0 încearc ă s ă lege, s ă integreze și s ă analizeze date din
diferite seturi de date pentru a ob ține noi flux de informatii; Acesta este capabil de a îmbun ătăți
managementul datelor, sprijinirea accesibilit ății internetului mobil, stimularea creativitatii și
inova ției, încurajarea fenomenului de globalizare, sporirea satisfac ției clien ților și ajutorarea
companiilor de a colabora mai usor in social-web.
Web 3.0 este, de asemenea, cunoscut sub numele de web semantic. Seman tic ă web a fost
gândit ă de Tim Berners-Lee, inventatorul World Wide Web. Exist ă o echip ă dedicat ă de la Wide
Web Consortium Mondial ă (W3C) care lucreaz ă pentru a îmbun ătăți, extinde și standardiza
sistemul, limbile, publica țiile și instrumentele care au fost deja dezvoltate. Webul semantic est e
un web care poate demonstra lucruri în abordarea pe care computerul o poate în țelege.
Principalul scop important al web-ului semantic este de a face c a webul sa poata fi citit de c ătre
ma șini, și nu doar de c ătre oameni. Actualul Web-ul este o re țea de documente, în unele moduri
cum ar fi un sistem de fi șiere la nivel global, in care sunt incluse cele mai importante pr obleme
cu privire la aceasta: Re țeaua de documente a fost conceput pentru consumul uman, în care
obiectele principale sunt documente și leg ăturile sunt între documente (sau p ărți dintre ei).
Semantica de con ținut și legaturi sunt implicite, iar gradul de structur ă dintre obiecte este destul
de redus. Figura 1 reprezint ă structura de web a documentelor într-un mod mai simplu.

9
Semantic ă web este în curs de dezvoltare pentru a putea dep ăși problemele curente ale
web-ului. Semantica Web poate fi definita ca o re țea de date, cum ar fi o baz ă de date la nivel
mondial in care sunt incluse cele mai multe dintre caracteris tici sale. Semantica de con ținut și
leg ăturile sunt explicite și de gradul de structur ă dintre obiecte se bazeaza pe modelul RDF . În
Figura 2, structura web a datelor este prezentata intr-un mod mai simplu:

Principala diferen ță între web 2.0 și web 3.0 este c ă Web 2.0 tinteste asupra creativitatii
con ținutului, adica creativitatea utilizatorilor si a producatorilor în t imp ce Web 3.0 ținteste seturi
de date legate între ele. Tabelul 2 compar ă unele diferen țe între web 2.0 și web 3.0:

Tim Berners-Lee a propus o arhitectur ă stratificat ă pentru web-ul semantic care de multe
ori este reprezentata cu ajutorul unei diagrame, cu diferite vari atii. Figura 3 prezint ă o
reprezentare tipic ă a acestei diagrame.

10

Straturile arhitecturii web-ului semantic sunt descrise pe scurt dup ă cum urmeaz ă:
• Unicode și URI: Unicode este utilizat pentru a reprezenta orice carac ter unic, indiferent
daca acest caracter a fost scris in orice limb ă și Uniform Resource Identifier (URI) sunt
identificatori unici pentru resurse de toate tipurile. Func ționalitatea Unicode și URI poate
fi descrisa ca fiind un mecanism unic de identificare în cadrul stivei de limb ă pentru web-
ul semantic.
• Extensible Markup Language: XML și standardele sale conexe, cum ar fi spa țiile de
nume (NS) și schemele sunt folosite pentru a forma un mijloc comun pentru a struc tura
datele de pe web, f ără nici o comunicare între sensurile de date. XML este folosit c a o
sintax ă de baz ă pentru alte tehnologii dezvoltate pentru straturile superioare al e web-ului
semantic. NS este folosit pentru a identifica și distinge diferite elemente XML ale
diferitelor vocabulare. Aceasta sus ține amestecarea diferitelor elemente din diferite
vocabulare pentru a face o func ție specific ă. Schema XML asigur ă faptul c ă informa țiile
primite sunt în conformitate cu informa țiile transmise, atunci când dou ă aplica ții la acest
nivel fac schimb de informa ții.
• Resource Description Framework: RDF este un model de date simplu, c are utilizeaz ă
URI-uri pentru a identifica resursele web și descrie rela țiile dintre resurse în ceea ce
prive ște propriet ățile și valorile acestora. În general, familia RDF sprijin ă
interoperabilitatea la nivel semantic. Dezvoltarea RDF consta în limba web de baz ă,

11
astfel încât agen ții sunt în m ăsur ă s ă fac ă deduc ții logice pentru îndeplinirea func țiilor pe
baz ă de metadate.
• Schemele RDF: ofer ă un sistem de tip predefinit, de baz ă pentru modelele RDF. Acestea
descriu clasele și propriet ățile resurselor în modelul RDF de baz ă. Schemele RDF ofer ă
posibilitatea de a deduce tipurile de resurse.
• Ontologia: Stratul ontologie descrie propriet ățile și rela ția dintre propriet ăți și diferitente.
Ontologie poate fi definit ă ca o colec ție de termeni utiliza ți pentru a descrie un anumit
domeniu cu capacitatea de inferen ță .
• Logica și Dovada: Acest strat este pe partea de sus a structurii de ontologie si face noi
deduc ții printr-un sistem automat de ra ționament. Agen ții sunt în m ăsur ă s ă fac ă deduceri
cu privire la faptul resurse particulare pentru a-si satisfac e cerin țele lor, prin utilizarea
unor astfel de sisteme de ra ționament.
• Increderea: Ultimul strat, cel de adrese stiv ă, are rolul de a oferi o asigurare a calit ății
informa țiilor pe web și un grad de încredere în resursa de furnizare a acestor informa ții.
Semantic web nu este limitat doar la publicarea datelor pe we b; este vorba despre a face
link-uri pentru a conecta datele aferente. Berners-Lee a introdus un set de reguli ce au devenit
cunoscute ca și a principiile datelor legate, utilizate pentru a publica și conecta date pe web:
1. Utilizarea URI-uri ca nume pentru lucruri;
2. Utilizarea HTTP URI-uri pentru a c ăuta aceste nume;
3. Furnizarea de informa ții utile, în conformitate cu standardele (RDF, SPARQL) de a c ăuta
un URI;
4. Includerea de linkuri c ătre alte URI-uri pentru a descoperi mai multe lucruri.
Furnizori de date pot ad ăuga datele lor într-un singur spatiu de date la nivel mondial prin
publicarea de date pe web în conformitate cu principiile de date legate.

12

Figura 4. Scurt rezumat (1)

13

Figura 5. Scurt rezumat (2)
WEB 4.0
Web 4.0 este înc ă o idee nedescoperita, în desf ășurare și nu exist ă o defini ție despre cum
ar fi Web 4.0 este, de asemenea, cunoscut sub numele de web simbiotic . Visul din spatele
webului simbiotic este interac țiunea între oameni și ma șini în simbioz ă. Ar fi posibil s ă se
construiasc ă interfe țe mai puternice, cum ar fi interfe țe pentru a controla mintea utilizând web
4.0. În cuvinte simple, ma șinile ar fi mai inteligente in a lectura con ținutul web, și s ă reac ționeze
în form ă de executare și s ă decid ă ce s ă execute mai întâi pentru a înc ărca site-urile rapid, cu o
calitate și performan ța superioara și de a construi mai multe interfe țe de ordine. Web 4.0 va fi de
citire-scriere-executie-concurenta. Acesta realizeaz ă o mas ă critic ă de participare în re țelele
online, care ofer ă transparen ță la nivel mondial. guvernare, distributie. participare, colaborare în
comunit ățile cheie, cum ar fi industria, politica, socialul și de alte comunit ăți. Web 4.0 sau sistem
de operare webOS va fi cum ar fi un middleware care va începe s ă func ționeze ca un sistem de
operare. WebOS va fi paralel cu creierul uman și implic ă un web masiv de interac țiuni foarte

14
inteligente. De și nu exist ă nici o idee exact ă despre web 4.0 și tehnologiile sale, dar este evident
că web-ul se îndreapt ă spre folosirea inteligen ței artificiale pentru a deveni ca o re țea inteligent ă.
CONCLUZII
Aceast ă lucrare a oferit o imagine de ansamblu asupra evolutiei web. Web 1.0, web 2.0,
3.0 și web 4.0 web au fost descrise ca patru genera ții de web. S-a ajuns la concluzia ca webul
este un spa țiu informa țional care a avut progrese din 1989 și se îndreapt ă spre folosirea tehnicilor
inteligentei artificiale pentru a fi un web masiv de interac țiuni foarte inteligente în viitorul
apropiat.