ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCU REȘTI [631838]

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCU REȘTI
Facultatea de Relații Economice Internaționale București
Programul de studii: Economie și afaceri internaționale

LUCRARE DE
LICEN ȚA

Coordonator științific
Lect. univ. dr. Popescu Maria -Floriana

Absolvent: [anonimizat], 2020

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Relații Economice Internaționale
Programul de studii : Economie și afaceri internaționale

UNIUNEA EUROPEANĂ –
ACTOR ECONOMIC ȘI POLITIC
PE PIAȚA GLOBALĂ

Coordonator științific
Lect. univ. dr. Popescu Maria -Floriana

Absolvent: [anonimizat], 2020

CUPRINS

Capitolul I -Înființarea Uniunii Europene
I.1 Ce este Uniunea Europeană?
I.2 Despre integrarea europeana
I.3 Stadiile integrării economice -de la zonă de schimb liber la integra re economică totală

Capitolul II -Principalele etape ale construcției europene; de la tratatul semnat la Paris la
convenția privind viitorul Europei

Capitolul III -Marile puteri, zonele de conflict și piețele emergente
III.1 Percepțiile americane despr e Uniunea Europeană
III.2 Giganții estici:Uniunea Europeană în ochii Rusiei și Chinei
III.3 Sudul global emergent: Uniunea Europeană în ochii Indiei, Braziliei și Africii de Sud

Capitolul IV -Rolul economic al Uniunii Europene în piața globală
1. Ajutor , comerț și dezvoltare: opiniile Băncii Mondiae asupra rolului Uniunii în economia
politică globală
2. Uniunea Europeană ca putere economică și actor comercial

I.ÎNFIINȚAREA UNIUNII EUROPENE
I.1 Ce este Uniunea Europeană?

Sfârșitul celui De -al Doilea Război Mondial a avut ca și efecte eliminarea fascismului germ an și
împărțirea continentului european în două blocuri, care, din punct de vedere politic, militar și
economic, erau opuse. Partea răsăriteană era reprezentată de c ătre CAER și Tratatul de la
Varșovia, iar partea vestică, de către piața comună și NATO.

Uniunea Europeană este ”un parteneriat economic și politic unic în lume, care reunește cele 27
de țări europene și acoperă aproape tot continentul”. Aceasta este def inite ca fiind un “actor sui –
generis”, cu caracteristici unice, cu o structură instituțională hibridă, cu elemente de
supranaționalitate și interguvernamentalitate.
Termenul de Uniune Europeană a fost dat în urma Tratatului de la Maastricht(1991/1993 ),
constituirea Uniunii Europene rezultând în urma semnării Tratatului de la Roma(25 martie 1957
și intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958). În prezent, Uniunea reunește 27 de țări.
Statele membre se diferențiază unele de celelalte în funcție de ind icatori macr oeconomici și
demografici. Astfel, apare deviza “Unitate în diversitate. “

Uniunea Europeană nu are o definiție standard . Structura acesteia este greu de încadrat într-un
tipar anume. Nu este nici un stat, nici o organiza ție internațională, nici o confeder ație sau
federa ție, ci le reunește pe cele trei din urmă. Uniunea Europeană este reprezentată de două grade
de cooperare în funcție de divizarea autorității între țările membre: federație și confederație.
Acestea sunt două sisteme guvernamentale, care au ca și scop unirea statelor din motive
economice, politice și administrative. Pentru că Uniunea Europeană nu este nici federație, nici
confederație, a fost folosită sintagma de “uniune supranațională”, care să surprindă trăsăturile
celor două.

UE a avut două obiective principale, referitoare atât la domeniul politic, cât și economic.
Obiectivul politic a constat în realizarea păcii între statele membre, lucru realizabil prin
implementarea unor politici comune.
Obiectivul economic ur mărea stabiliatatea economică, libera circulație a bunurilor, persoanelor,
capitalului și serviciilor, creșterea nivelului de trai, dar și promovarea și dezvoltarea educației.

Uniunea Europeană s -a dovedit a avea succes prin faptul ca a trecut cu bine pe ste perioadele de
criză, a surprins o creștere continu ă a economiei, având un ridicat grad de prosperitate și
dezvoltare, iar existența pi eței unice a dus la creșterea competitivității și realizarea unor produse
din ce în ce mai bune.

În următorul tab el putem observa cum a evoluat PIB -ul pe cap de locuitor țărilor semnatare în
anul 2004 în comparație cu cel din anul 2018. Putem remarca, pe baza acestor rezultate, că cea
mai mare creșstere s -a realizat în Malta.
ȚARA PIB(2004) PIB(201 8)
OLANDA 40.363 53.000
POLONIA 6.682 15.425
SLOVENIA 17.260 26.234
MALTA 15.200 30.045
CIPRU 23.800 28.450
ESTONIA 8.850 22.927
LITUANIA 6.707 19.809
LETONIA 6.352 18.088
CEHIA 11.685 22.973
SLOVACIA 10.654 19.546

Măsura: USD (mii)
Sursa: TheGlobalEconomy.com, The World Bank

2. Despre integrarea european ă

Integrarea economică are la bază un dublu proces: eliminarea barierelor comerciale și de altă
natură și amplificarea interdependen țelor dintre două sau mai multe state membre.
În urma realizării procesului de integrare economic ă a crescut competitivitatea în cee a ce
privește realizarea bunurilor, prețul acestora fiind unul mai mic, iar calitatea lor a crescut, fi ecare
țară dorind să fie cea mai bun ă în realizarea și vânzarea propriilor produse.
Integrarea economică a surpins și motive politice, reprezentat e de efectele rămase în urma
Razboiului Rece, de amenințarea comunismului, dar și de dorința menținerii păcii între state.

Două nume importante au încercat să pună bazele unei teorii temeinice a “integrării economice”,
și anume Bela Balassa (1928 -1991) și Jacob Viner (1892 -1970 ).
Bela Balassa, un renumit profesor ungur de economie, a adus două co ntribuții importante, odată
cu venirea lui în Occident. Acesta a definit conceptul de “integrare economică ” ca fiind
reprezentat de următoarele 5 stadii: zona de shimb liber, uniunea vamală, piața comună, uniunea
economică, uniunea economică și monetară.
O a doua contribuție a acestuia face referire la reami ntirea celor spuse de David Ricardo cu peste
un secol în urmă, referitor la expansiunea comerțului, care spunea el, va avea loc dup ă jumătatea
secolului al XIX -lea.

Jacob Viner, profesor canadian de economie, a formulat teoria uniunilor vamale, punând accent
pe o integrare pe term scurt, în comparație cu Bela Balassa.
Jacob s -a rezumat la primele stadii ale integrării, oprindu -se la uniunea vamală pentru că, în
opinia lui, firmele exportatoare profitau de această libertate a comerțului. Introduce concepe tele
de “deturnare ” și “creare ” de comerț, acestea având atât avantaje , cât și dezavantaje . Un avantaj
ar fi acela al realizării unor bunuri cu o calitate superioară; dezavantajul referindu -se la unii
producători mai puțin eficienți, care pot folo si surse mai puțin bune pentru realizarea unor
bunuri.

4.Stadiile integrării economice -de la zonă de schimb liber la integrare economică totală

Modelul integrării economice a lui Bela Balassa surprinde urm ătoarele 5 stadii:

1. ZLS(zona de schimb liber) -cuprinde țările care au luat decizia de a elimina taxele vamale în
realizarea mult mai ușoară a schimburilor dintre ele și păstrarea taxelor cu țările terțe.

2.UV(uniunea vamală) -au fost eliminate barierele tarifare și non -tarifare existe în tre statele
membre și a fost implementat cu tarif vamal comun cu tertii.

3.PC(piața comună) -a determinat realizarea comerțului liber a serviciilor, bunurior, persoanelor,
fiind superioară etapei anterioare. Piața comună a fost realizată pe baza Actului U nic.

4.UE(uniunea economică parțială) -a cnstat în armonizarea politicilor sociale și economice pentru
a fi diminutivate diferențele pe piața comună.

5.UET( uniunea economică totală) -se diferențiază față de uniunea economică parțială prin
unificarea politi cilor fiscal și ciclice și prin folosirea unei monede comune.
O monedă comună ar avea avantajele că țările membre nu ar mai avea anumite comisioane de
conversie, se pot realiza mai ușor transferurile între țări, iar prețurile nu vor mai avea o fluctuație
mare.

II.PRINCIPALELE ETAPE ALE CONSTRUCȚIEI EUROPENE: DE LA TRATATUL
SEMNAT LA PARIS, LA CONVENȚIA PRIVIND VIITORUL EUROPEI

La 19 septembrie 1946, premierul britanic, Winston Churchill a menționat în cadrul discursului
susținut că “trebuie să construim un fel de State Unite ale Europei”, urmând ca în 1948, în cadrul
unui Congres de la Haga, această idee să devină principala preoupare a statelor din vestul
Europei.
La 9 mai 1950 a fost prezentat “planul Schuman ”, plan elaborat de Jean Monnet și făcut public
de către Robert Schuman, Ministrul de Externe al Franței. Acest plan consta în punerea în comun
de către Franța și Germania a resurselor de cărbune și oțel, astfel evitându -se un nou conflict. Se
urmărea instaurarea păcii și liberul schimb de persoane, servicii și mărfuri între state, având la
bază motive economice, politice și de securitate.

Tratatele reprezintă baza legislativă a Uniunii Europene, iar următoarele au avut roluri
determinante în realizarea și implementarea politicilor Uniunii.

“Comunitatea se întemeiază pe o uniune vamală care cuprinde ansamblul schimburilor de
mărfuri și care implică interzicerea, în relațiile dintre statele membre, a taxelor vamale la

import și la export și a oricăror taxe cu efect echivalent, precum și adoptarea unui tarif vamal
comun în relațiile cu țările terțe ”.

Intră în vigoare primul tratat, tratatul de la Paris, intitulat Tratatul de Instituire a Comunității
Europene a Cărbunelui și Oțelului (1918 aprilie 1951/23 iulie 1952), realizându -se patru dintre
instituțiile europene în perioada acestui prim tratat: Înalta Autoritate, Consiliul de Miniștri,
Adunarea Comună și Curtea de Justiție. Țările semnatare: Luxemburg, Olanda, Belgia, Italia,
Germania, Franța au fost denumite ca reaizând “mica Europă”.

Tratatul de la Paris a pus bazele următoar elor două tratate , semnate la Roma la 25 martie 1957 și
au intrat în vigoar e la 1 ianuarie 1958: Tratatul privin d crearea Comunității Economice
Europene(CEE ) care a vizat realizarea pieței comune în domeniul nuclear și Tratatul privind
crearea Comunității Europene a Energiei Atomice(EURATOM) , care viza eliminarea
barierelor care divizau țările din Europa, adoptarea unor politici comune în domeniul
transportului și agriculturii, simplificarea diferențelor existente între țări.

Actul Unic European, semnat în 1987 și intrat în vigoare a 1 iulie 1987, a modificat luarea
deciziei bazată pe unanimitate, în decizie bazată pe majoritate calificată și a urmărit realizarea
unei piețe unice pentru libera circulație a mărfurilor și persoanelor.
Cea mai importantă modificare adusă tratatului de la Roma a fost realizată în urma intrării în
vigoare a Tratatului de la Maastricht la 1 noiembrie 1993. Rezultatul a constat în primirea
titulaturii de “Uniune Europeană” a statelor membre , reunind trei piloni, unul comunitar, care
încorpora tartatul de la Paris și cele do uă de la Roma, și doi piloni interguvernamentali, unul
acoperind politica externă și de securitate comună și unul în domeniul justiției și afacerilor
interne și introducere a cetățenie române.
Tratatul de la Amsterdam a intrat în vigoare la 1 mai 1999. A întărit rolul Parlamentului
European prin implicarea acestuia în alegerea președintelui , dar și hotăr ârea ca o decizie să fie
luată prin majoritate calificată.
Tratatul de la Nisa a intrat în vigoare la 1 februarie 2003. A surprins un nou val de exindere a
Uniunii Europene, deoarece 12 țări doreau să adere. Acestă decizie a celor 12 țări a adus
modificări în ceea ce privește sistemul decisional și cel institutional.

Tratatul Constituțional viza simplificarea cadrulu i legislativ european și a celui politic. Au
participat 105 reprezentanți guvernamentali . Intrarea în vigoare la 1 noiembrie 2006 a fost
imposobilă din cauz ă că Franța și Olanda nu au fost de acord cu obiectivele dorite de
implementarea accestui tratat.

Tratatul de la Lisabona sau Tratatul de Reformă a fost implementat în urma unei noi versiuni a
acestuia realizată de Angela Merkel și a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009. Ca și modificări
importante aduse de către acesta, au fost următoarele: extinderea votului cu majoritate calificată,
președintele avea un mandate de 2 ani și jumătate cu posibilitatea de a -l prelungi o singură dată.

Capitolul III -Marile puteri, zonele de conflict și piețele emergente

Uniunea Europeană este cel mai mare actor comercial din lume, având un rol determinant în
Organizația Mondială a Comerțului.
Deciziile luate la nivelul statelor membre se ref lectă și asupra țărilor care nu fac parte din
Uniun e, deoarece aceasta are un rol foarte important în dezvoltarea a 120 de țări, prin birouri și
delegații.
Începând cu anul l950, Uniunea a încercat să realizeze legături atât cu tătile din celelalte
continente, cât și cu grupuri regionale cu scopul de a facilita cooperarea și schimburile
comerciale cu acestea. UE își desfășoară activitatea comercială prin inte rmediul OMC, dar
încearcă să își realizeze propriile acorduri cu statele.
Legătura pe care UE realizează cu aceste state, nu este doar în scop commercial, ci și educația,
sănătatea și dezvoltarea infrastructurii.
1. Percepțiile americane despre Uniunea Eu ropeană

UE și SUA au realizat un parteneriat care a oferit multe avantaje, acestea sunsținându -se o lungă
periodă de timp. Cele mai importante state mebre Uniunii au fost principalul susținător al SUA în

șapte operațiuni militare conduse de SUA , începând cu anul 1990, în special Franța, Marea
Britanie, Italia și Germania.
UE e ra pe locul 3 în clasamentul partenerilor comerciali, SUA investind peste 50% în UE , iar UE
peste 60% în SUA, 35% din datoriile SUA fiind deținute de către UE.

De-a lungul timpulu i, au fost realizate două sondaje importante, unul realizate de către Consiliul
de la Chicago, iar al doilea, de către Pew Global Attitudes Survey. Rezultatele acestor sondaje privind
rolul UE au fost unele favorabile. Respondenții susțineau că relația din tre UE și SUA trebuie să rămână în
conti nuare la fel de puternică, UE fiind clasificată ca fiind mai mult un actor economic decât unul militar.
Dacă în 1990, UE era principalul partener pentru SUA(54%), fiind urmat de către Orientul Mijlociu, după
Războiul Rece, Statele Unite ale Amercii au devenit concurentul principal al țărilor europene,
deși a fost alături de acestea pană în secolul XX.
Congr esul american , bazat pe documentele și tipăriturile Senatului și Camerei deputaților, a avut
ca și rezultate UE privită în proporție de 41% ca fiind un actor de Securitate și 59% ca un actor
economic.