ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI [611681]

1
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Business și Turism

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător științific: Absolvent: [anonimizat] 2017

2
Academia de Studii Economice
Facultatea de Business și Turism

PROMOVAREA PRODUSELOR TURISTICE
CULTURALE ÎN TRANSILVANIA

Conducător științific:

Absolvent: [anonimizat] 2017

3
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 4

CAPITOLUL I – Turismul cultural -aspecte teoretice ………………………….. ………………………… 5
1.1. Delimitări conceptuale ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 5
1.2. Turismul – factor de promovare a culturii ………………………….. ………………………….. ……. 9
1.2.1. Rolul și importanța turismului cultural ………………………….. ………………………….. ….. 9
1.2.2. Impactul turismului asupra culturii ………………………….. ………………………….. ………… 10
1.2.3. Corelația dintre turism și cultură ………………………….. ………………………….. ………….. 11
1.3. Motivația turistică culturală ………………………….. ………………………….. ………………….. 12

CAPITOLUL II – Analiza turismului cultural în Transilvania ………………………….. ………….. 17
2.1 Scurt istoric al regiunii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 17
2.2 Principalele destinații turistice culturale în Transilvania ………………………….. ………………. 20
2.3 Dimensiuni ale ofertei si cererii turistice culturale în Transilvania ………………………….. … 45

CAPITOLUL III – STUDIU DE CAZ – Circuit turistic în Transilvania …………………………. 56
3.1 Prezentarea caracteristicilor programului touristic ………………………….. ……………………….. 56
3.2 Desfășurarea programului turistic ………………………….. ………………………….. …………………. 58
3.3 Analiza de preț a programului ………………………….. ………………………….. ………………………. 62
3.4 Promovarea programului turistic ………………………….. ………………………….. …………………… 64

CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 69

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………………………………71

4
INTRODUCERE

Turismul reprezintă ș i o cale de valorificare superioară a tuturor categoriilor de
resurse și în sp ecial a celor naturale: frumusețea peisajelor, calităț ile curative ale ape lor
minerale sau termale, condiț iile de cl imă.
Turismul prezintă o serie de impacturi asupra mediu lui economic, soci al, politic ș i
natural. Turismul, prin faptul că este un mare consumator de muncă vie, joacă un impor tant
rol în economie. El creează noi locuri de muncă , participând astfel la atra gerea excedentului
de forță de muncă din alte sectoare, c ontribuind astfel la atenuarea ș omajului.
Turismul cultural reprezintă o piață în plină dezvoltare. Organizația Mondială a
Turismului estimează o creștere anuală de 10 -15% a călă toriilor de interes c ultural, în
contextul unei creș teri medii totale de 4 -5% a industriei turi stice în general. De vreme ce
atracțiile istorice se află cu precădere în oraș e, turismul cultural este în mod firesc aso ciat cu
turismul urban. Investițiile competitive în dotă rile culturale și în infrastructura necesară
găzduirii turiș tilor din regiunile urbane au un impact direct asupra economiei și induc o
îmbunatăț ire a nivelului de trai. Mai mult, un centru cultural urban reprezintă un factor care
determină valoarea oraș ului car e se adaugă altor factori locali (accesibilitate, climat fiscal,
capital u man, stabilitate), care determină competitivitatea orașului în economia globală .
Lucrarea este str ucturată î n trei mari capitole: CAPITOLUL I – Turismul cultural –
aspecte teoretice, CAPITOLUL II – Analiza turismului cultural în Transilvania , CAPITOLUL
III – Circuit turistic în Transilvania .
Prin urm are, în cadrul primului capitol, Turismul cultural – aspecte teoretice, am
abordat următoarele subiecte : Delimitări conceptual e, Turismul – factor de promovare a
culturii , Rolul și importanț a turism ului cultural , Impactul turismului asupra culturii , Corelația
dintre turism și cultură și Motivația turistică cultural ă.
La capitolul II, am ales să realizez o analiză a turismului cultural din Transilvania,
abordând urmăroarele subiecte : Scurt tistoric al regiunii , Principalele destinații turistice
culturale în Transilvania , Dimensiuni ale ofertei si cererii turistice cultural în Transilvania.
Iar la capitolul III, am realizat un circuit turistic pentru zona Transilvaniei.

5
CAPITOLUL I – Turismul cultura l-aspecte teoretice
1.1.Delimitări conceptual e
Turismul cultural abordează cultura unei regiuni, în special valorile ei artistice.
Turismul cultural include turismul în regiunile urbane, în special orașe mari, istorice și
obiective culturale (muzee și teatre). Poate uneori include turismul în zonele rurale ; este
cazul festivalelor în aer liber, casele memoriale ale unor scriitori sau artiști celebri, peisaje
la care s -a făcut trimitere în literatură. Specialiștii sunt de părere că persoanele care
practică turi smul cultural cheltuiesc în medie mai mult decât turiștii "standard".
Acești turiști pot fi interesați în probleme ce țin de domeniul religiei, filozofiei,
istoriei, antropologiei etc., și doresc să ia parte la acțiunea de cunoaștere a unor evenimente
trecute.
Evoluțiile contemporane în diferite sfere de activitate umană și progresul în domeniile
științifice, tehnologice, educaționale și sociologice sunt, de asemenea, subiecte de interes
cultural pentru mulți turiști.
Turismul cultural mai poate fi def init pe de o parte din motivația accesului la
obiectivele culturale precum călătorii pentru festivaluri de artă sau alte situri culturale sau
eveniment, dar și trasee pentru studiu. Într -un sens mai larg orice formă de turism poate fi
definită drept turism cultural dacă reușește să satisfacă nevoia umană de bază pentru
diversitate, având tendința să crească conștientizarea culturală a individului descoperind noi
cunoștințe, experiențe și întâlniri.
Turismul cultural oferă oportunitatea dialogului intercultu ral prin posibilitatea
dialogului descoperirii și aprecierii diversității culturale.
Turismul și cultura au fost mereu foarte apropiate în Europa, aceasta fiind tot timpul o
destinație importantă pentru cei atrași de cultura sa bogată și de moștenirile i storice. Ba mai
mult moștenirea culturală a Europei reprezintă una din cele mai vechi și mai importante
moșteniri producătoare de turism.
Tendinț ele majore care au fost observate în ceea ce priveș te turismul cultural sunt:
 Interacțiunea între cultură și turism își are rădă cinile în pe rioada de început a
turismului ș i în prezent câștigă din ce în ce mai multă însemnă tate;

6
 turismul cultural este un factor c heie pentru dezvoltarea durabilă ș i dialogurile
intreculturale;
 moștenirea culturală este expresia identităț ii oamenilor, a teritoriului, istoriei,
tradițiilor ș i civilizaț iei.
Turismul cultural atrage un număr din ce în ce mai mare de turiști. Potrivit unui studiu
al Comisiei Europene, 20% dintre vizitele din Europa au motivație culturală, în timp ce 6 0%
dintre turiștii europeni sunt într -adevăr interesați în descoperirea culturală în timpul călătoriei
lor.
În afară de creșterea susținută a cererii turistice globale, atât internă cât și
internațională , care cup rinde toate tipurile de destinații, există și alți factori care explică acest
trend:
 turistul modern este sofi sticat, în căutarea de diferite experienț e culturale;
 autorităț ile local e privesc turismul ca pe o sursă de venit și oportunităț i economice.
Turismul cultural reprezintă o piață în plină dezvoltare. OMT estimează o creștere
anuală de 10 -15% a călătoriilor de interes cultural, în contextul unei creșteri medii totale de 4 –
5% a industriei turistice în general. De vreme ce atracțiile istorice se af lă cu precădere în
orașe, turismul cultural este în mod firesc asociat cu turismul urban. Investițiile competitive în
dotările culturale și în infrastructura necesară găzduirii turiștilor din regiunile urbane au un
impact direct asupra economiei și induc o îmbunătățire a nivelului de trai. Mai mult, un centru
cultural urban reprezintă un factor care determină valoarea orașului care se adaugă altor
factori locali (accesibilitate,climat fiscal, capital uman, stabilitate), care determină
competitivitatea orașu lui în economia globală.
Organizarea spațială a resurselor culturale din oraș și relațiile lor cu infrastructura (
hoteluri, mijloace de transport, zone comerciale) sunt importante pentru succesul strategiei de
dezvoltare a turismului cultural.
Sectorul cultural al unui oraș constă în:
 caracteristicile fizice ale orașului și moștenirea culturală ;
 dotările culturale în cel mai larg sens, incl uzând aici evenimentele, expozițiile,
instituțiile ș i infrastructura, cum ar fi tea trele, muzeele, galeriile, librăr iile, dotările
recreative și comerț ul cu arta.

7
În timp ce produsele propriu -zise sunt (relativ) imobile datorită naturii lor parțial
nereproductibile, în așa -zisele "destinații istorice" activitătile complementare pot fi localizate
liber în vastă "regiune turistică". În orașe ca Veneția, Bruges, Salzburg se poate observă că o
mare parte din activitățile economice sunt alocate prioritar utilizatorilor orașului și, în
particular, turiștilor, în detrimentul rezidenților urbei respective. Restaurante, hoteluri,
magazine de toate felurile, de la cele de lux până la cele de suveniruri ieftine, galerii de artă,
case de schimb, toate sunt concentrate în jurul centrului de atracție și intră în legătură cu
funcția rezidențială a orașului. Altele, din care o mare parte sunt localizate în aceleași zone
centrale, dar în zone mai dispersate, sunt acele servicii care răspund atât necesităților
turiștilor, cât și ale rezidenților: spălătorii, magazine de haine, ateliere de meșteșugărie,
catering (preparare și distribuție de hrană la domiciliul clientului), saloane de coafură,
magazine alimentare.
Caracteristici ale turismului cultural
Fluxurile turistice în cadrul turismului cultural se caracterizează prin alcătuirea dintr -o
clientelă proprie care poate fi fie specializată î ntr-o anumită tematică (capabilă să parcurgă
distanțe impresionante pentru a surprinde încă o fațetă a pasiunii lor), fie atrasă de tot ce este
cultural, fie ocazională, care este de obicei majoritară și se constituie din cei care, aflați în
concediu sau v acanță în scopul odihnei și recreerii, vizitează și obiectivele turistice antropice
din spațiul în care se află. O altă caracteristică a fluxurilor care participă la realizarea
turismului cultural o reprezintă apartenența participanților la categorii socio -profesionale
superioare sau cu un nivel de educate mediu și ridicat: elevi, studenți, intelectuali și de aceea
caracterul sau de masă este incert. Preponderența în alcătuirea fluxurilor turistice este
populația urbană.
Practicile turistice culturale sunt și ele destul de diferite, variind de la vizitarea
muzeelor și monumentelor în scopul cunoașterii efective a patrimoniului acestora, la simplă
lor utilizare, ca decor al unor practici ludice (frecventarea unei cafenele sau a unui bar situat
în apropierea unui obiectiv de patrimoniu, de exemplu). Există, se pare, și o diferențiere a
practicilor culturale pe sexe: femeile sunt mai atrase de artele plastice și de arhitectură,
dominând net mișcările turistice culturale; bărbații preferă siturile tehnico -științ ifice, tradițiile
și artele populare. În general există o preferință pentru siturile culturale în aer liber, ruinele
atrăgând mai mulți vizitatori decât multe monumente păstrate intactate.
Practicile culturale se pot deosebi și în funcție de specificul me ntal și comportamental
al unor popoare. Astfel, anchetele efectuate în Franța, principala destinație a turismului

8
cultural mondial, demonstrează o anumită superficialitate a spaniolilor, o preferință a
germanilor pentru artă română sau Evul Mediu, dorința nord-americanilor de a -și regăsi
rădăcinile culturale, atracția olandezilor pentru spațiile rurale, interesul britanicilor pentru
descoperirea monumentelor și a locurilor care evocă relațiile franco -engleze, în timp ce
italienii preferă sanctuarele și locu rile de cult.
În ultimii ani formele de practicare a turismului cultural s -au diversificat foarte mult,
luând forma sejururilor lingvistice, a turismului gastronomic. Îmbogățirea ofertei turismului
cultural se realizează sub presiunea a doi factori: cererea publicului, tot mai curios și exigent
și atitudinea comunităților locale care doresc să obțină beneficii de pe urma activităților
culturale pe care le finanțează.
Principalele teme ale turismului cultural și formele de manifestare turistică pe care le generează
TEMA FORMULA TURISTICĂ
Religioas ă Pelerinaj, întâlniri
carismatice
Descoperirea de orașe,
regiuni, ță ri Circuit, sejur cu excursii
Istoric ă Circuit, vizitarea sitului
Amintire Circuit ș i excursie
Etnic ă Circuit, sejur
Artistic ă Circuit, stagiu
Artizanat / Industrie Circuit tematic, excursie în
situri industriale
Parcuri și gră dini Circuit, sejur, excursie
Festivaluri, manifestă ri
culturale Sejur
Gastronomic Sejur, circuit, stagiu culinar
Cumpără turi Sejur în ora ș
Lingvistic ă Sejur în școală , în familii
Pedagogia culturii Ore în afara ș colii

9

1.2.Turismul – factor de promovare a culturii
1.2.1. Rolul și importanț a turismului cultural

În general turismul cultural este privit di n prisma a două aspecte majore și favorabile,
pe care le generează:
 resursele financiare , ce pot fi generate de turismul cultural, care sunt extrem de
necesare pentru procesele costisitoare de restaurare, conservare, refuncționalizare sau
punere în valoare a patrimoniului cultural în sensul său cel mai larg, resurse atât de
necesare pentru salvarea de la degradare a patrimoniului bănățean în actualul context;
 dezvoltarea economică a comunităților care știu să identifice, să pună în valoare și să
gestioneze corect aceste resurse. Oportunitatea majoră pe care o poate oferi
valorizarea patrimoniului cultural pentru dezvoltarea arealului bănățean, mai ales în
mediu rural, este incontestabilă. Creșterea interesului, motivației și a sprijinului
acordat populației din mediul rural în vederea dezvoltării de pensiuni (concentrate mai
ales în z one cu potențial major precum zona Făget și Valea Almăjului) sunt factori
care pot contribui, în final, la creșterea bunăstării și la dezvoltarea economică durabilă
a zonei.

În afara acestor beneficii, experții proiectului au fost de acord că turismul cul tural în
Banat poate genera, în viitor, o serie de costuri pe care trebuie să le plătească comunitatea,
dintre care amintim:
 degradarea sau distrugerea resurselor culturale dacă nu există o strategie rațională de
gestionare a acestora;
 aglomerări cu efecte negative asupra mediului, a traficului, poluare, curățenie,
siguranță, sănătate;
 un posibil disconfort pentru rezidenți dacă numărul turiștilor crește rapid.

Cu toate costurile pe care le determină, beneficiile se propagă în mai multe direcții;
"dezvolta rea turismu lui cultural nu numai că determină un sens de cunoaștere și mândrie cu
privire la istoria și la identitatea locală dar, de asemenea, ajută la conservarea patrimoniului

10
cultural, întărește creșterea economică și creează noi oportunități de angaj are." Această
afirmație, făcută în cadrul lucrărilor Ansamblului Regiunilor Europei (ARE) din 19 mai 2008,
este argumentată prin date economice concludente: "4% din PIB -ul Comunității este realizat
de 2 mil. de companii care angajează 4% din totalul forțe i de muncă (8 mil. de slujbe). Dacă
este legat și de alte sectoare, contribuția turismului la PIB este estimată la aprox. 11% și
asigură 12% din totalul forței de muncă (24 mil. de slujbe)."
Beneficiile prezentate, tendințele actuale și de perspectivă priv ind creșterea interesului
uman față de călătorie și cunoaștere, conduc la concluzia că, mai ales pentru Europa, turismul
cultural este și rămâne o importantă sursă de dezvoltare economică. În egală măsură, experții
proiectului, prin prezenta lucrare, au co ncluzionat că potențialul existent pentru turism
cultural în Banat trebuie valorizat astfel încât să contribuie la creșterea bunăstării colective în
acest areal, fiind o șansă în dezvoltarea mediului rural.

1.2.2. Impactul turismului asupra culturii
Pe lângă consecințele economice, turismul are și o profundă semnificație socio -umană.
El acționează, prin natură sa, atât asupra turiștilor în mod direct, cât și asupra populației din
zonele vizitate. De asemenea, efectele turismului se răsfrâng și asupra calității mediului, a
utilizării timpului liber și nu în ultimul rând asupra legăturilor dintre națiuni.
Turismul este, dincolo de toate, un element care favorizează comunicarea, schimbul de
idei, de informații, stimulând lărgirea orizontului cultural cu efect asupra formării intelectuale.
Una dintre cele mai importante funcții ale turismului constă în rolul sau reconfortant,
în calitatea sa de a contribui la regenerarea capacității de muncă a populației, atât prin formele
de odihnă, cât și prin formele d e tratamente balneo -medicale. Totodată, turismul reprezintă un
mijloc de educație, de ridicare a nivelului de instruire, de cultura și civilizație a oamenilor.
Așadar, turismul contribuie nu doar la satisfacerea nevoilor materiale, ci și la
satisfacerea n evoilor spirituale ale oamenilor. „Orice pas al unei călătorii devine o aventură a
cunoașterii; la fiecare pas mori și învingi de bucurie, ineditul te face să renaști, natura te
reînalță pe soclul fiecărei zile, martor la propriul miracol”.

11
Răspunzând uno r cerințe de ordin social, turismul se afirma și că un important mijloc
de utilizare a timpului liber. Evoluția contemporană a economiei mondiale este caracterizată
de tendința de creștere a timpului liber, fapt ce ridica probleme privind organizarea și
utilizarea eficientă a acestuia.
Dacă privim activitatea turistică ca pe una de producție, cu intrări și ieșiri, se observă
că aceasta presupune exploatarea unei game variate de resurse, cele naturale având un rol
fundamental. în consecință, turismul exerci tă influența asupra mediului și componentelor sale.
Tot în plan socio -economic, dar și politic, trebuie amintit rolul deosebit de important
al turismului în intensificarea și diversificarea legăturilor între națiuni pe plan mondial. într –
adevăr, alături de comerțul propriu -zis, turismul internațional tinde să devină una din formele
principale de legătură dintre oameni situați pe continente diferite.

1.2.3. Corelaț ia dintre turism și cultură
Corelația di ntre turism și cultură este dată de identificarea ut ilizatorilor de turism
cultural, și se pot utiliza diverse abordări și anume : socio -demografice, comportamentale și
motivaționale, iar în urma aplicării lor se pot diferenția următoarele tipuri de călători:
1. Tipul A – TURIȘTI CULTURAL DEDICAȚI – În cazul ac estui tip de călători,
motivul principal este dat de potențialul cultural pe care îl oferă destinația respectivă,
muzeele, galeriile, festivaluri. Foarte des aceștia sunt atrași de un loc anume ca urmare
a faptului că acolo are loc un anume festival sau co ncert. Motivul hotărâtor pentru
aceștia poate fi dat de participarea la un program cultural al cărui scop este reprezentat
de dezvoltarea și îmbunătățirea abilităților personale într -un anumit domeniu, cum ar
fi folclorul. În aceste cazuri vorbim de un sub set de turism cultural, așa numitul turism
creativ.
2. Tipul B – TURIȘTII PREOCUPAȚI DE OBIECTIVE CULTURALE – Pentru acest
tip de turist, evenimentele culturale sunt un motiv important, dar comportamentul lor
este diferit de cel al reprezentanților tipului A. Ei se concentrează mai mult asupra
recreației și sunt mai puțin preocupați de studierea potențialului cultural al destinației.
3. Tipul C – TURIȘTII PREOCUPAȚI ÎNTÂMPLĂTOR DE ASPECTE
CULTURALE – Pentru acest tip de turist motivul cultural este în plan secundar, dar
atunci când turistul se află la destinația respectivă, este posibil ca acesta să viziteze un
anume artefact sau un concert cu acces gratuit.

12
4. Tipul D – TURIȘTII CU AVERSIUNE FAȚĂ DE CULTURĂ – Acest tip constă din
călători care nu sunt atrași d e vizitarea atracțiilor culturale și preferă să se concentreze
asupra activităților recreative sau sportive sau să -și viziteze prietenii.

1.3. Motivația turistică culturală
Dacă specializarea internațională explică formarea ofertei turistice și posibilitatea
valorificării ei pe piața internațională, motivația de consum este un factor subiectiv ce
influențează circulația turistică. Conform teoriei cererii, atunci când cererea internă agregată
nu poate fi satisfăcută de ofertă turistică internă, consumatorii apelează la piața externă. Lipsa
sau insuficiența satisfacție a cererii interne decurge fie din cantitatea redusă a ofertei
naționale, fie din calitatea necorespunzătoare a acesteia ori, o situație destul de frecvență, din
atracția mai mare pe care o prezintă ofertă turistică a altor țări, diferențiată pe plan
sortimental. În țările ofertante de turism, s -a dezvoltat o ofertă bazată pe motivația manifestată
de cererea proprie . Această motivație se află însă într -o continuă schimbare, datorită unor
factori exogeni (publicitate, modă etc). Noile motivații creează o nouă categorie a cererii
turistice ce va fi satsifacuta la acele destinații care oferă cele mai atractive condiții de consum.
Conform observațiilor OMT, principalul motiv al deplasărilor internaționale este
„vacanta”, care motivează cca 70% din totalul sosirilor în turismul internațional. „Afacerile”
dețin o proporție de 13 -14% din sosiile internaționale, restul fiin d atribuit voiajelor din
motive religioase, familiale și sportive.
Dintre factorii economici și sociali care influențează motivația turistică culturală, cei
mai importanți sunt timpul liber disponibil și veniturile individuale. Primul factor constituie
condiția prealabilă a formării motivației turistice. Cel de -al doilea factor, ca premisă a
consumului turistic, prezintă anumite elemente specifice. Veniturile disponibile ale unei
persoane duc la manifestarea unei selecții pe criterii economice între ansamb lul dorințelor de
consum și a consumului realizabil. Procesul prin care individul își clasifică necesitățile în
funcție de stringentă lor, dar și de satisfacțiile pe care le caută, conduce la confruntarea
grupului de necesități și satisfacții cu volumul ve niturilor disponibile. Se obține astfel acel
pachet de dorințe și cerințe realizabile pe plan economic, concretizate prin consumul turistic.

13
Consumul turistic cultural a fost mult timp apanajul claselor sociale cu venituri
ridicate. Odată cu democratizare a turismului, cu creșterea disponibilităților de timp și a
gradului de cultură, turismul a intrat în rândul bunurilor de „consum de masa”, cererea
turistică fiind difuzată la bază piramidei veniturilor individuale. În prezent, mutațiile în cadrul
motivații lor individuale se produc între necesități și satisfacții în favoarea acestora din urmă,
care reprezintă tot mai mult unul din importanții stimuli ai circulației turistice internaționale,
în timp ce necesitățile reprezintă mai curând stimulii circulației t uristice interne. Această
departajare a motivației turistice complică posibilitatea de analiză a formării fluxurilor
turistice, deoarece, dacă necesitățile sunt relativ ușor de sesizat, satisfacțiile cuprind o gamă
vastă de posibilități care decurg din nat ura individului, din personalitatea să, deci sunt mai
dificil de identificat. Ca exemple de motivații turistice care decurg din acoperirea unor
satisfacții, putem cota atracția pentru natură, atracția pentru comunicare, curiozitatea,
snobismul, nostalgia p entru trecut.
În vederea studierii motivației pentru turism, un rol important revine teoriilor care
explică motivația consumatorilor în general. Aplicarea teoriei motivației consumatorului la
turism este relevantă, întrucât motivația este considerată ca o variabilă critică în alegerile pe
care le fac turiștii.
Motivația ar trebui să răspundă la întrebarea: “De ce o persoană sau un grup se
comportă sau acționează într -un anumit mod?”. O întreagă literatură a apărut în ultimele patru
decenii pentru a explic ă acest comportament al turiștilor, îndeosebi lucrări din domeniul
marketingului. Principalele abordări teorettice sunt: teorii socio -psihologice (Crompton 1979,
Iso-Ahola 1982), teorii de conținut (Witt și Wright 1992) și teoria așteptării (Witt și Wright
1992).
Literatura care explică motivația pentru turism relevă, în ansamblu, patru mari
abordări, fiecare dintre acestea fiind bazate pe teoriile motivaționale preluate din
comportamentul consumatorului, cel puțin două dintre ele aflându -se în opoziție un a cu alta:
teoriile motivaționale bazate pe nevoi (dezvoltate de Abraham Maslow în 1943) și teoriile
bazate pe valori (lansate de Rokeach în anul 1968), în timp ce alte studii le au în vedere pe
amândouă (ex: Muller 1991). Alți cercetători consideră că teo ria așteptării preluată din
motivația resurselor umane poate explică motivația pentru turism (Witt și Wright 1991).
Beneficiile obținute sunt adesea utilizate pentru evaluarea motivației pentru călătorie (ex:
Pearce și Caltabiano 1983, Frochot și Morrison 2000).

14
Motivația bazată pe nevoi
Conceptul pe care se bazează astfel de abordări este satisfacerea nevoilor sau
dorințelor și echilibrul ce rezultă din îndeplinirea acestora, astfel de ipoteze fiind preluate și în
încercarea de a explica motivația turistică. Shoemaker (1994) afirmă că exi stă o presupunere
implicită în toate studiile care eplica motivația pentru turism, iar consumatorul va alege
destinația sau tipul de vacanță care va satisface cel mai bine dorințele sau nevoile pe care le
resimte. Ideea de echilibru în atingerea acestor ne voi presupune că nu există nici o diferență
între comportamentul preferat și cel pe care îl adopta în fapt. Mai simplu spus, există un
echilibru acolo unde nevoile de ordin fizic, social și psihologic sunt satisfăcute. Plăcerea de a
călători este îndreptat ă spre îndeplinirea acelor nevoi care nu au fost satisfăcute.
Teoria ierarhiei nevoilor, elaborată de Abraham Maslow în anul 1943, a devenit pentru
mult timp cea mai influentă și cunoscută teorie motivațională generală, chemată să explice
motivația în num eroase discipline sociale și domenii ca afacerile, marketingul și turismul.
Murray realizase, în anul 1938, o listă a nevoilor fiziologice și psihologice, care au stimulat
cercetarea unor nevoi specifice că nevoia de auto -realizare, de apartenență și de pu tere (teoria
lui McClelland, 1965).
În cercetarea științifică turistică , diferitel e niveluri ale piramidei motivaț iilor umane
propuse de A. Maslow (1970) se regă sesc astfel:
a) motivația socială (de adeziune, de apartenență la grup, comunitate cultura lă) se
identifică în nevoia omului de a căuta grupul de excursioniști, de a se integra î n acest grup.
b) motivația cognitivă: se identifică cu nevoia de cunoaștere a tradiț iilor,
obiceiurilor, meșteș ugurilor, istoriei cu lturii altor centre de civilizaț ie.
c) motivația de concordanță între cunoaștere, simtire și acț iune: contr ibuie la
integrarea personalității și se regăsește în acț iunile turistice cu caracter coparticipativ, în
nevoia de a găsi locuri liniștite î n mijlocul naturii.
d) motivația de repaos ș i de reconfortare ca principală motivație turistică este
satisfacută printr -un complex de condiții și de mijloace înafara reședinț ei indivizilor.

15
e) motivaț ia estetic ă: exprimă tendința omului spre frumos, spre artă, cultură și
civilizaț ie, sp re peisaj inedit.
În literatura de specialitate au apărut ș i alte forme de manifestare a motivaț iei turistice:
 Motivaț ia de evadare din mediul cotidian care, de obicei este un mediu stresant,
obositor ;
 Motivaț ia de re cuperare ca necesitate biologică ;
 Motiv ația etnică – oportunitatea de întoarcere la rădăcini, de întărire a legă turilor
familiale ;
 Motivația ludică – dorința de întoarcere în copilă rie;
 Motivația de oportunitate a obț inerii sau păstrării prestigiului pentru alinierea la
standardul de viață care asigură un anumit prestigiu social ;
 Motivația legată de oportunitatea de autoregăsire, necesitatea spirituală a individului
care dorește să se apropie de natură, de o anumită cultură (de exemplu: oferta de
turism rural) .
Criticile aduse acestor teorii în domeniul turismului și alte lucrări de specialitate care
studiază motivația consumatorului se referă la faptul că ele pot fi aplicate cu succes în
explicarea nevoilor care motivează comportamentul oamenilor la locul de mun că. Evaluarea
efectelor motivației asupra comportamentului necesită mai mult decît înțelegerea nevoilor
umane, întrucât nu poate fi previzionat modul în care vor acționa diferite persoane pentru a -și
satisface nevoile pe care le au, dacă vor acționa sau nu .
O altă critică se referă la faptul că aceste teorii nu pot fi testate empiric, astfel încât nu
se poate ști cu exactitate la ce nivel de satisfacere a unei nevoi se manifestă o nevoie de ordin
superior. În plus, teoria lui Maslow nu ia în calcul comport amentul altruist sau eroic pe care îl
au în vedere alte teorii și nu încorporează unele nevoi importante ca cea de dominație,
retrograde, de joc sau agresiunea care sunt incluse în clasificarea lui Murray.
În ciuda acestor critici, ierarhia nevoilor este considerată un instrument util în
înțelegerea motivației consumatorului, dezvoltarea strategiilor de marketing, reclame adecvate
și că baza pentru segmentarea pieței și poziționarea produsului deoarece bunurile oferite
cosnumatorilor sunt destinate satisfa cerii nevoilor de la toate nivelurile (Schiffman, Kanunk,

16
1997). Unii cercetători din domeniul turismului afirmă că « studiul nevoilor poate furniza cel
mult o explicație o comportamentului motivat » (Witt și Wright 1992).
Motivația bazată pe valori
Una dintre cele mai cunoscute teorii bazate pe valori este studiul valorilor dezvoltat de
Rokeach în anul 1968, constând din 18 valori instrumentale (moduri ideale de comportament)
și 18 valori finale (ideale de existența) (Madrigal și Kahle, 1 994).În ciuda predominanței
studiului RVS în Statele Unite ale Americii, alte două măsuri au fost dezvoltate că răspuns la
criticile aduse acestui model: Valorile și Stilul de Viață (VALS) elaborată de Mitchell în anul
1983 și Lista Valorilor (LOV), lansat ă de Kahle și Kennedy în anul 1989. Scala LOV este o
versiune prescurtată a scalei valorilor personale , dar se bazează în mare măsură și pe lucrările
lui Feather cu privire la valorile în muncă (1975) și ale studiilor lui Maslow referitoare la
motivație ș i personalitate.
Cercetările mai noi arată că LOV este utiliata mai des în ultima perioadă decât VALS
datorită superiorității ei în ceea ce privește validitatea și încrederea.
Au existat numeroase cercetări privitoare la impactul valorilor personale asup ra
motivației și comportamentului de consum, inclusiv comportamentul de călătorie, deciziile
privind călătoriile, preferințele referitoare la activitățile pe parcursul vacanței și motivele
vacanțelor.Valorile personale au fost utilizate în mod deosebit în literatura privitoare la
comportamentul consumatorului în scopul segmentării pieței (Ekinci și Chen, 2002), ca fiind
“determinanti ai atitudinilor și comportamentului și prin urmare furnizează o înțelegere stabilă
și inter -orientată a consumatorilor. Au fo st de asemenea utilizate în scopul segmentării pieței
turistice.

17
CAPITOLUL II – Analiza turismului cultural în Transilvania
2.1 Scurt istoric al regiunii

Noțiunea Transilvania are sub aspect politico -geografico două accepțiuni distincte:
prima se referă, într -un sens restrictiv, doar la regiunea intracarpatică delimitată de Carpații
Orientali , Carpații Meridionali și, la vest, de Munții Apuseni . Această regiune a fost denumită
în Evul Mediu Voievodatul Transilvaniei (în latina medievală „țara de dincolo de pădure”),
suprafața ei totală măsurând aproximativ 57.000 km².
Al doilea sens al denumirii se referă, prin extensie, de asemeni
la Maramureș , Crișana , Sătmar , ținuturi cunoscute și sub denumirea Partium , adică „părțile”
Ungariei alăturate după 1526 nucleului istoric din podișul transilvan, constituind
împreună Principatul Transilvaniei . Este vorba despre comitatele Maramureș , Sălaj , Satu
Mare , Bihor și Arad . Suprafața regiunii Partium a fost chiar mai mare. De exemplu,
potrivit Tratatului de la Speyer (1570), din Partium făceau parte comitatele Maramureș,
Bihor, Zarand , Solnocul Interior , Crasna , provincia (țara) Chioarului , precum și comitatele
Arad și Severin .
Uneori Transilvaniei i se dă un sens foarte larg, aceasta desemnând teritoriul de la vest
de Carpații Orientali și nord de Carpații Meridionali , astfel incluzând și Banatul . Caracterul
fluctuant al conținutului termenului se explică prin evoluția complexă, istorico -politică, a
regiunii d in epoca postromană până în timpurile moderne.
Suprafața totală a Transilvaniei, împreună cu Banat , Crișana , Sătmar și Maramureș ,
însumează 100.293 km², care repreprezintă 42,1% din totalul suprafeței României. Populația
ce trăiește în acest spațiu numără 7.221.733 locuitori, cifră care reprezintă aproximativ o
treime din cea a populației României .
Din punct de vedere geografic , Transilvania este un platou înalt, separat în sud de Țara
Românească prin lanțul Carpaților Meridionali și în est de Moldova prin Carpații Orientali .
Zona vestică a Transilvaniei ( Crișana ) are graniță cu Ungaria . La nord, se învecinează
cu Ucraina (regiunile Transcarpatia – care cuprinde partea de nord a Maramureșului istoric – și
Ivano -Frankivsk). Platoul cu înălțimi între 305 și 488 de metri este irigat de
râurile Mureș , Someș , afluenți ai Tisei , și de râul Olt, afluent al Dunării .

18
Zone etnografice și împărțirea administrativă

Pe teritoriul Transilvaniei p ropriu -zise se află nouă județe : Alba, Bistrița -Năsăud,
Brașov, Cluj, Covasna, Harghita, Hunedoara, Mureș și Sibiu. Părți din teritoriului
Transilvaniei propriu -zise se află în județele Bacău, Caraș Severin, Maramureș, Neamț, Sălaj,
Suceava și Vrancea.
Zonele etnografice ale Transilvaniei propriu -zise sunt:
 Țara Bârsei
 Țara Buzaielor
 Țara Călatei
 Țara Chioarului
 Țara Făgărașului sau Țara Oltului
 Țara Hațegului
 Țara Hălmagiului
 Țara Mocanilor
 Țara Moților  Țara Năsăudului
 Țara Oașului
 Ținutul Pădurenilor
 Ținutul Secuiesc
 Pământul crăiesc
 Mărginimea Sibiului
 Țara Zarandului
 Țara Silvaniei

Demografie
Primul recensamânt oficial din Transilvania în care s -a facut distincție între
naționalități (distincție făcută pe baza limbii materne) a fost efectuat de către autoritățile
austro -ungare în 1869. Pentru perioada anterioară aces tui an există doar estimări ale
proporțiilor diverselor etnii din Transilvania. Astfel, Elek Fényes, statistician maghiar din
secolul al XIX -lea, estima în 1842 că populația din Transilvania anilor 1830 -1840 era
compusă în proporție de 62, 3% români și 23,3% maghiari.
Rezultatele recensămintelor oficiale efectuate din 1869 și până în prezent sunt
prezentate în tabelul de mai jos:
An Total Români Maghiari Germani
1869 4.224.436 59,0% 24,9% 11,9%
1880 4.032.851 57,0% 25,9% 12,5%
1890 4.429.564 56,0% 27,1% 12,5%

19
1900 4.840.722 55,2% 29,4% 11,9%
1910 5.262.495 53,8% 31,6% 10,7%
1919 5.259.918 57,1% 26,5% 9,8%
1920 5.208.345 57,3% 25,5% 10,6%
1930 5.114.214 58,3% 26,7% 9,7%
1941 5.548.363 55,9% 29,5% 9,0%
1948 5.761.127 65,1% 25,7% 5,8%
1956 6.232.312 65,5% 25,9% 6,0%
1966 6.736.046 68,0% 24,2% 5,6%
1977 7.500.229 69,4% 22,6% 4,6%
1992 7.723.313 75,3% 21,0% 1,2%
2008 7.221.733 74,7% 19,6% 0,7%
2016 6.789.250 70,6% 17,9% 0,4%

20
2.2 Principalele destinaț ii turistice culturale în Transilvania

Cetățile ș i castelele ce se regăsesc în Transilvania sunt:

Cetatea Devei
Monument istoric și de arhitectură laică, Cetatea Devei a fost construită la mijlocul
secolului XIII pe Dealul Cetății, pe locul unei așezări dacice de tip oppidum și este
menționată documentar în 1269 cu numele de "Castrum Deva". Primele lucrări de edific are
datează din primii ani ai secolului XI, după înfrângerea de către unguri a ducelui Ahtum din
Cetatea Morisena (Cenad), când au venit primii colonialiști dinspre vest.

Cetatea Devei a fost una dintre cele mai importante cetăți ale Transilvaniei. Urmâ nd
cursul istoriei, cetatea a avut rol de apărare împotrivă tătarilor și a altor potențiali dușmani
care urmăreau ocuparea regiunii, a fost refugiu pentru nobilii în fața răscoalelor țărănești,
reședința nobiliară, închisoare și garnizoană, a asigurat prot ecția călătorilor și a comercianților
care circulau în lungul Văii Mureșului.
Cetatea a fost reședința voievodală începând din 1307, iar în secolele XIV și XV
district militar valah având în jurisdicție patru districte românești. Începând cu 1453 Iancu d e
Hunedoara a transformat -o în castel nobiliar, ajungând astfel printre cele mai puternice cetăți
ale Transilvaniei.
În timpul năvălirii turcilor din anii 1550, 1552, și 1557 a suferit asedii otomane,
cetatea fiind ocupată în 1557 de sultanul Soliman cel Mare, care a predat -o reginei Isabela a
Ungariei și fiului sau Ioan Sigismund. Cetatea a funcționat în secolul XVI și că închisoare,
aici fiind întemnițați umanistul David Ferencz, fondatorul bisericii unitariene și Moise Secuiul

21
conducătorul nobilimii ta nsilvanene oștile puterii imperiale. În celulă în care a fost întemnițat
David Ferencz a fost amplasată în anul 1948 o placă comemorativă.
Până în 1687 când a fost ocupată de trupele austriece pentru a două oară, cetatea a fost
pe rând în posesia: famili ei Hunedorestilor, Francisc Gesthy, principilor Transilvaniei
(Gabriel Bethlem, Ștefan Bethlem, Gh. Rakokzi I, A. Barcsay).
În timpul răscoalei din 1782 cetatea a fost ocupată vremelnic de țăranii din Dobra, iar
în 1786 asediată de țăranii răsculați cond uși de Horea, Cloșca și Crișan. La sfârșitul secolului
XVIII cetatea și -a pierdut importanța strategică, fiind lăsată în părăsire, dar și -a recăpătat
importanța după 1817, când împăratul Francisc I trecând prin Deva a hotărât să o restaureze.
Lucrările a u durat peste un an, cheltuindu -se peste 216.000 florini. În 1848 aceasta
devine sediul trupelor imperiale, în august 1849 fiind devastată de o puternică explozie la
depozitul de muniție. Ca urmare cetatea Deva a fost abandonată și astăzi există doar ruine le
cetății.
Pe Cetate se poate ajunge pornind din parcul orașului, urcând cele 113 trepte la capătul
cărora se desprind două alei. Începând din luna iunie 2005, accesul pe Cetate se poate face și
cu Telecabină.
Telecabina este singurul ascensor înclina t din România, iar din punct de vedere al
lungimii traseului (278 metri) și a diferenței de nivel (158 metri) este primul din Europa.
Având 16 locuri și folosind sistemul planului înclinat, telecabină facilitează accesul pe cetate
al turiștilor. Instalația asigură legătură mecanică de la stația de plecare, situată la cotă 180
metri până la platforma intermediară a Cetății Deva situată la cotă 342 metri, respectiv o
diferența de nivel de circa 160 metri. Comandă telecabinei se face prin stație, dar și prin r adio
și telefon, aceasta putându -se realiza chiar de la sediul firmei din Austria. Ascensorul
beneficiază de trei sisteme de frânare, ceea ce face să ofere siguranța maximă pasagerilor.
Ruinele Cetății Deva, de pe Dealul Cetătii, au fost și răman un obi ectiv turistic
important. În ultimii ani a fost conceput un program de amenajare, foarte controversat, pentru
a o pune în valoare și a o face accesibilă tuturor vârstelor: instalarea unui telescaun și
amenajarea unei terase în incintă fortificației (abando nate ulterior la insistențele Muzeului
Deva). Odată ajuns sus, langă ruinele cetătii se dezvăluie panoramă orașului și a
împrejurimilor.

22
Cetatea Balvanyos
Cetatea Balvanyos, una dintre cele mai vechi cetăți ale regiunii, unde se aflau
odinioară, pe vremea domniei Sfîntului Ștefan, templele păgânilor.

Cu ocazia săpăturilor arheologice aici s -au găsit mărgele din vremea romanilor, dar și
sulițe din fier, chei vechi, ceramică medievală.. Turnul din mijloc este cel mai vechi turn.
După construirea să a urm at și cea a pereților interiori, apoi cea a pereților exteriori ai cetății.
Din punct de vedere structural este încadrat în clasa cetăților cu turn interior și cu pereți de
bază neregulate.
Luându -se după o scrisoare a regelui Sigismund datat în anul 1402, Apor Peter susține
că cetatea a fost construită în secolul XI, pe timpul domniei regelui Sfîntul Ștefan (1000 –
1038). După el, peretele interior ar fi fost construit pe timpul domniei Bela IV., în 1235, iar
cel exterior pe timpul domniei lui Ladislau IV, între 1272 și 1290. Ceea ce este sigur este
faptul că în secolul XIV era deja proprietatea familiei Apor și se crede că a fost un dar din
partea regelui. Ceramica găsită aici datează dinaintea secolului XVIII. Se presupune, deci, că
în acest secol ceta tea era deja nelocuită.
Pentru a ajunge la ruinele cetății se urmează drumul peste pustia Ligă până ajungeți la
Vârful Mijlociu, apoi drumul Cetății. Este marcat cu puncte galbene.

23
Cetatea Alba Carolina
Cetatea Alba Carolina este cea mai importantă atracție turistică din municipiul Alba
Iulia. Contruită în perioada anilor 1714 -1738, este considerată cea mai reprezentativă
fortificație bastionară de tip Vauban din România, sau chiar din sud -estul Europei.

Este cea mai impresionantă și cea mai vizibilă pentru turiști, înglobând între zidurile
sale toate celelalte fortificații. Construirea ei este justificată de conjunctura istorică. După
asediul Vienei și înfrângerea turcilor din anul 1683, treptat, Trans ilvania este ocupată de
trupele austriece, ultimul principe al Transilvaniei, Mihai Apafi I, murind în anul 1690.
Cetatea “Alba Carolina”, extinsă pe 70 ha, a fost construită în stil Vauban, între anii
1715 -1738, după planurile arhitectului italian Giov anni Morando Visconti, din inițiativa
împăratului Carol VI de Habsburg.
Cetatea este un fort în formă de stea, cu ziduri groase, cu șapte bastioane: Eugeniu de
Savoia, Sf. Ștefan, Trinitatea, Sf. Mihail, Sf. Carol, Sf. Capistrano și Sf. Elisabeta. Zidu rile
cetății sunt construite din cărămida, piatră de cariera sau din ruinele cetății romane, grosimea
lor fiind la bază 3m, iar la vârf 1,20 m. Zidurile sunt sprijinite de contraforturi pentru a
neutraliza împingerile pământului. Construcția impresionantă este înconjurată de șanțuri de
apărare.
Cele șase porți triumfale asigurau accesul în cetate au fost construite în stil baroc,
împodobite cu basoreliefuri care înfățișează figuri și scene mitologice, realizate de Johann
Konig. Trei dintre porți erau spre oraș, iar celelalte trei erau spre câmpul de instrucție din vest.
Porțile impresionează prin frumusețea decorațiunilor, fiind unice in arhitectura militara
europeana. Din cele șase porți, se mai păstrează în forma inițială doar porțile I, III și IV, iar

24
din poarta II, se mai păstrează doar stâlpii laterali. Decorația inspirată din mitologia antică a
fost realizată de sculptori ca Johann Konig, Johann Vischer și Giuseppe Tencalla.
Între secolele XVIII – XIX cetatea a îndeplinit rolul de centru militar al Tr ansilvaniei
și de depozit general pentru armament. Între zidurile ei s -au desfășurat evenimente de cea mai
mare importanta pentru istoria poporului român: epilogul răscoalei lui Horea și Marea Unire a
Transilvaniei cu România la 1 Decembrie 1918.

Cetatea Dacică
Ruinele Cetății dacice, numite Cetatea zânelor, care se află pe unul din dealurile ce
mărginesc valea cu același nume, în extremitatea de est a stațiunii, pe un promontoriu de
stâncă numit de localnici Muntele Cetății, atestă prezența dacilor și a romanilor pe teritoriul
actual al localității Covasna.

Cercetările efectuate aici au scos la iveală numeroase fragmente de ceramică si monezi
datând din perioada dacică și romană. Cercetătorii cred însă că cetatea a fost construită și
locuită cu mult i nainte de aceea perioadă.
Drumul până la cetate durează aproximativ 2 ore pe niște drumuri forestiere nemarcate
insă sunt și porțiuni destul de abrupte, nefiind recomandat celor cu condiția fizică neadecvată.
Cetatea, situată pe un munte înalt de 930 m, a fost construită atât pentru a fi un centru
al comunităților dacice din această zonă, cât și pentru control al intrărilor și ieșirilor în /
dinspre sud – estul Transilvaniei spre sudul Moldovei și estul Munteniei. Pentru aparare era
disponibil un efectiv de aproximativ 200 militari, numarul acestora fiind completat de civilii
care aduceau diverse servicii capeteniei care locuia in cetate precum si ostasilor ce o aparau.

25
Pe terasa de la baza locu iau civilii, pe cea de -a doua ăș i aveau domiciliul militarii, iar
în vârful dealului era resedința că peteniei. Cercetatorii cred ca, dupa modul in care au fost
ridicate fortificatiile precum si dupa marimea complexului, era vorba despre o capetenie cu
rang inalt.
Lucrările de amenajare au fost impresionante, ele incluzând atât obținerea unei
suprafețe terasate de aproape 10.000 m2, cât și ridicarea unor fortificații de apărare sau de
susținere a teraselor, de cca. 700 m lungime.
Amenajările au cuprins atât tăierea promontoriului, pe care s -a aflat acropola, cât ș i
amenajarea a 3 – 4 terase, pe laturile de nord, vest și sud; partea dinspre est este foarte
abruptă. Diferențele de nivel, față de acropolă, cât și dintre terase, sunt de 7 – 8 m.
Acropola, ce includea o suprafață de circa 700 m2, a avut o fortificație circulară chiar
pe baza platoului și un zid de susținere la baza acestuia. Acestea impresionează atât prin
dimensiuni, cât și prin modul complicat de construire.
Terasa I – a, cu o suprafață de circa 3.000 m2, era mărginită de un zid, lat de 2,20 –
2,50 m, format din doi paramenți și emplecton. Pentru paramenți s -au selectat pietrele mai
mari și cu unele laturi plate, iar ca liant s -a folosit lutul; deocamdată nu s -a observat
întrebuințarea lemnului în structura zidului. În unele zone, paramentul exterior s e păstrează pe
o înălțime de 1,20 – 1,50 m, format din 10 – 12 asize.
Terasa a II – a, include o suprafață de peste 3.700 m2. Fortificația ei este de aproape
250 m; vestigiile acesteia sunt impresionante, și ele se evidențiază pe aproape toată lungimea
terasei. Rămâne de văzut dacă este vorba de un zid sau de un val întărit cu piatră.
Terasa a III – a, situată doar pe laturile de vest și nord ale muntelui, este mai mică,
fortificația, lungă de cca. 150 m, incluzând o suprafață de circa 150 m2.
Nu este ex clus ca, până la baza muntelui, dacii să fi amenajat și alte terase, așa cum
par a sugera observațiile preliminare.
Dezastrul ecologic din noiembrie 1995 a dus la prăbușirea, aproape totală, a arborilor,
aceștia antrenând între rădăcinile lor părți din zi duri și complexe, ca și inventarul din stratul
arheologic.

26
Cercetările arheologice la acest monument se impun, atât datorită caracterului lor de
salvare, cât și pentru o mai bună cunoaștere a civilizației geto – dacilor din sud – estul
Transilvaniei. Deas emenea, o eventuală conservare – restaurare a fortificațiilor și a
complexelor, va constitui un punct de mare atracție turistică.
Cetatea Rupea
Cetatea Rupea este situată în localitatea Rupea din județul Brașov pe un masiv de
bazalt, în apropierea drumului ce leagă Transilvania de Moldova și Țara Românească. Cetatea
Rupea a fost ridicată pe ruinele unor cetăți mult mai vechi, încă de pe timpul dac ilor numită
Rumidava. fiind pe o poziția înaltă, de pe dealul Cohalmului, îți oferă o priveliște până pe
Podișului Tarnavelor și o transformă într -o locație strategică de invidiat.

Orasul Rupea este situat la jumatatea distantei dintre Brasov si Sighiso ara, in partea de
nord a judetului Brasov si este singurul oras din aceasta zona. In decursul istoriei, cetatea
Rupea a constituit un loc de refugiu pentru populatia satelor din imprejurimi in fata
repetatelor asedii ale turcilor si tatarilor.
Pe vremea d acilor, pe varful unei stanci de bazalt, se afla o cetate care se spune ca
purta numele de “Ramidava“. In veacul al XIV -lea, sasii au gasit cetatea in ruina (in urma
navalirilor popoarelor migratoare) si au construit pe ruinele acesteia, in mai multe etape , o
cetate taraneasca dandu -i aceeasi denumire pe care o foloseau localnicii: “Reps” (mult mai
tarziu ungurii au numit -o “Cohalom”, adica “gramada de piatra”).
Cetatea Rupea are forma unei spirale ascendente. Sistemul de fortificare consta in trei
incinte : Cetatea de Sus (construita inainte de colonizarea germana), Cetatea de Mijloc
(ridicata in secolul al XV -lea) si Cetatea de Jos.

27
Cetatea de Sus (construita pe resturile fortificatiei initiale), avea o suprafata de 1500
mp si era inconjurata de doua zidu ri de aparare concentrice. Mai tarziu acestea au fost
prevazute cu drumuri de straja, iar in interior au fost construite camari de cereale, pentru
pastrarea proviziilor in caz de asediu.
Cetatea de Mijloc, a fost ridicata in secolul al XV -lea, dupa invazi a tatarilor din 1421
care distrusesera prima cetate, apoi largita la mijlocul sec. al XVII -lea, fiind adaugat turnul cu
„gater„, turnul pentagonal dinspre est si o capela.
Cetatea de Jos a fost construita in secolul al XVII -lea si constituia a patra inc inta a
cetatii, de forma dreptunghiulara, aceasta fiind inconjurata de ziduri crenelate inalte de 5 m,
prevazute cu turnuri de colt si un turn de poarta masiv. In total cetatea dispunea de zece
turnuri de aparare, iar dintr -o incinta in alta se patrundea p rin porti prevazute fiecare cu sistem
de aparare.
La sfarsitul aceluiasi secol, sasii s -au refugiat in cetate, insa nu au folosit -o pentru a se
apara, predand fara lupta cetatea armatelor habsburgice. In 1790, o furtuna puternica a distrus
acoperisul ceta tii, iar de atunci cetatea a fost lasata in parasire.
Cetatea a fost construita cu incepere din anul 1324, in perioada rascoalei sasilor
impotriva regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou. Ulterior, locuitorii au mai adaugat
constructiei initiale trei turn uri de aparare si doua curti interioare, folosite ca adapost. In prima
curte, veti gasi o fantana adanca de 59 metri, a carei apa nu a secat pana astazi. In schimb,
cetatea a fost parasita inca din 1643, cand un incendiu devastator a transformat -o in ruine .
Va trebui sa urci si aici un drum ingust pana la portile cetatii, insa efortul iti va fi
rasplatit din plin. Privelistea oferita de Dealurile Homoroadelor si de Podisul Hartibaciu este
de neuitat.
Cetatea Feldioara
Cetatea Feldioara astazi oras – se afl a pe malul stang al Oltului, la 17 km nord -vest de
Brasov. Numele de astazi al localitatii este de origine maghiara, Föld -Vár insemnand „Cetate
de pamant„, dar el nu a fost insa intotdeauna asa. Varianta germana este Marienburg si
inseamna „Orasul Marie i„. Fecioara Maria era patroana Ordinului cavalerilor teutoni, iar
cetatea de la Feldioara este una dintre fortificatiile care pot fi atribuite acestora.

28
Cetatea purta dupa plecarea lor numele de Castrum Sanctae Mariae (1240) si este
situata pe colina de la Feldioara, inconjurata pe trei laturi de raul Homorod. Experienta de
constructori a teutonilor in Tara Sfanta si in Asia Mica a adus pe meleagurile transilvanene
tehnici si solutii de constructie intalnite la marile castele cruciate de la Tyr, Krak des
Chevaliers si Ascalon.

Din vechea cetate a teutonilor se mai pastreaza astazi numai un rest dintr -un zid de
piatra in partea de nord -vest, care s -a dovedit a fi total diferit din punct de vedere al tehnicii
de constructie de restul fortificatiei de la Feldioara. Baza lui este alcatuita din bolovani mari
de piatra deasupra carora au fost asezati alti bolovani legati cu un mortar de calitate buna.
Se pare ca cetatea a fost inconjurata de o a doua incinta, mult mai larga, in care se
aflau o capela, o boln ita si o „Casa a Conventului„, care juca rolul de refectoriu (la parter),
magazie si sala de mese (primul etaj) si dormitor (ultimul etaj). Atat capela cat si celelalte
cladiri au fost distruse probabil de tatari in 1241. Pe ruinele lor, cistercienii pe mana carora
regele Bela al IV -lea lasase localitatea au construit actuala biserica. Capela romanica a
cavalerilor teutoni a devenit probabil corul gotic, iar ruinele „Casei Conventului„ sunt
temeliile corpului bazilical.
Totusi, fortificatia care se poa te observa astazi pe colina nu mai pastreaza urme
vizibile ale prezentei teutonilor. Turnurile si curtinele prin care acestea erau legate la inceput
au fost construite probabil de comunitatea saseasca ramasa dupa plecarea lor, dar nu se poate
preciza cu ex actitate perioada. In Transilvania de dupa marea invazie tatara incepuse o
adevarata explozie de fortificatii.
Cetatea de la Feldioara fusese trecuta si ea prin foc si sabie, ceea ce i -a impins pe
localnici sa o reconstruiasca cu o incinta ovala, care lua forma platoului, cu intrarea la sud si

29
cu turnuri, dintre care se mai pastreaza astazi numai turnul vestic, ale carui niveluri erau
candva separate prin platforme si comunicau prin scari de lemn.
Se presupune ca aceleasi platforme existau si intr -un alt turn, cel de est, demolat astazi
pana la nivelul pivnitei, care avea o bolta semicilindrica.
Din ultimul dintre ele, cel de sud, se mai pastreaza doar niste resturi ale zidurilor de la
baza. Curtina are 6 -7 metri si pe la jumatatea inaltimii se mai pot ob serva inca gaurile in care
se fixau barnele consolelor care sustineau drumul de straja. Pe latura sudica se mai vad
masiculii si in partea de vest a curtii exista candva o fantana adanca de 70 de metri.
Se pare ca o alta reconstructie a cetatii a avut loc dupa 1420, pentru ca un document
din 1439 spune ca locuitorii de la Feldioara au fortificat un castrum deja existent pentru a -si
apara bunurile si pe ei insisi. Asa se face ca cetatea era in vremea regelui Sigismund de
Luxemburg una taraneasca si primea d e la acesta dreptul de oras.
A fost distrusa de turci in 1430 si de Vlad Tepes in campania lui din 1457, dar
locuitorii au refacut -o in acelasi an. In 1529, dupa batalia de la Feldioara, vornicul Nicoara
Grozav, capetenia ostilor lui Petru Rares, i -a pede psit aprig pe sasi, care il sprijineau pe
imparatul Ferdinand I, si probabil tot atunci a fost distrus zidul de incinta din partea de sud. Se
mai poate presupune si ca turnul nordic a fost construit in 1657, deoarece mesterii au scrijelit
acest an in tencu iala zidului.
Cu aproape o jumatate de secol mai inainte, in 1612, voievodul Gabriel Báthory ii
infrangea pe brasoveni si trupele lui ucideau in lupta 39 de tineri. Intre 1912 -1913 a fost
ridicat in onoarea acestora un monument la marginea orasului.
Ceta tea Blidaru
Amplasata la mica distanta de Costesti – Cetatuie, cetatea de la Blidaru, este
considerata cea mai puternica fortificatie a sistemului defensiv din Muntii Orastiei. Blidaru
este singura cetate care nu a putut fi cucerita, aparatorii predandu -se din cauza epuizarii
resurselor. Pe langa fortificatia propriu -zisa, pe Dealul Blidaru au fost gasite ramasitele a
numeroase turnuri izolate care vegheau vaile masivului.
Ruinele cetatii Blidaru sunt situate la 4 km de Costesti, pe platoul de la SV de com .
Orastioara de Sus (jud. Hunedoara), la altitudinea de 705m . Aflata pe culmea Dealului
Blidaru, cetatea de la Blidaru a avut rosturi pur militare. Varful dealului a fost excavat,

30
indreptat si largit, obtinandu -se suprafetele netede din interiorul cetatii . La realizarea cetatii au
fost folositi mesteri greci si autohtoni.

Constructia, ale carui ruine se pastreaza in buna stare, a fost ridicata in doua faze. In
prima faza, a fost ridicata incinta dinspre est, de forma unui patrulater neregulat.
La est s i nord -est de cetatea de la Blidaru, erau amplasate trei turnuri de paza, iar alte
turnuri supravegheau împrejurimile.
Prima incinta, dinspre est, era de forma unui patrulater neregulat, cu patru turnuri la
colturi. Prin turnul din coltul sud -vestic, ce a vea intrarea în cleste, se realiza accesul la o
intrare secundara. Tehnica de construire a zidurilor este cea cunoscuta sub numele murus
Dacicus, adica doua paramente de blocuri de calcar fasonate, unite între ele prin bârne de
lemn, iar spatiul dintre cel e doua siruri de blocuri se umplea cu sfarmaturi de piatra si cu
pamânt bine batut. La realizarea cetatii au fost folositi mesteri greci si autohtoni. La jumatatea
sudica a platoului din interiorul incintei a fost construit un turn -locuinta patrat, iar pe
versantul de sud -vest, un turn izolat.
În etapa a doua a fost construita o cetate mult mai cuprinzatoare, ce îngloba si prima
incinta. Poarta de intrare în cetate se afla pe latura estica, fiind flancata în interior de doua
ziduri scurte. Pe laturile de n ord si vest ale cetatii, pe partea interna a zidurilor, au fost
construite încaperi care la parter ele serveau drept depozit pentru cereale, etajul fiind în fapt o
platforma pentru sustinerea si manevrarea masinilor de razboi. Zidaria alterna blocurile de
calcar cu micasisturi, imitând modelul tablei de sah.

31
Sanctuarele, de tip aliniament, erau situate în afara incintei fortificate în locul numit
„Pietroasa lui Solomon”.
Tot la Blidaru se afla si o alta constructie, unicat in lumea dacica si construita, m ai
mult ca sigur, de catre un mester roman sau sub indrumarea acestuia. Este vorba despre
cisterna de apa, constructie ridicata in afara fortificatiei, intrucat izvorul care o alimenta se
afla la o cota mai joasa. Cisterna, masurand in interior 8X6,20m, av ea, de la pardoseala pana
la inceputul boltii, o inaltime de 4m.
Laturile lungi au fost dublate, zidul interior constituind suportul pentru acoperisul
alcatuit din blocuri de calcar fasonate. Peretii erau acoperiti cu un strat impermeabil compus
din var, nisip si caramida sfaramata, constructie tipic romana care a dus si la concluzia ca ea
nu a putut fi construita decat cu ajutorul acestora. Cand aceasta compozitie a devenit
permeabila, intreaga cisterna a fost rezidita in interior si acoperita cu straturi succesive de
tencuiala, asigurandu -se astfel impermeabilitatea.
Cetatea Căpâlna
Cetatea Dacica Capalna se afla in comuna Sasciori, la 18 km de orasul Sebes, pe
“Dealul Gargalau”, ori “Dealul Cetatii”, cum mai este numit, cu o buna pozitie strategica,
situata la 610m altitudine si dominand valea Sebesului, o cetate cu ziduri de piatra, in opus
quadratum, care incinge partea superioara a dealului, legata fiind de restul inaltimilor cu o sa
ingusta si marginita de doua paraie: Valea Gargalaului si Paraul Rap ii.

Platoul cetatii, alcatuit din trei terase, de dimensiuni reduse, este de forma ovala,
masurand 56X42m. Accesul dinspre sud -vest era barat cu ajutorul unui val de pamant, nu prea
inalt, prevazut cu un sant interior.

32
Cetatea Dacica Capalna constituie una dintre verigile lantului de fortificatii de pe cele
doua versante ale Carpatilor, menit sa supravegheze principalele treceri peste munti pe
drumurile de plai circulate in toate timpurile. Capalna si Banita sunt cele doua cetati incluse in
patrimoniul UNESCO ca parti ale sistemului defensiv dacic, dar care nu se afla in muntii
Orastiei, centrul regatului.
Fortificatia, amplasata in hotarul satului Capalna, judetul Alba, pe un deal cu pante
abrupte cu altitudinea maxima de 687 metri, a intrat relativ ta rziu in literatura de specialitate,
mai exact, la sfarsitul secolului trecut. Toponimul ”Cetate” indica insa ca localnicii aveau de
mult timp cunostinta de existenta ruinelor. Partea superioara a mamelonului, amenajata in
terase, este aparata de un turn -locuinta de la care porneste zidul de incinta.
Turnul -locuinta se afla in fata seii, pe o platforma taiata in stanca, este patrat (cu latura
de 9,5m si grosimea zidului de 1,73m) si are intrarea pe latura de S -E (larga de 1,26m). De la
1,7m in sus zidul de tip murus Dacicus continua inca aprox. 3m in caramida slab arsa.
Zidul de incinta inegal ca grosime (de la 1,5m la 2,5m) se pastreaza acum pe cea mai
mare parte din lungimea sa doar cu un singur parament (cel exterior). Paramentul interior era
suplinit, in partea inferioara a zidului, de stanca si se ridica din blocuri de calcar abia de la
oarecare inaltime, cu un perimetru al cetatii (zid si o latura a turnului -locuinta) ce masoara
280m.
Intrarea principala in cetate se facea prin turnul (6 x 9m la exte rior) de pe latura de S.
Pe latura de N -E se afla o intrare secundara marginita de doua ziduri. In interiorul cetatii se
ridicau mai multe constructii: pe cea mai inalta terasa un turn de veghe din lemn, o constructie
cu pereti din lemn si baza de piatra l anga turnul locuinta, o scara cu baza de piatra, un canal si
mai multe baraci de lemn.
Materialul arheologic consta din ceramica lucrata cu mana si la roata (inclusiv pictata
cu motive geometrice), unelte de fier, obiecte de podoaba din fier, argint si br onz, vase de
bronz, monede romane republicane si imperiale. Cetatea dacica pare sa fi fost ridicata pe
timpul domniei lui Burebista.
Si-a incetat existenta printr -un incendiu de proportii in timpul razboaielor daco –
romane de la inceputul sec. 2 p. Chr. Me nirea ei strategica era aceea de a bara accesul pe
drumul care, pornind de la Polovragi, strabatea muntii prin Pasul Urdele si cobora in Valea

33
Somesului. Blocurile de calcar utilizate la ridicarea turnului si zidurilor cetatii au fost fasonate
in cariera, iar la Capalna s -au mai executat doar mici ajustari.
Inaltimea zidurilor este de aprox. 1,7 metri ele continuand vertical din caramida, ca si
in cazul turnurilor -locuinta de la Costesti – Cetatuie. Maniera de amplasare a turnului, pe
traseul zidului si for mand o iesire din acesta, demonstreaza dubla menire a constructiei:
element defensiv, incadrat intre celelalte fortificatii, si, pe de alta parte, locuinta a
comandantului cetatii.
Principalul element de fortificare al cetatii Capalnei il constituie zidul de incinta care
porneste perpendicular de pe laturile de S -E si N -V ale turnului -locuinta. O parte a zidului a
fost construita in stanca, aceasta fiind anterior decupata, pentru a permite constructia, pe o
panta de aproape 70 de grade a versantilor dealul ui. Starea in care s -au pastrat zidurile este
mai proasta decat la cetatile din Muntii Orastiei: blocurile sunt alunecate sau iesite in afara,
iar pe multe portiuni zidul nu s -a mai pastrat de loc.
Cetatea medievală Târgu Mureș
Complexul cetății are o supr afață de 4,3 ha și este format dintr -o incintă fortificată cu
7 bastioane unite prin ziduri. In interiorul fortificației se găsește Biserica Reformată -Calvină
și Clădirea Manutanței.

Cetatea actuală a fost construită pe locul unei alte fortificații ridi cate în secolul XV
(1492) și care a aparținut voievodului Transilvaniei, Bathori Istvan. Aceasta primă cetate a
fost distrusă în urma unei invazii.

34
Între anii 1602 și 1652 s -a construit actuala cetate, de formă pentagonală, având 5 din
cele 7 bastioane co nstruite de breslele muncitorești ce au utilizat ca materiale de construcție
piatra de râu și cărămida.
Bastioanele se compun din 3 sau 4 nivele ce comunică în interior prin scări de lemn.
Stilul arhitectonic în care au fost construite Biserica Reformată și Clădirea Manutanței
aparține Renașterii târzii.
Cetatea este și locul unde au loc diferite acțiuni cultural -artistice, existând expoziții de
pictură, fotografie. Aceste tipuri de acțiuni au loc mai ales în perioada zilelor Târgu
Mureșului, în luna iune a fiecărui an.
Cetatea Mediașului
Cetatea Mediașului, lăcașul de cult fortificat, a fost construită la începutul secolului al
XII-lea, iar cele trei ziduri de apărare, înălțate din ordinul lui Matei Corvin, probabil între anii
1440 și 1534.

După termi narea construcției, incinta din jurul bisericii a primit denumirea de "castel".
În anul 1736 sistemul de apărare avea trei porți mari, 4 mai mici și 19 turnuri -bastioane. În
urma demolărilor secolului XX, 10 turnuri au mai rămas și fragmente din zidul de a părare.
Intrarea principală în castel o constituie un gang boltit.
În perioada 1495 -1498 Mediașul este denumit "civitas". Oficialitățile de atunci decid
supraînălțarea turnului Trompetiștilor cu încă trei nivele, (pentru a rivaliza cu turnul Sf.Stefan
din Viena). Astfel s -a ajuns la înălțimea de 68,5 m. Din cauza structurii solului are o deviație
de 2,28 m de la verticală numărîndu -se printre primele 12 construcții de acest gen din lume.
Cele 4 turnulețe de colț arătau dreptul orașului de a pronunța și a e xecuta pedeapsa capitală.

35
Acest drept a fost folosit și cu ocazia arderii pe rug a unor "vrăjitoare", pentru ultima dată în
1752.
În vederea opririi înclinării, în perioada 1927 -1930 turnul a fost încorsetat într -o
centură de beton armat până la înălțimea de 14 m. Tot atunci a fost înlocuită cu alta, statuia
din lemn a lui Turrepitz (Petrica din turn), care după 300 de ani de vegheat orașul este expus
la Muzeul municipal. O nouă operațiune de consolidare, cu o centură de 8m a fost realizată în
perioada 197 6-1977.
Cetatea Costești
Cetatea de la Costești a fost reședința unora dintre regii geto -daci. Situată la intrarea în
valea apei Grădiștea, centrul de la Costești a constituit principalul avantpost al capitalei dacice
de la Grădiștea Muncelului. Distrusă în timpul primului război daco -roman, în 102 p. Chr.,
cetatea este grabnic refăcută și apoi definitiv distrusă și abandonată în anul 106 p. Chr., odată
cu cucerirea Daciei de către romani.

Ruinele ei au servit drept carieră de piatră pentru construirea castrelor. Dealul
"Cetățuia", cu cetatea de pe culmea sa formează un punct de pază deosebit, cu vedere la mare
distanță, plasat la intrarea în masivul stâncos al Munților Șureanu, acolo unde Apa Grădiștei
se îngustează deodată. Importanta sa strategica est e deosebita: controlul cetatii deschidea
drumul catre Sarmisegetusa.
Facând parte dintr -un complex sistem de aparare, cetatea de la Costesti -Cetatuie,
construita între sfârsitul sec. II si începutul sec. I a. Chr,. este cea mai veche dintre
fortificatiile dacice din Muntii Orastiei. Ea va trece în decursul istoriei prin mai multe faze de
întarire si refacere.

36
Fortificația acesteia constă dintr -un val de pământ cu palisadă, lat la bază de cca. 6 – 8
m și cu o înălțime de 2 – 2,50 m, care proteja partea sup erioară a dealului, platoul și terasele.
Vârful colinei a fost amenajat de catre constructorii daci în terase, rezultând astfel un
platou de forma elipsoidala pe care au fost dispuse elemente de aparare: santuri si valuri de
aparare întarite cu palisade, ziduri de piatra cu turnuri la extremitati, turnuri de veghe.
In partea de S -V, fortificația era dublată de un zid masiv, prevăzut cu turnuri, lucrat
din blocuri de piatră fasonată pe fețele exterioare (paramente), legate între ele prin intermediul
unor b ârne de lemn, interiorul fiind umplut cu pietre și pământ (emplecton), tip de zid de
apărare dacic numit murus dacicus. Lățimea lui era de 3 m. Acestor întărituri li se mai adaugă
și o dublă palisadă care înconjura platoul și două turnuri de pază situate p e coasta de N, un al
3-lea turn cu aceleași funcții fiind găsit pe latura de E.
Pe platou se află urmele a două turnuri -locuință, construite, la bază, cu temelii de
piatră și în partea superioară din cărămizi de lut nearse. O scară monumentală, din piatră
fasonată, lată de 3 m, ducea la unul dintre aceste turnuri. Pe laturi era prevăzută cu jgheaburi
pentru scurgerea apei, iar în față cu o poartă de lemn.
Pe laturile de E și de V ale cetății s -au găsit două cisterne de apă, la care se adaugă și
câteva gro pi săpate în stâncă pentru strângerea apei de ploaie. Pe terasele din jurul platoului
au fost ridicate sanctuarele cetății, ale căror resturi constau din șiruri (aliniamente) de discuri
de piatră de calcar, similare celor de la Grădiștea Muncelului – Sarmi zegetusa Regia.
Sanctuarele, în numar de patru, erau rectangulare, cu tamburi de calcar si coloane din
lemn. Cele doua cisterne de apa descoperite, foarte importante pentru supravietuirea
aparatorilor, erau amplasate una în interiorul zonei fortificate, c ealalta în exteriorul acesteia.
Cetatea de la Costesti -Cetatuie este un punct de reper deosebit pentru istoria geto –
dacilor, fiind prima cetate construita dupa o planimetrie si o tehnica noua de influenta
elenistica (ziduri din blocuri din piatra de talie cu parament dublu), pastrând în acelasi timp
elemente ale sistemul vechi de fortificare, santuri si valuri de pamânt.
Cetatea Slimnic
Cetatea de la Slimnic, unul dintre cele mai importante obiective turistice ale județului,
aflată pe lista monumentelor i storice, așezată la marginea fostului scaun al Sibiului, înainte de

37
dealurile care îl despărțeau de scaunul Mediașului, a fost ridicată în întregime din cărămidă,
zidurile exterioare fiind sprijinite de contraforți în trepte.

Odinioară, în preajma ei, s e afla un codru întins, intrat în tradiția populară drept loc de
refugiu al haiducilor. Inițial, se pare că, pe locul actualei cetăți, a existat o fortificație de
dimensiuni mai reduse. Acesteia i -a aparținut și capela gotică din nordul cetății, transforma tă,
ulterior într -un turn de apărare.
Cetatea a fost asediată în mai multe rânduri, fiind cucerită prima oară în 1529 de Ioan
Zapolya, iar în 1602 de Moise Secuiul. Deși a rezistat asediului turcesc din 1658, precum și
pandemiei de ciumă , cetatea a fost devastată și incendiată în 1706, în timpul luptelor dintre
curuți și lobonți. Pierzându -și, treptat, orice rol militar, cetatea avea să fie părăsită și
părăginită în secolul al XVIII -lea.
Pe lângă cetatea țărănească, respectiv școala comunală, menționată documentar la
1394, biserica evanghelică compusă din navă, cor și absidă, reprezintă un alt punct de interes
pentru turiști.
La mijlocul secolului al XIV -lea, în cetatea amplificată a fost construită pe axa vest -est
o bazilică în stil gotic, neterminată, care a împărțit în două curtea fortificației. Secolului al
XV-lea îi aparțin noile lucrări de întărire, barbacana porții (sud) , meterezele, gurile pentru
păcură.
Desi unii vorbesc despre existenta unui vechi palat regal, acesta ar putea fi numai
amintire a unei vechi biserici care domina incinta de nord. In urma unor distrugeri din care nu
au mai rezistat decat cateva ziduri ale corului, in jurul anului 1450 s -a inceput construirea unei
biserici -hala gotice de -a latul cetatii.

38
Particularitatile terenului au facut ca biserica sa aiba un plan trapezoidal si nu unul
rectangular, asa cum ar fi fost de asteptat. Nava inițială, databilă de la începutul secolului al
XV-lea, a fost boltită în plasă în jur de 1500. Se mai păstrează o serie de detalii gotice cum ar
fi ferestrele și cele trei portaluri din nord, vest și sud.
Biserica nu a fost insa niciodata terminata, iar boltile care ar fi trebuit sa acopere
zidurile nu au fost ridicate, poate din cauza pericolului invaziilor turcesti din secolul al XV –
lea. In loc sa continue ridicarea bisericii, satenii au intarit zidurile din imprejur.
Cu exceptia zidului de nord, din structura originara a bisericii se mai pastreaza numai
zidurile exterioare. Planul neobisnuit si nivelul ridicat al corului, pe sub care trecea un tunel
catre turnul -poarta, nu ne dau multe indicii despre felul in care ar fi putut arata intreaga
constructie.
In 1870, s -a prabusit o parte a zidului care apara intrarea sudica; la fel s -a intamplat
doi ani mai tarziu cu o portiune a zidurilor circulare care aparau fantana. La sfarsitul anilor
‛50 (secolul al XX -lea) au fost restaurate clopotnita, zidurile si turnul de aparare din nord –
vest.
În 1959 s -a trecut la efectuarea unor ample lucrări de reparații și conservare a sitului ,
după ce, rând pe rând s-au dărâmat (în 1855) o parte a zidului bisericii din incinta cetății, cu
materialul rezultat fiind construit un zid protector la cimitirul nou, turnulețul din sud -est (în
1870) situat între curtea interioară și cea exterioară a cetății și respectiv zidul de împrejmuire
din sud -est (în 1872) .
Din inventarul bisericii prădate în 1706, se remarcă existența a două pietre funerare
din anii 1592 și 1633, executate artistic, precum și câteva piese în stil baroc, cum sunt altarul
(1773) și amvonul (1750).
Cetat ea Făgăraș
Complexul feudal fortificat de la Fagaras, a carui constructie a inceput la sfarsitul
secolului al XlV -lea si se continua, prin adaugiri succesive, pana la mijlocul secolului al
XVII -lea, a fost precedat de o fortificatie din lemn, inconjurata c u un sant si val de pamant,
atestata arheologic pentru secolul al XIII -lea. Aceasta fortificatie, dovada existentei unei
organizari politico -militare autohtone voievodale timpurii in Tara Fagarasului, a fost distrusa

39
pe la mijlocul secolului al XIII -lea, i n urma unui puternic incendiu, dupa cum atesta vestigiile
scoase la iveala prin sapaturile arheologice care au insotit lucrarile de restaurare.
In secolul al XV -lea cetatea din piatra si caramida de la Fagaras este atestata ca cetate
militara de aparare, cu patru turnuri bastionare la colturi si un turn de avanpost pe latura de
est.
In prima jumatate a secolului al XVI -lea, intre anii 1528 -1541, Stefan Mailat, stapanul
domeniului feudal al Fagarasului , apoi voievod al Transilvaniei, transforma cetatea mi litara
de aparare intr -un castel feudal fortificat inatacabil; concomitent, construieste o noua incinta
si transforma turnul de est in turn al portii cetatii exterioare. in dreapta portii, zidul estic
poarta stemele nobiliare -sculptate in piatra – a lui S tefan Mailat si a sotiei sale.
Resedinta a principilor Transilvaniei, complexul feudal fortificat de la Fagaras si -a
definit forma si proportiile actuale in ultima parte a secolului al XVI -lea si in prima jumatate a
secolului al XVII -lea. Importante lucra ri sunt intreprinse in vremea principilor Balthazar
Bathory (1589 -1594), Gabriel Bethlen (1613 -1629) si Gheorghe Rackoczi I (1631 -1643).
Astfel, Gabriel Bethlen a adus arhitecti italieni care au imprimat constructiei estetica
Renasterii – motive florale si blazoane, stucaturi, loggii deschise in arcuri; concomitent, la
colturile cetatii se construiesc cele patru bastioane – cazemata in stil italian.
In timpul lui Gheorghe Rackoczi I, au fost dublate, prin interior, zidurile exterioare de
pe latura de nor d si de sud, iar in spatiile create a fost aplicata umplutura de pamant,
realizandu -se o rezistenta de 8 m grosime. Se construieste acum cladirea corpului de garda pe
latura de est, iar santul de aparare din jurul cetatii este largit, adancit si umplut cu apa din Olt,
devenind astfel un adevarat lac.
In urma acestor lucrari, Cetatea Fagarasului – centrul politico -administrativ al marelui
domeniu al Fagarasului – a devenit un impunator ansamblu medieval. Adaptarile si adaugirile
de constructii la care este supusa cetatea vor culmina, in secolul al XVII -lea, cu transformarea
sa intr -o fastuoasa resedinta princiara, aceasta fiind perioada de apogeu a istoriei acestui
maiestuos monument.

40
Castelul Kornis
Castelul Kornis se gaseste pe teritoriul localitatii Ma nastirea, judetul Cluj si este
inscris pe lista Monumentelor Istorice ale judetului Cluj, elaborata de Ministerul Culturii si
Cultelor din Romania in anul 2004. Cladirea principala a castelului a fost construita de catre
Kristóf Keresztúri intre anii 1573 -1593, in stilul renascentist. In cursul timpului, castelul a
fost mereu completat cu cladiri secundare pe forma unei incinte patrulatere.

Dupa ce domeniul devine proprietatea familiei Kornis, in jurul anului 1673 Gáspár
Kornis (1641 -1683) ridica etajul al II-lea al cladirii principale, pe latura sudica. Fiul sau,
Zsigmond Kornis renoveaza castelul in 1680. Tot el a reparat castelul, dupa ce acesta fusese
deteriorat in timpul revoltei Curtilor de la inceputul secolului XVIII, iar in 1720 adauga doua
noi b astioane octogonale in partea nordica, este refacut turnul de la intrarea in castel, pe latura
de vest, turn care mai exista si astazi. In aceasta perioada are loc si redecorarea incaperilor
castelului cu fresce pe tavane. Sunt refacute lucrarile din lemn ale ancadramentelor ultimului
etaj si scara ornamentata cu motive populare si sunt aduse decoratiuni din piatra de tuf
vulcanic de Dej.
In cel de al doilea razboi mondial o parte din castel a fost distrus, iar dupa
nationalizare colectiile sale au fost ar se de comunisti sau au fost furate. Biblioteca din castel
continea inaintea distrugerii peste 9.000 de volume, formate din colectii de carti rare. A fost
distrusa acum si imensa colectie de istorie naturala. Pavilioanele au capatat destinatii de siloz,
camin si scoala culturala.
Dupa 1944 a fost recladita numai o parte a zidariei in perioada 1975 -1976, iar capela
Kornis a fost preluata de biserica ortodoxa. Nu au existat insa lucrari serioase de refacere a
castelului si domeniului, castelul ajungand astazi in ruine. Castelul a ramas cunoscut si pentru
statuile celor doi inorogi care ii pazesc in continuare intrarea. Intrarea in castel avea si o punte

41
suspendata, veche, care era ridicata in timpul noptii sau in caz de pericol, poarta incadrata de
inorogi par aleli cu intrarea, inorogi care apar si pe blazonul familiei Kornis.
Protectoarea castelului era Maica Domnului, pe care inorogii se considera ca o
vegheau. La intersectia diagonalelor incintei se afla o fantana octogonala, inconjurata de stalpi
circulari si arcade. In partea nord -estica a domeniului exista un pavilion ridicat in 1825,
dispus pe doua laturi ale sale cu coloane dorice.
Castelul Corvinilor
Castelul Hunedoarei, numit și Castelul Corvinilor, al Corvineștilor sau al Huniazilor,
este cetatea med ievală a Hunedoarei. Acest monument arhitectural ce dateaza din secolul al
XIV-lea este reprezentativ pentru arta feudala gotica din Europa si a fost construit pe locul
unui vechi castru roman.

Primul proprietar al acestui monument arhitectural gotic a fost cneazul Voicu, tatal lui
Iancu de Hunedoara, care a primit castelul cadou de la regele Sigismund I de Luxemburg.
Accesul în castel se face pe un pod de lemn, susținut de patru piloni masivi de piatrã,
plasați în albia pârâului Zlaști, lãsând în urmã curtea husarilor și nișa ce adãpostește statuia Sf.
Ioan de Nepomuk, protectorul podurilor și al trecererilor peste apã.
Primul obiectiv major este Turnul nou de poartã, de formã rectangularã, turn care
impresionezã prin masivitate, în zona parterului avâ nd aspectul unui spațiu boltit, fiind de
notat prezența locului de gardã, unde este și o vatrã de foc, aici aflându -se la acest moment
casa de bilete. De aici se ajunge, cu ușurințã, în închisoarea castelului, care pãstreazã o ușã
masivã de lemn.
Loggia M atia se aflã la ieșirea din Turnul nou de poartã, în partea stângã, fiind
consideratã cea mai timpurie manifestare, în domeniul arhitecturii, a Renașterii. La etajul

42
loggiei se mai pãstreazã unica picturã laicã în frescã din Transilvania acelei perioade, p recum
și Camera de Aur, spațiu de adăpostește expoziția "Obiecte din colecțiile Muzeului Castelul
Corvinilor Hunedoara”.
Capela este plasatã pe latura esticã a castelului, accesul aici fiind posibil prin scara
interioarã a Loggiei Matia, ajungându -se în t ribuna capelei.
Camera domnițelor, se aflã plasatã la primul nivel al Turnului nou de poartã, deasupra
coridorului de intrare în castel. Inițial, a fost doar un nivel de apãrare în acest turn, iar în
secolul al XVII -lea este tranformat în camerã de zi pen tru doamnele din castel. Aici se poate
vedea un set de mobilier aparținând secolului al XIX -lea, stilului eclectic, compus dintr -o
masã, servantã, dulap.
De aici, traversând Scara spiralã, se intrã în Sala Dietei, salã plasatã la etajul Palatului
Mare. Es te construitã în stil gotic târziu, interiorul ei fiind modificat radical în secolul XVII în
vremea lui Gabriel Bethlen, prin demontarea întregii arhitecturi gotice de piatrã, și
compartimentarea ei, rezultând încãperi cu functionalitãți diverse. De mențio nat este faptul cã
la primul nivel, rezultat în urma acestei intervenții, se pãstreazã urmele unei picturi în frescã,
ce prezintã nobili și imagini de fortificatii ale vremii.
La ieșirea din Sala Dietei, în partea dreaptã se aflã o scarã de piatrã, ce con duce la
etajul Turnului Capistrano, spațiu ce avea ca destinație în secolul al XV -lea gãzduirea
cãlugãrului Ioan de Capistrano.
Ieșirea din Turnul Capistrano se face pe aceeași scarã, în partea dreaptã fiind o scarã
ce conduce la al doilea etaj al Palatul ui sudic, în camerele folosite în secolul al XVIII -lea ca și
birouri pentru Administrația minelor de fier din Munții Poiana Ruscã. În prezent aici se aflã
expoziția de etnografie . De aici, se trece în camera cunoscutã sub numele de platforma
Turnului nou de poartã, construitã în secolul al XVII -lea ca și spațiu de depozitare a
munițiilor. Aici este amenajatã expoziția de arheologie.
Din aceastã expoziție se iese prin expoziția de etnografie, se coboarã pe o scarã de
lemn spre primul nivel al Palatului sud ic, în atelierele mesteșugãrești care deserveau
administrația minierã.
De aici se iese din nou în curtea interioarã a castelului, iar în partea dreaptã se intrã pe
coridorul de la parterul Turnului vechi de poartã, un turn de formã rectangularã, prevãzut cu

43
douã niveluri de apãrare. Turnul vechi de poartã a fost pictat în frescã în vremea regelui
Matia, urme din aceasta încã fiind vizibile pe latura nordicã. Și aceastã parte castelului a fost
modificatã în vremea principelui Gabriel Bethlen, acesta desfiin țând intrarea de secol XV și
construind în fața turnului un bastion defensiv, numit Turnul alb.
Folosind galeria neo -goticã se pot vedea câteva camere de locuit, plasate la primul
nivel al Palatului mare dinspre oraș, încãperi ce pãstreazã o serie de elem ente de facturã
renascentistã târzie. De aici, se poate vizita sufrageria acestui palat.
Revenind în curtea interioarã, circuitul continuã cu vizitarea fântânii, care este însoțitã
de prezentarea unei inscriptii, plasate pe unul dintre contraforții capelei .
De aici se viziteazã terasa de artilerie, ușor modificatã în secolul al XIX -lea, de unde
se deschide o frumoasã perspectivã spre groapa urșilor, palatul nordic, capelã și curtea
fântânii, dar și spre orașul contemporan.
Ultimul obiectiv este Sa la Cavalerilor, una dinte cele mai interesante spații laice din
Transilvania secolului al XV -lea. Aici funcționeazã expoziția de tehnicã militarã, cu piese
care ocupã o perioadã cronologicã extinsã (secolele XIV -XIX). Aici se poate vedea o
inscripție legat ã de momentul construcției acestei sãli.
De-a lungul secolelor a circulat si o poveste care explica numele de Corvini, atribuit
familiei nobiliare care a primit acest castel in dar de la regele Sigismund I de Luxemburg.
Potrivit legendei, corbul care tine in cioc un inel de aur si este inscriptionat pe blazonul
familiei Corvinilor, nu a fost ales intamplator. Se spune ca Iancu de Hunedoara era fiu
nelegitim al lui Sigismund I de Luxemburg, rege al Ungariei, cu o frumoasa femeie din Tara
Hategului, pe nume Elisabeta. Pentru a o feri de necinste, regele i -a dat de sot pe unul din
vitejii sai, Voicu, daruindu -i totodata si un inel, drept cadou pentru copilul nenascut, dar si
pentru ca acesta sa poate fi recunoscut atunci cand va creste si va merge la curtea re gala.
Legenda mai spune ca, in timpul unei calatorii pe care a facut -o familia lui Voicu,
acestia au poposit pentru a pranzi si au uitat inelul pe marginea stergarului pe care erau puse
merindele. Un corb, atras de stralucirea inelului, l -a furat, incerca nd sa plece cu el. Iancu de
Hunedoara, care era atunci doar un copil, a luat un arc si a omoarat corbul, recuperand astfel
inelul. Atunci cand a crescut si a ajuns la curtea regala, Iancu a povestit aceasta intamplare, iar
regele a fost impresionat si a de cis ca simbolul familiei Hunedorenilor sa fie corbul cu un inel
de aur in cioc. De altfel, si numele acestei familii nobiliare provine din latinescul “corvus”,

44
care inseamna “corb”, o pasare care simboliza cu totul altceva in evul mediu, si anume
intelepci une si longevitate.
Lucrarile de modernizare ale Castelului Corvinilor au inceput de -abia dupa moartea
cneazului Voicu, cand acesta a fost mostenit de fiul sau, Iancu de Hunedoara. Acest castel a
fost folosit in special ca resedinta nobiliara, dovada fiin d si lipsa unor perimetre secundare de
aparare.
In curtea Castelului Huniazilor, nu departe de capela, se afla o fantana, care are si ea
legenda ei.
Se povesteste ca aceasta fantana a fost sapata de trei prizonieri turci pe care Iancu de
Hunedoara ii tin ea in castel si carora le -a promis ca ii va elibera daca vor sapa o fantana cu
apa buna de baut. Prizonierii, sperand ca astfel isi vor castiga libertatea, au sapat in stanca
timp de 15 ani si la 28 de metri adancime au reusit sa dea de pretioasa apa. Numa i ca, intre
timp, Iancu de Hunedoara murise, iar sotia sa, Elisabeta Szilagyi, a decis sa nu respecte
promisiunea pe care sotul sau le -o facuse prizonierilor turci si sa nu ii elibereze. Mai mult, ea
a dat porunca ca cei trei captivi sa fie ucisi. Prizonie rii turci, ca ultima dorinta, au cerut
permisiunea de a inscriptiona o fraza pe cheile fantanii: “Apa ai, inima nu”, ca un repros
pentru promisiunea facuta si nerespectata. De fapt, inscriptia descifrata de istoricul si
orientalistul roman Mihail Guboglu g lasuieste astfel: “Cel ce -a scris -o este Hassan, prizonier
la ghiauri, in cetatea de langa biserica”. Caracterele vechi arabe continute de inscriptie o
dateaza la mijlocul secolului al XV -lea. Pozitia actuala a inscriptiei este pe unul dintre
contrafortii capelei.
De-a lungul secolelor, castelul a avut mai multi proprietari, ce l -au detinut insa pentru
perioade scurte de timp. Unul din proprietarii Castelului Huniazilor, care a facut unele
modificari, a fost principele Transilvaniei, Gabor Bethlen. Din por unca acestuia, intre anii
1618 -1623, au fost construite doua etaje in aripa sudica si unul in aripa nordica. De -a lungul
timpului, Castelul Corvinilor a fost devastat de mai multe incendii fiind restaurat de mai multe
ori: intre 1870 -1880, cu sprijinul arh itectilor Steindl Imre si Schulek Frigyes, intre 1965 -1970
si intre 1993 -1995.
Unicitatea monumentului de la Hunedoara consta in gradul inalt de reprezentativitate
pentru arhitectura militara din sud -estul Europei secolului XV, el intrununind cele mai
dezvoltate elemente de arhitectura civila, Palatul Mare fiind o constructie de inspiratie

45
franceza, unica în spatiul dominat de regatul maghiar în acea perioada, ilustrand maretia unei
mari familii, cea a Hunedorestilor, capabila sa imprumute modele arhitectu rale dintr -un spatiu
care gazduieste una dintre cele mai stralucite civilizatii medievale: Franta.
Alte elemente care transforma castelul de la Hunedoara într -un caz singular, sunt
interventiile ulterioare secolului al XV -lea (constructiile din secolul al XVII -lea, restaurarea
din finalul secolului al XIX -lea si inceputul secolului al XX -lea), care ofera vizitatorului o
mixtura unica de elemente arhitecturale apartinand Renasterii, stilurilor baroc si neogotic.
Castelul Karolyi
În orașul Carei, înconjurat de un parc dendrologic, se ridică impunător Castelul
Karolyi, moștenire a familiei nobiliare Karolyi. Castelul Karolyi este prima reședință a
familiei nobiliare maghiare și a fost ridicat în secolul al XV -lea. Legendele locului spun că
această construcție este legată de Cetatea Ardud prin intermediul unui pasaj secret din
subteran.

2.3 Dimensiuni ale ofertei ș i cererii turistice cultural e în Transilvania
Analiza ofertei turistice în perioada 2012 – 2015

Mai multe obiective turistice din Transilvania s -au remarcat în ultimii ani prin
includerea în diverse topuri sau selecții mondiale, ori măcar continentale, făcute de publicații
celebre. Castele, rute de drumeție, sate arhaice sau orașe idilice și -au găsit locul în companii
selecte, pe listă cu „celebrități” în domeniu. Prin urmare, în cadrul acestui capitol, am realizat

46
o analiză în ceea ce privește oferta de cazare din Transilvania și numărul persoanelor care au
vizitat această zonă în intervalul 2012 – 2015.
Structurile cu funcțiuni de cazare turistică în intervalul 2012 – 2015
Stațiunea Cheia 2012 2013 2014 2015
Hoteluri 67 72 78 86
Moteluri 42 46 52 57
Cabane turistice 38 52 65 75
Vile turistice 40 48 56 62
Pensiuni turistice 51 55 60 67
Pensiuni
agroturistice 35 39 44 49
Total 396

Media pre țurilor de cazare / noapte la structurile cu funcțiuni de cazare și mic dejun
Stațiunea
Cheia 2012 – Pret /
noapte cazare 2013 – Pret /
noapte cazare 2014 – Pret /
noapte cazare 2015 – Pret /
noapte cazare
Hoteluri 90 lei 90 lei 100 lei 110 lei
Moteluri 70 lei 75 lei 75 lei 80 lei
Cabane
turistice 70 lei 75 lei 75 lei 80 lei
Vile turistice 80 lei 80 lei 85 lei 95 lei
Pensiuni
turistice 70 lei 75 lei 75 lei 85 lei
Pensiuni
agroturistice 75 lei 80 lei 80 lei 90 lei

Media pre țurilor de cazare / noapte la structurile cu funcțiuni de cazare fără mic dejun
Stațiunea
Cheia 2012 – Pret /
noapte cazare 2013 – Pret /
noapte cazare 2014 – Pret /
noapte cazare 2015 – Pret /
noapte cazare
Hoteluri 75 lei 75 lei 85 lei 90 lei
Moteluri 60 lei 65 lei 65 lei 70 lei
Cabane
turistice 60 lei 65 lei 65 lei 70 lei
Vile turistice 70 lei 70 lei 75 lei 80 lei
Pensiuni
turistice 60 lei 65 lei 65 lei 75 lei
Pensiuni
agroturistice 65 lei
70 lei 70 lei 75 lei

47
Analiza circulației turistice în perioada 2012 – 2015

Pentru analiza circulatiei turistice am luat în calcul următorii indicatori:
 sosiri, care arată evoluția turiștilor care frecventează hotelurile și care s -au cazat în
hoteluri ;
 numărul de înnoptări, care arată numărul nopților în care turiștii au fost cazați în
hoteluri ;
 durata medie a sejurului, care arată în medie câte zile au fost cazați turiștii în hotel uri.
Se calculează ca un raport între numărul de înnoptări și numărul de turiști;
 gradul de ocupare, care este considerat o rată fundamentală.
Sosiri
Numărul sosirilor arată evoluția turiștilor care frecventează hotelurile din Transilvania
și care s -au cazat în hotel.
Dinamica sosirilor
Dinamica sosirilor urmărește numărul turiștilor români și străini care au ales în
perioada 2012 -2015 hotelurile din Transilvania .
Tabelul 1 – Numărul de turiști -mii-
Anii Număr turiști Români Străini
2012 125.649 84.736 40.913
2013 127.786 86.695 41.091
2014 129.623 90.428 39.195
2015 144.482 98.755 45.727
Analizând numărul sosirilor, se poate remarca o creștere progresivă a numărului de
turiști, în care predomină turiștii români. Numărul sosirilor a crescut datorită redării în
folosință a camerelor închise pentru modernizare. Clienții hotelurilor sunt în ma re parte turiști
români datorită faptului că vin în Transilvania în interes profesional cât și personal și aleg
hotelurile atât datorită situării, cât și datorită calitășii serviciilor oferite. Numărul turiștilor
străini care vin în Transilvania este într -o continuă creștere datorită dezvoltării firmelor
internaționale și a investitorilor străini.

48
Figura 1. – Număr sosiri hoteluri Transilvania

Numărul sosirilor a avut parte de o creștere ascendentă, datorată în cea mai mare
masură redeschiderii camerelor care au fost inchise pentru reamenajare în anumite hoteluri,
dar și datorită reamenajării de ansamblu a unora dintre ele. Satisfacerea tuturor cerințelor
clienților a avut un rol foarte important în crearea unei imagini de top pe piața prahoveană .
Figura 2 – Număr sosiri români și străini

În anul 2013, numărul turiștilor străini a suferit o ușoară scădere, dar situația s -a
redresat și în acest moment se află într -o continuă creștere. Analizând variația numărului de
turiști se constată o cr eștere scalară a acestuia. Numărul de turiști români ai hotelurilor din
Transilvania se datorează în mare parte functionării în zonă a unor mari companii (Petrom,
OMV, Coca -Cola, Timken, Romanian American Tobacco), care se adresează hotelului pentru
întreg ul pachet de servicii. Turiștii români cunosc deja serviciile pe care hotelurile din

49
Transilvania le oferă și sunt clienți fideli ai acestora sau sunt turiști care aleg hotelurile pentru
prima dată, atât datorita amplasamentului, cât și datorita multitudin ii serviciilor oferite. Se
estimează că numărul turiștilor atât celor străini, cât și al celor români va continua să crească
și să atingă un punct maxim în momentul terminării lucrărilor de modernizare ale altor
hoteluri, datorită posibilității de a avea u n grad de ocupare maxim.
Modificari absolute și relative ale sosirilor
Modificările absolute și relative ale sosirilor urmăresc ritmul de creștere, indicele
dinamicii, dar și al mondificării turiștilor
Tabelul 2 – Modificări ale numărului de turiști
Anii Număr
turiști Modificare absolută Indicele dinamicii Ritmul mediu de
creștere
Bază fixă
∆n/1 Bază în lanț
∆n/n-1 Bază fixă
In/1 Bază în lanț
In/n-1 Bază fixă
Rn/1 Bază în
lanț
Rn/n-1
2012 125.649 0 – 1 – 0 –
2013 127.786 507 507 1,04 1,04 4 4
2014 129.623 1.345 838 1,11 1,06 11 6
2015 144.482 149 804 1,17 1,06 17 9
Ritmul mediu al numărului de turiști a crescut cu 7% în 2014 față de anul 2013,
situație determinată de conjunctura economică, politică și socială a țării și a pieței unde se
desfășoară activitatea hotelurilor. Ritmul de creștere a numărului de turiști este relativ lent,
dar este situat pe o pantă ascendentă.
Investițiile realizate în ultimii ani în Transilvania , au determinat o revigorare și pe
segmentul industriei hoteliere din zonă, în condițiile creșterii numărului de turiști străini.
Tabelul 3 – Modificări ale numărului de turiști români
Anii Număr
turiști
români Modificare absolută Indicele dinamicii Ritmul mediu de
creștere
Bază fixă
∆n/1 Bază în lanț
∆n/n-1 Bază fixă
In/1 Bază în lanț
In/n-1 Bază fixă
Rn/1 Bază în
lanț
Rn/n-1
2012 84.736 0 – 1 – 0 –
2013 86.695 931 931 1,11 1,11 11 2
2014 90.428 1.246 315 1,15 1,03 15 2,1
2015 98.755 1.940 694 1,24 1,07 18 2,6

50
Numărul sosirilor nu a înregistrat diferențe foarte mari de -a lungul anilor 2012 -2015,
fapt datorat într -o mare masură camerelor închise din anumite hoteluri pentru modernizare.
Turismul în Transilvania este într -o continuă dezvoltare, iar acest lucru poate fi
observat și din creșterea treptată a sosirilor turiștilor români.
Tabelul 4 – Modificări ale numărului de turiști străini
Anii Număr
turiști
străini Modificare absolută Indicele dinamicii Ritmul me diu de
creștere
Bază fixă
∆n/1 Bază în lanț
∆n/n-1 Bază fixă
In/1 Bază în lanț
In/n-1 Bază fixă
Rn/1 Bază în
lanț
Rn/n-1
2012 40.913 0 – 1 – 0 –
2013 41.091 -424 -424 0,90 0,90 -10 -0,9
2014 39.195 99 523 1,02 1,13 13 1,2
2015 45.727 209 200 1,05 1,02 2 1,5
Transilvania nu este vizitată în cea mai mare masură pentru obiectivele sale turistice.
Turiștii străini care vin în aceas tă stațiune și care devin clienț ii hotelurilor din zonă sunt în cea
mai mare parte oameni de afaceri sau investitori, care au un obiectiv profesional.
Numărul de înnoptări
Numărul de înnoptări arată numărul nopților petrecute de către turiști în hotel uri.
Tabelul 5 – Numărul de înnoptări
Anii Nr. înnoptări Români Străini
2012 85.472

60.036 25.436
2013 87.711 60.289 27.422
2014 89.564 61.014 28.550
2015 92.412 62.398 30.014

Numărul înnoptărilor arată numărul nopților petrecute de turiști în hotel uri. Numărul
de înnoptări are o creștere progresivă, fapt datorat în mare masură redării în funcțiune a
camerelor care au fost închise în anumite hoteluri pentru a fi modernizare.

51
Figura 3 – Număr înnoptări la hotelurile din Transilvania

Cei care aleă să petreaca o noapte sau un sejur aici, au garanția că toate cerințele lor
vor fi îndeplinite și vor alege din nou aceste hoteluri data viitoare când vor veni în
Transilvania .
Dinamica înnoptărilor
Dinamica înnop tărilor urmărește numărul turiștilor români și străini care s -au cazat în
perioada 2012 -2015 la hotelurile din Transilvania .
Figura 4. Nr. Înnoptări turiști străini și româ ni

Atât numărul turiștilor români cât și al celor străini crește din ce în ce mai mult
datorită promovării, care s -a intensificat o dată cu începerea lucrarilor de modernizare la
anumite hoteluri. Acestea au dus la creșterea numărului de turiști care aleg hotelurile din
motive personale, dar și a oamenilor de afaceri.

52
Modificări r elative și absolute ale numărului de înnoptări
Modificarile relative și absolute urmăresc indicele dinamicii și ritmul mediu de
creștere ale numarului de înnoptări.
Tabel 6 – Modificări relative ale numărului de înnoptări
Anii Nr. înnoptări Modificarea absolută Indicele dinamicii Ritmul mediu de
crestere
Baza fixă
∆n/1 Bază în
lanț
∆n/n-1 Baza fixă
In/1 Bază în
lanț
In/n-1 Baza fixă
Rn/1 Baza
în lanț
Rn/n-1
2012 28.523 0 – 1 – 0 –
2013 31.675 3.152 3.152 1,11 1,11 11 11
2014 37.941 9.418 6.266 1,33 1,20 20 13
2015 45.563 17.040 7.622 1,60 1,20 20 14
Ritmul mediu de creștere a crescut cu 12,6%, datorită finalizării lucrărilor de renovare
ale camerelor hotelurilor. Oferirea de servicii de bună calitate, satisfacerea tuturor cerințelor
clienților și amplasarea într -o zonă atât turistică, cât și de afacer i, fac din hotelurile din
Transilvania , locul ideal pentru petrecerea unor momente de neuitat.
Durata medie a sejurului
Durata medie a sejurului arată în medie câte zile au fost cazați turistii în hotelurile din
Transilvania . Se calculează ca un raport între numărul de înnoptări și numărul de turiști.
Tabel 7 – Durata medie a sejurului -zile-
Anii Durata medie
a sejurului Români Străini
2012 2,3 1,9 0,4
2013 2,4 1,9 0,5
2014 2,7 2,3 0,4
2015 3,1 2,5 0,6
Sursa: Surse interne hoteluri Transilvania
Durata medie a sejurului este relativ redusă, însă se poate remarca o ușoară creștere în
fiecare an. Dezvoltarea sectorului profesional dar și a celui comercial și cultural și creșterea
resurselor financiare ale turiștilor au deteminat o creștere treptată a duratei medii a sejurului.

53
Figura 5 – Durata medie a sejurului

Durata medie a sejurului a înregistrat o creștere semnificativă în ultimii ani, datorată
în cea mai mare masură dorinței turiștilor de a petrece mult mai mult timp în Transilvania , dar
și datorită necesității acestora de a -și prelungi șederea în vederea r ezolvării problemelor sau a
petrecerii unei mini vacanțe.
Dinamica duratei medii a sejurului
Dinamica duratei medii a sejurului urmărește numărul mediu de zile în care turiștii
români și străini au fost cazați la hotelurile din Transilvania .
Figura 6 – Durata medie a sejurului turiștilor români și străini

Durata medie a sejurului a turiștilor români este aproximativ dublă față de cea a
turiștilor străini. Turiștii străini se cazează la hotel doar pentru scurta perioadă pe care o petrec
în Transilv ania, doar până la încheierea contractelor sau rezolvarea problemelor pentru care
au venit. Interesul lor este unul profesional, ei nefiind atrași de obiectivele turistice sau de
prelungirea sejurului. Turiștii români au înregistrat o creștere datorită fap tului că aceștia aleg

54
hotelurile atât din motive personale, cât și profesionale, iar prelungirea sejurului nu este o
problemă pentru aceștia.
Gradul de ocupare
Gradul de ocupare arată proporția în care hotelurile au fost ocupat e și este considerat o
rată fundamentală.
Tabel 8 – Grad de ocupare

Gradul de ocupare al hotelurilor din Transilvania a crescut o dată cu redarea în
folosință a camerelor care au fost închise pentru a fi modernizare.
Dinamica gradului de ocupare
Dinamica gradului de ocupare urmărește proporția în care hotelurile au fost ocupate în
perioada 2012 -2015.
Figura 7 – Gradul de ocupare

Capacitatea de cazare și gradul de ocupare al hotelurilor din Transilvania , au crescut
treptat datorită finalizării lucrărilor de consolidare, construcție și modernizare ce au avut loc
în ultimii ani. Datorită faptului că lucrările continuă etapizat, hotelurile nu pot funcționa cu un
grad de ocupare de 100%.
Anii Gradul de ocupare ( %)
2012 45,4
2013 46
2014 55,07
2015 63,2

55
Modificarea absolută și relativă a gradului de ocupare
Modificarea absolută și relativă urmărește indicele dinamicii și ritmul mediu de
creștere al gradului de ocupare.
Tabel 9 – Modificarea gradului de ocupare
Anii Grad
de ocupare (%) Modificare absolută Indicele dinamicii Ritmul mediu de
creștere
Baza fixă
∆n/1 Baza în
lanț
∆n/n-1 Baza fixă
In/1 Baza în
lanț
In/n-1 Baza fixă
Rn/1 Baza în
lanț
Rn/n-1
2012 45,4 0 – 1 – 0 –
2013 46 0,6 0,6 1,01 1,01 1 1
2014 55,07 9,67 9,07 1,21 1,20 21 12
2015 63,2 17,8 8,13 1,39 1,15 39 21
Creșterea treptată a gradului de ocupare a determinat o creștere a veniturilor și de
asemenea o creștere a profitului. Redarea în folosință a camerelor care au fost închise în
anumite hoteluri pentru a fi modernizate va determina o creștere aproape de pragul maxim al
gradului de ocupare.
Conducerile hotelurilor din Transilvania vor investi o sumă importantă de bani în
promovarea hotelurilor atât în România, cât și în străinătate, o dată cu terminarea lucrărilor de
modernizare ale camerelor hotelurilor. Această promovare va duce la creșterea atât a gradului
de ocupare, cât și a sosirilor.

56
CAPITOLUL III – STUDIU DE CAZ – Circuit turistic în Transilvania
3.1 Prezentarea caracteristicilor programului touristic

Transilvania este, de departe, cea mai romantică provincie românească.
Chiar și numele ei ne sugerează piscuri de munți sălbatici, cu păduri neumblate, ape
cristaline, imagini ale bisericuțelor din lemn cu acoperișuri țuguiate, castele legendare și
amintiri dintr -o istorie zbuciumată. Transilvania, este totodată, o regiune cosmopolită unde
diversitatea etnică a determinat o diversitate culturală cu potențial turistic remarcabil.
O importantă motivație turistică asociată Transilvaniei este legenda contelui Dracula.
Prezentarea programului turistic
Plecarea și prețul unei ca mere duble
Plecare Loc în Camera Dublă

21.03, 4.04, 16.05, 13.06, 12.09, 3.10.2016 159 €
24.04, 15.05, 29.05, 12.06, 4.09, 18.09, 2.10, 16.10.2017 159

 Supliment SGL: 40 euro ;
 Reducere a 3 -a persoană: 15 eur o;
 Copil 0 -2.99 ani: gratui t;
 Copil 3 -11.99 ani: plătește doar 50 euro (în cameră cu 2 adulți, fără pat suplimentar) .
Circuitul turistic
 Sibiu – Sibiel – Biertan – Sighișoara – Viscri – Cisnădie – Palatul Brukenthal din
Avrig – Cârța – Sâmbăta – Făgăraș – Castelul Corvinilor – Alba Iulia – Șinca Veche –
Prejmer – Brașov

57

Servicii Incluse
 4 nopți de cazare la pensiune 3* în Sibiel (lângă Sibiu) ;
 Mic dejun și cină + un pahar de apă și vin la masă ;
 Vizite conform descrierii ;
 Transport cu autocar/ microbuz modern, cu climatizare ;
 Ghid însoțitor pentru într eaga perioadă .

Nu sunt incluse
 Asigurarea medicală de călătorie și asigurarea storno (nu sunt obligatorii, însă vă
recomandăm să le încheiați) ;
 Taxe și cheltuieli personale ;
 Intrările la obiectivele turistice ;
 Excursiile opționale .

Excursii opționale neincluse în tarif
 Castelul Corvinilor și Alba Iulia: 20 euro/ persoană (biletul de intrare la castel nu este
inclus in tarif) ;
 Grupul minim pentru a se organiza acest program este de 15 persoane.

Pensiunea Sibiel 3* – ***www.sibiel.eu
Localizare: Pensiunea se g[ sește în Sibiel, localitate care a cucerit Golden Apple, cea
mai înaltă distincție internațională ce se acordă în turism. Aflată într -o vale pitorească,
aproape de o pădure și înconjurată de munți, pensiunea Sibiel este și în apropierea faim osului
Muzeu de Icoane pe Sticlă. În jur este doar natura: o pădure de pin și una de mesteacăn si arin,
iar prin fața pensiunii curge un minunat râu de munte.
Facilitățile hotelului: Proprietatea oferă terasa, saună și restaurant cu preparate din
bucătăria tradițională românească.
Facilitățile camerelor: Camerele sunt decorate unic și sunt amenajate c u mobilier pictat
de mână. Ofer[ balcon, TV, acces gratuit la internet și o baie modernă.

58
3.2 Desfășurarea programului turistic

Ziua 1: București – Cozia – Sibiu – Sibiel (aprox. 310 km)
Plecare din București pe Valea Oltului spre Sibiu. Pe traseu poposim la mănăstirea
Cozia. În Sibiu vă invităm la un tur ghidat prin centrul istoric al orașului. De -a lungul turului
veti asculta legende interesante și amuzant e despre istoria orașului și locuitorii săi. Timp liber
pentru a explora orașul și pe cont propriu. Sosire la pensiune în Sibiel, lângă Sibiu pentru 4
nopți.

Ziua 2: Biertan – Sighișoara – Viscri (aprox. 350 km)
Astăzi vă propunem o incursiune în ținutul cetăților fortificate săsești. Vom afla
povești fascinante legate de viața coloniștilor sași în Transilvania. Vizităm cetatea Biertanului,
cea mai renumită dintre lăcașurile de cult fortificate din Transilvania, descoperim satul Viscri
și biserica fortific ată de aici și aflăm de ce Prințul Charles al Marii Britanii este fascinat de
această zonă. La Sighișoara explorăm cetatea medievală din sec. XIV și vizităm casa în care
s-a născut temutul domnitor Vlad Țepeș.

Ziua 3: Cisnădie – Avrig – Cârța – Sâmbăta – Făgăraș (aprox. 240 km)
O zi în care descoperim împrejurimile Sibiului. Prima oprire este Cisnădie, unde
vizităm o cetate fortificată impozantă din sec. XV. În apropiere, la Avrig, ne așteaptă palatul
de vară al baronului Samuel von Brukenthal și frumoasel e sale grădini baroce. În Cârța vedem
abația cisterciană, aflăm istoria monumentalei construcții gotice și a ordinului care a înființat –
o, iar la Sâmbăta admirăm una dintre cele mai frumoase ctitorii ale marele domnitor
Constantin Brâncoveanu. Încheiem ziu a cu fortăreața impresionantă a Făgărașului, printre
cele mai bine păstrate cetăți feudale din Europa de Est.

Ziua 4: Castelul Corvinilor – Alba Iulia (aprox. 275 km)
Vă invităm să participați la excursie opțională de o zi (extracost). Alternativ, vă pute ți
relaxa și bucura de facilitățile hotelului sau puteți explora stațiunea Sibiel pe cont propriu.
Participanții la excursie au ocazia de a întâlni cea mai mare fortăreață din țară, Castelul
Corvinilor din Hunedoara. Apoi îi așteaptă o incursiune în unul d intre cele mai importante
orașe ale României: fostă așezare daco -romană, colonie săsească, fortăreață austro -ungară,
oraș-simbol al Marii Uniri din 1918 – Alba Iulia. Tur ghidat al principalelor monumente din
centrul istoric.

59

Ziua 5: Moara Ohaba – Prejme r – Brasov – București (aprox. 420 km)
Călătorim la poalele Carpaților spre Brașov. La Șinca Veche aflăm secretele morii
vechi de peste 130 de ani, cea mai veche moară din Țara Făgărașului, care încă macină
perfect. Continuăm traseul cu biserică fortificată din Prejmer, acum pe lista Patrimoniului
Mondial UNESCO și încheiem programul în Transilvania cu un tur al centrului istoric al
Brașovului.

Atracțiile turistice
Secole de coexistență a românilor, sașilor și maghiarilor au creat contextul ideal pentru
dezvoltarea unei culturi marcate de contraste fascinante. În călătoria noastră vei descoperi
orașe istorice medievale, sate cu biserici fortificate gotice, impozante palate baroce și peisaje
rurale idilice.

Bisericile fortificate săsești
Zeci de splendide biserici săsești fortificate, păstrate din Evul Mediu sunt răspândite
pe dealurile cu vegetație bogată din sudul Transilvaniei. Biertan, Viscri, Prejmer și multe
altele fac parte din patrimoniul mondial UNESCO. La jumătatea sec. al XII -lea, un va l de
imigranți sosiți din nordul Europei a colonizat satele din sudul Transilvaniei. Comerțul a
înflorit și așezările lor s -au extins, dar localnicii au fost nevoiți să ridice fortificații pentru a
face față amenințării otomanilor și tătarilor. În total au fost înălțate peste 200 de astfel de
cetăți, care reprezintă a moștenire arhitectonică și culturală unică în Europa. Cele mai
însemnate și mai puternice așezări săsești au fost orașele Brașov și Sibiu, precum și
încântătoarea cetate medievală Sighișoara.

Sibiu
Frumos oraș medieval, centru de putere al sașilor din Transilvania, fosta Capitală
Culturală Europeană și bijuterie arhitecturală a României. Piețele largi, monumentele superbe,
muzeele cu exponate de mare valoare și festivalurile pline de culoare a u transformat acest
vechi oraș într -una dintre cele mai atractive destinații turistice din România.

Sighișoara
Meterezele, turnurile și fleșele ce se avântă spre cer fac din Sighișoara cel mai pitoresc
oraș medieval din Transilvania. Deoarece păstrează un ul dintre cele mai complexe, valoroase

60
și bine conservate ansambluri medievale fortificate din această parte a Europei, Sighișoara a
fost inclusă pe lista Patrimoniului Cultural Mondial al UNESCO.

Palatul Brukenthal de la Avrig
Baronul Samuel von Bukentha l a fost guvernator al Transilvaniei între 1777 și 1787,
colecționar de artă și unul dintre marii iluminiști ai veacului. Acesta și -a făurit în Avrig
începând cu anul 1756 un mic paradis, în care să -și găsească liniștea. Lui Brukenthal i -a servit
ca sursă de inspirație la planificarea palatului, ansamblul din Schönbrunn. Reședința de vară
de odinioară a fost trezită în anul 2011 din somnul ei adânc. Vreme îndelungată a rămas în
uitare aproape completă în ciuda faptului că parcul și clădirile se numără print re cele mai de
seamă monumente din vremea barocului transilvănean.

Castelul Corvinilor
Castelul Corvinilor, numit și al Huniazilor este cetatea medievală a Hunedoarei, unul
din cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România. Ridicat în secolul al
XV-lea de Ioan de Hunedoara pe locul unei mai vechi întărituri și completat de către fiul său
Matei Corvin, impunătorul castel a fost atent restaurant între anii 1965 -1970. Cetatea a fost
una dintre cele mai mari și vestite proprietăți ale lui I oan de Hunedoara.
Alba Iulia
Alba Iulia întruchipează idealul național, de veacuri, al unității naționale. Între 1599 și
1600, Marele Mihai Viteazu aduce pentru prima oară Muntenia,
Transilvania și Moldova sub aceași stăpânire și stabilește capitala țării la Alba Iulia. Între
1715 și 1738 douăzeci de mii de iobagi lucrează la construirea cetății numită Karlsburg
(fortăreața lui Carol sau Alba Carolina), în cinstea monarhului de Habsburg. Ca urmare a
prăbușirii Imperiului Austro -Ungar, la data de 1 Decembrie 1918 s -a semnat în incinta cetății
Actul Unirii României cu Transilvania.

Mănăstirea Cisterciană de la Cârța
La Cârța se pastrează ruinele mănăstirii cisterciene, unul dintre cele mai vechi și
importante monumente ale stiului gotic timpuriu din Transilva nia. Cistercienii sunt un ordin
călugăresc originar din Franța, înființat în jurul anului 1098 și răspândit în mai multe tări, care
ținea cu strictețe trei jurăminte: castitate, sărăcie și ascultare. În tara noastră, cistercienii au
ajuns în jurul anului 1 100, s -au asezat pe malul stâng al Oltului și au înființat mănăstirea de la
Cârța. Au avut grijă ca în scurt timp, abația să devină un centru important. Așa se face că,

61
abația ajuta financiar pe cei care duceau diferite războaie și, dacă nu -și mai putea re cupera
banii, primeau în schimb câte o bucată de pământ. Drept urmare, au ajuns în timp să
stăpânească 10 sate din împrejurimi.

Mănăstirea Sâmbăta
La poalele Munților Făgăraș, se află una dintre cele mai frumoase ctitorii ale marele
domnitor Constantin Br âncoveanu. La sfârșitul secolului XVII și începutul secolului XVIII, în
arta românească apare un stil nou, deosebit și anume “stilul brâncovenesc”, stil ce poartă
numele domnitorului. Perioada brâncovenească reprezintă o adevărată mișcare de emancipare
spirituală, atât socială cât și artistică. În secolul al XVIII -lea, stilul brâncovenesc devine stil
național și se răspândește în toată Țara Românească ajungând chiar și în Transilvania.

Cetatea Făgărașului
În secolul al XV -lea, cetatea din piatră și cărămi dă de la Făgăraș era o cetate militară.
Cetatea a devenit celebră în momentul în care a fost preluată de Mihai Viteazul. Domnitorul a
donat -o soției sale, Doamnei Stanca, care a locuit un an la Făgăraș. Așa a ajuns castelul să fie
locația cea mai căutată p entru balurile Transilvaniei. Publicația americană Huffington Post a
prezentat un top zece al celor mai frumoase castele și cetăți din lume. Fortăreața românească
ocupă al doilea loc, după castelul Neuschwanstein din Germania.

Moara de la Ohaba
Lângă Șinc a Veche, la Ohaba, cea mai veche moară din Țara Făgărașului încă macină.
Este o moară de apă care funcționează perfect în ciuda faptului că are mai mult de 130 de ani
de activitate. Pentru turiștii care se abat prin această zonă a Țării Făgărașului, o opri re la
Moara de Apă de la Ohaba completează experiența rusticului, a vieții satului așa cum se mai
păstrează, în crâmpeie, din vechime. Vechile mori de vânt sau de apă, vorbesc de vremuri
când pâinea noastră avea un cu totul alt gust: mai natural, mai sănăt os, mai puțin rafinat.
Pâinea țăranului român frământată din făina grăunțelor poartă pecetea organicului pierdut
pentru cei mai mulți din locuitorii aglomerărilor urbane. Iar mecanismul și obiectele originale
aflate în incinta morii de la Ohaba sporesc far mecul autentic al acestei instalații de epocă.

Brașov
Situat la umbra munților Carpați, Brașovul, cu frumosul său centru baroc, este unul
dintre cele mai atrăgătoare orașe transilvănene. Aici se află Biserica Neagră (cea mai mare

62
biserică gotică între Vie na și Istanbul), Strada Sforii (probabil cea mai îngustă stradă din
Europa) și Prima Școală Românească.

3.3 Analiza de preț a programului
 Cazare:500.000lei/cam/pat simplu
50 lei X 4 nopti= 200 lei/pers
200 x 20pers =4.000 lei

 Alimentatie:
Mic Dejun

2xMic Dejun Hotel "Select"
12 leix2=24 lei/pers.
24 x20= 480 lei/grup

Mic Dejun Hotel "Ceahlau"
13 lei /pers
13 lei x20=2 60 lei/grup

Mic Dejun Hotel "Lebada"
12 lei/pers
12 lei x20=2 40 lei /grup

Mic Dejun
2xDejun Hotel"Select"
14 lei x2=28 lei/pers
28 lei X 20=5.600.000lei/grup

Mic Dejun Hotel "Ceahlau"
14 lei/pers
14 lei x20=280 lei/grup

Mic Dejun Hotel "Lebada"
15 lei/pers
15 lei x20 =300 lei/grup

Mic Dejun Restaurant "Casa Romaneasca"
12 lei/pers
12 lei x20 =240 lei/grup

Cina
2xCina Hotel "Select"
18 lei x2= 360 lei/pers
36 lei x20=720 lei /grup

63

Cina Hotel "Ceahlau"
17 lei/pers
17 lei x 20=340 lei/grup

Cina Hotel "Lebada"
18 lei/pers
18 lei x 20=360 lei/grup

TOTAL /PERS: 189 LEI/PERS
TOTAL /GRUP: 3.780 /grup

Sofer: 60 lei diurna/zi
60 x5=300 lei/grup
300:20= 15 lei/pers.

Transport: 1600km/ 2 lei
1600×2 =3.200 lei/grup
3.200:20=2.700 lei/pers

Obiective turistice: 6
-4 obiective cu plata: 10 lei/obiectivu l
10×4=40 lei/pers.
40×20=800 lei/grup

Ghid: 70 lei/diurna zi
70×5= 350 lei/grup
350:20=17,5 lei/pers.

Chelt./pers: 200+189+15+270+40+17,5=
700 lei/pers

Total chelt./grup :
4.000 +3.780 + 300+3.200 +800+ 350=12.430lei
/grup

TVA
12.430. x19%= 236 lei

Cota de promovare
12.430 x 3%= 37,2 lei

Pret de vanzare
124.300 + 12.430 +
236 +37,2=13.946

64
3.4 Promovarea programului turistic
Promovarea programului turistic o să fie făcută cu ajutorul :
 Campania de promovare o s ă fie dezvoltată prin Google AdWords, Mailchimp și
Facebook și o să fie adresată tuturor categoriilor de vârstă.
Activitatea promoțională reprezintă un demers de natură comunicațională, riguros
planificat, realizat pe o perioadă determinată de timp, sub forma unor campanii în cadrul
cărora, cu ajutorul unor tehnici specifice (publicitate, relații publice, promovarea vânzărilor,
utilizarea mărcii, manifestări promoționale, sponsorizare) se acționează în vederea realizării
unor obiective legate de notorietatea sau imaginea unui produs/serviciu sau unei firme.
Promovarea reprezintă ansamblul de acțiuni și mijloace de i nformare și atragere a
cumpărătorilor potențiali către punctele de vânzare, în vederea satisfacerii nevoilor și
dorințelor acestora și implicit a creșterii eficienței economice a activității întreprinderii
producătoare.
Politica promoțională este o compo nența importantă a politicii globale de marketing a
unei întreprinderi.
În prezent, nu este suficient să produci; produsul trebuie să fie cunoscut de către
consumatori și să beneficieze de o imagine bună în rândul acestora.
Existența și dezvoltarea înt reprinderii sunt puternic condiționate de performanță
activității promoționale desfășurate, prin utilizarea unui ansamblu de instrumente specifice,
promovarea poate contribui benefic la modificarea percepțiilor, atitudinilor sentimentelor și
opiniilor cons umatorilor.
Între concept ul de promovare (politica promoțională) ș i cel de comunicare (politica
comunicațională) există o strânsă legatură astfel:
 promovarea reprezintă de fapt o formă de comunicare;
 promovarea are ca obiectiv comunicarea, comunicarea are ca principal obiectiv
convingerea consumatorului sau stimularea cererii.
Promovarea are adesea rolul decisiv în procesul de realizare a obiectivelor stabilite. În
economia de piață modernă, nu contează că produsele sunt de calitate, dacă potențialii
consu matori nu le cunosc, este puțin probabil să se vândă.

65
În mod tradițional, promovarea avea că scop atragerea de noi clienți. În prezent este
cel puțin la fel de important, dacă nu chiar mai important să reamintești clienților avantajele
oferite de produsel e proprii, față de cele ale concurenților și să -i convingi de acest lucru,
îndrumându -i să-și satisfacă rațional nevoile, cumpărând produsele tale.
Promovarea, ca expresie a acțiunilor, mijloacelor și metodelor utilizate în orientarea,
informarea, atrager ea și convingerea clienților să cumpere produsul în scopul satisfacerii
dorințelor lor, dar și asigurării rentabilității întreprinderii producătoare, este o necesitate
pentru înfăptuirea obiectivelor strategice și tactice ale întreprinderii, pentru înviora rea ciclului
de viață al produsului, ca și pentru anihilarea efectelor acțiunilor ce duc la scăderea
vânzărilor.
Promovarea este sinonima cu "dinamica comerciala" si desemneaza toate cercetarile
care pot sa antreneze cresterea vanzarilor.
Trăsăturile esenț iale ale promovă rii sunt:
 caracterul direct, imediat, concret;
 prezenț a unui avantaj, adaos, supliment;
 caracter efemer;
 caracter excepțional și neobiș nuit;
 legătura sa cu un produs definit;
 originea sa (producător, distribuitor) și ț intele sale (consumato ri);
 legătura sa cu mixul de marketing î n ansamblu.
Promovarea mai poate fi numită si "o practică a marketingului ce constă în adăugarea
temporară a unei valori suplimentare prod usului sau serviciului, ce oferă un avantaj specific
cumpărătorilor vizați în funcție de un obiectiv precis si mă surabil".
Promovarea se desfășoară în două direcț ii principale:
 promovarea produselor – prin totalitatea mijloacelor și metodelor utilizate în
orientarea, informarea potențialilor clienți asupra produselor noi sau îmbunat ățite,
începând de la ideea de produs nou și până la lansarea lui pe piață , pentru dezvoltarea
unei atitudini pozitive față de produs ;

66
 promovarea vânzărilor – prin ansamblul acțiunilor și mijloacelor de captare a atenției
potențialilor cumpărători, de căt re punctele de vânzare, în scopul impulsionării
vânză rilor.
Funcțiile promovă rii sunt u rmătoarele
 furnizarea de informații atțt cumpărătorului cât și vânză torului;
 neutralizarea informațiilor defavorabile ce se răspândesc mai ales prin zvonistică ;
 stimula rea cererii este scopul direct ș i imediat;
 atenuarea fluctuațiilor cererii mai ales î n cazul produselor sezoniere;
 diferențierea produselor, mai ales a mă rcilor;
 reamintirea av antajelor produselor pentru a rămâ ne consumatori fideli;
 contracararea concurenț ilor;
 influenț area persoanelor cu putere de decizie la nivel guvernamental;
 influenț area comportamentului public;
 formarea unei imagini;
 justificarea prețurilor bunurilor ș i serviciilor;
 conștientizarea publicul ui cu privire la noile produse ș i servicii cre ate.
Pe ba za acestei largi palete de funcțiile ce le poate î ndeplini activitatea promo țională,
fiecare intreprindere producătoare își stabileș te obiective pe termen scurt, dar ș i mai lung,
obiective generale dar și specifice, obiective față de vânzători, d istribuitori ș i consumatori.
Între obiectivele generale ale promovării, cele mai frecvente sunt: modificarea fluxului
cererii, direct -când se modifică comportamentul cererii, indirect -când se schimbă
comportamentul unui agent al circuitului de distribuție; accelerarea creșterii cererii de bunuri
pe termen scurt, regularizarea cererii și fidelizarea consumatorului.
Deoarece, în cadrul activității de marketing cei 4P se află în interacțiune, obiectivele
promovării nu se pot izola de ceilalți 3P și de aceea, se stabilesc obiective în raport cu:
politica de preț, de distribuție și produs.
Pornind de la multitudinea țintelor și efectelor ce le poate avea promovarea, Y.
Castagnol a evidențiat câteva din obiectivele ce și le propun în mod curent întreprinderile.

67
Astfel, ca obiective principale apar:
 a face încercări ;
 a provoca prima cumpă rare;
 a stimula indiferenț ii;
 a dezvolta o nouă utilizare;
 a pune î n valo are un punct al imaginii de marcă ;
 a crea un eveniment.
Ca obiective secundare apar:
 obținerea distribuirii marcii;
 creșterea difuză rii;
 creșterea disponibilității mă rcii;
 obținerea unei "prezen te publicitare" la punctul de vâ nzare.
Sferele de cuprindere pretabile promovă rii sunt sfera economicului reprezentând factor
de generare și influență a competitivității și sfera socialului reprezentâ nd o forma de
comunicare, de informare, de educare, de exprimare a obiceiurilor, uzuantelor, tradițiilor și
trăsă turilor individuale, de grup sau naț ionale.
Obiectivele promoționale în funcție de țintele cărora li se adresează :
 fațp de vânză tori:
– stimularea forței de vâ nzare ;
– accelerarea luă rii comenzii ;
– a face posibilă prospectarea pieț ii;
– transformarea potențialilor cumpărători în clienț i;
– fidelizarea clienț ilor;
– creșterea nivelului comenzilor ;
– lupta contra operațiunilor concurenț ilor.

 față de distribuitori:
– a face recomandarea produselor ;
– a face comenzi mai multe ș i mai rapide ;
– sporirea comenzilor pentru cele recomandate ;

68
– a da un avantaj produsului ;
– participarea la o acț iune marketing a fabrica ntului ;
– a face stocuri sau a le lichida ;
– introducerea unui nou produs ;
– fidelizarea distribuitorului .

 față de cumpără tori:
– a face cunoscut un produs ;
– a provoca o atitudine favorabilă produsului ;
– a fac e din consumatori, oameni de acț iune.

69
CONCLUZII

Impactul activităț ilor turistice asupra unei zone est e dat de cadrul natural și varietatea
potențialului turistic, de existenț a unei inf rastructuri generale, de prezenț a unor structuri
turistice de cazare, de alimentaț ie, agrement. Aceste elemente definitorii ale turismului
determin âd mai multe tipuri de impact (politic, social, economic, cultural), care pot îmbrăca
forme pozitive sau negative de manifestare.
Obiectivele, principiile, cerinț ele dezvoltării turistice durabile se regăs esc în
ecoturism, turismul rural, turismul cultural, aceste forme fiind expresia dorinței ca turismul să
reprezinte un factor pozitiv ș i dinamic de dezvoltare economică și o soluție practică de
păstrare nealterată a mediului.
Efectul multiplicator al t urismului are mai multe implicații și modalităț i de
exprimare. Este vor ba, în primul rând, despre aș a-numitul efect direct care constă în creș terea
veniturilor în sectorul turistic (salarii, profituri ale ho telurilor, restaurantelor, agenț iilor tour –
operatoare ), ca urmare a cheltuie lilor diverse efectuate de turiș ti în decursul unei anumite
perioade de timp, de obicei un an.
În al doilea rând, avem în vede re efectul indirect care vizează impactul creș terii
cheltuielilor pentru serviciile tu ristice asupra ramur ilor producă toare de bunuri de consum la
care firmele turistic e apelează în mod inevitabil pentru a -și susține oferta turistică la parametri
competitivi.
Iar în al treilea rând, poate fi urmărit ș i un efect in dus asupra întregii economii
naționale, deoare ce atât veniturile celor ce lucrează nemijlocit în turism, cât și cele ce revin
sectorului producă tor de bun uri de consum sunt reinvestite în vederea procurării altor mărfuri
și servicii de care au nevoie. Asistă m astfel la un proces de multip licare a cererii agregate la
scară macroeconomică. Potrivit Organizaț iei Mondiale a Turismului efectul multiplicator
poate fi definit ca volumul suplimentar de venituri realizat de o unitate de cheltuieli a
turistului, care va fi utilizat în economie.
Turismul repr ezintă nu numa i în prezent un factor pozitiv ș i dinamic de dezvolt are. ci
și o soluție practică de păstrare nealterată a mediului .

70
BIBLIOGRAFIE

1. Rodica Minciu, Economia turismului , ed a 3 -a,rev.și ad, Editura Uranus, București,
2004

2. Maria Ioncică, Brindusoiu Cătălina, Pădurean Mihaela, Popescu Delia, Economia
Serviciilor.Probleme aplicative , Editura Uranus, București, 2006

3. Gabriela Țigu (coord.), Diferențe culturale,etică și comportament turistic , Editura
ASE, București, 2008

4. Gabriela Stănciulescu,G abriela Țigu, Tehnica operațiunilor de turism.Studii de
caz,probleme și întrebări de examen , Editura All Beck, București, 1999

5. Marian -Florin Busuioc, Minciu Rodica (cond.st.), Strategii de dezvoltare și
promovare a turismului cultural în România , Editura AS E, București, 2008

6. Mahika Elena -Cristina, Țigu Gabriela (cond.st.), Comportamentul consumatorului
de produse și servicii turistice în turismul cultural , Editura ASE, București, 2015

7. Camarda Adina Liana, Maria Ioncică (cond.st.), Turismul și dezvoltarea reg ională ,
Editura ASE, București, 2007

8. Nicolae Lupu, Hotelul economie și management ,ed a 2 -a, Editura All, București, 1999

9. Mădălina Lavinia Țală, Religie,cultură,turism , Editura ASE, București, 2012

10. Pompei Cocean, Vlăsceanu Gheorghe, Negoescu Bebe, Geografia generală a
turismului , Editura Meteor Press, București, 2002

11. Gabriela Țigu (coord.), Mădălina Țală, Adela Talpeș, Resurse și destinații turistice
pe plan mondial , Editura Uranus, București, 2003

12. Mihaela Dinu, Ioana Pețan, Geografia turismului în România , Editura Universitară,
București, 2005

13. Andreea Băltărețu, Nicolae Neacșu, Monica Neacșu, Economia Turismului.Studii de
caz,statistici ,legislație, ed a 2 -a, rev., Editura Uranus, București, 2008