Academia de studii economice din București [608195]

Academia de studii economice din București
Facultatea de Marketing

Stocurile și costurile generate de acestea

Morcov Bogdan Constantin
Negoeșteanu Andrei
Seria B Grupa 1730 An 2

Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 2
1. Stocurile ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 2
1.1 Rolul stocurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 3
1.2 Tipologia stocurilor de mat erial pentru producție ………………………….. ………………………….. …….. 4
2. Costurile generate de stocuri ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 8
Concluzie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 10
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 11

Introducere
Deciziile referitoare la stocurile de mărfuri au un impact major asupra sistemului logistic
al firmei. Ele determină nivelul serviciului logistic oferit clienților și continuitatea desfășurării
propriei activități. Influiență exercitat asupra profitabilității activit ăților logistice este datorată
costului mărfurilor menținute în stoc, cât și celoralalte costuri asociate, de exemplu costuri de
transport, depozitare și lansare a comenzii. Pentru managementul eficient și eficace al stocurilor,
logisticienii au la dispoziție o serie de metode de planificare car e încorporează certitudinea sau
incertitudinea.
Conducerea și controlul stocurilor de resurse material reprezintă, în economia de piață, o
activitate care primește o atenție deosebită datorită implicațiilor economico -financiare importante
pe care le deter mină formarea și deț inirea lor.

1. Stocurile
Conform lui Ronald H. Ballou: ”stocurile sunt cantități de resurse material care se
acumulează în depozitiele și magaziile unităților economice, într -un anumit volum și o anumită
structură, pe o perioadă de timp d eterminate, cu un anumit scop. ”
Termenul de stoc este utilizat pentru a defini, în expresie valorică sau cantitativă, materii
prime, componentele, subansamblele, produsele în curs de prelucrare sau produsele finite care sunt
menținute în vederea utilizări i lor, pe măsură apariției nevoii. Stocurile există în numeroase puncte
ale sistemului logistic al firmei: în mijloace de transport, în depozite aflate în cadrul unităților de
producție, în centre de distrbutie proprii, în magazine, etc.

Stocurile sunt de fapt rezultatul acitvit ății de aprovizionare și de desfacere, al activității
comerciale, în general, care este dependent de natura și caracteristicile materialelor și produselor,
de condițiile și modalitățile de furnizare și asigurare -transport, de strategiile care se elaborează pe
această linie, în scopul îndeplinirii obiectului de bază pe care fiecare agent economic și l -a propus.
Agenții economici își constituie stocuri de resurse material sau de produse pentru a asigură
alimentarea co ntinuă a subunităților de consum sau servirea clienților în vederea desfășurării
normale a activității și realizării astfel a obiectivelor ce și le -au propus.
Funcțiile principale ale stocurilor sunt acelea de “decuplare” și de “armonizare” a fluxului:
“cumparerea, aducerea, transportul, recepția -depozitrea, pregătirea pentru consum – utilizarea
meterialelor, trecerea acestora prin fazele de prelucrare până la magazia de produse finite,
expedierea sau livrearea produselor la client, în magazinele proprii sau ale distribuitorilor
specializați pentru desfacere -vanzare” (R. Ballou)

1.1 Rolul stocurilor
Opiniile referitaore la utilitatea menținerii stocurilor s unt contradictorii. P erspectivă
tradițională sublinieaza rolul stocurilor în satisfacerea cererii, în timp ce abordarea modernă pune
accentul pe reducerea sau chiar înlăturarea lor, pentru a evita imobilizarea unei părți importante
din captialul inreprinderii.
Susținerea sau criticarea deviziilor de menținere a stocurilor implică analiză prealabilă a rolul ui
pe care trebuie să îl îndeplinească stocur ile. Din punctul de vedere al lui Carmen Bălan rolul
stocurilor este de a realiza :
a) îmbunătăițirea serviciului logistic pentru client – asigurarea disponibilității produselor
pentru satisfacerea cererii cliențil or interni sau externi, în momentul manifestării acesteia,
constituie un motiv prioritar pentru deținerea de stocuri. Nivelul de servire este un indicator
ce reflectă capacitatea firmei de a onora cererea clientlor, acesta este exprimat în procente.
În caz ul produselor pentru care absența de stoc ar genera costuri mari datorită opririi
producției sau ar conduce la efecte nedorite, nivelul de servire poate fi stabilit la 100%;
b) echilibrul relației dintre cerere și ofertă – această latură a rolului stocurilor este determinate
de existent unui decalaj temporal între cerere și ofertă. Produsele a căror cerere se
concentrează într -un interval scurt de timp fac necesară menținerea de stocuri de către
producători, angrosiști și detailiști, în avans față de perioadă de manifestare a cereeii.
Producția sezonierea implică, de asemnea, responsabilitatea operațiilor din canalele de
marketing de a păstra mărfuri în stoc, pentru a satisfice cererea care se manifestă în alte
perioade ale anului;
c) reducerea costurilor – costur ile anule generate de disponibilitatea produselor în stoc pot
reprezenta între 20% -40% din valoarea produselor respective. Rolul de reducere a
costurilor totale este determinat însă de următoarele aspecte:

 economii de scară în domeniul producției, stocuri le permit maximizarea efeicientei
producției prin fabricarea unor cantități mai mari decât cererea imediată a pieței.
Producția este astfel decuplată de la variațiile cererii ;
 economiile de scară în domeniu l cumpărării și transportului, prin d iminuarea
costurilor de achiziționare este posibilă în cazul în care furnizori i oferă un discount
cantitativ. Cumpărarea unei cantități mai mari decât cea necesară, cu scopul de a
beneficia de prețul mai mic poate conduce la economii de scară și în domeniul
transportului, prin mai buna utilizare a capacității mijlocelor de transport și prin
reducerea frecvenței ap rovizionărilor;
 valorificarea unei conjuncturi favorabile a prețurilor. Cumpărarea anticipată
urmărește obținerea de economii de costuri, prin achiziționarea unei cantități care
depășește nevoile curente ale organizației, la un preț convenabil, în condiți ile în
care se estimează o creștere ulterioară a prețurilor. Aprovizionarea cu o cantitate
mai mare decât nevoile curente și cele previzibile ale firmei, deși generatoare de
riscuri, poate permite revânzarea ulterioară în scop speculative, la un preț mai m are
decât cel de cumpărare.
d) diminuarea incertitudinii. Prezența stocurilor protejează firmă de variațiile neașteptate, pe
termen scur t, deopotrivă ale cer erii pieței și ale livrărilor e fectuate de furnizor. Menținerea
unor stocuri de siguranță asigură capacitatea firmei de a onora comenzile clienților săi, în
situația unei creșteri a cererii, în raport cu nivelul estimate. Stocurile protejează totodată în
privința incertitudinii legate d e ciclul de performanță al furnizorului.

1.2 Tipologia stocu rilor de material pentru producț ie
Pentru desfășurarea normal ă a activității, unitățile economice din industrie, construcții sau
transporturi își constituie stocuri în funcție de condițiile de aprovi zionare interne și externe, de
natura resurselor material, de caracteristicile proceselor tehnologice, de organizarea subunităților
de consum și de dispersia teritorială a acestora, de strategia și politică adoptate în formarea
stocurilor.
Structura mater ială a stocurilor pentru producție, din care urmează a fi alimentate punctele
de cons um, cuprind: material e și piese de schimb destinate întreținerii și reparării utilajelor,
clădirilor, instalaț iilor; combustibili și lubirfianț i, ambalaje și material de ambalat, furniture de
birou.
Gheorghe Basanu și Mihai P ricop ne prezinta următoarele categorii de stocuri :
1. stocuri curente – reprezintă cantitatea de materii prime și materiale noi și refolosibile, de
combustibili și lubrifianți , de piese de schimb, subansamble etc. care se acumulează în
depozitele și magaziile unei unități economice în scopul acoperirii cererilor pentru consum
în volum, structură și ritmicitatea specific, în intervalul dintre dpua aprovizionări
successive.

Cons umul din stoc poate fi ritmic sau neritmic, continuu sau periodic, constant
uniform în timp sau variabil. Formarea lui se poate produce de asemenea periodic sau
continuu, în cantități fixe sau variabile. Semnificativ este momentul calendaristic la care
urmează a se declanșă acțiunea de comandă -reaprovizionare; acesta poate fi prestabilită cu
o anumită aproximație, în funcție de elementele posbil de cunoscut: durată de aprovizinare,
distribuția statistică a cererii, condițiile de furnizare.
2. stocuri în curs de transport – reprezintă cantitatea de resurse material care se găsește în
mijloacele de transport pe timpul deplasării acestora de la sursele de furnizare la depozitele
destinatarilor. Acest stoc, care se mai numește de tranzit, poate fi mai mare sau mai mic,
în funcție de destinația de transport și de mijlocul de transport folosit în deplasarea
materialelor. Asemnea stocuri se creează și în interiorul unităților economice, cu deosebire
în cazul celor care au subunități componente dispersate teritoriale. Stocul î n curs de
tansport este sursa materială de reî ntregire a celui curent , mărimea lui este, de reguă , la
nivelul cantiăț ii de material comandate .
Includerea stocurilor în curs de transport în cel de producție al consumatorului este
normal numai în caz ul acoperirii anticipate a contravalorii resurselor materiale livrate de
furnizor, situație în care angajamentul financiar (și deci imobilizarea ca atare a acestuia)
este suportată de primul factor.

3. stocuri de siguranță – reprezintă cantiatea de meterial e acumulată în depozitul
consumatorului fiind destinată asigurării continuității consumului când stocul curent a fost
epuizat și întârzie reîntregire lui, că urmare a unor dereglări în livrările de la furnizori, în
transport sau ca urmare a creșterii ritmu lui consumului pe parcursul perioadei de g estiune
peste limitele estimate.
Formarea stocului de siguranță însemnă o acumulare suplimentară de resurse materiale
în stoc și, implicit, o imobilizare mai mare de fonduri financiare antrenante la cumpărarea
acestora – situație care amplifică fenomenul economic negativ e specific stocării în general.
Ca urmare, un asemnea stoc se prevede la meteriile prime de bază a căror lipsă
probabilă condiționează direct continuitatea activității productive a întreprinderii, iar
furnizoru l se află la o distanță relativ mare care nu permite rezolvarea unei problem de
aprovizionare în timp scurt, operativ. De altfel, condițiile de formare a stocului de siguranță
sunt diferinte de la o intrepindere la altă și de la un material la altul. Formarea acestuia
depinde de nivelul și evoluția cererilor pentru consum, de ritmul livrărilor de la furnizori,
de timpul de transport și de cel de comandă care, în activitatea practice, nu sunt
inteotdeauna constante. Forma rea stocului de siguranță se practică și în sistemul activității
de desfacere -vânzare, pentru satisifacerea cererii clienților, onorarea lor promtă .
Consumul din stocul de siguranță se face după analiză prealabilă și cu acordul
conducerii asigurării mater ialelor (care va stabili măsuri eficiente de menținere a ritumului

prestabilit al aprov izionărilor). Evidența scriptică a acestui tip de stoc se ține distinct de la
celelalte categorii, în cadrul fișelor de magazin.
4. stocuri de pregă tire – reprezintă cantia tatea de material care se acumulează și este
staționată o perioadă de timp în spații special amenajate, în vederea aducerii resurselor
respective, pornind operații de conditonare, la parametrii fizico -chimici care să permită
prelucrarea lor corespunzător c ondițiilor impuse de normele tehnologice.
De regulă, operații de condiționare se execută la producători -furnizori, aceștia fiind
obligați să livreze marfă la parametrii calitativi prevăzuți în standard, în normele stabilite
în contractele economice pentr u a putea fi folosită de consumatori imediat după cumpărare
sau la sosirea de la sursele de furnizare a părților contractate (deci cu procesul de
condiționare efectuat). Există însă situații când condiționarea trebuie făcută la utilizator;
aceasta când ope rația s -a prevăzut a se realiza, prin contract, la consumator sau când, deși
efectuată la furnizor, pe parcursul transportului, parametrii fizico -chimici nu pot fi
menținuți. După condiționare, materialele se trec în stoc curent pentru utilizare pe
destina țiile de consum prevăzute. Semnficativ este faptul că, pentru cazurile în care
condiționarea se poate face pe parcursul staționării materialelor în stoc curent și, inclusive,
de siguranță, durata de stocare fiind suficientă pentru acesta operație, constitu irea stocului
de pregătire poate fi evtiată sau cel puțin limitată – aspect care contribuie la diminuarea
efortului general de stocare.
B. Derveaux mai adaugă următoarele tipuri de stocuri :
5. stocuri pentru transport intern – reprezintă cantitatea de material necesară pentru
asigurarea continuității procesului de producție, în cazul în care sunt necesare transporturi
de la un deposit cen tral la punctele de consum. Asemnea situații sunt specific
întreprinderilor care, prin forma și struct ura lor de organizare, au secții, sectoare sau
ateliere de fabricație dispersate pe mai multe amplasamente, la dis tanțe care, ținând seamă
de condiți ile și de mijloacele de transport utilizate, nu asigură aprovizionarea secțiilor
simultan și în aceiași zi cu eliberarea materialelor din depozitul central. În acest context se
înscriu și întreprinderile la care, prin forma de orangizare și prin structura procseului
tehnologic, și -au organizat un deposit central și depozite de secții sau sectoare, astfel încât
fluxul de material înregistrează o etapă intermediară între punctu l de primire al ma terialelor
în întreprindere și c el de consum.

6. stocuri de iarnă – reprezintă cantitatea de material necesară pentru aisugrarea continuității
procesului de producție în per ioada de iarnă când, datorită condițiilor climaterice, nu sunt
posibile exploatarea și transportul unor material de masă în condiții normale.
Acumularea în stocurile de iarnă a metrialelor respective se efectuează încă din
perioada de presezon în cantităț i maive, până la nivelul stabilit, iar consumul se desfășoară
treptat, conform ritmului normal al producției. La sfârșitul perioadei de iarnă, când factorii
perturbatori nu mai acționează la fel de puternic, iar furnizorii își pot realua producția și

livrările în mod curent, ciclul de aprovizionare a beneficiarilor reintra în cadența normală,
prevăzută în graficele de livrare ale contractelor eco nomice.

7. stocuri intermediare – care reprezintă cantitățile de material ce se găsesc de fapt la un
moment dat în depozitul central, cât și în depozitele secțiilor, sectoarelor sau atelierelor de
fabricație. Este de înțeles că aceste stocuri sunt efectiv depozitate în magaziile și depozitele
secțiilor și nu sunt pur și simplu determinate pe bază timpului de transport a acestor
material între depozitul central și depozitele secțiilor, sectoarelo r și atelierelor de fabricație.
Conceptul stocurilor intermediare aste foarte intens utilizat în străinătate în
proiectarea noilor întreprinderi. În proiectul de reorganizare și reamplasare a obicetivelor
productive și în corelație cu acestea a depozitelor de material și a fluxurilor de
aprovizionare, în sistemele managementului firmei, în calculul resurselor care determină
creșterea profitului întreprinderii.

8. stocuri anticipare – care reprezintă cantități de material pe care întreprinderile le
aprovizionează anticipat, pentru perioada în care se vor executa lucrări de reparații, revizii
perioadice, întreținere și verificări. Este de observant faptul că aceste stocuri au o destin ație
precisă, într -o structură strict determinata pentru executarea lucrărilor de reparații și revizii
perioadice, și dispar, se epuizează prin consum sau redistrbuire, revindere atunci când
scopul pentru care au fost aprovizionate s -a îndeplinit. Deși în metodologia de calcul ele
nu sunt individualizate cu metode și modele distincte, din punct de vedere financiar și din
punct de vedere al rolului lor în activitatea întreprinderii au un scop și un loc bine precizat
și de o mare utilitate practică.

9. stocuri sezoniere – reprezintă cantități de material și de produse care sunt aprovizionate și
consumate că atare într -o anumită perioadă din an. Stocurile sezoniere, specific
întreprinderilor de conserve alimentare, de prelucrare a unor produse animaliere, etc, sunt
de fapt un multiplu de stocuri de iarnă, o repetare a acestora pe tot parcursul unui an de
zile. Deosebirile dintre stocurile de iarnă și stocurile sezoniere sunt în principal următoare:

 producția întreprinderilor de conserve, spre exemplu, diferă din punct de vedere al
structurii în funcție de sezon: o întreprindere de conserve începe producție în lunile aprilie –
mai cu conservele de mazăre și fasole verde, continuă producția de conserve c u vișine și
cireșe de mai, cu alte fructe și zarzavaturi, așa cum apar acestea în sezon
 în timpul în care unele stocuri de produse sunt pe cale de a se epuiza prin consumul în
producție, alte stocuri de alte produse se formează pentru a asigura producția viitoare cu
noua să structură. Asta însemna că, în același timp, pot există în aceeași întreprindere
stocuri de produse pentru producția pe flux, dar și stocuri de alte produse pentru producția
viitoare; acest lucru are deosebite implicații de ordin financ iar, dar și un cuplaj foarte strâns

dintre producția agricolă și animalieră, de pildă, și producția industrială de conserve,
preparate etc.
 de regulă, producția din convserve vegetale nu se vinde imediat, ci pe tot parcursul anului,
până la noul sezon. Că atare, stocurile de conserve se acumulează fie în întrerpinderile
producătoare, fie în rețeaua comercială de preferința în rețeaua de en -gros.

Mai sunt și alte elemente specific e care deos ebesc stocurile de iarnă de stocurile
sezoniere; toate au î nse sc opul de a determina cu precizie elemen tele de calcu l care
diferențiază cele două ti puri de stocuri pe ntru a se putea acționa mai efi cient în optimizarea
lor. Sub acest aspect, stocurile sezoniere ar trebui să facă parte din stocul de producție ca
și stocul de iarnă.

10. stocuri de conjunctură – care reprezintă cantități de resurse materiale cu care se
aprovizionează întreprinderile atunci când pe piață apăr în mod temporar unele condiții
care facilitează cumpărarea acestor resurse în mod avantajos. Așa este de pildă cazul pentru
unele perioade de diminuare sau creștere a prețului, de liberalizare sau restrângere a
contingențelor, de conjuncturi politice și de relații economice favorabile, sau pur și simplu
pentru a se asigura în cazurile unor posibile crize c e apar la orizont, a unor instabilități
politice și sociale, a accentuării concurenței din partea unor cumpărători sau producători
din aceeași branșă etc.
Este cazul să reamintim aici eforturile pe care le -au făcut unele țări, cu deosebire
SUA și Japonia pentru a -și asigura stocuri de conjunctură pe o periaoda mai mare (unele
chiar pentru 10 ani), în situația crizei petrolului și a unor metale neferoase strategice.
Tot aici intră și stocurile de resurse material e determinate de jocul bursier sau
tocmai pentru a provoca un asemenea șoc atunci când interesele întreprinderii impun
aceasta.

11. stocuri strategice – care reprezintă cantități de material și produse la dispoziția
Guvernului, pentru a putea interveni cu e ficientă mai mare în prevenirea și combaterea
efectelor unor calamități (războaie, cutremure, inundații, alunecări de teren, secete etc.) sau
pentru ajutorarea populației în cazul unor epidemii, molime, lipsuri alimentare și de
medicamente etc. Asemenea st ocuri, asemenea reserve de resurse material se găsesc în
permanență și se înlocuiesc, se împrospătează perioadic, pentru a nu le expiră termenul de
valabilitate, de garanție pe timpul cât materialele sunt stocate.

2. Costurile generate de stocuri
Principal ele categorii de costuri generate de stocuri sunt costurile de achiziționare a mărfurilor,
costul de menținere a stocurilor și costul rupturilor de stoc. În procesul de formare a politicii firmei
în domeniul stocurilor, este necesară considerarea relațiilo r conflictuale dintre aceste categorii de
costuri. De exemplu, obiectivul de reducere a costurilor de menținere a stocurilor poate determina

o creștere a frecvenței rupturilor de stoc. Scăderea costurilor de achiziționare a mărfurilor prin
reducerea număru lui comenzilor poate avea ca efect creșterea costurilor de menținere a stocurilor.
1. Costuri de achizi ționare – sunt cele asociate efectuării comenzilor, în vederea creării sau
completării stocurilor. Componentele acestei categorii de costuri sunt următoarele: costul
selecției vânzătorului și negocierii, costul formulării comenzii și transmiterii ei la furnizor
(prin poșta clasică sau mijloace electronice), costul transportului comenzii (în cazul în care
cheltuielile de transport nu sunt incluse în prețul mărfurilor), costul de recepție și de
manipulare a materialelor la punctul de primire a produslor. Unele costuri de achiziționare
nu variază în funcție de mărimea comenzii. Altele, cum sunt costurile de transport sau de
manipulare, depend de cantita tea de mărfuri cumpărate.
În raport cu valoarea mărfurilor cumpă rate, nivelul costurilor de achiziționare variază de la
o întreprindere la alta. Pe piața franceză de exe mplu, acest nivel s -a sitatuat î ntre 1, 5% ș i
4.5% la finalul anilor 90 . (Pierre Zermati, 1996)

2. Costuri de menținere a stocurilor – sunt determinate de păstrarea mărfurilor o anumită
perioadă, până în momentul solicitării lor de către clienții interni sau externi ai firmei.
Aceste costuri sunt relative proporționale cu volumul mediu de mărfuri deținute în stoc.
Principalele component ale costurilor de menținere a stocurilor sunt următoarele:
 costul finaciar, s e referă la costul capitalului investit în stocuri. Stabilirea costurilor
financiare ia în considerare rata debanzii și costul de oportunitate. Determinarea exactă a
costurilor financiar are un caracter relative subiectiv. În timp ce unele firme utilizează
costul mediu al capitalului, altele folosesc rata de rentabilitate a investițiilor pe care și -au
propus să o realizeze;
 costuri de depozitare, s unt determinate de păstrarea mărfurilor în spații de depozitare
private sau publice. În cazul închi rierii de spații în depozite publice, tarifele de stocare se
percep, de regulă, în funcție de suprafața folosită (în m2) sau volumul de depozitare (în
m3) utilizat, pe luna. În situația unui depozit propriu, costurile de depozitare pentru un
anumit produs, se calculează prin repartizarea costurilor de exploatare legate de spațial de
depozitare, în funcție de cantiatatea menținută în stoc. Costurile de exploatare se compun
din costul energiei electrice și termice, amortizarea clădirii depozitului și echipame ntele
folosite, etc;
 costul de asigurare, protecția contra riscurilor datorate incendiului, furtunii sau furtului
implică plata unor costuri de asigurare. Mărimea lor depinde de dimenisunile stoculi de
care dispune firma;
 costul deteriorării și uzurii ma rfurilor, pe parcursul păstrării în spațiile de depozitare,
mărfurile se pot deteriora fizică sau uza moral, devenind nevandabile. Estimările referitoare
la costurile asociate deteriorării și uzurii consideră urmaotarele component: pierderea de
valoare înr egistrată de produs, costul oportunităților de remediere a produsului și costul
procurării unui produs similar de la o altă unitate a firmei.

3. Costuri datorate rupturii de stoc – sunt o categorie distinctă a costurilor generate de
stocuri. Sunt determinat e de absența produselor din stoc, în momentul solicitării lor de
client. Unele costuri din acesta categorie pot fi cuantificate cu ușurință, în timp ce altele nu
pot fi măsurate cu acuratețe. Componentele principale sunt:
 costul vânzării pierdute. Clientu l confruntat cu o rupture de stoc la nivelul firmei
vânzătoare poate decide să anuleze comanda, în loc să o amâne până în momentul în care
produsul dorit devine disponibil. Costul pe care îl generează pentru furnizor absența
produselor este pierderea profi tului pe care ar fi putut să îl obțină în condițiile efectuării
tranzacției; costul pierderii loialitatii clientilor. Efectul comenzilor neonorate datorita
rupturii de stoc poate fi reorientat partial sau total spre furnizor . Acesta consecinta este
vizibil a in special in cazul produselor care nu se diferentieaza de oferta furnizorilor
concurenti.
 Costul suportat de furnizor este determinat de pierderea vânzărilor viitoare pe care le -ar fi
realizat în cazul continuării la același nivel a relațiilor cu clienț ii afectați de rupturile de
stoc;
 Costul unei noi comenzi. În cazul în care clientul nu anulează comanda, furnizorul
realizează vânzarea la un moment ulterior, când produsul devine disponibil. Furnizorul
suportă însă o serie de cheltuieli suplimantare, dat orate prelucrării comenzii, precum și
operațiunilor de transport și manipulare care sunt mai costisitoare în cazul efectuării lor
prin canale diferite de cele uzuale.

Concluzie
În concluzie consider ăm ca în desfașurarea activității unei întreprinderi, toate tipurile de
stocu rile au o importanță mai mică sau mai mare, în funcți e de evenimentel e economice cu care se
confruntă aceasta. Atât timp cât sunt luaț i în calcul toț i facturii care pot determina necesitatea
acestora și se încearcă cât mai mult reduc erea efe ctelor negative cum ar fi costurile de depozitare,
întreaț inere, etc. necesare pentru pastrate stocurilor la standardele stabilite.

Bibliografie

1. B. Derveaux, Dictionaire de mangagement et de controle d’gestion, Doubard, Paris, 1990 ;

2. Carmen Balan, Logistică, ediția a 3 -a, Editura Uranus, Bucureș ti, 2006 ;

3. Dumitru Fundatura, Managementul resurselor materiale, Editura Economica, București
1999 ;

4. Gheorghe Basanu și Mihai Pricop, Managementul aprovizionării și desfacerii, Ediția a 3 –
a, Ed itura Economică, Bucureș ti, 2004 ;

5. Pierre Zermati, Practique de la gestion des stocks, Ediția a 5 -a, Dunod, 1996 ;

6. R. Ballou, Basic business logistics, Prientice -Hall International, New Jersey, 1978 ;

7. Ronald H. Ballou, Bussines logistics management, Ediția a 3 -a, Prientice -Hall
International, New Jersey, 1992 .