Academia de Studii Economice București [621269]

1
Academia de Studii Economice București
Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori

Concurența fiscală și fenomenul de brain drain

Student: [anonimizat] 1539, Seria A

București
2018

2
Cuprins
I. Introducere
II. Stadiul cunoașterii
Capitolul I Concurenț a fiscală
1.1. Conceptul de concurență fiscală
1.2. Elementele concurenței fiscale
1.3. Modelul standard de concurență fiscală
1.4 Competiția fiscală la nivelul Uniunii Eupene
Capitolul II Fenomenul de brain -drain
2.1. Conceptul de brain -drain
2.2. Evoluția fenomenului de brain -drain
2.2.1. Scurt istoric al fenomenului de brain -drain
III. Metodologia cunoașterii
IV. Studiu d e caz
V. Concluzii finale
Bibliografie

3
I. Introducere
În lucrarea de față îmi propun să studiez corelația dintre fenomenul de brain drain și concurența
fiscală, fenomene care, de mult timp, au fost studiate separat de către specialiști.
Deși conceptul de brain drain și concurența fiscală sunt conectate prin intermediul fenomenului de
migrație i, încă, pentru o lungă perioadă de timp, literatura le -a studiat separat datorită complexității analizei
comune.Prin urmare, o serie de precedente studii elaborate (Kurien, C.T., 1999;Robinson, Viki, 2003; Ferro,
A., 2004; Fagan, Frank, 2004; Mitchell, D, 2004; Jeff, C.,2004; Lien, Donald, 2005; Wildasin, D., 2005;
Pierpaolo, G., 2006;) au dezvoltat două ramuri separate pentru exodul de creiere și fenomenul de concurență
fiscală. Primul este axat pe fenomenul de brain abordat dintr -o perspectivă macroecono mică și studiază
impactul asupra creșterii economice în diferite economii analizate. Al doilea analizează concurența fiscală
dintr -o perspectivă microeconomică și se axează pe interacțiunile concurențiale dintre lucrători și jurisdicții .
În ceea ce priveș te manipularea unitară a acestor două fenomene, două studii atrag atenția într -o
manieră specială: „Brain drain și concurența fiscală. Un model treoretic pentru Europa”1 și "Brain drain,
concurența fiscală și cheltuielile cu educația publică "2. Autorii au evidențiat pericolul generat de concurența
fiscală, prezentă în spațiul comunitar,asupra fenomenului de migrație.
În prima parte a studiului de caz voi analiza presiunea fiscală totală la nivelul UE pe o perioadă de 10
ani(2008 -2017). Pentru a putea real iza această analiză,am folosit date privind veniturile fiscal totale, datoria
guvernamentală, deficitul (sau surplusul) bugetar și prodului intern brut preluate din baza de date Eurostat.
În a doua parte a studiului de caz mi -am propus să studiez efectul p e care il au veniturile și chetuielile
guvernamentele asupra deciziei populației din România de a migra. Am ales analiza acestor variabile
independente întrucât relația dintre nivelul veniturilor și cel al cheltuielor publice reprezintă un factor
determin ant în decizia indivizilor de a emigra sau nu.Deoarece nu am găsit date cu privire la migrația
persoanelor cu studii superioare, am ales ca și variabilă dependentă volumul total al migraț -iei persoanelor la
nivelul țărilor din UE.

1 Pierpaolo Giannoccolo(2003), “ Brain Drain and Fiscal Competition. A theoretical model for the Europe. ”
2 Hartmut Egger, Josef Falkinger, Volker Grossman ( 2007 ), „Brain Drain, Fiscal Competition, and Public Education
Expenditure”

4

II. Stadiul cunoașterii
Capitolul 1
1.1Concepul de concurență fiscală
Concurența fiscală reprezintă o temă de cercetare de actualitate în contextual accelerării procesului de
globalizare. Acest subiect ocupă un loc important in UniuneaEuropeană, caracteriza t printr –un grad ridicat
de integrare economică, monedă unică și libertate de circulație a bunurilor, serviciilor, persoanelor și
capitalurilor. Cu toate acestea, au existat puține demersuri cu privire la definirea acestui concept.
Concurența s -a intensif icat semnificativ în ultimele decenii, practic este prezentă peste tot în lume.
Nu cu mult timp în urmă, concurența era aproape inexistentă în multe domenii de
activitate, piețele erau protejate, iar pozițiile dominante de piață constituiau regula.Concur ența fiscală nu
poate fi considerată concurență în sens real. În timp ce concurența de piață domină legea cererii și a ofertei,
cea fiscală este jocul intereselor politice și economice.
Tannenwald3 oferă o definiție a concurenței fiscale explicite, precum și o definiție a celei implicite:
„guvernele se angajează în concurență fiscală explicită atunci când stabilesc reglementări fiscale special
concepute pentru a crește atractivitatea jurisdicției pe ntru întreprinderi, rezidenți, forță de muncă sau
consumatori. Guvernele se angajează în concurență fiscală implicită atunci când își modifică unele obiective
de politică fiscală pentru a tempera efectele concurenței din partea altor guverne” .
Autorii Wil son și Wildasin (2004) au procedat într -un mod diferit, definind concurența fiscală în
funcție de formele sale de manifestare, pornind de la o definiție generală, pentru ca mai apoi să restrângă
sfera de cuprindere a acesteia. În sens larg, concurența fisc ală poate fi definită ca fiind orice context fiscal în
care diferite guverne independente nu își coordonează politicile fiscale. Într -un sens mai restrâns, concurența
fiscală poate fi definită ca fiind orice context fiscal în care diferite guverne independ ente nu își coordonează
politicile fiscale, iar politica fiscală a fiecărui guvern influențează asupra modalității de alocare a veniturilor
fiscale între acestea. Această definiție include și concurența fiscală pe verticală, atunci când autorități fiscale
situate pe diferite niveluri de guvernare (central, regional, local) împart aceeași materie impozabilă. În sens
restrâns, concurența fiscală poate fi definită ca fiind orice context fiscal în care diferite guverne independente
nu își coordonează politicile fiscale, iar politica fiscală a fiecărui guvern influențează asupra modalității de
alocare a materiei impozabile cu grad ridicat de mobilitate între jurisdicțiile sau regiunile reprezentate de
aceste guverne. Această definiție elimină concurența pe vertic ală și vizează concurența pentru: capitaluri,
companii, forță de muncă și comerț transfrontalier. Această formă a concurenței fiscale s -a consacrat sub
denumirea generică de concurență fiscală pe orizontală, deoarece implică concurența dintre autorități fi scale
situate pe același nivel de guvernare.
Concurența fiscală poate avea mai multe forme de manifestare, în funcție de scopurile urmărite de
autorități, de instrumentele fiscale utilizate, precum și de raporturile ierarhice în care se află autoritățile
publice respective. În funcție de scopurile urmărite de autorități rezultă domeniile de manifestare, când
concurența dintre guverne are loc pentru atragerea: ƒ investițiilor străine directe; ƒ investițiilor de portofoliu,
capitalului financiar cu grad ridic at de mobilitate, necesar pentru finanțarea companiilor autohtone și întărirea
pieței financiare locale; fluxurilor financiare interne din cadrul grupurilor multinaționale, care pot fi
canalizate înspre propria jurisdicție fiscală prin atragerea acelor fu ncții corporative utilizate pentru transferul
internațional al profiturilor în scopul optimizării fiscale; ƒ cumpărătorilor din străinătate, în special ai

3 Tannenwald (1999), „Encyclopaedia of Tax Policy”

5
produselor purtătoare de accize, în situația în care există diferențe semnificative între acestea; fo rței de
muncă înalt calificate, considerată a avea un grad de mobilitate mai ridicat. În funcție de raporturile ierarhice
în care se află autoritățile publice implicate, putem avea: concurență fiscală pe orizontală, când autoritățile
sunt situate pe acelaș i nivel de guvernare, și concurență fiscală pe verticală, atunci când autorități publice
aflate pe diferite niveluri de guvernare impozitează aceeași materie impozabilă. În funcție de instrumentele
fiscale utilizate de autorități, avem: concurență prin cot ele de impunere, când autoritățile stabilesc cote de
impunere mai mici în raport cu cotele practicate în alte jurisdicții fiscale; concurență prin bazele de
impunere, când autoritățile acordă diferite facilități în stabilirea materiei impozabile (acordarea de deduceri,
prevederi cu privire la tratamentul fiscal al pierderilor, diferite posibilități de înregistrare a amortizării etc.);
concurență prin cheltuieli publice („expenditure competition”), când autoritățile alocă un volum important de
cheltuieli pen tru a furniza bunuri publice care cresc productivitatea întreprinderilor (de exemplu,
infrastructura), în scopul de a le determina să aleagă propria jurisdicție fiscală.
Deși literatura de specialitate s -a axat mai mult pe concurența dintre guverne pentru atragerea
capitalurilor, prin practicarea unor cote de impunere mai mici, există și alte forme de concurență în care
autoritățile nu se bazează exclusiv pe variabile de ordin fiscal. În situația în care nu există standarde de mediu
reglementate la nivel n ațional, în tentativa de a facilita localizarea unor întreprinderi în propria jurisdicție
fiscală, autoritățile locale sau regionale concurează prin reducerea standardelor de mediu (Oates, 2001).4
Politica fiscală resprezintă pentru orice stat una dintre p rincipalele pârghii de reglare a dezechilibrelor
din economia națională. Această afirmație este la fel de adevărată pentru statele membre ale Uniunii
Europene, fie ca sunt și membre ale zonei euro sau nu. Statele din zona euro depind poate mai mult ca
celelalte de politica fiscală pentru îndeplinirea obiectivelor marcoeconomice, în condițiile în care politica
monetară este atributul exclusiv al Băncii Central Europene. Cu toate că la nivelul Uniunii Europene au
existat dintotdeauna tendințe de coordonare a politicilor fiscale ale statelor membre și deși există un nivel
ridicat de convergență în ceea ce privește impozitarea indirectă, totuși politica fiscală a rămas în sfera
autonomiei naționale a fiecărui stat membru. Prin urmare, nu surprinde existența a di ferite sisteme fiscale
apărute ca urmare a unor abordări diferite în ceea ce privește impunerea contribuabililor. Tocmai din cauza
acestei diversități, a apărut și nevoia de a compara sistemele fiscale din statele membre ale Uniunii Europene.
Unul dintre i ndicatorii prin care se realizează această comparație este presiunea fiscală sau efortul fiscal,
privită fie ca reflecție a randamentului fiscal, fie ca un mod de a refelecta redistribuirea de valoare de la
nivelul unei economii. Desigur, presiunea fiscală poate fi definită la nivel de economie, la nivel de sector al
economiei sau la nivel de contribuabil, presoană fizică sau juridică. 5 Politica fiscal reprezintă expresie a
concurenței fiscale dintre state.
1.2 Concepul de brain drain
Brain drain sau miscarea capitalului uman (human capital flight) este fenomenul de emigrare a
persoanelor educate sau talentate din cauze diverse: conflicte, lipsa de oportunitati etc. Investitia in educatie
este pierduta odata cu plecarea persoanei care, de obicei, nu se mai int oarce in tara de origine. In cadrul
Royal Society of London s -a folosit prima data termenul de brain drain pentru a descrie plecarea oamenilor
de stiinta si tehnicienilor spre SUA si Canada la inceputul anilor ‘50.
Fenomenul, cunoscut sub numele de brain d rain, si mai este definit ca un transfer constant (drain a
scurgere) de personal cu inalta calificare (brain a a creier) din anumite tari, in general mai putin dezvoltate,

4 Wallace E. Oates (2001), “Fiscal Competition or Harmonization? Some Reflections”
5 Văcărel,I. (coord.) – Finanțe Publice, ediția aV -a, editura Didactică și pedagogică, București, 2006

6
catre altele, mai puternice economic, dac a se consideră că principala cauză a fenomenului este de natură
economică .
Brain drain -ul, așadar, este partea emigră rii care cuprinde persoanele cu înaltă calificare, cu stud ii
universitare. Fenomenul este asociat cu termenul de miscare de capital, capital flight, care se refera la
mișcarea capital ului care nu mai este investit în țara î n care locuiește posesorul lui și unde a fost creat.
Totodată, exodul este benevol, frânat de țările de origine și încurajat de ță rile primitoare.
In raportul OECD (1987), sunt alte definitii ale feno menulu i: brain drain implică un flux de specialiști
cu două sensuri între țara care trimite și cea care primește. Totusi, fluxul net este în mod decisiv părtinit într –
o singură direcție, termenii folosiți î n acest caz fiind de brain gain (câștig pentru țara de o rigine și pentru țara –
sursă ) sau brain drain (pierdere vitală de resursă umană pentru ț ara de origine).
Un termen ulterior, brain waste, descrie risipa de abilitati care are loc atunci cand specialistii foarte
bine pregatiti migreaza spre anumite locuri de munca ce nu necesita abilitatile si experienta aplicate in slujba
anterioara.
David E. Wildasin(2005)6 a arătat modul în care impacturile economice ale politicilor fiscale depind de
mobilitatea res urselor la care se aplică politici fiscale . Concurența pen tru resurse schimbă constrângerile în care
guvernele operează și plățile către gospodării le rezidente și nerezidente, proprietari de firme, politicieni și partide
politice – de la politici fiscale alternative. În acest fel, aceasta afectează modul de elabo rare a politicilor fiscal.
Subliniind importanța mobilității resurselor, autorul s -a concentrat pe constrângerile pe baza cărora se fac politicile,
mai degrabă decât pe mecanismele prin care se realizează politicile , dar ambele sunt în mod clar importante .

1.3 Modelul standard de concuren ță fiscală
Wallace Oates7 care încearcă să ofere o explicație pentru eventualele ineficiențe generate de
angajarea guvernelor locale într -o veritabilă competiție pentru atragerea de capitaluri. Pornind de la această
idee, la mijlocul anilor ’80 s -au construit primele modele formal e în încercarea de a explica acest fenomen.
Între acestea s -au remarcat modelul lui John D. Wilson (1986), precum și cel dezvoltat de George R. Zodrow
și Peter Mieszkowski (1986), care s -a impus, devenind cunoscut în literatură drept „modelul de bază privi nd
concurența fiscală”.
Conform modelului Zodrow -Mieszkowski, guvernele locale își finanțează cheltuielile publice în baza
unui impozit așezat asupra veniturilor de capital (impozit așezat pe baza criteriului originii veniturilor), iar
rezultatul acestuia va fi diminuarea cotelor de impunere, ceea ce va conduce la un nivel prea scăzut al
serviciilor publice locale. Totuși, acest model este fundamentat pe seama unor ipoteze destul de restrictive:
există un număr mare de jurisdicții fiscale omogene (orașe, r egiuni, județe, state); pentru fiecare dintre
acestea rata de rentabilitate a capitalului, precum și nivelul impozitării din celelalte sunt variabile exogene;
populația tuturor jurisdicțiilor are un nivel fix, iar cetățenii rezidenți au preferințe și venit uri similare. Astfel,
aspectele redistributive pot fi neglijate, iar funcția de utilitate pentru rezidenți ia forma: U(C, G)unde: C –
consumul de bunuri private, G – consumul de bunuri publice; factorul capital are un nivel fix la nivel
național și are o mobilitate perfectă între jurisdicțiile fiscale; în fiecare jurisdicție fiscală întreprinderile
produc un singur bun privat reprezentativ, folosind doi factori de producție: unul mobil, capitalul, și unul
imobil, forța de muncă. Îndată ce se adoptă decizi a de a investi și începe producția, acesta este vândut
rezidenților ca bun de consum final și autorităților publice ca bun de consum intermediar, devenind bun
public; acest bun public nu generează externalități pozitive asupra altor jurisdicții fiscale, ar ia sa de consum
limitându -se la jurisdicția căreia i se adresează; reprezentanții autorităților publice locale urmăresc doar

6 David E. Wildasin (2005), ,, Fiscal Competition ”
7 Wallace E. Oates (1972), “ Fiscal Federalism”

7
maximizarea bunăstării cetățenilor. În acest context, autoritățile fiscale locale se confruntă cu problema
alegerii unui nivel al i mpozitării care să maximizeze utilitatea rezidenților, în condițiile restricției bugetare de
forma:
t × K(r + t) = G
Unde,
t – cota de impunere;
r – rentabilitatea capitalului după impozitare, care este egală pentru toat e jurisdicțiile fiscale datorită
mobilității capitalurilor și este o variabilă exogenă pentru o jurisdicție considerată;
K(r + t) – funcția cererii de capital, unde r + t este costul capitalului.
Pe măsură ce se investește tot mai mult capital în jurisdicția fiscală considerată, productivitatea
marginală a capitalului scade și crește productivitatea marginală a muncii. Astfel, agenții economici investesc
până în punctul în care productivitatea marginală a capitalului egalează costul r + t. Problema cu care se
confruntă autoritățile locale este dată de imposibilitatea creșterii variabilei G fără o creștere a singurei
variabile disponibile, t. În consecință, costul capitalului crește, determinând comprimarea cererii de capital cu
ΔK. Întrucât rentabil itatea capitalului după impozitare (r) este o variabilă exogenă, cota de impunere mai
mare nu va afecta veniturile din capital ale rezidenților, ci veniturile din muncă. Astfel, o creștere cu o unitate
a ofertei de bunuri publice G necesită o creștere a ni velului de impozitare t cu o valoare Δt pentru a menține
echilibrul bugetar, în condițiile în care veniturile aferente factorului muncă vor scădea cu KΔt. Această
majorare de impozit trebuie sa fie suficient de mare, astfel încât să acopere atât costul mar ginal al lui G, notat
MC, cât și o reducere a veniturilor fiscale, tΔK, determinată de comprimarea bazei de impunere prin ieșirile
de capital. În consecință, scăderea veniturilor aferente factorului imobil va depăși MC cu valoarea – tΔK.
Conform regulii lu i Samuelson privind furnizarea în condiții optime a bunurilor publice, se atinge eficiența
economică maximă atunci când suma disponibilităților individuale de a plăti pentru bunurile publice este
egală cu costul marginal al acestor bunuri. Cu alte cuvinte, autoritățile vor crește impozitele până în punctul
în care beneficiile derivate de consumul de bunuri publice sunt mai mari decât costul. Astfel, în punctul de
echilibru, beneficiul marginal trebuie să fie egal cu costul marginal (MB=MC).
Așadar, în condi țiile concurenței fiscale, pentru un nivel optim al lui G, vom avea următoarea
modificare a regulii lui Samuelson:
MB = MC – tΔK
Și, întrucât tΔK < 0, atunci beneficiul marginal trebuie să fie mai mare decât costul marginal al lui G
pentru a comp ensa și ieșirile de capital induse de sporirea fiscalității. Cu alte cuvinte, avem de -a face nu doar
cu costul efectiv al producerii bunurilor publice, ci și cu un cost indirect pentru economia locală cauzat de
ieșirile de capital îndreptate spre alte juri sdicții cu fiscalitate mai scăzută. Creșterea t pentru a finanța o
creștere a lui G, la nivelul unei comunități, generează o externalitate pozitivă asupra altor comunități
deoarece autoritățile sunt preocupate doar de bunăstarea propriilor rezidenți. Pract ic, o altă jurisdicție fiscală
j va beneficia de această majorare a impozitului, cu o valoare tjΔKj, unde tj este propria cotă de impunere,
iar ΔKj reprezintă influxul de capital de care va beneficia.
Astfel, un guvern poate crește bunăstarea rezidenților pe seama altor jurisdicții fiscale, prin simpla
reducere a impozitelor, deoarece aceasta este asociată cu un influx de capitaluri. Acest echilibru nu este însă

8
stabil. Dacă presupunem o comunitate A care procedează într -o asemenea manieră, este posibil ca și
comunitatea B să procedeze la fel, reducând impozitele și cheltuielile publice pentru a atrage capitalul din
comunitatea A. Această măsură va reduce nivelul bunăstării în comunitatea A, care poate reacționa prin
reducerea succesivă a fiscalității pentru a atrage înapoi o parte din capitaluri. În fiecare etapă în comunitatea
care reduce fiscalitatea crește nivelul bunăstării, în detrimentul celorlalte comunități, determinând și o
înrăutățire a economiei globale, deoarece câștigul rezultat este mai mic dec ât pierderile suferite de celelalte
comunități. În urma unor reduceri succesive, ambele comunități au de suferit întrucât va scădea oferta de
bunuri publice până la un nivel suboptimal.
Rezultatul modelului este concretizat într -un fenomen denumit sugestiv în literatură „race to the
bottom”, deoarece toate impozitele aferente capitalului sunt abandonate în favoarea impozitelor cu o bază
imobilă. Mai mult, în condițiile existenței unor restricții cu privire la nivelul maxim de impozitare a factorilor
imobili , autoritățile vor alege să reducă nivelul serviciilor publice oferite sub nivelul optim în toate
jurisdicțiile fiscale considerate. Pornind de la modelul de bază, în literatură s -au dezvoltat numeroase extensii
obținute prin modificarea uneia sau mai mult or ipoteze ale acestuia.
1.4 Competiția fiscală la nivelul Uniunii Eupene
La nivelul Uniunii Europene, competitia fiscala apare deoarece statele membre UE se afla in
competitie fie sa atraga o baza de taxare mobila, fie sa respinga beneficiarii mobili de t axare.
In general, forta de munca este mai putin mobila decat capitalul si o forta de munca cu o calificare scazuta
este mai putin mobila decat o forta de munca cu o calificare ridicata. In consecinta, competitia fiscala
conduce la o modificare esentiala i n structura de impozitare.
Guvernele statelor membre sunt constranse sa reduca nivelul impunerii pentru factorii cu o mobilitate
ridicata si sa creasca povara fiscala pe surse mai putin mobile, in vederea protejarii veniturilor. In situatia
unei concurente fiscale, impozitele se vor deplasa, prin urmare, de la veniturile corporatiste la cele personale,
de la veniturile din capital la cele din forta de munca, de la venitul ridicat la cel scazut, generat de forta de
munca, si, in general, de la impozitarea ve niturilor si bunastarii la impozitarea consumului. Trebuie remarcat
ca principalele rezultate ale evolutiei nivelului de impunere in cadrul Uniunii Europene de -a lungul ultimelor
decenii confirma exact faptul ca acest lucru s -a intamplat.
În cadrul Uniunii Europene, mobilitatea cetățenilor europeni este lipsită de constrângeri instituționale,
astfel încât integrarea culturală să sporească probabilitatea de a migra în interiorul Uniunii. Din această
cauză, fluxurile de lucrători au devenit o temă relevantă î n agenda de cercetare a UE.
Împiedicarea barierelor financiare în calea mobilității cercetătorilor ar putea fi realizată urmând
exemplul scandinav. Există o politică de reducere a sarcinii fiscale pentru cercetătorii de nivel înalt care merg
în Suedia timp de trei ani. Inițiative similare sunt puse în aplicare și în Danemarca. În plus, examinarea
sistemului de permise de muncă din majoritatea statelor europene indică în mod clar faptul că cele
profesionale, manageriale și tehnice constituie cea mai mare par te a celor acceptate: în Regatul Unit, de
exemplu, acestea reprezintă aproximativ 80% din toate problemele legate de permisele de muncă. În Europa
de Vest sa dezvoltat o serie complexă de "schimburi de creiere", suprapusă pe sistemul de liberă circulație
inerent funcționării Spațiului Economic European (SEE).
În ultimii ani, mai multe țări din Europa de Vest au făcut pași spre creșterea imigrației lucrătorilor
calificați. Migratia fortei de munca inalt calificate afecteaza in mod diferit tarile care se conf runta cu un astfel
de fenomen. In momentul de fata, la nivel european, exista o cerere din ce in ce mai mare de personal inalt
calificat, iar faptul ca din ce in ce mai multi specialisti romani aleg sa emigreze reprezinta una din
problemele cele mai import ante cu care se confrunta Romania.

9
Migratia economica are un rol important pentru acoperirea nevoilor pietei muncii europene. In plus,
tarile dezvoltate din Uniunea Europeana concureaza in atragerea de imigranti pentru a -si acoperi nevoile
economice, una d intre principalele parghii constituind -o impozitarea si, implicit, facilitatile fiscale acordate
imigrantilor. Din aceste motive, este nevoie de o politica privind migratia economica in UE. O gestionare
comuna a migratiei economice si armonizarea politicil or privind migratia ale statelor membre reprezinta una
dintre cele mai importante provocari ale migratiei in Uniunea Europeana.

1.5 Modelul Tiebout privind concurența fisca lă
Dezbaterea privind concurența fiscală a început cu modelul dezvoltat de Tiebout (1956). Modelul
analizează concurența între guvernele asupra gospodăriilor mobile și se presupune că cetățenii iși aleg
regiunea în funcție de preferințele lor privind combinarea impozitelor și a cheltuielilor publice pentru
optimizarea bunăstării. Integrarea Europei urmează concluziile modelului Tiebout aplicate la nivel
guvernamental, care concurează pentru capital și pentru firme.
Diferentele dintre tari sunt atat de mari incat tara cu cea mai mare productivitate atrage in mod
unilateral speciali stii din celelalte tari. Acest scenariu este in mod normal studiat de literatura de specialitate,
care, adesea, se refera la fluxul unidirectional al fortei de munca supracalificate din tarile slab dezvoltate.
Aceasta literatura a explicat miscarea capital ului uman ca fiind o „externalitate fiscala negative„ produsa de
emigrare.
Posibilitatea ca bunastarea acelora care raman in tarile mai putin dezvoltate sa fie redusa de exodul
oamenilor calificati a fost recunoscuta si in literatura. In acest scenariu (în care s -a inclus și țara noastră),
politica optima a institutiilor UE este sa introduca un „impozit pe brain drain” pentru a compensa pierderile
definitive de resursa umana pentru tara -sursa.8

8 Raluca Dracea , Mirela Cristea , Narcis Eduard Mitu “Migratia si competitia fiscala. Implicat ii la nivelul Uniunii
Europene”

10

III. Metodologia cunoașterii
Politica fiscală a unui stat, în ansamblul ei, poate fi ușor analizată prin intermediul presiunii fiscale pe
care o resimte contribuabilul. Tot presiunea fiscală este un indicator care permite comparare a sistemelor
fiscale din diferite țări , care altfel nu ar putea fi cuantificab il comparate. Cu atât mai mult apare necesitatea
evaluării diferitelor sisteme fiscale atunci când statele respective fac parte dintr -o uniune economică și
politică cum este Uniunea Europeană, unde tendințe de convergență a sistemelor fiscale este tot mai
pronunțată.
În prima parte a studiului de caz voi analiza presiunea fiscală totală la nivelul UE pe o perioadă de 10
ani(2008 -2017) . Pentru a putea realiza această analiză,am folosit date privind veniturile fiscal totale , datoria
guvernamentală, deficitul (sau surplusul) bugetar și prodului intern brut preluate din baza de date Eurostat.
Voi utiliza un model de regresie multiplă. Pentru realizarea acestui studi u am comparat o țară dezvoltă cu
o țară în curs de dezvoltare, Germania, respectiv România.
Dintre toti indicatorii macro și micro economici care au un impact asupra presiunii fiscale, am selec tate
pentru prezentul studiu : deficitul bugetar și datoriile guvernamentale.
Valorile variabilelor sunt exprimate ca procent din PIB pentru a facilita com parabilitatea cu celelalte
variabile ale modelului de regresie.
În cadrul analizei ce urmează, deficitul (sau surplusul) bugetar este definit ca parte a cheltuielilor
bugetare ce depășește veniturile bugetare într -un an bugetar .9
Datoria publică guvernamentală reprezintă totalitatea obligațiilor statului la un moment dat, provenind
din finanțările rambursabile angajate pe baze contractuale sau garantate de Guvern prin Ministerul
Economiei și Finanțelor, conform dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență.10
Pentru comparabilitatea termenilor, def icitul (sau surpulsul) b ugetar este exprimat ca procent din PIB.
Baza de date utilizată este alcatuită din date preluate din raportările obligatorii trimise de fiecare stat membru
al UE Comisiei Europene, p entru o perioadă de 10 ani c onsecutivi (ultimii 10 ani, 200 8-2017 ). Am ales o
perioadă de 10 ani pentru a putea avea date relevante din punct de vedere statistic, care arată modificările
survenite în legislația fiscală europeană și de la nivelul fiecărui s tat membru.
După colectarea datelor, acestea au fost sistematizate într -o bază de date în Excel. Au fost urmărite
presiunea fiscală expimată procentual pentru statele pe care le analizez , defictul bugetar, exprimat ca procent
din PIB și datoria guvernamen tală totală, exprimată tot ca procent din PIB.
Programul folosit pentru prelucrarea datelor și analiza acestora este Eviews varianta 9.5 . Datele din excel
au fost i mportate in Eviews după care am realizat diferite teste. În ultima parte, utilizând un mod el de
regresie multiplă de tipul:
Yi = α + β1*X1i + β2*X2i + εi
am realizat analiza impactului deficitului bugetar și a datoriilor guvernamentale asupra presiunii fiscale.
În a doua parte a studiului de caz mi -am propus să studiez efectul pe care il au veniturile și chetuielile
guvernamentele asupra deciziei populației din România de a migra. Am ales analiza acestor variabile
independente întrucât relația dintre nivelul veniturilor și cel al cheltuielor publice reprezintă un factor
determinant în deciz ia indivizilor de a emigra sau nu.Deoarece nu am găsit date cu privire la migrația

9 LEGEA nr.500 din 11 iulie 2002 privind finanțele publice, capitol 1, articol 2, alin. 20
10 OUG 64 2007 privind datoria publică , publicată în Monitorul Oficial nr. 439 din 28.6.2007

11
persoanelor cu studii superioare, am ales ca și variabilă dependentă volumul total al migraț -iei persoanelor la
nivelul țărilor din UE. Analiza este realizată pe o perioadă de timp de 10 an i(2007 -2016).
IV. Studiul de caz
a) Prima parte

Sursa: Eurostat, prelucrare proprie

Datoria guvernamenală este măsurată ca procent din PIB, cea mai mare valoare de 80,9% s-a
întregistrat în anul 2010, iar cea mai mică valoare de 64,1 s -a înregistrat în anul 2017.
În primii patru ani analizați și în anul 2013, s -a înregistrat deficit bugetar. Cea mai mare valoare a
deficitului a fost de
-4,2%, în anul 2010. În perioada 2014 -2017, a existat un surplus bugetar, cea mai mare valoare fiind
înregistrată în 2017, de 1,3%.

Sursa: date Eurostat, prelucrare proprie

În toată perioada analizată, România a avut deficit bugetar. Cea mai mare valoare a deficitului
bugetar din România s-a înregistrat în anul 2009.

12

Figura 1: Presiunea fiscală anuală în Germania

Germania a întegistrat cea mai mare presiune fiscală în anul 2013. Din datele prezentate reiese faptul
că presiunea fiscală a înregistrat o ușoară diminuare din 2008 până în 2017.

Figura 2: Presiunea fiscală anuală în România

În Ro mânia, presiunea fiscală a înregistrat cea mai mare valoare in anul 2012, iar în 2017 față de
2008 valoarea acesteia a fost aproximativ egală.

-20020406080100
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
-15-10-5051015202530
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017

13

Autocorelarea erorilor dintre deficitul bugetar și datoria guvernamentală
România

Sursa: Eviews 9.5

Cu ajutorul regresiei vom determina impactul pe care îl au variabilele independente(deficit/surplus
bugetar și datoria guvernamentală) asupra variabilei dependente(presiunea fiscală).
Pentru fiecare variabilă independentă și constant, EViews raportează eroarea standard a
coeficientului, testul t -Statistic și probabilitatea asociată acestuia.
Presupunând ca se lucrează la nivelul de relevanță de 5 la suta, cum, în exemplul de mai sus
probabilitățile atașate testului t -statistic sunt superioare acestui n ivel, coeficienții sunt considerați
nesemnificativi din punct de vedere statistic.
R2=0,2790 arată că informația explicată de factori este de 27,90%, ceea ce înseamnă că factorii nu
sunt foarte reprezentativă. 27,9% din variația presiunii fiscale este exprimată de deficitul/surplusul bugerat și
datoria guvernamentală . Atât coeficientul de determinație multiplă R² cât și coeficientul determinație
multiplă ajustat de 0,0730 prezintă valori destul de reduse, care sugerează faptul că regresia ar trebui
îmbunătățită prin adăugarea de variabile explicative suplimentare.
La o creștere a deficitului/surplusului bugetar cu 1%,în condițiile în care datoria guvernamentală,
presiunea fiscal crește, în medie, cu 1,51%. La o creștere a datoriei guvernamentale cu 1% î n condițiile în
care deficitul/surplusul bugetar rămâne constant, presiunea fiscală crește, în medie,cu 0,26%;
Când variabilele independente sunt egale cu 0, presiunea fiscală este -208,3545.
Durbin Watson statistic(DW) este un test statistic care testea ză corelația serială a erorilor. Dacă
erorile nu sunt corelate, atunci valoarea lui DW va fi în jur de 2. În analiză, acest indicator are valoarea
1,7158 și, ca urmare, nu exist ă corelație serială a erorilor.

14
Germania

Sursa: Eviews 9.5

Probabilitățile aferente testului t -statistic sunt superioare nivelului de 5%, coeficienții sunt considerați
nesemnificativi din punct de vedere statistic, îns ă probabilitățile sunt relative apropiate de valoare de 5%.
R2=0,4398 arată că informația explicată de factori este de 43,98%. Astfel, 43,98% din variația
presiunii fiscale este exprimată de deficitul/surplusul . Atât coeficientul de determinație multiplă R² ,cât și
coeficientul determinație multiplă ajustat de 0,2798 prezintă valori destul de reduse, care sugerează faptul că
regresia ar trebui îmbunătățită prin adăugarea de variabile explicative suplimentare.
La o creștere a defic itului/surplusului bugetar cu o unitate, în condițiile în care datoria
guvernamentală, presiunea fiscal crește , în medie, c u 12,63 puncte procentuale.
La o creștere a datoriei guvernamentale cu o unitate, în condițiile în care deficitul/surplusul bugetar
rămâne constant, presiunea fi scală crește, în medie,cu 3,37 puncte procentuale. Influența
deficitului/surplusului bugetar asupra presiunii fiscale este mult mai mare decât influența datoriei
guvernamentale .
Când deficitul/surplusul bugetar și datoria guvernamentală sunt egale cu 0, presiunea fiscală este –
208,3545.
Durbin Watson statistic(DW) este un test statistic care tes tează corelația serială a erorilor. Dacă
erorile nu sunt corelate, atunci valoarea lui DW va fi în jur de 2. În analiză, acest indicator are valoarea
1,9489, și ca urmare, nu există corelație serială a erorilor.

Heteroscedasticitatea

-testul ARCH(Români a)
Ipotezele: H0 α1= α2=0
H1 non H0

15

Sursa: Eviews 9.5

-testul ARCH(Germania)

Sursa: Eviews 9.5

În cazul României, Prob F(1,17) = 0,8248 și Prob chi -square=0,7951 sunt mai mari de 0,05, de
unde rezultă că nu se respinge H0, deoarece valoarea probabilităților este mai mare de 0,05, rezultă nu există
heteroscedasticitate.
În cazul Germaniei, Prob F(1,17) = 0,4741 și Prob chi -square=0,4096 sunt mai mari de 0,05, de
unde rezultă că nu se respinge H0, deoarece valoarea probabilită ților este mai mare de 0,05, rezultă nu există
heteroscedasticitate.

Normalitatea erorilor
România

Sursa: Eviews 9.5

16

Germania

Sursa: Eviews 9.5

Ouput -urile prezintă histograma distribuției, media, mediana, valorile minime și maxime, deviația
standard, coeficientul de asimetrie, kurtotica seriei și testul Jarque -Bera.
Prin utilizarea testului Jarque -Bera am testat normalitatea erorilor. Acesta se bazează pe verificarea
simultană a proprietăților de asimetrie și boltire ale seriei reziduurilor. Testul măsoară diferența dintre
coeficientul de asimetrie și kurtotica distribuției analizate cu cele ale distribuției normale. Testul are ca
ipoteza nulă: seria este n ormal distribuită.
Deoarece Prob de JB este mai mare de 0,05, arată că rezidurile sunt normal distribuite . Pentru
ambele țări valoarea lui Jarque -Bera este mai mică decât pragul critic 2, ceea ce ne arată că variabilele
reziduale nu sunt autocorelate.
Skewness este o măsură a asimetriei funcției de densitate de repartiție a seriei în jurul valorii sale
medie. O valoare pozitivă semnifică faptul că distribuția are „coada” din partea dreaptă mai lungă, iar o
valoare negativă implică faptul că distribuția a re „coada” din partea stângă mai lungă. At ât Germania, cât și
România au valori pozitive, ceea ce arată că distributiile ambelor țări au ,,coada ” din partea dreaptă mai
lungă.
Kurtosis este o măsură a amplitudinii funcției de densitate, a aplatizării acesteia în raport cu funcția
de densitate a distribuției normale. În cazul României kurtosis este mai mare decât 3, ceea ce arată că
distribuția este leptokurtică ( are o înălțime m ai mare decât o distribuție normal) , iar în cazul Germaniei
distribuția este platikurtică, deoarece are valoarea mai mică decât 3 ( are o înălțime mai mică comparativ cu o
distribuție normală) . O caracteristică a acestei distribuții este faptul că probabil itatea apariției de evenimente
extreme este mai mare în cazul distribuției leptokurtotice decât în cazul distribuției normale.

Germania

17
România

Sursă: Eviews 9.5
Mai sus am realizat corelograma ce testează autocorelația erorilor ecuației de regresie pentru Germania și
România.
Rezultatele acestui test, pentru lag -urile erorilor arată că nu există corelație serială a erorilor (valoarea
coeficientului de autocorelație nu depășește intervalul punctat în grafic). Lipsa autocorelației este este
confirmată și de testul Q -statistic și probabilitatea asociată acestuia.

b) A doua parte a studiului
Analiza efectului veniturilor și chetuielilor guvernamentele asupra decizi ei populației din România de migra.

Sursă: Eurostat

Autocorelarea erorilor dintre veniturile fiscale și cheltuielile guvernamentale

Sursa: Eviews 9.5

18
Probabilitățile atașate testului t -statistic sunt superioare nivelului de 5%, coeficienții sunt considerați
nesemnificativi din punct de vedere statistic.
R2=0,05 arată că informația explicată de factori este de 5%, ceea ce înseamnă că factorii nu sunt
reprezentativi. Conform output -ului, 5% din variația migrației este exprimată de variabilele venituri fiscale și
cheltuieli guvernamentale. Atât coeficientul de determinație multiplă R², cât și coeficientul determinație
multiplă ajustat prezintă valori reduse, care sugerează faptul că regresia ar trebui îmbunătățită prin adăugarea
de variabile explicative suplimentare.
Durbin Watson statisti c(DW) este un test statistic care testează corelația serială a erorilor. Dacă
erorile nu sunt corelate, atunci valoarea lui DW va fi în jur de 2. În analiză, acest indicator are valoarea
1,2070, și ca urmare, nu există corelație serială a erorilor.
Hetero scedasticitatea
– testul ARCH
Ipotezele: H0 α1= α2=0
H1 non H0

Sursa: Eviews 9.5
Prob F(1,7) și Prob chi -square sunt mai mari de 0,05 , de unde rezultă că nu se respinge H0, deoarece
valoarea probabilităților este mai mare de 0,05 rezultă că nu există heteroscedasticitate.
Sursa: Eviews 9.5

19
Normalitatea erorilor

Sursa: Eviews 9.5

Ouput -ul prezintă histograma distribuției, media, mediana, valorile minime și maxime, deviația
standard, coeficientul de asimetrie, kurtotica seriei și testul Jarque -Bera.
Prin utilizarea testului Jarque -Bera am testat normalitatea erorilor. Acesta se bazează pe verificarea
simultană a proprietăților de asimetrie și boltire ale seriei reziduurilor. Testul măsoară diferența dintre
coeficientul d e asimetrie și kurtotica distribuției analizate cu cele ale distribuției normale. Testul are ca
ipoteza nulă: seria este normal distribuită.
Deoarece Prob de JB este mai mare de 0,05, arată că rezidurile sunt normal distribuite. Jarque -Bera
are o valoare de 2,0397 >2, arătând că variabilele reziduale sunt autocorelate.
Kurtosis este o măsură a amplitudinii funcției de densitate, a aplatizării acesteia în raport cu funcția
de densitate a distribuției normale. În acest output, valoarea kurtosis este mai mare decât 3, ceea ce arată că
distribuția este leptokurtică ( are o înălțime mai mare decât o distribuție normal) .

V. Concluzii finale
Influența asupra presiunii fiscal e a datoriilor guvernamentale nu este atât de substanțială cum am fi
așteptat inițial. Cu toate acestea, conformă cu realitatea economică concluzia conform căreia o îndatorare
suplimentară a unui stat, fie ea pe plan intern sau internațional, va duce în cele din urmă la o creștere a
presiunii fiscale resimțite de contribuabi li.
Din estimarea regresiei putem afirma că deficitul bugetar are o influență semnificativă asupra presiunii
fiscale. Acest lucru determină nevoia de a ține sub control deficitul bugetar, mai mult decât controlarea
datoriilor guvernamentale.
Indivizii unei țări caută variantele optime între impozitele ce le plătesc statului și beneficiile ce le obțin
de pe urma lor. La nivelul României, conform datelor Eurostat, cheltuielile și veniturile guvernamentale sunt
aproximativ egale, ceea c ear ilustra o combi nare optimă a acestora, determinând populația să nu emigreze.

20
Bibliografie

1. Demange G., Fenge R. and Uebelmess S. (2008), “ Financing Higher Education and Labor Mobility ”,
CESifo Working Paper 2363.
2. Raluca Dracea, Mirela Cristea, Narcis Eduard Mitu, ,,Migratia si competitia fiscala. Implicatii la
nivelul Uniunii Europene”.
3. Hartmut Egger, Josef Falkinger, Volker Grossmann (2007), ,, Brain Drain, Fiscal Competition, and
Public Education Expenditure”.
4. Pierpaolo Giannoccolo(2003) ,,Brain Drain and Fiscal C ompetition. A theoretical model for the
Europe”
5. Domenico Scalera (2009), ,,Skilled migration and education policies: Is there still scope for a
Bhagwati tax?”
6. David E. Wildasin(2005), ,,Fiscal Competition”
7. ,,Theories of Tax Competition” National Tax Journal Vol 52 no. 2 (June 1999) pp. 269 -304
8. David E.(2000), , ,FISCAL COMPETITION IN SPACE AND TIME”
9. Tannenwald (1999), „Encyclopaedia of Tax Policy”
10. Wallace E. Oates (1972), “ Fiscal Federalism”
11. Văcărel,I. (coord.) – Finanțe Publice, ediția aV -a, editura Didactică și pedagogică, București, 2006
12. Raluca Dracea, Mirela Cristea, Narcis Eduard Mitu “Migratia si competitia fiscala. Implicatii la
nivelul Uniunii Europene”
13. LEGEA nr.500 din 11 iulie 2002 privind finanțele publice, capitol 1, articol 2, alin. 20
14. OUG 64 2007 privind datoria publică , publicată în Monitorul Oficial nr. 439 din 28.6.2007