ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREȘTI FACULTATEA DE FINANȚE, ASIGURĂRI, BĂNCI ȘI BURSE DE VALORI Evaziunea fiscală internațională și căile de… [600795]

1
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREȘTI
FACULTATEA DE FINANȚE, ASIGURĂRI, BĂNCI ȘI BURSE DE VALORI

Evaziunea fiscală internațională și căile
de prevenire a acesteia

Studenți: Profesor coordonator:
Bantiuc Alexandra Mașcu Simona
Barbu Andreea Alexandra
Cioveie Alexandra
Grupa 1544 , Seria A

București
2015

2

Lucrarea de față își propune să analizeze un fenomen socio -economic de actual itate la
nivel național și internațional în condițiile economiilor influențate de globalizare . Evaziunea
fiscală reprezintă , conform dicționarului juridic românesc :1„sustragerea prin orice mijloace de
la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate
bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilo r sociale de stat și bugetelor fondurilor
speciale de către persoanele fizice și persoanele juridice române sau străine, denumite
contribuabili”. Cu alte cuvinte, evaziunea fiscală reprezintă totalitatea modurilor licite sau nu,
prin care o persoană se sus trage total sau parțial de la plata impozitelor rezultate în urma
aplicării legislației în vigoare, datorate statului.
Analizarea acestui fenomen are o deosebită importanță , mai ales în eficientizarea
combaterii efectelor evaziunii fiscale asupra eco nomiei. În cele ce urmează, am ales s ă
prezentăm o scurtă introducere în evaziunea fisc ală internațională . Cauzele evaziunii fiscale
sunt numeroase, printre acestea numărându -se lipsa unui control eficient și eficace, datorat
unei legislații pe alocuri def ectuoase care permite unele portițe de scăpare pentru acei
contribuabili care doresc să se sustragă de la plata impozitelor.
Vom vorbi despre paradisurile fiscale care au început să ia avânt după terminarea celui de –
al doilea Război Mondial. Acestea reprezintă în linii mari teritorii sau zone din lume unde o
persoană fizică sau juridică beneficiază de anumite facilități fiscale, cum ar fi scutirea de la
plata impoz itelor. Vom analiza acest fenomen prin prisma companiilor offshore, companii
prin care se poate obține profit în zonele privilegiate.
Nu în ultimul rând vom vorbi despre efectele evaziunii fiscale în Europa și mai apoi la
nivel național. Evaziunea fi scală poate avea urmări grave, prin vitregirea statului de veniturile
cuvenite din plata taxelor și impozitelor, acesta aflându -se în incapacitatea de a -și desfășura
activitatea în mod corect, aceste urmări răsfrângându -se în cele din urmă asupra bunăstări i
contribuabililor.

1 www.legeaz.net/dictionar -juridic/evaziune -fiscala

3
Efectele evaziunii fiscale
Evaziunea fiscală afectează negativ atât statul, cât și contribuabil ii, generând mai multe
tipuri de efecte asupra economiei la nivel național și global. Efectele se pot clasifica în 2:
 efecte asupra veniturilor statului
Evaziunea fiscală afectează eficiența gu vernului unui stat, prin faptul că reduce veniturile
ceea ce determină și un buget de stat mai mic. Acest lucru semnifică o pierdere pentru un stat,
în condițiile în care cu banii pie rduți s -ar fi putut investi în proiecte ce v or fi putut dezvolta
economi a țării. La rândul său, statul, pentru a acoperi pierderile suferite , va crește cotele de
impunere, ceea ce va aduce la creșterea sarcinii fiscale suportate de contribuabili și implic it la
creșterea evaziunii fiscale.
 efecte economice
Pentru a -și îndeplini funcțiile, bugetul de stat are nevoie de un volum mare de resurse.
Întrucât evaziunea fiscală reduce veniturile bugetului, statul nu -și mai poate aplica măsuril e
stabilite și să să -și îndeplinească eficient obiectivele propuse. Acest lucru va genera o scădere
a subvențiilor și va afecta activitatea agențiilor economici , generând dezechilibre majore în
economie. În plus, veniturile care nu au ajuns la stat vor contribui la dez voltarea economiei
subterane, ceea ce va determina și creșterea evaziunii fiscale.
 efecte sociale
De asemenea, guvernul are nevoie de fonduri suficiente pentru a acorda diverse avantaje
fiscale menite să încurajeze anumite activități economice și să sprijine categoriile sociale
defavorizate. Reducer ea bugetu lui de stat va afecta acest sprijin financiar, care la rândul său
va crea efecte negative asupra calității vieții a acestor categorii sociale și asupra gradului de
educație ș i sănătate a populației . Astfel , vor apărea probleme în ceea ce privește echitatea
socială .
 efecte politice
Pe lângă efectele economice și sociale, evaziunea fiscală determină o diminuare a
încrederii contribuabililor în partidele politice ce sunt responsabile de conducer ea statului.
Astfel, nemulțumirea populației va afecta evoluția sistemului politic și va amplifica
dezechilibrele din economia națională.

2 Economia subterană și spălarea banilor, Ștefan Popa, Adrian Cucu, Editura Expert

4
Instrumente de realizare a evaziunii fiscale internaționale

Dat fiind că evaziunea fiscală la nivel internațional a existat, sub o formă sau alta, încă
din vechime, ca in orice domeniu, odată cu trecerea timpului și progresul în economie, apar și
obstacole diverse. În Grecia antică, comercianții stocau măr furile în insulele din vecinătatea
Atenei. În felul acesta, ei evitau un impozit de 2% perceput de cetate asupra comerțului
internațional, respectiv asupra importurilor și exporturilor. În secole le XVI -XVII, Flandra
(regiune di n nord -vestul continentului) a devenit un paradis fiscal, comerțul efectuat prin
porturile sale fiind supus la obligații fiscale și restricții minore. Sfârșitul celui de -al doilea
Război Mondial marchează creșterea importanței oazelor fiscale, remarcându -se o
multiplicare a numărului filialelor unei societăți -mamă. Acestea erau inițial folosite pentru
extinderea societăților în străinătate, dar au fost ulterior utilizate ca mijloc de evaziune
fiscală, prin plasarea lor în țări care aveau o monedă stabilă, nu exercitau un control al
schimburilor, aveau un sistem bancar sigur și un guvern care încuraja investițiile străine în
țara lor. În același timp, în aceste locuri, profiturile investitorilor străini și beneficiile
societăților rezidente erau slab impozit ate, precum și dividendele vărsate de filialele
societăților -mamă. În contexul globalizării economiei, țările ale căror guverne vor să își
mărească veniturile fiscale se luptă cu problema contribuabililor care își transferă activitățile
în străinătate. De -a lungul ultimilor ani au avut loc numeroase întalniri de rang mondial, între
reprezentanții zecilor de țări ce vor să spună adio paradisurilor fiscale, în special pentru
multinaționale.
Evaziunea fiscală (frauda) exercitată pe această cale are la bază di ferența între diferite
state cu privire la sistemul de impunere neuniform, începând cu baza de impozitare (venitul
la care se aplică) și terminând cu cota de impozitare. Evaziunea mai apare și ca urmare a
neuniformității convențiilor internaționale. Un om de afaceri "călător fiscal" poate fi atât o
persoană fizică, dar și o persoană juridică, el cautând avantajele fiscale în anumite state.
Există două tipuri de "călători fiscali” :
1. Evazionistul care și -a constituit averea, va căuta un stat agreabil să se instaleze,
unde va profita de fructele operațiunilor sale, netemându -se de jocul combinat al
inflataxării (inflație + taxe ridicate). V.I.P. – urile vor prefera Elveția, unde impozitul pe venit
e mai mic decât cel din Anglia, Suedia etc.
2. Evazionistul, om de afaceri dinamic care urmărește să -și formeze capitalul, dar va
căuta să scape de jugul legilor fiscale, plasându -se în state cu legislație mai favorabilă lui.
Societățile fictive sunt considerate instrumente de realizare a fraudei fiscale sau, altfel
spus, de eludare sau diminuare a obligațiilor fiscale. Aceste societăți sunt utilizate atât pe plan
național, cât și internațional. Primul pas în realizarea unei societăți fictive constă în crearea în
condiții de legalitate a unei societăți ce inspiră, do ar aparent, soliditate și profesionalism.
Pentru a se evita o verificare prealabilă prea amănunțită, sediul central este stabilit, în multe
cazuri, în paradisuri fiscale, unde regimul juridic este mai puțin restrictiv și oferă condiții
prielnice. Totodată, se înființează filiale și reprezentanțe în centre internaționale renumite și se
deschid conturi la bănci importante. Deoarece resursele financiare ale unei astfel de societăți
sunt, de obicei, limitate, disponibilitățile la aceste bănci sunt și ele modest e. De asemenea, se

5
poartă corespondențe de afaceri fără o finalitate precisă cu firme cunoscute din întreaga lume,
pentru a fi creată impresia unei stabilități deosebite, și se acordă o atenție deosebită reclamei,
prin publicații de largă răspândire, se ti păresc pliante, formulare, diverse documente cu
titulatura societății. Se încearcă chiar și atragerea de personalități cu reputație dîn cercurile de
afaceri sau din lumea politică, pentru a da garanții suplimentare unei afaceri al cărui substrat
fraudulos este ignorat de cei astfel implicați.
Terenul fiind astfel pregătit, modalitățile de înșelare vin parcă de la sine. Pentru a -și
înșela partenerii de afaceri, societățile fictive folosesc metode extrem de rafinate, care
îmbracă manevre disimulatoare și abi lități operaționale. Uneori , astfel de societăți încheie
contracte de import și insistă pe temeiul bonității sale, atestate cu documente contrafăcute, să
fie livrată marfa, iar plata să se facă pe credit sau prin incasso, care nu oferă partenerului
străin nicio garanție că își va primi banii. Pentru a câștiga încrederea întreprinderilor
exportatoare, pentru început, se comandă cantități mici de marfă pentru care decontările se
fac integral și prompt. După aceea, se vor cere cantități mai mari de mărfuri, ca re vor fi
imediat plasate pe piață, plata nemaifacându -se la termen.
Alte societăți acționează ca intermediari în contracte de transport și, folosindu -se de
insuficienta atenție și pregătire a celor ce încearcă marfa, introduc anumite clauze și reuș esc
să încaseze contravaloarea serviciilor fără a mai rambursa suma ce se cuvine celui ce
prestează serviciul efectiv.
Sub aspect fiscal, utilizarea societăților fictive determină diminuarea veniturilor sau
profiturilor, ca urmare a impozitului reținut la sursă sau în timpul transferului. Societă țile
fictive au un dublu scop: să stabilească în țările de refugiu profiturile realizate cu ocazia
anumitor operațiuni și să facă mai dificil controlul fiscal al contabilității diverselor
întreprinderi de grup.
Societăți le offshore sunt instrumentul principal utilizat în desfășurarea afacerilor în
cadrul paradisului fiscal. Provenit din limba engleză, termenul “offshore” înseamnă “dincolo
de țărm”. În limbajul economic de specialitate, termenul desemnează activități econo mice și
firme care își desfășoară activitatea în afara granițelor naționale ale statului în care sunt
rezidente. O companie offshore este o societate înregistrată într -o țară sau într -un teritoriu
dependent al unei țări cu legislație autonomă, dar care nu desfășoară activități economice pe
teritoriul respectiv. O astfel de companie nu obține profit în țara unde a fost înregistrată, ci în
afara granițelor acelui stat. Statele catalogate drept paradisuri fiscale oferă companiilor
offshore un statut fiscal gen eros în raport cu firmele care lucrează în interior. Acest statut se
caracterizează printr -o impozitare redusă sau inexistentă. Societatea sau compania offshore
este un instrument financiar utilizat pentru planificarea și evitarea impozitelor, pentru
creșt erea profitabilității afacerii, pentru participarea (ca acționar sau asociat) la managementul
afacerii, cu deplină libertate a mișcării resurselor financiare și în deplin anonimat al
proprietarului.
Domeniile principale în care acționează societățile offs hore sunt: serviciile bancare,
asigurările, comerțul (export -import), managementul, coordonarea de investiții, construcțiile,
recrutarea de personal și serviciile de trezorerie.

6
Avantajele legate de companiile offshore înregistrate în paradisuri fiscale p ot fi
împărțite în două categorii distincte:
• avantaje/beneficii fiscale directe;
• beneficii suplimentare, independente de statutul fiscal favorabil.
Avantajele fiscale se referă la faptul că profitul acumulat de aceste companii offshore
se impozitează în statul de rezidență, iar aceste state fie nu aplică nici un impozit pe profitul
obținut, fie acest impozit este foarte mic (maxim 5%). Procesul de imp ozitare în străinătate
are la bază următoarele principii: în țările în care compania obține doar venituri din
străinătate, aceste venituri sunt scutite complet de la plata impozitului. În acest caz, compania
este obligată să plătească o taxă anuală fixă, i ndependentă de cifra de afaceri și de profitul
societății. Astfel de teritorii sunt: Insulele Britanice Virgine, Belize, etc. Impozitul nu depinde
de cifra de afaceri, ci de capitalul înregistrat al societăților. Astfel, în Liechtenstein, fundațiile
sunt o bligate să plătească anual statului 0,1% din capitalul social, iar scutite de impozit sunt
numai veniturile obținute în străinătate (de exemplu, în Panama, Hong Kong). Totuși,
companiile pot desfășura și activități comerciale interne, dar în acest caz treb uie să declare
separat veniturile interne în raportul anual. Impozitarea se face pe baza unor rate liniare. În
aceste locații, contabilitatea și pregătirea rapoartelor anuale sunt obligatorii.
Beneficiile suplimentare se referă, în primul rând, la benefic ii legate de controlul
schimbului valutar: în general, companiile offshore își derulează tranzacțiile financiare și își
pot păstra rezervele financiare în orice monedă, fără o permisiune specială. Astfel, este
posibilă reducerea considerabilă a pierderilor de pe urma cursului de schimb valutar. În al
doilea rand, într -un număr mare de paradisuri fiscale, companiile offshore nu sunt obligate să
întocmească registre contabile. Acest fapt conduce la economii substanțiale, deoarece
companiile obișnuite de mărim e similară (non -offshore) cheltuiesc anual sute sau chiar mii de
dolari pe taxele de contabilitate. Legat de prestigiu, se poate întâmpla ca, în anumite afaceri, o
companie străină să poată oferi termeni și condiții mai avantajoase. Participarea unui
„inve stitor străin” într -o întreprindere obișnuită creează uneori o încredere considerabil mai
mare în partenerul de afaceri potențial sau poate asigura, în unele cazuri, chiar scutirea de taxe
vamale.
Până nu demult, de binefacerile fiscale offshore se bucura numai o mică elită bine
dotată financiar. Odată cu dezvoltarea mijloacelor de comunicare, formarea de companii
offshore a devenit o chestiune simplă și (relativ) ieftină. Însă alegerea numelui, alcătuirea
documentației, începerea și derularea activității, supravegherea acesteia, etc. sunt aspecte ce
necesită implicarea unor persoane cu experiență, atât din țara de rezidență, cât și din zona
offshore. Astfel, în ceea ce privește numele companiei, există restricții de utilizare a anumitor
cuvinte precum: Cro wn, Royal, International, European, National. Pe de altă parte, multe
paradisuri fiscale impun cerințe legate de nivelul capitalul social al companiei, precum și de
modul în care poate fi virat. Totodată, există câteva zone offshore unde nu există nici un fel
de restricții cu privire la directori sau acționari. Printre acestea se numără Bahamas, Insulele
Virgine și Belize. Companiile pot fi înființate aici cu participarea unui singur director și a
unui singur acționar. Alte zone offshore impun anumite restr icții privind directorii, respectiv
acționarii societății: restricții cantitative – numărul minim de directori și acționari este definit –

7
sau restricții privind naționalitatea – aceasta este o măsură care se aplică în mod expres
directorilor și are ca scop principal crearea de locuri de muncă pentru cetățenii unei anumite
țări. Pentru înmatricularea unei companii, nu este necesară prezența fizică în jurisdicția
offshore vizată. Documentele necesare pot fi completate și returnate firmelor de consultanță
și înmatriculare prin fax sau poștă.
Teoria economică distinge mai multe tipuri de societăți offshore situate în paradisurile
fiscale, astfel:
• societățile comerciale offshore – acestea sunt folosite pentru a reduce profiturile
societăților -mamă situate în z one cu fiscalitate ridicată;
• companii offshore de investiții – în unele teritorii caracterizate drept paradisuri
fiscale, autoritățile pot oferi facilități fiscale întreprinzătorilor care investesc în domenii
particulare. Scopul acordării acestor facili tăți este dezvoltarea unor zone, atragerea de
capitaluri și de tehnologii, reechilibrarea balanței comerciale, fixarea forței de muncă
susceptibilă de emigrare;
• companii offshore de credit – calitatea de proprietar al unei companii offshore de
credit co nferă posibilitatea de a susține o politică de credit avantajoasă, minimizând taxele
pentru creditele acordate și fondurile împrumutate, și de a îmbunătăți serviciile financiare și
de credit oferite clienților;
• holding -ul offshore – este utilizat pentru finanțarea activității filialelor sale, aflate sub
diverse jurisdicții, oferindu -le posibilitatea unor reduceri ale impozitelor aferente dobânzii
pentru creditele acordate de compania mamă. În acest caz, holding -ul se constituie într -o zonă
offshore, unde nu va plăti alte impozite. Profitul realizat prin această metodă poate fi folosit
pentru finanțarea altor activități efectuate de holding sau pentru reinvestirea acestuia în alte
scopuri;
• băncile offshore – băncile captive sunt bănci care lucrează sub acoperirea altor bănci.
După modelul societăților captive de asigurare, un grup important își poate înființa o bancă
proprie, localizată într -un paradis fiscal, și care să funcționeze într -un regim offshore. Banca
poate avea ca activitate principală “gesti unea centrală a trezoreriei ansamblului grupului”;
• companii captive străine de asigurări – companiile captive de asigurări sunt definite
drept companii deținute sau controlate de o altă întreprindere, al cărei obiect este, în primul
rând, acoperirea nec esarului de asigurări și, în al doilea rând, efectuarea de operațiuni de
piață. Alți autori le consideră companii de asigurare sau reasigurare deținute sau controlate de
o societate cu o altă activitate decât cea de asigurare, create pentru a asigura sau r easigura
riscurile societății -mamă sau ale filialelor acesteia. Prin urmare, deși situate la granița dintre
legal și ilegal, paradisurile fiscale oferă o gamă largă de servicii și oportunități de afaceri
internaționale, iar utilizările lor licite (planific area fiscală internațională, încorporarea
fondurilor de investiții, a societăților holding, a companiilor de asigurări “captive”, etc.)
conferă numeroase avantaje fiscale în primul rând companiilor multinaționale, pri n amânarea
taxării anumitor profituri o bținute în afara granițelor.

8
Paradisurile Fiscale
Omul de afaceri este cumpă rat cu un marinar care -și caută refugiul. El traversează
marea legislațiilor fiscale și furtunile sale (taxele și controalele asupra semnelor exterioare ale
bogăției), după care el poposește în paradisul fiscal care este r eprezentat de port. În lumea
afacerilor se face uz de avantajele fiscale pe care le reprezintă legislațiile fiscale în diferite țări
ale lumii, permițând pentru respectiva afacere o fiscalitate mai mică. Legislaț ia fiscală a unor
state în general mai mici, este foarte favorabilă întreprinzatorului care apoi, beneficiind de
fiscalitatea redusă a țării de înregistrare, să -și desfășoare activitatea în alte state unde
fiscalitatea este mult mai impunătoare.
În anul 1 983 a apărut prima lucrare de specialitate legată de acest subiect – Raportul
Gordon – la solici tarea Ministerului de Finante di n Franța. Potrivit acestui raport, “paradisul
fiscal este orice țară care este considerată ca atare și care se vrea astfel”. O al tă definiție,
aparținând lui Roger Brunet, spune că “se numește paradis fiscal un teritoriu în care
persoanele fizice sau societățile au impresia de a fi mai puțin impuse decât altundeva”. Alți
autori consideră că paradisul fiscal “reprezintă statul sau te ritoriul în care o persoană fizică
sau juridică se bucură de un sistem fiscal privilegiat, fie pentru că nu plătește impozite, fie
pentru că impozitul se determină în cote mai mici decât în țara de origine”. Termenul
propriu -zis de paradis fiscal este prel uat din limba engleză, de la cuvântul tax -haven, care
înseamnă refugiu, port fiscal. Definirea paradisului fiscal este dificilă: pentru a defini un
teritoriu drept paradis fiscal, facilitățile fiscale nu sunt îndeajuns, trebuind să se țină cont și
de stabi litatea politică și socială, o infrastructură solidă (mijloace de transport și comunicație,
hoteluri și restaurante), precum și profesioniști (avocați și bancheri) competenți. Unii
specialiști sunt de părere că este puțin cam exagerat să considerăm paradis ul fiscal un mijloc
de producere a fraudelor fiscale. Această afirmație se bazează pe faptul că frauda fiscală este
sancționată pecuniar și penal, în timp ce contribuabilii care utilizează astfel de avantaje
oferite de aceste entități teritoriale nu sunt s ancționați. Prin urmare, este mai corectă definirea
paradisului fiscal ca un mijloc, un instrument prin care se realizează evaziunea fiscală
internațională, de către contribuabili care caută un tratament fiscal mai avantajos.
În prezent, conform statisticilor Organizației de Cooperare și Dezvoltare Economică
(OECD), există 35 de paradisuri fiscale în lume. Afacerile derulate prin intermediul acestora
au atins dimensiuni inimaginabile. Analiștii economici estimează că aproximat iv 70% di n
masa monetară mondială este rulată din umbra paradisurilor fiscale. Dacă, în anul 1978,
corporațiile americane transferau către paradisurile fiscale, sub forma investițiilor directe
străine, capitaluri estimate la 23 mld. USD, iar corporațiile E uropei Occidentale avansau
resurse financiare de 160 mld. USD, în perioada contemporană, la începutul secolului XXI,
volumul operațiilor de capital derulate în țări -paradis sunt evaluate la 1.600 de miliarde de
dolari, după cum afirmă reprezentanții Organi zației Națiunilor Unite. După unii economiști
americani, cifra de afaceri a paradisurilor fiscale ar reprezenta 50% din economia mondială,
față de 5% de acum 20 de ani. Paradisurile fiscale prezintă anumite caracteristici
predominante:

9

– amplasarea în imediata apropiere a mărilor și oceanelor;
– majoritatea paradisurilor fiscale sunt state mici, de curând independente, ori teritorii
autonome cu un plasament exotic și o populație redusă;
– oferă avantaje fiscale societăților care își s tabilesc sediul social sau persoanelor
fizice care își au rezidența pe teritoriul acestora, în scopul atragerii societăților în expansiune
și atragerii de capital;
– protecția prin lege a operațiunilor financiare sau comerciale realizate de persoanele
fizice sau juridice;
– secretul bancar;
– lipsa controlului asupra monedei;
– își adaptează permanent legislația fiscală în concordanță cu evoluția acesteia pe plan
internațional.
Principalele avantaje ale paradisurilor fiscale decurg di n faptul că unele ț ări nu
percep nici un impozit pe venit, pe plus -valorile de capital sau pe avere; altele percep impozit
pe veniturile aferente unei baze teritoriale: dacă profiturile nu își au sursa pe teritoriul statului
respectiv, ele nu sunt impozitate aici. Unele țări au încă rate scăzute de impozitare, iar alte
țări oferă avantaje specifice pentru tipuri specifice de societăți (de exemplu, holdinguri,
societăți scutite, etc.).
Scopul utilizării paradisurilor fiscale es te simplu: “să plătești mai puți n și să câștigi
mai mult”. Un aspect important ce trebuie luat în considerare este că un paradis fiscal poate fi
avantajos pentru o persoană fizică și fără nici un interes pentru o persoană juridică (de
exemplu, principatul Monaco este un veritabil paradis fiscal pentru pe rsoanele fizice, pentru
că nu are stabilit nici un fel de impozit asupra veniturilor; în schimb, nu este avantajos pentru
societățile ce și -ar stabili sediul aici, deoarece acestea ar fi obligate să plătească un impo zit de
35% asupra profitului obținut, da că mai mult de 25% di n acesta este realizat în afara
principatului). Pe de altă parte, insula Jersey este unul din cele mai avantajoase paradisuri
fiscale pentru societățile comerciale nerezidente ce sunt constituite aici, pentru că, în baza
unui abonament de 300 lire pe an, ele nu sunt obligate să declare niciun beneficiu sau să țină
evidența contabilă. Însă, pentru o persoană fizică, situația este mai puțin favorabilă, pentru că
impozitul asupra veniturilor este de 20%.
Deși numeroși specialiști atrag at enția asupra faptului că paradisurile fiscale nu
reprezintă o cale de realizare a fraudelor fiscale, există voci care susțin că paradisurile fiscale
sunt ideale pentru îndeplinirea scopurilor celor ce obțin venituri ilegale. Odată ce profiturile
ilicite au fost obținute, scopul deținătorilor acestora (acela de a spăla banii sau de a -i ascunde,
astfel încât să -i poată folosi ulterior, fără a fi descoperiți cu un venit nedeclarat), este realizat
cu ușurință prin intermediul firmelor dîn paradisurile fiscale.

10
Clasificarea paradisurilor fiscale
Paradisurile fiscale cunosc mai multe clasificări, în funcție de diverse criterii, cu
mențiunea că orice țară poate deveni într -o bună zi un paradis fiscal sau poate să înceteze a
mai fi considerată astfel.
În func ție de importanța lor , paradisurile fiscale sunt clasificate în principale și
secundare. Paradisurile fiscale principale, la rândul lor, se clasifică în funcție de principalele
dispoziții legale (în realitate, multe țări aparțin mai multor categorii), astf el:
• țări care nu aplică nici un fel de impunere asupra veniturilor și creșterilor de capital
(numite “zero havens”) pentru persoane fizice: Bahamas, Bahrain, Bermude, Principatul
Monaco etc.
• țări în care impozitul pe venit sau profit este stabilit p e o bază teritorială: Costa Rica,
Malaysia, Filipine, Venezuela etc. În aceste țări, contribuabilii beneficiază de o exonerare a
beneficiilor obținute prin operațiuni realizate în afara teritoriului;
• țări în care cotele de impunere sunt puțin ridicate: Liechtenstein, Elveția, Insulele
Virgine Britanice, Jersey, Irlanda. Cotele au un nivel scăzut întrucât sunt astfel stabilite de
state sau ca urmare a aplicării unor reduceri de cote, datorate acordurilor fiscale privind dubla
impunere;
• țări care oferă avantaje specifice societăților de tip holding sau societăților offshore
• țări care oferă exonerări fiscale industriilor create în vederea dezvoltării exporturilor
• țări care oferă alte avantaje specifice anumitor societăți.
Paradisurile fiscale secundare cuprind:
• țări mici: Vatican, Republica Malteză, Insulele Tonga, Haiti, Insulele Virgine,
Jamaica, Taiwan, etc. (caracterizate printr -o suprafață mică și o populație redusă numeric,
fără a îndeplini toate caracteristicele p aradisurilor fiscale principale). Acestea fie nu aplică
nici un fel de impunere fiscală, nu impun anumite venituri realizate de persoane fizice sau de
societăți, acordă exonerări pentru activitățile desfășurate de anumite societăți, ori stabilesc
cote mult reduse;
• țări industrializate, care pot deveni un punct de atracție pentru activitățile desfășurate
de unele societăți, precum: SUA, Franța, Italia, Belgia, Austria. În paralel cu lupta împotriva
evaziunii fiscale, țările industrializate sunt tentate să acorde facilități fiscale atrăgătoare, prin
acordarea de reduceri sau scutiri de impozite, pentru atragerea capitalului străin sau creșterea
exporturilor. Paradisurile fiscale secundare se caracterizează prin faptul că nivelul de
impunere a anumitor forme de venit este ridicat, însă prezintă anumite dispoziții cu caracter
particular, care pot fi utilizate într -o operațiune de tax planning de către investitori.
În funcție de zona geografică în care se situează, paradisurile fiscale se grupează
astfel:
• Zona Caraibilor și America Centrală – Bermude, Panama, Costa Rica, Belize,
Bahamas, Antigua, Antilele Olandeze;

11
• Zona Asia -Pacific – Liban, Dubai, Insulele Marshall, Insulele Virgine, Singapore,
Hong -Kong;
• Zona Africa -Oceanul Indian – Liberia;
• Zon a Europa – Andora, Cipru, Gibraltar, Insulele Man, Lichtenstein, Malta,
Monaco.
În funcție de persoanele care profită de acestea, paradisurile fiscale se împart în:
• Paradisuri fiscale pentru persoane fizice: Andora, unde cota impozitului este zero;
Campione d’Italia, care este o regiune minusculă și fără impozit pe venit, practicabil pentru
alte naționalități decât italienii și care nu fac afaceri cu Italia; Cayman, care nu practica
impozit pe venit; Cipru, care rezervă privilegii fiscale perso anelor fizice pensionate; Monaco,
care nu percepe impozit pe venit, dar care este interzis francezilor, așa cum este Campione
d’Italia pentru italieni.
• Paradisuri fiscale pentru persoanele juridice: Bahamas, Bermude,Turks, Caicos,
Cayman – aici se pot î nființa societăți neimpozabile, dacă ele au o activitate externă; Bahrain
– care nu impozitează societățile străine (este preferat de către arabi); Cipru – este o localitate
unde se desfășoară o activitate neîntreruptă, datorită unui amestec abil între noț iunea de
rezidență și cea de nerezidență; Guernsey și Jersey – sunt țări în care societățile nerezidente
sunt scutite de impozite. Există, însă, o anumită reținere pentru Jersey, a cărei imagine s -a
deteriorat și al cărui raport calitate -preț nu mai este s atisfăcător; Insulele Virgine Britanice –
o zonă în care un singur avocat talentat și sprijinit de un guvern inteligent a creat în anii
1984 -1992 mai mult de 60.000 de societăți cu activități externe, care nu sunt impozitate.
Studiu de caz – Isle of Man…
… sau Mann, națiunea cu cea mai veche structură parlamentară, datând de acum 1000
de ani, se bucură de o economie națională de succes, cu sectoare financiar -bancar și de
asigurări bine reglementate. În insulă sunt înregistrate aproximativ 33.000 de societ ăți
offshore. Pe langă acestea, mai sunt aproximativ 2.500 de firme, provenind din alte jurisdicții
și care sunt prezente sub diferite forme, fiind înregistrate în Registrul Comerțului pentru
companii străine (Foreign Register). În ianuarie 2002, Isle of M an a devenit unul din primele
centre financiare di n lume care a reglementat agențiile responsabile cu înregistrarea și
administrarea companiilor offshore. Pentru inițierea unei companii offshore în Isle of Man,
există o procedură reglementată de Legea comp aniilor, datând dîn 1931. Astfel, pentru
înregistrare sunt necesare, în primul rând, un Memorandum și Documentele de Asociere.
Acestea definesc, printre altele, activitățile companiei și cum va funcționa aceasta. Apoi mai
trebuie să existe cel puțin doi di rectori și o secretară, un birou în Isle of Man și un furnizor de
servicii local. Taxele pentru înregistrare însumează 180 de lire sterline, la care se adaugă
unele taxe de plătit avocaților sau contabililor care au oferit consultanță. Identitatea
propriet arilor de companii nu este o informație publică, însă identitatea proprietarilor reali
trebuie comunicată furnizorilor de servicii și transmisă autorităților, la solicitarea acestora. Ca
răspuns la acuzația adusă jurisdicțiilor offshore că ar favoriza frau da fiscală, există numeroase
studii care au confirmat faptul ca Isle of Man cooperează complet în combaterea fraudei
fiscale, că măsurile adoptate împotriva spălării de bani se realizează la cele mai înalte
standarde internaționale. Aceste rapoarte vin de la guvernul Regatului Unit al Marii Britanii,

12
Garda Financiară și FMI. Isle of Man a fost inclusă în cea mai bună categorie, dîn acest punct
de vedere, “Group I”. În privința nivelului taxelor, Isle of Man este o zonă cu taxe foarte mici
pentru sectorul pr ivat, de fapt majoritatea egale cu zero. În domeniile bancar și asigurări se
percepe un mic impozit, dar în alte domenii nu există de loc impozite pentru companii. Există
doar impozite plătite de către angajați. Insula colaborează cu instituții globale pre cum OECD,
pentru a stabili noi sisteme de transfer al informațiilor între autoritățile dîn domeniul fiscal.
Justificarea oficialilor insulei pentru nivelul scăzut de impozitare este următoarea: nu se
impozitează profitul, compania îl reinvestește, angajeaz ă personal, iar personalul plătește
impozit. Aproximativ 20 -25% din acest impozit ajunge la buget. Astfel cresc și sumele atrase
de stat, iar sectorul privat se dezvoltă.

Evaziunea fiscală în țările europene
Evaziunea fiscală reprezintă o prob lemă mare la nivelul tuturor țăr ilor, ce limitează gradul
de colectare al veniturilor. Se estimează că anual în jur de 200 de miliarde de dolari nu ajung
la guvernele statelor lumii, cea mai mare parte din acestă sumă fiind cauzată de evaziunea
fiscală inter națională 3. Prin urmare, țările ajung să dețină prea puține resurse necesare pentru
a stimula creșterea economică și implementarea de politici menite să asigure dezvoltarea la
nivel național și global. Integrarea statelor în Uniunea Europeană a generat creșterea
volumului de tranzacții transfrontaliere, dar a creat și provocări în ceea ce privește cooperarea
dintre țări pentru combaterea fraudei fiscale. Neconcordanțele din legislația națională sunt mai
ușor de profitat în cadrul unei economii globalizat e ceea ce facili tează evaziunea și frauda
fiscală. De asemenea, evaziunea fiscală este o soluție pentru evitarea problemelor create de o
rată de impozitare ridicată.
În legislația internațională, sancțiunile pentru evaziunea fiscală diferă de la țar ă la țară 4:
în Danemarca, se pedepsește cu max 1,5 ani de închisoare sau cu amenzi cuprinse între 50 –
200% din suma nedeclarată, în Grecia se aplică o sentință de 1 -5 ani de inchisoare, în Italia se
acordă amenzi, în Portugalia pedeapsa constă în maxim 5 a ni de închisoare sau amendă
cuprinsă între 300 000 – 600 000 EUR, în Turcia cu închisoare de 1,5 – 5 ani și în SUA cu
închisoare sau amendă cuprinsă între 100 000 – 500 000 USD.
Printre țările europene care au cele mai mari rate a evaziunii fiscale se află Grecia, în
special în marile stațiuni turistice precum Rhodos și Zakynthos unde ajungea și la 100% sau
în stațiunile aflate în Santorini sau Corfu, unde se situa între 75 – 80 % 5. Evaziunea fiscală
reprezintă o problemă majoră ceea ce îngreuneaz ă ieșirea țării din criză. De asemenea, și
Spania prezintă o rată a evaziunii fiscale ridicate generată de ineficiența sistemului fiscal.
Sancțiunile în Spania sunt și mai dure în funcție de gravitatea faptei. În Spania, pentru
evaziune fiscală se riscă 1 -6 ani de inchisoare la care se adaugă o amendă cuprinsă între 100 –
600% din suma nedeclarată.4

3 http://www.economistul.ro/combaterea -evaziunii -fiscale -analiza -eficientei -actiunilor -in-termeni -de-
corectitudine -si-echitate -a7787/
4 http://www.eatlp.org/uploads/public/201 5/AnnexesGP2015.pdf
5 http://www.mediafax.ro/economic/evaziunea -fiscala -din-marile -statiuni -din-grecia -depaseste -80-
11132948

13
La nivelul UE, combaterea și prevenirea evaziunii fiscale re prezintă o prioritate pentru
politica fiscală. Atfel, Comisia Europeană a înființat Oficiul European Anti -Fraudă ( OLAF)
care se ocupă în principal de protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene prin
investigarea fraudei și a corupției. OLAF mai sprijină autoritățile responsabile cu gestionarea
resurselor UE prin introducerea de strategii anti -fraudă care să detecteze riscurile și
amenințările la adresa instituți ilor europene.
Ca urmare a crizei economice, evaziunea fiscală a crescut în UE ceea ce a generat
consecințe negative asupra finanțării statelor membre. Prin urmare, trebuie să realizeze un set
complex de măsuri menite să îmbunătățească transparența și cooperarea dint re administrațiile
fiscale ale fiecărei țări și să reducă astfel frauda fiscală. Prin aplicarea acestor măsuri, nivelul
veniturilor colectate va crește ceea ce va facilita îmbunătățirea eficienței sistemului fiscal într –
un mod care să asigure dezvoltarea e conomiei.
Economia subterană
Termenul de economie subterană are mai multe abordări, fiind considerată o problemă c u
o importanță deosebită în econom ie. O definiție a economiei subterane o poate reprezenta
„ansamblul activităților economice desfășurat e organizat, cu încălcarea normelor sociale și ale
legilor economice, având drept scop obținerea unor venituri ce nu pot fi controlate de stat”.6
În cadrul economiei subterane sunt cuprinse activități precum frauda și evaziunea fiscală,
corupția, munca la negru, producție de mărfuri c ontrafăcute și alte activități ce generează
venituri nedeclarate. Activitățile din economia subterană afectează eficiența sistemului fiscal,
limitează creșterea economiei oficiale și determină erori în ceea ce privește percepți a realității
economice.
Prin urmare, evaziunea fiscală este preponderentă în economia subterană, care există în
toate țările, având o pondere mai mare sau mai mică în PIB, ajungând și la nivelul de 30% din
producția totală. Dezvoltarea economiei su bterane generează problem e majore atât la nivel
național , cât și la nivel internațional. Fiecare țară trebuie să găsescă soluții cât mai eficiente de
combatere acestui fenomen, ceea ce nu este ușor într -o economie globalizată. De asemenea,
țările în curs de dezvoltare nu pot identifica eficient aceste practici și prin urmare metodele de
combatere nu au succes.
Dimensiunea economiei subterană are o legătură puternică cu ciclurile economice, în sensul
că atunci când economia se află într -o recesiune, rat a șomajului crește și veniturile populației
scad, ceea ce duce la încurajarea activităților nedeclarate pentru a îmbunătăți condițiile de
viață și a compensa eventuale pierderi. Izbucnirea crizei economice din 2008 dovedește acest
lucru .

6 Economia subterană și spălarea banilor, Ștefan Popa, Adrian Cucu, Editura Expert

14
Ponderea econo miei subterane în PIB în Europa

Sursa : date preluate din The Shadow Economy, 2013
După cum se observă în graficul de mai sus , ponderea economiei subterane în PIB a
înregistrat o creștere în anul 2009 față de anii anteriori, când a existat o tendi nță de
descreștere. Guvernele europene a u decis atunci să limiteze chel tuielile și să crească rata de
taxare. Astfel, 16 dintre statele membre ale Uniunii Europene au crescut nivelul TVA , iar alte
șapte au decis să crească rata de impozitare a veniturilor personale, în special pent ru cei ce
obțin câștiguri mari.7 Pe lângă asta, criza a mai determinat adâncirea diferențelor în ceea ce
privește dezvoltarea economiilor subterane în diferite regiuni. Astfel, în vestul Europei
eforturile autorităților au reușit să mențină nivelul scăzut al economiei subterane, în timp ce în
Europa de Est nivelul a rămas ridicat.
Situația s -a mai îmbunătățit în ultimii ani, ponderea economiei subterane ajungând la
niveluri înregistrate înainte de izbucnirea crizei. În continuare, se așteaptă ca în urma
măsurilor luate de autorități le publice și înființarea de organizații care să monotorizeze
acitivitatea economică la nivel regional, dimensiunea economiei subterane să scadă și mai
mult. În general, măsurile vizează reglementarea formelor de muncă, stimularea controalelor
realizate de autorități publice competente, descurajarea activităților ilegale prin acordare de
ajutoare financiare, îmbunătățirea cooperării dintre statele membre și asigurarea ec hității la
nivelul lucrătorilor . De exemplu, în țările nordice unde se aplică reforme me nite să stimuleze
piața muncii și să asigure o cât mai echitabilă distribuire a veniturilor pentru populație, munca
la negru are un nivel scăzut în comparație cu alte regiunii ale Europei.8

7 The Shadow Economy, 2013
8 Tackling undeclared work in 27 European Union Member States and Norway. Approaches and measures since
2008, 2013

15
Ponderea economiei subterane în PIB din țările europene în an ul 2014

Sursa: date preluate din Shadow economy and tax evasion in the EU, 2015

La nivel european, se constată că Bulgaria este statul cu cea mai mare pondere a
economiei subterane în PIB, înregistrând un nivel de 31% în anul 2014, iar pe partea opusă se
află Elveția cu un procent de 6,9% în același an. Se observă că România se situează imediat
după Bulgaria, urmată de Croația ș i Turcia, cu un nivel de 28,1 % , aflându -se la o distanță de
21 de puncte procentuale față de Elveția. În medie, țările cu nivelul cel mai ridicat al
economiei subterane din ultimii ani au fost Bulgaria ce a obținut valori cuprinse între 35,9% –
31% în perioada 2003 -2014, România ( 33,6% -28,1%), Croația (32,3% -28% ), Lituania (32%
– 27,1%), Estonia ( 30,7% – 27,1 % ). 9În schimb, țările cu cele mai scăzute procente sunt
Elveția ( 9,5 % – 6,9% ), Luxemburg ( 9,8% – 8,1%) și Austria ( 10,8% – 7,8%). România a
înregistat cel mai mic procentaj al economiei subterane în anul 2014. 9
În Marea Britanie, deși dimensiunea economiei subterane nu este mare, s -a estimat că în
perioada 2011 -2012 diferența dintre taxele datorate și taxele plătite de către populație a ajuns
la aproximativ 42 de miliarde de euro, cele mai mari pierderi provenind din TVA și impozitul
pe venit. 9 Italia este un alt stat care are proble me cu evaziunea fiscală, ce pierde anual
venituri de 183 de miliarde de euro, mai ales din cauza antreprenorilor care au cele mai multe
oportunități de a realiza fraudă, estimându -se ca în jur de 53% dintre aceștia nu plătesc taxele
necesare.9 În principiu, la nivelul țărilor europene cele mai mari pierderi din evaziunea fiscală
provin din TVA.

9 Shadow economy and tax evasion in the EU, 2015

16
Pe de altă parte, se remarcă că deși Elveția nu face parte di n Uniunea Europeană, reușește
să ocupe ultimul loc în cadrul țărilor europene analizate. Acest lucru este datorat faptului că
din 2010, Elveția a depus eforturi în limitarea participării cetățenilor la activități ilegale și la
realizare de evaziune fiscală .
Din 2008, țările au încercat să adopte mai multe strategii și politici menite să reducă
evaziunea fiscală și dimensiunea economiei subterane. Printre măsurile adoptate au fost
simplificarea procedurii de plătire a taxelor pentru a încuraja în specia l muncitorii cu salarii
minime, promovarea participării cetățenilor la economia oficială, reducerea taxelor de
securitate pentru a limita evaziunea fiscală și lansarea de campanii cu scopul de a informa
populația cu privire la efectele negative a fraudei f iscale.
O modalitate de a descuraja economia subterană reprezintă folosirea plăților electronice.
Comerțul electronic asigură transparența modului în care tranzacțiile sunt realizate, reducând
astfel oportunitatea de a realiza frauda fiscală. S -a con stat că în țările în care nivelul de plăți
electronice este unul mare, precum țările nordice, economiile subterane sunt slab dezvoltate.
De asemenea, se estimează că dacă volumul de plăți electronice are crește anual cu cel puțin
10% pentru câțiva ani cons ecutivi, mărimea economiei subterane ar scădea în jur de 5%.10
Astfel, în multe țări își încurajează cetățenii și companiile să -și plătească tranzacțiile folosind
alte intrumente de plată înafară de cash, să achite taxele și impozitele online și creșterea
participării băncilor.
Metode de combatare a evaziunii fiscale la nivelul Uniunii Europene
Legislația europeană cuprinde un set de măsuri menite să îmbunătățească schimbul de
informații dintre statele membre și să asigure transparența privind deciziile fiscale
transfrontaliere. Pentru reducerea evaziunii fiscale, ar trebui luate în consi derare mai multe
aspecte, precum echitatea (conform căreia toți contribuabilii au datoria de a contribui la
realizarea de resurse necesare statului pentru a -și finanța politicile iar obligațiile fiscale
trebuie reparizate în funcție de posibilitatea fiecăr uia de a participa ), transparența fiscală și
corectitudinea în ceea ce privește crearea și aplicarea reformelor economice.
Întrucât multe companii profită de lipsa de cooperare dintre statele membre pentru a evita
să plătească partea lor de impozit ș i pentru a transfera profiturilor, Comisia Europeană a
elaborat un set de propuneri în ceea ce privește transparența fiscală care va îngreuna
evaziunea. Acest set va asigura un schimb de informații dintre statele membre, prin faptul că
autoritățile fiscale vor avea obligația de a realiza rapoarte în legătură cu deciziile fiscale
transfrontaliere care va fi disponibil celorlalte state. Astfel, statele membre ar putea evalua
informațiile privind aceste decizii și să identifice practici fiscale ilegale. Alte m ăsuri cuprinse
în set sunt 11:
 Analizarea impactului introducerii noilor cerințe privind transparența în rândul
companiilor multinaționale, cum ar fi publicarea unor informații fiscale.

10 The Shadow Economy in Europe, 2013
11 European Commision, Press Release Database

17
 Reviuzuirea codului de conduită astfel încât să se asigure o eficiență mai mare și
echitatea în ceea ce privește impozitarea întreprinderilor, în condițiile în care în
ultimii ani, codul nu mai este atât de eficace în identificarea regimuri lor fiscale
abuzive.
 Estimarea corectă a fraudei și evaziunii fiscale prin stabilirea de metode și realizarea
de statistici realiste.
 Abrogarea directivei privind impozitarea economiilor, ce va determina facilitarea
schimbului de informații fiinanciare.
Aceste măsuri ar trebuie să fie puse în vigoare începând cu anul 2016. În trecut, U niunea
Europeană a mai adoptat și alte măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, care au
îmbunătățit schimbul de informații chiar dacă nu toate statele membre au reușit să le pună în
aplicare într -un mod eficient. Printre măsurile adoptate au fost 12:
 Reglementarea modului în care statele membre colectează TVA. Pe teritoriul
european, frauda de tip “carusel” este cea mai des utilizată pentru a comite
evaziune în materie de TVA. Pentru combaterea acestui fenomen, Comisia
Europeană a adoptat mai multe progra me precum Mecanismul de reacție rapidă în
materie de TVA și Directiva privind taxarea inversă a TVA -ului ce oferă
posibilitatea statelor membre să aplice mecanismul de taxare inversă livrărilor
efectuate.
 Introducerea unui sistem de raportare a impozitelor plătite de societățile
multinaționale în fiecare stat pentru a îngreuna corupția și spălarea de banii.
 Introducerea unor cerințe de capital pentru băncile multinaționale care vor garanta
transparența în ceea ce privește operațiunile realizate de acestea.
De asemenea, principiul schimbului automat de informații trebuie adoptat și la nivel
mondial. UE va realiza schimb de informații fiscale și cu sistemul FATCA din SUA și va
colabora cu OCDE pentru stabilirea unei politici fiscale internaționale. În plu s, Uniunea
Europeană are deja parteneriate cu țări precum Andora, Liechtenstein, Monaco, San Marino și
Elveția.13 Astfel, cooperarea la nivel mondial pentru combaterea evaziunii și fraudei fiscale se
va dezvolta în viitor.

Evaziunea fiscală în România
Evaziunea fiscală se întâlnește în perioadele de instabilitate fiscală, atunci când sunt
introduse noi legi, noi impozite sau apar modificări frecvente asupra ap licării impozitelor
existente. În acest caz, responsabilul principal pentru apariția evazi unii fiscale este însuși

12 Combatere a fraudei și a evaziunii fiscale – Contribuția Comisiei la reuniunea Consiliului European
din data de 22 mai 2013
13 The European Union explained : Taxation, 2015

18
legiuitorul, care a lăsat loc de interpretare în formulare. În practică vom întâlni următoarele
forme de evaziune fiscală, rezultate din interpretarea favorabilă a legii:
1. Cheltuielile cu diurna și deplasarea personalului
2. Cheltuieli privind închirierea unui mijloc de transport folosit în interes personal
3. ”Întocmirea unor acte de plată a unor sume de bani din venituri pentru achiziționarea
unor utilaje, mașini, materii prime sau alte bunuri, neprimite în realitate, pentru ca
după expi rarea perioadei de impunere să -i fie returnate sumele plătite efectiv, cu
consecința diminuării impozitului.”14

Dimensiunile evaziunii fiscale diferă de la o țară la alta, de la o regiune la alta, în funcție
de legile aplicate. Nu este posibil să identificăm toate formele de evaziune fiscală frauduloasă,
dat fiind faptul că acestea au o dinamică ridicată, dar printre cele mai întâlnite, putem
aminti:15
1. Înregistrarea parțială a veniturilor obținute, fie prin neîntocmirea documentelor
contabile, fie p rin înscrierea de date nereale cu privire la preț, cantități, etc
2. Nejustificarea cu documente legale a înregistrărilor din evidența contabilă
3. Înregistrări făcute astfel încât să se micșoreze rezultatul și astfel impozitul plătit către
stat să fie mai mic d ecât ar trebui.
După cum se poate observa din tabelul alăturat, numărul de taxe din România este
semnificativ mai ridicat decât în celelalte state membre ale Uniunii Europene în perioada
2005 -2011. În prezent însă, România se situează pe o medie în cee a ce privește volumul
taxelor, ceea ce indică o relaxare fiscală, și pe termen scurt, o posibilă reducere a evaziunii
fiscale.
Numărul de taxe în UE
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Româ nia 108 108 108 113 113 113 113 41 39 14
Bulgaria 29 29 15 15 15 15 15 13 13 13
Cehia 27 12 12 12 12 12 8 8 8 8
Ungaria 13 13 14 14 14 14 13 12 12 11
Polonia 40 40 40 40 40 29 29 18 18 18
Slovacia 32 31 31 31 31 31 31 20 20 20
Slovenia 22 22 22 22 22 22 22 11 11 11
Germania 12 12 12 12 12 12 12 9 9 9
Franța 20 20 20 8 8 8 8 8 8 8
Italia 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15
Marea Britanie 8 8 8 8 8 8 8 8 8 8
Sursa : data.worldbank.org
Specialiștii trag un semnal de alarmă asupra unor limite de aplicare a impozitării. Există
întotdeauna pericolul de a ajunge în situația în care din cauza dorinței de a aduce venituri cât

14 Bogdan Jelea, „Evaziunea fiscală în România și căile de prevenire a acesteia”, Facultatea de
Management, ASE
15 idem

19
mai mari bugetului de stat, să fie afectată competitivitatea întrep rinderilor, precum și
inițiativele antreprenorilor, ajungându -se astfel la efectul opus celui scontat, și anume
favorizarea fenomenelor de evaziune fiscală.
În momentul în care contribuabilii simt că au fost depășite anumite limite, ei vor încerca să
„repare” situația, să o echilibreze, transformându -se dintr -odată din bun platnic în rău platnic,
sperând într -o reducere a presiunii fiscale. Presiunea fiscală semnifică: „cât de apăsătoare sunt
impozitele sau, altfel spus, cât de mare este povara fiscală ce apasă pe umerii
contribuabililor”.16 Presiunea fiscală se determină ca raport între încasările fiscale și valoarea
PIB, realizate într -o anumită perioadă de timp, de regulă un an, de o economie națională. O
corelare negativă a sistemului fiscal cu mediu l economic poate avea efecte negative, unul
dintre principalele efecte fiind evaziunea fiscală.

16 Drobotă Gabriela, Chirculescu Maria Felicia – „Analiza presiunii fiscale și parafiscale în România și
Uniunea Europeană”

20
Conform raportului Consiliului Fiscal pe anul 201317, pe baza datelor Institutului
Național de Statistică, evaziunea fiscală în România este ridicată, reprezentând 16% din PIB.
„Aproximativ 75% din evaziunea fiscală este generată la TVA, aceasta atingând un maxim de
12,34% din PIB în 2012, urmând ca în 2013 să înregistreze o ușoară scădere până la 12,21%
din PIB. De remarcat că în 2010, când a fost cresc ută cota legală de TVA de la 19% la 24% în
a doua jumătate a anului, evaziunea fiscală a crescut de la 8% din PIB în 2009 la 9,6% din
PIB în 2010, menținându -se acest trend crescător și în anii următori”.
Tocmai din cauza faptului că în prezent una dintre problemele majore ale apariției
evaziunii fiscale o reprezintă un cadru legislativ mai mult sau mai puțin precis și corect,
combaterea acesteia prin adoptarea de legi reglementative poate părea paradoxal. În România,
de-a lungul timpului au fost el aborate diverse legi:
– Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în
Monitorul Oficial nr. 672/27.07.2005
– Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea și în mediul de afaceri,
prevenirea și sancționarea cor upției.

Sancțiunile fiscale pot fi clasificate18 după severitatea și modul de aplicare astfel:
1. Amenda fiscală (contravențională) este cel mai comun mijloc pentru sancționarea
contravențiilor și se aplică în sumă fixă de către organul de control
2. Amenda pen ală, aplicată de instanța de judecată
3. Dobânda reparatorie, sau majorările de întârziere și penalitățile pentru neplata
integrală și/sau la termen a obligațiilor fiscale
4. Confiscarea bunurilor, ca măsură complementară
5. Repararea prejudiciului adus statului, p rin estimarea nivelului taxelor sau impozitelor
datorate

O soluție la care ar putea apela România pentru reducerea evaziunii fiscale și „relansarea
economiei” ar putea fi reprezentată de amnist ia fiscală. În prezent, o astfel de soluție a fost
adoptată în ultimul trimestru al anului 2015, prin Ordonanța privind acordarea unor facilități
fiscale19. Aceasta prevede ca „ Un contribuabil poate beneficia de amnistie dacă îndeplinește
cumulativ următoarele condiții:
 toate debitele principale restante la data de 30 septembrie 2015 se sting până la data de
31 martie 2016; diferența de dobândă de întârziere în cota de 45,8% se stinge până la
data de 30 iunie 2016;
 toate impozitele si taxele cu scadența în perioada 1 octombrie 2015 – 31 martie 2016
sunt achi tate conform legii, analiza făcându -se inclusiv la data depunerii cererii;
 contribuabilul are depuse la organul fiscal toate declaratiile fiscal

17 http://www.consiliulfiscal.ro/ra -2013.pdf
18 Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii f iscale, publicată în Monitorul Oficial
nr. 672/27.07.2005
19 http://itva.ro/documents/OUG44per2015.pdf

21
 contribuabilul depune cererea de anulare a acestor accesorii pana la data de 30 iunie
2016.”
Prin urmare, în România este esențial ca pe lângă educarea populației spre
conștientizarea importanței onorării obligațiilor fiscale, să existe o mai bună gestionare a
aparatului fiscal în sine, cetățenii aducându -și contribuția la bugetul de stat din pro prie
inițiativă, fără a se simți obligați sau împovărați .

22
BIBLIOGRAFIE
Site-uri:
1. www.eatlp.org/uploads/public/2015/AnnexesGP2015.pdf , accesat la data de 04.11.2015
2. www.economistul.ro/combaterea -evaziunii -fiscale -analiza -eficientei -actiunilor -in-termeni -de-
corectitudine -si-echitate-a7787/ , accesat la data de 05.11.2015
3. www.financejournal.ro , accesat la data de 07.11.2015
4. itva.ro/documents/OUG44per2015.pdf , accesat la data de 09.1 1.2015
5. www.legeaz.net/dictionar -juridic/evaziune -fiscala , accesat la data de 03.11.2015
6. www.mediafax.ro/economic/evaziunea -fiscala -din-marile -statiuni -din-grecia -depaseste -80-
11132948 , accesat la data de 07.11.2015
7. www.consiliulfiscal.ro/ra -2013.pdf , accesat la data de 05.11.2015
8. www.zf.ro , accesat la data de 07.11.2015

Rapoarte :
1. Combaterea fraudei și a evaziunii fiscale – Contribuția Comisiei la reuniunea Consiliului
European din data de 22 mai 2013
2. European Commision, Press Release Database
3. Shadow economy and tax evasion in the EU, 2015
4. The Shadow Economy in Europe, 2013

Legislație:
Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul
Oficial nr. 672/27.07.2005

Cărti:
1. Drobotă Gabriela, Chirculescu Maria Felicia – „Analiza presiunii fiscale și parafiscale în
România și Uniunea Europeană”
2. Jelea Bogdan, „Evaziunea fiscală în România și căile de prevenire a acesteia”, Facultatea
de Management, ASE The European Union explained : Taxation, 2015
3. Popa Ștefan, Adrian Cucu , „Economia subterană și spălarea banilor”, Editura Expert