ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE – BUCUREȘTI FACULTATEA DE MANAGEMENT LUCRARE DE LICENȚĂ Coordonator științific: Prof.univ.dr. CICEA Claudiu Constantin… [610573]

1
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE – BUCUREȘTI
FACULTATEA DE MANAGEMENT

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Prof.univ.dr. CICEA Claudiu Constantin

Absolvent: [anonimizat]
2017

2
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE – BUCUREȘTI
FACULTATEA DE MANAGEMENT

UTILIZAREA INDICATORILOR DINAMICI DE
EFICIEN ȚĂ ECONOMICĂ A INVESTIȚIILOR LA
SOCIETATEA COMERCIALĂ MAXIM SERV –
S.R.L.

Coordonator științific:
Prof.univ.dr. CICEA Claudiu Constantin

Absolvent: [anonimizat]
2017

3
CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL 1:Considerații teoretico -metodologice privind managementul investițiilor
1.1 Managementul – considerații generale
1.2 Conceptul de investiții
1.3 Clasificarea investițiilor
1.4 Indicatori de eficiență economică
1.4.1 Indicatori statici
1.4.2 Indicatori dinamici

CAPITOLUL 2:Prezentarea generală a S.C. MAXIM SERV – S.R.L.
2.1 Scurt istoric
2.2 Stuctura organizatorică a S.C. MAXIM SERV – S.R.L.
2.3 Dezvoltarea principalilor indicatori de volum ai activității S.C. MAXIM SERV – S.R.L
2.4 Concluzii privind coordonatele generale ale desfășurării activității
S.C. MAXIM SERV – S.R.L

CAPITOLUL 3: Diagnosticarea activității S.C. MAXIM SERV – S.R.L.
3.1 Analiza SWOT a activității societății
3.2 Diagnostic spe cializat privind managementul investițiilor
3.3 Concluziile diagnosticării activitații S.C. MAXIM SERV – S.R.L.

CAPITOLUL 4: Recomandări de investiții
4.1 Investiția totală
4.2 Cheltuieli anuale
4.3 Venit anual

CAP ITOLUL 5: Calcule, stabilirea variantei optime și concluzii

ANEXE

REFERINTE

4

Introducere

Prezenta lucrare de licență are ca bază descrierea

5
CAPITOLUL 1:Considerații teoretico -metodologice privind managementul investițiilor
1.1 Managementul – considerații generale

Putem privi managementul din două mari puncte de vedere: specific artei și de asemenea specific
unei științe foarte bine aprofundate, având diverse caracteristici și diferite definiții.
„Managementul, poate fi încadrat în cele mai vechi forme de artă, deoarece necesită din partea
persoanelor ce conduc activitatea talentul de a de termina scopuri, de a organiza și a coordona activitatea
personalului, în vederea realizării acestor obiective .” (POPA, 2005)
De asemenea, managementul poate fi pri vit, bineînțeles, ca o știință ș i se înțelege din ace asta:
„cercetarea managementului ca și proces, pentru a putea deprinde din acesta legi, reguli, metode și de
asemenea tehnici ce vor rezulta în creșterea activității din punctul de vedere al eficienței, în vederea realizarii
scopurilor propuse.” (ZORȚELAN, BURDUȘ, & CĂPRĂRESCU, 1999)
„Managementul sub forma de știință s -a format într -un context destul de act ual, datorită eforturilor
depuse de către persoane acreditate în domeniu, ca și r ăspuns la necesitățile sociale. În mod concret,
ansamblul de faze, de procese prin intermediul cărora putem sintetiza scopurile și subs istemele, necesarul
de resurse ș i de pro cese pentru a putea permite realizarea lor, prin intermediul executanților este reprezentat
de procesul de management în cadrul unei organizații.De aseme nea, în cadrul procesului este in clusă și
modalitatea prin care se indroduce și controlează activitatea depusă de către personal, cu ajutorul unor
tehnici și metode pentru a putea îndeplini în mod eficient scopul respectivei organizații.” (NICOLESCU &
VERBONCU, 2008)
„Ca și caracteristică principală a managementului întreprinderi i putem să evidențiem situarea
persoanei fizice în centrul investigației, a factorului uman, prin intermediul scopurilor ce îi sunt atribuite,
fiind într -o corelație accentuată cu sistemele în care este integrat. Abordarea aceasta specifică are ca și
rezultat o analiză complexa din mai multe puncte de vedere a relațiilor și de asemenea a proceselor
manageriale.” (NICOLESCU & VERBONCU, 2008)
Talentul de a gestiona o activitate în acest sens trebuie să prezinte doua trăsături defi nitorii: acesta
trebuie să fie pe de o parte nativ și pe de altă parte, trebuie prelucrat prin intermediul unor metode specifice,
la nivel educațional și profesional, în cadrul școlilor de management și prin intermediul experienței acestora.
„Managementul unei întreprinderi poate fi reprezentat de o serie de activit ăți pe care managerii
trebuie să le îndeplineasca, sintetizând de fapt atribuțiile acestuia .Formarea funcțiilor respective datează de
la nivelul conceperii științei managementului și aparține lui Henry Fayol, care a delimitat cinci funcții:
previziune, organizare, comandă, coordonare și control.Abordările din cadrul contextului nostru național,
delimitează următoarele cinci funcții: previziunea, organizarea, c oordonoarea, antrenare -motivare și
control-evaluare. ” (MOGA & RADULESCU, fără an)
„Funcția de previziune este reprezentată de totalitatea proceselor de muncă cu ajutorul cărora se
evidențiază principalele scopuri ale întreprinderii, în concordanță cu resursele și me todele realizării
acestora.Previziunea poate găsi raspunsurile la întrebările: Ce este necesar și poate fi determinat în cadrul
organizației?
Rezultatele acestei funcții pot fi împărțite în trei categorii:
– prognoze
– planuri
– programe
Funcția de organizare are ca și rezultat delimitarea acțiunilor pur fizice, dar și intelectuale în
combinație cu elementele lor: timpi, lucrări, mișcări etc., precum și aranjarea lor pe compartimente, posturi,
în funcție de diferite criterii manageriale, e conomice, sociale ș i bineînteles tehnice, pentru a putea executa
într-o manieră detaliată scopurile previzionate.

6
Coordonarea este subliniată de armonizarea tuturor deciziilor și de asemenea acțiunilor luate în
cadrul proceselor anterioare de către persona lul organizației ș i personalul compartimentelor acesteia.
Coordonarea este de doua tipuri principale:
– bilaterală
– multilaterală
În vederea realizării motivării personalului și al determinării acestuia de a participa la stabilirea și
finalizarea scopurilor urmărite, prin intermed iul factorilor motivanți pentru aceștia, se apeleaza la
urmatoarea funcție a managementului: antrenarea. Fundamentul principal al antrenării este reprezentat de
motivarea personalului, cum reiese și din definiția anterioară, iar aceasta p oate fi de doua fe luri: negativă
sau pozitivă .” (NICOLESCU & VERBONCU, 2008)
Motivarea pozitivă este reprezentată în mod general de bonusuri, fie acestea într -o formă bănească
sau sub o altă natură, cum am putea enumera și feedback -ul. Ca și motivare negativă, majoritatea
managerilor apelează la pedepse, condiționări negative, din cauza nerealizării sarcinilor. Dacă ar fi să
comparăm cele doua metode, cea pozitivă s -a dovedit în principal a fi mai eficientă pe termen lung, însă nu
trebuie gene ralizat, deoarece motivarea trebuie facută în funcție de personalitatea si caracteristicile
psihologice ale fiecărui salariat.
„Funcția de control -evaluare este reprezentată de acțiunea de măsurare și comparare a rezultatelor
obținute cu obiectivele propus e inițial, în vederea formulării unor concluzii obiective ce vor fi concretizate
în eliminarea defectelor constate si introducerii abaterilor cu aspect pozitiv. ” (NICOLESCU &
VERBONCU, 2008)
„În cadrul proceselor enumerate ante rior, putem defini relațiile de mana gement ca fiind contingența
ce se stabilește între componenții din cadrul unuia dintre sisteme sau relațiile ce se stabilesc pe parcursul
proceselor de management între aceștia si componenți ai alot sisteme.Ca și determi nare, putem evidenția
trei tipuri: social -economică, tehnico -materială și umană. (MOGA & RADULESCU, fără an)
Managementul, ca și știință s -a dezvoltat treptat pe decursul anilor ajungand la anvengura din ziua
de astăzi prin intermediul cercetărilor făcute de către foarte mulți specialiști.”Totuși unul dintre elementele
cele mai frapante cand discutăm despre evoluția managementului îl constituie discrepanța dintre istoria
prelungită a acestuia si abordarea științifică, care po ate fi definită destul de recentă. În mod surprinzător,
managementul poate fi atribuit de la nivelul primelor forme primitive de viață, a colectivității umane, aceștia
repartizându -se în triburi sau alte tipuri de formațiuni conduse de o persoană, ce atrib uia sarcini în funcție
de competențele celorlalti membri ai structurii.Evolutiv, schimbările din cadrul societății s -au remarcat și
în cadrul acestor mici grupări, mai ales în privința activit ăților de management implicate.
Când discu tăm despre studiul man agementului în cadrul literaturii de specialitate, putem identifica
mai multe clasificări ale școlilor de management:
– Școala clasică, tradițională
– Școala behavioristă sau comportistă: ce se bazeaza pe studiul comportamentului personalului
– Școala cantitativ ă
– Școala sis temică: este cea mai nouă dintre aceste școli , dar și cea mai complexă dintre ele,
reprezentând o sinteză a tuturor școlilor precedente. ” (NICOLESCU & VERBONCU, 2008)

7
1.2 Conceptul de investiții

Investițiile pot fi definite de către specialiști, în cadrul a mai multor lucrări, surprinzând diverse
caracteristici ale acestora, baza fundamentală în schimb rămâne neschimbată, conceptul în termen larg sau
restrâns fiind evidențiat de principala caracte ristică și principalele scopuri ale acesteia, dezvoltarea economică
a organizației, creșterea calitativă și a suportului material, asigurarea avantajului competitiv, sintetizându -se
într-un trai mai bun al societății.
„O economie caracterizată ca fiind mod ernă este aceea care profită de rezultatele obținute de curând
din cadrul științei și al tehnologiei, fapt ce determină un efect pozitiv în cadru social, necesitățiile fiecărui
individ fiind satisfăcute la un nivel superior.Din categoria factorilor care op erează asupra modernității
economice, putem enumera clar investițiile.Acestea privesc în mod categoric viitorul, chiar și dacă au în
vedere corectarea unor dificultăți prezente, efectul lor se va produce în viitor” (VASILESCU & LUBA N,
2008)
„Investițiile evidențiază stimulul dezvoltării din punct de vedere economic, în orice context național,
motiv pentru care primesc atenția cuvenită din partea oricărui factor economic.Acestea sunt lucrări de
dimensiuni considerabile, uneori nu mindu -se si lucrări capitale. În vederea realizării acestor lucrări, sunt
necesare posibilități financiare foarte ridicate ale unei persoane juridice sau ale unei persoane fizice, fapt ce
nu este în mod general posibil, ajungându -se la suplimentarea lor pr in intermediul creditelor.” (CICEA,
VASILESCU, & LUBAN, 2005)
„În mod general, foarte multe persoane privesc conceptul de investiții într -o manieră limitată, îngustă,
considerând acțiunile si obligațiunile ca și metode de investire, în schimb conturile de economii nefiind
încadrate în același concept. De fapt, o investiție este reprezentată de orice activ, tangibil sau intangibil, care
poate furniza o returnare periodică sau o creștere a valorii. Această definiție include r eședința, conturile de
economii, si de asemenea multe alte active. Poti achiziționa o locuință cu alte scopuri în afară de profit, dar
chiria pe care o salvezi ținând cont de faptul că ești proprietar, în mod cert poate fi considerată o investiție”
(WINGER & FRASCA)
În cadrul teoriei si practicii, concepul de investiții, cum am spus anterior, poate fi definit în termen
larg, din mai multe prisme, câteva dintre ele fiind: contabil, economic și financiar. Privind subiectul din punct
de vedere contabil, „investițiile sunt evidențiate prin raportare la caracteristicile lor materiale, reprezentate de
dezvoltarea de sume alocate in diverse active, fie acestea achiziționate sau obținute în cadrul întreprinderii,
destinate sau nu activităț ii desfășurate în mod actual.” (DESPA, ZIRRA, MUNTEANU, AVRIGREANU,
& NEDELESCU)
Tratarea subiectului investiții din punct de vedere economic, se concretizează în evidențierea lor ca
fiind „consumuri de fonduri în timpul perioade i de desfașurare a investiției cu obiectivul determinării unor
efecte în viitor, pe durata de funcționare a scopului economic. Important este ca efectele obținute în timpul
perioadei de desfășurare a obiectivului să fie superioare cheltuielilor efectuate î n vederea realizării acestuia.De
asemenea, putem trata acest subiect și din prisma financiară, investițiile desemnând consumurile financiare
făcute pentru a procura resursele necesare realizării functionării obiectivului propus, cu scopul de a căpăta
venituri în perspectivă, venituri capabile să recupereze consumurile făcute și / sau rambursarea resurselor. ”
(VASILESCU, GHEORGHE, CICEA, & DOBREA)
Investițiile sunt reprezentate de o serie de trăsături importante ce le oferă un rol important în cadrul
cheltuielilor pe care agenții economici le realizează:
– „certitudinea cheltuielilor, ele fiind efectuate în mod prezent si ireversibile ;
– veniturile obținute după finalizarea acestora, în cadrul viitorului se încadreaza în condiții de ris c
și incertitudine ;
– investițiile se materializează în bunuri stabile, valorificate superior, având rezultate pe termen
lung;
– efortul care este investiti poate fi în general caracterizat de complexitate;

8
– resursele se pastrează în stadiul de imobilizat până se pot simți rezultatele dorite;
– procesul de investiții este de asemenea foarte riscant, pe de -o parte în timpul conceperii investiției
cât si pe durata funcționării acesteia;
– în relația cauză – efect, factorul timp joacă un rol decisiv;
– este esențială o a naliză detaliată în vederea procesului decizional de realizare a investiției;
– există o relație de stransă interdependeță între segmentele economice – sociale, aflate în strânsa
concordanță cu dezvoltarea economică.” (DESPA, ZIRRA, MUNTEANU, AVRIGREANU,
& NEDELESCU)
O caracteristică importantă în momentul în care tratăm subiectul investiții este „unicitatea fiecărui
obiectiv conceput, neținând cont de natura sa. Indiferent de faptul că alocarea resurselor se face în aceeași
situație, către aceleași sectoare, sunt prezenți o multitudine de factori, în permanentă transformare, ce pot
afecta finalitatea acțiunilor si eficiența lor. De asemenea, putem enunța si caracterul novator al investițiilor,
asigurându -se implem entarea si funcționalitatea celor mai noi tehnologii, corelate cu domeniile informatice,
de industrie si bineînțeles economice.” (VASILESCU, GHEORGHE, CICEA, & DOBREA)
„Procesul investițional este caracterizat si prin riscul afer ent acestuia, rezultatele viitoare nefiind
asigurate în mod concret, existând posibilități de pierdere, din cauza informațiilor ce nu sunt furnizate complet
în cadrul procesului decizional. Riscul trebuie asumat în momentul în care ne stabilim pe viitor un caștig,
ajungând la o concluzie: trebuie să existe un echilibru financiar – economic destul de avantajos pentru a putea
compensa asumarea riscului. Firmele se confrunta cu urmatoarele tipuri de riscuri:
– Economice ( inflație, curs valutar și dobandă);
– De exploatare ;
– Financiare;
– Comerciale ( preș etc. );
– Investiționale;
– Politice ( licențe, importuri );
– De fabricație;
– Sociale;
– Tehnologice
– Juridice.
Riscul financiar în cadrul unei întreprinderi este determinat de cantitatea mare de împrumuturi
acordate de cătr e sistemul bancar, fiind evident faptul că în cazul apariției unei conjuncturi negative,
profiturile cedeaza locul pierderilor, rezultatele financiare nefiind capabile să acopere nici măcar dobanzile
aferente împrumuturilor.
Riscul economic este pus în lum ină de neputința organizației de a se adapta la factorul timp
împreuna cu un cost redus la varițiile abătute asupra mediului.În mod exact, acesta definește efemeritatea
rezultatului economic în condițiile de exploatare.
După dimensiunile atribuite pierderi lor, și legate de modalitatea de investiție, putem repartiza
riscurile de asemenea în cateva tipuri:
– riscul de nivel inferior sau zero, este specific investițiilor în obligațiuni sau împrumuturi
acordate pe termen lung, a căror dobândă se păstrează constantă;
– riscul de grad redus, în cadrul investițiilor de înlocuire;
– riscul de grad mediu, la investițiile ce vizează productivitatea în ved erea modernizării ;
– risc de grad ridicat, în investițiile de cercetare – dezvoltare, având rezultate foarte nesigure.
Concluzionând, deciziile de investiții trebuie luate în concordanță cu dimensiunea riscului asociat
pe baza proiectelor de analiză a divers elor situații ce se pot petrece în viitor, pe termen scurt / lung în funcție
de rezultatele dorite. Impactul acestora în cadrul eficienței economice si financiare trebuie să fie de nivel
superior și să anihileze problematica riscului în toată complexitatea sa.” (DESPA, ZIRRA, MUNTEANU,
AVRIGREANU, & NEDELESCU)

9
1.3 Clasificarea investițiilor

În vederea întelegerii eficiente a termenului de investiții, este necesară trecerea în revistă a tipologiei
acestora, în funcție de diferite criterii, așadar acestea pot fi împărțite după:
a) „În funcție de s tructură, grupându -se în:
– mașini, utilaje, linii tehnologice etc;
– lucrări de construcții, conținând utilaje tehnologice ce execută lucrări de montaj în
cadrul șantierelor de construcții;
– lucrări geologice
– diverse alte cheltuielide investiții. ” (VASILESCU, GHEORGHE, CICEA, &
DOBREA)
b) „În funcție de legătura cu scopul proiectat:
– directe, reprezentate de scopurile principale, legate în mod direct de asigurarea de
capital fix;
– colaterale sau utilități, evidențiate de obiecte din afara incintei, dar aflate într -o legătură
din punct de vedere al funcțiunii și teritorial de investiție;
– conexe, lucrări reprezentate cu obiectivul de a furniza investiției principale materii
prime, combustibil etc. în vederea folosirii lor de către alți beneficiari.” (BILAUS,
2007)
c) „După sursa de finanțare:
– surse proprii, fiind constituite din fondurile proprii ale agentului;
– surse atrase, unde există un rol major al finanțării prin credite bancare externe si de
asemenea interne, sponsorizări etc..
d) Din prisma surselor de constituire:
– investiții proprii, ale entităților economice din contextul nostru național;
– investiții mixte, rezultate din îmbinarea capitalului in tern cu cel străin, fiind rezultate în
scopuri economice și sociale de asemenea din contextul național al țării noastre;
– investiții străine, cu capital străin în totalitate, pe teritoriul României.
e) Dupa modalitatea de constituire:
– nete, sume de bani ce aparțin produsului național net și au ca și obiectiv dezvoltarea
capitalului și de asemenea mărirea stocurilor;
– brute, reprezentate de investiția netă la care se adaugă amortizarea și evidențiază
dezvoltarea absolută a capitalului fix.
f) După natura obiectiv ului:
– obiective noi, reprezentate de cheltuielile aferente dezvoltării producției, având un risc
major;
– dezvoltări, modernizări si reprofilări vizează creșterea din punct de vedere tehnologic
și tehnic al echipamementelor ce se află deja în cadrul organizației.
g) După mo dalitatea de execuție:
– în regie proprie, specifice duratelor de expansiune specific economică, prin care
corporațiile își doreau includerea activităților derulante;
– în antrepriză, tipice abordărilor contemporane, caracterizat de sistem ele de parteneriate
specifice întreprinderii;
– în sistem mixt, sunt adesea întâlnite în perioade de instabilitate economică, în
momentul în care se dorește o diversificare a acțiunilor desfășurate și stabilirea unor
relațiii de parteneriat.
h) În funcție de de stinația investițiilor:
– directe, participând la conceperea sau extinderea activității în orice forma juridică,
obținerea de acțiuni etc.;

10
– de portofoliu, presupun obținerea pe piețele de capital de valori mobiliare, pentru a
putea căpăta capital datorită di videndelor și bineînteles a dobânzilor, de asemenea și
prin cadrul diferențelor prielnice.
i) Din punct de vedere al riscului cu care se asociază,cum am precizat și în subcapitolul anterior:
– risc normal, similar cu cel al activității entității;
– risc mediu, as emănător cu cel al proceselor de dezvoltare si de modernizare;
– risc ridicat: operațiuni de cercetare – dezvoltare;
– risc alb, acestea având scopuri sociale;
– risc impus, entitatea economica fiind obligată să se ordoneze în concordanță cu
reglementări legisla tive ale organizației si de asemenea, internaționale.”
(VASILESCU, GHEORGHE, CICEA, & DOBREA)