Academia de Studii Economice din București [616868]

Academia de Studii Economice din București
Facultatea de Marketing

Lucrare de licență

Coordonator științific :
Prof. dr. Carmen Bălan

Autor:
Glodeanu Anamaria -Claudia

Academia de Studii Economice din București
Facultatea de Marketing

Studierea opiniei clienților potențiali despre campania
„Yves Rocher: Aniversare 60 de ani” în România

Coordonator științific :
Prof. dr. Carmen Bălan

Autor:
Glodeanu Anamaria -Claudia

Cuprins:

Capitolul 1 Metode de studiere a opiniilor în cercetările de marketing
1.1 Metode de cercetare exploratorie
1.2 Metode de cercetare descriptive
Capitolul 2 Prezentarea companiei Yves Rocher
2.1 Apariția și evoluția mărcii Yves Rocher în România
2.2 Obiectivele și strategiile de comunicare de marketing a mă rcii Yves Rocher în România
2.3 Analiza companiei Yves Rocher
2.4 Puncte forte și limite ale companiei Yves Rocher
Capitolul 3 Cercetare exploratorie referitoare la „Yves Rocher: Aniversare 60 de ani”
3.1 Scopul, obiectivele și metodologiile cercetării
3.2 Rezultatele cercetării
3.3 Limitele cercetării
Capitolul 4 Ccercetare descriptive privind opiniile clienților la campania „Yves Rocher:
Aniversare 60 de ani”
4.1 Scopul, obiectivele și metodologiile cercetării
4.2 Rezultatele cercetării
4.3 Limitele cerc etării
Concluzii și recomandări
Bibliografie
Anexe

Capitolul 1 : Metode de studiere a opiniilor în cercetările de marketing
Conform lui Balaure et al. (2002) cercetarea de marketing constituie activitatea formală prin
intermediul căreia, cu ajutorul unor concepte, metode și tehnici științifice de investigare se
realizează menționarea , măsurarea, culegerea, analiza și interpretarea informațiilor de marketing,
supuse conducerii unități i economice pentrų cunoașterea mediului în care funcționează,
identificare a oportunităților, evaluarea alternativelor acțiunilor de marketing și a efectelor
acestora . De asemenea, c ercetarea de marketing presupune și o amplă activitate de analize, precum
și de previziuni pe termen scurt, mediu sau lung pentru a pune la bază programel e și toate
activități le de marketing, pentru evaluarea performanțelor în acest domeniu.
În cartea sa „Managementul Marketingului„ (1997) Philip Kotler este de părere că î n mod
normal , bugetul alocat cercetărilor de marketing reprezintă între 1% și 2% din valoarea vânzărilor
realizate de o firmă. Între 50% și 80% din acest buget se c onsumă direct de către departament ,
restul fiind alocat finanțării cercetărilor efectuate de firme specializate. Acestea din urmă se impart
în trei categorii:
 Firme de servicii în domeniul cercetării pieței . Acestea culeg periodic date de natură
economică, pe care le pun la dispoziția celor interesați contra unei sume de bani . Exemple:
A.C. Nielsen, SAMI/Burke.
 Firme de specializare în cercetări de marketing . Se apelează la ele pentru realizarea
anumitor proiecte. Acestea participă la elaborarea studiului, iar raportul devine proprietatea
clientului.
 Firme specializate într -un anumit domeniu al cercetărilor de marketing. Acestea oferă
servicii de cercetare specializate. Un exemplu îl reprezintă firmele de cercetare de teren,
care ”vând” altor firme serviciile operatorilor de teren.
În acest fel Lădaru, Sima (2017) afirmă că rolul cercetărilor de marketing este de a face legătura
între consumator și reprezentantul de market ing prin furnizarea de informații ce pot fi folosite în
fundamentarea deciziilor de marketing.
De altfel, p rin definiția data de Asocia ția Americană de Marketing „cercetătorilor de
marketing” este sublin iat faptul că informațiile oferite de cercetările de marketing pentru stabilirea
deciziilor trebuie să reprezinte consumatorul. Practic, prin mentionarea consumatorului, acesta

presupune că cercetarea de marketing se stabilește pe conceptul de marketing întrucât „creează
relația între consu mator și reprezentantul de marketing”.
Plecând de la rolul cercetărilor de marketing prin companii, putem conc hide că acestea pot fi
utilizate în:
1. Recunoașterea oportunități lor si probleme lor care apar pe piață
2. Generarea, definirea și evaluarea acțiunilor potenția le ale marketingului
3. Analizarea performanței marketingului
4. Îmbunătățirea marketingului ca process.
Potrivit lui Balaure et al. (2002) cercetările de marketing sunt organizate în felul următor:
a) Identificarea dificultăților și definirea scopului cercetări i reprezintă una dintre fazele cele mai
importante în procesul unei cercetări, cu influentă hotărâtoare asupra celorlalte faze. Chiar dacă se
iau decizii perfecte în celelalte faze, cercetarea va fi totusi compromisă dacă problema analizat ă și
scopul cerce tării nu au fost definite cu maximă claritate.
b) Crearea obiectivelor și ipotezelor reprezintă o etapa importantă, strâns legată de cea dintâi , care
are un impact major asupra întregii metodologii a cercetării cât și asupra costurilor acesteia. Prin
enunțarea obiectivelor se precizează la nivel operațional ce informatii sunt necesare in vederea
fundamentării alternativelor decizional e, optime pentru fiecare dimensiune a problemei analizate .
c) Anticiparea valorii informatiei ce va fi obtinută prin ce rcetare reprezintă o alt ă etapă necesară
în economia unei cercetări de marketing. O astfel de anticipare permite stabilirea bugetului
cercetării și a eficientei acesteia.
d) Alegerea surselor de informații este etapa în care se iau decizii referitoare la tipul, sursa, natura
și forma informațiilor care urmează să fie culese.
După tipul lor, informațiile culese pot fi de două tipuri : informații care sunt folositoare
pentru cercetarea relațiilor între variabilele cercetate și informații cu ajutorul cărora se studiază
relațiile de asociere dintre variabile.
Din punct de vedere al sursei de proveniență, se disting două categorii de informații:
primare și secundare.

e) Selectarea modalitătii de culegere și sistematizare a informatiilor vizează soluționarea altor
aspecte importante, de natură tactică, cum sunt: definire a conceptuala și operatională a variabilelor
cercetate precum și clasificarea acestora în dependente și independente; stabilirea modului de
măsurare a variabilelor cu aiutorul unor scale metrice sau nemetrice; alegerea metodelor de
culegere și sistematizare a informațiilor provenite pe patru căi de bază (investigarea unor surse
statistice, cercetarea directă, experimente de marketing și simularea fenomenelor de marketing
definitivarea instrumentelor d e culegere a informațiilor și a programului de desfășurare a cercetării.
f) Culegerea informatiilor se referă la aspectul organizatoric și metodele din această etapă. Trebuie
clarificate o serie de probleme referitoare la: cine va prelua datele, unde, când și cum va realiza
acest lucru.
g) Prelucrarea datelor urmarește aducerea acestora în forma în care se poate trece la analiza și
interpretarea lor.
h) Analiza și interpretarea datelor reprezintă un proces complex care se poate realiza apelându -se
la un num ăr însemnat de metode cantitative și calitative.
i) Redactarea studiului și elaborarea concluziilor reprezintă ultima etapă a procesului unei cercetări
de marketing.
„Îmbunătățirea calității procesului decizional în activitatea întreprinderii presupune
utilizarea cercetărilor de markting în mod corect și eficient pentru mai buna cunoaștere a mediului
intern și extern al organizației, pentru al egerea celor mai adecvate variante ale strategiei de produs,
pret, distribuție sau promovare, precum și pentru evaluarea rezultatelor politicii firmei. Alegerea
pietei tintă, definirea avantajului competitiv, precum si evaluarea performantelor organizației țin
tot de investigarea mediului de marketing al întreprinderii. Toate acestea vizează mecanismul
complet al t ransformării nevoilor de consum în cerere de mărfuri și servicii care să conducă la
satisfacerea în conditii corespunzătoare a consumatorilor sau utilizatorilor. ” (Papuc, 2005, p. 10)
Kotler (1997) spune că p e măsură ce își ext ind activitatea pe piețele ex terne, întreprinderile
au din ce în ce mai multă nevoie de informații sigure, pe baza cărora să se adopte deciziile de
marketing. Acestea au nevoie de informații referitoare la dimensiunile potențiale ale piețelor, la
comportamentul și preferințele consuma torilor, la caracteristicile canalelor, de distribuție etc. O

firmă nu poate pătrunde pe o piață externă pentru a -și vinde produsele sau serviciile în același fel
ca pe piața internă.
„Prin cercetarea de marketing, desfășurată în mod sistematic, unitatea e conomică poate
realiza investigarea completă a tuturor activitäților de marketing, având ca obiectiv final evaluarea
înterdependentelor dintre componentele mediului economico -social, dintre acesta și unitatea
economică, a legităților care caracterizează ev oluția proceselor și fenomenelor studiate, a
perspectivei acestora. ” (Balaure et al. 2002, p.127)
Din punctul de vedere a lui Papuc (2005) , definitiile realizate de specialiști i în acest
domeniu subliniază cel puțin trei caracteristici ale cercetărilor de marketing și anume:
• caracterul obiectiv al cercetării este dat de necesitatea de a asigura informații reale,
obiective privind desfășurarea proceselor și fenomenelor economico -sociale și de a elimina
distorsiunile provocate de subiectivitatea cercetătorului;
• caracterul procesual prin care activitățile de cercetare trebuie să se desfășoare în cadrul
unui program bine definit, avându -se în vedere ansamblul și succesiunea acestor activități,
asigurându -se totodată desfășurarea lor în mod continu u și sistematic;
• caracterul practic al cercetării, dat de necesitatea de a soluționa prin decizii o problemă
sau de a valorifica o anumită oportunitate oferită de mediul în care își desfășoară activitatea o
firmă.
Balaure et al. (2002) afirmă că plurival ența proceselor și fenomenelor vizate de cercetarea
de marketing reclamă variate modalități de studiere a acestora. Drept urmare, au apărut și au fost
dezvoltate numeroase variante de cercetări, ce pot fi totuși încadrate în anumite categorii specifice,
care formează tipologia cercetărilor de marketing.
Principalul criteriu de grupare îl constituie însuși obiectivul cercetării, după care cercetările de
marketing pot fi: exploratorii, instrumentale, descriptive, explicative (cauzale) și predictive.

1.1 Metode de cercetare exploratorie
În opinia lui Kamakura (2011), cercetarea exploratorie în marketing se referă la cercetări care
îi ajută pe cercetătorii de marketing să analizeze idei, să genereze ipoteze și să formule ze întrebări
care urmează să fie tes tate și verificate în cercetarea cantitativă. Nu este de mirare că cercetarea
exploratorie este, de obicei, efectuată de o cercetare informativă, concludentă sau descriptivă.
Lădaru, Sima (2017) sunt de părere că cercetările calitative sunt, de obicei, exploratorii și sunt
utile pentru a descoperi perspectivele de cercetare care nu pot fi clar definite sau pentru care nu s –
au efectuat cercetări anterioare. Metodele utilizate în obtinerea informatiilor includ: focus –
grupurile, interviurile, etc.
Focus gru p
Threlfall ( 1999) este de părere că focus grupurile sunt o strategie eficientă în cercetarea
consumatorilor, dacă sunt efectuate corect. De asemenea , sensul și originea focus grupurilor au
fost distorsionate de consumatori , cercetători și validitatea date lor preluate . Privind definiția și
evoluția focus grupurilor , apar avantaje și dezavantaje pentru această metodă . Concentr ându -ne pe
focus grupur i, acestea oferă o perspectivă colectivă a dinamicii grupului, păstrând în același timp
preferințele individual e. Dacă grupurile focus se conturează folosind adevărate caracteristici
calitative, această metodă poate produce cele mai puternice informații pentru consumatori și
cercetătorii de marketing pentru a se identifica cu clienții
În opinia lui O’Neill (2012), focus grupurile au apărut ca o tehnică populară de culegere a
datelor calitative, atât în rândul sociologilor, cât și într -o largă gamă de cercetare academică și
aplicată . Focus grupurile sunt utilizate în prezent ca metodă de sine stătătoare și în combinație cu
sondaje și alte metode de cercetare, în special cele individuale, cum ar fi interviuri le în profunzime.
După părerea lui Kotler (1997), un astfel de grup este alcatuit de regulă din șase până la
zece personae, ele fiind invitate să petreacă câteva ore în compania unui moderator profesionist cu
care vor discuta despre un anumit produs , serviciu, mod de organizare sau un alt aspect al activității
de marketing. Moderatorul trebuie să fie obiectiv, să cunoască bine problema în discuție, precum
și dinamica grupului și comportamentul consumatorilor. De obicei, participanții sunt recompensați
cu o sumă modica. Întâlnirea se desfățoară într -un mediu plăcut (de exemplu, o locuință), servindu –

se aperitive pentru destinderea atomosferei. Această metodă constituie o etapă exploratorie utilă
înaintea elaborării unor sondaje pe scară largă.
Boddy (2005) afirmă că g rupurile sunt moderate de un cercetător experimentat. El
acționează ca moderator de grup sau facilitator (așa cum se argumentează mai jos cu dif erite
sarcini) cu scopul de a introduce subiectul și de a ghida discuțiile din zona convenită de interes.
Moderatorul trebuie să readucă discuția în zona de interes convenită dacă discuțiile dintre membrii
grupului se depășesc.
Burns, Bush (2006 ) sunt de părere că avantajele focus grupurilor sunt: (1) generea rea
ideilor proaspete; (2) permite rea clienților să își observe participanții; (3) acestea pot fi direcționate
către înțelegerea unei game variate de probleme, cum ar fi reacțiile la un nou produs alim entar,
sigla mărcii. reclame de televiziune; (4) permit accesul destul de ușor la grupuri speciale de
respondenți .
De asemenea, tot Burns, Bush ( 2006 ) afirmă că e xistă și dezavantaje majore ale focus grupuril or:
(1) grupurile foc us nu oferă mostre repreze ntative și, prin urmare, trebuie să se acorde prudență la
generalizarea unor rezultate , (2) este uneori lipsit de caracterul intern al rezultatelor discuției,
raportul moderatorului se bazează pe o evaluare subiectivă a ceea ce s -a spus în timpul discuției ,
(3) costul pe participant este mai mare, deși totalul cheltui eilor pentru cercetarea focus grupului
este, în general, un fragment din ceea ce poate fi cheltuit pentru cercetarea c antitativă.
Când ar trebui să fie folosite focus grupurile ? Când obiectivul de rescriere este de a descrie,
mai degrabă decât de a prezice, focus grupurile pot fi o alternativă pentru următoarele situații: o
companie vrea să știe c e așteptări au clienții de la produsul sau serviciul ce urmează să apară.

Interviul
Qu, Dumay (2011) spun că i nterviul de cercetare, este una dintre cele mai importante
metode calitative de colectare a informațiilor , a fost utilizat pe scară largă în realizarea de studii
de teren și cercetări etnografice. Chiar și când nu este metoda prin cipală de colectare a datelor într –
un studiu cantitativ, interviul este adesea folosit ca studiu pilot pentru a colecta date preliminare
înainte de efectuarea unui sondaj proiectat.

În opinia lui Lădaru, Sima (2017) intervievarea reprezintă una dintre cel e mai dificile
sarcini in cadrul unei cercetări de marketing. Obstacolul rezultă din aceea c ă această activitate
necesită o combinatie de inteligență, inițiativă și tact care să permită ob ținerea informației dorite
de la respondenti.
Putem defini interviul ca o conv ersație care se poartă între două părți – intervievatorul și
intervievatul (respondentul) cu scopul de a obtine anumite informatii de la cel din urmă. Este
necesară îndeplinirea anumitor condi ții pentru ca interviu l să iși atingă scopul declarat.
Cachia, Millward (2011) sunt de părere că t elefonul este un mijloc de comunicare larg
acceptat atât în mediul de afaceri, cât și în cel privat. Cu toate acestea, ca instrument de colectare
a datelor, telefonul rămâne relativ necunoscut în cercetările cal itative. Recomandările metodice
includ o preferință clară pentru interviurile față în față întrucât acesta din urmă sunt de mult
stabilite ca mijlocul de conducere al cercetării calitative. Primatul mediului de interviuri față în
față rămâne chiar odată cu introducerea comunicar ii bazat ă pe computer, cum ar fi forumuri , e-
mail și chat .
După părerea lui Kotler (1997) interviul telefonic reprezintă metoda cea mai rapidă de
obținere a datelor , oferind celui care îl realizează posibilitatea de a clarifica anumi te întrebări, în
situația în care acestea nu sunt bine înțelese.
Interviul personal este cea mai complex metoda. Persoana care conduce interviul are
posibilitatea de a pune mai multe întrebări și de a înregistra alte aspecte legate de cel intervievat,
de exemplu modul în care este el îmbrăcat sau mimica sa. Interviul personal îmbracă două forme:
interviu prestabilit și interviu prin interceptare.
Conform lui Rowley (2012) m ulți cercetători începători în afaceri și management și în alte
domenii ale socialului științele decid asupra interviurilor ca mijloc de colectare a informațiilor .
Vorbi nd despre interviuri ca schimburi verbale față în față în care o persoană, intervievatorul,
încearcă să dobândească informații și să înțeleagă o altă persoană, respectiv respondentul .
Persoana intervievată poate fi invitată să vorbească despre propriile ei atitudini, credințe,
comportamente sau experiențe, ca cetățean, utilizator, consumator sau angajat.
Lădaru, Sima (2017) spun că t ehnica interviurilor in profunzim e reprezintă o conversatie unu
la unu în care nu este utilizat chestionarul. Structura discu ției trebuie să vizeze scopul cercetării,

dar depinde atât de situa ție, cât și de cercetător și de disponibilitatea respondentului să coopereze.
Intervievatorul și respondentul sunt singuri, deci asupra lor nu se exercită presiune din partea altor
persone, însă absen ța altor persoane poate însemna și lipsa stimulilor în întrebări și răspunsuri.
Astfel, succesul acestei tehnici depinde – în mare măsură de abilitătile intervievatorului de a se
adapta situatiilor.
1.2 Metode de cercetare descriptive
După părerea lui Kotler (1997) Sondajul este o metodă de cercetare ce se situează ca importanță
între observare și focus grupurile, pe de -o parte, și cercetarea experimentală pe de altă parte.
Observarea și focus grupurile sunt metode potrivite pentru cercetarea exploratorie, sondajele
pentru cercetarea descriptivă, iar experimentele sunt cele mai potrivite pentru cercetările cauzale.
Firmele efecuează sondaje cu scopul de a c ulege informații referitoare la cunoștințele, părerile,
preferințele și satisfacția consumatorilor, precum și de a măsura nivelul aspectelor studiate în
rândurile populației.
Cătoiu et al. (2009) sunt de părere că n umeroase cercetări efectuate de organizat ii, cu for țe
proprii și/sau cu ajutorul unor operatori perfecționați în domeniul cercetărilor de marketing, se
înscriu în categoria cercetărilor descriptive, deoarece scopul lor constă în descrierea unor
caracteristici ale unui fenomen de marketing. Cercet area descriptivă nu se limitează la o simplă
colectare de informații , în speranța ca ele ar putea reprezenta interes și că vor putea fi utilizate
ulterior.
Conform lui Balaure et al. (2002) cercetările descriptive se organizează atunci când există un
stadiu minim de cunoaștere cu privire la un anumit fenomen de marketing; ele urmăresc să -i
descrie si sa -i estimeze coordonatele, insistând asupra a ceea ce se intamplă cu fenomenul respectiv
și nu asupra cauzelor modificării sale, evidențiind ceea ce este tipi c în modificarea fenomenului,
modul de schimbare a diferitelor variabile, similitudinile și diferentele dintre grupurile investigate
etc. Printr -o astfel de cercetare se poate efectua , de exemplu o descriere detaliată a caracteristicilor
pieței unui anumit produs sau serviciu, se pot contura componentele structurale ale unui canal de
distribuție și altele.

Cătoiu et al. (2009) defines c două tipuri de cercetări:
a. cercetarea transversală
Cea mai des utilizat ă metodă de cercetare descriptivă, cercetarea transversal ă presupune culegerea
datelor despre problema investigată, prin efectuarea cercetării o singură dată, pe un eșantion de
respondenți. Ea dă o imagine la un moment dat, a variabilelor studiate. Prin urmare ,
reprezentativitatea eșantionului dobânde ște o importanță esențială .
b. cercetarea longitudinală
Ca model de cercetare de marketing descriptivă, cercetarea longitudinală este utilizată pentru
cunoașterea schimbării în timp a unui anumit fenomen. Presupune constituirea unui eșantion fix,
numit pan el, asupra căruia se desfășoară măsurări repetate, la anmumite intervale de timp.
Kamakura (2011) este de părere că cercetarea sondajelor se referă la metoda de colectare
a informațiilor cu ajutorul unui set de întrebări cunoscute în mod obișnuit ca chestionar.
Chestionarul poate fi administrat prin intermediul interviuri personale (interviuri în față) prin e –
mail, telefon, fax sau prin sondaje online. Deși există numeroase metode cunoscute de colectare
a informațiilor (cum ar fi experimentul și obs ervația), realizarea de sondaje cu ajutorul unui
chestionar este cel mai popular mijloc de colectare a informațiilor pentru cercetări academice,
industriale (private) și guvernamentale .
Din punctul de vedere a lui Cătoiu et al. (2009) în functie de însușir ile fiecărei probleme
decizionale care presupune efectua rea unui sondaj, cercetătorii au la dispoziție variate metode de
realizare a unei astfel de cercetări selective. Clasificarea sondajelor poate fi realizată pe baza
următoarelor principii : (i) gradul d e structurare; (ii) cunoașterea scopului cercet ării de respondent;
(ii) criteriul temporal; (iv) modul de comunicare cu responden ții.
Așa cum afirmă Lădaru, Sima (2017) echipa de proiectare a cercetării de marketing trebuie
să ia în vedere costurile estima tive ale eșantionării. Acestea includ costurile generale, care sunt
relativ fixe pentru o procedură de eșantionare, și costurile variabile, care aparțin de numărul de
respondenți contacta ți și intervievati în studiu. În practică, toate aspectele ce fac referire la costurile
legate de colectarea informațiilor sunt, de obicei, luate în c alcul împreună. De re ținut, însă, este
relatia directă între costuri și mărimea eșantionului.

De altfel, McDaniel, Gates ( 2008 ) afirmă că folosirea metodelor de sondaj poate reduce
costurile cu 25 până la 40 la sută și poate oferi rezultate la jumătate din timpul necesar pentru
desfășurerea sondajelor telefonice tradiționale. Costurile de colectare a informațiilor se ridică la o
proporție mare din orice buget de cercetare tr adițional. Sondajele prin telefo n reprezintă eforturi
mari în muncă care necesită costuri de instruire, relocări și costuri de management. Sondajele
online anulează acest cos t.
Cătoiu et al. (2009) subliniază faptul că înțelegerea scopului cercetării d e respondent este
un alt criteriu de clasificare a sondajelor. Conform acestui criteriu, se percep două tipuri de
sondaje : nedisimulate și disimulate.
Un sondaj nedisimulat este cel al cărui rol este cunoscut de respondent. Includerea unei
cercetări în ca tegoria sondajelor nedisimulate este posibilă atunci când rolul este evident și poate
fi observat cu ușurintă de respondent, pe baza întrebărilor din chestionar sau când rolul real este
dezvăluit respondenților de cercetător/operator .
Un sondaj disimulat este folosit atunci când caracterul indirect al cercetării facilitează
culegerea informațiilor care prezintă interes pentru cercetător și permite obtinerea gradului de
acuratete dorit. Prin intermediul unor întrebări disimulate, cercetătorul poate obține date despre
aspecte considerate sensibile de respondent. De fiecare data când intrebările amenință, într -o
anumită măsură, individul , prestigiul sau imaginea despre sine a respondentului, persoana
chestionată fie distorsionează în mod deliberat răspunsul, c eea ce determină aparitia de erori
sistematice , fie refuză să răspundă
Kamakura (2011 ) vorbește despre mai multe tipuri de sondaje:
Sondajul prin intermediul telefonului este o metodă ce devinde din ce în ce mai populară în țări în
care liniile fixe pe loc uitor sunt destul de limitate, dar grație costurilor foarte mici de utilizare a
telefoanelor mobile, sondajul prin intermediul telefoanelor este cea mai rapidă modalitate de a
ajunge la un număr foarte mare de respondenți
Sondajele poștale asemanatoare cu cele prin intemediul telefonului sunt de asemenea foarte
populare. Acestea sunt auto -administrate de către respondent fără asistență din partea
cercetătorului .

Sondajele online au apărut în urma creșterii numărului de persoane care utilizează interne tul. Este
un mijloc destul de eficient pentru a exprima opinia cu privire la diverse subiecte de către persoane
ce trăiesc oriunde în lume. Astfel organizațiile ce sponsorizează cercetarea au o influență asupra
ratei de răspuns.

Biblio grafie:
1. Balaure, V. (coordonator) (2002) Marketing , Editia a II -a revizuită și adăugită. Bucure ști:
Editura Uranus.
2. Boddy, C. (2005) A rose by any other name may smell as sweet but “group discussion” is
not another name for a “focus group” nor should it be. European Journal of Marketing
[revist ă de specialitate în format electronic ] 8(3): 248 -255. Disponibil prin Emeraldinsight
(bază de date) <https://doi.org/10.1108/13522750510603325> [Accesat la 23 noiembrie
2019].
3. Burns, A. C., Bush, R. F., (2006) Marketing research . Editia a V -a. New Jersey: Editura
Pearson Education.
4. Cachia, M., Millward, L. (2011) The telephone medium and semi -structured interviews: a
complementary fit. European Journal of Marketing [revist ă de specialitate în format
electronic ] 6(3): 265 -277. Disponibil prin Emeraldinsight (baz ă de date) <https://doi.org/
10.1108/17465641111188420 > [Accesat la 23 noiembrie 2019].
5. Cătoiu, I. (coordinator) (2009) Cercetări de marketing – Tratat -. București: Editura Uranus.
6. Kamakura, W. A., (2011) Marketing research . Volumul II. U.K.: Editura Wiley.
7. Kotler, P. (1997) Managementul marketingului. Traducere din limba engleză de D. Criste,
A. Duca, R. Costescu, I. Jarnea, București: Editura Teora (Publicare în original în 1997).
8. Lădaru, G. N., Sima, V. (2017 ) Introducere în cercetări de marketing . București: Editura
ASE.
9. McDaniel, C., Gates, R. (2008) Marketing Research Essentials . Editia a VI-a. S.U.A.:
Editura Wiley.
10. O’Neill, J. W. (2012) Using focus groups as a tool to develop a hospitality work -life
research study. European Journal of Marketing [revist ă de specialitate în format electronic ]
24(6): 873 -885. Disponibil prin Emeraldinsight (bază de date)
<https://doi.org/10.1108/09596111211247218> [Accesat la 23 noiembrie 2019].
11. Qu, S. Q., Dumay J. (2011) The qualitative research interview. European Journal of
Marketing [revist ă de specialitate în format electronic ] 8(3): 238 -264. Disponibil prin
Emeraldinsight (baz ă de date) <https://doi.org/10.1108/11766091111162070> [Accesat la
23 noiembrie 2019].

12. Rowlwy, J. (2012) Conducting research interviews . European Journal of Marketing
[revist ă de specialitate în format electronic ] 35(3): 260 -271. D isponibil prin
Emeraldinsight (baz ă de date) <https://doi.org/10.1108/01409171211210154 > [Accesat la
23 noiembrie 2019].
13. Threlfall, K. D. (1999) Using focus groups as a consumer research tool. European Journal
of Marketing [revist ă de specialitate în form at electronic ] 5(4): 102 -105. Disponibil prin
Emeraldinsight (baz ă de date) <https://doi.org/10.1108/EUM0000000004560> [Accesat la
23 noiembrie 2019].