ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI [621723]

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Relații Economice Internaționale

POLITICA IN DOMENIUL CONCURENTEI
STAPANII TELECOMUNICATIILOR DIN
EUROPA
ORANGE -VODAFONE

Petre Marius -Bogdan

2 | P a g e

CUPRINS
Aspecte teoretie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 3
Ce este politica în domeniul concurenței? ………………………….. ………………………….. ………………. 3
Principalii actori implicați în politica în domeniul concurenței: ………………………….. …………….. 4
Temei juridic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 5
Masuri luate în vederea atingelor obiectivelor ………………………….. ………………………….. ………… 5
Studiu de caz: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 7
Cazul COMP / M.7231 – VODAFONE / ONO ………………………….. ………………………….. …………….. 7
Părțile implicate: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 7
Disputa: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 8
Piața: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 8
• Furnizează serviciilor de acces la internet fix pentru clienții finali din Spania. ……….. 8
• Furnizarea serviciilor de telecomunicații mobile pentru clienții finali ……………………. 9
• Concluzie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 10
Studiu de caz: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 11
Orange și Vodafone investigați de consiliul concurentei din România. ………………………….. …….. 11
Concluzie…………………………………………………………………………………………………….. …………………12
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 13
Anexa 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 14
Anexa 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 15
Anexa 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 16
Anexa 4 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 21

3 | P a g e
Abstract

Prezenta lucrare reprezinta o analiza calitatativă a politicilor comunitare în domeniul
concurenței, detaliind politica ce combate abuzul de poziție dominantă pe piață. Am ilustrat
beneficiile și modul de desfășurare a unui caz la nivel european, Cazul Vodafone -Ono din Spania,
unde Comisia Europeana a fost notificată pentru a ancheta o posibilă practică a concurenței
neloiale și un caz ce s -a soluționat pe teritoriul României unde statul Român dă în judecată
firmele Orange și Vodafone pentru abuz de putere dominantă pe piață. Obiecti vul principal al
acestui proiect este de a demonstra beneficiile aduse de implementarea și aplicarea, corectă, a
prevederilor legale în interesul concusamotorului final.

Aspecte teoretice
Ce este politica în domeniul concurenț ei?
Concurența reprezintă trăsătura esențială a economiei de piață, menită să exercite o presiune
constatntă asupra participanților pe piață pentru a pune la dispoziție consumatorilor o ofetă variată
la cele mai bune prețuri. Concurența este orientată spre interesul consumatorilor, ei fiind
beneficiari finali.
Pentru a facilita funcționarea corectă a piețelor, a diminua intenția participanților de a
denatura piața, a fost necesara implementarea unui set de reguli.
În cazul Comunității Europene, în 1957 Tratatul CEE1 a introdus un set regulile, dar din
rațiuni diferite. În acest caz, regulile privind concurența au servit pentru a asigura faptul că
restricțiile – tarifare și netarifare – existente în cadrul relațiilor comerciale dintre țările membre și
anulate prin aces t tratat, nu vor fi înlocuite de carteluri între companii din diferite țări.
Conform reglementărilor comunitare, politica în domeniul concurenței nu este privită ca un
scop în sine, ci ca o condiție necesară realizării pieței interne. Astfel, Art.3(g) al T CE subliniază
faptul că scopul urmărit este de a permite instituirea unui „regim care să asigure faptul că, în
cadrul pieței unice, concurența nu este distorsionată”2. Obiectivele politicii în domeniul
concurenței pot fi succint grupate în trei categorii:

1 CEE- Comunitatea Economică Europeană
2 Gabriela Drăgan, Mihaela Cristina Drăgoi – UNIUNEA EUROPEANĂ ETAPE, INSTITUȚII, MECANISME –
Editura ASE București -2013

4 | P a g e
1. Politica europeană în domeniul concurenței (PDC) trebuie să garanteze unitatea pieței
interne și să evite realizarea de înțelegeri între firme, de natură să afecteze comerțul
intracomunitar și manifestarea liberă a concurenței. (înțelegerile și practic ile concertate);
2. Politica în domeniul concurenței caută să împiedice situațiile în care una sau mai multe
întreprinderi încearcă să exploateze într -o manieră abuzivă puterea lor economică în raport cu alte
firme mai puțin puternice (abuz de poziție dom inantă);
3. De asemenea, PDC trebuie să împiedice acele intervenții ale guvernelor statelor membre
care pot falsifica regulile jocului liber al pieței prin discriminări în favoarea 5 întreprinderilor de
stat sau prin acordarea de ajutoare către anumite fi rme din sectorul privat (ajutoarele de stat).
Principalii actori implicați în p olitica în domeniul concurenței:

• Instituția responsabilă la nivel comunitar de modul în care este implementată PDC este
Comisia Europeană. Aceasta ia deciziile formale prin majoritate simplă, asemenea unui organism
colectiv. Aceste decizii sunt pregătite de Direcția Generală pentru Concurență, DG C OMP, care
raportează comisarului responsabil cu PDC. Comisia poate fi sesizată într -o problemă privind
concurența fie prin notificare, fie urmare a unei plângeri înaintate de o firmă sau un stat, fie poate
acționa din proprie inițiativă („ex officio”) pent ru a investiga anumite situații specifice sau chiar
un întreg sector economic. Comisia poate penaliza orice încălcări ale regulilor privind concurența,
penalizările putând reprezenta până la 10% din veniturile companiei incriminate.
• Rolul Parlamentului European se reduce la a evalua acțiunile Comisiei printr -un raport anual
și, de asemenea, de a face observații privind evoluțiile importante din acest domeniu. Intervențiile
Consiliului de Miniștri se rezumă la a autoriza exceptările în bloc, precum și la a face modificari
în baza legală a PDC.
• În afara Comisiei, în cadrul PDC acționează și autoritățile naționale investite cu competențe
în acest domeniu. Ca urmare a recentelor propuneri venite din partea Comisiei, de descentralizare
a PDC, rolul autorită ților naționale din domeniul concurenței va crește în mod semnificativ. În
România autoritatea ce se ocupa cu aplicarea reglementărilor in PDC se numește Consiliul
Concurenței.
• Ultimul arbitru în domeniul acestor reguli atât de diferite și cel care poat e decide dacă
acțiunea Comisiei a fost în limitele puterilor stabilite în mod legal este Curtea Europeană de
Justiție (CEJ). CEJ este îndreptățită să acționeze atât în cazul unor solicitări făcute de instanțele
naționale, cât și în cazul unor acțiuni iniți ate împotriva Comisiei în fața Tribunalului de Primă
Instanță (TPI). Cu totul remarcabil pentru o instanță juridică, CEJ solicită Comisiei, în anumite
împrejurări, mai degrabă argumente de ordin economic, decât de ordin formal (juridic).

5 | P a g e
Temei juridic
• Articolele 101-109 din TFUE, precum și Protocolul nr. 27 privind piața internă și
concurența, care precizează că obiectivul pieței interne definit la articolul 3 alineatul (3) din
TFUE include concurența nedenaturată.3
• Regulamentul (CE) nr. 139/2004 privind concentrările economice;4
• Articolele 37, 106 și 345 din TFUE privind întreprinderile publice, precum și
articolele 14, 59, 93, 106, 107, 108 și 114 din TFUE privind serviciile publice, serviciile de
interes general și serviciile de interes economic general ; Protocolul (nr. 26) privind serviciile de
interes general; Articolul 36 din Carta drepturilor fundamentale.5

Masuri luate în vederea atingelor obiectivelor
I.Interzicerea totală a acordurilor care au ca scop restrângerea concurenței (articolul 101 din
TFUE) 6(articol complet vezi anexa 1)
Sunt interzise și nule de drept (alineatul 2) toate acordurile între întreprinderi care au ca obiect
sau efect afectarea concurenței și care pot afecta comerțul dintre statele membre (alineatul 1).
Acordurile care contribuie la îmbunătățirea producției sau a distribuției de produse ori la
promovarea progresului tehnic sau economic pot fi exceptate cu condiția ca o parte echitabilă din
beneficiul obținut să revină consumatorilor, acordul să nu impună restricții care nu sunt
indispensabile și să vizeze eliminarea concurenței în ceea ce privește o parte semnificativă a
produselor în cauză (alineatul 3).

II.Abuzul de poziție dominantă deținută pe piață (articolul 102 din TFUE7)
( articol complet vezi anexa 2)
Pozițiile dominante sunt examinate în raport fie cu întreaga piață internă, fie cu o parte
semnificativă a acesteia. Mărimea pieței relevante depinde de caracteristicile produsului, de
accesibilitatea acestuia, precum și de co mportamentul sau disponibilitatea consumatorilor de a

3 http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_3.2.1.html
4 http://www .europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_3.2.1.html
5 http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_3.2.1.html
6 http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:12008E101&from=EN
7 http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:12008E102&from=EN

6 | P a g e
alege produse alternative. La articolul 102 din TFUE se stabilește o listă de exemple de practici
abuzive.

III.Procedura de control al concentrărilor economice8 (vezi anexa 3)
Regulamentul (CE) nr. 139/2004 prevede că o concentrare care ar ridica obstacole
semnificative în calea concurenței efective de pe piața comună sau de pe o parte semnificativă a
acesteia, în special ca urmare a creării/consolidării unei poziții dominante, este declarată
incompatibilă cu piața comună [articolul 2 alineatul (3)]. O operațiune trebuie să fie notificată
Comisiei Europene înaintea concentrării. Elementul central al unei concentrări îl reprezintă
obținerea controlului în cadrul altor întreprinderi [articolul 3 alineatul (1)]. Se interzice realizarea
concentrării atât timp cât Comisia Europeană nu și -a dat acordul (articolul 7). Nu se exercită un
control ulterior sistematic și nu intervine nici separarea întreprinderilor afiliate.9
Procedura poate include două etape . Cel mai adesea, procedurile se pot încheia deja după
prima etapă (25 de zile lucrătoare). Cazurile complexe sunt examinate în detaliu în cadrul unei
faze secundare (90 de zile lucrătoare). Deciziile de autorizare pot fi însoțite de condiții și obligații
(articolul 8).

IV.Interzicerea ajutoarelor de stat prevăzută la articolul 107 din TFUE10
Ajutoarele reprezintă prestațiile acordate direct de statele membre și care provin din fonduri
publice. Acestea cuprind, pe lângă subvențiile nerambursabile, împrumuturi acordate în condiții
avantajoase, scutiri de impozite și taxe și garanții la împrumuturi, chiar și participații publice la
întreprinderi, atât timp cât, prin favorizarea anumitor întreprinderi sau ramuri de producție,
acestea denaturează sau am enință să denatureze concurența și să afecteze comerțul dintre statele
membre.

V.Serviciile publice, serviciile de interes general și serviciile de interes economic general (SIEG)
În conformitate cu articolul 14 teza a doua din TFUE, Uniunii Europene i se conferă o
competență legislativă fără caracter exclusiv. Conform articolelor 52 și 114 din TFUE, procedura

8 http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/HTML/?uri=URISERV:l26096&from=RO
9 http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_3.2.1.html
10 http://eur -lex.euro pa.eu/legal -content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:12008E107&from=EN

7 | P a g e
legislativă ordinară atribuie Parlamentului European și Consiliului rolul de colegiuitori cu drepturi
egale. Articolul 14 din TFUE este completat de Protocolul nr. 26, în care se subliniază încă o dată,
cu referire la articolul 14 din TFUE, semnificația acestor servicii, diversitatea lor, importanta
marjă decizională a autorită ților naționale, regionale și locale, precum și accesul universal la
acestea. Articolul 14 din TFUE dobândește o semnificație deosebită datorită articolului 36 din
Carta drepturilor fundamentale. Și aici se recunoaște accesul cetățenilor Uniunii la SIEG, î n
scopul susținerii coeziunii sociale și teritoriale a Uniunii.11
Studiu de caz:
Cazul COMP / M.7231 – VODAFONE / ONO

La 23 mai 2014, Comisia Europeană a primit notificarea unei propuneri în temeiul articolului
412 din Regulamentul privind concentrările economice , prin care întreprinderea Vodafone Group
Plc dobândește , în sensul Articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr 139/2004
privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi , controlul asupra întregii
întreprinderea Grupo Corporativo ONO SA ( "ONO", Spania), prin achiziționare de
acțiuni.

Părțile implicate:
Vodafone este o companie implicat în operarea rețelelor de telecomunicații mobile, în
furnizarea de telefonie mobilă și servicii de telecomunicații, cum ar fi serviciile mobile de voce,
mesagerie și date.
În cadrul UE, Vodafone este activă în 12 state membre, inclusiv Spania. În Spania, în plus
față de furnizarea de telefonie mobilă cu amănuntul servicii de telecomunic ații, Vodafone este
activă și în furnizarea serviciilor de voce fixă și internet de bandă largă. În plus, în mai 2013
Vodafone a încheiat un acord de co-investiții cu Orange pentru a creea o rețea de fibră
independent cu obiectivul de a ajunge la 3 milioan e de unități până la 30 septembrie 2015.
Vodafone nu oferă servicii de televziune.
ONO este o companie spaniolă , care are ca obiect de activitate furnizarea de servicii de
televiziune și servicii de telecomunicații fixe, cum ar fi TV cu plată, inte rnet în bandă largă și
servicii de voce fixe. ONO operează o retea de cablu proprie în 13 din 17 regiuni autonome
spaniole. ONO este de asemenea activă ca un operator de rețea de telefonie mobilă.

11 http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_3.2.1.html
12 Articolul 4 – Notificarea prealabilă a concentrărilor și trimiterea prealabilă notificării la cererea părțil or care fac
notificarea

8 | P a g e
Disputa:
În conformitate cu Acordul de vânzare -cumpărare din data de 17 martie 2014 între Vodafone
si ONO, Vodafone va achiziționa 100% din acțiunile ONO , astfel ONO va deveni filială deținută
integral de Vodafone Holding Europe SLU. Vodafone va dobândi astfel controlul unic asupra
ONO , în sensul articolului 3 (1) litera (b)13 din Regulamentul privind concentrările economice.

Partea notificatoare susține că tranzacția propusă vizează combinarea Rețelelelor mobile și
fixe ale lui ONO și Vodafone. Mai mult în mod specific, integrarea rețelelor va permite ca
Vodaf one să ofere o gamă completă de servicii de telecomunicații fixe și mobile, internet și
serviciile de televiziune în toată Spania .
Piața:
În Spania, activitățile părților se suprapun în:
• Furnizarea serviciilor de acces la internet fix
• Furnizarea serviciilor de voce fixă;
• Furnizarea serviciilor de telecomunicații mobile pentru clienții finali.
• Furnizarea serviciilor de acces la internet fix

Servicii de acces la Internet constau în furnizarea unei legături de telecomunicații fixe
permițân d clienților să acceseze internetul prin bandă îngustă ( "dial -up") sau servicii
servicii de bandă largă

• Furnizează servicii lor de acces la internet fix pentru clienții finali din Spania.
Părțile au o cotă de piață cumulată de 20,6% din venituri (Vodafone 5,4%, ONO 15,2%) și de
20,6% în volum (Vodafone 7,9%, ONO 12,7%). Potențialul segmentului de furnizare a
serviciilor de internet fix clienților domestici, cota de piață cumulată a părților este de [20 -30]%
din venituri și de 22,6% în volum. În schimb, po tențialul subsegmentului cu privire la furnizarea
serviciilor de internet fix pentru clienții business, cota de piață cumulată a părților este sub 20%
atât din punctul de vedere al veniturilor cât și a volumului.

În primul rând, partea notificată susț ine că rămâne cota de piață cumulată a părților sub 25%,
ceea ce este pragul sub care, potrivit Comisiei, privind evaluarea concentrărilor orizontale,
concentrația se presupune ca este compatibilă cu piața internă.

În al doilea rând, partea notificată s usține că entitatea rezultată în urma concentrării va continua
să se confrunte cu o concurență puternică din partea altor actori de pe piață, cum ar fi Telefónica
(43,1% piață cota de venituri), Jazztel (13,8%) și Orange (13,7).

13 Se consideră că se realizează o concentrare în cazul în care modificarea de durată a controlului rezultă în urma:
(a) fuzionării a două sau mai multe întreprinderi independente anterior sau părți ale unor întreprinderi sau
(b) preluării, de către una sau mai multe persoane care controlează deja cel puțin o întreprindere sau de către una sau
mai multe întreprinderi, fie prin achiziționarea de valori mobiliare sau de active, fie prin contract sau prin orice
alte mijloace, a contro lului direct sau indirect asupra uneia sau mai multor întreprinderi sau părți ale acestora.

9 | P a g e
În al treilea rând, partea notifică susține că Vodafone și ONO nu sunt concurenți apropiați pe
această piață. ONO este un furnizor de telecomunicații fixe și TV cu plată prin intermediul rețelei
sale proprietare fixe. Prin contrast, Vodafone este un MNO care, în ciuda faptului că a început
recent să implementeze rețeaua sa FTTH, este în present dependentă într -o mare măsură de
accesul reglementat la rețeaua fixă Telefónica pentru a furniza servicii de telecomunicații fixe.

În baza rezultatelor investigației de piață, Comisia nu a identificat probleme de concurență în
ceea ce privește piața pentru furnizarea serviciilor de internet fix în Spania.

• Furnizarea a serviciilor de voce fixă

Pe piață serviciilor de voce fixe, operatorii furnizează servicii de voce fixă pentru clienții
finali. În conformitate cu deciziile anterioare ale Comisiei, serviciile de voce fixă includ
furnizarea de servicii de conectare sau de acces la o locație fixă sau la rețeaua ublică de telefonie,
în scopul de a face și de a primi apeluri și servicii conexe.
Cota de piață combinată a părților este de 14,8% din venituri (Vodafone 4,8%, ONO
10,0%) și 19,0% (Vodafone 8.0%, ONO 10,6%) în volum.
Entitatea rezultată în urma concentrării va continua să se confrunte cu o puternică concurență,
în special, din partea Telefónica (de departe lider de piata cu 71,7% de venituri), Jazztel (4,4%) și
Orange (2,5%). Aceasta susține de asemenea că Vodafone și ONO sunt nesemnificativi în această
piață.
Investigația de piață a indicat că părț ile sunt considerate concurenți importanți și
apropiați. Aceasta se referă la cotele de piață ale lui ONO care stabilește ca ONO este numărul
doi această piață.
Cu toate acestea, majoritatea respondenților au afirmat că Vodafone nu este nici un innovator
nici un concurent deosebit de agresiv. Vodafone este văzută în principal ca un funizor de servicii
de telefonie mobilă cu putere limitată în voce fixă.. În plus, există alți furnizori puternici pe piață,
inclusiv Telefónica. Alții susțin că Vodafone a fo st agresiv în trecut, dar nu a rămas așa, în ultimii
3-4 ani. Pe această bază, investigația de piață a fost neconcludente în ceea ce privește importanța
Vodafone pe piață și apropierea sa în relație cu ONO.
Comisia nu a identificat probleme de concurență î n ceea ce privește piața serviciilor de
telefonie fixă.
În primul rând, Comisia constată că părțile vor deține o cotă combinată de piață sub 14,8%
(din venituri), pe piața globală pentru furnizarea serviciilor de voce fixă sub 20%.
În al doilea rând, un n umăr de furnizori alternativi vor rămâne active pe piață, inclusiv
operatorii Telefónica, Jazztel si Orange.
Având în vedere analiza de mai sus, Comisia concluzionează că propusă tranzacția nu ar
împiedica în mod semnificativ concurența efectivă pe piața serviciilor de voce fixă.

• Furnizare a servicii lor de telecomunicații mobile pentru clienții finali

Părțile au o cotă de piață combinată de 20 -30% din venituri (Vodafone 27,6%, ONO [0 -5]%)
și 20 -30% în volum (Vodafone 23,5%, ONO 0 -5%). Incrementul adus de tranzacția propusă este
nesemnificativă, mai mic sau egal cu (0 -5). Pe segmentul de piață a benzii largi de date „dongle”
sau cartele de date, părțile au o cotă de piață mai mare combinat, și anume 40 -50% din venituri

10 | P a g e
(Vodafone [40 -50]%, ONO [0 -5]%) și [40-50]% în volum (Vodafone 47,7%, ONO [0 -5]%). Cu
toate acestea, chiar și pe acest segment de piață, creștere rămâne sub [0 -5]%.

Comisia susține că tranzacția propusă nu va conduce la preocupări legate de concurență pe
piața de telefonie mobilă și de t elecomunicații din Spania.

În primul rând, suprapunerea orizontală dintre părți rămâne limitată: ONO, prin intermediul
acestuia MVNO de afaceri, reprezintă mai puțin decât cota de piață [0 -5]% în ceea ce privește
veniturile și [0 -5]% în termeni de abonați .
În al doilea rând, partea notificatoare constată că alți concurenți puternici sunt activi în acestă
piață: trei MNOs, Telefonica (36,5%), Orange (22,2%) și Yoigo (5,4%), 88 ca precum și un
număr mare de MVNO (31 activ, dintre care 9 sunt MVNO complete și 22 sunt furnizori de
servicii).

În al treilea rând, partea notificatoare susține că intrarea de MVNO pe piața spaniolă a
telecomunicațiilor mobile a avut succes, iar acest lucru este demonstrat de numărul de furnizori
care intră în mod constant pe piață și decreșterea a cotei de piață.

În al patrulea rând, partea notificatoare susține că Vodafone și ONO nu sunt concurenți. De
asemenea, acest a susține că ONO nu reprezintă o importantă forță competitivă în serviciile de
telecomunicații mobile.

Pe baza rezultatelor investigației de piață, Comisia nu a identificat pr obleme de concurență
în ceea ce privește piața pentru furnizarea serviciilor de telefonie mobilă pentru clienții finali din
Spania.

Majoritatea respondenților la investigația de piață au considerat că, fie ambele, Vodafone și
ONO, sau cel puțin Vodafone , sunt concurenți importanți pe această piață. În același timp,
anchet a de piață a indicat că părțile vor continuă să se confrunte cu o presiune concurențială
semnificativă de la alți furnizori puternici, cum ar fi Telefonica (Movistar), Orange, Yoigo și
Jazztel.

Având în vedere cele de mai sus, și, în special, având în vedere sporul mic precum și
prezența mai multor concurenți pe această piață, Comisia concluzionează că tranzacția propusă nu
va împiedica în mod semnificativ concurența efectivă pe piața de telefonie mobilă din Spania.

• Concluzie

Pentru motivele de mai sus, Comisia Europeană a decis să nu se opună operațiunii notificate
și să o declare compatibilă cu piața internă și cu Acordul privind SEE. se adoptă această decizie în
aplicarea articolului 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concetrarile economice.

11 | P a g e
Studiu de caz:
Orange și Vodafone investigați de consiliul concurentei din România.

Abuzul de poziție dominantă este un tip de încălcare a regulilor de concurență, care
presupune existența a două condiții cumulative: întreprinderea în cauză deține o poziție dominantă
pe piață în cazul în care se manifestă un astfel de comportament și, desigur , să abuzeze de această
poziție avantajoasă pe piață, în detrimentul altor participanții de pe piață.

Poziția dominantă pe o piață nu este în mod necesar un rezultat al cotei de piață realizat,
dar este esențială în măsura în care întreprinderea sau întreprinderile sunt în măsură să
acționează în mod independent pe piață față de furnizorii lor, clienți și concurenți.

Cu toate acestea, legislația națională în domeniul concurenței prevede că , până la proba
contrarie, una sau mai multe întreprinderi care nu sunt într -o poziție dominantă, cu condiția ca
partea sau cotele cumulate pe piața relevantă nu depășește 40%.14

În 2006, Compania Net master Communications a depus o plângere la Consiliul
Concurentei impotriva operatorilor Orange, Vodafone și Romtelecom, acuzândule de practici
anticoncurențiale în ceea ce privește obligațiile de interconectare. Netmaster acuza refuzul a doi
operatori Vod afone si Orange accesul la rețelele lor.

În perioada 2004 -2006, Orange și Vodafone au blocat accesul rețelele lor pentru furnizor
alternativ de telefonie fixă Netmaster Comunicații. Ancheta a stabilit că , în această perioadă,
Orange și Vodafone au percep ut un tarif de interconectare mai mare decât cel reglementat de
autoritatea de reglementare în domeniul comunicațiilor.

Astfel, în această perioadă, tariful reglementat a fost de 10 centi / minut, în timp ce Orange
și Vodafone practicau tarife de intercon ectare de 15 -18 cenți / minut. Mai Mult în mod specific,
este vorba de tarifele de interconectare percepute pentru apelurile internaționale.

Vodafone si Orange au avut loc abuzuri pe piețele de terminare a apelurilor
servicii în rețele de telefonie prop rii, piețele pe care fiecare dintre acești operatori dețin o
poziție de monopol. În conformitate cu dreptul concurenței, în absența unei justificări obiective,un
refuz este un abuz de poziție dominantă pe piața de acces. Orange si Vodafone nu erau numai
obligate să acorde accesul Netmaster la rețelele lor de terminare a apelurilor, dar ,
de asemenea , să respecte reglementările autorității de reglementare în domeniu, inclusiv cea de a
practica un tarif maxim pentru acele servicii (indiferent de prezența sau punct de inițiere, în afara
sau în interiorul România)

14 ftp://ftp.repec.org/opt/ReDIF/RePEc/rau/journl/FA13S/REBE -FA13S -A7.pdf

12 | P a g e
Analiza Consiliului Concurenței a arătat că, până la 1 ianuarie 2007, Vodafone si Orange
au stabilit tarife mai mari pentru serviciul de terminare a apelurilor, pentru solicită
efectuate la nivel internațional, fără a ține seama reglementărilor în domeniu, care stabilesc tariful
maxim care ar fi trebuit respectate.15

Veniturile suplimentare obținute de cele două companii din această piață reprezintă,
de fapt, costurile suplimentare ale operatorilor care au încheiat apeluri în rețele Vodafone și
Orange. Acest lucru se traduce prin a plăti prețuri mai mari de către consumatorii finali.

Prin urmare, după aproximativ 5 ani de investigații, în 2011 Consiliul Concurentei a decis
să amendeze rețele de telefonie mobilă – Orange și Vodafone – cu 63,1 milioane de euro pentru
abuz de poziție dominantă, în urma unei anchetă a începute la solicitarea furnizorului alternativ de
telefonie fix Netmaster Communications. Orange și Vodafone au fost amendate cu 3% din
cifra de afaceri în 2010, adică 34,8 milioane de euro și 28,3 milioane de euro.

Orange și Vodafone și-au exprimat surprinderea față de decizia Consiliul Concurenței,
și au anunțat că vor face apel la decizia Curții. De obicei, peste 95% din astfel de decizii emise de
Consiliul Concurentei sunt făcute apel în instanță. În primul rând pentru companiile apel
remiterea pedepsei și apoi urmeaza procesul pe fond, și anume atrăgătoare decizia Curții.

CONCLUZII

Prețuri mici: Cea mai simplă modalitate pentru a deține o cotă de piață importantă este
practicarea de prețuri mici. Sub efectul concurenței, prețurile scad. Acest lucru este benefic pentru
consumatori (deoarece crește puterea lor de cumpărare), pentru întreprinderi, c are sunt încurajate
să producă și pentru economie, în general.
Calitate mai bună: Concurența încurajează întreprinderile să producă bunuri și să furnizeze
servicii de mai bună calitate, pentru a atrage mai mulți clienți și pentru a deține o cotă de piață
mai mare. Calitatea poate însemna: produse cu durată de viață mai îndelungată sau care
funcționează mai bine; servicii post -vânzare sau de suport tehnic mai bune; servicii mai accesibile
și mai bune.
Ofertă mai variată: Pe fondul concurenței, întreprinderil e vor depune eforturi pentru ca
produsele lor să se diferențieze de celelalte produse existente pe piață. Prin urmare, oferta devine
mai bogată și consumatorii pot alege produsul cu cel mai bun raport preț -calitate.
Inovare: Pentru a prezenta o ofertă vari ată și pentru a produce bunuri de mai bună calitate,
întreprinderile trebuie să fie novatoare în concepție, design, tehnici de producție, servicii etc.
Concurenți mai serioși pe piața mondială: Concurența de pe piața UE ajută întreprinderile
europene să fi e mai competitive și în afara UE, devenind capabile să facă față concurenței de pe
piața mondială.

15 http://www.consiliulconcurente i.ro/uploads/docs/items/id10957

13 | P a g e
BIBLIOGRAFIE

• Gabriela Drăgan, Mihaela Cristina Drăgoi – UNIUNEA EUROPEANĂ ETAPE,
INSTITUȚII, MECANISME – Editura ASE București -2013
• Case No COMP/M.7231 – VODAFONE/ ONO
• THE MANIFESTATION OF THE ABUSE OF DOMINANT POSITION IN THE
CURRENT ROMANIAN ECONOMY – MELINDA CENUȘE, ADRIAN DAVID
• REGULAMENTUL (CE) NR. 139/2004 AL CONSILIULUI -din 20 ianuarie 2004 -privind
controlul concentrărilor economice între întreprind eri [Regulamentul (CE) privind
concentrările economice]
• COMPETITION POLICY IN ROMANIA AFTER THE EU ACCESSION – Nela Ramona
Grigore, Elena -Mihaela Pavel
• eur-lex.europa.eu
• http://www.evz.ro/
• http://www.wall -street.ro/
• http://www.forbes.com/
• http://ec.europa.eu/
• www.europarl.europa.eu
• www.consiliulconcurentei.ro

14 | P a g e
Anexa 1

Articolul 101 din TFUE
(ex-articolul 81 TCE)
(1) Sunt incompatibile cu piața internă și interzise orice acorduri între întreprinderi,
orice decizii ale asocierilor de întreprinderi și orice practici concertate care pot afecta
comerțul dintre statele membre și care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea
sau denaturarea c oncurenței în cadrul pieței comune și, în special, cele care:
(a) stabilesc, direct sau indirect, prețuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte
condiții de tranzacționare;
(b) limitează sau controlează producția, comercializarea, dezvoltarea tehnică s au
investițiile;
(c) împart piețele sau sursele de aprovizionare;
(d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiții inegale la prestații
echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;
(e) condiționează încheierea contractelor d e acceptarea de către parteneri a unor
prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu
au legătură cu obiectul acestor contracte.
(2) Acordurile sau deciziile interzise în temeiul prezentului articol sunt nule de drept.
(3) Cu toate acestea, prevederile alineatului (1) pot fi declarate inaplicabile în cazul:
– oricăror acorduri sau categorii de acorduri între întreprinderi;
– oricăror decizii sau categorii de decizii ale asocierilor de întreprinderi;
– oricăror pr actici concertate sau categorii de practici concertate
care contribuie la îmbunătățirea producției sau distribuției de produse ori la
promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând totodată consumatorilor o parte
echitabilă din beneficiul obținut și care:
(a) nu impun întreprinderilor în cauză restricții care nu sunt indispensabile pentru
atingerea acestor obiective;
(b) nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurența în ceea ce privește o
parte semnificativă a produselor în cauză.

15 | P a g e
Anexa 2

Articolul 102 din TFUE
(ex-articolul 82 TCE)
Este incompatibilă cu piața internă și interzisă, în măsura în care poate afecta comerțul
dintre statele membre, folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a
unei poziții dominan te deținute pe piața internă sau pe o parte semnificativă a acesteia.
Aceste practici abuzive pot consta în special în:
(a) impunerea, direct sau indirect, a prețurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor
condiții de tranzacționare inechitabile;
(b) li mitează producția, comercializarea sau dezvoltarea tehnică în dezavantajul
consumatorilor;
(c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiții inegale la prestații
echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;
(d) condiț ionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații
suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au
legătură cu obiectul acestor contracte.

16 | P a g e
Anexa 3
Controlul concentrărilor economice între companii
Regulamentul privind controlul concentrărilor între companii reformează în profunzime cadrul
de reglementare de referință. Regulamentul consolidează principiul ghișeului unic și prevede
măsuri pozitive de stimulare a participării a utorităților naționale din domeniul concurenței și
simplifică procedura de notificare și investigare.
ACT
Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul
concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările
economice].
SINTEZĂ
Deși rezultatele obținute prin aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 4064/89 pot fi considerate în
general pozitive, experiența dobândită din aplicarea regulamentului și dezbaterile suscitate de
publicarea Cărții verzi 2001 a demonstrat că acest sistem poate fi îmbunătățit.
Regulamentul din 1989 privind fuziunile se baza pe principiul ghișeului unic (cu alte cuvinte,
Comisiei i se conferea control exclusiv asupra tuturor fuziunilor transfrontaliere importante;
anterior, acestea trebuiau să treacă prin mai multe proceduri în țările UE). Cu toate acestea,
regulamentul din 2004, în timp ce evită ca aceeași fuziune să fie notificată către mai multe
autorități de concurență din UE, adoptă principiul subsidiarității, potrivit căruia o fuziune este
examinată de către autoritatea judiciară cel mai bine plasată pentru a proceda astfel.
Acest regulament se aplică tuturor concentrărilor care au o dimensiune europeană. O
concentrare se realizează în cazul în care modificarea de durată a controlului rezultă în urma:
• fuzionării a două sau mai multe companii independente anterior sau părți ale unor
companii;
• preluării, de către una sau mai multe persoane (care controlează deja cel puțin o
companie) sau de către una sau mai multe companii, a controlului direct sau indirect
asupra uneia sau mai multor alte companii.
Operațiunile multiple care sunt subordonate printr -o legătură condițională sau care sunt strâns
legate între ele sunt considerate ca fiind o singură concentrare.
O conc entrare dobândește o dimensiune europeană în cazul în care:
• cifra totală de afaceri realizată la nivel mondial de toate companiile implicate
depășește 5 miliarde EUR și

17 | P a g e
• cifra totală de afaceri realizată în UE de către fiecare din cel puțin două companii
implicate depășește 250 de milioane EUR, cu excepția cazurilor în care fiecare dintre
companiile implicate realizează mai mult de două treimi din cifra sa totală de afaceri la
nivelul UE într -o singură țară a UE.
Dacă pragurile sus -menționate nu sunt atinse, o concentrare are totuși dimensiune europeană
dacă:
• cifra totală de afaceri combinată realizată la nivel mondial de toate companiile
implicate depășește 2,5 miliarde EUR;
• în fiecare din cel puțin trei țări ale UE, cifra totală de afaceri combinată realiza tă de
toate companiile implicate depășește 100 de milioane EUR;
• în fiecare din cel puțin trei țări ale UE, cifra totală de afaceri combinată realizată de
către fiecare din cel puțin două dintre companiile implicate depășește 25 de milioane
EUR;
• cifra total ă de afaceri realizată în UE de către fiecare dintre cel puțin două dintre
companiile implicate depășește 100 de milioane EUR, cu excepția cazurilor în care fiecare
dintre companiile implicate realizează mai mult de două treimi din cifra sa totală de
aface ri la nivelul UE într -una și aceeași țară a UE.
Procedura de notificare: întreprinderile și persoanele fizice implicate
Ca regulă generală, concentrările care au o dimensiune europeană trebuie notificate Comisiei
înainte de punerea în aplicare și după înch eierea acordului, după anunțarea ofertei publice sau
după preluarea pachetului de control. Cu toate acestea, regulamentul permite notificarea înainte de
încheierea unui acord cu caracter juridic obligatoriu și elimină obligația de a notifica operațiunile
în termen de o săptămână de la încheierea acordului. Acest lucru face sistemul mai flexibil și
facilitează coordonarea anchetelor în domeniul fuziunilor cu alte jurisdicții.
În scopul coordonării activității cu autoritățile naționale competente, acest regul ament
introduce posibilitatea pentru companiile sau pentru persoanele fizice în cauză să informeze
Comisia, prin intermediul unei cereri motivate, înainte de a notifica o concentrare. Această
procedură, denumită prenotificare, permite părților să demonstre ze Comisiei că fuziunea propusă,
deși are ca rezultat o concentrare de dimensiuni transfrontaliere, afectează concurența pe piața
unei țări a UE. Dacă țara UE vizată în cererea motivată nu își exprimă, în termen de 15 zile
lucrătoare de la primirea acestei a, dezacordul privind solicitarea de trimitere a cazului, Comisia
are la dispoziție 25 de zile lucrătoare de la primirea cererii pentru a trimite cazul, parțial sau
integral, autorităților competente ale țării UE în cauză în vederea aplicării legislației n aționale
privind concurența a țării respective.
Aceeași procedură se aplică atunci când o persoană fizică sau o companie dorește să atragă
atenția Comisiei asupra efectelor transfrontaliere pe care o fuziune care nu are o dimensiune
europeană le -ar putea a vea la nivel european.

18 | P a g e
Inițierea procedurii: Comisia
După primirea unei notificări, Comisia dispune de mai multe competențe de decizie: de a iniția
proceduri, de a efectua anchete și de a impune amenzi. În primul rând, Comisia hotărăște prin
decizie dacă:
• concentrarea notificată intră sub incidența acestui regulament;
• concentrarea este compatibilă cu piața comună;
• concentrarea ridică suspiciuni serioase în ceea ce privește compatibilitatea sa.
Concentrările care au o dimensiune europeană nu pot, în pr incipiu, să fie realizate nici înainte
de notificare, nici într -o perioadă de trei săptămâni de la data notificării. Dacă însă s -a realizat
deja o concentrare economică și aceasta a fost declarată incompatibilă cu piața comună, Comisia
poate ordona compani ilor în cauză să dizolve concentrarea sau să restabilească situația anterioară
realizării concentrării.
Comisia poate, de asemenea, adopta măsuri provizorii atunci când constată că o concentrare
care a fost notificată, deși intră sub incidența acestui regulament, nu ridică suspiciuni serioase în
ceea ce privește compatibilitatea cu piața comună sau o simplă modificare ar fi suficientă pentru a
o face compatibilă cu piața comună.
Pentru a asigura respectarea acestui regulament, Comisia poate impune următ oarele sancțiuni:
• amenzi : Comisia poate impune amenzi care nu depășesc 1 % din cifra totală de
afaceri a companiei în cazul în care, în mod intenționat sau din neglijență, aceasta
furnizează informații incorecte sau care induc în eroare sau nu furnizează i nformații în
termenul impus. De asemenea, Comisia poate impune amenzi în cazul în care sigiliile
aplicate în cursul unei inspecții sunt rupte. Comisia poate impune amenzi de până la 10 %
din cifra totală de afaceri a companiei în cauză în cazul în care, în mod intenționat sau din
neglijență, aceasta nu notifică o concentrare înainte de punerea sa în aplicare, realizează o
concentrare prin încălcarea regulamentului sau nu respectă o decizie a Comisiei.
• penalități cu titlu cominatoriu : Comisia poate impune pe nalități cu titlu
cominatoriu care nu depășesc 5 % din media zilnică a cifrei totale de afaceri a companiei
pentru fiecare zi lucrătoare de întârziere, calculată de la data stabilită de Comisie în
decizia sa privind solicitarea de informații, dispunerea un or inspecții etc.
Un comitet consultativ format din reprezentanți ai autorităților țărilor UE trebuie consultat de
către Comisie înainte de adoptarea oricărei decizii privind compatibilitatea, incompatibilitatea sau
impunerea unor amenzi sau a unor penalit ăți cu titlu cominatoriu Curtea Europeană de Justiție
poate elimina, reduce sau crește orice amendă sau penalitate cu titlu cominatoriu.
Procedura de trimitere: Comisia și autoritățile competente ale țărilor UE
Pentru a garanta că autoritatea competentă es te cel mai bine situată pentru a examina o
concentrare, procedura de trimitere către autoritățile competente ale țărilor UE a fost simplificată.

19 | P a g e
Înainte de Regulamentul (CE) nr. 139/2004 s -a asigurat identificarea cazurilor de concentrări
cu efect transfro ntalier prin aplicarea criteriul cifrei de afaceri și criteriul 3+ (și anume,
competență europeană exclusivă atunci când cel puțin trei țări ale UE formulează o cerere de
trimitere). Deoarece aceste două criterii s -au dovedit inadecvate, regulamentul intro duce un nou
criteriu de trimitere către autoritățile competente ale țărilor UE.
În 15 zile lucrătoare de la data primirii unei copii a notificării, din proprie inițiativă sau la
invitația Comisiei, o țară a UE poate declara că o concentrare afectează în mo d semnificativ
concurența pe piața sa internă. Piața produsului sau serviciului trebuie să prezinte toate
caracteristicile unei piețe distincte, fără să constituie o parte semnificativă a pieței comune.
Comisia are la dispoziție 65 de zile lucrătoare de la data notificării concentrării pentru a decide
dacă soluționează ea însăși cazul în conformitate cu acest regulament sau dacă trimite cazul,
parțial sau integral, autorităților competente ale țării UE în cauză; în cazul în care Comisia nu
adoptă o decizie, cazul se consideră a fi fost trimis către țara UE în cauză.
Pe de altă parte, o țară a UE poate solicita Comisiei să cerceteze dacă o concentrare care, deși
nu are dimensiune europeană, reprezintă un obstacol semnificativ în calea concurenței între țările
UE și amenință să afecteze serios concurența pe teritoriul țării UE sau al țărilor UE care
formulează această solicitare. Comisia trebuie să informeze, la rândul ei, autoritățile competente
ale țărilor UE și companiile implicate și să stabilească un terme n de 15 zile lucrătoare în care
orice altă țară a UE are dreptul de a se alătura solicitării inițiale. Dacă, în termen de 10 zile
lucrătoare, Comisia nu adoptă o decizie de trimitere sau de refuz al trimiterii, se consideră că a
adoptat o decizie conformă cu solicitarea.
Regulamentul (CE) nr. 139/2004, care se aplică de la 1 mai 2004, a înlocuit Regulamentul
(CEE) nr. 4064/89 .
În iulie 2014, Comisia a prezentat o carte albă în care a inventariat funcționarea
Regulamentului (CE) nr. 139/2004. Aceasta a făcut obiectul unei consultări publice și va genera,
probabil, propuneri legislative în cursul anului 2015.
Sunt disponibile informații suplimentare pe site -ul Direcției Generale Concurență a Comisiei
Europene.
REFERINȚE
Act Intrarea în
vigoare Termen de transpunere în
legislația statelor membre Jurnalul Oficial
Regulamentul
nr. 139/2004 1.5.2004 – JO L 24,
29.1.2004, p. 1 -22
ACTE CONEXE
Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de analiză a anumitor concentrări în
temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului. (2013/C 366/04) ( Jurnalul Oficial C
366 din 14.12.2013, p. 5 -9).

20 | P a g e
Rectificare la Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de analiză a anumitor
concentrări în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliulu i. (Jurnalul Oficial C 11
din 15.1.2014, p. 6 ).
Această comunicare a Comisiei prevede o extindere a procedurii simplificate de examinare a
concentr ărilor care, în general, sunt puțin susceptibile să ridice probleme de concurență.
Formularul de notificare este mai scurt, iar numeroase cazuri de acest tip sunt autorizate fără
investigarea pieței. Extinderea procedurii simplificate se referă la cazurile de:
• suprapunere orizontală (când cele două companii care fuzionează sunt
concurente): concentrările cu o cotă de piață combinată (adică valoare combinată a
vânzărilor celor două companii implicate în concentrare) mai mică de 20 %;
• piețe cu relații pe vert icală (când una dintre companii vinde un factor de
producție pentru o piață pe care este activă cealaltă companie, cum ar fi, de exemplu, o
concentrare între un furnizor de motoare și un producător de automobile): concentrările cu
o cotă de piață combinată mai mică de 30 % sunt verificate potrivit procedurii simplificate
(în locul cotei anterioare de 25 %) .

21 | P a g e
Anexa 4
Articolul 107 din TFUE
(ex-articolul 87 TCE)
(1) Cu excepția derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piața internă
ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care
denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor
întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afect ează
schimburile comerciale dintre statele membre.
(2) Sunt compatibile cu piața internă:
(a) ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiția ca
acestea să fie acordate fără discriminare în funcție de originea produselor;
(b) ajutoarele destinate reparării pagubelor provocate de calamități naturale sau de alte
evenimente extraordinare;
(c) ajutoarele acordate economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania
afectate de divizarea Germaniei, în măsura în care acestea sunt necesare pentru
compensarea dezavantajelor economice cauzate de această divizare. În termen de cinci
ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Consiliul, hotărând la propunerea
Comisiei, poate adopta o decizie de abrogare a prezentei litere.
(3) Pot fi considerate compatibile cu piața internă:
(a) ajutoarele destinate să favorizeze dezvoltarea economică a regiunilor în care
nivelul de trai este anormal de scăzut sau în care există un grad de ocupare a forței de
muncă extrem de scăzut, precum și a regiunilor prevăzute la articolul 349, avându -se în
vedere situația lor structurală, economică și socială;
(b) ajutoarele destinate să promoveze realizarea unui proiect important de interes
european comun sau să remedieze perturbări grave ale e conomiei unui stat membru;
(c) ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor
regiuni economice, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile
schimburilor comerciale într -o măsură care contravine int eresului comun;
(d) ajutoarele destinate să promoveze cultura și conservarea patrimoniului, în cazul în
care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale și de
concurență în Uniune într -o măsură care contravine interesului comu n;
(e) alte categorii de ajutoare stabilite prin decizie a Consiliului, care hotărăște la
propunerea Comisiei.