ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI E.Turcov, S.Petrovici, A.Petrovici TEHNOLOGIILE COMERCIALE ȘI LOGISTICA Editura A.S.E.M. CZU:… [605198]

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI

E.Turcov, S.Petrovici, A.Petrovici

TEHNOLOGIILE
COMERCIALE
ȘI LOGISTICA

Editura A.S.E.M.

CZU: 339.139:164(075.8)
T 94

Exam inat, aprobat și recom andat pentru editare la ședințele catedrei „Comerț, Turism și Servicii
hoteliere” (proces-verbal nr.3 din 07.12.2004), Comisiei metodice a facult ății „Business și
Administrarea afacerilor” (proces-verbal nr.3 din 24.02.2005) și Senatului ASEM (proces-verbal nr. 10
din 29.06.05)

Referenți: prof. univ. dr. hab. V. Doga,
conf. univ. dr. A. Bulican
conf. univ. dr. L. Pascari

Prof. univ. dr. hab. E. Turcov – com p.1, tem ele 1,2,3,4,5,6;
prof. univ. dr. hab. S. Petrovici (coordonator) – prefa ța, com p.2, tem ele 8,9,10,15,16;
dr. A. Petrovici – com p.2, tem ele 7,11,12,13,14.

ISBN 9975-75-324-8

Departam entul Editorial-Poligraf ic al ASEM Descrierea CIP a Camerei Na ționale a C ărții:

Turcov E.
Tehnologiile com erciale și logistica: Man. pentru uzul
studenților institu țiilor de înv ăț. super. cu profil econ. /
E. Turcov, S. Petrovici, A. Petrovici; Acad. de Stud. Econ. a
Moldovei. – Ch. : ASEM, 2005. – 327p.
Bibliogr. p. 324.
ISBN 9975-75-324-8
200 ex.

339.139:164(075.8)
1

Cuprins
Prefață
COMPARTIMENTUL I. TEH NOLOGIILE COMERCIALE
Tema I . Rolul și fundamentarea tehnologiei comerciale
1.1. Esența și rolul tehnologiei com erciale
1.2. Conceptul și funcțiile de logistic ă a mărfurilor
1.3. Esența și importanța distribu ției în logistic ă. Canalele și lanțurile logistice
Tema 2. Depoz itele de m ărfuri
2.1. Rolul, func țiile și clasificarea depozitelor
2.2. Managem entul proceselor tehnologice în depozite
2.3. Tipurile de înc ăperi depozitare
2.4. Determ inarea dim ensiunilor depozitare
Tema 3. Organiz area lucrului comercial la întreprinderile din sfera comer țului
3.1. Esența, rolul și sarcinile lucrului com ercial
3.2. Studierea cererii de m ărfuri ca parte com ponentă a lucrului com ercial
3.3. Indicatorii de eficien ță a lucrului com ercial în com erț
Tema 4. Organiz area rela țiilor contractuale ale întreprinderii de comer ț cu furniz orii și beneficiarii
4.1. Esența relațiilor econom ice în com erț
4.2. Metodologia și tehnica încheierii contractelor com erciale. Tipurile de contracte
4.3. Relațiile postcontractuale. Form ularea și exam inarea reclam ațiilor și acțiunilor în practica
comercială.
Tema 5. Lucrul comercial ce viz ează achiz ițiile și vânzările de m ărfuri cu ridicata
5.1. Esența și rolul achizi țiilor cu ridicata în logistica m ărfurilor. Planificarea achizi țiilor
5.2. Modalit ățile de achizi ționare cu ridicata a m ărfurilor
5.3. Eviden ța și controlul achizi țiilor de mărfuri cu ridicata
5.4. Tehnologia vânz ării mărfurilor cu ridicata
5.5. Eviden ța și controlul vânz ărilor de m ărfuri cu ridicata
5.6. Organizarea aprovizion ării magazinelor cu m ărfuri
Tema 6. Magaz inele
6.1. Procesele tehnico-econom ice din m agazine
6.2. Specializarea și tipizarea m agazinelor
COMPARTIMENTUL II. LOGISTICA
Tema 7. Esen ța logisticii: premisele și etapele dez voltării logisticii
7.1. Scurt istoric privind apari ția logisticii
7.2. Definirea logisticii
7.3. Specificul abord ării logistice în dirijarea fluxurilor m ateriale și informaționale
7.4. Prem isele și etapele de dezvoltare a logisticii
7.5. Factorii de dezvoltare a logisticii
7.6. Nivelele de dezvoltare a logisticii
Tema 8. Aparatul conceptual, principiile și cerințele fundamentale ale logisticii
8.1. Evolu ția abordărilor conceptuale a logisticii
8.2. Principiile logisticii
8.3. Categoria com promiselor econom ice în logistic ă
8.4. Logistica ca factor de sporire a com petitivității întreprinderilor
8.5. Cerin țele fundam entale ale logisticii
8.6. Eviden ța cheltuielilor logistice în procesul de prom ovare a fluxurilor m ateriale
8.7. Pregătirea cadrelor în dom eniul activit ății logistice și dezvoltarea serviciilor logistice
Tema 9. Func țiile logisticii
9.1. Clasificarea func țiilor și operațiunilor logistice
9.2. Misiunea logistic ă și mediul logistic al întreprinderii
9.3. Repartizarea func țiilor de baz ă între participan ții lanțului logistic
9.4. Realizarea func ției de dirijare a fluxului m aterial în structura organizatoric ă a logisticii la
întreprindere

2

Tema 10. Conexiunile logisticii
10.1. Necesitatea cooper ării funcțiilor m arketingului și logisticii
10.2. Particularit ățile interf eței mixului de m arketing și mixului de logistic ă
10.3. Dom eniile m ajore de interac țiune dintre m arketing și logistică
Tema 11. Obiectele activit ății logistice
11.1. Fluxurile m ateriale ca categorie a logisticii
11.2. Tipurile fluxurilor m ateriale
11.3. Fluxurile financiare și clasificarea acestora
11.4. Fluxurile inform aționale și locul lor în logistic ă
11.5. Fluxurile serviciilor logistice și estim area calității acestora
11.6. Pronosticarea fluxului de m ateriale la întreprindere în sistem ul logistic
Tema 12. Sistemele logistice
12.1. Definirea sistem ului logistic
12.2. Clasificarea sistem elor logistice
12.3. Posibilit ățile de participare a Statului în sprijinul func ționării sistem elor logistice
12.4. Riscurile și metodele de asigurare a reducerii acestora în sistem ele logistice
12.5. Lan țul logistic, verigele principale și elem entele acestuia
12.6. Controlul în sistem ele logistice
Tema 13. Aparatul metodologic al logisticii
13.1. Paradigm ele principale, care s-au form at în logistic ă
13.2. Baza m etodologică și științifică a logisticii
13.3. Analiza valorii depline bazate pe eviden ța cheltuielilor în sistem ul logistic
13.4. Modelarea în logistic ă. Criteriile de clasif icare a m odelelor
13.5. Sistem ele de exper ți utilizate în logistic ă
13.6. Abordarea sistem ică ca direcție principal ă a metodologiei cunoa șterii în logistic ă
13.7. Caracteristica com parativă a abordărilor clasice și sistem ice în form area sistem elor logistice
13.8. Exem plul abord ării clasice și sistem ice în organizarea fluxurilor m ateriale
13.9. Analiza nivelului aportului adus de c ătre obiectele de dirijare în rezultatul global de activitate
(analiza ABC)
13.10. Influen ța cererii cu caracter de probabilitate privind luarea deciziei despre dirijarea cu stocurile
(analiza XYZ)
13.11. Realizarea sarcinii “A produce m arfă de sine stătător sau a o procura la alt produc ător specia-lizat” în
funcție de nivelul dezvolt ării logisticii
13.12. Indicatorii utiliza ți pentru m ăsurarea caracteristicilor fluxului m aterial și studierea situa ției
logistice
Tema 14. Domeniile func ționale ale logisticii
14.1. Caracteristica dom eniilor func ționale ale logisticii
14.2. Interac țiunea logisticii de distribu ție cu logistica de achizi ționare
Tema 15. Serviciile logistice
15.1. Defini ția serviciului logistic
15.2. Principiile serviciului logistic. Clasificarea serviciilor logistice
15.3. Constituirea sistem ului serviciului logistic
15.4. Evaluarea nivelului de deservire logistic ă
15.5. Dependen ța cheltuielilor pentru deservire în f uncție de nivelul serviciului acordat
15.6. Dependen ța volum ului vânzărilor de nivelul serviciului logistic acordat
15.7. Determ inarea mărimii optim ale a nivelului serviciului logistic
15.8. Criteriile determ inării calității de deservire logistic ă
Tema 16. Conducerea activit ăților logistice
16.1. Conducerea cu factorul de tim p în realizarea procesului logistic
16.2. Perfec ționarea procesului de organizare a m ișcării mărfurilor în com erț prin utilizarea
conceptului logistic
16.3. Prem isele și problem ele dezvolt ării logisticii în Republica Moldova
Teste de verificare a cuno ștințelor
Bibliografie
3

PREFAȚĂ

Obiectul de studiu al lucr ării reprezint ă două dom enii – tehnologiile comerciale și logistica, care se
înscriu activ în condi țiile econom iei de piață a multor țări. Nu întâm plător există multiple def iniții referitoare
la tehnologiile com erciale și logistică. Totodată, aceste dou ă fenom ene nu sunt studiate pe deplin și vor
rămâne în continuare în centrul aten ției întreprinderilor m oderne.
Necesitatea studierii tehnologiilor com erciale în interac țiune cu logistica este legat ă de crearea
întreprinderilor specializate în dom eniul gestiunii m ărfurilor și pregătirea cadrelor în dom eniul com erțului,
care presupune logistica.
Studierea și implem entarea tehnologiilor com erciale m oderne în interconexiune cu sistem ele logistice ca
instrum ent de optim izare a fluxurilor m ateriale între participan ți de la produc ător până la consum ator
reprezintă o sarcină prioritară la etapa actual ă. Aceasta atrage dup ă sine studierea întregului proces de gestiune
a mărfurilor în baza abord ării sistem ice a interac țiunii tehnologiilor com erciale cu logistica.
Problem ele m ajore în analiza proceselor tehnologice și logistice au determ inat necesitatea integr ării
materialului în dou ă com partim ente:
Compartimentul I Tehnologiile comerciale se referă la organizarea și tehnologia proceselor com erciale la
întreprinderile com erțului angro și cu amănuntul, inclusiv: rolul și fundam entarea tehnologiei com erciale;
depozitele de m ărfuri, rolul, f uncțiile și clasificarea acestora, dirijarea proceselor tehnologice în depozite,
tipurile de înc ăperi depozitare, determ inarea dim ensiunilor depozitare, organizarea lucrului com ercial la
întreprinderi, desf ășurarea rela țiilor contractuale ale întreprinderii cu f urnizorii și beneficiarii, organizarea
achizițiilor și tehnologia vânz ărilor mărfurilor cu ridicata, organizarea aprovizion ării magazinelor cu m ărfuri,
procesele tehnico-econom ice în m agazine, specializarea și tipizarea m agazinelor.
Compartimentul II Logistica – al cărui obiect de studiu îl reprezint ă dirijarea fluxurilor m ateriale și legate
cu ele fluxurile inform aționale. Interesul pentru preg ătirea speciali știlor în dom eniul logisticii cre ște în
continuu, rezultând din necesitatea perfec ționării ef icienței funcționării sistem ului de distribu ție a bunurilor
materiale de la produc ător până la consum ator.
Logistica perm ite reducerea esen țială a intervalului de tim p dintre procurarea m ateriei prim e
(sem ifabricatelor) și livrarea produsului fabricat consum atorului, contribuind la reducerea stocurilor m ateriale.
Aplicarea logisticii în practic ă accelereaz ă procesul ob ținerii inf ormației, perf ecționează nivelul deservirii
cumpărătorilor.
Activitatea în dom eniul logisticii e m ultilaterală. Ea include dirijarea transportului, gospod ăriei de
depozite, stocurilor, cadrelor, organizarea sistem elor inform aționale, activitatea com ercială etc. Fiecare din
funcțiile enum erate este studiat ă și descrisă detaliat la cursul corespunz ător ram urii respective. Noutatea
principală a m etodei logistice const ă în integrarea dom eniilor enum erate m ai sus într-un sistem unic cu
tehnologiile com erciale.
Experiența internațională ne dem onstrează că lider în lupta cu concuren ța va ieși acel care va avea un
avantaj în procesele tehnologice și logistice, strâns legate de sistem ul transportului, aprovizion ării, desf acerii
producției, stocurilor și alte dom enii.
Specialiștii trebuie s ă cunoască și să înțeleagă necesitatea integr ării proceselor tehnologice cu cele
logistice, precum și cerințele form ulate față de acest proces. Dirijarea cu tehnologiile com erciale și
operațiunile logistice în baza abord ării sistem ice antreneaz ă toate măsurile ref eritoare la transf erul și păstrarea
materialelor în lim itele întreprinderii și a canalelor ei de distribuire. Aceasta înseam nă că, în primul rând ,
specialiștii care posed ă deprinderea s ă dirijeze cu activit ățile tehnologice și logistice trebuie s ă interpreteze
corect problem ele com erciale și de antreprenoriat în întregim e, trebuie s ă țină cont că deciziile adoptate într-un
domeniu al sistem ului com ercial, de exem plu, în dom eniul transportului, pot influen ța asupra sistem ului
tehnologic în ansam blu. În al doilea rând , tehnologiile com erciale și logistica sunt legate de deservirea
consum atorilor, având în vedere anticiparea cheltuielilor stabilite și a param etrilor deservirii clien ților Acest
fapt subîn țelege interpretarea aspectelor pie ței ca sistem ele tehnologice și logistice.
În al treilea rând , cerința de bază a adm inistrării eficiente cu procesele tehnologice și logistice const ă în
legătura strâns ă dintre aprovizionare, producere și distribuție, acest fapt având o im portanță vitală în
interacțiunea tehnologiilor com erciale cu logistica. Însem nătatea integr ării acestor dom enii este accentuat ă, în
mod deosebit, la aplicarea m etodelor de planificare a activit ății com erciale a întreprinderilor.
4

Compartimentul II “Logistica” cuprinde: noțiunea, prem isele și etapele dezvolt ării logisticii, conceptul și
funcțiile logisticii, interf ața marketingului cu logistica, obiectele cercet ării logistice, sistem ele logistice,
aparatul m etodologic al logisticii. Un loc deosebit se acord ă dom eniilor f uncționale ale logisticii:
aprovizionarea, produc ția, distribu ția, transportul, inf ormarea, stocurile, depozitarea etc. Prezint ă interes
procesul de integrare a opera țiunilor tehnologiilor com erciale cu opera țiunile logistice din com erț.
Toate tem ele prezentate în aceast ă lucrare fac parte din cursul Tehnologiile comerciale și logistica și se
referă la sistem ul com erțului m odern.
Însușind acest curs, studen ții vor obține cunoștințe reale și vor înțelege eficien ța integrării tehnologiilor
comerciale cu logistica. Deosebit de im portantă este participarea studen ților la dezbateri în cadrul sem inarelor
și lecțiilor practice în procesul de studiere a fenom enelor ce au loc în dom eniul tehnologiilor com erciale și
logisticii.
5

COMPARTIMENTUL I.
TEHNOLOGIILE COMERCIALE

Tema 1. ROLUL ȘI FUNDAMENTAREA TEHNOLOGIEI COMERCIALE

1.1. Esența și rolul tehnologiei comerciale
Cursul Tehnologii comerciale și logistica m ărfurilor studiază organizarea ra țională a proceselor
operative în cadrul întreprinderilor de com erț cu ridicata și cu amănuntul.
Obiectul cursului este reprezentat de procesele co merciale ce au loc în cadrul întreprinderilor de
comerț. Activitatea întreprinderilor de com erț este reflectat ă în obiectul de studiu al cursului „Tehnologii
comerciale și logistica m ărfurilor”.
După caracterul func țiilor, procesele operative în comer ț pot fi diferen țiate în dou ă grupe:
1. Procese operative tehnologice (sau de produc ție);
2. Procese comerciale.
Procesele tehnologice în comer ț, în viziunea conceptului de sistem, reprezint ă un sistem alc ătuit din
trei elemente:
− munca;
− mijloacele de m uncă;
− obiectele m uncii.
Mijloacele de munc ă în com erț sunt prezentate de diferite m așini, utilaje și instalații com erciale,
încăperi com erciale (dif erite construc ții depozitare, m agazine), înc ăperi de produc ție, unități de transport
și altele.
Obiectele muncii sunt mărfurile și ambalajul în circula ție.
Procesele com erciale reflect ă operațiile de cum părare și vânzare a mărfurilor, lucrul nem ijlocit cu
cumpărătorii de m ărfuri, studierea și prognozarea cererii de cum părare, com pletarea sortim entului de
mărfuri în m agazine și depozite, planificarea stocurilor de m ărfuri, prom ovarea vânz ărilor, prestarea
serviciilor suplim entare cum părătorilor și altele.
Metodologia cursului reprezint ă un sistem de cercetare care poate fi aplicat prin metode generale,
cum sunt:
− de observare;
− de com parare;
− de analiză;
− de sinteză;
− de experim ent;
− de m odelare etc.
și metode speciale:
− matematice și statistice;
− de corelație;
− de extrapolare, aplicarea diferitelor schem e, grafice, diagram e, hărților tehnologice.
Structura cursului „Tehnologii comerciale și logistica m ărfurilor” reprezint ă o consecutivitate
strictă a logisticii m ărfurilor în sfera de circula ție care cuprinde toate etapele circuitului de m ărfuri (de la
producător la consum atorul final).
Partea organizatoric ă a circuitului de m ărfuri se caracterizeaz ă prin stabilirea rela țiilor econom ice dintre
producători și com ercianți, încheierea contractelor de livrare a m ărfurilor, contractelor de vânzare-cum părare,
evidența și controlul contractelor încheiate, aplicarea sanc țiunilor econom ice și altele.
Partea tehnologic ă a circuitului de m ărfuri reflect ă prelungirea procesului de produc ție în sf era de
circulație (transportarea m ărfurilor, opera țiile de înc ărcare, desc ărcare, păstrarea, com pletarea
sortim entului, preg ătirea mărfurilor către vânzare, sortarea, am balarea, despachetarea etc.).
Organizarea ra țională a circula ției mărfurilor este influen țată de mai mul ți factori:
− de produc ție;
− de transport;
− econom ico-sociali;
− comerciali;
6

− de sortim ent.
Din factorii de produc ție mai importan ți pot fi considera ți:
• amplasarea întreprinderilor industriale;
• structura și amplasarea produc ătorilor agricoli;
• sezonalitatea producției;
• specializarea producătorilor;
• complexitatea sortim entului de produc ție.
Din factorii de transport:
• dezvoltarea rețelelor de transport;
• dotarea întreprinderilor cu unit ăți de transport;
• nivelul tehnic și tehnologic al unit ăților de transport;
• ef iciența exploatării unităților de transport.
Factorii economico-sociali:
• densitatea populației;
• structura și nivelul veniturilor pe locuitor;
• volum ul vânzărilor de m ărfuri cu am ănuntul;
• structura consum ului.
Factorii comerciali:
• volum ul vânzărilor de m ărfuri;
• specializarea întreprinderilor de com erț;
• amplasarea întreprinderilor de com erț;
• structura sortim entului de m ărfuri;
• nivelul organizării aprovizion ării m agazinelor cu m ărfuri.
Într-o m are măsură raționalizarea circula ției mărfurilor este inf luențată de sortim entul de m ărfuri. De
exem plu, mărfurile de sortim ent com plex necesit ă o resortare în cadrul întreprinderilor de com erț cu
ridicata, iar livrarea produselor u șor alterabile im pune condi ții speciale de transportare și păstrare.

1.2. Conceptul și funcțiile de logistic ă
În fundam entarea tehnologiilor com erciale o im portanță deosebit ă o are aplicarea conceptului de
logistică, care reprezint ă o viziune com plexă a raționalizării activit ății econom ice prin interm ediul
optim izării proceselor de flux.
În cadrul conceptului de logistic ă pot fi eviden țiate următoarele premise:
− realizarea principiului de sistem – optim izarea fluxului m aterial este posibil ă în cadrul unei
întreprinderi sau a unei subdiviziuni din întreprindere. Dar efectul m aximal poate fi atins num ai
la optim izarea fluxului m aterial pe tot parcursul circuitului (de la m ateria prim ă la consum atorul
final);
− trecerea de la instala ții și utilaje universale de ridicat și transportat la utilaje speciale;
− umanizarea proceselor tehnologice, crearea condi țiilor adecvate de m uncă;
− evidența cheltuielilor pe tot parcursul procesului tehnologic;
− dezvoltarea serviciilor în cadrul circuitului de m ărfuri (produse etc.);
− adaptarea sistem elor logistice în condi ții de incertitudine.
Activitatea în dom eniul logisticii are un scop final, care s-a transform at într-o defini ție a celor șase
reguli ale logisticii :
1. Încărcătura – m arfa necesar ă;
2. Calitatea – calitatea necesar ă;
3. Cantitatea – cantitatea necesar ă;
4. Timpul – la tim pul convenit;
5. Locul – în locul convenit;
6. Cheltuielile – cheltuielile m inimale.
Activitatea de logistic ă se finalizeaz ă cu succes dac ă marfa necesar ă, în cantitatea necesar ă, de
calitatea necesar ă, este livrat ă la tim pul convenit, în locul convenit, cu cheltuieli m inimale.
Funcția de logistic ă reprezint ă o grupă de opera ții de logistic ă, care contribuie la realizarea
obiectivelor sistem ului logistic. În circuitul fluxurilor m ateriale particip ă diferite întreprinderi, care
îndeplinesc anum ite funcții logistice.
7

Repartizarea acestor func ții în cadrul procesului logistic este reflectat ă în figura 1.

Agentul procesului
logistic
Denumirea
funcției logistice
Transportul,
firma
de expediție
Întreprinderea
de comerț
cu ridicata
Firmele
comerciale
intermed iare
Depozitele
de mărfuri
la producători
Stabilirea leg ăturilor econom ice la livrarea m ărfurilor X X X
Determ inarea direc ției
și volum ului fluxurilor m ateriale X X
Prognozarea necesit ăților de transport X X X
Determ inarea num ărului optim al de verigi depozitare
în procesul circuitului de m ărfuri X
Dezvoltarea și amplasarea gospod ăriei depozitare X X X
Optim izarea și dirijarea stocurilor în sfera de circula ție X X
Asigurarea expedierii m ărfurilor X
Îndeplinirea opera țiilor anterioare
și de finalizare a transport ării mărfurilor X X
Dirijarea opera țiilor depozitare X X

Figura 1. Repartiz area func țiilor logistice în structura procesului logistic

Dirijarea, planificarea și realizarea activit ății logistice la întreprinderea de com erț este în f uncție de
alte activit ăți ale întreprinderii. Aceast ă interacțiune este prezentat ă în figura 2.

Denumirea
subdiviz iunii
întreprinderii
Denumirea func ției
logistice
Logistica
Mark etingu
l
Finanțele
Planificare
a
procesului
tehnologic
de comerț
Planif icarea sortim entului de m ărfuri X X X
Planif icarea serviciilor X X
Aprovizionarea cu utilaje, m așini, m ijloace de
ambalare, tar ă X X X
Proiectarea și dezvoltarea gospod ăriei depozitare X X X
Dirijarea transport ării mărfurilor X X
Dirijarea stocurilor de m ărfuri X X X
Dirijarea opera țiilor depozitare X X X
Vânzarea m ărfurilor X X X

Figura 2. Repartiz area func țiilor logistice în structura subdiviz iunilor întreprinderii de comer ț

1.3. Esen ța și importan ța distribu ției în logistic ă. Canalele și lanțurile logistice
În țările cu econom ie de piață pentru prim a dată distribuția în viziunea logisticii a f ost ref lectată în
anii ' 70 ai secolului XX, când au ap ărut prim ele lanțuri de distribu ție în com erțul cu am ănuntul. În
comerțul autohton aceast ă practică era realizat ă de subdiviziunile de expedi ție din cadrul întreprinderilor
de com erț angro, care organizau aprovizionarea centralizat ă a magazinelor cu m ărfuri.
În cadrul m odelului logistic de distribu ție sunt utilizate no țiuni de canale și lanțuri logistice.
Canalul logistic (sau canalul de distribu ție) reprezint ă o m ulțime de interm ediari în procesul
circuitului de m ărfuri.
Alegerea interm ediarilor și plasarea lor într-o consecutivitate determ inată form ează lanțul logistic
(lanțul de distribu ție) care, de fapt, reflect ă toate etapele circuitului de m ărfuri. Aceast ă transform are este
prezentată în m od schem atic în figura 3.
8

T1 D1 T1
. . .
Furnizorul
de mărfuri . . . Consum atorul
. . .
Tn Dn Tn
a)

Figura 3. Transformarea canalului logistic în lan ț logistic

a) canal logistic T 1 – Tn – un num ăr de firm e de transport și expediție;
b) lanț logistic D 1 – D n – o m ulțime de distribuitori.
În procesul circuitului de m ărfuri pot fi eviden țiate diferite variante de canale de distribu ție a
mărfurilor (figura 4).
Magazin
Depozit
angro
Producătorul
de mărfuri Firma
interm ediară Comerț
prin colete
agazin Magazin
Depozitul
producătorului Depozitul
magazinului
Magazin Magazin

M

Figura 4. Variante de canale de distribu ție
a mărfurilor în comer ț

Totodată, eficiența procesului de distribu ție în com erț este în f uncție directă de am plasarea teritorial ă
a – centrelor de distribu ție în cadrul sistem ului logistic, care pot fi diferite (figura 5).

unde – firm a de com erț angro,

9Furni zorul
de mărfuri T1 Dj Tn Consum atorul
b)

– m agazine, și – fluxuri de m ărfuri.

a) variant ă cu un singur centru de distribu ție am plasat la periferia zonei de deservire (ora ș, raion, sat)

b) variantă cu două centre de distribu ție dislocate la perif eriile zonei de deservire

c) variantă cu un centru de distribu ție am plasat în centrul zonei de deservire

Figura 5. Variante de amplasare
a centrelor de distribu ție într-un sistem logistic
Tema 2. DEPOZ ITELE DE M ĂRFURI

2.1. Rolul, func țiile și clasificarea depoz itelor
Prin depozit de m ărfuri înțelegem unitatea operativ ă com ercială care îndepline ște funcții legate de
prim irea, acum ularea, păstrarea și livrarea m ărfurilor.
Noțiunea de depozit, considerat ă în înțelesul ei restrâns, tehnic, reprezint ă o construc ție, un sistem de
încăperi, o înc ăpere sau alte form e de construc ții (șoproane, platform e etc.), am enajate și înzestrate cu utilaj și
instalații adecvate efectu ării operațiunilor de prim ire, recepționare, păstrare și livrare a m ărfurilor.
Actualm ente, gospod ăria depozitelor este concentrat ă, din considerente de eficien ță, în cadrul
comerțului cu ridicata.
Deși depozitul totdeauna a fost vizat ca un elem ent de baz ă în cadrul sistem ului logistic, deoarece pe
tot parcursul fluxului m aterial apare necesitatea de p ăstrare a stocurilor, în func ție de acest aspect putem
urmări o clasificare specific ă a depozitelor în cadrul lan țului logistic, care este prezentat ă în figura 6.
10

circula
de dest

DEPOZ ITE
Depozite în cadrul
ției producției
inație teh nică Depozite în cadrul
circulației mărfurilor
de larg consu m
Depozite ale
produselor
finite la
producător Depozite
în cadrul
sferei de
circulație a
producției
de destina ție
tehnică Depozite
de m aterii
prime Depozitele
întreprinderilor
de comerț
cu ridicata
în regiuni
deproducțieDepozitele
întreprinderilo
r de comer ț
cu ridicata
în regiuni
de consu m
Figura 6. Clasificarea depoz itelor dup ă locul în procesul de circula ție a fluxului materiei de la
materia prim ă la consumatorul final
Întreprinderile com erciale, în f uncție de condi țiile locale, pot avea un singur depozit de m are
capacitate, îm părțit pe secții și com partim ente de m ărfuri, situat într-o singur ă clădire, sau pot avea m ai
multe depozite situate în diverse cl ădiri, am plasate în diferite puncte ale localit ății sau în m ai multe
localități. Varianta prim ă este m ai eficientă.
Totalitatea depozitelor considerate în în țelesul restrâns al no țiunii f ormează ceea ce num im baza
tehnico-m aterială a gospod ăriei depozitelor, parte integrant ă a bazei tehnico-m ateriale a com erțului.
Necesitatea obiectiv ă de păstrare a stocurilor de m ărfuri, de f ormare a sortim entului com ercial
determ ină existența depozitelor de m ărfuri.
Existența stocurilor de m ărfuri și a depozitelor pentru p ăstrarea lor este determ inată de un șir de
factori, care sunt în func ție de particularit ățile de produc ție, consum , circulație, transport.
Rem arcăm că la unele m ărfuri produc ția este continu ă și consum ul sezonier; la altele produc ția este
sezonieră și consum ul continuu, iar între m omentul produc ției și al consum ului rămâne o perioad ă de
timp când mărfurile sunt depozitate și păstrate.
Printre factorii specifici circula ției mărfurilor, care fac necesar ă existența depozitelor de m ărfuri,
putem men ționa:
• transform area sortim entului de produc ție în sortim ent com ercial;
• aprovizionarea periodică a magazinelor cu m ărfuri;
• prim irea mărfurilor în cantit ăți mari de la f urnizori și livrarea lor în cantit ăți mici unităților cu
amănuntul și altele.
Ca parte com ponentă a întreprinderilor de com erț, depozitele de m ărfuri îndeplinesc func ții com plexe
și variate. Func țiile de depozitare sunt determ inate de locul și rolul depozitelor în procesul circula ției
mărfurilor. Func ția principal ă a depozitelor de m ărfuri const ă în acum ularea și păstrarea stocurilor de
mărfuri. Din funcția fundamental ă decurg alte func ții adiacente:
• Concentrarea și acum ularea stocurilor
I. Prim irea partidelor m ari II. Prim irea partidelor m ici
livrarea partidelor m ai mici acum ularea
livrarea unor partide m ai mari
unităților com erciale

• formarea sortim entului com ercial prin alegerea și sortarea m ărfurilor pe m ărimi, calități, prețuri,
culori, m odele, conform necesităților cum părătorilor;
11

• controlul cantitativ și calitativ al m ărfurilor prim ite și expediate;
• pregătirea prealabil ă a unor m ărfuri pentru vânzarea cu am ănuntul.
Unele opera țiuni, ca p ăstrarea și prelucrarea m ărfurilor, am balarea sau pream balarea celor livrate,
reprezintă o continuare a procesului de produc ție în sfera circula ției. În asem enea cazuri depozitul
îndeplinește funcții de produc ție.
Clasificarea depozitelor
Diversitatea sortim entului de m ărfuri, existen ța diferitelor form e de verigi com erciale, dar și de
funcții de depozitare, determ ină activitatea urm ătoarelor tipuri de depozite:
• depozite de colectare – prim esc partiții relativ m ici de mărfuri, le acum ulează și form ează din ele
partiții mari, spre a le expedia altor unit ăți. Funcția principal ă – concentrarea stocurilor de
mărfuri livrate de diver și furnizori;
• depozite de repartizare – prim esc cantit ăți mari de mărfuri, le transf ormă în partizi m ici și le
livrează ulterior beneficiarilor;
• depozite de tranzit și transbordare – sunt pu ține la num ăr, am plasate pe lâng ă stațiile de cale
ferată, în porturi, aeroporturi etc. Sunt destinate pentru p ăstrarea provizorie a m ărfurilor;
• depozite pentru p ăstrarea sezonier ă și de lungă durată – sunt construc ții obișnuite sau depozite
frigorifice sau silozuri pentru p ăstrarea cartof ilor, f ructelor, legum elor, a căror produc ție este
sezonieră.
După sortimentul de m ărfuri care fac obiectul opera țiunilor de p ăstrare, depozitele se clasific ă
astfel:
− depozite strict specializate (p ăstrează un singur articol: sare, cartofi, ulei etc.);
− specializate (p ăstrează și livrează o grupă de mărfuri: textile, înc ălțăminte, blănuri etc.);
− combinate, care pot fi generale, de produse alim entare sau generale, de produse nealim entare;
− mixte, unde se p ăstrează produse alim entare și nealim entare, dar în înc ăperi separate.
Depozitele specializate și strict specializate, de și în unele cazuri necesit ă investiții și cheltuieli de
exploatare m ai mari, creeaz ă, prin m odul de construc ție și dotare, condi ții mai bune de p ăstrare și
prelucrare a m ărfurilor. Com parativ cu depozitele specializate, depozitele generale și com binate sunt m ai
eficiente din punct de vedere econom ic.
Specializarea depozitelor se face și după particularit ățile de construc ție și dotare cu utilaje. Conf orm
acestui criteriu, deosebim :
− depozite speciale (depozite frigorifice, depozite de petrol, silozurile de cereale);
− depozite generale – sunt destinate pentru p ăstrarea mărfurilor, care nu necesit ă un regim special
de păstrare.
După felul construc ției clădirii de depozit, deosebim:
− depozite închise (terestre, subterane, sem isubterane) pentru vinuri, cartofi, petrol;
− depozite sem ideschise materiale de construc ții
− depozite deschise și mărfuri de uz casnic
După forma de folosire, distingem:
• depozite în exploatare individual ă (aparțin și sunt la dispozi ția unei singure întreprinderi);
• depozite de exploatare com ună (aparțin unor întreprinderi de depozitare specializate, care ofer ă în
arendă spații de depozitare și presteaz ă servicii de prelucrare a m ărfurilor).
Aceste depozite sunt r ăspândite în țările cu econom ii dezvoltate.
Având în vedere necesitatea de di versificare a sortim entului de m ărfuri în com erț, capacitățile de
depozitare existente în Republica Moldova prezint ă rezerve de cre ștere și modernizare.
Dezvoltarea și modernizarea depozitelor de m ărfuri poate fi realizat ă doar prin îndeplinirea mai multor
sarcini:
− folosirea ra țională a capacităților de depozitare existente (paletizarea, containerizarea înc ărcăturilor,
autom atizarea etc.);
− perfecționarea si îm bunătățirea procesului de p ăstrare a m ărfurilor;
− ameliorarea gradului de înzestrare tehnic ă a depozitelor;
− accelerarea vitezei de rota ție a mărfurilor;
− perfecționarea m etodelor de conducere prin aplicarea ra țională a diviziunii m uncii;
12

− elaborarea unor proiecte-tip, fundam entate științific, pentru construirea și am enajarea de noi
depozite.
Construcția și exploatarea depozitelor în perspectiv ă ridică o serie de problem e legate de profilul și
dimensiunile depozitelor.
Așa, de exem plu, organizarea depozitelor specializate se rezolv ă de fiecare întreprindere în func ție de
condițiile și necesitățile locale.
Întotdeauna construc ția și exploatarea depozitelor trebuie s ă fie justif icată din punct de vedere econom ic.
Depozitele de mare capacitate ofer ă o serie de avantaje comparativ cu depozitele de mic ă capacitate,
precum:
− cheltuieli de construc ție și exploatare m ai mici și eficiență mai mare a investi țiilor;
− posibilități de m ecanizare-autom atizare;
− condiții optim ale de păstrare a m ărfurilor;
− reducerea cheltuielilor de transport datorit ă prim irii mărfurilor în cantit ăți vagonabile.
Din punct de vedere constructiv și funcțional tendin țele ar fi în direc ția dezvolt ării depozitelor de m are
capacitate, realizate din construc ții ușoare, de o în ălțime de la 6-7 m , 10-17 m până la 30 m , dotate cu
instalații autom ate de m anipulare și stivuire a m ărfurilor care reduc pre țul construc ției cu circa 20 la sut ă.

2.2. Managementul proceselor tehnologice în depoz ite
Mărimea razei de activitate și amplasare a depozitelor de m ărfuri sunt determinate de un șir de factori:
• amplasarea furnizorilor;
• căile aducerii m ărfurilor de la f urnizori;
• localizarea beneficiarilor și direcțiile expedierii m ărfurilor din depozite c ătre benef iciari;
• volum ul și structura sortim entului de m ărfuri.
De exem plu, pentru produsele alim entare, cu o perioad ă scurtă de depozitare și cu expedieri zilnice, se
recom andă o rază mai mică a depozitului, iar pentru m ărfurile de sortim ent com plex și de cerere rar ă sau
periodică se recom andă o rază de activitate m ai mare.
Amplasarea eficient ă a depozitelor are în vedere trei factori principali:
1) apropierea maximă de rețeaua com ercială cu amănuntul;
2) excluderea transporturilor nera ționale, încruci șate;
3) apropierea maximă de stațiile sau nodurile de cale ferat ă cu posibilitatea f olosirii căilor de transport
auto, acvatice.
Pentru alegerea locului optim al de am plasare a depozitului de m ărfuri sunt necesare o analiz ă econom ică
și calcule m atematice. În acest scop, se iau în considera ție o serie de factori:
− numărul și amplasarea furnizorilor și beneficiarilor de m ărfuri;
− volum ul mărfurilor prim ite și expediate;
− direcția din care se prim esc și direcția unde se expediaz ă mărfurile;
− distanța pe care o parcurg m ărfurile de la furnizor la depozit și de la depozit la beneficiar;
− condițiile de expediere și de transport ale m ărfurilor;
− apropierea de principalele c ăi de com unicație pentru a le folosi pe cele m ai scurte și mai ieftine;
− form ele de aprovizionare a re țelei de com erț cu amănuntul (tranzit, depozit, livr ări directe);
− proprietățile fizico-chim ice și condițiile de păstrare și com ercializare ale m ărfurilor.
Raționalizarea proceselor operative ce se desf ășoară într-un depozit de m ărfuri trebuie s ă corespund ă
următoarelor cerin țe de funcționalitate și eficiență:
− efectuarea tuturor opera țiunilor de m ișcare a mărfurilor pe c ăile cele m ai scurte;
− înzestrarea fiec ărui sector, proces sau fiec ărei operațiuni cu cel m ai modern și eficient utilaj și
mobilier;
− asigurarea celui m ai bun regim de păstrare a m ărfurilor potrivit cerin țelor fiecărei grupe de m ărfuri;
− folosirea ra țională a spațiului depozitului pe orizontal ă și verticală.
Un rol însem nat în f uncționalitatea depozitelor o are f orma de am enajare a spa țiului destinat p ăstrării
efective a m ărfurilor. Am enajarea spa țiului de păstrare sub form a unei săli generale, cu gestiune colectiv ă, se
utilizează în cazul m ărfurilor care trec prin depozit în am balajul f urnizorului și care nu necesit ă un regim
diferențiat de păstrare pentru diferite grupe sau articole. Aceast ă formă reprezintă tendința modernă actuală.
Ea oferă condiții pentru m ecanizare și autom atizare.
13

În depozitele care m anipulează mărfuri de sortim ent com plex se utilizeaz ă amenajarea spa țiului de
păstrare sub form a sălii generale cu pere ți despărțitori și gestiuni separate.
Sistem ul proiectării și amenajării depozitului sub f orma încăperilor separate, independente, se utilizeaz ă
pentru depozitele de produse alim entare și, parțial, pentru cele de m ărfuri nealim entare, cu un regim diferențiat
de păstrare.

2.3. Tipurile de înc ăperi depoz itare
Suprafața totală a oricărui depozit este f ormată din m ai multe părți com ponente, și anum e:
• suprafa ța (încăperi) pentru p ăstrarea efectiv ă a mărfurilor, care are greutatea specific ă cea mai mare
în suprafa ța totală a depozitului;
• suprafa ța auxiliară, constituit ă din m ai multe încăperi și spații de prof il mai limitat, în care au loc
operațiuni specializate, ce se efectueaz ă potrivit diviziunii muncii:
− dezam balarea, recep ționarea și sortarea m ărfurilor;
− ambalarea și expedierea m ărfurilor;
− prelucrarea m ărfurilor;
− pream balarea produselor alim entare;
− păstrarea provizorie a m ărfurilor, refuzate la recep ție;
− analizele de laborator, depozitarea m ostrelor;
− păstrarea provizorie a am balajului;
− decongelarea produselor alim entare ușor alterabile;
− (încăperi) adm inistrative și cu caracter social;
− încăperi tehnice, inclusiv pentru sta ția de redresori, pentru com presor și altele;
− spații de circula ție (culoare, spa țiul ocupat de sc ări, lif t etc.);
− spații ocupate de elem ente constructive ale cl ădirii (stâlpi, coloane de sus ținere, ziduri interioare
despărțitoare etc.).
După tipul proceselor de m uncă ce au loc într-un depozit, suprafa ța acestuia se poate grupa în dou ă părți:
încăperi operative și anexe. Înc ăperile operative sunt destinate efectu ării proceselor operative (p ăstrarea,
recepționarea, prelucrarea, am balarea m ărfurilor). Înc ăperile anexe cuprind înc ăperile gospod ărești,
administrative ș.a.
Este eficient ca cea m ai mare parte din suprafa ța totală a depozitului s ă fie rezervat ă încăperilor operative
ce dețin, respectiv, 80-90% greutate specific ă din suprafa ța totală.
Din suprafa ța operativ ă a depozitului se delim itează și se separă așa-num ita suprafa ță utilă a depozitului.
Ea se compune din:
− încăperile unde se p ăstrează efectiv m ărfurile;
− suprafața trecerilor dintre stive, stelaje etc ., respectiv, trecerile pe unde se aduc și se scot m ărfurile
din depozit.
Cu cât coeficientul suprafe ței utile a depozitului este m ai ridicat (m ai aproape de 1), cu atât
funcționalitatea și eficiența depozitului este m ai mare.
În depozitele m ici organizarea interioar ă a mișcării mărfurilor se face dup ă principiul circular – m ărfurile
sunt prim ite și expediate din depozit printr-un singur punct de prim ire – expediere.
Depozitele m ari sunt organizate pe pr incipiul curentului. Depozitul are dou ă sau m ai multe supraf ețe de
organizare a m uncii (ram pe distincte de înc ărcare și descărcare). Fluxul m ărfurilor și personalului corespunde,
în linii generale, sensului intr ării și ieșirii mărfurilor în și din depozit, segm entat pe urm ătoarele com ponente
de bază: prim ire și recepție, depozitare, cam ere de m ostre, livrare și expediție.
De exem plu, V. Mercioiu vizeaz ă câteva variante de planificare a depozitelor în func ție de form a de
organizare a fluxului m ărfurilor în depozit (figura 7).
Rezultând din conceptul de logistic ă, variantele fluxurilor liniare sunt m ai eficiente.
În figura 8 este prezentat ă schem a de am plasare a zonelor func ționale ale unui depozit general, unde este
aplicată varianta liniar ă.
14

Fluxuri liniare E
X
T
I
N
D
E
R
E E
X
T
I
N
D
E
R
E

EXPEDIȚIEE
X
T
I
N
D
E
R
E E
X
T
I
N
D
E
R
E RECEP ȚIE

E
X
P
E
D
I
ȚIE RECEPȚIE

EXTINDERE RECEPȚIE

EXTINDERE EXPEDIȚIE
– Frecvență lentă
– Frecvență intensă
Flux în form ă de „L” Flux în form ă de „U”
– Frecvență medie
– Spații diverse

Figura 7. Variante de organiz are a fluxului m ărfurilor
în depoz it

de

RAMPA DE CALE FERAT Ă
Zona de recep ționare
1 3 2 4Încăperi
tehnice
Frigorifer
EXPEDIȚIA
RAMPA AUTOZona de
intrare și
recepționare
Zona
depozi tare
Zona de
expedi ere
treceri principale

1 – Depozit de m ărfuri nealim entare
2 – Depozit de m ărfuri de uz casnic
3 – Depozit de m ărfuri cu destina ție cultural ă
4 – Depozit de produse alim entare

Figura 8. Schema de amplasare a z onelor opera ționale ale depoz itului general de m ărfuri

2.4. Determinarea dimensiunilor depoz itare
Un factor econom ic deosebit de însem nat care determ ină capacitatea și structura depozitelor sunt
stocurile de m ărfuri m edii și maxime, stabilite anual, pe structur ă, valoric și în unități naturale. Stocurile
de mărfuri se calculeaz ă și se exprim ă și în mărime relativă, respectiv, viteza de circula ție a mărfurilor.
Stocul m ediu (S) pentru perioada previzional ă se calculeaz ă potrivit urm ătoarei rela ții:
15

zile) T(360D VSc×= ,
în care:
Vc – viteza de circula ție a mărfurilor previzional ă pentru anul x;
D – desfacerile previzionale în anul x;
T – tim pul.
Dar datorit ă neritm icității intrării și expedierii m ărfurilor în cursul anului, norm ativul stocului m ediu
poate fi dep ășit sau neacoperit. De aceea, în m od logic, determ inarea necesarului de suprafa ță pentru
depozitarea m ărfurilor trebuie f ăcută în funcție de stocurile m axime.
Stocul m axim (de vârf) se poate ob ține ca un produs dintre stocul m ediu și un coeficient de
neuniform itate care variaz ă între 1,2-1,4.
Norm a de depozitare a m ărfurilor reprezint ă alt elem ent pentru calcularea suprafe ței de încărcare a
depozitului. O norm ă mare micșorează suprafața și invers. Norm ele de depozitare se stabilesc diferen țiat
pe grupe, subgrupe și chiar pe articole. Ele se calculeaz ă și se exprim ă în: kg/m3, lei/m2, tone/m2, lei/m3,
kg/m2, bucăți/m2, bucăți/m3.
Suprafața pentru depozitarea efectiv ă a mărfurilor ocup ă partea principal ă din suprafa ța totală a
depozitului. Calculul necesarului se face pe grupe și subgrupe de m ărfuri, uneori chiar și pe articole.
Pentru a ob ține suprafa ța utilă, suprafa ța de înc ărcare efectiv ă se înm ulțește cu un coeficient de
transform are (1,1-1,4).
Mărimea suprafe țelor ocupate de culoare depinde de m ărimea încărcăturilor m anipulate, dim ensiunile
suporturilor sau paletelor, m ecanism ele folosite la transportarea m ărfurilor.
Determ inarea suprafe ței necesare pentru depozitarea propriu-zis ă a mărfurilor se face ținând cont de
felul așezării și păstrării mărfurilor în depozit, respectiv, în stive, stelaje sau în vrac.
1) Calculul suprafe țelor de depozitare în cazul p ăstrării mărfurilor în stive se face conform
relației:
T360NCS ××= , în care:
S – suprafa ța necesară pentru depozitarea m ărfurilor;
C – cantitatea total ă a mărfurilor ce va intra în depozit într-un an;
N – norm a de depozitare pe m2;
T – tim pul m ediu necesar sta ționării unui lot de m ărfuri în depozit.
2) Calculele suprafe ței de depozitare în cazul p ăstrării mărfurilor în stelaje se poate face pe baza
elementelor de volum. Inițial, se calculeaz ă numărul despărțiturilor necesare depozit ării în rafturi a unui
anum it stoc de m ărfuri, apoi num ărul rafturilor necesare, în func ție de care se stabile ște în f inal supraf ața
de depozitare necesar ă.
Suprafața de depozitare a m ărfurilor păstrate în raf turi se determ ină prin relația:
Sd = A x L x N , în care:
A – reprezint ă lățimea raftului (m );
L – lungim ea raftului (m );
N – numărul de rafturi necesar (a fost calculat).

16

Tema 3. ORGANIZ AREA LUCRULUI COMERCIAL
LA ÎNTREPRINDERILE DIN SFERA COMER ȚULUI

3.1 Esența, rolul și sarcinile lucrului comercial
În com erț se efectueaz ă o gamă largă de operațiuni care, dup ă rolul lor în circula ția mărfurilor, pot fi
diferențiate în dou ă grupe:
− operațiuni tehnologice;
− operațiuni com erciale.
Operațiunile tehnologice reprezint ă prelungirea procesului de produc ție în com erț și sunt legate m ai
mult de prelucrarea m ărfurilor (transportarea, p ăstrarea, am balarea, dezam balarea ș.a.).
Operațiile comerciale vizeaz ă cumpărarea și vânzarea m ărfurilor. La ele se refer ă:
− studierea cererii de cum părare;
− organizarea leg ăturilor econom ice dintre produc ătorii și cum părătorii de m ărfuri;
− publicitatea m ărfurilor;
− achizițiile și vânzările de mărfuri cu ridicata.
Lucrul com ercial în com erț reprezint ă un com plex de activit ăți ale întreprinderilor și organiza țiilor de
comerț, ce vizeaz ă operațiuni de cum părare-vânzare a m ărfurilor cu scopul satisfacerii cererii de
cumpărare și obținere a beneficiului.
Egalitatea partenerilor com erciali este principiul de baz ă al activit ății com erciale în condi țiile
econom iei de piață.
Un rol însem nat în cadrul organiz ării activit ății com erciale o are valorificarea ra țională a tuturor
resurselor de m ărfuri (atât din surse de im port, cât și locale), atragerea noilor f urnizori în circula ția
mărfurilor.
Una din sarcinile prim ordiale ale activit ății com erciale este organizarea studierii cererii de cum părare
de către serviciile de m arketing, ce f uncționează în cadrul întreprinderii de com erț.
Realizarea lucrului com ercial necesit ă o extindere a opera țiilor de im port-export. În vederea acestui
obiectiv lucr ătorii com erciali trebuie s ă cunoască bine sectoarele industrial și agrar din țară, posibilitățile de
producție, nivelul de satisfacere a cererii de cum părare din sursele locale etc. Este im portant să fie studiate și
sursele de im port, ținând seam a de-o m ulțime de factori: pre țuri, cheltuieli de transport, reglem entări vam ale
ș.a.
Pentru a cunoa ște mai bine f urnizorii, lucr ătorii com erciali trebuie s ă participe la expozi ții, târguri,
burse, licita ții, să studieze sursele publicitare (ziare, reviste, tele, foto, radio), s ă viziteze întreprinderile
producătoare etc.
O im portanță deosebit ă în perf ecționarea activit ății com erciale o are com puterizarea lucrului
comercial care, de fapt, asigur ă autom atizarea select ării inf ormației despre cererea de m ărfuri, f urnizori,
numărul contractelor încheiate, eviden ța și controlul achizi țiilor și vânzărilor de m ărfuri cu ridicata ș.a.
Com puterizarea opera țiunilor com erciale va constitui un sistem informativ com plex de prelucrare și
transm itere a inf ormației com erciale.
Riscul comercial
O parte com ponentă a activității com erciale o constituie riscul com ercial. Riscul com ercial reprezint ă
eventualitatea de a f i în pagubă ca rezultat al activit ății com erciale.
Com erciantul risc ă mult, dar riscul este și un factor ce contribuie la o responsabilitate m ai mare la
luarea deciziilor com erciale.
Riscul com ercial este un rezultat al unei tranzac ții com erciale riscante. Variantele de risc pot fi
diferite:
− ce vizează activitatea concuren ților;
− în legătură cu schim barea prețurilor;
− politice.
Riscurile pot fi provocate și de:
− incendii și alte calam ități;
− pierderea m ărfurilor în tim pul transport ării;
− deteriorarea m ărfurilor din neglijen ța personalului;
− delapidări și furturi, încălcarea condi țiilor contractante de c ătre partea opus ă ș.a.
17

La evaluarea riscului pot fi aplicate m etode statistice și evaluarea exper ților.
Metodele statistice sunt relativ exacte și necesită o analiză desfășurată a unui volum mare de date.
Evaluările experților diferen țiază trei grupe de factori de risc:
− probabili;
− mai puțin probabili;
− accidentali.
Factorii probabili prezint ă o situație de certitudine, sunt cunoscu ți de com ercianți și pot fi așteptați.
Factorii m ai puțin probabili sunt cunoscu ți, dar probabilitatea de inf luență este m ică. Factorii accidentali
nu sunt analiza ți de exper ți.
După nivelul riscului se deosebesc:
− risc adm isibil – probabilitatea pierderii benef iciului;
− risc critic – probabilitatea pierderii benef iciului și a unei părți din venit;
− risc catastrof al – probabilitatea f alimentului.
Pentru a dim inua riscurile este necesar a respecta urm ătoarele reguli:
− a căuta parteneri cu resurse financiare suficiente, care posed ă toată informația despre pia ță;
− a se adresa la serviciile exper ților de m arketing pentru evaluarea corect ă a dinam icii
prețurilor, acțiunilor concuren ților, a structurii, volum ului și dinam icii cererii ș.a.;
− a form a în cadrul întreprinderii un fond de rezerv ă din contul unei p ărți din prof it;
− a se adresa com paniilor și firm elor de asigurare (persoane, organiza ții) pentru asigurarea
riscului com ercial.
Informația comercial ă
O parte com ponentă a activit ății com erciale o constituie inf ormația com ercială și organizarea
protecției acestei inform ații.
Inform ația com ercială oferă firm elor de com erț posibilitatea de a ef ectua o analiz ă a activit ății
comerciale, de a planif ica activitatea și de a o verifica (controlul dup ă nivelul profitului, volum ului
vânzărilor etc.).
Inform ația com ercială reprezint ă un com plex de date despre situa ția pe piață a anum itor mărfuri sau
servicii. Sursele informa ției comerciale sunt:
− cercetările de m arketing, efectuate pentru anum ite mărfuri;
− materialele interne și docum entele firm ei (date despre volum ul desfacerilor de m ărfuri,
cheltuielile publicitare ș.a.);
− datele statistice despre conjunctura pie ței;
− informația cum părată de la firm e specializate.
În structura inform ației com erciale se eviden țiază taina com ercială, care reprezint ă date și interese
econom ice în diferite dom enii de activitate ale firm ei (m anagem entul, m arketingul financiar, knou-hau
ș.a.), ascunse cu prem editate. Taina com ercială apare atunci când prezint ă un interes pentru activitatea
comercială. O formă de m anifestare a tainei com erciale sunt secretele com erciale.
Secretele com erciale reprezint ă date în f ormă de grafice, schem e, docum ente, care necesit ă o
protecție deosebit ă.
Secretele comerciale se diferen țiază după mai multe criterii:
− după natura tainei com erciale (tehnologii, de produc ție, organizatorice, de m arketing,
intelectuale, publicitare);
− după apartenen ța proprietarului (în proprietatea firm ei, a unui grup de întreprinderi, a unei
persoane, a unui grup de persoane ș.a.);
− după destinație secretele con țin inscrip ția „Conf idențial”, „Strict conf idențial”, „Conf idențial,
numai adresatului”, spre deosebire de docum entele care con țin o taină de stat, la care se face
inscripția „Secret”, „Absolut secret”, „De o im portanță deosebită”, „Pentru uz de serviciu”
ș.a.
Purtătorul secretului com ercial este persoana com petentă în secretul firm ei (conduc ătorii și o parte
din personal care are acces la aceast ă informație). În condi țiile econom iei de pia ță protecția inf ormației
comerciale are o m are însem nătate. Dup ă relatările exper ților am ericani pierderea a num ai 20% din
informația com ercială duce la f alimentul f irmei tim p de o lun ă în 60 de cazuri din o sut ă. În țările cu
econom ii de piață dezvoltate (SUA, Germ ania, Japonia, Fran ța ș.a.) protec ția tainei com erciale este
18

asigurată de sistem ul secretului de produc ție și de cadrul legislativ. În SUA le gea despre secretul firm ei a
fost adoptat ă în 1979. În Germ ania func ționează legea despre concuren ța neconștiincioasă, unde sunt
evidențiate două taine: de produc ție și com ercială. În Japonia protec ția tainei com erciale este asigurat ă
prin regim ul de lucru cu personalul (particularit ățile m anagem entului nipon).
În Moldova protec ția tainei com erciale este reglem entată de Legea despre întreprinderi și
antreprenoriat (1.04.1992), unde în ar ticolul 12, p.3 este indicat c ă antreprenorul are dreptul s ă nu prezinte
informația care constituie tain ă com ercială. Datele care prezint ă taină com ercială sunt determ inate de
antreprenor, de și ar trebui de m enționat că legea respectiv ă prevede c ă lista datelor ce nu constituie tain ă
comercială este determ inată de Guvernul Republicii Moldova. Acest m oment necesit ă cercetări
suplim entare în dom eniu cu scopul elabor ării unei m etodologii exacte de delim itare a inform ațiilor ce
constituie taina com ercială a firm ei.
În funcție de cele expuse, folosind experien ța țărilor străine în problema dat ă, putem propune câteva
recomand ări:
− La aprecierea inform ației secrete se ține seam a de principiul efectului econom ic și securității
firmei. Aici este im portant găsirea unui echilibru optim al în structura inform ației firmei.
− Inform ația de tipul „knou-hau” se refer ă la taina com ercială.
− Inform ația despre descoperiri, propuneri de ra ționalizare etc., care se afl ă în stadiu de elaborare,
constituie tain ă com ercială.
− Inform ația despre contractele com erciale (num ărul, obiectul, sum a, sortim entul etc.) și nem ijlocit
contractele com erciale, de asem enea, constituie o tain ă com ercială.
În concluzie, informația ce constituie o tain ă comercial ă poate fi diferen țiată în modul urm ător:
− informație de afaceri;
− date financiare;
− date despre pre țul mărfurilor și serviciilor;
− planuri de afaceri ale firm ei;
− lista clien ților și furnizorilor, contractele;
− informație de m arketing;
− înțelegeri, propuneri.
Lista personalului, scheme organizatorice, informa ție despre angaja ții firmei.
Informație tehnică:
− proiecte de cercet ări științifice;
− elaborări de proiectare;
− cereri pentru patente;
− proces inform ațional;
− asigurare cu program e ale calculatoarelor;
− design.

3.2. Studierea cererii de m ărfuri ca parte component ă a lucrului comercial
Volum ul cererii este stabilit de sum a banilor aloca ți de către popula ție pentru cum părarea mărfurilor.
Studierea cererii reprezint ă un com plex de măsuri, care se realizeaz ă de către subdiviziunile com erciale
sau de m arketing ale com erțului și industriei. Com erțul are m enirea nu num ai de a satisface cererea, dar și
a influența asupra acesteia, a cultiva gustul cum părătorului, a f orma un consum chibzuit și rațional.
Studierea cererii de cump ărare se orienteaz ă în direcțiile următoare:
− stabilirea volum ului total al cererii;
− prognozarea cererii pe un term en scurt și pe term en lung;
− studierea structurii cererii pentru diferite grupuri de m ărfuri;
− studierea preferin țelor cum părătorilor f ață de sortim entul și propriet ățile de consum ale
mărfurilor (calitatea, pre țul, aspectul exterior, culoarea etc.).
Pentru organizarea ra țională a studierii cererii de m ărfuri în comer ț este important s ă diferențiem
formele cererii de cump ărare:
− realizată (satisfăcută);
− nerealizat ă (nesatisfăcută);
− în curs de form are.
19

Cererea realizat ă este cererea la m ărfurile care au fost vândute. Ea arat ă raportul dintre cum părători și
marfa existent ă în m agazin. În funcție de certitudinea cerin țelor impuse de cump ărători față de mărfuri,
cererea realizat ă poate fi de trei tipuri:
− concretizat ă;
− alternativ ă;
− impulsivă.
Cererea concretizat ă este o cerere form ulată ferm . În cazul cererii alternative inten țiile
cumpărătorului sunt exprim ate în linii generale (palton de iarn ă, încălțăminte de var ă etc.).
Cererea im pulsivă (neprevăzută) apare sub influen ța vânzătorului care ofer ă marfa sau în urm a
influenței reclam ei. Cererea nesatisf ăcută este cererea de m ărfuri care lipsesc tem porar în vânzare în
magazinul respectiv. Cererea în curs de form are stabile ște atitudinea cum părătorilor f ață de mărfurile noi
și puțin cunoscute. În func ție de tipul cererii de cum părare se diferen țiază metodele de studiere a cererii.
Cererea realizat ă perm ite de a stabili ce cantit ăți și ce f el de mărfuri au fost vândute. Acest lucru este
realizat de m agazine și de întreprinderile de com erț angro.
Cererea realizat ă se studiaz ă după:
− bonurile de vânzare (sau bonuri de cas ă);
− etichetele com erciale duble (confec ții, încălțăminte ș.a.);
− metoda de înregistrare zilnic ă a mărfurilor vândute în „Registrul de studiere a cererii
realizate”;
− metoda balan țelor;
− fișele de eviden ță cantitativ ă a mărfurilor;
− cu ajutorul aparatelor electronice de cas ă.
Metoda balan țelor – pe baza datelor referitoare la stocuri și intrarea m ărfurilor se calculeaz ă volum ul
vânzării cu ajutorul balan ței com erciale:
Si + I = R + C + Sf, în care:
Sf – stocuri finale;
Si – stocuri ini țiale de mărfuri;
I – intrarea m ărfurilor în perioada de eviden ță;
C – consum ul docum entat (transm iterea mărfurilor altor m agazine (firm e angro).
Din aceast ă relație rezultă că:
R = Si – C – Sf + I,
unde R – realizarea m ărfurilor în perioada de eviden ță.
Volum ul stocurilor de m ărfuri inițiale și finale se stabile ște după fișele de eviden ță cantitativ ă sau pe
bază de inventariere precedent ă, iar f inal – conf orm ultim ei inventarieri.
Scopul studierii cererii nesatisf ăcute este stabilirea însu șirilor principale și cantității de mărfuri, spre
care a fost orientat ă cererea cum părătorilor rămasă nesatisfăcută. Evidența cererii nesatisf ăcute este
efectuată de vânz ători folosind m etoda observ ării. Fiecare vânz ător noteaz ă într-un carnet, ce f el de
mărfuri au lipsit din vânzare și care sunt însu șirile lor.
De asem enea, ei efectueaz ă:
− analiza însem nărilor în registrul de eviden ță a cererii nesatisf ăcute (pot fi notate de vânz ători
și cum părători);
− analiza com enzilor cum părătorilor;
− analiza refuzului cum părătorilor de a face cum părături;
− prin chestionare (în scris sau oral);
− prin interm ediul registrelor autom ate de eviden ță a cererii nesatisf ăcute – dispozitive cu m ulte
contoare de eviden ță (pentru fiecare m arfă se utilizeaz ă un contor, care se pune în func țiune
prin apăsarea unui buton).
Cererea în form are se studiaz ă pentru determ inarea atitudinii cum părătorilor f ață de mărfurile noi.
Pentru studierea cererii în form are se organizeaz ă expoziții cu vânzare, chestion ări orale și în scris ale
cumpărătorilor, conf erințe cu participarea cum părătorilor.
Studierea cererii de m ărfuri în cadrul firmelor de comer ț angro se efectueaz ă în două direcții:
− a populației;
− a întreprinderilor de com erț cu amănuntul.
20

Pentru eviden ța cererii de cum părare a m agazinelor sunt analizate cererile și com enzile m agazinelor,
volum ul și structura de sortim ent ale vânz ărilor, volum ul de mărfuri cu ridicata, eviden ța și analiza
stocurilor de m ărfuri. Informația necesar ă pentru eviden ța vânzărilor cu ridicata se con ține în:
− conturi-facturi;
− fișe de eviden ță a contractelor;
− date prezentate de m erceologii s ălilor de m ostre;
− dispoziții de livrare;
− date ale inventarierilor, date statistice.
Rezultatele analizei și studierii cererii de m ărfuri în com erț influențează direct deciziile de m arketing.
Pentru m agazine cele m ai importante decizii de m arketing sunt urm ătoarele:
alegerea segm entului de pia ță;
− determ inarea sortim entului de m ărfuri și com plexului de servicii;
− decizia despre pre țuri și prom ovarea vânz ărilor;
− decizia despre am plasarea teritorial ă a magazinului.
Pentru firm ele angro deciziile de m arketing sunt acelea și, num ai că ele sunt luate în func ție de
cumpărătorii angro ai f irmei.

3.3. Indicatorii de eficien ță a lucrului comercial în comer ț
Activitatea com ercială este valorificat ă prin interm ediul m ai multor indicatori, din care f ac parte:
1) Indicatorii rentabilit ății întreprinderii de comer ț:
a) Beneficiul = diferen ța dintre volum ul rabatului (adaosului) com ercial și volum ul cheltuielilor de
circulație: se exprim ă în mărime absolută.
B = R – Chelt.
b) Rata rentabilit ății = raportul procentual dint re volum ul beneficiului și volum ul activit ății
comerciale (volum ul desfacerilor de m ărfuri):
100%DBRr ⋅ =

c) Rata rentabilit ății în f uncție de cheltuielile de circula ție, care arat ă nivelul beneficiului la fiecare
leu cheltuit și se exprim ă printr-un raport procentual dintre volum ul beneficiului și volum ul cheltuielilor
de circula ție.
100%ChBRr/Ch =

2) Un alt indicator este rota ția mărfurilor, care reprezint ă viteza de circula ție a mărfurilor sau tim pul
în care au fost com ercializate stocurile de m ărfuri; fiecare ne arat ă pentru câte zile de com erț
întreprinderea este asigurat ă cu mărfuri.
Indicatorul stocurilor de m ărfuri în zile se determ ină prin raportul dintre stocurile de m ărfuri pe o
dată anum ită și desfacerile zilnice de m ărfuri pe perioada viitoare. Rota ția mărfurilor reflect ă timpul
mediu al circula ției stocului de m ărfuri într-un term en stabilit (an, trim estru) și exprimă numărul de rota ții
ale stocului m ediu în term enul stabilit.
Rotația mărfurilor (în zile de rota ție) se exprim ă prin raportul dintre stocul m ediu de m ărfuri și
desfacerea m edie zilnică de mărfuri pentru un term en stabilit (an, trim estru):
Dm./zim.St.) marf.(zileR =

Eficiența activității com erciale poate f i determ inată printr-un indicator general, care se exprim ă prin
următoarea rela ție:
circulație de Cheltuielivândute mărfurilor ValoareaEfic.a.c. =

21

Tema 4. ORGANIZ AREA RELA ȚIILOR CONTRACTUALE ALE ÎNTREPRINDERII DE
COMER Ț CU FURNIZ ORII Șl BENEFICIARII

4.1. Esen ța relațiilor economice în comer ț
Form ele de leg ătură dintre com ercianți și produc ători sunt def inite ca ansam blul f ormelor
organizatorice, tehnice și juridice care preg ătesc sau asigur ă înfăptuirea actelor de schim b dintre
producători și cum părători.
O dată cu crearea econom iilor naționale, rela țiile de pia ță au devenit m ai com plexe, iar rolul
comerțului în asigurarea leg ăturii dintre produc ție și consum a crescut tot m ai mult.
Aprofundarea diviziunii sociale a m uncii și, ca urm are, participarea la actele de schim b a unui num ăr
mare de întreprinz ători concuren țiali au creat condi ții foarte variate de corelare a ofertei cu cererea de
mărfuri sub aspectul volum ului, structurii, tim pului și locului de m anifestare a acestor rela ții.
Oferta unui produc ător se reg ăsește acum în sortim entul a m ii de m agazine sau utilizatori, dup ă cum
fiecare com erciant păstrează legăturile cu un num ăr mare de furnizori pentru a- și construi sortim entul
comercial.
Piața aparține cum părătorului, aceasta im punând prin exigen țele sale orientarea produc ției,
modalitățile de satisfacere a cererii și form ele de distribu ție a produselor.
Desfășurarea rela țiilor econom ice im pune astfel necesitatea cunoa șterii prealabile a situa ției pieței, a
viitoarelor tranzac ții, prin vehicularea unui flux perm anent de inform ații dintre participan ții la actele de
schim b. Prezența largă a com erțului în sfera rela țiilor de schim b duce la o anum ită separare a
producătorului de pia ța produselor sale, el ocupându- se în principal de produc ție, iar com erciantul – de
distribuția pe teritoriu a acesteia. Ca urm are, com enzile com erciantului reprezint ă sursa principal ă de
inform are a produc ătorului privind orientarea produc ției, iar calitatea activit ății com erciantului – m ijlocul
cel m ai eficient de prom ovare pe pia ță a produselor.
Desfășurarea unor leg ături perm anente dintre com ercianți și producători rezult ă și din necesitatea
armonizării intereselor econom ice ale partenerilor în rela țiile de schim b.
Com plexitatea și form ele relațiilor com ercianților cu produc ătorii depind de tipul de pia ță în care au
loc relațiile de schim b, respectiv, pia ța cu concuren ță perfectă sau piața cu concuren ță imperfectă.
Pe piața cu concuren ță perfectă (caz de referin ță – bursa de m ărfuri) se confrunt ă oferta cu cererea
unui num ăr mare de participan ți, pentru un produs relativ om ogen, ale c ărui însușiri calitative sunt
definite în raport cu o calitate selectat ă de practica pie ței (de exem plu: bum bac egiptean, lân ă australian ă).
Faptul că există o transparen ță perfectă asupra pie ței, în sensul inform ării depline a participan ților despre
ofertă și cerere, duce la form area unui singur pre ț prin care se desf ășoară cea m ai mare parte a rela țiilor de
schim b. În asem enea condi ții formele de leg ătură și inform are prealabil ă dintre produc ători și cum părători
sunt restrânse, vânz ările efectuându-se prin acceptarea pe loc a pre țului și a condițiilor de circula ție a
mărfurilor.
Pe piața cu concuren ță imperfect ă (cazul celor m ai multe tranzac ții) produsele sunt diferen țiate
calitativ și sortim ental, iar pre țul este variabil în f uncție de condi țiile de produc ție și factorii pie ței,
specifici fiec ărui întreprinz ător. Concuren ța este aparent influen țată de form ele m onopoliste sau
oligopoliste de organizare a produc ătorilor, care î și coordoneaz ă prin interm ediul acestora activitatea, în
scopul im punerii unui anum it preț sau condi ții de vânzare în rela țiile cu partenerii.
În realitate, îns ă, în interiorul grupurilor se m anifestă concuren ța dintre m embrii lor pentru o cot ă mai
mare de piață și profit m ai ridicat pentru produsele fiec ăruia. Aceasta determ ină form e de l egătură mult
mai com plexe cu partenerii de schim b.
Relațiile com ercianților cu produc ătorii cunosc aspecte specifice în țările af late în perioade de
tranziție de la econom ia condus ă centralizat, prin m ijloace adm inistrative, la o econom ie bazată pe
principiile pie ței libere. În Moldova, aflat ă într-un asem enea stadiu, rela țiile noi ale com erțului cu
producția, ca o com ponentă a m ecanism ului de pia ță, sunt în curs de form are, pe m ăsura restructur ării
econom iei și a schim bului concep ției care a dom inat în trecut raporturile dintre întreprinderile econom ice.
Baza noilor rela ții dintre com erț și producție o constituie proprietatea privat ă și libertatea deplin ă de
acțiune a agen ților econom ici în stabilirea profilului activit ății și dim ensiunilor produc ției,
corespunz ătoare cerin țelor pieței. Acestea sunt de natur ă să înlăture situa ția de m onopol a m ultor
întreprinderi și să declanșeze spiritul concuren țial. Produc ătorii încep s ă fie preocupa ți de piața produselor
22

lor, de extinderea acesteia, de calitatea activit ății distribuitorilor, de prom ovarea unei reale politici de
vânzare și de form are a clientelei.
La rândul lor, com ercianții își orienteaz ă opțiunile spre f urnizorii ale c ăror produse sunt m ult mai
solicitate pe pia ță pentru calitatea și prețul lor convenabil și pentru care pot ob ține m ai multe avantaje de
cumpărare sau de pia ță. Relațiile econom ice dintre parteneri, pentru cunoa șterea și influențarea activit ății
fiecăruia, devin astfel expresia prom ovării înseși a concep ției econom iei de piață.
Relațiile com ercianților cu produc ătorii se concretizeaz ă în form e specifice fiec ărei etape de derulare
a schim bului.
Astfel, pentru vânzarea și cum părarea produselor fungibile, la burse de m ărfuri, nu este necesar un
contract prealabil între cum părător și ofertant, deoarece produsul oferit es te de sortim ent lim itat, cunoscut
de cum părători și livrat la un pre ț al zilei, form at prin raportul dintre cerere și ofertă.
În schim b, pentru tranzac țiile de mărfuri de sortim ent com plex, dif erențiate prin variet ăți de mărci,
modele, calit ăți etc., provenite de la un num ăr mare de furnizori și care se adreseaz ă unor segm ente
diferențiate de consum atori, este necesar ă inform area prealabil ă a partenerilor pentru ca ei s ă-și poată
defini op țiunile. De asem enea, clauzele privind circula ția acestor bunuri sunt m ai num eroase și mai
profunde decât pentru cele de sor timent sim plu, ceea ce presupune o preg ătire m ai îndelungat ă a
negocierilor.
În ceea ce prive ște am ploarea rela țiilor dintre parteneri, în cadrul dif eritor genuri de com erț, există
deosebiri în negocierea actelor de vânzare-cum părare de echipam ent industrial fa ță de bunurile de larg
consum .
Prim ele răspund nevoilor stricte de produc ție ale anum itor beneficiari, având deci un grad m ai ridicat
de nom inalizare. Ca urm are, relațiile dintre parteneri se sim plifică, ei identificându-se m ai ușor; în
schim b, se am plifică aspectele privind realizarea com enzilor, car e constau în m ulte cazuri din serii m ici
sau chiar unicate.
Mărfurile de larg consum , dim potrivă, se adreseaz ă unui num ăr mare de consum atori, cu preferin țe
foarte variate, care trebuie cunoscute, stim ulate sau form ate pentru extinderea pie ței.
Desfășurarea rela țiilor dintre produc ători și com ercianți (distribuitori) are la baz ă contractul direct
dintre parteneri cu scopul cunoa șterii produselor și a condi țiilor de vânzare-cum părare. Negocierile
comerciale confer ă pieței libere caracterul de pia ță negociată.
O situație negociabil ă în comer ț are, în esen țial, următoarele caracteristici:
• existența a cel pu țin doi parteneri cu interese divergente;
• cele două părți sunt angajate în rela ții voluntare privind vânzarea și cum părarea unor cantit ăți de
bunuri, la pre țuri care s ă exprim e cât m ai apropiat condi țiile pieței și să conducă la un consum de
resurse avantajos pentru fiecare;
• derularea negocierii este secven țială și nu sim ultană, o parte avansând propuneri, urm ate de
evaluarea lor de c ătre cealalt ă parte și form ularea de contrapropuneri, care succesiv conduc la o
soluționare acceptat ă de am bii parteneri.
În procesul negocierii fiecare partener urm ărește anum ite obiective (m axim izarea rezultatelor,
minimizarea riscurilor sau a pierderilor etc.).
În studiile de psihologie social ă, accentul în negociere este pus pe rela țiile de putere ale partenerilor,
pe tactica fiec ăruia și pe consecin țele reciproce.
Prin puterea partenerilor – factor im portant în form ularea condi țiilor de vânzare – se în țelege
raportul de dependen ță a unui partener de cel ălalt în satisfacerea nevoilor de m ărfuri (de exem plu: B
depinde de fabricantul A sau m icii produc ători – de m arii com ercianți).
Relațiile com erciale sunt, în m are parte, rela ții de putere, iar form ele de leg ătură dintre com ercianți și
producători depind de gradul de dependen ță al partenerilor.
Eficacitatea unei negocieri se m ăsoară, de obicei, prin num ărul de decizii cooperatoare sau, din
contra, com petitive, ob ținute în raport cu num ărul tratativelor desf ășurate.
Mijlocul principal econom ic, tehnic și juridic cu care se deruleaz ă relațiile dintre agen ții econom ici îl
constituie contractul econom ic, considerat principala form ă de legătură dintre com ercianți și producători.

23

4.2. Metodologia și tehnica încheierii contractelor comerciale. Tipuri de contracte
Un m oment im portant în organizarea încheierii contractelor în com erț îl constituie rela țiile
precontractuale.
Etapa prem ărgătoare încheierii contractelor este o perioad ă în care produc ătorii își definesc oferta în
raport cu pia ța, iar com ercianții anticipeaz ă volum ul și structura cererii și își stabilesc f urnizorii.
Form ele și mijloacele de ac țiune ale partenerilor în perioada prem ergătoare tranzac țiilor com erciale
sunt com une sau specifice, ele urm ând să faciliteze procesul de produc ție, formarea sortim entului în
comerț și form ularea clauzelor contractuale cu privire la condi țiile de circula ție a produselor.
Studierea sistematic ă a pieței constituie ac țiunea pentru asigurarea întregului volum de informa ții
care se vehiculeaz ă între produc ători și consumatori:
− segm entarea pie ței (produselor sau consum atorilor);
− stabilirea f ormelor și mijloacelor de studiere a pie ței;
− prom ovarea principiului studierii continue a pie ței.
Datele studierii cererii servesc la form ularea com enzilor către furnizori și includerea acestora în
clauzele contractuale referitoare la sortim ent, iar în faza postcontractual ă – la aprovizionarea curent ă cu
mărfuri.
Activitatea de crea ție a noilor produse constituie, în etapa precontractual ă, form a principal ă de
valorificare a rezultatelor ob ținute din studierea pie ței. Un studiu francez relev ă că circa 22% din ideile
pentru noi produse provin de la clientel ă.
Inform area perm anentă de către produc ători a consum atorilor sau a com ercianților asupra produselor
pe care le pot oferi com pletează informațiile necesare com erțului pentru negocierea schim bului.
Mijloacele de informare, în acest sens, pot fi grupate în trei categorii:
a) Informarea prin personalul întreprinderii (agen ții de vânzare a întreprinderii produc ătoare se
deplaseaz ă la sediul com ercianților unde prezint ă produsele și preiau com enzi);
b) Inform area prin exponate (târguri de m ostre, saloane de inform are și expoziții);
c) Publicitatea, ce are un rol deosebit în difuzarea inform ațiilor.
Rezultatul negocierilor dintre produc ători și com ercianți se concretizeaz ă în contractele econom ice,
ca principal ă formă de legătură dintre agen ții econom ici.
Contractul economic este un acord de voin ță intervenit între dou ă sau m ai multe persoane fizice sau
juridice cu privire la desf ășurarea rela țiilor econom ice dintre ele. El ini țiază drepturi și obligații reciproce
reglem entate prin norm e juridice.
Clauzele contractului stabilesc obliga țiile și drepturile p ărților referitoare la toate etapele circula ției
mărfurilor, începând cu precizarea obi ectului contractului (vânzarea și cum părarea unui produs) și
terminând cu recep ționarea produsului la beneficiar.
În ceea ce prive ște gradul de dependen ță a distribuitorului de produc ător se disting patru situa ții,
fiecare solicitând form e specifice de leg ătură între parteneri: total ă dependen ță a distribuitorului de
producător, parțială independen ță, totală independen ță și dom inarea produc ătorului de c ătre distribuitor.
În cazul dependen ței comerciantului de produc ători – situa ție în care, de fapt, re țeaua com ercială
aparține structurilor organizatorice ale produc ătorului – acesta din urm ă impune condi țiile de
aprovizionare, pre ț, prom ovare și, în general, de realizare a politicii de vânzare a produc ătorului, ținând
seam a, însă, de satisfacerea am belor interese.
În situația de independen ță parțială sau total ă a com erciantului de produc ător, atitudinea
producătorului se schim bă. El urmărește să mențină pe com ercianți în clientela sa prin avantaje la
procurarea m ărfurilor ca, de exem plu, dreptul de a folo si marca produsului în politica sa de vânz ări,
aprovizionarea preferen țială cu produse noi, avantaje de now-how (inform are și cunoaștere) și, recent,
sistem ul de franciz ă (franchising).
În situația de dom inare a produc ătorului de c ătre distribuitor – cazul dependen ței m icilor
întreprinz ători de m arile m agazine – pre țul reprezint ă mijlocul principal de dom inare, ace știa fiind nevoi ți
să-și vândă produsele la pre țurile im puse de m agazin. Ca r ăspuns, m icii produc ători caută să-și lărgească
gama produselor pentru a de ține un loc m ai important în sortim entul m agazinelor.
Principalele clauze prev ăzute în contractele econom ice se refer ă la obiectul contractului, pre țul
produselor, condi țiile de livrare, m odalitățile de plat ă și răspunderea m aterială ce revine p ărților.
Obiectul contractului const ă în vânzarea și cum părarea unei cantit ăți de mărfuri, într-o structur ă
sortim entală (modele, calit ăți, culori, pre ț) și pentru o perioad ă sau term en de referin ță.
24

Oferta este f ăcută la inițiativa produc ătorului – prin m ijloacele prezentate m ai înainte – precum și la
solicitarea com erciantului, prin a șa-num ita cerere de ofert ă. În baza rezultatelor studierii cererii și a
estimării posibilit ăților de prom ovare a produselor oferite, com ercianții lanseaz ă com enzi care devin o
componentă a contractelor. Pentru produc ător, com enzile constituie criteriul de ref erință al deciziilor cu
privire la dim ensionarea și pregătirea produc ției, iar pentru com erciant – baza program ului său de
aprovizionare.
Deoarece contractele se încheie cu un anum it tim p înaintea sezonului com ercial (perioada în care pot
apărea schim bări în structura cererii), ele cuprind și clauze ref eritoare la posibilitatea adapt ării
sortim entului la schim bările de pe pia ță, fapt care oblig ă pe furnizor s ă dispună de capacitatea tehnic ă și
organizatoric ă pentru o asem enea adaptare.
O dată cu volum ul și structura sortim entului, se negociaz ă și prețurile, care vor asigura un consum
corespunz ător politicii de pre ț a fiecărui partener.
Condițiile de circula ție a produselor se refer ă la am balaj, f elul transportului, f recvența de livrare,
locul de recep ție și modul de plat ă, care trebuie s ă răspundă atât interesului f iecărui partener, cât și
eficienței de ansam blu a circuitului produsului.
În ceea ce prive ște form ularea răspunderilor, acestea rezult ă dintr-o evaluare riguroas ă a pierderilor
fiecărui partener în cazul neîndeplinirii de c ătre celălalt a obliga țiilor asum ate, inclusiv a repar ării
daunelor m orale apărute datorit ă influenței negative a im aginii pe care consum atorii o au fa ță de firm a
distribuitoare.
Întreprinderile com erciale cu am ănuntul încheie contracte econom ice directe cu întreprinderile
producătoare pentru m ărfurile livrate direct com erțului cu am ănuntul (ex.: pâine, lapte, legum e, produse
de carne, pe ște etc.).
O im portanță deosebită în practica com ercială o constituie alegerea corect ă a modalităților de plat ă.
În condițiile reducerii poten țialului f inanciar (solvabilit ății) al întreprinderilor, f orma de achitare
prealabilă a mărfurilor a devenit cea m ai răspândită, deși pentru întreprinderile com erciale achitarea
plăților după com ercializarea m ărfurilor este m ult mai avantajoas ă.
Decontările comerciale conform contractelor sunt efectuate prin intermediul institu țiilor bancare și
pot fi făcute în moduri diferite:
− prin bonuri de plat ă;
− prin acreditive;
− prin dispozi ții de plată;
− prin cereri de plat ă etc.
Bonul de plat ă reprezint ă dispoziția în scris a proprietarului contului b ăncii pentru transferarea sum ei
respective pe contul (în cazul dat al furnizorului), de și această formă nu este r ăspândită la efectuarea
plăților pentru m ărfuri, livrate pe cale f erată, cu transport aerian sau auto.
Decontările prin acreditive sunt cele mai efective din punct de vedere al minimiz ării riscurilor.
Membrii opera ției acreditive sunt:
− clientul (cum părătorul) dă dispoziție băncii sale pentru deschiderea acreditivului;
− banca, care a deschis acest acreditiv;
− banca, care a prim it dispoziția pentru acest acreditiv;
− întreprinderea (furnizorul) în contul c ăruia va sosi acreditivul.
− De regulă, acreditivul este deschis num ai după ce furnizorul prezint ă docum entele de transport,
care confirm ă că mărfurile au fost expediate.
Acreditivul este, de fapt, o form ă inofensiv ă de plată prealabil ă, un com promis la efectuarea
decontărilor.
Dispoziția de plat ă este prezentat ă de către beneficiar dup ă ce a fost recep ționată marfa (sunt
prezentate docum ente de transport).
Cererea de plat ă sau ordinul de plat ă este înaintat de c ătre furnizor pentru a fi pl ătite mărfurile livrate
beneficiarului.
În practica com ercială modificările unilaterale ale contractelor econom ice sunt interzise. De obicei,
întreprinderile produc ătoare tind c ătre o m ai mare stabilitate a contractelor încheiate, în tim p ce
întreprinderile com erciale beneficiare au nevoie de o mai mare elasticitate a raporturilor contractuale,
pentru a lua în considera ție evoluția pieței. Posibilitatea beneficiar ului de a depune specifica ții de
25

sortim ent, după încheierea contractului cu furnizorul, reprezint ă un elem ent de relativ ă elasticitate a
contractului.
Relațiile contractuale în condi țiile actuale reprezint ă form a de concretizare a actelor de vânzare-
cumpărare dintre produc ători și com ercianți. O răspândire larg ă în practica com ercială o au contractul de
vânzare-cum părare și contractul de livrare.
Conform contractului de vânzare-cump ărare, vânzătorul își asumă obligația să livreze și să
transm ită în proprietatea cum părătorului m arfa, iar cum părătorul se oblig ă să prim ească marfa și s-o
plătească. La încheierea contractului de vânzare-cum părare o im portanță deosebită o are reglem entarea
trecerii riscurilor de la vânz ător la cum părător, care trebuie s ă fie strict diferen țiate de clauzele
contractului. Opera țiile de încheiere și executare a contractului de vânzare-cum părare, de fapt, coincid în
timp.
Contractul de livrare reprezint ă o varietate a contractului de vânzare-cum părare și are o răspândire
mai largă în com erț. Particularit ățile acestui contract sunt:
• vânzător poate f i num ai întreprinz ătorul;
• obiectul contractului îl constituie bunurile (m ărfurile) destinate pentru com ercializare sau
producție, dar nu pentru consum ul final;
• termenele de încheiere și executare a contractului, de regul ă, nu coincid;
• conform contractului de livrare, furnizorul este obligat s ă livreze m arfa la term enele stabilite (de
mai multe ori).
Conținutul contractului de vânzare-cum părare și contractului de livrare sunt prezentate în anexele 4.1
și 4.2.
În funcție de nivelul redus al solvabilit ății agenților econom ici în condi țiile perioadei de tranzi ție,
tranzacțiile com erciale se desf ășoară într-o form ă de schim b de mărfuri de-o valoare egal ă, care sunt
reglem entate de contractul-barter, aceste tranzac ții fiind num ite tranzac ții-barter. Dup ă conținut, acest
contract este asem ănător cu contractul de livrare.

4.3. Rela țiile postcontractuale. Formularea și examinarea reclama țiilor și acțiunilor în practica
comercial ă
Încetarea execut ării contractelor poate avea loc cu deosebire în urm ătoarele situa ții: prin îndeplinirea
întocm ai a obliga țiunilor reciproce și expirarea perioadei pentru care a fost încheiat contractul, prin for ța
majoră și renunțarea la produsele livrate cu întârziere, prin acordul de voin ță al părților contractante.
Încetarea execut ării contractului datorit ă unui caz de for ță majoră înseam nă un fapt sau un evenim ent
produs în afara voin ței furnizorului, ce nu poate fi înl ăturat și care duce la im posibilitatea f urnizorului de
a-și îndeplini obliga țiile asum ate (pierderea sau distrugerea m ărfii în caz de avariere, cutrem ur, furtun ă,
incendiu, secet ă etc.). Furnizorul, într-un asem enea caz de for ță majoră, trebuie s ă înștiințeze beneficiarul
în term en de 5 zile despre im posibilitatea execut ării sarcinilor asum ate, iar în term en de 15 zile s ă-i
prezinte actele cu argum ente ale producerii cazului dat.
Legea Contractelor econom ice acord ă dreptul p ărților contractante a decide de com un acord, în
cazuri justificate, încetarea execut ării contractului. În situa ția în care furnizorul accept ă, la cererea
beneficiarului, încetarea contractului, acesta din urm ă este obligat s ă suporte toate cheltuielile efectuate de
producător până la data sist ării contractului.
Pentru ca f urnizorii și benef iciarii mărfurilor să poată urmări îndeplinirea obliga țiilor asum ate de
către ei sau de c ătre cealalt ă parte contractant ă este necesar ă ținerea unei eviden țe exacte a execut ării
treptate, integrale a contractelor.
Executarea contractelor la tim p și în bune condi ții contribuie la cre șterea ef icienței econom ice.
Neexecutarea în „natur ă” a obliga țiilor prevăzute în contract se penalizeaz ă din valoarea contractului sau
lotului nelivrat la term enele stab ilite. Livrarea cu întârziere a m ărfurilor se poate realiza num ai cu acordul
prealabil al beneficiarului. Benefi ciarul este în drept de a renun ța la prim irea mărfurilor dac ă, datorită
întârzierii livr ărilor, este im posibil a m ai folosi mărfurile.
Mărfurile contractate trec din patrim oniul furnizorul ui în patrim oniul beneficiarului (adm inistrare
operativă sau proprietate) în urm ătoarele m omente: la data pred ării mărfurilor întreprinderii benef iciare
(recepție sau autorecep ție și predare), la data pred ării mărfurilor organiza ției de transport, la data trecerii
mărfurilor din custodia furnizorului cu acordul be neficiarului. Riscul pierderii eventuale a m ărfurilor
26

contractate îl suport ă partea contractant ă în patrim oniul căreia se găsesc mărfurile în m omentul pierderii
lor.
Rezolvarea litigiilor contractuale dintre întreprinderile com erciale și furnizori se face de c ătre
judecătoria econom ică.
În relațiile postcontractuale o m are însem nătate o are form ularea și exam inarea preten țiilor și
acțiunilor.
Pretenția sau reclama ția reprezint ă o cerere de înl ăturare a lipsurilor de m arfă ori a defectelor de
calitate a m ărfii, de restituire a pierderilor, de plat ă a datoriilor și am enzii. În practica com ercială
prezentarea preten țiilor este un prim pas în solu ționarea litigiilor contractuale. Dac ă pretenția nu este
exam inată și satisfăcută, se intenteaz ă o acțiune care, de fapt, reprezint ă o adresare în judecata econom ică.
Pretențiile sunt prezentate în urm ătoarele cazuri:

I. Expirarea livr ării sau livrarea incomplet ă în termenul stabilit
Pentru prezentarea preten ției furnizorului, cum părătorul preg ătește un set de docum ente:
1) extrasul din contract și specifica ția cu indica ția volum ului, m odalității și term enului de livrare;
2) dispozi țiile de plat ă ale mărfurilor, expediate în perioada de percepere a sanc țiunilor;
3) staționarea m ărfurilor nelivrate și calcularea am enzii com erciale pentru expirarea livr ării sau
livrare incom pletă.
Calcularea am enzii com erciale este reglem entată de condi țiile contractului și de actele norm ative în
vigoare. Pentru a efectua acest calcul, sunt indicate:
• denum irea furnizorului și expeditorului;
• numărul și data încheierii contractului;
• termenul de livrare a m ărfurilor, stabilit în contract;
• cantitatea mărfurilor destinate livr ării în term enul stabilit;
• cantitatea mărfurilor nelivrate;
• prețul pentru o unitate de m arfă;
• costul mărfurilor nelivrate;
• suma amenzii com erciale.
Toate docum entele respective se anexeaz ă la scrisoarea de preten ție, care urm ează să fie expediat ă
furnizorului.
Furnizorul (vânz ătorul) exam inează pretenția și verif ică informația cu livr ările de facto, confirm ate
de copiile f acturilor. Dac ă părțile n-au ajuns la o în țelegere, ac țiunea este exam inată în judecat ă.

II. Lipsuri sau alte pierderi de m ărfuri în timpul livr ării
Lipsurile sau pierderile de m ărfuri sunt determ inate în m omentul recep ției cantitative, unde se
întocm ește un act, care confirm ă aceste lipsuri sau pierderi.
Actul de constatare a pierderilor de m ărfuri este docum entul de baz ă pentru prezentarea preten ției
furnizorului (expeditorului). Actul de constatare și scrisoarea de preten ție urm ează să fie expediate
furnizorului îm preună cu alte docum ente: copiile dispozi țiilor de plat ă ale f urnizorului; tabelul de
comparare de facto a cantit ății de mărfuri cu datele indicate în docum entele f urnizorului; f acturile de
transport.
Modalitatea de exam inare a preten ției este aceea și ca și în cazul precedent.

III. Livrarea m ărfurilor de calitate necorespunz ătoare
Calitatea necorespunz ătoare a m ărfurilor, a m arcajului, a am balajulu i sunt confirm ate de actul de
recepție calitativ ă a mărfurilor. Copia acestui act urm ează să fie expediat ă împreună cu scrisoarea de
pretenție furnizorului. Se anexeaz ă și alte documente:
− extrasul din contract;
− docum entul de calitate al f urnizorului (certif icat, expertize de laborator, pa șaport tehnic, certificat
de confirm are veterinar, fito-sanitar, radiologie etc.);
− actul de verificare și conf irmare a calității, la care a participat f urnizorul;
− facturile de transport; copiile scrisorilor și telegram elor despre invita ția reprezentantului
furnizorului;
27

− docum entele de plat ă (dispozi țiile de plat ă ale furnizorului) și docum ente care confirm ă că
mărfurile au fost pl ătite de benef iciar;
− docum ent care confirm ă că marfa a fost trecut ă la o categorie m ai inferioară de calitate sau la
deșeuri.
Furnizorul verific ă toată informația. Dacă părțile n-au ajuns la o în țelegere, ac țiunea beneficiarului
este exam inată în judecat ă.

28

Anexa 4.1
CONTRACT
DE LIVRARE A M ĂRFURILOR

or. ___________ “ _______” _____________ ______

Furniz orul:

în persoana _____________________________________,

și
Beneficiarul (cump ărătorul):

în persoana _____________________________________,

au încheiat Contractul dat despre urm ătoarele:

1. Obiectul contractului
1.1. Furniz orul este obligat s ă producă și să livreze sistem atic Cumpărătorului o marfă anum ită, iar
Cumpărătorul este obligat s ă prim ească această marfă și să efectueze toate pl ățile conform
Contractului dat.
1.2. Obiectul livr ării este marfa:

1.2.1.______________________________________________
1.2.2.______________________________________________
1.2.3.______________________________________________
1.2.4.______________________________________________
1.2.5.______________________________________________
1.2.6.______________________________________________
1.2.7.______________________________________________
1.2.8.______________________________________________

2. Volumul (cantitatea) și termenele de livrare

Nr.
crt. Denumirea m ărfurilor Unitatea
de măsură Trimestrul I Trimestrul II Trimestrul III Total

Furnizorul______________ Beneficiarul______________
29

3. Sortimentul

3.1. Sortim entul mărfurilor este prezentat în specifica ția anexată la Contractul dat (A nexa 1 la Contractul
dat).
3.2. În caz de necesitate pentru Cumpărător de a face schim bări în structura de sortim ent a mărfurilor
livrate, el este obligat s ă prezinte Furniz orului o specifica ție nouă pentru coordonare în term en de
_________________ până la noul term en de livrare.
3..3. Specifica ția nouă este prim ită în redac ția Cumpărătorului , dacă Furnizorul în term enul de
_______________________ dup ă ce a prim it-o nu va declara obiec ții.

4. Calitatea și complexitatea

4.1. Calitatea și com plexitatea m ărfurilor livrate trebuie s ă corespund ă:
_______________________________________________
(STAS , norm e tehnice, certificate de calitate, m ostre etc.)
4.2. Conform itatea calit ății și com plexității mărfurilor din partea Furniz orului este determ inată:
___________________________________________________
___________________________________________________
(denum irea docum entului de calitate și com plexitate a m ărfurilor)
___________________________________________________

4.3. Articole suplim entare în set: ________________________
___________________________________________________
___________________________________________________

4.4. Din setul de m ărfuri sunt excluse articolele nesolicitate de
Cumpărător:___________________________________
___________________________________________________

5. Termenul de garan ție

5.1 Furniz orul garanteaz ă calitatea m ărfurilor livrate în term en
de _________ din m omentul ___________________________
__________________________________________________.

5.2. La descoperirea defectelor de produc ție a mărfurilor în m omentul recep ției sau instal ării, în perioada
termenului de garan ție, invitația reprezentantului Furniz orului este obligatorie.
5.3. Term enul de înl ăturare a defectelor sau de preschim bare a m ărfurilor este stabilit în m ărime de
_________________ din m omentul descoperirii defectelor.

6. Ordinea și durata livr ării

Mărfurile trebuie s ă fie livrate Cumpărătorului nu m ai târziu
de data ________ a prim ei luni, a perioadei respective de livrare.
6.2. Furniz orul are dreptul de o livrare prealabil ă a mărfurilor
cu o înștiințare obligatorie a Cumpărătorului în term en
de ________________________ din m omentul expedierii.
7. Prețul

7.1. Cumpărătorul va plăti marfa livrată de Furniz or conform prețurilor indicate în specifica ția anexată
la Contractul dat (Anexa 1).
7.2. Prețurile în specifica ție sunt indicate f ără evidența TVA (cu TVA) .
30

8. Ordinea decontărilor

8.1. Decont ările pentru fiecare partid ă de m arfă livrată se vor efectua
prin viram ent în term en de _______ din m omentul
________ (poate fi prev ăzută decontarea în prealabil).

8.2. Modalitatea de plat ă: _____________________________.
(po ștă, telegraf)

8.3 Tipul decont ărilor: ________________________________
(dispozi ție de plată, bon acreditiv)

Furnizorul______________ Beneficiarul______________

8.4. Cumpărătorul este obligat s ă inform eze Furniz orul despre efectuarea pl ăților în term en de
________________ din
(telegram ă, fax, telex)
momentul _________________ prin __________________.

9. Condi țiile de livrare

9.1. Livrarea m ărfurilor se efectueaz ă conform condi țiilor:
___________________________________________________
(franco-c ărăuș FCA; FOB-franco bord etc.)

9.2. Trecerea dreptului de proprietate a m ărfii din momentul:
_ __________________________________________________.

9.3. Trecerea riscurilor pe marf ă din momentul:
_______ ___________________________________________________
10. Punctele de livrare

Punctul de livrare conform Contractului dat este:

11. Tara și ambalajul

11.1. Marfa trebuie s ă fie am balată în m odul următor:
_______ ___________________________________________________

11.2. Marfa trebuie s ă fie îm pachetată: ___________________

11.3. Prețul tarei și al am balajului este inclus (nu este inclus în pre țul mărfii).

11.4. Ordinea și term enul de restituire a tarei: _____________
__________________________________________________

11.5. Condi țiile decont ărilor la restituirea tarei: ____________
___________________________________________________

12. Marcajul

12.1. Mărfurile trebuie s ă fie m arcate în m odul următor:

(este indicat textul sau m arcajul pe tar ă, sau se fac trim iteri la STAS)

13. Expedierea și transportul

13.1. Punctul de expediere: ____________________________

13.2. Term enul de expediere: fiecare partid ă de mărfuri trebuie s ă fie expediat ă
31

Cumpărătorului în term en de __________ din m omentul ___________________________.

13.3. Tipul transportului: _____________________________

13.4. Norm a minimală de expediere: _____________________
cu transportul __________________________________
(vagon, container, altele)
13.5. Particularit ățile expedierii: ________________________
__________________________________________________

13.6. Furnizorul este obligat s ă înștiințeze
Cumpărătorul despre expediere în term en de ____ din
momentul __________ prin ______________________________________
(telegram e, fax)

14. Transmiterea m ărfurilor se efectueaz ă în punctul de livrare

14.1. Transm iterea mărfurilor se efectueaz ă în punctul de livrare _______________________
14.2. Recep ția cantitativ ă și calitativ ă a mărfurilor este efectuat ă de către părți în ordinea prev ăzută de
legislația în vigoare.
14.3. Prim ind m arfa, Cumpărătorul este obligat s ă conf irme prin telegraf prim irea mărfii în tim p de
______________ din m omentul ________________________________.

Furnizorul________________ Beneficiarul_______________

15. Termenul de ac țiune a Contractului dat

15.1. Contractul dat într ă în vigoare din m omentul sem nării lui de c ătre părți și este valabil pân ă la
“_______” _______________________200______.
15.2. În cazul în care nici una din p ărți nu va interveni cu schim bări în contract cu _______ pân ă la
îndeplinirea contractului, Contractul dat este prelungit pe un term en de ______

16. Responsabilitatea părților

16.1. Pentru înc ălcarea condi țiilor Contractului dat, partea vinovat ă va restitui pierderile, inclusiv
beneficiul neprim it conform legislației în vigoare.
16.2. Cump ărătorul, conform Contractului dat, poart ă răspundere: pentru
_______________ _________ clauza penală în m ărime de ______________ % de la sum a
______________.
(cont ractului, datoriei)

16.3. Furniz orul poartă răspundere: pentru __________clauza penal ă în mărime de _____ % de la sum a
_________________.
(cont ractului, datoriei)

16.4. Pentru ref uzul unilateral, neargum entat, de a îndeplini obliga țiunile conform Contractului dat, partea
vinovată va plăti o am endă în mărime de ___________________.

17. Asigurarea obliga țiunilor conform Contractului dat
___________________________________________________
(pot fi prev ăzute condi ții de gaj, asigurare, garan ție etc.)
___________________________________________________

atât din partea Cumpărătorului, cât și a Furniz orului

32

18. Soluționarea litigiilor contractuale

18.1. Toate litigiile dintre p ărți, la care nu s-a ajuns la o în țelegere, sunt rezolvate conform legislației în
vigoare de c ătre Arbitraj.
18.2. Părțile au determ inat că toate preten țiile la Contractul dat trebuie s ă fie exam inate în tim p de
______________ din m omentul prim irii preten țiilor.

19. Schimbarea condi țiilor Contractului

19.1. Condi țiile Contractului pot f i schim bate după un acord com un prin perfectarea unui docum ent în
scris.
19.2. Nici una din p ărți n-are dreptul s ă transm ită drepturile sale, conform Contractului dat, unei ter țe
persoane f ără acordul altei p ărți.

20. Condi țiile acord ării legăturii dintre p ărți

Reprezentan ții părților contractuale, conform Contractului dat, sunt:
Furnizorul _________________________ telefon __________.
Cum părătorul ______________________ telefon __________.

21. Condi țiile speciale ale Contractului dat
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________

22. Alte condi ții

22.1. Contractul dat este perfectat în 2 exem plare pentru fiecare parte câte unul.
22.2. În cazuri neprev ăzute de Contract, p ărțile vor proceda conform legislației în vigoare.
22.3. Dup ă semnarea Contractului, toate convorbirile precontractuale pierd puterea juridic ă.
22.4. Părțile se oblig ă să mențină contacte de afaceri care vor contribui la extinderea leg ăturilor
comerciale.

Furnizorul_________________ Beneficiarul_______________

23. Adrese juridice, rechizite bancare ale p ărților în momentul încheierii prezentului Contract

23.1. Cumpărătorul:
indexul și adresa po ștală: ________________________.
telefonul _______, teletaip-ul ________, fax-ul _______.
Contul de decontare nr . ________ în _______________, codul___________________ alt..
_______:________.
Contul de coresponden ță a băncii Cumpărătorului: ____________________________

Rechizitele de expediere cu indicarea codurilor:
1) pentru expedieri vagonabile: ________________________.
2) pentru containere:_________________________________
3) pentru expedieri navale pe cale m aritimă sau feroviar ă:
___________________________________________________Pentru expedi eri aeriene:
______________________________.

23.2. Furniz orul:
Indexul și adresa po ștală: _____________________________.
telefonul _________, teletaip-ul ________, fax-ul __________
33

Contul de decontare nr . ___________ în _______________, codul_____________________ alt..
___________________.
Contul de coresponden ță a băncii
Cumpărătorului: ________ ___________________________________________________

Rechizitele de expediere cu indicarea codurilor:
4) pentru expedieri vagonabile: ________________________.
5) pentru containere:_________________________________
6) pentru expedieri navale pe cale m aritimă sau feroviar ă:
__________________________________________________.
7) pentru expedieri aeriene: ___________________________

24. Anexe la Contractul dat

1. Anexa 1. Specifica ția pe ___________________ pagini.

Anexa la Contractul dat reprezint ă o parte com ponentă a Contractului dat.

Cumpărătorul Furniz orul
____________________ ___________________
L. ș. L . ș.

Anexa
La Contractul de livrare

S P E C I F I C A Ț I A

La mărfurile destinate livr ării în anul ________

Furniz orul _____________ Cumpărătorul ______________
(sem nătura) (sem nătura)

Locul pentru Locul pentru
ștampilă ștampilă
34

Anexa 4.2

C O N T R A C T
DE VÂNZ ARE-CUMP ĂRARE
(A PARTIDEI DE M ĂRFURI ANGRO)

Vânzătorul:

în persoana _______________________________________ care activeaz ă conform
___________________________,____
pe de o parte, și ________________________________,_____

Cumpărătorul:

în persoana _________________________________________ care activeaz ă conform
_______________________________
pe de altă parte ______________________________________

au încheiat Contractul dat despre urm ătoarele:

1. Obiectul Contractului
1.1. Vânz ătorul este obligat s ă livreze și să transm ită în proprietatea Cum părătorului m arfa, iar
cumpărătorul este obligat s ă prim ească marfa și să efectueze toate pl ățile conform condițiilor
Contractului dat.
1.2. Denum irea mărfurilor: ____________________________
1.3. Produc ătorul mărfurilor: ___________________________
1.4. Locul de am plasam ent al mărfurilor: _________________
1.5. Docum entele pentru m arfa pe care Vânz ătorul e obligat s ă le transm ită Cum părătorului:
___________________________

2. Cantitatea
2.1. Unitatea de m ăsură a cantității mărfii: ________________
2.2. Cantitatea total ă de mărfuri: ________________________
3. Sortimentul
3.1. Grupa de sortim ent al mărfurilor livrate:
1. _________________________în cantitate de ____________
2. _________________________în cantitate de ____________
3.2. Sortimentul desf ășurat al mărfii livrate se determin ă în Anexa 1 a Contractului dat.

4. Calitatea
4.1. Calitatea m ărfii livrate de vânzare trebuie s ă corespund ă __
___________________________________________________
(STAS-ului, certificatului produc ătorului)

4.2. Term enul de garan ție a exploat ării (păstrării) din m omentul
_____________________________________________________________________________________
(prim irii mărfii de cum părător)

4.3. Determ inarea calit ății de produc ție, de exploatare din partea Vânz ătorului este
__________________________________________________________________________________
(denum irea docum entului ce confirm ă calitatea)

4.4. Term enul de lichidare a neaj unsurilor (defectelor) sau înlocuirea m ărfii în lim itele term enului de
garanție ______________________din m omentul descoperirii defectelor.
35

5. Complexitatea
5.1. Complexitatea m ărfii livrate de vânz ător se determin ă dup ă
______________________ ___________________ __
___________________________________________________
(STAS, norm e tehnice, docum ente ale produc ătorului)

5.2. Articole suplimentare în complex: ___________________

5.3. Din setul m ărfii se exclud urm ătoarele articole ce nu trebuie Vânz ătorului:
_________________________________
6. Termenele și ordinea livr ării

6.1. Toat ă marfa trebuie s ă fie livrată Cum părătorului în decurs ________________________ din
momentul ______________ __________________________________________________
(încheierea contractului, plata)

6.2. Vânz ătorul are dreptul la o livrare prealabil ă a mărfii cu o în științare obligatorie a C umpărătorului
despre aceasta în term en de ___________ din m omentul expedierii m ărfii.

7. Prețul

7.1. Prețul pentru o unitate de m arfă: _____________________
7.2. Prețul total dup ă contractul dat: _____________________
7.3. Pentru reducerea term enului de livrare m ai mult de ____ zile, Cum părătorul efectueaz ă o plată
suplim entară Vânzătorului în m ărime de ________________ din costul m ărfii livrate anticipat.
7.4. Prețurile după Contractul dat sunt ar ătate fără evidența TVA-ului (cu eviden ța TVA) .

7. Ordinea decontărilor

8) Plata prealabilă în mărime _______% de la pre țul contractului trebuie s ă fie transferat ă vânzătorului
timp de ________de la m omentul _______________.
8.2. Term enul final de plat ă (achitare) a m ărfii este de _______ din m omentul __________.
8.3. Modalitatea de plat ă: ______________________________
(poșta, telegraf)
8.4. Tipul decont ărilor: _______________________________
(num erar, prin viram ent)
8.5. Form a de decontare: ______________________________
(cec, acreditive)
8.6. Cum părătorul este obligat s ă inform eze Vânz ătorul despre efectuarea pl ăților în term en de ______
din m omentul ____________________ prin _______________________
(telegram ă, fax, telex)
8.7. Plata suplim entară după punctul 7.3. al Contractului dat se efectueaz ă în aceeași ordine ca și toată
plata.
8.8. Ordinea decont ărilor pentru articolele care sunt în com plet, expediate de produc ătorii lor în tranzit
conform punctului 5.2. al Contractului dat ___________________________.

8. Condi țiile de livrare

9.1. Livrarea m ărfurilor se efectueaz ă conform condițiilor: ___
___________________________________________________
(franco-cărăuș, FCA; FOB-franco bord etc.)
9.2. Trecerea dreptului de proprietate a m ărfii din m omentul: __________________________
9.3. Trecerea riscurilor pe m arfă din m omentul: ____________
___________________________________________________
36

10. Punctul de livrare
conform Contractului dat, este:

11. Tara și ambalajul

11.1. Marfa trebuie s ă fie am balată și împachetată de către vânzător în m odul respectiv pentru excluderea
deteriorărilor în tim pul livrării.
11.2. Marfa trebuie s ă fie am balată în m odul următor: _______
___________________________________________________
(este indicat textul sau m arcajul pe am balaj)

13. Expedierea și transportul

13.1. Punctul de expediere: ____________________________
13.2. Termenul de expediere: pe parcurs de ___________ din momentul _________________
13.3. Tipul transportului: ______________________________
13.4. Norm a minimală de expediere: _____________________
cu transportul este: _____________________________
(vagon, container, altele)
13.5. Particularit ățile expedierii: _______________________
13.6. Vânz ătorul este obligat s ă înștiințeze Cum părătorul despre expediere în term en de_________ din
momentul ____________ prin _____________________________
(telegram e, fax)

În înștiințare se arat ă: data expedierii, num ărul facturii, num ărul vagonului (denum irea vasului, nr.
rutei auto), nr. și data Contractului, denum irea și cantitatea m ărfii.

14. Transmiterea mărfurilor se efectueaz ă în punctul de livrare

14.1. Transm iterea mărfurilor se efectueaz ă în punctul de livrare _______________________
14.2. Recep ția cantitativ ă și calitativ ă a mărfurilor este efectuat ă de către părți în ordinea și conform
legislației în vigoare.
14.3. Primind marfa, Cump ărătorul este obligat s ă confirme prin telegraf pr imirea acesteia în timp de
___________ din momentul _________________________________.

15. Termenul de ac țiune a Contractului

15.1. Contractul dat intr ă în vigoare din m omentul sem nării lui de c ătre părți și este valabil pân ă la “
_______” _________________________________200_____.

16. Responsabilitatea părților

16.1. Pentru înc ălcarea condi țiilor Contractului dat partea vinovat ă va restitui pierderile, inclusiv
beneficiul neprim it conform legislației în vigoare.
16.2. Cum părătorul, conform Contractului dat, poart ă răspundere: _________ pentru _______
Clauza penal ă în mărime de ____________% de la sum a ________________________
(contractului, datoriei)
16.3. Furnizorul poart ă răspundere _____________pentru ___________ clauza penal ă în mărime de
_________% de la sum a ____________________________________
(contractului, datoriei)
16.4. Pentru refuzul unilateral n eargum entat de a îndeplini obliga țiunile conform Contractului dat, partea
vinovată va plăti o am endă în mărime de ____________________
37

16.5. Pentru înc ălcarea altor condi ții ale Contractului dat partea vinovat ă duce r ăspunderea
____________________ ______________________________________________.

17. Asigurarea obliga țiunilor conform Contractului dat ___
___________________________________________________
(pot fi prev ăzute condi ții de gaj, asigurare, garan ție atât din partea Cum părătorului, cât și a Furnizorului)

18. Soluționarea litigiilor contractuale

18.1. Toate litigiile dintre p ărți la care n-a fost atins ă o înțelegere, sunt rezolvate conform legislației în
vigoare de c ătre Arbitraj.
18.2. Părțile determ ină că toate preten țiile către Contractul dat trebuie s ă fie exam inate în tim p de
_________ din m omentul prim irii preten țiilor.

19.Schimbarea condi țiilor Contractului dat

19.1. Condi țiile Contractului dat pot fi schim bate conform unui acord com un prin alc ătuirea unui
docum ent în scris.
19.2. Nici una din p ărți n-are dreptul s ă transm ită drepturile sale conform Contractului dat unei ter țe
persoane f ără acordul altei p ărți.

20. Condi țiile acord ării legăturii dintre p ărți

Reprezentan ții părților contractante, conform Contractului dat, sunt:
Furnizorul ______________________telefon______________
Cum părătorul ___________________telefon ______________

21. Condi țiile speciale ale Contractului dat
_____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________________

22. Alte condi ții

22.1. Contractul dat este întocm it în 2 exem plare pentru fiecare parte câte unul.
22.2. În cazuri neprev ăzute de Contract, p ărțile vor proceda conform legislației în vigoare.
22.3. Dup ă semnarea Contractului dat, toate convorbi rile precontractuale pierd puterea juridic ă.
22.4. Părțile se oblig ă să mențină contacte de afaceri care vor contribui la extinderea leg ăturilor
comerciale.

23. Adrese juridice, rechiz ite bancare ale p ărților în momentul încheierii prez entului
Contract
23.1. Cum părătorul:
Indexul și adresa po ștală ______________________________

Telefon, teletaip, fax
___________________________________________________
Contul de decontare nr.______________ în _______________,
(denum irea băncii)
codul__________________ alt. ______________

Contul de coresponden ță a băncii Cump ărătorului
____________________________________________
Rechizitele de expediere cu indicarea codurilor:
1. Pentru expedieri vagonabile: _________________________
2. Pentru containere: _________________________________
3. Pentru expedieri navale pe cale m aritimă sau feroviar ă:____________________________
38

4. Pentru expedieri aeriene: ____________________________

23.2. Furniz orul
Indexul și adresa po ștală ______________________________
Telefon, teletaip, fax _________________________________
Contul de decontare nr. _____________ în _______________,
(denum irea băncii)
codul____________________ alt. ______________

Contul de coresponden ță a băncii Cump ărătorului
____________________________________________
Rechizitele de expediere cu indicarea codurilor:
Pentru expedieri vagonabile: ___________________________
Pentru containere: ___________________________________
Pentru expedieri navale pe cale m aritimă sau feroviar ă: ______
Pentru expedieri aeriene: ______________________________

24. Anexe la Contractul dat
24.1. Anexa 1. Specifica ția pe __________pagini
Anexa la Contractul dat reprezint ă o parte com ponentă a Contractului dat.
Cumpărătorul Furniz orul
_______________________ _____________________
39

Tema 5. LUCRUL COMERCIAL CE VIZ EAZĂ ACHIZ IȚIILE Șl VÂNZĂRILE
DE MĂRFURI CU RIDICATA

5.1. Esen ța și rolul achiz ițiilor cu ridicata în logistica m ărfurilor. Planificarea achiz ițiilor
Întreprinderea com ercială cu ridicata are un rol însem nat în achizi ționarea m ărfurilor. Organizarea
judicioasă a achizi ționării de mărfuri contribuie la îm bunătățirea aprovizion ării rețelei de com erț cu
amănuntul, la prom ovarea vânz ării mărfurilor, la accelerarea vitezei de circula ție și la optim izarea
stocurilor de m ărfuri.
Potrivit locului ocupat de f urnizori, achizi țiile făcute de întreprinderea com ercială cu ridicata se pot
împărți în categorii diferite. Categoria cea m ai importantă o reprezint ă achizițiile de m ărfuri de la
producători.
O altă categorie care contribuie, de asem enea, la sporirea volum ului circula ției o reprezint ă
achiziționarea de m ărfuri din prelucr ările industriale.
În sfera achizi ționărilor se includ și unele mărfuri obținute de la alte întreprinderi cu ridicata.
La organizarea procesului de achizi ționare o im portanță deosebit ă o are cercetarea surselor de
achiziționare a m ărfurilor de c ătre întreprinderea de com erț cu ridicata, care necesit ă o eviden ță a
furnizorilor, ef ectuată fie cu ajutorul fi șei de mărfuri, fie cu ajutorul fi șei furnizorilor.
Contractele încheiate între întreprinderea de com erț cu ridicata și întreprinderile produc ătoare
reprezintă o fază inițială în organizarea achizi ționării de mărfuri. Num ai după această fază se întreprind
măsuri m enite să asigure desf ășurarea norm ală a achiziționării de mărfuri.
Astfel, întreprinderea com ercială cu ridicata se preocup ă de respectarea term enelor prev ăzute în
contracte, organizeaz ă recepția mărfurilor în depozite, urm ărește m odul de expediere și transportarea
mărfurilor, lucreaz ă cu organele de judecat ă econom ică.
Expedierea m ărfurilor de c ătre produc ători la depozitele întreprinderii com erciale cu ridicata
presupune întocm irea unor docum ente de livrare și transport.
Docum entele respective, dintre care se rem arcă factura, servesc la verificarea m ărfurilor
achiziționate, urm ărindu-se concordan ța dintre m ărfurile prim ite și specifica țiile din docum ente.
Desfășurarea eficient ă a intrărilor de m ărfuri achizi ționate reclam ă o eviden ță clară (operativ ă,
statistică și contabil ă). În baza acesteia, întreprinderea com ercială cu ridicata are posibilitatea s ă
cunoască: mersul achizi țiilor de m ărfuri din surse diferite, situa ția exactă a îndeplinirii clauzelor
contractuale, furnizorii care nu livreaz ă mărfurile conform graficelor întocm ite, m ișcarea stocurilor etc.
Întreprinderea de com erț cu ridicata organizeaz ă ținerea eviden ței achiziționării de mărfuri pe
furnizori și într-o structur ă sortim entală adecvată, în unități valorice și în unități naturale. Ea cuprinde
distinct m ărfurile care fac obiectul m ișcării prin depozite și cele care fac obiectul tranzitului.
Întreg procesul de achizi ționare a m ărfurilor poate fi divizat pe grupe de opera țiuni:
1) operațiuni preliminare procesului de achizi ționare:
− studierea cererii de cum părare;
− cercetarea surselor de achizi ționare și alegerea furnizorilor;
− alcătuirea com enzilor de m ărfuri pentru furnizori;
− pregătirea cerin țelor către furnizori și elaborarea condi țiilor de livrare a m ărfurilor;
2) operațiuni nemijlocit de achizi ționare:
− încheierea contractelor de livrare și a tranzac țiilor com erciale de o singur ă dată;
− precizarea sortim entului desf ășurat de m ărfuri;
− întocm irea și prezentarea ordinilor și dispozițiilor de livrare a m ărfurilor;
− recepționarea cantitativ ă și calitativ ă a mărfurilor și achitarea conturilor de m ărfuri;
3) operațiuni de încheiere a procesului de achizi ționare a m ărfurilor:
− evidența operativ ă după îndeplinirea contractelor de livr ări;
− prezentarea sanc țiunilor de am endă pentru înc ălcarea contractelor încheiate;
− evidența și controlul dup ă îndeplinirea lucr ărilor de achizi ționare a m ărfurilor.
Problem ele de baz ă la achizi ționarea m ărfurilor au o leg ătură directă cu determ inarea cererii de
mărfuri și precizarea term enelor de livrare a m ărfurilor. În cadrul întreprinderilor de com erț cu ridicata
funcționează secții com erciale sau servicii com erciale (în st ructura com partim entelor de m arketing), care
40

elaboreaz ă planul operativ de achizi ții. Scopul planific ării operative este organizarea ra țională și
neîntrerupt ă a achizițiilor de m ărfuri.
Planurile operative de achizi ții cu ridicata se întocmesc în baza:
− planurilor de circula ție a mărfurilor cu ridicata;
− planurilor de intrare a m ărfurilor la întreprinderea de com erț cu ridicata;
− informației despre f urnizorii de m ărfuri;
− informației despre volum ul și structura cererii de cum părare.
Planurile de achizi ții se perfecteaz ă pe fiecare grup ă de mărfuri cu indica ția mărfurilor concrete și
numărului de f urnizori, f ormelor de livrare a m ărfurilor (în tranzit sau din depozit), volum ului așteptat de
achiziții, term enelor de încheiere a contractelor.
O atenție deosebit ă se acord ă achiziționării mărfurilor de uz curent, livrarea c ărora se efectueaz ă
conform acordurilor com une dintre participan ții la livrări.
Planificarea operativ ă a achizițiilor se face în trei etape:
I – întocm irea planului de intrare a m ărfurilor la întreprinderea de com erț cu ridicata;
II – elaborarea planului operativ de achizi ții;
III – perfectarea planului de livrare a m ărfurilor la depozitele cu ridicata și expedierea lor în tranzit
cumpărătorilor cu ridicata.
Planul de intrare a m ărfurilor se perfecteaz ă pe un an și pe decade, datele ini țiale fiind:
− planul circula ției de mărfuri cu ridicata;
− stocurile a șteptate de m ărfuri la începutul perioadei de planificare;
− norm ativele stocurilor de m ărfuri (vezi tabelul 1).

Tabelul 1
Planul intr ării mărfurilor la întreprinderea de comer ț cu ridicata în __________ anul ______
trimestrul ______
(denum irea)

Volumul sto curilo r
de mărfuri Intrarea m ărfurilor
Nr.
crt. Grupel e
și subgrupel e
de mărfuri La început ul
perioadei
de planificare La sfârșitul
perioadei
de planificare În totalFurnizori locali Furni zori din
alte lo calități
din țară Furni zori din
alte țări
(import)
1.
2.
3.
4.
5.

Realizarea desfacerilor și stocurilor de m ărfuri în întreprinderea com ercială cu ridicata presupune
existența surselor necesare de acoperire. Acestea se cuprind în planul intr ărilor de m ărfuri.
Planul circula ției mărfurilor cu ridicata pe depozite se elaboreaz ă pe un an și trim estre, ținându-se
seam a de volum ul și structura lui în perioada precedent ă și de obținerea unei ef iciențe ridicate.
Volum ul intrărilor de m ărfuri pe grupe și subgrupe se apreciaz ă prin sum area planului circula ției
mărfurilor cu ridicata și norm ativului stocurilor de m ărfuri, m inus volum ul stocurilor de m ărfuri la
începutul perioadei de planificare.
Vintr. de m ărfuri = (P circ. de m ărf. cu ridicata + N stoc. de m ărf.) –
– V stoc. de m ărf. la încep. de plan
După întocm irea planului intr ărilor de m ărfuri, se elaboreaz ă planul operativ de achizi ții cu ridicata.
Lucrările de achizi ționare a m ărfurilor cu ridicata se concretizeaz ă pentru fiecare furnizor în term ene
concrete în baza com enzilor sau cererilor prealabile, coordonate cu furnizorii.
41

Tabelul 2
Planul operativ de achiz iții de mărfuri la întreprinderea comercial ă cu ridicata
_________________în anul ________
denum irea
(în m ii lei)
Term enele
de prez entare Nr. crt. Grupele
și subgrupele de
mărfuri Furniz orii Volum ul achiz ițiilor
de mărfuri a com enzilor de încheiere a
contractelor Persoanele responsabile
de achiz iții
1. 1. 1. 1.
2. 2.
3. 3.
4. 4.

1. 2. 1. 2. 3. 4. 2.
2.
3.
4.

După elaborarea planului operativ de achizi ții de mărfuri cu ridicata, urm ează întocm irea planului de
livrare a m ărfurilor la depozitele întreprinderii com erciale cu ridicata și expedierii m ărfurilor în tranzit
cumpărătorilor cu ridicata.
Acest plan este elaborat în baza contractelor și tranzacțiilor încheiate (tabelul 3).
Tabelul 3
Planul de livrare a m ărfurilor la depoz itele întreprinderii comerciale cu ridicata și al expedierii
mărfurilor în tranz it cumpărătorilor cu ridicata în anul ____
Sum a
livrărilor
de mărfuri Nr. crt. Grupele
și subgrupele de
mărfuri Furni-z orii Num erele și datele
contractelor și
tranzacțiilor
încheiate Din
depo-
zit În
tran-
zit Term enele, datele Term enele, datele Execu-
torii
1. 1.
2.
3.
4.
1. 2.
2.
3.
4.

Suma livrărilor de m ărfuri din depozit și în tranzit se calculeaz ă pe fiecare contract sau tranzac ție în
momentul încheierii lor și se verif ică la întocm irea dispozi țiilor de livrare. Datele de intrare și expediere a
mărfurilor se planif ică în așa mod, ca să asigure o activitate neîntrerupt ă și eficientă a întreprinderii de
comerț cu ridicata.

5.2. Modalit ățile de achiz iționare cu ridicata a m ărfurilor
Achiziționarea m ărfurilor de c ătre întreprinderea de com erț cu ridicata este efectuat ă de la diferi ți
furnizori și în m od dif erit. Dar cel m ai important este f aptul că la baza achizi țiilor cu ridicata sunt puse
relațiile libere de vânzare-cum părare în schim bul reparti ției centralizate, caracteristice econom iei
centralizate. Acest fapt a contribuit și la diversif icarea f urnizorilor în structura achizi țiilor de m ărfuri cu
ridicata.
De rem arcat că în calitate de f urnizori au r ămas întreprinderile produc ătoare din diferite dom enii ale
econom iei naționale (întreprinderi agrare, agroindustriale, din industria alim entară și ușoară, de prelucrare
a laptelui, a c ărnii, a peștelui, din industria grea etc.).
Numărul m are al f urnizorilor a determ inat și mai multe clasif icări ale acestora dup ă diferite criterii
(funcționale, teritoriale, f orme de proprietate, dom enii de activitate etc.).
În mod general, to ți furnizorii de m ărfuri pot fi diviza ți în două categorii:
− furnizori-produc ători;
− furnizori-interm ediari.
42

Furnizorii-intermediari pot fi:
− întreprinderile com erciale cu ridicata la nivel de țară (specializate, universale, strict
specializate);
− interm ediari angro (distribuitori, întreprinderi-brokeri, întreprinderi-agen ți angro și dileri);
− întreprinderi-organizatori ai circula ției angro (iarm aroace, licita ții, expozi ții cu vânzare, burse
de mărfuri, piețe angro, m agazine-depozite etc.)
Iarm aroacele, târgurile și expozițiile pot f i de nivel na țional și internațional. De regul ă, aici se
comercializeaz ă mărfuri de sortim ent com plex. Iarm aroacele, târgurile și expozițiile cu vânzare contribuie
la extinderea rela țiilor econom ice, la prom ovarea vânz ărilor, la sporirea im aginii f urnizorilor, țării.
Dirijarea și funcționarea iarm arocului este efectuat ă de către direcția iarm arocului. În organizarea
circulației angro se eviden țiază firm e specializate (de exem plu, în Republica Moldova, firm a
„Poliproiect”, „Moldexpo” și alt.).
În funcție de tipul f urnizorilor se dif erențiază și modalitățile de achizi ționare a m ărfurilor cu ridicata
de la produc ători (în tranzit sau din depozit); de la întreprinderi com erciale cu ridicata; la iarm aroace; la
licitații; la burse de m ărfuri; la pie țe angro; din m agazine-depozite.
Deși toate aceste modalit ăți au un anumit specific, la achizi ționarea m ărfurilor cu ridicata trebuie
respectate anumite reguli:
− sarcina prim ordială este determ inarea corect ă a nivelului stocurilor de m ărfuri;
− desfacerile de m ărfuri cu ridicata sunt în func ție directă de sum a capitalului investit în m ărfuri;
− sporirea num ărului de achizi ționări contribuie la reducerea investi țiilor și cheltuielilor de depozitare;
− reducerea stocurilor de m ărfuri și sporirea num ărului de achizi ționări măresc considerabil nivelul
circulației mărfurilor cu ridicata;
− diferența dintre pre țul de vânzare și prețul de achizi ționare al întreprinderii com erciale cu ridicata
constituie benef iciul întreprinderii;
− sporirea prof itului întreprinderii de com erț angro este posibil ă prin concuren ța de prețuri;
− prețul unității de m arfă depinde de num ărul partidei de m ărfuri sau a num ărului total de m ărfuri,
achiziționate într-o anum ită perioadă de tim p;
− la alegerea furnizorilor se ține seam a de distan ța și țările de transport, posibilit ățile de aplicare a unui
transport m ai rentabil, condi țiile de f urnizare, nivelul general de deservire;
− pentru orice denum ire de m arfă se stabile ște volum ul minimal și maximal de achizi ții;
− publicitatea ef ectivă contribuie la cre șterea cererii de cum părare;
− cererea sporit ă necesită achiziționări suplim entare;
− achiziționarea m ărfurilor de sezon se face în sezonul precedent perioadei de achizi ționare;
− inexactitatea achiziționărilor de m ărfuri cu ridicata poate aduce pierderi considerabile întreprinderii de
comerț angro.

5.3. Eviden ța și controlul achiz ițiilor de m ărfuri cu ridicata
Pentru efectuarea controlului achizi țiilor de m ărfuri cu ridicata sunt aplicate diferite form e de eviden ță
(statistică, contabilă, operativă).
Pentru fiecare furnizor sunt întocm ite fișe speciale, unde sunt indicate urm ătoarele inform ații: denum irea
furnizorului, adresa lui, contul în banc ă, data și numărul contractului sau al tranzac ției, term enul de
funcționare a contractului, denum irea mărfii, unitățile de măsură, cantitatea m ărfurilor, pre țul și sum a totală de
livrări. Eviden ța livrărilor conform contractelor se face lunar, în cursul anului, com parând cantitatea de
mărfuri prim ită de facto cu cea indicat ă în contract sau tranzac ție.
Docum entele de baz ă la îndeplinirea planurilor de livr ări în tranzit sunt contul-factur ă, iar la opera țiunile
din depozit – scrisoarea de tr ăsură de însoțire.
Datele din aceste docum ente sunt transferate în fi șele personale ale furnizorilor, unde sunt com parate cu
datele din contracte. În cazuri de înc ălcări ale contractelor încheiate, furnizorilor li se aplic ă diferite sanc țiuni.
Pentru a sim plifica eviden ța operativ ă și controlul achizi țiilor de m ărfuri se f olosește prelucrarea
computerizată a inform ației, unde eviden ța se duce separat pentru opera țiunile depozitare și în tranzit. Datele
de pe facturi și scrisorile de tr ăsură se transfer ă în m emoria calculatorului.

5.4. Tehnologia vânz ării mărfurilor cu ridicata
43

Întreprinderea com ercială cu ridicata are rolul de furnizor al întreprinderilor de com erț cu amănuntul.
În calitate de f urnizor, întreprinderea com ercială cu ridicata trebuie s ă asigure cantit ățile și sortim entele
necesare, ritm icitatea în aprovizionare, precum și circulația rațională și eficientă a mărfurilor. Totodat ă,
trebuie să acorde m agazinelor sprijinul necesar în cercetarea pie ței, inform ațiile adecvate în privin ța
produselor noi, a pre țurilor, a m odului de prezentare și vânzare, de folosire la consum ator etc.
În funcție de particularit ățile produselor și a m odului de efectuare, vânz ările în întreprinderile
comerciale cu ridicata pot fi vânz ări prin depozit și vânzări prin tranzit.
Delim itarea acestor dou ă form e este im pusă de m odul diferit de organizare, de eviden ță și de
participare a întreprinderii com erciale cu ridicata la activitatea de vânzare.
Vânzarea m ărfurilor prin depozit reprezint ă form a principal ă de vânzare pentru întreprinderile
comerciale cu ridicata. Este form a care dă conținut activit ății de com erț cu ridicata și care justif ică
nemijlocit existen ța întreprinderilor cu ridicata. Vânzarea prin depozit se practic ă cu prec ădere la
următoarele categorii de produse:
− produse de sortim entul com plex, care necesit ă transform area sortim entului industrial în sortim ent
comercial;
− produse de sortim ent sim plu care nu pot fi dirijate direct c ătre unitățile com erciale cu am ănuntul,
datorită capacității lim itate de depozitare și vânzare a acestora;
− produse cu caracter sezonier acum ulate în stoc în scopul asigur ării unei aprovizion ări prelungite
pe tot parcursul anului (legum e, fructe, cereale);
− produse care necesit ă o anum ită pregătire pentru vânzare în genul opera țiilor de sortare,
pream balare, îm buteliere etc.
Printre avantajele econom ice ale vânz ării prin depozit se pot include: posibilit ăți de form are și livrare
a sortim entului com ercial, condi ții mai bune de p ăstrare și pregătire a mărfurilor, realizare a unei
aprovizion ări ritm ice și în cantit ăți optim e a m agazinelor etc. Vânzarea prin depozite prezint ă și unele
dezavantaje econom ice datorate, în special, existen ței unei verigi de depozitare suplim entare în m ișcarea
fizică a mărfurilor.
Vânzarea m ărfurilor prin tranzit înseam nă că veriga cu ridicata organizeaz ă contractarea, livrarea și
plata mărfurilor care în m ișcarea lor fizic ă trec de la produc ător direct la unit ățile com erciale cu
amănuntul.
Vânzarea m ărfurilor prin tranzit ocup ă o pondere relativ m ică în volum ul vânzărilor de m ărfuri ale
întreprinderilor com erciale cu ridicata.
Printre avantajele vânz ării mărfurilor prin tranzit se pot m enționa accelerarea procesului circula ției
mărfurilor, reducerea cheltuielilor de circula ție etc. Vânzarea m ărfurilor prin tranzit se organizeaz ă la
mărfurile alim entare ușor alterabile (carne, pe ște, lapte etc.) și la mărfurile alim entare și nealim entare de
sortim ent sim plu. Volum ul și structura m ărfurilor ce fac obiectul vânz ărilor prin tranzit se stabilesc
distinct în contractele econom ice, aprovizionarea urm ând să se efectueze în conform itate cu graficele de
livrare anexate.
Se disting urm ătoarele variante ale formei de vânzare prin depozite: pe bază de com enzi scrise; pe
bază de com enzi telefonice; la sediul cum părătorilor; prin interm ediul expozi țiilor; prin autoservire.
Aceste variante se com bină sau se com pletează reciproc.
Vânzarea pe baz ă de comenzi scrise – în func ție de m odul și locul de em itere a notei de com andă
întâlnim : vânzarea prin alegerea direct ă a mărfurilor de c ătre reprezentan ții unităților com erciale cu
amănuntul și vânzarea prin voiajori com erciali.
Vânzarea prin alegerea direct ă este efectuat ă prin interm ediul cam erelor de m ostre din cadrul
întreprinderilor com erciale cu ridicata sau direct din depozite.
Vânzarea prin voiajori comerciali se practic ă prin echipe de voiajori form ate în cadrul aparatului
comercial al întreprinderii com erciale cu ridicata care, de fapt, îndeplinesc func țiile de inf ormare a
comerțului cu am ănuntul. Voiajorii com erciali constituie leg ătura direct ă a întreprinderii pentru
cunoașterea capacit ății pieței și a cererii popula ției. Com enzile prim ite de voiajorii com erciali se înscriu
pe form ulare-tip și se transm it depozitelor de m ărfuri spre a fi executate. Term enul de executare este de
48 ore de la prim irea com enzilor. Vânzarea pe baz ă de com enzi telefonice se practic ă, în general, pentru
mărfurile de sortim ent sim plu. Pe baza com enzilo r telefonice prim ite, întreprinderea com ercială cu
ridicata întocm ește note de com enzi-tip, iar beneficiarul le confirm ă ulterior în scris.
44

Vânzarea m ărfurilor la sediul cump ărătorului . Se practic ă, în general, pentru m ărfuri perisabile care
necesită o distribu ție urgentă către punctele de desfacere. Aceast ă metodă presupune o aprovizionare
centralizat ă a magazinelor de c ătre întreprinderea com ercială cu ridicata.
Vânzarea m ărfurilor prin autoservire este cunoscut ă sub denumirea „cash and carry” și se bazeaz ă
pe alegerea direct ă a mărfurilor de c ătre com erciant și pe plata im ediată a contravalorii acestora (SUA,
Franța, Germ ania, Anglia). În Republica Moldova aceast ă formă de vânzare este aplicat ă de firm ele m ici
angro și de m agazine-depozite angro.

5.5. Eviden ța și controlul vânz ărilor de m ărfuri cu ridicata
Se efectueaz ă cu scopul cunoa șterii volum ului și a structurii cererii de cum părare și diferențierii
acesteia conform cum părătorilor cu ridicata. Eviden ța se face cu ajutorul fi șelor de control, care sunt
delim itate după cum părători.
Cum părătorul mărfurilor cu ridicata __________________
denum irea

Tabelul 4
Fișa de control al cump ărătorului cu ridicata

Anul A fost expediat ă Vor fi livrate
Contul №
Data № Denum irea mărfii Articolul Sort. Amba-lajul
Prețul Cantitatea Σ Cantitatea Σ

5.6. Organiz area aproviz ionării magaz inelor cu m ărfuri
Aprovizionarea m agazinelor cu m ărfuri reprezint ă un com plex de opera țiuni com erciale și
tehnologice care asigur ă deplasarea fizic ă a mărfurilor către m agazine.
Aprovizionarea magazinelor cu m ărfuri se realizeaz ă după anumite principii:
− aprovizionarea planificat ă – livrarea m ărfurilor se desf ășoară conf orm graficelor stabilite din tim p;
− aprovizionarea ritm ică – livrarea m ărfurilor se efectueaz ă după anum ite intervale de tim p;
− aprovizionarea operativ ă – ritm ul livrărilor de m ărfuri este în f uncție directă de schim barea cererii de
cumpărare;
− aprovizionarea eficient ă – aprovizionarea cu cheltuieli m inimale prin m ecanizarea și autom atizarea
operațiunilor de transportare și încărcare/descărcare a înc ărcăturilor;
− centralizarea aprovizion ării – aprovizionarea centralizat ă cu forțele furnizorilor.
Aprovizionarea m agazinelor cu m ărfuri este inf luențată de mai mulți factori: nivelul de organizare a
procesului de aprovizionare; veridicitatea inform ației com erciale privind determ inarea necesit ăților de mărfuri;
amplasarea re țelei de com erț cu amănuntul, nivelul și starea depozitelor de m ărfuri; condi țiile de transport;
dotarea m agazinelor cu utilaje com erciale ș.a.
Tema 6. MAGAZ INELE

6.1. Procesele tehnico-economice din magaz ine
Com erțul cu am ănuntul reprezint ă veriga final ă a distribu ției prin care se realizeaz ă contactul cu
consum atorul. Com erțul cu am ănuntul îndepline ște două funcții principale: cum părarea și revânzarea
mărfurilor consum atorului final.
Potrivit nom enclatorului activit ăților econom ice utilizate în țările Uniunii Europene (NACE 64 și
65), comerțul cu am ănuntul este definit ca fiind distribu ția către consum atorii finali a urm ătoarelor
mărfuri: alim ente, băuturi, tutun, m edicam ente pregătite pe baz ă de rețete; mărfuri m edicale, cosm etice și
articole igienico-sanitare, îm brăcăminte, încălțăminte și mărfuri din piele, textile, articole de uz casnic,
vehicule cu m otor și biciclete, com bustibil și ulei, lubrefian ți, cărți, ziare, papet ărie și furnituri de birou,
articole optice, fotografice etc.
45

Funcțiile com erțului cu am ănuntul pot fi realizate prin interm ediul rețelei de com erț cu amănuntul,
unde 90% sunt m agazine, iar restul – m agazine-depozite, pavilioane, chio șcuri, autom agazine și altele.
Conform particularit ăților f uncționale, întreprinderile de comer ț cu amănuntul pot fi diferen țiate în
câteva grupuri: staționare, am bulante, de sezon, com erțul prin colete, com erțul de consigna ție.
Magazinul reprezint ă elem entul de baz ă al rețelei de com erț cu amănuntul. Magazinul este un sistem
constructiv proiectat pentru a depozita, etala și a vinde m ărfurile consum atorilor finali.
Un m agazin trebuie s ă prezinte o im agine proprie, care s ă-l individualizeze fa ță de concuren ții săi.
Imaginea m agazinului poate fi definit ă ca percep ția consum atorilor a m agazinului și atributelor sale puse
în valoare de anum ite caracteristici: am plasarea m agazinului, m ărimea și structura asortim entului de
mărfuri, politica de pre țuri practicate, am bianța și organizarea interioar ă, mijloacele prom oționale.
Fiecare m agazin, în func ție de politica sa com ercială, poate avea și alte atribute.
În literatura de specialitate acest com plex de atribute este denum it „m erchandising-m ix”, sim ilar cu
noțiunea de „m arketing-m ix”, care exprim ă modalitatea realiz ării în practic ă a politicii de m arketing a
unei întreprinderi. Cele dou ă noțiuni sunt conceptual asem ănătoare, dar aplicarea lor în practic ă este total
diferită; în cazul m ixului de m arketing, în centrul aten ției este produsul, în tim p ce com erciantul intervine
asupra „ansam blului de atribute ale unui m agazin”.
„Merchandisingul” implic ă o anumit ă gândire conceptual ă care, de fapt, înseamn ă:
− planificarea activit ății magazinului;
− orientarea c ătre clientel ă;
− conceperea m agazinului ca sistem ;
− schim barea în func ție de m ediu și piață;
− inovația – în func ție de cererile produc ătorilor și consum atorilor.
În concluzie, reu șita com ercială a unui m agazin depinde de:
− amplasam entul său;
− alegerea asortim entului de m ărfuri și serviciile of erite spre com ercializare;
− ambianța și organizarea (am enajarea interioar ă).
În cadrul m agazinului se finalizeaz ă procesul de distribu ție, m arfa fiind adus ă consum atorului final.
Procesul operativ tehnologic în magazine poate fi diferen țiat în dou ă grupuri de opera țiuni:
comerciale și tehnologice.
Comerciale:
− studierea și prognozarea cererii de m ărfuri;
− alcătuirea notelor de com andă pentru aprovizionarea cu m ărfuri;
− form area asortim entului de m ărfuri;
− publicitatea m ărfurilor și serviciilor;
− vânzarea m ărfurilor.
Tehnologice:
− recepționarea m ărfurilor dup ă cantitate și calitate;
− asigurarea p ăstrării mărfurilor;
− prelucrarea m ărfurilor (dozare, am balare, îm pachetare ș.a.);
− amplasarea m ărfurilor, etalarea, prezentarea ș.a.;
− operațiunile tehnologice în func ție de volum ul și nivelul serviciilor prestate cum părătorilor în
magazine (com enzi în prealabil, aducerea m ărfurilor la dom iciliu ș.a.).

6.2. Specializ area și tipiz area magaz inelor
Problem a localizării unui m agazin se pune com erciantului care vrea s ă creeze o nou ă afacere (sau
prin cum părarea unui spa țiu existent sau prin construc ția altuia).
Fundam entarea deciziilor privind proiectarea noilor m agazine este condi ționată de cunoa șterea
riguroasă a volum ului și structurii cererii de m ărfuri a popula ției din perim etrul ariei de atrac ție a
magazinului respectiv.
Aria comercial ă sau de atrac ție a unui m agazin este acel spa țiu delim itat geograf ic din care
magazinul își „atrage” clien ții și, implicit, își asigură cifra de afaceri.
Delim itarea ariei de atrac ție este punctul de plecare atât pentru determ inarea dim ensiunilor unui viitor
magazin, cât și pentru reproiectarea tehnologiei com erciale a unui m agazin supus m odernizării.
46

În acest scop, pe baza unui studiu, se urm ărește analiza valorii am plasam entului m agazinului
respectiv, care va r ăspunde la întreb ări de genul:
1. Se află magazinul pe un amplasament cu largi c ăi de acces?
− Care este procentul persoanelor ce f olosesc trotuarul m agazinului, în ansam blul trecătorilor de
pe stradă unde acesta este situat? Pentru ce folosesc trotuarul respectiv?
− Care sunt posibilit ățile de parcare în apropiere? Acestea vor fi din ce în ce m ai importante.
− Care este sensul circula ției ?
2. Care sunt caracteristicile geografice ale zonei de amplasare?
− Cursuri de ap ă sau cale ferat ă la m ai puțin de 500 m ? Ele lim itează mult zona de atrac ție a
magazinului.
− Strada pe care se afl ă magazinul este plat ă sau în pant ă? Este preferabil s ă urci în gol și să cobori
încărcat.
3. Cartierul are o atrac ție deosebit ă?
Magazinul se afl ă în proxim itatea:
− unui centru com ercial im portant?
− unei piețe?
− clădirilor publice?
− unei gări?
− unui oficiu po ștal?
− unei prim ării? } toți sunt f actori f avorabili
4. Cartierul este bine deservit cu mijloace de transport?
− Stațiile de autobuz, troleibuz, tram vai sau de m etrou sunt în apropiere?
− Gara este în proxim itate?
Se coreleaz ă orele de deschidere a m agazinului cu sosirile m asive de călători.
5. Are loc o cre ștere sezonier ă a popula ției cartierului?
− în tim pul vacan țelor?
− în apropierea s ărbătorilor?
− există o eventual ă proxim itate a unui teren de cam ping?
Rezultatele acestei analize se vor concretiza în întocm irea unei h ărți com erciale a zonei de am plasare.
În concluzie, putem spune că localizarea re țelei com erciale cu am ănuntul va depinde nem ijlocit de
repartiția teritorial ă a populației (atât sub aspect dem ograf ic, cât și sub aspectul puterii de cum părare).
Întreprinderile de com erț cu amănuntul pot fi clasificate în func ție de anum ite criterii: tipul de
proprietate, natura m ărfurilor, tipurile punctelor de vânzare, am plasarea punctelor de vânzare și altele.
După natura m ărfurilor com ercializate, punctele de vânzare cu am ănuntul pot fi clasificate dup ă
gradul de varietate și mărimea asortim entului de m ărfuri.
Varietatea este cauzat ă de numărul grupelor de m ărfuri com ercializate.
Asortim entul se ref eră la opțiunile af erente în cadrul unei grupe de m ărfuri.
Un alt punct de vedere al acestor doi term eni este dat de faptul c ă varietatea poate fi conceput ă ca
extinderea gam ei sortim entale de m ărfuri ale unui m agazin, în tim p ce asortim entul este aprofundarea
gamei unui m agazin, incluzând dim ensiunile, culorile, natura m ateriei prim e etc.
Vânzarea cu am ănuntul fără magazine este o form ă de distribu ție directă în care se includ:
− comenzile prin po ștă;
− cumpărarea prin telef on;
− comerțul am bulant;
− televânzarea.
Inovația com ercială prioritar ă a sec. XX-lea este considerat ă autoservirea. Institutul Francez al
Autoservirii def inește autoservirea ca o form ă de vânzare prin care clientul se serve ște singur.
Ideea a apar ținut lui Clarence Launders care, în anul 1915, a transform at depozitul s ău în autoservire
(Cash-and-carry).
Autoservirea ofer ă consumatorului dou ă mari avantaje:
− – o mai mare rapiditate a serviciului (plata se face o singur ă dată la casă);
− – absența vânzătorului – libertatea alegerii și com parării produselor de c ătre client.
Autoservirea a influen țat formarea de noi tipuri de puncte de vânzare:
47

− – micile autoserviri – 400 m ; 2
− – supem agazinele – 400-2500 m2;
− – hiperm agazinele – peste 2500 m2.
Hiperm agazinul a fost inventat în Fran ța, în anul 1963, de c ătre firm a Carrefour – m ărimea
asortim entului de m ărfuri era de 25-50 m ii de referin țe, din care 4000 – din sectorul alim entar și un sector
de alim entație publică cu trei săli de consum ație: restaurant, cof etărie, bar.
Într-o perioad ă de 30 de ani, hiperm agazinul a devenit în Fran ța form a de com erț cea m ai dinam ică,
ajungând s ă reprezinte aproape 21% din structura com erțului en detail.
Alte țări europene cunosc fenom enul de „hiperm agazin”, pornind de la 1000 m2 (Germ ania).
Potrivit def iniției Asocia ției Interna ționale a Marilor Magazine, m arele m agazin este sinonim ul
magazinului universal, dim ensiunea m inimă a suprafe ței com erciale fiind de 2500 m2, unde num ărul
minim este 5 raioane de vânzare a unor grupe diferite de m ărfuri, care s ă cuprindă în m od obligatoriu
îmbrăcăminte pentru fem ei și copii, iar efectivul personalului este peste 175 de lucr ători.
În funcție de variet ățile magazinului universal, în Europa s-au r ăspândit urm ătoarele tipuri de
magazine:
− magazinul popular – în care se vând circa 7000 referin țe de produse, destinate satisfacerii
nevoilor curente (m ărfuri de rota ție rapidă, așa-zisele articole populare).
O altă direcție în comer țul en detail este comer țul nealimentar specializat, în care se disting patru
grupări de distribuitori specializa ți pentru:
− o monoindustrie: (Cricova);
− un m onoprodus: cravate, jens (Levis);
− o monoclientel ă: copii, doam ne;
− o monotemă: timp liber, natur ă.
Centrul com ercial este versiunea m odernă a pieței sau a str ăzii com erciale. În concep ția speciali știlor
din SUA, un centru com ercial este un grup de m agazine, care form ează un ansam blu integral, conceput și
realizat ca o unitate și care apar ține unei singure firm e.
În SUA sunt caracteristice centre comerciale:
• regionale, cu suprafa ța com ercială peste 30000 m2, repartizat ă pentru 50-150 m agazine strict
specializate;
• de com unitate, cu o suprafa ță de la 10000 pân ă la 30000 m2 și
• centre com erciale de vecin ătate – cu o suprafa ță până la 10000 m2.
În Franța s-au dezvoltat centre comerciale:
− regionale – cu suprafa ța com ercială între 30000m2-100000m 2;
− intercom unale – 8000 – 30000m ; 2
− galeriile com erciale – 3000 – 8000 m2.
În Moldova s-a r ăspândit specializarea magazinelor în func ție de profilul de asortiment, din care se
disting câteva grupuri de magazine:
− strict specializate (care com ercializeaz ă doar o parte dintr-o grup ă de mărfuri);
− specializate (o singur ă grupă de mărfuri);
− combinate (câteva grupe de m ărfuri (carne-pe ște-legum e), (vinuri-brânzeturi);
− universale (com ercializeaz ă un asortim ent universal de m ărfuri);
− mixte (mărfuri nealim entare și produse alim entare).
Există și o specializare în func ție de cererea com plexă: pentru doam ne; pentru b ărbați; pentru copii;
pentru repara ții; pentru sport ș.a.
Conceptul de specializare prevede și dezvoltarea conceptului de tipizare a m agazinelor, care reflect ă
procesul de alegere a celor m ai raționale tipuri de m agazine și răspândirea lor în practica com ercială.
În calitate de criterii determinante pentru aleg erea tipului magazinului sunt considerate:
− profilul de asortim ent și mărimea suprafe ței com erciale.
Astfel, se disting m agazine universale alim entare cu o suprafa ță com ercială de: 400; 650; 1000; 1500;
2000 m2 și magazine universale nealim entare cu suprafa ța de 3500; 4500; 6500; 8500; 11000; 15500;
22000 m2.
Amenajarea unui m agazin se refer ă la repartizarea spa țiilor pentru vânzare, depozitare, adm inistrație
și la m obilarea acestora cu m obilier și cu echipam ente.
48

La amenajarea magazinului se iau în considera ție următorii factori determinan ți:
− form a clădirii și numărul etajelor;
− mărimea și structura asortim entului de m ărfuri vândute;
− utilajele și echipam entele necesare;
− nevoile de suprafe țe pentru prest ări de servicii;
− obiceiurile de cum părare ale clien ților;
− concurența;
Scopul principal în am enajarea m agazinului este ob ținerea unui randam ent m axim pe o unitate de
suprafață. Pentru a realiza o eficien ță optimă, în amenajarea unui magazin trebuie urm ărite o serie de
obiective:
− lățimea culoarelor de circula ție să fie suficient ă pentru a evita aglom erarea clien ților și a
transportului intern;
− asigurarea unui câm p vizual pentru clien ți și pentru personal (supraveghere);
− gruparea m ărfurilor etalate (aranjarea pe grupe de m ărfuri înrudite);
− utilizarea ra țională a întregii supraf ețe;
− dirijarea fluxului consum atorilor;
− facilitatea cum părătorilor;
− reducerea circuitelor și operațiilor de m anipulare a m ărfurilor;
− obținerea unui nivel m inim al cheltuielilor de circula ție;
− folosirea ef icientă a forței de m uncă;
− utilizarea ef ectivă a echipam entului com ercial.
Echipam entul com ercial îndepline ște un rol im portant în activitatea unui m agazin, contribuind la
folosirea optim ă a suprafe ței de vânzare, la etalarea unei cantit ăți cât m ai mari de mărfuri și la crearea
condițiilor f avorabile de m uncă pentru vânz ători.
Conform cerințelor com erțului m odern, s-a constatat c ă durata de via ță a echipam entului com ercial
variază între cinci și zece ani. Un factor esen țial în asigurarea unui com erț eficient este f uncționalitatea
echipam entului com ercial.

49

COMPARTIMENTUL II. LOGISTICA

Tema 7. ESEN ȚA LOGISTICII: PREMISELE ȘI ETAPELE DEZ VOLTĂRII LOGISTICII

7.1. Scurt istoric privind apari ția logisticii
Term enul logistică, cunoscut pân ă nu de m ult num ai de un cerc restrâns de speciali ști, capătă în
prezent am ploare deosebit ă. Cauza principal ă a acestui fenom en constă în faptul c ă conceptul logistic a
început să fie utilizat în econom ie.
Din punct de vedere istoric logistica s-a dezvoltat ca disciplin ă militară. Acest term en e cunoscut înc ă
din sec. IX e.n., însem nând o activitate clar ă, coordonat ă în spatele frontului vizând aprovizionarea
armatelor cu toate cele necesare.
Com andanții talentați înțelegeau întotdeauna rolul strategic pe care îl joac ă munițiile, com bustibilul,
produsele alim entare, echipam entul, aflate la tim pul oportun și în locul necesar. De-a lungul istoriei
omenirii se cunosc cazuri când r ăzboaie întregi erau câ știgate sau pierdute în dependen ță de organizarea
aprovizion ării arm atelor.
În prim ul m ileniu al erei noastre, în lexiconul m ilitar, prin logistic ă se subîn țelegea activitatea de
asigurare a for țelor arm ate cu resurse m ateriale și întreținerea stocurilor. Astf el, în perioada îm păratului
bizantin Leon VI (865-912 e.n.) se considera c ă sarcinile logisticii constau în înarm area arm atei,
aprovizionarea ei cu patrim oniu m ilitar, în preocuparea, în m ăsura com pletă și la tim pul oportun, de
necesitățile ei și, corespunz ător, pregătirea fiecărui act al cam paniei m ilitare.
Conform părerii unui șir de savan ți europeni, logistica a devenit știință datorită artei m ilitare.
Creatorul prim elor lucrări științifice vizând logistica este considerat specialistul în artele tehnicii m ilitare
Henry Jom ini (1779-1869) care la înce putul sec. XIX, a form ulat următoarea defini ție a logisticii: arta
manevrării cu osta și în armat ă [39, p.9].
El confirm ă că logistica include nu num ai transportarea, dar și o sf eră amplă de activit ăți ca:
planificarea, dirijarea și aprovizionarea, determ inarea locurilor de dislocare a arm atelor și, de asem enea,
construcția podurilor, drum urilor etc. Unele principii ale logisticii au fost utilizate de arm atele lui
Napoleon. Îns ă, ca știință militară, logistica a f ost constituit ă abia la m ijlocul sec. XIX.
Logistica a început s ă fie aplicat ă activ în perioada celui de al doilea r ăzboi m ondial și, mai întâi de
toate, la aprovizionarea tehnico-m aterială a arm atei SUA în ac țiunile m ilitare. Interac țiunea dintre
industria de r ăzboi, bazele de aprovizionare a frontului și din spatele frontului și a transportului a perm is
asigurarea sistem ică și la tim pul oportun a arm atei am ericane cu livr ări de armament, materiale
combustibile și lubrifiante, produse alim entare în cantit ăți necesare.
În țările apusene logistica a fost pus ă în funcția dirijării efective a fluxului de m ateriale în econom ie
când, de rând cu alte m etode ale m atematicii aplicate (cercet ările opera țiilor, optim izarea m atematică,
modelele de re țele etc.), logistica trece din dom eniul m ilitar în sfera activit ății econom ice.
La început, ea s-a constituit ca o nou ă teorie vizând dirijarea circula ției resurselor m ateriale în sfera
transportului, iar m ai apoi și a producerii. Ideile integr ării, apărute în țările cu econom ie de piață încă în
ajunul crizei econom ice a anilor 30, referitoare la sistem ele de aprovizionare-producere-distribu ție, în
care sunt coordonate func țiile aprovizion ării cu m aterialele și materia prim ă, confecționarea produc ției,
păstrarea și distribuirea ei, sunt cunoscute sub denum irea de logistic ă [39, p.10-11].
O im portanța prioritar ă problem elor logisticii se acorda în arm atele lui Napoleon. În Rusia la m ijlocul
veacului trecut, conform "lexiconului m ilitar enciclopedi c", editat în Sanct- Petersburg în anul 1850, prin
logistică se înțelegea arta de a dirija deplasarea arm atelor atât la distan ță, cât și în vecinătatea dușmanului,
organizarea aprovizion ării spatelui frontului.
De m enționat că știința și practica de dirijare a fluxurilor m ateriale în dom eniul m ilitar a continuat și
continuă să se dezvolte. Acest f apt se explic ă prin dependen ța înaltă a eficien ței acțiunilor de lupt ă de
aprovizionarea organizat ă, rapidă, precisă, econom ică a arm atelor cu toate cele necesare.
Efectuarea opera țiilor m ilitare de m ari propor ții este im posibilă fără o organizare m inuțioasă a
spatelui frontului, bazat ă pe calcule m atematice precise, f ără alim entarea corect ă a frontului cu toate cele
necesare, f ără o strictă evidență a transporturilor, care asigur ă aprovizionarea spatelui frontului.
Dicționarul englez-rom ân și în prezent traduce cuvântul "logistic s" prin: m ilitar 1) spatele frontului și
aprovizionarea; 2) asigurarea tehnico-m aterială; 3) organizarea și realizarea activit ății spatelui frontului.
50

O altă direcție în dezvoltarea logisticii reprezint ă sfera econom ică. Aici sub no țiunea "logistic ă" se
înțelege o activitate științifică și practică, care const ă în dirijarea ef icientă a fluxurilor m ateriale,
informaționale și financiare, în sferele produc ției și circulației.
Începutul utiliz ării am ple a logisticii în econom ie revine anilor 60-70 și este legat de realiz ările în
domeniul tehnologiilor de com unicație. Apariția posibilit ății monitoringului direct al tuturor etapelor de
circulație a m ateriei prim e, detaliilor și producției finite a perm is de a vedea clar neeficien ța schem elor
tradiționale vizând dirijarea fluxurilor m ateriale. Avantajul econom ic evident, ob ținut de la utilizarea
logisticii în econom ie, a contribuit la orientarea partenerilor spre colaborare în dom eniul prom ovării
mărfurilor.
Cu toate c ă există anum ite deosebiri, în no țiunea de logistic ă pentru fiecare din direc țiile num ite,
ambele pun accentul pe: coordonare, ra ționalitate și calcul precis.
În afară de direc țiile practice și științifice num ite, o direc ție exclusiv științifică în dezvoltarea
logisticii o prezint ă logistica m atematică. Filosof ul, matematicianul și lingvistul germ an Gotfrid W ilhem
Leibniz a num it logistica "logica m atematicii". Acest term en a fost oficial acceptat în anul 1904 la
conferința filosof ică din Geneva. În edi țiile enciclopedice na ționale din sec. XX și în dicționarele
cuvintelor str ăine term enul "logistica" este interpretat, de asem enea, ca logistic ă matematică.
Încă în Im periul Rom an existau slujitori, care purtau titlu de "logi ști" și se ocupau cu repartizarea
produselor alim entare. G. V. Leibniz întrebuin ța term enii "logistica" și "logica m atematică" ca sinonim e
la efectuarea "calculus ratiocinator", adic ă calcularea concluziilor, ideile de baz ă a căror au fost aplicate
în logistica m atematică [30, p.321].
În perioada anilor 1850-1950 m etodele logisticii s-au transform at, sub im pactul revolu ției, în
domeniu m ilitar. În opinia dr. Gh. Cojocaru, patru factori au contribuit major la schimbarea metodelor
în logistic ă (8, p.8):
a) mobilizarea în m asă la arm ată;
b) revolu ționarea arm atelor și intensif icarea puterii lor;
c) dezvoltarea econom ică, care a condus la apari ția de noi m ijloace logistice pentru transport,
manipulare și depozitare;
d) revolu ția în dom eniul m etodelor m anageriale și de organizare, care a perm is națiunilor
mobilizarea poten țialului econom ic și uman pentru r ăzboi.
Prezintă interes urm ătoarele consecin țe, efecte ale revolu ției militare asupra logisticii în secolul XX:
– transportul și com unicațiile ca instrum ent de com andă, coordonare și informare;
– creșterea cantit ăților echipam entului de r ăzboi utilizat și consum at;
– determ inarea necesarului de echipam ente și planificarea logistica cu peste șase luni în avans
pentru aprovizionarea la tim p a unui r ăzboi;
– crearea unui sistem de reaprovizionare continu ă a arm atei în baza folosirii sistem ului logistic;
– folosirea specializării logistice legate de exploatarea și deservirea echipam entelor m ilitare.
Dezvoltarea logisticii în condi țiile speciale ale ac țiunilor m ilitare în perioada de dup ă al II-lea r ăzboi
mondial a condus la rezolvarea unor im portante problem e manageriale și organizatorice privind
asigurarea continuit ății fluxurilor de aprovizionare cu m ateriale si produse alim entare, controlul costurilor
distribuției fizice a m aterialelor și mărfurilor. Existen ța com erțului interna țional face ca desf ășurarea
tranzacțiilor sa aib ă loc de m ulte ori la distan țe mari de la bazele de produc ție, necesitând opera țiuni de
deplasare a produselor și lanțuri logistice de depozite pentru aprovi zionarea în trepte. Toate aceste aspecte
motivează trecerea de la logistica m ilitară la logistica econom ică.
Trebuie de m enționat ca in dic ționarele f ilosof ice din SUA, Marea Britanie logistica se f olosește ca o
form a modernă a logicii (în englez ă: sim bolic logic), bazat ă pe m etoda calculului logic. Logistica în sens
larg este o știința despre calculul logic, unde pot fi eviden țiate calculele opiniilor, claselor, rela țiilor,
modalităților etc. [29, p.245-246].
Logistica ca art ă a com plexului de dirijare cu fluxurile inform aționale și materiale, începând cu
materia prim ă și term inând cu consum atorul final, a ap ărut în econom ie la finele anului 1960, începutul
anului 1970 în SUA, când apare necesitatea de repa rtizare a produselor. Aceasta e legata de schim bările
de pe piață și de rolul principal al consum atorului în strategia m arketingului. Faptul c ă întreprinderile nu
puteau ob ține profit num ai din procesul de produc ție, i-a im pus pe conduc ătorii de întreprinderi s ă acorde
prioritate problem elor lărgirii supraf ețelor depozitelor, dezvolt ării m ijloacelor de transport, m etodelor de
dirijare cu fluxurile m ateriale și informaționale s. a., legate de m anipularea fizic ă a mărfurilor.
51

7.2. Definirea logisticii
Exista dou ă direcții de def inire a logisticii. Prim a direcție este legat ă de com portam entul funcțional
față de circula ția mărfurilor, adic ă dirijarea tuturor opera țiilor fizice, care e necesar s ă fie executate la
livrarea m ărfurilor de la furnizor pân ă la consum ator.
O altă direcție se caracterizeaz ă printr-un com portam ent ceva m ai am plu: pe lâng ă dirijarea
operațiilor de circula ția mărfurilor, ea include analiza pie ței furnizorilor și consum atorilor, coordonarea
cererii și ofertei pe pia ța mărfurilor și serviciilor și, de asem enea, arm onizarea intereselor participan ților
la procesul de circula ție a mărfurilor.
În lim itele direc țiilor m enționate logistica este tratata în m od dif erit.
Astfel, profesorul G. Pavelec [39, p.11] și colaboratorii Consiliului Na țional al SUA, vizând dirijarea
repartizării m aterialelor, determ ină esența logisticii, punând accentul pe aspectul dirij ării.
Logistica, potrivit p ărerilor acestora, reprezint ă planificarea, dirijarea și controlul fluxului de
materiale, recep ționate și prelucrate la întreprindere, ce apoi p ărăsesc întreprinderea sub form a de produse
și informații.
Num eroși cercetători dau preferin ță aspectului econom ic al logisticii și o trateaz ă ca pe un ansam blu
de activit ăți, având ca scop ob ținerea unei cantit ăți necesare de produc ție, cu cheltuieli m inimale, la
timpul și locul stabilit, unde exist ă cerere la produc ția dată [15, p.55].
În îndrum arul lansat de com pania "Danzas" (una din cele m ai mari firm e germ ane de transport și
expediții), logistica este def inită drept un sistem , elaborat pentru fiecare întreprindere cu scopul de a
obține profitul optim al, accelera circula ția resurselor m ateriale și de mărfuri, în interiorul și în afara
întreprinderii, începând cu achizi ționarea m ateriei prim e și a m aterialelor, participarea lor la procesul de
producere, și term inând cu livrarea articolelor f inite c onsum atorilor, introducând sistem ul de inform ații,
care leagă aceste sarcini.
Unele defini ții ale logisticii reflecta atât aspectul de dirijare, cât și cel econom ic. Cea m ai cunoscut ă
definiție a logisticii este cea dat ă de profesorul Pfolem (RFG), care leag ă procesele planific ării și
controlului vizând circula ția valorilor m ateriale de reducerea ch eltuielilor, legate de deplasarea lor și
asigurarea fluxurilor de inform ații [39, p.11].
Un șir de defini ții ale logisticii pun accentul pe aspectul ei operativ-financiar. Astfel, logistica se
bazează din perioada decont ării partenerilor de afaceri și activități, legate de circula ția si păstrarea
materiei prim e, a sem ifabricatelor și articolelor f inite în circula ția econom ică din m omentul achit ării
pentru livrarea produc ției finite consum atorului [12, p.3].
Alte defini ții ale logisticii form ulate de speciali ști accentueaz ă anum ite funcții ale ciclului exam inat.
După părerea lor, logistica se reduce la un ciclu foarte îngust de opera țiuni: transportarea, înc ărcarea –
descărcarea, depozitarea etc.
Generalizând defini țiile cu caracter logistic, m enționate m ai sus, logistica poate fi considerat ă o
știință ce dirijeaz ă fluxurile materiale de la sursa primara la consumatorul final cu cheltuieli minimale,
vizând circula ția mărfurilor și fluxul de informa ții aferente acesteia.
Definițiile logisticii m enționate m ai sus eviden țiază anum ite laturi ale ei, îns ă, după părerea noastr ă,
este om is aspectul cel m ai important al logisticii, și anum e posibilitatea de a inf luența asupra scopului și
strategiei corpora ției și a crea noi avantaje concuren țiale pentru f irmă pe piață. Acest aspect, în esen ță, își
află reflectare în cea de a doua direc ție de definire a logisticii.
Potențialul practic al logisticii l-au rem arcat pentru prim a dată specialiștii am ericani Paul Cenvers și
Peter Drucker care au considerat c ă logistica este "ultim ul hotar al econom iei costurilor" și "continentul
inexplorat al econom iei" [12, p.3].
Ulterior acest punct de vedere a fost îm părtășit de num eroși teoreticieni ai logisticii. Cercet ătorii
americani M. Porter, D. Stock ș.a. consider ă că logistica a dep ășit hotarele ei înguste, tradi ționale și
posedă o mare im portanța în dirijarea strategiei și planif icării firm ei [39, p.12].
Adepții interpret ării vaste a logisticii sunt și specialiștii francezi E. Mate și D. Tixec, care subîn țeleg
prin ea "procedeele și metodele de coordonare a rela țiilor firm ei cu partenerii, m ijlocul de coordonare a
cererii prezentate pe pia ță și de prom ovare a ofertei com paniei, procedeul de organizare a activit ății
întreprinderii, fapt care perm ite unificarea for țelor diverselor unit ăți producătoare de m ărfuri și servicii,
având ca scop optim izarea resurselor financiare, m ateriale si de m uncă, utilizate de f irmă, vizând
realizarea scopurilor sale econom ice" [41, p.11-12].
52

E. Mate și D. Tixe consider ă că "…logistica exista în inim a diverselor ac țiuni realizate de com panie
în diverse dom enii de alegere, în centrul ac țiunilor întreprinse". Evident c ă ea reprezint ă un factor
important în elaborarea politicii generale a f irmei [41, p.16] .
La adepții tratării largi a logisticii se raport ă, de asem enea, și englezii D. Benson și J. W hited. După
părerea lor, logistica cuprinde cercetarea și pronosticarea pie ței, planificarea producerii, achizi ționarea
materiei prim e, a m aterialelor și utilajului, cuprinzând controlul asupra stocurilor și un șir de opera ții
succesive legate de m ișcarea mărfurilor, studierea deservirii cum părătorilor [43, p.26-35].
Noțiunea com pletă a acestui term en este redat ă în Dicționarul de logistic ă: Logistica (Logistics)
prezintă știința despre planificare, control și dirijare cu transportarea, depozitarea și alte opera ții materiale
și nem ateriale, efectuate în procesul de livrare a m ateriei prim e și materialelor pân ă la întreprinderea
producătoare, prelucrarea m ateriei prim e și sem ifabricatelor în incint a uzinei, transportarea produc ției
finite până la consum ator, în corespundere cu interesele și necesitățile ultim ului și, de asem enea,
predarea, p ăstrarea si prelucrarea inform ației corespunz ătoare [44, p.6].
Din aceast ă noțiune rezult ă ca logistica prezint ă un sistem care conține dom enii funcționale. Structura
logisticii se poate exprim a prin astfel de dom enii funcționale ca: stocurile, inf ormația, depozitarea și
prelucrarea în depozit, transportarea produc ției și alte dom enii.
Problemele fundamentale ce sunt re zolvate în aceste domenii func ționale sunt cunoscute în literatur ă
[42, p.6]:
1. Stocurile. Planificarea stocurilor m ateriale.
2. Transportarea producției, selectarea tim pului de transport, elaborarea graficelor privind deservirea
consum atorilor.
3. Depozitarea și prelucrarea în depozit – am plasarea depozitelor, dirijarea prelucr ării în depozit,
ambalarea etc.
4. Inform ația legată de prelucrarea stocurilor, pronosticarea cererii.
5. Alte dom enii funcționale ale logisticii: cadrele, deservirea.
Concepția sistem ului logistic este legat ă de dirijarea și distribuirea m aterialelor. Savan ții am ericani
consideră că logistica prezint ă mai bine structura planific ării decât func ția antreprenoriatului. Cu alte
cuvinte, sarcina dirij ării logisticii este nu atât dirijarea fluxurilor m ateriale, ci asigurarea m ecanism ului
elaborării sarcinilor și strategiei în lim itele cărora va fi realizat ă activitatea de distribu ție.
Una din particularit ățile principiului logistic const ă în faptul ca ea acorda o aten ție deosebita nu
numai integrării formelor de activitate, care în m od tradițional se raportau la diverse func ții de
antreprenoriat, dar și le asociaz ă. De exem plu, în num eroasele com panii responsabilitatea pentru stocuri și
transportarea lor poate f i inclusă în m od corespunz ător în f uncțiile de producere și distribuire. Dac ă aceste
funcții sunt divizate, atunci adoptarea d eciziilor în dom eniul stocurilor, ne ținând cont de posibilit ățile
transportului, pot duce la m ajorarea cheltuielilor generale în ce prive ște prom ovarea fluxului de m ateriale.
În sistem ul logisticii ele trebuie sa fie legate reciproc.
Logistica reprezint ă o com ponentă econom ică vitală și în anii 80 ea a ob ținut o răspândire furtunoasa
în Europa Occidental ă și SUA. De exem plu, în SUA cheltuielile legate de logistica pe scara na țională se
apreciază în propor ție de 15-23% din produsul na țional brut.
Logistica este un dom eniu de activitate care cap ătă o însem nătate practic ă tot m ai mare. Sectorul de
stat și cel particular m anifestă un interes sporit f ata de sf era logisticii.
Din defini țiile logisticii date de speciali știi străini rezult ă că ea este o categorie m ai vastă decât
marketingul, m ulte din func țiile de baz ă ale căruia au trecut la logistic ă. Drept dovad ă poate servi crearea
în cadrul m ai multor f irme, a structur ilor logistice, care au asim ilat funcțiile subdiviziunilor de m arketing.
Mai m ult decât atât, a șa cercetători englezi ca M. Cristofer și G. W ils consider ă că logistica este efectiv ă
nu num ai la nivelul firm ei, dar și la nivelul ram urii. După părerea lor, logistica trebuie s ă adopte deciziile
referitoare la procesul econom ic general al ram urii, punând pe prim ul plan problem ele referitoare la
amplasarea întreprinderilor si depozitelor [39, p.13].
În condițiile Europei Occidentale speciali știi eviden țiază câteva tipuri de logistic ă: logistica
achiziționării, logistica producerii, logistica marketingului sau logistica distribu ției. Se diferen țiază în
mod separat și logistica transport ărilor, care în esen ță este parte com ponentă a fiecăruia din cele trei tipuri
de logistic ă.
O componență inerentă a tuturor tipurilor logisticii este prezen ța obligatorie a fluxului de inform ație
logistică, exprim ată prin selectarea datelor privind fluxul de m ărfuri, prelucrarea, sistem atizarea,
53

transm iterea inf ormației finite. Acest subsistem al logisticii deseori este num it logistica computeriz ării.
Dacă ne călăuzim de raționam entele speciali știlor occidentali, atunci num ărul tipurilor logisticii s-ar putea
să-l continu ăm. Se înțelege că operarea cu astfel de no țiuni are nu num ai o sem nificație pur
terminologică, ci se reflect ă în extinderea sf erei de activitate a logisticii, în crearea structurilor
organizatorice noi, în conducerea firm elor, subdivi ziunilor speciale privind dirijarea fluxurilor de
încărcături în depozitele întreprinderii.
În literatura de specialitate se întâlne ște o tratare m ai amplă a cuvântului logistica , în care obiectul
dirijat nu se lim itează doar la fluxul m aterial.
În prezent, logistic ă se referă dirijarea fluxurilor um ane, energetice, financiare și a altor fluxuri care
au loc în sistem ele econom ice. Au ap ărut așa noțiuni ca "logistica bancar ă", "logistica inform ațională"
etc.
Term enul "logistica" începe s ă fie utilizat în situa țiile legate de planificarea coordonat ă a unei
succesiuni de ac țiuni. De exem plu, participantului la un sim pozion, care a sosit într-un hotel european,
poate să i se propun ă să se adreseze m anagerului pe logistic ă pentru a clarifica program ul acțiunilor
ulterioare" sau reporterul de televiziune, la com partim entul cronica crim inală poate să menționeze că
grupul de infractori a avut un sistem logistic bine organizat.
Extinderea sferei de aplicare a logisticii, care s-a observat în anii 80-90 ai sec. XX, se explic ă, în
prim ul rând, prin dezvoltarea m etodelor de dirijare a fluxurilor m ateriale.
O dată cu aceasta, ideea și metoda logisticii încep s ă iasă din cadrul de dirijare a fluxurilor m ateriale
și sunt aplicate într-un plan m ai am plu. Însă potențialul de baz ă al logisticii e fundam entat pe
raționalizarea anum e a dirijării fluxurilor m ateriale.
În literatura de specialitate [ 27] logistica se exam inează ca teorie și practică de dirijare a fluxurilor
materiale și fluxurilor inform aționale, legate de acestea.
Înainte de a da o defini ție logisticii, s ă ne im aginăm cum are loc procesul de dirijare a fluxurilor
materiale. În calitate de exem plu luăm o șuviță de apă, care se scurge din robinet. Putem dirija cu aceast ă
șuviță com utând robinetul în diferite direc ții. Ca rezultat se schim bă intensitatea torentului, direc ția lui,
calitatea (tem peratura), la pulverizarea torentului de ap ă prin sita du șului se schim bă structura lui.
În pofida diversit ății fluxurilor m ateriale, care circul ă în sistem ele econom ice, dirijarea lor, în
principiu, e analog ă cu dirijarea unui torent de ap ă [29, p.17-18]:
– "am deschis robinetul" – m arfa s-a deplasat de la furnizor la cum părător;
– "am deschis robinetul m ai mult" – livrările s-au intensif icat;
– "am închis robinetul" –livr ările au fost sistate. Poate fi schi mbat destinatarul – fluxul va m erge
pe o altă cale, poate fi schim bată com ponenta calitativ ă a fluxului, schim bând sortim entul
mărfurilor livrate etc.
În pofida analogiei obiectelor analizate, dirija rea fluxurilor m ateriale în sistem ele econom ice,
desigur, este m ult mai com plexă.
În afară de opera țiile asupra fluxurilor materiale ( încărcări, descărcări, transport ări etc.) aici se
includ:
– diferite operații com erciale, în urm a cărora apare acordul p ărților referitor la trecerea fluxurilor
și param etrii lor;
– căutarea form elor raționale vizând deservirea transporturilor și expedierilor cu înc ărcături ale
beneficiarilor;
– determ inarea căilor optim ale pe care trebuie s ă le treacă fluxurile m ateriale și, de asem enea, a
locurilor, unde ele vor fi acum ulate tem porar și multe alte f orme de activitate.
Dirijarea fluxului material, ca și orice alt obiect, se compune din dou ă părți:
– adoptarea deciziei;
– realizarea deciziei adoptate.
Logistica ca știință pune și rezolvă următoarele sarcini:
– prognozarea cererii și, în baza ei, planificarea stocurilor;
– determ inarea capacității necesare a produc ției și transportului;
– elaborarea principiilor științifice vizând reparti ția produc ției finite în baza dirij ării optim ale a
fluxurilor m ateriale;
– elaborarea bazelor științifice de dirijare a proceselor de transbordare și operațiilor de
transportare-depozitare în punctele de produc ție și la consum atori;
54

– proiectarea diferitor variante de m odele m atematice vizând func ționarea sistem elor logisticii;
– elaborarea m etodelor de planificare colectiv ă, aprovizionare, produc ție, depozitare, desfacere și
expediere a produc ției finite, de asem enea, un șir de alte problem e.
Cunoștințele științifice elaborate perm it adoptarea deciziilor argum entate în dom eniul dirij ării
fluxurilor m ateriale. Pentru realizarea practic ă a deciziilor adoptate sunt necesare ac țiuni concrete. De
aceea, o alt ă grupă de defini ții exam inează logistica ca activitate econom ică, care const ă în dirijarea
fluxurilor m ateriale în sferele produc ției și circulației.
Să analizăm schem a principial ă a fluxului m aterial direct – obiectul de studiu al logisticii, începând
cu sursa ini țială a m ateriei prim e până la consum atorul final (figura 7.1). Tot traseul de circula ție a
materialelor în aceast ă schemă poate f i împărțită în două mari sectoare:
– în prim ul sector circul ă producția cu destina ție industrial ă;
– în al doilea sector – produsele de larg consum .

Sem

Materia prim ă
Producția nr. 1
Producția nr. 2
Producția nr.
Centrul de
reparație
Consu-matorul
Dirijarea circula ției
producției cu destina ție
industrial ă Dirijarea circula ției
mărfurilor
LOGISTICA
Dirijarea fluxului m aterial
ne convenționale:
Flux m aterial Flux inform ațional
Figura 7.1. Schema fluxului material și informa țional
Sursa: [29, p.20]
Com ponența calitativ ă a fluxului pe m ăsura prom ovării în lanț se schim bă. La început între sursa de
materie prim ă și întreprinderea prelucr ătoare și, de asem enea, dintre diferite sectoare de produc ție circulă,
de regulă, produse om ogene. La finele traseului fluxul material este reprezentat prin diverse m ărfuri
pregătite pentru consum . În interiorul anum itor fabrici (u zine) au loc, de asem enea, fluxuri m ateriale. Aici
între secții sau în interiorul sec țiilor se deplaseaz ă diferite detalii, sem ifabricate.
În desfășurarea procesului logistic fl uxul m aterial se aduce pân ă la întreprindere, m ai apoi se
organizeaz ă prom ovarea lui ra țională prin lanțul sectoarelor de depozite și al secțiilor de produc ție, după
ce produc ția finită se aduce pân ă la consum ator în corespundere cu com anda ultim ului.
Form ele de activitate enum erate vizând di rijarea fluxurilor m ateriale de diferit ă calitate constituie
conținutul logisticii, pe care dic ționarul term inologic o determ ină în m odul următor: logistica reprezint ă
știința referitoare la planificare, control și dirijare a opera țiilor de transportare, depozitare și altor
operații materiale și nemateriale, efectuate în procesul adu cerii materiei prime la întreprinderea
producătoare, prelucrarea ei în incinta uzinei, livrarea produc ției finite la consumator în corespundere
cu gusturile și preferin țele ultimului, de asemenea transmiterea, p ăstrarea și prelucrarea informa ției
corespunz ătoare.
Prezenta defini ție, după cum rezultă din conținutul său, trateaz ă logistica ca știință. Ca activitate
econom ică aceasta este definit ă în f elul următor: logistica reprezint ă procesul dirij ării circula ției și
stocării materiei prime, componen țelor și produc ției finite în rota ția economic ă din momentul
55

decontărilor cu furnizorii pân ă la încasarea banilor pentru livrarea produc ției finite consumatorului.
Această definiție a noțiunii de logistic ă se întâlne ște frecvent în literatura de peste hotare.
Separarea fluxului m aterial în calitate de obiect de baz ă al m anagem entului într-o oarecare m ăsură
simplifică dirijarea proceselor econom ice. O as emenea sim plificare perm ite de a pune și a rezolva
problem e ale m onitoringului direct vizând circula ția încărcăturilor, începând cu sursa ini țială a m ateriei
prim e, apoi trecerea ei prin toate procesele interm ediare pân ă la livrarea produsului finit consum atorului
final. Abstractizarea unui șir de factori și separarea fluxului m aterial în calitate de obiect de baz ă al
cercetării și dirijării perm ite proiectarea lan țurilor logistice directe, studierea și prognozarea com portării
lor, reducând esen țial dim ensiunea problem elor m odelării și, de asem enea, posibilitatea de cercetare
form ală a proceselor econom ice.
Obiectul logisticii poate fi analizat de pe pozi țiile: m arketologului, finansistului, m anagerului de
producție. Prin aceasta se explic ă multitudinea def inițiilor noțiunii de logistic ă. Din surse bibliografice
străine și autohtone afl ăm că, în prezent, prin no țiunea de logistic ă se subînțelege:
– o direcție nouă în organizarea circula ției încărcăturilor;
– o teorie a planific ării fluxurilor în sistem ele oam eni-m așini;
– un ansam blu de form e de activitate cu scopul ob ținerii unei cantitate necesare de înc ărcături, în
locul stabilit, la tim pul oportun și cu cheltuieli m inimale;
– o integrare a proceselor de produc ție și transportare;
– procesul planificării cheltuielilor ef ectuate cu deplasarea și păstrarea înc ărcăturilor, începând cu
producția și term inând cu consum ul;
– o formă a dirijării reparti ției fizice a produsului;
– circula ția efectivă a producției finite de la locul de produc ție la locul de consum ;
– o direcție științifică nouă, legată de elaborarea m etodelor ra ționale de dirijare a fluxurilor
materiale și informaționale;
– știința cu privire la organizarea ra țională a producției și distribuirea ei.
În șirul defini ții se m enționează importanța creativit ății în soluționarea sarcinilor logisticii: logistica
reprezintă arta și știința determin ării necesit ăților și, de asemenea, procurarea, distribuirea și
păstrarea în stare de lucru pe întregul parcurs al ciclului de via ță totul ce asigur ă aceste necesit ăți.
În final cit ăm câteva defini ții ale logisticii formulate de oameni de știință și practicieni din SUA,
Franța, Germania, Rusia [29, p.22-23]:
1. Logistica reprezintă planificarea, organizarea și controlarea tuturor f ormelor de activitate vizând
deplasarea și depozitarea, care asigur ă trecerea fluxului m aterial și fluxului inform ațional, legat de el, de
la punctul de achizi ționare a m ateriei prim e până la punctul consum ului final.
2. Logistica reprezintă știința despre ansam blul dif eritelor f orme de activitate, orientate la ob ținerea
unei cantit ăți necesare de produc ție, la tim pul stabilit, locul stabilit anticipat, unde s-a form at necesitatea
în aceste produse.
3. Logistica reprezint ă știința despre planificarea, realizarea și controlul din punct de vedere al
cheltuielilor ef ective și econom ice, efectuate o dat ă cu deplasarea și păstrarea m aterialelor,
semifabricatelor și producției finite și, de asem enea, inform ația legată de ele, vizând livrarea m ărfurilor de
la locul produc ției până la locul de consum , în corespundere cu cerin țele clientului.
4. Logistica – punctul de vedere general: strategic, tactic, opera țional al com paniei și partenerilor ei
în sfera businessului, cu fluxul m aterial în calitate de integrator.
5. Logistica – știința despre procesul distribuirii fizice a produc ției în tim p și spațiu.
6. Logistica – știința despre leg ăturile și acțiunile reciproce de aprovizionare, desfacere și
transportare.
7. Logistica – planificarea, dirijarea și controlul fluxului m aterial și informațional corespunz ător,
care intră în întreprindere, este prelucrat acolo și este apreciat în exterior.
8. Logistica – știința despre ac țiunile reciproce ale tuturor elem entelor sistem elor de produc ție-
transportare: de la produc ție la consum ul productiv.
9. Logistica – orientarea com plexă în știință, care cuprinde problem ele dirijării fluxurilor
materiale.
10. Logistica – știința cu privire la organizarea ra țională a produc ției și distribuirii, care studiaz ă în
mod com plex aprovizionarea, desfacerea și distribuirea m ijloacelor de produc ție.
56

11. Logistica – știința cu privire la planificarea, dirijarea și controlul fluxului m aterial și,
corespunz ător lui, a fluxului inform ațional, recep ționat de întreprindere, prelucrat acolo și totodată
părăsind aceast ă întreprindere.
12. Logistica – orientare în sfera econom ică, în cadrul c ăreia se solu ționează problem a elaborării și
implem entării sistem ului com plex vizând dirijarea fluxurilor m ateriale și informaționale în produc ție,
transport, distribuire, pentru satisfacerea deplin ă și la tim pul oportun a cererii.

7.3. Specificul abord ării logistice în dirijarea fluxurilor materiale și informa ționale
Majoritatea def inițiilor trateaz ă logistica ca teorie și practică de dirijare a fluxurilor m ateriale. Îns ă
această activitate a f ost realizat ă de om enire din tim purile străvechi. O defini ție unanim acceptată, care ar
reflecta specificul logisticii, deocam dată nu există. De aceea ne vom referi la specificul trat ării logisticii
în dirijarea fluxurilor m ateriale atât la nivel m acro-, cât și la nivel m icroeconom ic.
La nivel m acro lanțul, prin care trece în m od succesiv un oarecare flux m aterial, const ă din câteva
întreprinderi independente. Tradi țional conducerea fiec ărei din aceste întreprinderi, se realizeaz ă de către
fiecare proprietar separat. De regul ă, nu se pune problem a dirijării fluxului m aterial ca atare. De
asem enea, nu se analizeaz ă separat categoria "fluxul m aterial di rect". Ca rezultat, indicii acestui flux
precum costul de produc ție, siguran ța livrării, calitatea etc., la ie șirea din re țea, se form ează de cele m ai
multe cazuri în m od întâm plător și, de regul ă, este departe de cei optim ali.
Izolarea întreprinderilor – verigilor re țelei de circula ție a mărfurilor – reprezint ă o barieră ce trebuie
depășită în scopul dirij ării coordonate a fluxului m aterial direct. Înc ărcătura (m arfa) necesar ă trebuie s ă
fie prim ită în locul stabilit, la tim pul oportun, în cantitatea necesar ă și calitatea adecvat ă. Ca rezultat,
dirijarea fluxului m aterial pe întregul traseu începe s ă fie realizat ă cu cheltuieli m inime.
La nivel m icro lanțul, prin care are loc fluxul m aterial, deseori const ă din dif erite servicii ale unei
întreprinderi. La abordarea tradi țională sarcina perfec ționării fluxului m aterial direct în interiorul
întreprinderii, de regul ă, nu are o im portanță prioritară nici pentru una din subdiviziuni. Indicii fluxului
material, la ie șire din întreprindere, ca și în prim ul exem plu, au o im portanță secundar ă și sunt departe de
cei optim ali.
La nivel de întreprindere abordarea logisticii este separat ă într-un serviciu de baz ă care gestioneaz ă și
supravegheaz ă fluxurile prim ite din afar ă, ce trec consecutiv prin depozitele serviciului de aprovizionare,
secția de producere, depozitele de produse finite, iar m ai apoi sunt livrate consum atorului. Ca rezultat,
indicii fluxului m aterial la ie șire din întreprindere se subordoneaz ă conducerii. Deosebirea principal ă a
comportam entului logisticii la dirijarea fluxurilor m ateriale față de cele tradi ționale const ă în separarea
funcției unice de dirijare a fluxurilor m ateriale anterior dispersate; în integrarea tehnic ă, tehnologic ă,
econom ică și metodologic ă a anum itor verigi ale lan țului de prom ovare m aterială într-un sistem unic, care
asigură dirijarea ef icientă a fluxurilor m ateriale directe.

7.4. Premisele și etapele de dez voltare a logisticii
Să exam inăm de ce a fost cauzat ă necesitatea și prin ce a fost condi ționată posibilitatea aplic ării largi
a logisticii în econom ia contem porană.
Necesitatea aplic ării logisticii se explic ă prin m ai multe m otive, dintre care eviden țiem două
principale.
Primul motiv – dezvoltarea concuren ței, provocat ă de trecerea de la pia ța vânzătorului la pia ța
cumpărătorului. Până la începutul anilor 60 ai secolului trecut în țările cu econom ie de piață dezvoltat ă
producătorii și consum atorii produc ției nu acordau im portanță mare creării sistem elor care ar conduce la
optim izarea dirij ării fluxurilor m ateriale.
Sistem ele de distribuire, de regul ă, nu erau planificate. Produc ția, com erțul angro și com erțul cu
amănuntul activau f ără a exista o leg ătură strânsă între ele. M ărfurile lansate într-un f el sau altul nim ereau
în consum ul final. Sistem ul de dirijare a proceselor de circula ție a mărfurilor era slab dezvoltat. Lipsea
legătura reciproc ă reale dintre diferite func ții ale logisticii. O astfel de neaten ție în sf era dirijării fluxurilor
materiale se explic ă prin faptul c ă potențialul com petitivi era creat în acea perioad ă pe baza perfec ționării
producției.
Însă la începutul anilor 60 rezervele de m ajorare a acestui poten țial au fost epuizate, fapt care a
condus la necesitatea de a g ăsi căi netradiționale pentru crearea avantajelor concuren țiale. Antreprenorii
au început s ă acorde tot m ai multă atenție nu însăși mărfii, ci calit ății livrării ei.
57

Îmbunătățirea activit ății în sf era distribuirii f ără a necesita investi ții capitale a devenit dom eniul
capabil s ă asigure com petitivitatea înalt ă a furnizorului pe baza reducerii costului de produc ție și,
concom itent, m ajorarea siguran ței furnizorilor.
Mijloacele b ănești investite în sf era distribuirii au început s ă influențeze asupra situa ției furnizorului
pe piață cu m ult mai mult decât m ijloacele investite în sfera produc ției. Costul de produc ție al mărfii,
livrate printr-un sistem logistic controlat, s-a dovedit a fi m ai redus decât costul de produc ție al mărfii
analoge, livrate pe cale tradi țională. Diferența apărută asigură participan ților avantaje concuren țiale care
nu depind de propor ția investițiilor capitale, ci de organizarea corect ă a procesului logistic.
În afară de aceasta, furnizorii care utilizeaz ă abordarea logistic ă pot asigura în term enul stabilit
livrarea cantit ății de mărfuri necesare, de calitate înalt ă și cu o valoare m ult mai mare pentru consum ator
decât furnizorii care nu sunt în stare s ă asigure asem enea garan ții.
În acest mod, competitivitatea subiec ților care aplic ă logistica este asigurat ă din contul:
– reducerii brușce a costului de produc ție a mărfii;
– m ajorarea siguranței și calității livrărilor (term ene garantate, lipsa rebutului, posibilitatea
livrărilor în loturi m ici etc.).
Un alt motiv, care explic ă necesitatea aplic ării logisticii în economie este criza energetic ă din anii
70, care n-a fost dep ășită nici până în prezent. Majorarea costului carburan ților i-a im pus pe antreprenori
să caute m etode de a m ajora ef iciența econom ică a traficului. S-a dovedit îns ă că soluționarea acestei
problem e num ai din contul ra ționalizării activit ății de transport este im posibilă. Sunt necesare ac țiuni
coordonate a tuturor participan ților la procesul logistic.
Posibilitatea de a aplica logistica în econom ie este condi ționată de realiz ările progresului tehnico-
științific (PTȘ). În consecin ța PTȘ se creeaz ă și se aplică pe larg diverse m ijloace de operare cu fluxurile
materiale și informaționale. Apare posibilitatea de a folosi utilajul corespunz ător condițiilor concrete ale
proceselor logistice. Totodat ă, importanța-cheie pentru dezvoltarea logisticii o are com puterizarea dirij ării
proceselor logistice.
Crearea și utilizarea pe larg a m ijloacelor tehnice de calcul, apari ția standardelor pentru translarea
informației a asigurat o dezvoltare puternic ă a sistem elor inform aționale. A devenit posibil ă realizarea
monitoringului tuturor fazelor de circula ție a produsului – de la sursa prim ară a materiei prim e prin toate
procesele interm ediare de produc ție, depozitare și transportare pân ă la consum atorul final.
Motivele principale datorit ă cărora, începând cu mijlocul anilor 60, în țările cu economie dezvoltat ă
se observ ă o creștere brusc ă a interesului fa ță de conceptele logisticii sunt:
– transform area pieței vânzătorului în pia ța cum părătorului, ob ținerea avantajelor concuren țiale ale
sistem elor de circula ție a m aterialelor organizate pe baza abord ării logistice prin reducerea
prețului de cost al produc ției și îmbunătățirea calității livrărilor;
– criza energetică;
– progresul tehnico-științific și, în prim ul rând, com puterizarea dirij ării.
Condiția necesar ă pentru dezvoltarea logisticii na ționale const ă în lichidarea progresului econom ic
vizând reproducerea tendin țelor m onopoliste și prom ovarea progresului tehnico- științific în sf era
producției și circulației.
Etapele dezvolt ării logisticii pot fi divizate în felul urm ător [27]:
Prima etap ă corespunde perioadei anilor 60, care se caracterizeaz ă prin utilizarea abord ării logisticii
la dirijarea fluxurilor m ateriale în dom eniul circula ției. În aceast ă perioadă au apărut două situații-cheie:
1. Fluxurile m ateriale sunt separate în produc ție, stocare și transportare, f iind legate reciproc printr-
un sistem unic de dirijare.
2. Integrarea funcțiilor distribu ției fizice a m aterialelor poate avea un efect econom ic considerabil.
Problem ele optim izării distribu ției fizice erau solu ționate anterior. De exem plu, optim izarea
frecvenței și proporției loturilor f urnizate, optim izarea am plasării și funcționării depozitelor, optim izarea
rutelor și graficelor de transport. Îns ă aceste problem e erau tradi țional rezolvate în m od separat, fapt care
în principiu nu putea s ă asigure efectul sistem ului și de aceea în firm e deseori nu se atribuia im portanță
cuvenită soluționării acestor problem e.
Specificul com portam entului logisticii, dup ă cum deja s-a m enționat, const ă în rezolvarea com ună a
sarcinilor cu privire la organizarea activit ății gospodăriei de depozite și a transportului legat de ele.
58

La prim a etapă a dezvolt ării logisticii transportul și depozitul, legate anterior num ai prin opera țiile de
încărcare și descărcare, încep s ă fie analizate într-o leg ătură strânsă. Ele încep s ă activeze dup ă principiul
rezultatului econom ic conform unui grafic unic și unei tehnologii coordonate.
Ambalajul în care se expediaz ă încărcătura se alege ținând cont de transportul utilizat; la rândul s ău,
caracteristicile înc ărcăturii transportate determ ină alegerea transportului. Sunt solu ționate în com un și alte
problem e cu privire la organizarea procesului de transportare și depozitare.
E necesar de m enționat că soluționarea com ună a sarcinilor de dirijare a fluxurilor m ateriale este cu
mult mai com plicată decât solu ționarea lor separat ă. Aici deseori sunt necesare alte m etode și de
asem enea, o alt ă pregătire a speciali știlor.
Etapa a doua în dezvoltarea logisticii revine pe rioadei anilor 80, sec. XX. În aceast ă perioadă
integrarea logistic ă s-a extins și a început s ă cuprindă procesul de produc ție.
Din punctul de vedere al dezvolt ării logisticii perioada anilor 80 se caracterizeaz ă prin urm ătoarele:
– creșterea rapid ă a costului distribu ției fizice;
– creșterea profesionalism ului m anagerilor, care realizeaz ă dirijarea proceselor logisticii;
– planificarea pe term en lung în dom eniul logisticii;
– utilizarea largă a com puterelor pentru colectarea inform ațiilor și controlului asupra proceselor
logistice;
– centralizarea distribuției fizice;
– reducerea bruscă a stocurilor în lan țurile de prom ovare a m aterialelor;
– determ inarea exactă a cheltuielilor reale de distribu ție;
– determ inarea și realizarea m ăsurilor cu privire la m icșorarea costului legat de circuitul fluxului
material la consum atorul final.
Prin urm are, interac țiunea dintre depozitare și transportare este com pletată cu planificarea produc ției.
Acest fapt a perm is reducerea stocurilor, m ajorarea calit ății de deservire a cum părătorilor prin executarea
comenzilor la tim pul oportun, îm bunătățirea f olosirii utilajului.
Etapa a treia corespunde fazei actuale de dezvoltare a logisticii și se caracterizeaz ă prin
următoarele:
– schim bări fundam entale în organizarea și dirijarea proceselor de pia ță în următoarele:
• tehnologiile com unicaționale contem porane, care asigur ă circuitul rapid al fluxurilor m ateriale
și informaționale, perm it monitorizarea tuturor fazelor de circula ție a produsului: de la sursa
prim ară a materiei prim e până la consum atorul final;
• dezvoltarea ram urilor din dom eniul serviciilor logistice;
• concepția logisticii, fundam entul căreia îl constituie necesitatea integr ării, începe s ă fie
recunoscut ă de m ajoritatea participan ților lanțului de aprovizionare, produc ție și distribuție;
• integrarea participan ților în circuitul m ărfurilor.
7.5. Factorii de dez voltare a logisticii
Interesul fa ță de problem ele evoluției logisticii în țările dezvoltate a f ost legat, m ai întâi de toate, de
motivele econom ice. În condi țiile când cre șterea volum ului producerii și extinderea rela țiilor interne și
internaționale au condus la m ajorarea cheltuielilor din sfera circula ției, atenția antreprenorilor s-a
concentrat asupra c ăutării noilor f orme de optim izare a activit ății de piață și reducerea cheltuielilor în
sfera dată.
În țările Europei de Vest circa 93% din durata circula ției mărfurilor de la sursa prim ară a m ateriei
prim e la consum atorul final revine trecerii ei pr in diferite canale de asigurare tehnico-m aterială și, în
prim ul rând, de depozitare. De fapt, producerea m ărfurilor ocup ă num ai 2% din tim pul sum ar, iar
transportarea – 5% [39, p.18].
În aceste țări cota circula ției mărfurilor constituie peste 20% din produsul na țional brut. Totodat ă, în
cadrul acestora cheltuielile, legate de între ținerea stocurilor de m aterie prim ă, sem ifabricatele și producția
finită ocupă aproxim ativ 44%, cheltuielile de depozitare și expediere – 16%, transporturile m agistrale –
23% și cele tehnologice – 9%. Restul 8% revin cheltuielilo r pentru desfacerea produselor finite[13, p.39].
Operațiile de deplasarea m ărfurilor în cadrul pie ței m ondiale sunt m ult mai costisitoare și mai
complexe decât pe pie țele naționale. Aceste cheltuieli se ridic ă la aproxim ativ 25-35% din costul
vânzărilor produc ției de im port-export în com parație cu 8-10% din costul m ărfurilor pe pia ța internă.
În afară de tendin ța firmelor de a reduce consumul de timp și bani, legat de circula ția mărfurilor,
dezvoltarea logisticii, a fost determin ă de următorii doi factori:
59

– complicarea sistem ului relațiilor de pia ță și creșterea exigen țelor față de param etrii calitativi ai
procesului de distribu ție;
– crearea unor sistem e elastice de produc ție flexibile [39, p.19-22].
O influen ță importantă asupra dezvolt ării logisticii a exercitat trecerea de la pia ța vânzătorului la
piața cum părătorului, înso țită de m odificări esențiale în strategia producerii și sistem ul circula ției
mărfurilor.
Dacă până atunci decizia referitoare la lansarea produc ției preceda elaborarea politicii de desfacere,
ceea ce în realitate însem na adaptarea sistem ului de desfacere la sistem ul de produc ție, atunci în condi țiile
de suprasaturare a pie ței a devenit im perativ constituirea program elor de produc ție în f uncție de volum ele
și structura cererii pie ței.
Adaptarea la interesele clientului, în condi țiile concuren ței acute, la rândul s ău, a solicitat de la
firmele produc ătoare o reac ție adecvat ă acestor condi ții, care s-a m aterializat prin m ajorarea calit ății
deservirii și, mai întâi de toate, prin reducerea tim pului pentru executarea com enzilor și respectarea
necondiționată a graficului de livr ării. Cu toate acestea, factorul tim pului, de rând cu pre țul și calitatea
producției, a determ inat succesul func ționării întreprinderii pe pia ța contem porană.
De asem enea, e necesar de m enționat com plicarea problem elor realiz ării. O dat ă cu creșterea
exigențelor față de calitatea procesului de distribuire întreprinz ătorii au început sa întâm pine problem e
legate de desfacerea produselor. Acest fapt a condus la cre șterea exigen țelor firm elor produc ătoare față de
furnizorii de m aterie prim ă și materiale. Ca rezultat, s-a form at un sistem com plicat de rela ții între diver și
subiecți ai pieței, care a condi ționat m odificarea m odelelor existente în sfera de organizare a
aprovizion ării și desfacerii.
Lucrările în ce prive ște optim izarea unor activit ăți din ciclul logistic s-au desf ășurat în m od activ. S-
au soluționat problem e vizând am plasarea optim ă a depozitelor, determ inarea loturilor optim ale de
mărfuri, a rutelor optim ale de transport etc.
După cum se știe, înlocuirea conveierelor tradi ționale cu robo ți a dus la o econom ie considerabil ă a
muncii um ane și a creat structuri flexibile de producere, care au f ăcut ca confec ționarea unor loturi m ici
de produse s ă devină mai rentabilă. Pentru întreprinderile m ari a apărut posibilitatea de a- și restructura
activitatea de la producerea în m asă la producerea în serii m ici cu cheltuieli m inimale, iar firm ele m ici au
dobândit șanse de a m ajora f lexibilitatea și com petitivitatea lor.
La rândul s ău, activitatea conform principiului "î n loturi m ici" a determ inat m odificări
corespunz ătoare în sistem ul de asigurare a producerii cu resurse m ateriale și desfacerea produc ției finite.
În num eroase cazuri livr ările loturilor m ari de m aterie prim ă, de sem ifabricate și produse finite au devenit
nu num ai nerentabile, dar pur și sim plu netrebuincioase.
În legătură cu aceasta nu m ai era necesitate de a construi depozite cu capacit ăți mari la întreprinderi,
dar a apărut oportunitatea de a transporta înc ărcături în loturi m ici în te rmene m ai stricte. Totodat ă,
cheltuielile de transportare, în cre ștere, într-o m ăsură importantă au fost com pensate prin reducerea
cheltuielilor ef ectuate cu între ținerea depozitelor.
În afară de f actorii m ai sus m enționați, care determ ină direct dezvoltarea logisticii, e necesar de
evidențiat și factorii, care contribuie la crearea acestor posibilit ăți, inclusiv:
– utilizarea teoriei sistem elor și com promiselor pentru solu ționarea problem elor econom ice;
– accelerarea progresului tehnico- științific în com unicații, introducerea în practica activit ății
firmelor a noilor genera ții de MEC (m așini electronice de calcul), utilizate în sf era circula ției
mărfurilor;
– unif icarea regulilor și norm elor vizând livrarea m ărfurilor în activitatea econom ică externă,
eliminarea diverselor restric ții la im port și export, standardizarea param etrilor căilor de
comunicații, garniturii m obile și a m ijloacelor de înc ărcare-desc ărcare în țările care realizeaz ă
schim buri econom ice interna ționale.
Constituirea conceptului logistic a fost accelerat ă de elaborarea teoriei sistemelor și teoriei
compromiselor. În corespundere cu prim a teorie, circula ția mărfurilor este exam inată ca o problem ă
complexă, adică rezultatul scontat nu poate fi ob ținut dacă se pune accentul doar pe o latur ă a activității
exam inate. Cerin ța cea m ai im portantă a teoriei sistem elor const ă în analiza obligatorie a tuturor
componentelor sistem ului circula ției mărfurilor și a interac țiunii dintre ele.
Reglem entarea corela țiilor în cadrul logisticii a devenit posibil ă cu ajutorul teoriei com promiselor.
Anum e bazându-se pe ea se realizeaz ă efectul care satisface sistem ul în întregim e.
60

În dom eniul circula ției mărfurilor se selecteaz ă deciziile cu un ef ect pozitiv asupra reducerii
cheltuielilor generale sau m ajorării prof itului sum ar, chiar și în detrim entul activit ății unor subdiviziuni
ale firm ei. În legăturile dintre firm e un rezultat analog se ob ține pe calea arm onizării intereselor tuturor
participan ților lanțului logistic, cheltuielile suplim entare apărute f iind com pensate prin ob ținerea efectului
la nivelul ram urii. De exem plu, creșterea cheltuielilor de transport în leg ătură cu trecerea la loturile m ici
de încărcături este com pensată prin m ajorarea tarifelor, cu care este de acord clientela, contând pe
obținerea efectului în afara transportului.
Un rol im portant în crearea posibilit ăților obiective pentru dezvoltarea logisticii îl joac ă progresul
tehnic în dom eniul m ijloacelor de com unicație și informare. El a perm is efectuarea controlului la un nivel
mai înalt al tuturor proceselor de baz ă și auxiliare în circula ția mărfurilor; a sistem ului autom at de control
a indicatorilor ce caracterizeaz ă lansarea produc ției finite, starea stocurilor de produse, volum ul livrării
materialelor și pieselor, gradul execut ării com enzilor, locul aloc ării încărcăturilor pe traseul de la
producător la consum ator.
Aplicarea m ijloacelor m oderne în ce prive ște prestarea inf ormației despre fluxurile m ateriale
contribuie la introducerea tehnologiei "f ără hârtie". Esen ța ei const ă în aceea c ă, de exem plu, la
transportare, în loc de num eroase docum ente care înso țesc încărcătura(în special în com unicațiile
internaționale), are loc transm iterea sincron ă a inform ației prin canalele de telecom unicații, care con ține
toate datele necesare despre caracteristicile m ărfurilor expediate.
Cu ajutorul acestui sistem se poate ob ține o inf ormație com pletă despre înc ărcătură pe tot traseul de
circulație și în baza ei se pot adopta decizii. Cu ajut orul "logisticii com puterizate", se realizeaz ă analiza
activității firmei pe tot traseul de deservire și se dă o apreciere situa ției în com parație cu concuren ța.
Datele ini țiale, utilizate pentru controlul autom atizat, depind de particularit ățile fiecărei întreprinderi,
pentru care se constituie lan țul logistic cu descrierea tuturor punctelor nodale, a c ăilor de acces la aceste
puncte și a fluxurilor de inform ații corespunz ătoare. Sistem ele de inform ații furnizeaz ă, de asem enea,
date despre capacit ățile pieței și a gradului satur ării ei cu m ărfuri.
Recunoașterea im portanței tuturor tipurilor de inf ormație despre fluxurile interne și externe,
controlului asupra lor la num eroase întreprinderi au avut ca rezultat m odificarea structurii subdiviziunilor
responsabile pentru func ționarea sistem elor de inform ații. Secțiile pentru prelucrarea datelor au f ost
transf ormate în secții sau servicii de inf ormații. Aceste transf ormări au fost înso țite și de m odificarea
funcțiile lor în cadrul întreprinderii.
Secțiile sau serviciile de inf ormații, la m omentul actual, opereaz ă cu toate tipurile de fluxuri
informative și poartă responsabilitatea pentru activitatea tuturor sistem elor de control al corpora țiilor și
firmelor, iar conduc ătorii acestor sec ții sau servicii s-au ridicat pe cea m ai înaltă treaptă a scării ierarhice
a întreprinderilor.
Despre ef ectele pozitive ale utiliz ării m ijloacelor de com unicație asupra dezvolt ării logisticii ne
dovedesc m ajorarea calit ății inf ormației și creșterea volum ului, schim bului de inform ații între f irmele
participante la procesul logistic la f inele anilor 70 și mijlocul anilor 80 (vezi tabelul 7.1).
Tabelul 7.1
Modificarea volumului și calității informa ției (% )

Volumul info rmației tra nsmise Calitatea comunicației Abonații Fără schimbări Majorare Fără schimbări Ameliorare
Furni zorii 15 85 29 71
Companiile d e transport
Subdi viziunile firmei: 15 85 16 84
secția de producere 21 79 39 61
secția marketing 58 42 49 51
secția financi ară 74 26 68 32
secția planificării producției
46
54
47
53
secția planificării fonduri lor fixe
54
46
50
47

Sursa: [39, p.23]

În același tim p au f ost întreprinse m ăsuri de reglem entare a circula ției mărfurilor, având ca scop
simplificarea, m inimizarea sau elim inarea factorilor care îm piedică fluxul de m ărfuri și anum e:
61

deosebirile în standardele na ționale pentru produse; distan țele colosale pentru transm iterea inform ațiilor și
trafic; volum ul excesiv al docum entației ref eritoare la opera țiile interna ționale cu m ărfuri și decontările
financiare externe; existen ța restricțiilor la im port și export; cerin țele foarte stricte fa ță de am balarea și
etichetarea înc ărcăturilor; varietatea param etrilor tehnici ai m ijloacelor de transport și ai căilor de
comunicație etc. De regul ă, aceste m ăsuri vizeaz ă barierele vam ale, procedurile tehnologice și de control
la trecerea frontierei, im plem entarea noilor tehnologii de transport (de exem plu, interm odale).
Ca rezultat s-a redus tim pul af lării încărcăturilor în tranzit, a f ost m ajorată precizia livr ărilor și
calitatea prest ării lor, au f ost micșorate stocurile valorilor m ateriale la punctele de frontier ă.
Au fost create centre interna ționale de distribu ție, au fost schim bate locurile am plasării depozitelor, a
fost efectuat ă concentrarea punctelor de transportare a înc ărcăturilor în condi țiile integr ării econom iei
țărilor Europei de Vest și creării pieței com une.
Ambalajul, m aterialul rulant și param etrii tehnici ai c ăilor de com unicație au fost unificate și acest
fapt a perm is utilizarea sistem ului autom atizat de num ărare și direcționare a înc ărcăturilor. Mai m ult ca
atât, aprobarea unor norm e și standarde unice, trecerea de la unele la o pia ța com ună a stim ulat inova țiile
în econom ia UE, contribuind la o considerabil ă econom ie a costurilor (120 m lrd mărci sau 2,1% din
produsul na țional poten țial al țărilor UE) [50, p.21].
Majorarea volum ului fluxurilor m ateriale în schim burile interna ționale a im pus necesitatea de a
lichida detalizarea excesiv ă a regulilor și norm elor stabilite pe baz ă bilateral ă. A început procesul
coordonării investi țiilor pentru crearea inf rastructurii logistice na ționale.

7.6. Nivelele de dez voltare a logisticii
În econom ia reală sistem ele logisticii în cadrul dif eritelor uniuni de producere, din cauze obiective, se
află la diferite etape sau nivele de dezvoltare.
Analiza activit ății companiilor principale ale diferitor țări a permis eviden țierea a patru nivele
succesive în dezvoltarea logisticii:
Primul nivel al dezvolt ării logisticii se caracterizeaz ă prin faptul c ă com paniile activeaz ă în baza
executării sarcinilor zilnice planificate pentru fiecare schi mb, iar form a de dirijare a logisticii este cea m ai
elem entară. Sfera ac țiunii logisticii, de obicei, cuprinde depozitarea produc ției finite și transportarea
acesteia la clien ți. Funcționarea sistem ului are loc prin urm ărirea și reacționarea la oscila țiile zilnice ale
cererii și a erorilor în procesul de distribuire a produc ției. Activitatea logistic ă la aceast ă etapă de
dezvoltare este determ inată de mărimea cheltuielilor, de transport și de alte opera ții de distribu ție a
producției față de încasările totale de la vânzare.
Nivelul al doilea de dezvoltare a logisticii se caracterizeaz ă prin dirijarea fluxului de m ărfuri
fabricate la întreprindere de la punctul term inal al liniei de producere pân ă la consum atorul final. Sistem ul
logistic controleaz ă următoarele func ții: deservirea clientului, prelucrarea com enzilor, depozitarea
producției finite la întreprindere, dirijarea stocurilor de produc ție finită, planificarea activit ății sistem ului
logistic. Pentru executarea acestor func ții sunt f olosite calculatoarele, îns ă sistem ele inform ative nu se
disting, de regul ă, printr-o com plexitate înalt ă. La nivelul doi de dezvoltare activitatea sistem ului logistic
este apreciat ă prin com pararea cheltuielilor prev ăzute în buget și a cheltuielilor reale.
La nivelul trei de dezvoltare a logisticii se controleaz ă operațiile cu caracter logistic, începând cu
achiziționarea m ateriei prim e și term inând cu deservirea consum atorului. Dintre func țiile suplim entare ale
acestui sistem fac parte: livrarea m ateriei prim e la întreprindere, pronosticarea desfacerii, planificarea
producției, achizi ționarea m ateriei prim e, gestiunea stocurilor de m aterie prim ă sau a sem ifabricate,
proiectarea sistem elor logistice.
Unicul dom eniu care nu este controlat de m anagerul pentru logistic ă este conducerea întreprinderii.
Activitatea acestui m anager, de obicei, se realizeaz ă în baza planului individual. Activitatea sistem ului se
apreciază nu pe calea com parării cheltuielilor anului precedent sau al e bugetului de cheltuieli, ci prin
compararea cu standardul calit ății deservirii.
Totodată, întreprinderea tinde de a m ajora productivitatea sistem ului, și nu de a reduce cheltuielile, o
situație caracteristic ă pentru sistem ele de nivelul doi. Ad ministrarea sistem ului se realizeaz ă nu printr-o
reacție directă, ci prin planificarea ac țiunilor de prevenire.
Sistem ele logistice de nivelul patru se vor răspândi rapid în viitor. Sf era acțiunilor logisticii aici este
similară cu sistem ele logistice aflate la etapa a treia de dezvoltare, cu o singur ă excepție.
62

Procesele planific ării și controlului opera țiilor logistice la aceste întreprinderi sunt integrate cu
operațiile de m arketing, desfacere și financiare. Aceast ă integrare contribuie la coordonarea scopurilor
dintre subdiviziunile întreprinderi. Dirijarea sistem ului se realizeaz ă în baza planific ării de lung ă durată.
Activitatea sistem ului este apreciat ă ținând cont de cerin țele standardelor interna ționale. Întreprinderile î și
realizează activitatea la nivel na țional și global. Ele confec ționează producția pentru pia ța mondială și
dirijează o parte a sistem elor m ondiale de producere și distribuire, urm ărind optim izarea cheltuielilor și
satisfacerea necesit ăților clienților.
Dirijarea cu distribu ția globală și cu fluxurile interna ționale de m ateriale și inf ormații necesit ă
anum ite cunoștințe din partea m anagerului pentru logistic ă. De exem plu, strategia organiz ării
aprovizion ării tehnico-m ateriale și depozitarii, necesit ă cunoștințe în dom eniul cu privire la legisla ție,
sistem ele fiscale, reglem entările în sfera econom ică.
Pe de altă parte, strategia dirij ării stocurilor trebuie s ă țină cont de anum ite cerințe față de am balare și
marcare. Ef icacitatea deservirii clientului este determ inată de eficacitatea preg ătirii și prelucrării unor
docum entații com plexe și, de asem enea, a rezultatelor ac țiunilor de elim inare a barierelor vam ale. Se
intensif ică necesitatea antren ării altor agen ți ("a terților": agen țiile vam ale și expediționale, băncile) în
procesele logistice.
În țările dezvoltate, nivelul de dezvoltare a logisticii pe f irme variază. Cercetarea a 500 de com panii-
gigant din Europa de Vest (investiga ția a cuprins 26% din com paniile germ ane, 20% – olandeze, 17% –
engleze, 16% – franceze, 11% – belgiene și 10% – italiene), care reprezentau 30 de ram uri ale econom iei,
a dem onstrat că la prim ul nivel de dezvoltare se afl ă 57% din num ărul firm elor cercetate, la nivelul doi –
20%, la nivelele trei și patru – 23% din com panii [13, p.37].
Experiența firm elor din diferite țări ale lum ii a dem onstrat că ascensiunea de la etapa inferioar ă de
dezvoltare a sistem elor logistice spre cele m ai superioare are loc atât în m od lent, cât și în salturi, în cazul
apariției condițiilor favorabile. Asem enea condi ții pot fi: fuzionarea întreprinderilor, un program nou de
administrare, ini țiative politice și legislative (de exem plu, adoptarea legii privind liberalizarea
comerțului).
Trecerea la un nivel m ai înalt de dez voltare a logisticii, de obicei, dureaz ă de la 6 luni pân ă la 2 ani.
Se estim ează că acest term en se va reduce în leg ătură cu acutizarea concuren ței interna ționale și
posibilitatea utiliz ării experien ței firm elor care au parcurs deja aceast ă cale.
Analiza nivelelor dezvolt ării logisticii a dem onstrat, de asem enea, că întreprinderile care au optat
pentru o abordare integrat ă a dirijării logisticii înregistreaz ă prof ituri m ai mari. Aplicarea logisticii a
sporit productivitatea m uncii personalului firm elor, ocupat cu transportarea înc ărcăturilor, cu 9,9%. Peste
60% din firm ele cercetate au reu șit să majoreze calitatea deservirii în sfera transporturilor [39, p.27].
Rezultatele analizei au eviden țiat, de asem enea, că firmele cu nivel dif erit de dezvoltare a logisticii
diferă după destinația investițiilor. De regul ă, la nivelul inferior de dezvoltare, investi țiile capitale m ari
sunt orientate spre neutralizarea ac țiunilor negative, iar la nivelele m ai superioare sunt orientate spre
constituirea inf rastructurii logisticii.
Rezultatele cercet ărilor au dem onstrat că firm ele situate la prim ul nive l au consum at 44% din resurse
pentru lichidarea neajunsurilor ale sistem ului logis ticii sau ale unor elem ente ale acestuia; 32% – pentru
introducerea norm ativelor productivit ății muncii și 24% – pentru aplicarea stim ulării retribuirii m uncii.
Firm ele, care au atins nivelul doi al dezvolt ării logisticii, au utilizat 47% din resurse pentru m ecanizarea
operațiilor de depozit, 30% – pentru construc ția depozitelor și 23% la autom atizarea proceselor
tehnologice [39].
În ultim ii ani, în țările cu econom ie de piață, dezvoltarea logisticii se caracterizeaz ă prin trecerea
funcțiilor de control asupra distribuirii produc ției finite de la firm ele produc ătoare la firm ele specializate,
adică agenți econom ici externi. Aceast ă tendință a apărut m ai întâi în Europa de Vest și Japonia, iar m ai
târziu în SUA. Se presupune c ă dezvoltarea acestei tendin țe va duce la m odificări im portante în
organizarea circula ției mărfurilor.
De exem plu, logistica pe baz ă de contract sau prin interm ediari presupune antrenarea unei firm e
angro independente pentru executarea tuturor sau a unor func ții vizând distribuirea produc ției, inclusiv
transportarea, depozitarea, dirijarea stocurilor, deservirea clientului și crearea sistem elor inform aționale
logistice.
Acesta este un exem plu de aprofundare a diviz ării sociale a m uncii. Introducerea în sistem ul logistic
a firm elor specializate e condi ționată, în primul rând , prin faptul c ă ele dispun de experien ță de activitate
63

în sfera prest ării serviciilor com parativ cu firm a producătoare; în al doilea rând , de tendin ța ultim ei de a
reduce cheltuielile suplim entare și a le concentra asupra producerii în condi ții mai avantajoase.
Majoritatea firm elor specializate în logistic ă s-au form at pe calea separ ării secțiilor logistice din
componența întreprinderilor m ari. Unele au ap ărut pe calea reorganiz ării întreprinderilor de transport,
care și-au însușit funcțiile de am balare, asam blare, m arcare, sortare, depozitare, dirijarea stocurilor,
planificarea distribuirii produc ției.
În scopul asim ilării logisticii și perf ecționării ei în practica econom ică, pe lângă firm ele unor țări
industrial dezvoltate, au fost create sec ții consultative în acest dom eniu. De exem plu, la întreprinderile din
Franța deja la m ijlocul anilor 80 existau circa 500 de sec ții care se ocupau cu logistica [39, p.28]. De
regulă, aceste sec ții își concentreaz ă activitatea asupra unei verigi din lan țul logistic(de exem plu,
transportul) sau a 2-3 verigi, îns ă în coordonare cu totalitatea altor elem ente.
Secțiile consultative ef ectuează un pronostic al st ării logisticii la întreprindere. Adm inistrația firmei
realizează pentru ele, de asem enea, cercet ări în dom eniul logisticii, elaboreaz ă propuneri vizând
perfecționarea ei, ține cursuri în dom eniul logisticii, însu șește experien ța altor firm e în dom eniu. De
problem ele generării ideilor, schim bului de experien ță și elaborarea abord ărilor științifice și practice fa ță
de strategia și tactica logisticii în țările dezvoltate se ocup ă societăți și asociații naționale și internaționale
specializate, care întrunesc firm ele industriale și organiza țiile științifice. Aceste asocia ții dispun de centre
proprii de cercet ări care preg ătesc sistem atic analize ale situa ției în econom ie, dispun de sec ții
consultative, b ănci de date, centre de instruire etc. În unele țări există câteva asocia ții naționale. În prezent
numai în Europa se num ără peste 20 de asocia ții naționale, m embre ale Asocia ției Europene de Logistic ă.
Dezvoltarea sistem elor logistice se realizeaz ă în legătură reciproc ă cu evolu ția concep ției și
principiilor logistice, f ormate în țările cu econom ie de piață într-o perioad ă foarte îndelungat ă.

Întrebări de control:

1. Care sunt condi țiile și istoricul apari ției logisticii?
2. Num iți cauzele cre șterii interesului f ață de logistic ă.
3. Num iți trăsăturile com une și deosebirile în țările cu econom ie dezvoltat ă dintre logistica în sfera
militară și logistica în econom ie.
4. Num iți 2-3 defini ții principale ale logisticii și evidențiați deosebirile dintre ele.
5. Care este specificul abord ării logistice în dirijarea cu fluxurile m ateriale și inf ormaționale
comparativ cu dirijarea tradi țională cu fluxurile m ateriale?
6. Ce problem e pune și rezolvă logistica ca știință?
7. Enum erați motivele care explic ă necesitatea aplic ării logisticii în econom ie.
8. Enum erați etapele dezvolt ării logisticii și schim bările care au condi ționat integrarea procesului
de transportare-depozitare.
9. Enum erați factorii cu ac țiune direct ă asupra dezvolt ării logisticii. Care f actori contribuie la
crearea posibilit ăților și stim ulentelor pentru dezvoltarea logisticii?
10. Care sunt cele patru niveluri de dezvoltare a logisticii? În ce constau deosebirile dintre aceste
niveluri?
11. Explica ți de ce posibilitatea aplic ării logisticii în econom ie a apărut abia în a doua jum ătate a
secolului XX.

Tema 8. APARATUL CONCEPTUAL, PRINCIPIILE ȘI CERIN ȚELE FUNDAMENTALE
ALE LOGISTICII

8.1. Evolu ția abordărilor conceptuale ale logisticii
În literatura de peste hotare se eviden țiază trei perioade de dezvoltare a sistem elor de circula ție a
mărfurilor în sfera produc ției m ateriale:
a) perioada prelogistic ă;
b) perioada logisticii clasice;
c) perioada neologistic ă [12].
64

Fiecare din aceste perioade se caracterizeaz ă prin anumite abord ări conceptuale legate de crearea
și dirijarea sistemelor de circula ție a mărfurilor:
a) în perioada prelogistic ă, până în anii 50, dirijarea distribuirii m ateriale avea un caracter
fragm entar. Transportul și asigurarea tehnico-m aterială erau considerate ca dou ă sfere de activitate între
care nu exist ă nici legătură. În practic ă acest fapt însem na că secția de transport era considerat ă deseori un
elem ent străin, chiar "parazitar" în structura organizatoric ă a com paniei, f iind o achitate derivat ă a
comerțului angro.
Responsabilii de activitatea acestei sec ții se af lau la nivelele inf erioare ale structurii adm inistrative.
Dezvoltarea rapid ă a transportului f ără șine, în special a transpor tului auto, a m ajorat simțitor rolul
său în circula ția mărfurilor. A început a se da preferin ță optim izării traf icurilor.
În calitate de criteriu al eficacit ății acestora era considerat tariful m inimal pentru transportul
încărcăturilor cu transport de uz com un și cheltuielile m inime pentru transportul propriu.
Drept urm are al acestui fapt, func ția de dirijare a fluxurilor de înc ărcături la început era executat ă
specialiștii pentru tarif e și rute, iar m ai apoi în f uncțiile lor a f ost inclusă selectarea variantelor de
deservire cu m ijloace de transport și a altor servicii suplim entare. A ap ărut necesitatea controlului asupra
expedierii înc ărcăturilor, controlul docum entelor înso țitoare înc ărcăturilor, am balării, cântăririi,
operațiilor de înc ărcare-desc ărcare. Începând cu anii 40 activitat ea responsabilului pentru traficul
încărcăturilor s-a extins. Toate acestea au pus tem elia dezvolt ării logisticii.
În principiu, logistica nu prezint ă un elem ent absolut nou și necunoscut în practic ă. Problem a
optim izării circula ției m aterialelor, m ateriei prim e și producției finite a f ost mereu în centrul aten ției
întreprinderilor.
Noutatea logisticii const ă, în prim ul rând, în schim barea priorit ăților în practica econom ică a firm ei,
unde locul central îl ocup ă dirijarea proceselor de circula ție a mărfurilor. În al doilea rând, noutatea
logisticii const ă în utilizarea abord ării com plexe a problem elor circula ției valorilor m ateriale în procesul
reproducerii. Fiind bazat ă pe abordarea com plexă, logistica presupune coordonarea proceselor, legate de
fluxurile m ateriale, producerea și marketingul.
În al treilea rând, noutatea logisticii const ă în utilizarea teoriei com promiselor în practica econom ică
a firm ei. Toate aceste au perm is trecerea de la dirijarea izolat ă a diverselor func ții privind circula ția
mărfurilor la integrarea lor, f apt care a dat posibilitatea de a ob ține un rezultat general care s ă depășească
suma efectelor separate.
b) perioada logisticii clasice a început s ă se dezvolte la începutul anilor 60 și a constat în f aptul că în
locul organiz ării traf icurilor optim ale la f irmă s-a început crearea sistem elor logistice. În aceast ă perioadă
se pot eviden ția trei concep ții de creare a lor, care difer ă prin sfera aplic ării com promiselor (arm onizarea
intereselor econom ice) și criterii [ 39, p.32] .
În cadrul fiec ărei concep ții com promisele purtau un caracter func țional și nu afectau, în fond,
activitatea de producere a firm ei.
Conform prim ei concep ții, sfera ac țiunii com promiselor constituiau cheltuielile ef ectuate cu unele
operații logistice, iar drept criteriu serveau cheltuielile generale m inime pentru distribu ția materială. O
astfel de concep ție perm itea obținerea unor rezultate. Majorarea cheltuielilor la unele opera ții, cu scopul
de a reduce sim țitor cheltuielile ef ectuate cu alte opera ții, a dat posibilitate de a reduce la m inimum
cheltuielile pe întregul sistem logis tic. Un exem plu tipic al acestei concep ții este m ajorarea cheltuielilor
de transport și reducerea cheltuielilor de dirijare a stocurilor și de depozitare.
Orientarea spre m inimizarea cheltuielilor generale a avut un efect econom ic pozitiv datorit ă utilizării
compromiselor funcționale în cazul firm ei. Însă timpul a dem onstrat că criteriul costurilor lim itează
posibilitățile financiare ale firm ei, întrucât nu reflect ă influența cererii asupra corela ției dintre venituri și
cheltuieli.
Ca rezultat a fost proiectat ă trecerea la un alt criteriu, orientat concom itent și spre costuri, și spre
cerere: acum ularea profitului m aximal de la opera țiile logisticii. Îns ă noul m od de tratare are anum ite
restricții.
Accentul pus pe func țiile logisticii în cadrul f irmei, neglijând f uncțiile sim ilare, ef ectuate de alte
firme participante la procesul logistic, a lezat in teresele acestor firm e. De aceea, la finele perioadei
logisticii clasice au avut loc schim bări în concep ția ei. Drept criteriu al sistem ului optim al de dirijare a
distribuirii a fost recunoscut profitul m aximal provenit de la opera țiile logisticii ale tuturor f irmelor
participante. Accentul a fost trecut pe com promisele dintre firm e în sfera logisticii.
65

c) o dată cu începutul anilor 80 a fost m arcată o nouă perioadă în dezvoltarea logisticii, și anum e
perioada neologisticii sau logistica genera ției a doua . În aceast ă perioadă logistica se caracterizeaz ă prin
extinderea sferei de ac țiune a com promiselor.
Necesitatea acestei expansiuni este m otivată prin aceea c ă nici o subdiviziune func țională din
interiorul f irmei, inclusiv sec ția logistica luat ă în parte nu dispune de resursele și potențialul necesar
pentru a reac ționa la schim bările condi țiilor externe și a putea activa în m od independent. Pentru o
eficiență mai mare erau necesare eforturi com une ale tu turor subdiviziunilor structurale ale firm ei sau
întreprinderii. În plus, ar fi fost necesar ă folosirea experien ței managerilor care exam inează activitatea
firmei ca un sistem .
Abordarea conceptual ă a dezvolt ării sistem elor logistice, care concretizeaz ă această idee, a ob ținut
denum irea de "abordare com plexă" sau "abordare în baza întregii într eprinderi". În cadrul acestei abord ări
funcțiile logisticii sunt considerate drept cel m ai important subsistem al firmei.
Acest fapt denot ă că sistem ul logistic e necesar s ă fie creat și dirijat pornind de la scopul general, care
constă în realizarea eficacit ății maximale a activit ății firmei în întregim e.
De aceea, aten ția a început s ă fie concentrat ă asupra com promiselor dintre sistem ele funcționale ale
firmei, încadrând subdiviziunile de producere și alte subdiviziuni neologistice. Criteriul acestei abord ări
constă în m inimizarea cheltuielilor întregii întreprinderi.

8.2. Principiile logisticii
Principiul reprezint ă poziția, fundam entul (baza) de baz ă al unei oarecare teorii, studiu, științe [27].
Activitatea de dirijare a fluxurilor m ateriale, dup ă cum și activitatea de produc ție, com ercială și alte
form e de activitate econom ică, era realizat ă de om începând cu perioadele cele m ai tim purii ale
dezvoltării societății. Noutatea logisticii const ă, mai întâi de toate, în schim barea priorit ăților altor f orme
de activitate econom ică în f avoarea activit ății de dirijare a fluxurilor m ateriale. Relativ recent
antreprenorii au în țeles ce poten țial de m ajorare a ef icienței are m arketingul tuturor etapelor de circula ție
directă a materiei prim e, subansam blelor și producției finite în econom ie.
Sistem ul referitor la perfec ționarea activit ății econom ice pe calea ra ționalizării fluxurilor m ateriale se
bazează pe principiile logisticii.
Toate verigile lan țului de dirijare m aterială, adică toate elem entele sistem elor logistice trebuie s ă
activeze ca un m ecanism unic și eficient. Pentru solu ționarea acestei problem e, e necesar ă o abordare
sistem ică la alegerea tehnicii, înnoirea proceselor tehnologice, legate reciproc prin diferite sectoare de
circulație a m aterialelor, la coordonarea intereselor econom ice referitoare la organizarea fluxurilor
materiale ș.a.
Esența abordării sistem ice a dirij ării fluxurilor m ateriale se exam inează mai detaliat în baza analizei
principiilor logisticii.
Principiile logisticii sunt: complexitatea, caracterul științific, caracterul concret, constructivitatea,
siguranța și varietatea [29, p.50-52] .
a) complexitatea:
– form area unei infrastructuri dezvoltate pentru realizarea circula ției fluxurilor în condi ții
concrete;
– coordonarea acțiunilor participan ților și interm ediarilor la circula ția resurselor și produselor;
– efectuarea controlului centralizat asupra îndeplinirii sarcinilor de c ătre structurile logistice ale
firmelor;
– tendin ța firm elor pentru o colaborare strâns ă cu partenerii externi ai lan țului com ercial și
stabilirea leg ăturilor dintre diferite subdiviziuni ale firm ei.
b) caracterul științific:
– aplicarea intensivă a calculului ini țial la toate etapele de dirijare a fluxului m aterial de la
planificare pân ă la analiz ă, îndeplinirea calculelor detaliate a tuturor param etrilor traiectoriei
de circula ție a fluxului;
– recunoa șterea din partea cadrelor calificate a stat utului celei m ai importante resurse din
structurile logistice ale firm ei.
c) caracterul concret:
– determ inarea clară a rezultatului cu scopul dirij ării fluxului în corespundere cu cerin țele
tehnice, econom ice și altele;
66

– realizarea circulației tuturor f ormelor de resurse cu cheltuieli m inime;
– administrarea/controlul logisticii din partea subdiviziunilor de eviden ță și calcul sau a
organelor structurale, rezultatele activit ății cărora sunt reflectate în profitul firm ei.
d) caracterul constructiv:
– dispecerizarea fluxului, observarea perm anentă a deplas ării și transf ormării fiecărui obiect al
fluxului și măsurile operative de corectare a circula ției lui, eviden țierea m inuțioasă a detaliilor tuturor
operațiilor de asigurare tehnico-m aterială și a transport ării mărfurilor.
e) siguran ța:
– asigurarea perm anentă și inof ensivă a circula ției, rezervarea com unicațiilor și mijloacelor
tehnice pentru introducerea m odificărilor în cazul necesit ății de schim bare a traiectoriei
circulației fluxului;
– utilizarea largă a mijloacelor tehnice m oderne de suport și dirijarea circula ției: asigurarea unei
viteze înalte și calității inf ormației obținute, precum și a tehnologiei de prelucrare a ei.
f) caracterul variat:
– posibilitatea reacției adaptării rapide a f irmei la oscila țiile cererii;
– crearea rațională a unor rezerve (stocuri) ra ționale capacit ăților întreprinderii, înc ărcarea
cărora se poate efectua în corespundere cu planurile firm ei, elaborate prelim inar.

8.3. Categoria compromiselor economice în logistic ă
Com promisul econom ic reprezint ă o categorie care se utilizeaz ă în procesul lu ării deciziilor în
domeniul activit ății de antreprenoriat. Aceast ă categorie se exprim ă prin calcule care reflect ă interesele
diferitor subdiviziuni ale întreprinderii și ale tuturor participan ților procesului logistic.
Com promisul econom ic trebuie s ă reprezinte o m etodă de echilibrare a cheltuielilor, veniturilor și
beneficiului întreprinderii, care este evaluat prin dou ă aspecte: a) influen ța asupra cheltuielilor totale
ale sistemului logistic; b) influen ța asupra încas ărilor de la distribu ția mărfurilor . Dacă diferența dintre
venituri și cheltuieli cre ște, atunci com promisul econom ic are un efect pozitiv asupra raportului costuri-
venituri.
Dom eniul de influen ță a com promiselor econom ice cuprinde nivelul strategic, organizatoric și
operativ de luare a deciziilor în dom eniul repartiz ării produselor [11, p.15].
Deciziile strategice cuprind problem ele cu caracter fundam ental pe o perioad ă de lungă durată. De
exem plu, alegerea furnizorului este un exem plu de decizie strategic ă despre achizi ționare, deoarece
relațiile cu f urnizorii se stabilesc pe o perioad ă mai lungă.
La nivelul organizatoric deciziile se ref eră la organizarea produc ției și pieței pe o perioad ă de până la
trei ani. Alegerea m etodei de livrare a m ărfurilor, tipului de transport și nivelului de deservire a
consum atorilor, sunt exem ple de com promise econom ice la acest nivel.
La nivelul operativ com promisele se realizeaz ă prin detalierea planului pân ă la un an, unde acestea
apar zilnic la determ inarea mărimii partidei de m ărfuri, alegerea form ei de am balaj ș.a.
E im portant de a stabili care criterii logistice vor sta la baza lu ării deciziilor corecte. Astf el, la nivelul
strategic în procesul alegerii furnizorului, criteriul principal este pre țul de achizi ționare. Alte criterii pot
fi: siguran ța livrării, calitatea produsului livrat, locul unde se g ăsește furnizorul, tim pul deplas ării
mărfurilor de la produc ător până la consum ator. Alte criterii im portante (în af ară de prețul pentru
achiziționare) în procesul alegerii furnizorului sunt: calitatea produsului, elasticitatea livr ării și siguranța
acesteia.
La nivelul organizatoric în calitate de criteriu poate f i luată frecvența livrărilor, pe de alt ă parte, la
nivelul operativ în calitate de criteriu poate fi adoptat ă ruta de parcurs sau tipul de transport pentru partida
dată de mărfuri. Un alt com promis la acest nivel poate fi alegerea m ărimii partidei pentru livrare.
Toate exem plele aduse ne dem onstrează rolul im portant al com promiselor econom ice în practica
activității întreprinderilor.

8.4. Logistica ca factor de sporire a competitivit ății întreprinderilor
Exam inarea logisticii în calitate de factor de sporire a com petitivității presupune c ă consecin țele
deciziilor adoptate în dom eniul dat trebuie s ă fie măsurate prin inf luența lor asupra cheltuielilor
funcționale și încasărilor de la vânzarea m ărfurilor.
67

În acest context, r ămâne actuală găsirea unei m etode de control al cheltuielilor și indicatorilor, care ar
reflecta cel m ai corect leg ătura logisticii cu indicatorii econom ici și financiari ai firm ei. S-a dovedit c ă
apar dificult ăți la determ inarea param etrilor cantitativi ai consecin țelor deciziilor logisticii, care pot f i
măsurați numai prin respectarea urm ătoarelor condi ții cu caracter metodologic și tehnic [39, p.47] :
– existen ța unui sistem inform ațional și de eviden ță bine organizat;
– efectuarea unei analize com plexe a cheltuielilor și veniturilor subdiviziunilor structurale ale
firmei și ale tuturor participan ților din lan țul logistic, bazat pe aplicarea principiului
"misiunilor" și a m etodologiei unice de determ inare a cheltuielilor;
– determ inarea cotei prof itului de la activitatea logistic ă în prof itul total al întreprinderilor.
În literatura cu caracter econom ic de peste hotare se subliniaz ă că la firm ele care au adoptat concep ția
logisticii și și-au form ulat strategia în baza ei se observ ă o creștere sem nificativă a randam entului
capitalului care reflect ă raportul prof itului obținut de la vânzarea m ărfurilor sau prestarea serviciilor c ătre
capitalul investit.
Activitatea logistic ă influențează nem ijlocit asupra cheltuielilor legate de vânzarea m ărfurilor. În
cadrul abord ării logistice la aceste cheltuieli se refer ă spezele, legate de executarea com enzilor, inclusiv
cheltuielile ef ectuate cu prelucrarea lor, transportarea și depozitarea înc ărcăturilor, dirijarea stocurilor,
activitățile asim ilare (asigurarea cu piese de rezerv ă, service postvânzare).
Nu m ai puțin im portantă este acțiunea logisticii asupra am eliorării situației firm elor pe pia ță, care se
reflectă prin creșterea cotei pe pia ță și depinde, în m are măsură, de com petitivitatea nivelului de deservire
a consum atorilor.
Influența logisticii asupra capitalului investit se realizeaz ă prin interm ediul categoriilor (elem entelor)
de bază ale activelor și pasivelor bilan țului firm elor.
Astfel de elem ente ale bilan țului ca "num erarul disponibil și conturile debitorilor", care se raport ă la
capitalul circulant, sunt decisive pentru lichiditatea f irmei. În ultim ii ani im portanța acestor elem ente a
crescut, întrucât num eroase firm e s-au ciocnit cu insuficien ța num erarului, îns ă, deocam dată, nu
întotdeauna este recunoscut ă influența variabilelor logistice asupra acestei p ărți a bilanțului.
Este cert f aptul că cu cât e m ai scurt term enul execut ării com enzilor(perioada de la recep ționarea
comenzii până la m omentul livrării mărfii consum atorului), cu atât m ai repede poate fi em isă factura.
Rapiditatea execut ării com enzilor poate inf luența concom itent asupra fluxului de num erar disponibil,
dacă factura nu se em ite până când mărfurile nu sunt expediate. Una din variabilele logistice m ai puțin
vădite, care influen țează asupra num erarului disponibil și a conturilor debitorilor, este acurate țea em iterii
facturilor. Dac ă consum atorul descoper ă că factura con ține inexactit ăți, el, probabil, nu o va pl ăti și lochul
de tim p dintre executarea com enzii și decontării se va m ajora până când eroarea nu va fi corectat ă.
Logistica are o influen ță esențială asupra capitalului circulant prin reducerea stocurilor de m aterie
primă, sem ifabricate, articole finite și piese de schim b. Deseori peste 50% din capitalul circulant al
firmelor-produc ătoare revine stocurilor. De aceea, factorul logistic care ac ționează asupra capitalului
investit într-o m are măsură depinde de politica com paniei în ce prive ște nivelul stocurilor, gradul
controlului și dirijării lor și, de asem enea, de sistem ul planific ării necesit ăților distribu ției.
E cunoscut faptul c ă concepția tradițională privind volum ul com enzilor nu reflect ă întotdeauna
necesitățile reale ale producerii și distribuirii. Ca rezultat apar suprastocurile. La rândul s ău, achizițiile
materiei prim e și materialelor sunt strâns legate de contur ile creditorilor. Din punct de vedere logistic
aceste de conturi sunt elem entele-cheie ale bilan țului firm elor și ele influen țează asupra capitalului
circulant. Prin urm are, integrarea dirij ării achizițiilor și dirijării produc ție, constituie o com ponentă a
strategiei logisticii și poate da un ef ect pozitiv, care este conf irmat și în practic ă.
La firm ele în care consum ul stocurilor corespunde necesit ăților planului de produc ție în ce prive ște
materia prim ă și materialele, costurile logistice ale com paniei se reduc, iar gradul de utilizare a capitalului
investit se m ajorează.
Arenda depozitelor, m ijloacelor de transport și altor elem ente ale sistem ului logistic reprezint ă pentru
arendaș cheltuieli curente. Înlocuirea capitalu lui fix cu cheltuielile curente se ob ține, în special, prin
antrenarea altei firm e vizând executarea opera țiilor de depozitare și transportare. Aceste schim bări
modifică raportul dintre obliga țiile de crean ță și capitalul, propriu și, prin urm are, și corelația dintre
capitalul propriu și profit, precum și circulația num erarului atât din punct de vedere al pl ății dobânzilor,
cât și al achit ării datoriei. Deoarece baza m aterială a sistem ului logistic al f irmelor în m ajoritatea
68

cazurilor o constituie m ijloacele tehnice și instalațiile proprii, și nu cele arendate, logistica poate influen ța
esențial asupra valorii capitalului f ix al f irmelor și corelației acestuia cu profitul.
Astfel, se poate concluziona c ă logistica inf luențează asupra profitului sau pierderilor firm elor. De
aceea, schim bările corespunz ătoare în strategia logisticii ac ționează asupra rezultatelor financiare ale
activității firmelor și își aduc aportul la asigurarea viabilit ății lor.
Se întreprinde, de asem enea, o analiz ă minuțioasă a prof itului și capitalului investit, pentru a se
convinge de eficacitatea m aximală a utilizării resurselor. Influen ța logisticii asupra corela ției dintre
profitul, ob ținut din vânzarea m ărfurilor, și capitalul investit poate f i exprim ată convențional ca produsul
dintre coef icientul rentabilit ății și rotația capitalului [ 39, p.50] :
100%investit Capitalulvânzărilor Valoarea
vânzărilor Valoareavânzări din ProfitulPCI × × =
Cercetările ef ectuate în sf era logisticii ref eritoare la diverse tipuri de pie țe au dem onstrat că firm ele
producătoare și interm ediarii dispun de posibilit ăți ample pentru crearea condi țiilor pref erențiale pentru
consum atori. Îns ă aceste posibilit ăți pot fi realizate num ai în cazul, dac ă logistica va fi orientat ă în
totalitate spre pia ță.
Pentru m ajoritatea produselor alim entare logistica nu joac ă rolul de instrum ent activ al m arketingului,
excepție făcând expedierea produc ției ușor alterabile, când factori dom inanți, sunt m omentul expedierii și
viteza transport ării.
Pe piața mărfurilor de investi ție un factor im portant al com petiției este siguran ța expedierii. Acest
factor este esen țial pentru recep ționarea com enzilor repetate de la consum ator sau pentru recep ționarea
comenzilor de la consum atorii noi la recom andarea celor actuali. Im portanța siguran ței expedierii este
condiționată de faptul c ă ea trebuie s ă se im plice, de fapt, în diverse genuri de exem ple, care au loc la
consum ator, introducând deseori construc ția, com pletarea personalului, instruirea lui etc. Inf luența asupra
competitivității e foarte m are, întrucât com anda repetat ă deseori devine o perspectiv ă prom ițătoare pentru
dezvoltarea de lung ă durată a afacerii din cauza costurilor m ai reduse, legate de proiectarea și
standardizarea produc ției. Siguran ța expedierii, de asem enea, reprezint ă un factor care m anifestă influență
asupra produc ției destinate com enzilor repetate pentru a șa tipuri de produc ție ca utilajul și dispozitivele.
Pe piața producției de consum de lungă durată siguranța expedierii, în m ajoritatea cazurilor, nu
prezintă un factor dom inant, deoarece acest tip de m arfă, de regul ă, se află perm anent în canalele de
distribuire, iar siguran ța influențează nesem plificativ asupra stocurilor.
Consum atorii și interm ediari deseori accept ă un anum it grad de nesiguran ță sau incertitudine la
expedieri f ără a schim ba furnizorul sau m arca. În aceste condi ții logistica reprezint ă, în special, un factor
al reducerii cheltuielilor, și nu un instrum ent al m arketingului. Îns ă ea, totuși poate avea im portanță
enormă din punct de vedere al îm bunătățirii calității serviciilor privind reducerea term enelor de executare
a operațiilor logistice legate de lansarea unui produs nou, precum și de organizarea produc ției cu o
varietate larg ă de m odele.
Care este rolul logisticii pe pia ța mărfurilor industriale? În cazul dat produc ția se f abrică, în fond,
conform specifica țiilor consum atorului, îns ă după prelucrare ea devine standardizat ă, iar procesul de
producere devine repetat. De aici rezult ă că siguranța expedierii are un avantaj concuren țial față de alți
factori, de exem plu, prin viteza sau frecven ța expedierilor.
Astfel, dim inuarea gradului de diferen țiere a produc ției, după proprietăți sau calitate, în condi țiile
când im aginea corporativ ă sau strategia firm elor pot fi m odifi cate cu greu în perspectiva de scurt ă durată,
logistica devine un f actor com petitiv tot m ai important.
În aceste condi ții avantajul concuren țial poate f i obținut din capacitatea firm ei de a ob ține prin
interm ediul activit ății sale logistice, a dif erențelor în segm entarea pie ței, a m odificărilor în m ediul
econom ic și ale cerin țelor pieței, precum și a celor ale m anevrelor tactice proprii și străine.
Politica f irmelor, orientat ă spre obținerea veniturilor din activitatea logistic ă, de regul ă, duce la
majorarea prof itului. Cercet ările speciali știlor de peste hotare dem onstrează că contribuția logisticii la
profitul com paniilor depinde de nivelul deservirii.
Totodată, se observ ă că la atingerea nivelului de 90% și mai sus costurile logistice încep s ă
depășească creșterea veniturilor de la aceast ă activitate. Începând cu 95%, efectul devine negativ (vezi
figura 8.1).
69

Veni turi proveni te
din vânzări
Profit Costuri
logistice
Nivelul
deservirii Unități
bănești
100%
Figura 8.1. Dependen ța profitului firmelor de nivelul deservirii logistice
Sursa: [39, p. 52]

Cele expuse m ai sus confirm ă că scopul logisticii în prezent dep ășește lim itele econom iei costurilor
și majorării prof itului. La etapa actual ă concepția com petitivității firmei constă în obținerea avantajului
concurențial prin acordarea serviciilor suplim entare și majorarea calit ății acestora. Ulterior, în m ăsura
aplicării concep ției date de m ajoritatea firm elor, econom ia costurilor poate s ă devină din nou prioritar ă,
însă deja la un alt nivel. Prin urm are, creșterea com petitivității firmelor prin im plem entarea logisticii este
un proces dinam ic și continuu.

8.5 Cerin țele fundamentele ale logisticii
Logistica contribuie la m ajorarea eficacit ății activității firm ei, cu condi ția respect ării următoarelor
cerințe [39, p.53-58]:
1. Interferen ța logisticii cu strategia corporativ ă;
2. Perfec ționarea organiz ării circula ției fluxului m aterial;
3. Acum ularea inform ației necesare și aplicarea tehnologiilor m oderne de prelucrare a ei;
4. Dirijarea efectivă a resurselor de m uncă;
5. Instaurarea relațiilor reciproce cu alte f irme în dom eniul elabor ării strategiei;
6. Eviden ța prof itului din activitatea logistic ă în sistem ul indicatorilor financiari;
7. Determ inarea nivelului optim al al deservirii logistice, cu scopul m ajorării rentabilit ății;
8. Elaborarea minuțioasă a operațiilor logistice.
1. Interferen ța logisticii cu strategia corporativ ă. Este unanim acceptat faptul c ă toate aspectele
operațiilor logisticii trebuie s ă fie legate direct de planul strategic al corpora ției sau al firm ei. Aceasta este
prim a și cea m ai importantă condiție a realiz ării prof itului de la aplicarea logisticii. Aplicarea logisticii la
întreprindere se exprim ă printr-un alt m od de tratare a perfec ționării dirijării circula ției fluxurilor
materiale și a întregii activit ăți a firm elor. Se urm ărește realizarea scopului com un și dirijarea opera țiilor
logisticii în interesele realiz ării strategiei com paniei, orientate spre asigurarea com petitivității prin
reducerea costurilor și diferențierea serviciilor.
Șefii acestor subdiviziuni activeaz ă pornind de la principiul c ă secția sau subdiviziunea lor î și aduce
aportul la m ajorarea prof itului general al f irmei. În activitatea lor m anagerii f irmelor se întreab ă mereu:
"Oare opera țiile logistice ne asigur ă com petitivitatea pe pia ță?".
Una din cele m ai populare abord ări în ce prive ște cucerirea pozi țiilor pe pia ță este considerat ă
apropierea de consum ator prin asigurarea lui cu produse și operații logistice de calitatea cuvenit ă.
2. Perfecționarea organiz ării circula ției fluxurilor materiale presupune o astfel de organizare a
operațiilor logisticii, care ar da posibilitate de a controla toate f uncțiile, legate de achizi ția, transportarea,
70

depozitarea, stocarea și desfacerea direc ției com erciale a întreprinderii. Cu alte cuvinte, toate f uncțiile
logistice vor fi controlate de c ătre o subdiviziune a întreprinderii în vederea lu ării deciziilor optim e.
Tendința de centralizare a func țiilor logistice se accentueaz ă tot m ai mult.
În prezent, un num ăr tot m ai mare de firm e reunesc sub conducerea unic ă două dom enii im portante
de activitate: dirijarea stocurilor și distribuirea produc ției m ateriale. Aceasta perm ite o utilizare m ai
efectivă a unor sfere m ai com plexe ale businessului, dup ă cum transportarea și depozitarea. În aceste
firme întregul lan ț logistic este privit ca un flux unic intern, din care fac parte num eroase structuri și
subdiviziuni.
3. Acumularea informa ției și aplicarea tehnologiilor moderne de prelucrare a ei.
Îndeplinirea cerin ței date în sistem ele logistice perm ite firm elor de a ob ține avantaje sem nificative.
Subdiviziunile logisticii care activeaz ă cu succes consider ă că com puterizarea este o surs ă importantă
pentru valorificarea poten țialului logisticii în ce prive ște m ajorarea prof itului. Utilizând schim bul
electronic de date cu consum atorii, de exem plu, se poate cre ște com petitivitatea și cota de pia ță. Aplicând
creator m odelele elaborate la calculator, este posibil ă ameliorarea calit ății de deservire a clientelei.
Înțelegând c ă asigurarea inform ațională este una din condi țiile im portante pentru ob ținerea prof itului,
companiile au început s ă investeasc ă în sistem ele inform aționale de dirijare, m icșorând cheltuielile cu
sistem ele tradiționale.
De exem plu, investind resurse în perfec ționarea sistem elor de prelucrare a inform ației care leag ă
administrația, subdiviziunile logisticii, furnizor ii, com paniile tind spre reducerea brusc ă a nivelului
stocurilor de m aterie prim ă (uneori de 15-20 ori).
Num eroase com panii se orienteaz ă spre elaborarea și aplicarea re țelelor inform aționale bazate pe cele
mai moderne m ijloace de com unicație, pentru eviden ța și controlul cheltuielilor logistice.
În trecut m ajoritatea calculatoarelor în sfera asigur ării tehnico-m aterială au fost destinate prelucr ării
datelor, care se ref ereau nem ijloc la tranzac ție (de exem plu, prelucrarea inform ației conform com enzii-
dispoziției privind achizi țiile, stocarea etc.). În prezent situa ția se schim bă foarte rapid. Num eroase
companii elaboreaz ă sistem e, care îm bină toate avantajele noilor genera ții ale tehnicii de calcul, cu vitez ă
înaltă la prelucrarea datelor și asigurarea cu m ijloace tehnice de com unicații la distan ță. Aceasta perm ite
aplicarea lor la adoptarea deciziilor adm inistrative.
Specialiștii străini consider ă că în câțiva ani aceste re țele de suport al deciziilor se vor transform a în
"sistem e de export", chem ate să joace un rol și mai important la adoptarea deciziilor logistice.
4. Dirijarea efectiv ă a resurselor de munc ă joacă rolul decisiv în reglarea m ecanism ului de dirijare a
fluxurilor m ateriale. Firm ele care consider ă personalul calificat drept cea m ai importantă resursă, pot
conta pe func ționarea efectiv ă a sistem ului logistic. Anum e din acest m otiv adm inistrația firm elor atribuie
o im portanță deosebit ă problem elor referitoare la selec ția personalului, instruirea și pregătirea
profesional ă a acestuia.
Înțelegând c ă num ai m anagerii experim entați și bine preg ătiți sunt capabili s ă asigure succesul în
realizarea strategiilor și planurilor firm elor, m anagerii superior în sfera logisticii au început s ă
interacționeze cu sistem ul de preg ătire a cadrelor. Aceasta se observ ă în fond la m anagerii superiori în
sfera logistic ă în cadrul întâlnirilor cu prof esorii și studenții. Din experien ță este cunoscut faptul c ă în
condițiile relațiilor de lung ă durată ale firm elor cu clien ții, adm inistrarea resurselor de m uncă devine
cauza lor com ună. Pregătirea la locul de m uncă este deja insuf icientă și num eroase firm e își delegheaz ă
cadrele subdiviziunilor logistice la cursuri de perfec ționare cu scopul de a face cuno ștință cu noile m etode
și tehnici în sf era logisticii.
5. Instaurarea rela țiilor reciproce cu alte firme în domeniul elabor ării strategiei , de asem enea,
prezintă una dintre cerin țe pentru perfec ționarea logisticii. Aceste rela ții perm it, com paniilor să
stabileasc ă o colaborare strâns ă cu partenerii lor (brocheri, f urnizori, firm e angro, consum atori, etc.). O
însem nătate m are a început s ă fie atribuit ă coordon ării activit ății subdiviziunilor interne ale
firmelor(secțiilor de producere, sec țiilor de vânzare, achizi ții, marketing etc.). Experien ța confirm ă că cele
mai mari profituri sunt ob ținute de f irmele care au stabilit leg ături com erciale durabile cu partenerii
interni și externi.
Num eroase firm e prospere au stabilit un program de colaborare de afaceri. Firm ele practic ă tot m ai
larg "asocia țiile strategice" cu f urnizorii, consum atorii, agen țiile de transport și cu alți participan ți ai
lanțului logistic.
71

În prezent, oricare produc ător de talie m are stabilește o direc ție strategic ă de colaborare cu partenerii
săi, bazată pe elaborarea și aplicarea m ăsurilor unice în toate verigile organiz ării afacerilor. Totodat ă, o
importanță prim ordială i se atribuie schim bului deschis și sistem atic de inf ormații ref eritor la previziune,
planificare și graficele de livr ări.
6. Evidența profitului din activitatea logistic ă în sistemul indicatorilor financiari. Experien ța
firmelor arată că operațiile logistice, transportarea, depozitarea și altele, sunt apreciate cel m ai obiectiv de
către subdiviziunile de eviden ță sau alte structuri care m ăsoară rezultatele activit ății prin prof itul obținut.
O asem enea tactic ă este aplicat ă cu succes de unele firm e am ericane. Una din firm ele care a reu șit să-
și consolideze pozi țiile f inanciare, este f irma "Xerox Corporation". Asigurând deservirea com enzilor
individuale, aceast ă firmă a obținut un profit esen țial de la desfacerea produc ției. Totodat ă, structurile
logistice ale firm ei garanteaz ă acel nivel de deservire, pe care-l pretind șefii subdiviziunilor de produc ție.
În m od tradițional, în țările dezvoltate com paniile aplic ă indicele norm ativ al rentabilit ății activelor
ca cel m ai important indicator al activit ății financiare. În m od sim ilar, un șir de firm e am ericane
calculează rentabilitatea activelor logistice.
O dată cu introducerea în practica financiar ă a indicelui dat, un num ăr tot m ai mare de com panii
încep să apeleze la serviciile firm elor specializate. Aceast ă tendință condiționează reducerea efectivului
parcului propriu de autom obile și, de asem enea, creșterea num ărului com paniilor care benef iciază de
serviciile depozitelor de uz com un.
7. Determinarea nivelului optimal al calit ății deservirii logistice cu scopul major ării rentabilit ății
reprezintă unul din elem entele strategice ale firm elor. Pentru stabilirea nivelului optim al calității
deservirilor se determ ină veniturile suplim entare, ob ținute de la acordarea serviciului de calitate
superioară, și se raporteaz ă la prof itul obținut, la cheltuielile ef ectuate pentru m enținerea acestui nivel
calitativ.
În plus, se elaboreaz ă program ul de piață, cu indicarea nivelelor de deservire logistic ă pe diverse
clase de consum atori (vezi tabelul 8.1), stabilite în f uncție de ponderea lor în volum ul vânzărilor și de
termenele execut ării com enzilor.
Majoritatea f irmelor din țările dezvoltate recunosc im portanța deservirii consum atorului concret. Ele
au stabilit param etrii deservirii și urmăresc strict în ce m od sunt satisf ăcute necesit ățile. Însă nu toate
firmele efectueaz ă o analiză detaliată a cerințelor consum atorilor cu scopul de a elabora standarde unice.
Cele m ai bune rezultate sunt ob ținute de acele firm e ale căror subdiviziuni logistice încheie contracte
interne cu fiecare din sec țiile de producere unde sunt stabilite volum ul deservirii și def alcările pentru
fiecare tip de deservire.
Tabelul 8.1
Programul deservirii consumatorilor

Clasa deservirii
consumatorilor Cota consumatorilor în volumul
vânzărilor, % Nivelul deservirii, %
A 60 95-98
B 20 90-95
C 15 90-95
D 3 85-90
E 2 85-90

Sursa: [39, p.57]

8. Elaborarea minu țioasă a operațiilor logistice , după cum s-a m enționat m ai sus, este una din
cerințele de baz ă ale logisticii, care contribuie la o econom ie im portantă a costurilor.
Specialiștii am ericani John R. Busher și Gene R. Tyndall sunt de p ărerea că executarea celor opt
cerințe mai sus-m enționate asigur ă legătura reciproc ă a logisticii cu m arketingul și producția, asigură nu
numai desfășurarea tuturor opera țiilor logistice de o calitate superioar ă, dar și prestarea serviciilor
eficiente la un pre ț minim pentru cum părători.

72

8.6. Eviden ța costurilor logistice în procesul de promovare a fluxurilor materiale
Una din sarcinile principale ale logisticii const ă în dirijarea costurilor privind aducerea fluxului
material de la sursa ini țială a materiei prim e până la consum atorul final. Îns ă dirijarea costurilor e posibil ă
numai în cazul în care ele pot fi m ăsurate exact. De aceea, sistem ele de eviden ță a costurilor de produc ție
și circulație a participan ților la procesele logistice trebuie s ă reflecte separat costurile care apar în
procesul realiz ării funcțiilor logistice, s ă prezinte inform ații privind cele m ai majore costuri, precum și
caracterul interac țiunii dintre acestea. Respectarea acestei condi ții perm ite de a aplica un criteriu
important al optim izării sistem ului logisticii – m inimizarea costurilor totale.
Metodele tradi ționale de eviden ță deseori nu dau posibilitatea identif icării tuturor costurilor legate de
un oarecare proces. Cauza principal ă constă în aceea c ă calcularea costurilor se realizeaz ă pe dom enii
funcționale separate, pe când fluxurile m ateriale circul ă în interiorul organiza ției, interac ționând cu
numeroase subdiviziuni.
Există o legătură reciproc ă între cheltuielile legate de opera țiunile logisticii de producere, de
desfacere și alte opera ții ale firm ei, întrucât o oarecare schim bare în una din aceste form e de activitate
neapărat va m anifesta influen ță asupra altora, iar aceast ă influență nu este neap ărat favorabilă. Deseori
încercarea de a reduce costurile pe contul oric ărui elem ent poate duce la cre șterea costurilor generale.
De exem plu, cheltuielile sc ăzute la transportarea înc ărcăturilor pot deveni o activitate costisitoare
pentru firm ă, dacă subdiviziunea de transport caut ă să realizeze acest scop în detrim entul vitezei și, mai
ales, al siguran ței livrării. De aceea, decizia privind schim barea unei form e de activitate e necesar s ă fie
luată ținând cont de sum a generală a cheltuielilor ef ectuate cu circula ția și producerea.
Conform criteriului m inimizării costurilor legate de circula ția și producerea m ărfurilor, trebuie g ăsite
anum ite com promise între interesele subdivizi unilor structurale ale firm ei, având ca scop ob ținerea cela
mai bune corela ții dintre costuri și rezultatele ob ținute.
Interesele subdiviziunilor întreprinderii difer ă. De exem plu, șefii secției m arketing sunt interesa ți să
majoreze cota de pia ță și, în legătură cu aceasta, un nivel înalt de stocuri poate asigura livr ări ritm ice și
regulate ale cantit ăților m inimale de mărfuri necesare consum atorilor, adic ă oferă o calitate înalt ă de
deservire a clientelei.
La rândul s ău, secția de producere, tinzând s ă evite posibilele întârzieri ale livr ărilor, de asem enea
susține ideea unui nivel înalt de stocuri, îns ă o astfel de practic ă reduce concom itent un alt indice al
nivelului deservirii și anum e executarea com enzilor individua le. Com enzile individuale nu sunt
considerate perspicace, fiindc ă cheltuielile de producere cresc la m icșorarea m arilor loturi de confec ții și
majorarea num ărului de regl ări în procesul tehnologic. Sec țiile f inanciare și de control tind s ă reducă
volum ul de stocuri, iar sec ția de transport necesit ă un volum mai mare de încărcături la o singur ă livrare
(acest fapt atrage dup ă sine reducerea ritm ului livrărilor, m ajorându-se volum ul stocurilor în depozite, la
furnizori și la clientel ă). Secția de gestiune a stocurilor e interesat ă în reducerea lor și, ca urm are,
contribuie la m icșorarea gradului siguran ței în activitatea întregii re țele de desfacere, producere și, în cele
din urmă, reduce com petitivitatea f irmei.
Însă specialiștii în dom eniul logisticii precum manager ii la dirijarea fluxurilor m ateriale ocup ă o
poziție de compromis și încearcă să găsească și să mențină un raport optim dintre costuri, stocuri și
calitatea deservirii. Ace știa acordă o mare atenție coordon ării diverselor func ții. De exem plu, expedierea
la tim pul oportun necesit ă coordonarea ac țiunilor în sf era logisticii și marketingului. Deoarece una și
aceeași sarcină poate f i îndeplinit ă prin dif erite căi, cu costuri și rezultate dif erite, o considera ție justă a
mijloacelor logisticii, a leg ăturilor reciproce și a costurilor, poate avea un im pact decisiv asupra
rentabilității com paniei.
De la m ijlocul anilor 80, în țările occidentale, a fost conceput ă o nouă tratare a dezvolt ării logisticii.
Specificul acestei trat ări constă în faptul c ă sistem ul logistic dep ășește lim itele m ediului econom ic și
acordă atenție aspectelor sociale, ecologice și politice, drept criteriu de ef iciență corelația optimă dintre
avantaje și costuri. Noua tratare a ob ținut denum irea de concep ția "responsabilit ății com une" [39, p.37].
La hotarul secolelor XX și XXI, sem nificația socială a problem elor instruirii profesionale, protec ției
mediului am biant și a drepturilor consum atorilor cre ște. În aceste condi ții va avea loc extinderea sferei
compromiselor și, ce este f oarte im portant, ea va urm ări echilibrarea scopului ob ținerii prof itului cu
soluționarea problem elor sociale.
Concom itent cu evolu ția concep ției logistice, se pun bazele m etodice pentru calcularea costurilor.
Aici problem a constă, mai întâi de toate, în eviden țierea structurii costului produc ției și serviciilor.
73

Instabilitatea situa ției econom ice a țărilor occidentale la m ijlocul anilor 50 a cauzat reducerea
profiturilor com paniilor și a determ inat necesitatea analizei costurilor logistice. Ini țial la costurile
logistice se raportau totalitatea cheltuielilor legate de opera țiile de deplasare f izică a mărfurilor (cheltuieli
cu transportarea, depozitarea, prelucrarea com enzilor etc.). Mai târziu costurile logistice au început s ă fie
analizate în leg ătură cu optim izarea cheltuielilor la deplasarea produc ției finite, inclusiv p ăstrarea și
întreținerea stocurilor, am balajului și activităților auxiliare (piese de schim b, servicii postvânzare).
În ce prive ște cota cheltuielilor postvânzare în țările Benelux, SUA, Fran ța, Germ ania, Canada, Italia
și Anglia, de exem plu, în structura costului aparatelor electronice ea r ămâne la nivelul de 42-43% pe
parcursul întregului deceniu [41, p.55-56].
În legătură cu integrarea func țiilor logisticii și dezvoltarea com promiselor func ționale, num eroase
companii au adoptat concep ția cheltuielilor de distribu ție com plexe. În structura lor au fost incluse
cheltuielile privind aprovizionarea cu resurse m ateriale, deoarece c ă decizia referitoare la nivelul
deservirii inf luențează esențial asupra m ărimii stocurilor m ateriale și de produse – com ponente ale
sistem ului logistic.
Analiza corela ției cheltuielilor legate, pe de o parte, de aprovizionarea tehnico-m aterială a producerii,
iar, pe de alt ă parte, de distribuirea produselor finite a di verselor ram uri ale industriei a dem onstrat că, de
exem plu, în Fran ța prim a categorie constituie circa 1,5-9% din pre țul de vânzare, iar a doua – 3-4%, adic ă
de 2-3 ori m ai mult decât prim ele.
Ulterior, o dat ă cu răspândirea com promiselor func ționale în practica com ercială a firm elor a început
să se aplice m etoda costurilor totale.
Abordarea com plexă a dezvolt ării logisticii a schim bat concep ția costurilor logistice. Calculul
costurilor a început s ă fie realizat nu dup ă principiul func țional, ci dup ă rezultatul f inal, când de la început
se determ ină volum ul și caracterul activit ății sistem ului logistic, iar m ai apoi cheltuielile legate de
executarea ei.
În aceste condi ții s-a dezvoltat o nou ă tendință în calcularea costurilor, care const ă în elaborarea
misiunilor, adic ă determ inarea scopurilor care trebuie atinse de sistem ul logisticii în situa ția concret ă
"produs-pia ță". Misiunea poate fi determ inată din punct de vedere al tipului pie ței de deservire, tipul
produsului și al bugetului de cheltuieli și deservire.
Misiunea poate fi, de exem plu, obținerea celei m ai mari cote a livr ărilor de m ărfuri consum atorilor în
termenele stabilite cu respectarea loturilor și intervalelor expedierilor solicitate (e posibil ă includerea și
altor scopuri ale com paniei) cu costuri m inime.
În corespundere cu m isiunea existent ă, în prezent unul din principiile fundam entale pentru calcularea
spezelor logistice a devenit reflectarea obligat orie a fluxurilor m ateriale, care intersecteaz ă hotarele
funcționale tradi ționale, ap ărute la executarea anum itor opera ții (adică costurile deservirii consum atorilor
pe piață trebuie să fie identificate). Acest principiu trebuie s ă dea posibilitate de a analiza separat costurile
și veniturile pe tipuri de consum atori și segm ente ale pie ței sau canalelor de distribu ție.
Așa cerință apare în leg ătură cu faptul c ă operarea cu m ărimile m edii ale costurilor f uncționale poate
fi riscantă, întrucât la identificar ea cheltuielilor acestea pot s ă nu nim erească în câm pul de vedere al
devierilor însem nate, af late de am bele părți ale valorilor m edii.
Astfel, sistem ul actual de calculare a costurilor este considerat, pe de o parte, un sistem care
determ ină costurile logistice generale în corespundere cu scopurile logisticii ("ie șiri"), iar pe de alta – ca
suma costurilor, legate de executarea func țiilor logistice tradi ționale ("intr ări"), iar costurile de ie șire și
intrare se coordoneaz ă între ele.
Întrucât la realizarea m isiunii se presupune reducerea sferelor func ționale ale activit ății logisticii,
realizarea scopurilor stabilite este legat ă de costurile num eroaselor opera ții funcționale, executate de
centrele activit ății în cadrul f irmei.
Practica dem onstrează că cea m ai înaltă eficacitate a calcul ării costurilor din sfera distribuirii se
realizează prin determ inarea separat ă a cheltuielilor, legate de executarea sarcinilor concrete ("ie șirilor")
și diverselor "resurse introduse", utilizate la realizarea acestor scopuri ("ie șiri"). Calculând costurile dup ă
metoda m isiunii, firm a poate selecta cele m ai avan tajoase variante din punct de vedere al scopurilor
deservirii.
În cazul utiliz ării serviciilor a câtorva centre de activitate, care concureaz ă între ele (de exem plu,
companiile de transport), apare posib ilitatea de a selecta centrul capabil s ă realizeze opera țiile logistice în
74

limitele scopurilor puse, cu costuri m inime pentru firm a-client sau cu costuri acceptabile pentru am bele
părți.
Putem trage concluzia c ă logistica cuprinde întreaga întreprinde re cu scopul de a exercita o influen ță
esențială asupra num eroaselor subsistem e ale acesteia.
Sistem ele tradiționale de eviden ță nu perm it determ inarea acestei influen țe, agregând costurile
logistice.
Logistica presupune introducerea eviden ței fiecărei operații pe întreaga cale a circula ției fluxului
material. Existen ța acestui sistem de eviden ță perm ite utilizarea indicelui m odificării costurilor sum are în
calitate de criteriu al ef icienței deciziilor adoptate în sfera dirij ării fluxurilor m ateriale.

8.7. Pregătirea cadrelor în domeniul activit ății logistice și dez voltarea serviciilor logistice
Unul din elem entele im portante ale si stem elor logistice sunt cadrele, adic ă personalul special instruit,
capabil să îndeplineasc ă funcțiile sale având gradul necesar de responsabilitate. Dând im portanță socială
activității în sf era dirijării fluxurilor m ateriale, abordarea logistic ă creează prem ise obiective pentru
antrenarea cadrelor cu un poten țial de m uncă avansat.
Pentru antrenarea cadrelor calificate trebuie am eliorate condi țiile de m uncă. Dezvoltarea serviciilor
logistice presupune ocuparea locului pe pia ță pe una din urm ătoarele căi: a) îm bunătățirea calității mărfii;
b) crearea produselor noi; c) m ajorând nivelul serviciilor logistice [29, p.57].
Aplicarea prim elor două strategii "a" și "b" este lim itată de necesitatea unor investi ții capitale
importante. Direc ția a 3-a "c" este m ai ieftină și de aceea m ulți antreprenori apeleaz ă la serviciul logistic
al furnizorilor pentru livrarea m ărfurilor la tim pul potrivit, cu un sortim ent larg și un am balaj adecvat.

Întrebări de control:

1. Explica ți conceptul logistic. Ce perioade de dezvoltare a parcurs acesta?
2. În ce const ă noutatea logisticii?
3. Caracteriza ți dom eniul acțiunilor com promiselor în etapele prelogistic ă și logistică clasică.
4. Ce reprezintă perioada neologisticii?
5. Enum erați principiile de baz ă ale logisticii.
6. Explica ți influența logisticii asupra com petitivității firmei.
7. Cum depinde profitul întreprinderii de nivelul deservirii logistice?
8. Enum erați cerințele principale ale logisticii și caracteriza ți succint fiecare din ele.
9. Care sunt m etodele tradi ționale și moderne de eviden ță a cheltuielilor logistice?
10. Explica ți esența criteriului m inimizării costurilor totale ale sistem ului logistic.
11. Schi țați graficul dependen ței cheltuielilor de executarea co menzii de livrare a unui lot de
produse.
12. Cum are loc calculul cheltuielilor orientate spre rezultatul f inal?
13. Care este deosebirea dintre orientarea spre rezultatul firm ei și orientarea spre intrare?
14. Care este rolul cadrelor în f uncționarea sistem ului logistic?

75

Tema 9. FUNC ȚIILE LOGISTICII

9.1. Clasificarea func țiilor și operațiunilor logistice
La nivelul întreprinderii se eviden țiază trei grupuri de func ții logistice: de baz ă, cheie și suplim entare
(figura 9.1).

Funcțiile și operațiunile logistice
De bază Operațiunile
– Încărcare;
– Descărcare;
– Expediția
încărcăturilor;
– Transportarea;
– Stocarea;
– Achiziționarea și
realizarea m ărfurilor
de depozit;
– Sortarea, completarea;
– Selectarea și
expedierea
inform ației despre
marfă;
– Calculele efectuate cu
furnizorii și
cumpărătorii;
– Transm iterea
drepturilor de
propri etate asupra
produsul ui;
– Întocm irea
documentelor la
vamă etc. Cheie SuplimentareFuncțiile
– Asigurare;
– Producție;
– Distribu ție. – Asigurare
calitativă;
– Deservirea
consum atorilor;
– Dirijarea cu
stocurile;
– Transportarea;
– Dirijarea cu
achizițiile;
– Efectuarea
proceduri lor de
producție;
– Form area
prețurilor;
– Distribu ția fizică. – Depozi tarea;
– Prelucrarea
încărcăturilor;
– Am balarea;
– Restitu irea
mărfurilor;
– Acordarea
serviciilo r;
– Ajut orul
internațional.
Figura 9.1. Clasificarea func țiilor și operațiunilor logistice

Sursa [45, p.76]
Pentru determ inarea func țiilor și volum ului și operațiunilor logistice trebuie luate în considera ție
fluxurile interne și externe de m ărfuri, care depind de un șir de factori [45, p.78]:
a) factorii de ramur ă – nom enclatorul, volum ul și masa mărfurilor, num ărul furnizorilor de resurse
materiale și cum părătorilor pentru produc ție finite;
b) factorii regionali – sistem ul de com unicații cu f urnizori în regiunea dat ă, numărul de întreprinderi
specializate în transportarea m ărfurilor în regiune;
c) factorii de produc ție – param etrii produc ției fabricate; tipul de produc ție; form a organiz ării
procesului de produc ție; supraf ața clădirilor; planul de am plasare a întreprinderii; sistem ul de
depozitare.
După criteriul conceptual se pot eviden ția următoarele func ții ale logisticii:
1. Sistemică – se referă la sistem ul de dirijare cu fluxurile de m arfă, materiale și informaționale;
2. Integrală – asigură sincronizarea procesului de distribu ție, de stocare și livrare a m ărfurilor;
3. De reglare – este orientat ă spre econom isirea resurselor m ateriale, reducerea costurilor;
4. Rezultativ ă – orientat ă spre livrarea produselor în cantitatea și calitatea necesare la locul stabilit
cu costuri m inime.
Operațiile logistice se divizeaz ă în două grupe mari [29, p.79-80] :
1. Operațiile tehnologice ce vizeaz ă producția bunurilor m ateriale, adic ă operațiile în cadrul c ărora
are loc transf ormarea calitativ ă a obiectului m uncii: tăierea pădurii (cu scopul de a ob ține m aterial
76

lemnos), tăierea bârnelor cu fer ăstrăul, presarea tala șului, confec ționarea detaliilor pentru m obilă,
finisarea lor și asam blarea final ă a mesei de birou.
2. Operațiile logistice , la care trebuie raportat restul opera țiilor, care asigur ă existența obiectului
necesar sau produsului m uncii, în cantitate necesar ă, la tim pul oportun. S ă enum erăm unele din ele:
transportarea și plutăritul bârnelor de la locurile exploat ărilor f orestiere, livrarea lor întreprinderii din
industria prelucr ării lem nului, înc ărcarea, desc ărcarea, stivuirea la p ăstrare, transm iterea în sec țiile de
producție, transportarea produselor finite, stocarea și livrarea consum atorului final.
În m odul acesta, opera țiile logistice reprezint ă orice opera ții, efectuate cu m ateriale și cu produsele
muncii în sfera produc ției și circulației, cu excep ția operațiilor tehnologice vizând produc ția bunurilor
materiale.
La opera țiile logisticii se ref eră, de asem enea, prelucrarea, p ăstrarea și transm iterea inf ormației
corespunz ătoare.
Conform dicționarului tehnologic al logisticii, opera țiile logistice prezint ă totalitatea ac țiunilor asupra
fluxului m aterial și/sau a fluxului inform ațional.
La opera țiile logistice cu fluxuri m ateriale se pot atribui înc ărcarea, transportarea, desc ărcarea,
complectarea, depozitarea, am balarea și alte opera ții. Opera țiile logistice cu fluxul inform ațional
reprezintă colectarea, prelucrarea, transm iterea inform ației despre fluxul m aterial corespunz ător. Trebuie
de m enționat că costurile cu fluxuri inform ative constituie o parte esen țială a costurilor logistice.
Executarea opera țiilor logisticii cu fluxuri m ateriale, care intr ă sau părăsește sistem ul logistic difer ă
de executarea acestor opera ții în interiorul sistem ului logistic. Acest f apt se explic ă prin trecerea dreptului
de proprietate asupra m ărfii și a riscurilor asigurate de la o persoan ă juridică la alta. Conform acestei
particularit ăți, toate opera țiile cu caracter logistic se îm part în unilaterale și bilaterale. Clasif icarea
operațiilor logistice e oglindit ă în figura 9.2.
Unele opera ții logistice reprezint ă în esență, continuarea procesului tehnologic de produc ție, de
exem plu, pream balarea. Aceste opera ții schim bă proprietățile de consum ale mărfii și pot fi realizate atât
în sfera de produc ție, cât și în sfera circula ției, de exem plu, în sec ția de pream balare a întreprinderii
comerciale angro.
Operațiile logistice, executate în procesul de ap rovizionare a întreprinderii sau desfacerii produc ției
finite, adică operațiile executate în procesul interac ționării sistem ului logistic cu m ediul extern, se refer ă
la operațiile logistice externe. Opera țiile logistice, executate în interior ul sistem ului logistic, se num esc
operații interne. Incertitudinea m ediului am biant se reflect ă, în prim ul rând, asupra caracterului execut ării
operațiilor logistice externe.

OPERAȚIA LOGISTIC Ă
Natura fl uxului Schim barea
propri etăților de
consum Trecerea dreptului
de proprietate la
marfă Criteriu l
Clasifi-
cării
Bilate-
Rale (cu
trece-rea
pro-
prietății) Flux
inform a-
țional Fără
valoare
adăugatăFlux
material Cu
valoare
adăugată Unila-
terale
(fără tre-
cerea pro-
prietății) Tipul
operației
logistice
Figura 9.2. Clasificarea opera țiilor logistice

Sursa [29, p.81]

9.2. Misiunea logistic ă și mediul logistic al întreprinderii
Misiunea întreprinderii reprezint ă filosof ia întreprinderii pe pia ța bunurilor și serviciilor. În
form ularea m isiunii întreprinderii m anagerii de vârf trebuie s ă găsească răspunsul la dou ă întrebări: ce
reprezintă întreprinderea în prezent și care sunt direc țiile de dezvoltare a întreprinderii?
77

Misiunea întreprinderii este acel fundament sau acea temelie care determin ă scopurile strategice și
tactice ale întreprinderii, precum și deciziile luate în baza acestor scopuri [ 45, p.81-82] .
Firm ele se apreciaz ă nu num ai din punct de vedere al calit ății produselor și serviciilor, dar și a
capacității de livrare a produselor finite la tim p, în partide m ici la locul nem ijlocit de consum .
Logistica perm ite realizarea scopurilor întreprinderii pe baza m ixului logistic "FR", prin prezen ța
produsului solicitat în cantitatea necesar ă, de calitatea cerut ă, la locul potrivit și tim pul stabilit, pentru
consum atorul concret cu costuri m inimale.
Pentru a în țelege m isiunea logisticii în cadrul în treprinderii e necesar de exam inat mediul logistic ,
care se îm parte în: a) m ediul extern (m acrom ediu); b) m ediul intern (m icrom ediul întreprinderii).
Factorii macromediului (sau m ediului extern) sunt: politici, econom ici, tehnici, tehnologici,
legislativi, sociali, ecologici.
Factorii micromediului sunt: produc ția, m arketingul, finan țele, resursele de m uncă, managem entul
superior etc.
Noțiunea de "m anagem ent" în teorie se trateaz ă în două sensuri: a) m anagem entul ca totalitatea
mijloacelor și form elor dirij ării cu produc ția și desfacerii pentru realizarea scopurilor și sarcinilor
întreprinderii; b) m anagem entul ca instrum ent de dirijare a rela țiilor personalului întreprinderii cu
partenerii externi și consum atorii. În prim ul caz m anagem entul logistic reprezint ă integrarea func țiilor de
dirijare: organizarea, planificarea, reglem entarea, coordonarea, controlul, eviden ța și analiza. În al doilea
caz m anagem entul logistic reprezint ă personalul de conducere care include m anagerii de vârf, m edii și
interiori.
Un m anagem ent logistic eficient poate s ă reducă cheltuielile generale, of erind întreprinderii avantaje
pe un anum it segm ent al pie ței. Totodat ă, managem entul logistic este orientat spre reducerea pre țurilor,
asigurarea calit ății produselor și serviciilor, pozi ționarea (am plasarea) întreprinderii ca agent econom ic
principal pe pia ță.

9.3. Repartiz area func țiilor de baz ă între participan ții lanțului logistic
În procesul de dirijare a fluxurilor m ateriale în econom ie se solu ționează un șir de problem e:
prognozarea cererii și producției și, prin urm are, a volum ului transport ărilor; determ inarea volum ului
optim și a direc țiilor fluxurilor m ateriale; organizarea depozit ării, am balării, transport ării etc. S ă
exam inăm agenții care solu ționează aceste problem e.
Fluxurile m ateriale se form ează în urm a activității dif eritor întreprinderi și organiza ții, care produc și
consumă anum ite produse și acordă sau beneficiaz ă de anum ite servicii. Rolul principal în dirijarea
fluxurilor materiale îl joac ă următoarele întreprinderi și organiza ții:
ƒ Întreprinderile de transport com un, firm ele de expedi ții;
ƒ Întreprinderile com erțului angro, care realizeaz ă totalitatea opera țiilor logistice asupra produselor;
ƒ Organizațiile interm ediare de com erț care nu prelucreaz ă marfa, dar acord ă servicii de organizare
a com erțului angro;
ƒ Întreprinderile produc ătoare, la depozitele de m aterie prim ă și produse finite, unde se execut ă
diferite opera ții logistice.
Fiecare din participan ți enum erați ai procesului logistic se specializeaz ă în realizarea unei grupe de
funcții logistice. Funcția logistica reprezint ă o grupare a opera țiilor logistice, orientate spre realizarea
scopurilor sistemului logistic [27].
În tabelul 9.1 sunt enum erate func țiile principale ale logisticii și repartizarea lor între dif eriți participan ți
la procesul logistic. Fiecare din aceste func ții reprezint ă prin sine un ansamblu de ac țiuni omogene (din
punct de vedere al scopului).
78

Tabelul 9.1
Funcțiile de baz ă ale logisticii și repartiz area lor
între diferi ți participan ți la procesul logistic

Participa nții la procesul lo gistic
Funcțiile lo gisticii
Transport comun
Întreprinderi ale
comerțului angro
Organizații
comerciale
intermediare
Depozite de materie
primă și depozite de
produse finite
1 2 3 4 5
Stabilirea rela țiilor econom ice pentru livrarea m ărfurilor sau prestarea
serviciilo r, dezvoltarea și raționalizarea lor X X X
Determ inarea volum elor și direcției fluxuri lor materiale X X
Estim area necesit ăților de transportare X X X
Determ inarea succesiunii trecerii m ărfurilor prin punct ele de
depozi tare, det erminarea coefi cientului optimal al structurii de depozi te la
organizarea circula ției mărfurilor X
Dezvoltarea, am plasarea și organi zarea depozi telor X X
Dirijarea stocurilor în sfera circula ției X X
Realizarea transport ării a tu turor operațiilor indispensabile pe parcursul
deplasării spre punct ele de dest inație X
Executarea opera țiilor ce preced sau încheie transportarea X X
Dirijarea opera țiilor în interiorul depozitului (2) X X
Sursa [29 p.60]
(1) Se subîn țelege ambalarea, marcarea, preg ătirea pentru înc ărcare și operațiile de înc ărcare-
descărcare etc.
(2) Opera țiile din interiorul depozitelor includ livrarea și recepționarea cantitativ ă și calitativ ă a
încărcăturilor, stocarea, sortarea și pregătirea sortimentului necesar cump ărătorului,
organizarea livr ării în loturi mici etc.
De exem plu, scopul final al tuturor m ăsurilor de form are a rela țiilor econom ice constă în stabilirea
legăturilor partineriatului de afaceri dintre diferi ți participan ți la procesul logistic, adic ă form area
legăturilor dintre elem entele sistem elor m acrologistice.
Se pot eviden ția două particularit ăți caracteristice ale func țiilor din complexul logisticii:
• Toate func țiile enum erate în tab.9.1 sunt legate reciproc și orientate spre dirijarea fluxurilor
materiale, adic ă întregul com plex al func țiilor logisticii este subordonat unui scop unic;
• Funcțiile enum erate sunt specif ice pentru subiec ții care particip ă în procesul logistic.
Deosebirea principal ă a funcțiilor logisticii com parativ cu f uncțiile tradiționale const ă în existen ța
unei legături sistem ice între activit ățile econom ice enum erate.

9.4. Realiz area func ției de dirijare a fluxului material în structura organiz atorică a logisticii la
întreprindere
Lipsa structurii logisticii la întreprinderii este rezultatul sistem elor de dirijare f ormate istoric.
Neajunsul principal al structurii tradi ționale const ă în faptul c ă toate opera țiile logistice sunt
conectate între ele dup ă metoda clasic ă, dar nu printr-o abordare sistem ică.
În practic ă aceasta înseam nă că funcția logistic ă este divizat ă între dif erite servicii. De exem plu, o
subdiviziune a întreprinderii se ocup ă cu achizi ționarea m aterialelor, o alta – cu dirijarea stocurilor, a treia
– cu desfacerea produc ției finite. Scopurile acestor subdiviziuni deseori pot s ă nu coincid ă cu scopurile
raționalizării fluxului m aterial general în cadrul întreprinderii.
Abordarea logistic ă presupune dirijarea tuturor opera țiilor în com plex, dintr-un centru unic. Pentru
aceasta la întreprindere se creeaz ă un serviciu logistic cu func ția dirijării stocului m aterial, de la stabilirea
relațiilor contractuale cu f urnizorul și până la livrarea produc ției finite consum atorului.
Un exem plu de structur ă a serviciului de dirijare a fluxului m aterial la întreprindere este prezentat în
figura 9.3.
79

DIRECTOR
Managerul în domeniul logistic
Dirijarea
stocuri lor Dirijarea
operațiilor Planificarea și
controlul
– Prognozarea
cererii;
– Dirijarea și
controlul
stocuri lor de
materie p rimă,
semifabricate
și produse
finite;
– Alegerea
ambalajului. – Dirijarea
operațiilor în
depozi te;
– Dirijarea
operațiilor de
transport;
– Dirijarea
operațiilor în
procesul
deservirii
procesel or de
producție.
– Planificarea
operat ivă a
producției;
– Planificarea
operațiilor de
transportare;
– Planificarea
rețelei de
depozi te;
– Controlul
buget ului;
– Sistem ele
inform aționale.

Figura 9.3. Structura serviciului de dirijare cu fluxul material la întreprindere
Sursa [29, p.63]
Întrebări de control:

1. Explica ți noțiunea de "func ție logistic ă".
2. Enum erați funcțiile principale ale logisticii și deosebirile lor de opera țiunile logistice.
3. Cum are loc repartizarea func țiilor de baz ă a logisticii între dif eriți participan ți?
4. Cum interacționează funcțiile ce caracterizeaz ă misiunea logistic ă și mediul logistic al
întreprinderii?
5. Enum erați aspectele care pot fi luate în considera ție în procesul interac țiunii interm ediarilor
logistici.
6. Care sunt func țiile logistice principale la întreprinderile com erțului angro?
7. Enum erați funcțiile logistice ale întreprinderilor de transport și expediere a fluxurilor m ateriale.
80

Tema 10. CONEXIUNILE LOGISTICII CU MARKETINGUL

10.1. Necesitatea cooper ării funcțiilor marketingului și logisticii

În perioada anilor 1960-1970 speciali știi în m arketing își concentrau eforturile asupra prom ovării și
dezvoltării sferei de produc ție, neglijând alte dom enii de activitate cum sunt depozitarea, transportarea și
stocarea m ărfurilor. Îns ă prof itul acum ulat de la vânzarea m ărfurilor era absorbit de costurile m ari pentru
distribuție. Aceasta a condus la cre șterea interesului f ață de dom eniul logistic. În cadrul întreprinderii au
apărut servicii logistice care dirijau distribu ția produselor, deoarece speciali știi în m arketing considerau c ă
depozitarea și stocarea m ărfurilor nu erau sarcini ale m arketingului. De-a lungul tim pului, logistica și-a
asum at responsabilitatea principal ă pentru depozitare, inventar și transport în cadrul m ultor întreprinderi
(com panii) ocupate cu prom ovarea și vânzarea m ărfurilor [13, p.339-340]. În m ulte cazuri au ap ărut
conflicte între structurile organizatorice, care î și orientau activitatea spre atingerea scopurilor de realizare a
fiecărei funcții în parte deseori în contradic ție cu func țiile generale ale f irmei. Devierile care au ap ărut în
administrarea diferitelor dom enii ce țin de produc ția și distribuția mărfurilor au condus la apari ția multor
situații negative pe pia ță: sporirea cheltuielilor pentru transportarea, depozitarea și stocarea m ărfurilor,
instabilitatea f inanciară a agenților econom ici, neeficien ța în reglem entarea pie ței etc. În condițiile
Republicii Moldova economia mixt ă presupune dirijarea prin dou ă blocuri:
1. Blocul centralizat cu reglem entarea procesului din partea statului;
2. Blocul decentralizat presupune autoreglem entarea pie ței cu ajutorul diferitelor m etode.
Pentru a stabili un raport optim al dintre aceste blocuri și a asigura o interac țiune organic ă între ele, e
necesar de a im plem enta abordarea logistic ă în dirijarea cu fluxurile m ateriale. Conform opiniilor
econom iștilor logistica joac ă rolul de sistem nervos central, care poate determ ina concep țiile strategice de
dezvoltare a întregului sistem de distribu ție a mărfurilor. Econom ia m ixtă form ată din două blocuri la
nivel m acro, poate s ă utilizeze logistica, în prim ul rând, ca știință pentru întocm irea sistem elor logistice
de dirijare, care ar corespunde intereselor societ ății. În aceste condi ții punerea și realizarea sarcinilor
globale și strategice de dirijare cu aj utorul logisticii este o problem ă prioritară a acesteia, iar m arketingul
în m od analog cu alte instrum ente ale pie ței (relațiile m arfă-bani, f ormele de proprietate, inf rastructura
pieței, pârghiile econom ice directe și indirecte, "regulile de joc" ale antreprenorilor etc.) porne ște în
calitate de derivat ă de la sarcina global ă a sistem ului logistic în dom eniul distribu ției bunurilor de
consum . Mecanism ul pieței funcționează nu ca un scop propriu, ci ca un m ijloc de asigurare a tuturor
intereselor partenerilor orienta ți spre realizarea sarcinilor logistice la nivelul m acro pentru a servi sfera
productiv ă și cea neproductiv ă.
Treptat, unele f irme și com panii au început s ă acorde aten ție problem elor distribu ției și au înțeles că
doar cooperarea între func țiunile marketingului cu func țiunile logisticii, ci nu conflictele interne ale
subdiviziunilor, reprezint ă soluția principal ă a satisfacerii cerin țelor consum atorilor. Speciali știi recunosc
că interdependen ța dintre m arketing și logistică trebuie dirijat ă corect și eficient, pentru a asigura succesul
firmei în condi țiile econom iei de pia ță. De m enționat faptul c ă există un conflict dintre subdiviziuni în
repartizarea și realizarea func țiilor reale. Totu și, trebuie recunoscut faptul c ă funcțiunile de m arketing și
logistică reprezint ă resurse strategice, care vor fi folosite m ai bine ca parte a unui plan integru. Logistica
are scopul de a asigura satisfacerea cererii create de m arketing (vezi figura 10.1).
81

arket

Măsuri
de
m ing Form area cererii
de către MK – desfacerea produsului;
– publicitate;
– prom ovarea vânzărilor
Satisfacerea
cererii
consum atorilor de
către lo gistică – depozitarea;
– stocarea;
– transportarea;
– com unicarea etc. Sfere de activitate:
Elem ente de logistică:

Figura 10.1. Repartiz area măsurilor de marketing
în cadrul întreprinderii

Specialiștii de m arketing și de logistic ă trebuie s ă adopte o perspectiv ă mai largă asupra propriei
întreprinderi și să gândeasc ă strategic. Deseori speciali știi în m arketing critic ă specialiștii de logistic ă,
care au scopul s ă reducă costul m ărfii cu orice pre ț, fără să țină cont de necesit ățile clienților. Pe de alt ă
parte, speciali știi de logistic ă critică pe cei de m arketing care urm ăresc creșterea vânz ărilor cu orice pre ț.
Această incapacitate de a în țelege pozi ția celuilalt este un f actor negativ în activitatea întreprinderii care
duce la apari ția conf lictelor dintre m arketing și logistică. Conflictele apar când responsabilitatea pentru o
anum ită funcțiune nu este stabilit ă sau definit ă clar. Aceste "interfe țe" generatoare de conflicte dup ă cum
se menționează în literatura [ 16, p.34] au nevoie de o adm inistrare.
În această situație conducerea întreprinderii trebuie s ă fie un sus ținător activ al cooper ării funcțiilor
de m arketing și logistică. Conducerea de vârf trebuie s ă stabileasc ă directive clare pentru cooperarea
funcțiilor și realizarea lor.
În condițiile actuale, avansarea întreprinderii prin aplicarea num ai a f uncțiunilor m arketingului e
imposibilă. Cererea trebuie s ă fie satisfăcută la tim pul oportun printr-o livrare rapid ă și precisă
(tehnologia r ăspunsului rapid). R ăspunsul rapid la cererea ap ărută este posibil num ai prin integrarea
marketingului cu func țiunile logisticii.
Din punct de vedere istoric, logistica, ap ărută pe arena econom ică mai târziu, com pletează și dezvoltă
marketingul, unind consum atorul, transportatorul și furnizorul într-un sistem mobil, tehnologic și
econom ic.
Marketingul urm ărește și determ ină cererea ap ărută, adică dă răspuns la întreb ările: ce m arfă e
necesară, unde, când, în ce cantitate și de care calitate? Logistica asigur ă circulația fizică a mărfii spre
consum ator. Integrarea logisticii asigur ă livrarea m ărfii cerute în locul stabilit, la tim pul oportun și cu
cheltuieli m inimale.
Marketingul pune sarcina abord ării sistem ice în procesul circula ției mărfurilor. Fiecare etap ă a
acestui proces trebuie s ă fie planificat ă ca parte integrant ă a sistem ului general bine echilibrat și logic.
Însă metodele integr ării tehnico-tehnologice a tuturor participan ților în procesul circula ției mărfurilor sunt
obiectul de studiu nu al m arketingului, ci al logisticii.
Marketingul e orientat spre studierea pie ței, reclam ei, influen ței asupra cum părătorului etc. Logistica,
însă, e orientat ă, în prim ul rând, spre crearea sist emelor tehnico-tehnologice de circula ție a m aterialelor și,
de asem enea, a sistem elor de control asupra acestora. Cele m ai esențiale deosebiri dintre m arketing și
logistică sunt reprezentate pe tabelul 10.1.
82

Tabelul 10.1
Caracteristica comparativ ă a cercetării obiectivului și obiectului în domeniul marketingului și în
domeniul logisticii

MARKETING LOGISTICĂ
Obiect de st udiu Piețele și conjunct ura mărfurilor și serviciilor concrete Fluxurile m ateriale, care circul ă pe aceste pie țe
Sarcina cercet ării Optimizarea activ ității domeniul desfacerii m ărfurilor
și serv iciilo r Optimizarea procesul ui de di rijare a fl uxuri lor
materiale și de servicii
Metode de
cercetare Modele matematice, intuitive etc. v izând cercetarea
conjunct urii pieței, cererii m ărfurilor și serv iciilo r
concret e Abordarea si stemică în optim izarea proceselor de
transport are, depozi tare și dirijarea cu st ocuri le de
fluxuri materiale
Rezu ltate fin ale Recom andări privind el aborarea st rategiei și
întreprinderi i în dom eniul producției și desfacerii: ce
trebuie de produs, î n ce vol um și sortiment, pentru ce
piețe și în ce term eni? Care p ot fi av antajele? Elaborarea proi ectelor si stemelor, care corespund
scopurilor logisticii: m arfă solicitată în cantitatea
necesară de calitate în altă, în locul stab ilit, la tim pul
oport un și cu cheltuieli m inime.

Sursa: [29, p.41]

Esența com portam entului logistic în dirijarea fluxurilor m ateriale const ă în integrarea unor
participan ți în lanțul logistic într-un sistem unic, capabil s ă livreze rapid și econom ic marfa necesar ă la
locul stabilit. Problem a care apare aici este necesitatea de a uni diferi ți agenți econom ici, adică subiecți cu
interese econom ice diferite.
În calitate de exemplu a comportamentului logistic în dirijarea fluxurilor materiale în sfera
circulației vom analiza livrarea zah ărului tos de fabrica produc ătoare în magazinele re țelei comerciale
cu amănuntul.
Prezentăm trei categorii de participan ți la circula ția zahărului tos: fabrica produc ătoare, baza angro și
rețeaua de m agazine cu produse alim entare.

Fabrica
producătoare a
zahărului to s Baza angro, care
comercializ ează
prepară mărfuri
de băcănie Rețeaua
magaz inelor de
produse
alimentare
Figura 10.2. Circula ția zahărului de la fabrica produc ătoare la magaz ine [29, p.43]

Optim izarea logistic ă a fluxului m aterial perm ite reducerea costurilor totale pentru circula ția
zahărului tos, iar rezultatul se ob ține prin realizarea dif eritelor măsuri. Să analizăm ce e necesar de
întreprins pentru reducerea costurilor logistice în baza optim izării procesului de am balare a zah ărului tos.
Tradițional zahărul tos este am balat în saci cu greutatea de 50 kg. Fluxul m aterial neoptim izat logistic
va reprezenta prin sine circula ția zahărului tos în saci pe parcursul întregului lan ț până la m agazine.
Optim izarea logistic ă a procesului de livrare a zah ărului tos pân ă la rețeaua com erțului cu am ănuntul
presupune stabilirea rela țiilor strânse de parteneriat între participan ți la procesul logistic, prin orientarea
spre rezultatul com un.
Să ne im aginăm că toți cei trei participan ți se af lă în subordonarea unui proprietar, și să ne punem
întrebarea, unde ar fi organizat acest proprietar ream balarea zah ărului tos în pachete?
Reambalarea zah ărului, în exemplul nostru, poate fi realizat ă în patru locuri:
– la tejgheaua m agazinului la locul de m uncă al vânzătorului în tim pul deservirii cum părătorului;
– în m agazin în înc ăperea pentru preg ătirea produsului pus în vânzare, la locul de m uncă al
muncitorului de la serviciul de pream balare, care e ocupat special cu ream balarea zah ărului;
– în secția de pream balare a bazei angro;
– la fabrica produc ătoare.
Menționăm, fără să ne oprim la dovad ă, că cea m ai productiv ă și cea m ai costisitoare va fi
organizarea opera țiilor de ream balare a zah ărului în m agazin, în special la locul de m uncă al vânzătorului.
Un efect considerabil poate fi ob ținut, organizând ream balarea zah ărului la baza angro,
aprovizionând m agazinele cu zah ăr pream balat. Însă și aici, cu excep ția unui num ăr lim itat de depozite,
nu poate f i utilizată în m od efectiv tehnica de pream balare . Efectul econom ic maximal poate fi ob ținut,
numai stabilind utilaj de pream balare cu o productivitate înalt ă la fabrica produc ătoare.
83

Însă, participan ții sus-num iți, de regul ă, se află în slujba diferitor proprietari. Dac ă com erțul cu
amănuntul câ știgă de la comerțul cu zah ăr împachetat, atunci pentru fabrica produc ătoare organizarea
împachetării prezint ă cheltuieli inutile. De aceea, ca zah ărul tos să nu tracă prin întregul lan ț în saci, ci s ă
fie îm pachetat în etapele m ai prem ature a circula ției mărfurilor, e necesar de reglat (de pus la punct)
mecanism ul relațiilor econom ice dintre participan ți.
Ca rezultat al livr ării zahărului tos neam balat în m agazine, totalitatea participan ților la procesul
circulației mărfurilor pierde o parte din profitul posibil. Aceasta nu va avea loc, dac ă participan ții la
circulația mărfurilor vor putea s ă se asocieze și să soluționeze în comun urm ătoarele probleme [22]:
1. Să determ ine volum ul profitului suplim entar, ob ținut în urm a organizării procesului de
împachetare la fabrica-produc ătoare și, de asem enea, să se ajungă la un acord privind ordinea repartiz ării
echitabile a prof itului între participan ți, adică soluționarea problem ei econom ice.
2. Să selecteze m ijloacele tehnice, pentru asigur area procesului vizând transportarea zah ărului
împachetat pân ă la sălile com erciale a m agazinelor. Aici se include: tara, care va f i com pletată cu unități
de produs am balat la fabric ă, iar m ai apoi livrate m agazinelor pr in depozitele bazei angro; tipurile
speciale ale m ijloacelor de transport pentru transportarea efectiv ă a tarei selectate; resursele pentru
executarea lucr ărilor de înc ărcare – desc ărcare etc. Acesta este com plexul sarcinilor tehnice.
3. Să stabileasc ă un proces tehnologic unic, de prelucrare a fluxului m aterial, începând cu sec ția de
ambalare a f abricii și term inând cu sala com ercială a m agazinului. Acesta este com plexul sarcinilor
tehnologice.
4. Să rezolve prin m etode m atematice dif erite problem e de optim izare, inclusiv, optim izarea
stocurilor la toate sectoarele de circula ție a zahărului tos; determ inarea propor țiilor optim ale a loturilor
livrate etc. În ansam blu, acesta e un com plex de problem e matematice, în rezultatul rezolv ării cărora
poate fi creat un sistem integrat de dirijare cu fluxurile m ateriale.
Conceptul logistic presupune rezolvarea problem elor în dom eniul tehnicii, tehnologiei, econom iei și
matematicii. În leg ătură cu aceasta logistica poate fi reprezentat ă prin unitatea urm ătoarelor elem ente
(figura 10.3.).

ECONOM IA
TEHNOLOGIA MATEM ATICA
TEHNICA LOGISTICA

Figura 10.3. Elementele logisticii

Sursa: [29, p. 45]
Rezultatul f uncționării sistem ei constă în existen ța produsului necesar, în cantitate necesar ă, de
calitate necesar ă, la tim pul oportun, la locul stabilit, cu cheltuieli m inimale.
Putem trage concluzia c ă interacțiunea logisticii cu marketingul permite solu ționarea urm ătoarelor
probleme [22] :
1. Analiza m ediului extern al m arketingului și cercetările pieței.
2. Analiza com portam entului consum atorilor.
3. Proiectarea produsului și specializarea în sfera produc ției.
4. Planificarea și optim izarea nivelului serviciilor.
Dacă prim ele două problem e pot fi solu ționate de serviciul m arketing fără participarea serviciului
logistici, atunci problem a a treia și a patra trebuie s ă fie sol uționate în com un prin realizarea func țiunilor
marketingului și logisticii. S ă adm item că serviciul m arketing a argum entat necesitatea lans ării unui nou
tip de produse. Atunci problem a logisticii va realiza func țiunile de asigurare a produc ției cu m aterie
primă, dirijarea stocurilor, transportarea ș.a.
Pentru planificarea serviciilor (problem a a 4-a) m arketingul determ ină cerințe severe în cadrul
serviciului logistic f ață de prestarea serviciilor, care sunt realizate de sistem ul logistic.
În general, serviciile logisticii și marketingul la întreprindere interac ționează profund:
Să dem onstrăm conexiunea reciproc ă după exem plul produc ției băuturilor, am balate în cutii tetrapack.
Proiectarea am balajului este o func ție o m arketingului. Param etrii durabilit ății pachetelor țin de func ția
84

logistică. Volum ul pachetului se refer ă atât la func ția marketingului, cât și a logisticii. Param etrii geom etrici ai
pachetului apar țin logisticii. Notarea codului liniar este o sarcin ă a logisticii. Îns ă ținând cont c ă prezența
codului liniar pe am balaj influen țează asupra cum părăturii, m odul de notare a codului poate fi recom andat de
marketing.
10.2. Particularit ățile interferen ței mixului de marketing și mixului logistic
Există o interf erență între m arketing și logistică în sistem ul distribu ției mărfurilor. Logistica joac ă
rolul principal în organizarea desfacerilor, deoarece "m arketingul form ează cererea, iar logistica o
realizează" [39, p.18]. Pentru a analiza interac țiunea logisticii cu m arketingul vom folosi no țiunile
marketingul – m ix (4 "P") și logistica – m ix (7 "R") – figura 10.4.

Produs Pre ț
Plasam ent
(distrib uția) Prom ovare Calitatea
(Right
condi tions)Calitatea
(Right
quantity)
Produsul
(Right
product )
Cheltuielile
(Right costs)
Consum a-
torul (Rig ht
custom er) Timpul
(Right time)
Satisfacerea cerin țelor popula țieiMixul de m arketing (4 "P") Mixul logistic (7 "N")

Figura 10.4. Interac țiunea mixului de marketing
cu mixul logistic

Sursa: [45, p. 90]

Din figura 10.4 se observ ă o interac țiune direct ă dintre caracteristicile "produs", "pre ț" (cheltuieli) și
"loc" (distribu ție). De exem plu, luarea deciziei în dom eniul prețurilor necesit ă o analiz ă profundă a
factorilor, ci influen țează asupra m ărfurilor concurente, caracteristicilor dem ografice și socio-econom ice
a consum atorilor pe fiecare segm ent al pieței. Astfel, logistica ajut ă la realizarea sarcinii de m arketing cu
privire la form area prețurilor.
Mixul logistic este exprim at în lim ba englez ă ca regulă a "7R" – right product, right quantity, right
conditions, right place, right tim e, right custom er, right cost. În lim ba rom ână e rațional de f olosit regula
celor 7 – "N", ce caracterizeaz ă: "Produsul necesar în cantitatea necesar ă, de calitate necesar ă, la
timpul necesar cu cheltuieli necesare". Necesitățile-cheie ale logisticii sunt trei: calitatea, tim pul și
cheltuielile.
Interesele m arketingului și a logisticii se realizeaz ă în legătură cu sortim entul mărfurilor. Astf el,
sortim entul determ inat de către strategia de m arketing poate schim ba structura lan țului logistic, tipurile de
transport și metodele de transportare a m ărfurilor. Aceasta va conduce la cre șterea cheltuielilor logistice,
creșterea prețurilor și la reducerea prof itului așteptat de la activitatea de m arketing datorit ă schim bării
sortim entului.
Interacțiunea m arketingului cu logistica poate fi observat ă în procesul dirij ării cu stocurile de
mărfuri, în procesul tehnologic al sferei de produc ție și al sferei de com erț. E im portant de a ține cont de
ciclul de produc ție sau de vânzare, care pot fi reduse în baza folosirii sistem elor optim ale ale logisticii.
Specialiștii în dom eniul logisticii se str ăduie să optim izeze cheltuielile legate cu producerea și vânzarea
mărfurilor prin crearea stocurilor curente sau sezoniere.
85

Cheltuielile pentru distribu ție, îndeosebi, pentru transport sunt atât de m ari, încât deciziile logistice în
problem ele transport ării mărfurilor inf luențează esențial asupra posibilit ăților de realizare a politicii de
preț în com plexul m arketingului. Selectarea ra țională a tipului de transport, a expeditorului, optim izarea
traseului de m ișcare a m ărfurilor în procesul im plem entării logisticii dau posibilitate s ă reducem
cheltuielile logistice în sistem ul distribu ției mărfurilor. În m od analog se poate analiza influen ța altor
funcții logistice (depozitarea, m anipularea fizic ă, dirijarea cu stocurile etc.) asupra schim bării prețurilor la
mărfuri. Trebuie luat ă în considera ție inf luența integral ă a tuturor f uncțiilor logistice asupra pre țului
produselor finite în cazul înlocuirii unei func ții logistice cu alt ă funcție (de exem plu, funcția depozit ării
poate f i înlocuită cu funcția de transport) sau reunirea m ai multor opera țiuni logistice într-un traseu al
sistem ului logistic.
Eforturile logisticii pot fi îndreptate spre sporirea volum ului de desfacere a m ărfurilor la un segm ent
de piață, dacă acolo nu s-a form at prețul de m arketing. O astfel de situa ție deseori se creeaz ă sub influen ța
oscilației sezoniere a cererii popula ției, care necesit ă luarea deciziilor suplim entare în dom eniul logisticii.
Un alt dom eniu de interf erență a intereselor m arketingului și logisticii este caracteristica
sortim entului, în sortim ent larg, determ inat de strategia de m arketing a firm ei. Caracteristicile
sortim entului m ărfurilor inf luențează nem ijlocit asupra structurii lan țului logistic și canalelor de
distribuție, asupra nivelului stocurilor și tipurilor de transport. Apari ția noilor tipuri de m arfă cu am balaj
diferit poate s ă schim be esențial structura canalului logistic și să schim be modelul de transportare a
mărfurilor.
Schim barea sortim entului și caracteristicilor fizice a produselor influen țează esențial asupra
operațiunilor de m anipulare fizic ă a mărfurilor. Aceasta cere o coordonare a tuturor m ărimilor de am balaj
și a containerelor, poate crea necesitatea folosirii noului utilaj pentru sortarea și com pletarea partidelor de
mărfuri pentru livrare. La rândul s ău, aceste schim bări condiționează sporirea cheltuielilor logistice,
introducerea investi țiilor suplim entare în sistem ul distribu ției. Toate aceste schim bări vor condi ționa
creșterea pre țurilor, care va m inimiza prof itul în rezultatul îm bunătățirii structurii sortim entului de
mărfuri.
Pe de altă parte, dorin ța marketologilor întreprinderii de c oncepere a unui am balaj original, ca un
instrum ent al m arketingului, poate s ă condiționeze cre șterea excesiv ă a costurilor logistice. Deseori
ambalajul poate s ă fie un factor decisiv, care influen țează asupra volum ului vânz ărilor în re țeaua
comerțului cu am ănuntul. De pe pozi țiile m arketingului, aspectul exterior al am balajului și informația
deplină despre m arfă sunt im portante, deoarece deosebesc m ărfurile produc ătorului de m ărfurile
asemănătoare ale concuren ților. Din punct de vedere logistic, ambalajul este privit sub aspectul
dimensiunii și protejării produsului de deteriorare în tim pul transport ării și manipulării. De exem plu,
ambalajul com ercial trebuie s ă fie reușit pentru a f i plasat în m ijlocul de transport și să foloseasc ă pe
deplin capacitatea acestuia. De exem plu, am balajul industrial trebuie s ă includă un număr întreg de
ambalaje com erciale, o palet ă, un container ca m ijloc de transport trebuie s ă conțină un număr întreg de
palete etc. Putem face concluzia c ă trebuie s ă existe o arm onizare a tuturor unit ăților de am balaj și
capacității unităților de transport, pentru a nu adm ite creșterea cheltuielilor logistice.
Prom ovarea m ărfurilor pe pia ță este o func ție-cheie a m arketingului, c ăreia i se acord ă o atenție
deosebită în firmă. Actualitatea prom ovării se conf irmă de acele resurse b ănești care se cheltuie pentru
reclamă, dem onstrarea produsului finit, organizarea distribu ției și vânzării mărfurilor. Produc ătorii se
confruntă cu problem a: să creeze re țeaua de distribu ție proprie sau s ă-i atragă pe interm ediarii logistici
din com erțul angro și com erțul cu amănuntul. Dac ă este creat ă rețeaua proprie de distribu ție a mărfurilor
sunt necesare investi ții mari, dar perm ite aceasta produc ătorului să controleze pia ța și volum ul vânzărilor.
În al doilea caz, când sunt im plicați interm ediarii (angrosi știi, brokerii etc.), costurile sunt reduse, dar se
pierde controlul asupra distribu ției mărfurilor. Astfel, canalele de distribu ție sunt obiectul concuren ței
perm anente dintre produc ători și interm ediari.

10.3. Domeniile majore de interac țiune dintre marketing și logistică
Întreprinderile prospere folosesc avantajele unei bune colabor ări dintre speciali știi de m arketing și
logistică pentru a negocia nu num ai produsul și prețul, dar și pentru acordarea serviciilor logistice în
corespundere cu nevoile consum atorului individual.
Pentru a sc ădea nivelul conf lictual într-o gestionare ef icientă a întreprinderii e necesar de a proiecta
un sistem de inform are. Dacă deciziile sunt adoptate acolo unde s unt disponibile suficiente inform ații,
86

atunci dezvoltarea și controlul fluxului de inform ații devine nu doar un elem ent al organiza ției, dar și o
modalitate de a gestiona m ai eficient un set de activit ăți și de factori de decizie. Astfel, speciali știi în
marketing și logistică deseori folosesc tehnologii de com unicație m oderne, pentru a dirija îm preună
activități care în trecut erau surse de conflict perm anent.
Domeniile majore de interac țiune între marketing și logistică sunt [16, p.344] :
a) proiectarea produsului – poate avea un efect m ajor asupra depozit ării și transportului;
b) stabilirea prețului – este m odalitatea prin care cererea la serviciile de logistic ă influențează costul
produsului și, prin urm are și politicile de pre ț;
c) prognozarea pieței și a vânzărilor – va perm ite ca prognozele de m arketing să dicteze nivelul
resurselor logistice necesare pentru livrarea produselor la clien ți;
d) strategiile de servire a clientului prevăd situația, când specialistul de m arketing opteaz ă pentru un
nivel înalt de servire, iar resursele logistice în f ormă de echipam ente și stocuri, vor trebui s ă fie
considerabile;
e) numărul și suprafa ța depozitelor – poate f i stabilit num ai dacă specialiștii de m arketing și
logistică vor elabora o strategie com ună în dom eniul depozit ării;
f) strategia dirijării cu stocurile – prevede elaborarea unei strategii com une a speciali știlor de
marketing și logistică pentru a lichida divergen țele legate cu între ținerea stocurilor la m ărfuri în
depozite;
g) strategia întocmirii comenzilor – presupune elaborarea în com un a com enzilor, deoarece are o
influență esențială asupra costurilor opera ționale și asupra im aginii clien ților;
h) luarea deciziei de furnizare prin canalele de distribu ție – influen țează vădit asupra resurselor
logistice necesare, de aceea, specialistul de m arketing trebuie s ă se consulte cu specialistul în
logistică în utilizarea ef icientă a canalului de distribu ție.
Există multe alte dom enii de interac țiune a m arketingului cu logistica.
Pe măsura dezvolt ării piețelor naționale și internaționale de bunuri și servicii, a cre șterii cantit ății de
bunuri și diversif icării serviciilor pentru consum atori, agen ții econom ici au apelat tot m ai mult la
domeniul logisticii pentru a face fa ță schim bărilor de pe diferite pie țe aflate în expansiune. Distribu ția
produselor între locurile de produc ție și cele de consum a devenit o com ponentă importantă în cadrul
activității econom ice a întreprinderilor din țările industrializate.
Logistica contribuie considerabil la crearea produsului na țional brut. De exem plu, în SUA logistica
contribuie cu 11% la crearea PNB, în Japonia cu 9%, în Fran ța cu 10,2%.
În m ajoritatea țărilor industrializate investi țiile în dom eniul logisticii se ridic ă la sum e foarte m ari,
ceea ce îi determ ină pe unii speciali ști să afirm e că prin consum urile m ari de resurse m ateriale, um ane și
financiare, prin im pactul lor asupra standardului de via ță, logistica constituie o m are afacere.
Într-o form ă mai explicită, dom eniile de interac țiune dintre logistic ă și marketing se pot reprezenta
astfel:

Satisfacerea cererii clien ților
– Furnizori
– Interm ediari
– Clien ți finali
Efort integrat în coordonarea
activ ității de marketing
– Preț
– Produs
– Plasam ent (distrib uție)
– Prom ovare (com unicare) Profitul întreprinderii
– maximizarea profi tului pe
termen lung
– minimizarea co sturilor totale
Figura 10.5. Domeniile majore de interac țiune
dintre marketing și logistică

Din figura 10.5 rezult ă ca satisfacerea cerin țelor clien ților implică maximizarea utilit ății de tim p și
spațiu în baza conceptului logistic care de pinde de furnizori, de interm ediari și de clien ții finali. Rolul
87

logisticii este de a asigura deservirea clien ților ținând seam a de oportunit ățile de m arketing care vizeaz ă
maximizarea vânz ărilor pe diferite segm ente de pia ță.
Efortul integrat înseam nă coordonarea activit ății de m arketing într-un program coerent, m ixul de
marketing, care s ă ducă la un cost total m inim și la m aximizarea profitului, în condi țiile asigur ării unui
anum it nivel calitativ c ătre clienți. Acest ef ort integrat este respins în strategia de m arketing.
Profitul întreprinderii exprim ă necesitatea realiz ării unui nivel acceptabil al profitului pe term en
lung. Maxim izarea profitului se poate realiza prin reducerea costurilor totale în condi țiile asigur ării unui
nivel al serviciilor c ătre clienți, ținând cont de strategia de m arketing și de cerințele clienților.
În ansam blu, se urm ărește ca la un cost cât m ai mic, să se asigure un profit cât m ai ridicat din punct
de vedere al logisticii. Prin prism a conceptulu i de m arketing, principalul obiectiv al distribu ției fizice îl
constituie asigurarea serviciilor de natur ă logistică în conf ormitate cu cerin țele consum atorilor și
utilizatorilor. Ace știa sunt interesa ți să intre în posesia produselor în m omentul în care au nevoie de ele, în
cantitățile dorite de ei, în locul dorit și la calitatea solicitat ă. De asem enea, consum atorii și utilizatorii
doresc să beneficieze de un sistem mai facil și mai eficient de plasare a com enzilor, să fie cât m ai bine
informați asupra etapei de întocm ire a com enzilor, să poată returna m ai ușor bunurile uzate.
Peter Druker m enționează că îmbunătățirea conexiunii activit ății de m arketing și de logistic ă
reprezintă în viitor o cale im portantă în econom ia costurilor pentru sporirea perform anțelor de realizare a
funcțiilor de distribu ție fizică. De m enționat, că distribuția ocupă o pondere im portantă în costurile totale
de m arketing. Speciali știi am ericani rem arcă că aproape 50 de cen ți dintr-un dolar este cheltuit pentru
activități ce apar dup ă fabricarea bunurilor, activit ăți legate de distribu ția fizică și care au rolul de a atrage
clientul. Dac ă unii nu sunt de acord cu cei 50 de cen ți estim ați, costul datorat ad ăugării utilității de tim p și
de spațiu este substan țial și constituie peste 20% din pre țul total.
În structura costurilor, pentru derularea unei afaceri, logistica de ține locul trei dup ă costul de
fabri cație (48-50%) și costul de m arketing (25-27% din pre țul de vânzare). Astfel, controlul costurilor
logistice constituie o preocupare m ajoră a întreprinderii cu consecin țe im portante asupra rezultatelor
financiare.

Întrebări de control:

1. Ce aspecte trebuie luate în considera ție în studierea interac țiunii m ixului de m arketing și mixului
de logistic ă?
2. În ce situa ții se utilizeaz ă mai eficient m ixul de m arketing cu privire la "atragerea" și livrarea
mărfii în viziunea logisticii?
3. Ce trebuie s ă luăm în considera ție în caracteristica obiectului și subiectului cercet ării în dom eniul
marketingului și în dom eniul logisticii?
4. Care este interf erența serviciului logistic cu planificarea produc ției și com erțului la întreprindere?
5. Descrie ți conținutul serviciului logistic și relațiile acestuia cu serviciul de finan țe.
6. Enum erați particularit ățile interac țiunii logistice cu alte sf ere ale businessului.
7. Care aspecte trebuie luate în considera ție la repartizarea f uncțiilor logistice între diverse
subdiviziuni ale întreprinderii?
8. Care situații pe piață impun agenții econom ici să studieze leg ătura logisticii cu m ediul extern?
9. Care sunt particularit ățile interac țiunii logisticii cu m ediul intern și ce loc ocup ă logistica în
structura general ă de dirijare a întreprinderii?

88

Tema 11. OBIECTELE ACTIVIT ĂȚII LOGISTICE

11.1. Fluxurile materiale ca categorie a logisticii
Noțiunea de flux m aterial este o no țiune-cheie în logistic ă. Fluxurile m ateriale se form ează în
rezultatul transport ării, depozit ării și executării altor opera ții cu m ateria prim ă, sem ifabricatele și
produsele finite, începând de la sursa prim ară a materiei prim e până la consum atorul final.
În procesul circula ției încărcăturii se realizeaz ă operații variate: desc ărcarea, aranjarea pe suporturi cu
fund dublu, deplasarea, despachetarea, aranja rea la stocare etc. Acestea sunt opera țiile logistice. Volum ul
lucrărilor pe fiecare opera ție, calculat pentru un anum it interval de tim p (o lună, un an) reprezint ă fluxul
material al opera ției corespunz ătoare.
În depozitele întreprinderii com erciale angro, fluxurile m ateriale se calculeaz ă, de regul ă, în anum ite
sectoare. Pentru aceasta se sum ează volum ul lucrărilor la toate opera țiile logistice, realizate pe sectorul
dat.
Fluxuri m ateriale sunt num ite încărcăturile, piesele, m ărfurile și materialele supuse diferitelor opera ții
logistice și raportate la un anum it interval [29, p.74]. Mi șcarea fluxului m aterial de la produc ător până la
consum ator este prezentat ă în figurile 11.1, 11.2, 11.3.
Conform acestor concep ții, unul din factorii principali ai conducerii este term enul livrării resurselor.
Acest factor se divizeaz ă în perioada de facto pentru executarea unei opera ții (perioada de transport) și
perioada necesar ă pentru a începe opera ția dată.

Res

torului Trans portarea
producției Sectorul de
depozitare Livrarea
producției
consuma-
torului
Trans portarea
producției la
depozitele
regionale
Depozitul
regional Livrarea
producției
consuma-
torului
Sectorul de
depozitare
Depozitul
regional Livrarea
producției
consuma-
torului
Livrarea
producției
consuma-Trans portarea
producției la
depozitele
regionale Trans portarea
producției Produ-
sul finit Procesul
producerii
(asambla-
rea) ursele
(materi-
ale)
Subansamble

Figura 11.1. Promovarea fluxului materi alelor de la întreprinderea produc ătorului prin sistemele
depoz itelor către consumator
89

Sursa: [42, p.20]

Livrarea
producției
A
Depozitul
producției
finite
BDepozitul
articolelor de
completare Asam blarea
produsul ui
A
Procesul
de
producție Depozitul
producției
finite
A
Depozi tare
a resurselo r
materiale
Asam blarea
produsul ui
B

Figura 11.2. Trecerea fluxului materialelor
în interiorul întreprinderii
Sursa [42 p.20]

Comanda
consum atoruluiComanda depozi tului
regional Comanda dată
producătorului
Depozitul
regional Consum atorul
producției Transportarea Depozitul
producției finite Întreprinderea

Figura 11.3. Mi șcarea fluxului material de la produc ător la consumator

Sursa [42 p.21]

Tabelul 11.1
Termenul livr ării cargoului (înc ărcăturii) cu diferite tipuri de transport

Tipul transportul ui Formula de calcul a termenului de livrare
1. FEROVIAR Tf = ti.f. + 1/Vf
i +tf
sup
2. MARITIM
m
sup Mv.com v.com mt Dr2a v1zi1V; 1/V T+ += =

3. FLUVIAL Tfl = t0 + 1/ Vfl
i +tfl
sup
4. AUTORUTIER TA = T i.f. + 1/V v.exp.

Sursa [42 p.21]

Unde:
ti.f. – term enul de execu ție al opera ției, zile, ore;
1 – distanța (km , mile);
90

Vf
i , Vfl
i – norm a zilnică a distanței parcurse;
tf
sup, tm
sup, tfl
sup – durata opera țiilor suplim entare cu transportul f eroviar, m aritim și fluvial;
Vv.expl – viteza exploat ării transportului (km , milă);
Vcom – viteza com ercială milă/zi;
a – coeficientul util ării tonajului;
Dr – tonajul navei T;
T0 – perioada stoc ării, constituirii și expedierii cargourilor, T/zi;
M – m edia ponderat ă a norm ei zilnice a opera țiilor de m anipulare în porturile de expediere și destinație, zile.

Utilizarea diverselor m ijloace de com unicație, tehnici de prelucrare a com enzilor, diverselor m odele de
transport duce la varia ția considerabil ă a indicelui duratei de executarea com enzilor.
Variația durată executării com enzii inf luențează direct atât asupra necesit ății de resurse, cât și asupra siguran ței
aprovizion ării. Executarea com enzii pe o perioad ă îndelungat ă duce la cre șterea stocurilor produc ției la depozitele
regionale. Pe de alt ă parte, executarea com enzii într-o perioad ă foart e scurtă poate duce la erori în com andă, în
rezultatul c ărui fapt resursele vor fi ob ținute nu în cantitatea dorit ă, nu de calitatea dorit ă, și nu la tim pul oportun.
Timpul pentru realizarea com enzii depinde de starea și dezvoltarea canalelor de distribu ție, care prezint ă
veriga de leg ătură dintre produc ătorii și consum atorii produc ției și execută următoarele func ții: desfacerea,
prom ovarea, creditarea, deservirea dup ă vânzare etc.
Majoritatea firm elor industriale controleaz ă distribuția doar par țial și, prin urm are, posedă influență limitată
asupra sistem ei de distribu ție fizică.
Modificarea structurii și funcțiilor canalelor de distribuire depinde de reorganizarea tehnologiei logistice,
creșterea calității producției și serviciilor, pe care le acord ă firma în sistem ul distribuției fizice (figura 11.4).
Perfecționarea tehnologiei și eficacității logisticii a adus la cre șterea investi țiilor de capital în sf era distribu ției
și, de asem enea, la m odificarea structurii și localizării obiectelor logisticii.
La etapa actual ă se accenteaz ă tendința integrării verticale în sfera dat ă, de aceea, devine tot m ai greu să
definim hotarul dintre produc ătorii și distribuitorii produc ției.
Evidențierea tuturor opera țiilor pe parcursul deplas ării încărcăturilor, subansamblelor, m ărfurilor și
materialelor prin verigile transportului, produc ției, depozit ării permite:
• Sesizarea procesului general al deplas ării produsului supus transform ării spre consum atorul final;
• Proiectarea acestui proces în func ție de cerin țele pieței.
Volum ul fluxului m aterial reprezint ă cantitatea de produse expediate într-o unitate de tim p. De exem plu:
La realizarea anum itor operații logistice, fluxul m aterial poate fi ex aminat la un m oment dat. Atunci el se
transf ormă în stoc m aterial. Adic ă, în tim pul transport ării încărcăturii cu transport f eroviar încărcătura form ează un
stoc m aterial, așa-num itul "stoc de tranzit".
91

Figura 11.4. Fluxurile materiale și informa ționale la întreprindere STOCURI DE MATERIE PRIM Ă,
MATERIALE, SUBANSAMBLE,
RECEPȚIONATE DE LA FURNIZ ORI
STOCURI DE SEM IFABRICATE Secțiidecolectare
Prelucrarea m ateriei prim e
Stocuri le obiectelor de m uncă
Semne
convenționale: Fluxuri materiale;
Fluxuri inform aționale Secții de prel ucrare
Producția unității de asam blare
Stocurile obiectelor m uncii pe fiecare
loc de m uncă
STOCURILE SEC ȚIILOR DE ASAM BLARE
Secții de asam blare
Ambalarea produc ției fin ite
Stocuri le obiectelor muncii la locul de
muncă
Stocuri le de produse fi nite în depozi tele întreprinderi i
11.2. Tipurile fluxurilor materiale
Fluxurile m ateriale se disting conform următoarelor criterii [ 27]:
ƒ Raportul f ață de sistem ul logisticii;
ƒ Structura m aterială a fluxului;
ƒ Cantitatea înc ărcăturii, care form ează fluxul;
ƒ Greutatea specific ă a fluxului înc ărcăturilor;
ƒ Gradul de com patibilitate a înc ărcăturilor;
ƒ Conținutul încărcăturilor.
a) În raport cu sistemul logistic, fluxul material poate fi: extern, intern, de intrare și de ieșire.
Fluxul material extern decurge în m ediul extern al întreprinderii. La aceast ă categorie se refer ă nu orice
încărcătură, care circul ă în afara întreprinderii, dar num ai acele, la organizarea c ărora particip ă întreprinderea.
Fluxul material intern se form ează în rezultatul realiz ării operațiilor logistice cu înc ărcătura în interiorul
sistem ei logistice.
Fluxul material de intrare se include în sistem ul logistic din m ediul extern. El se determ ină ca sum a valorilor
fluxurilor m ateriale la opera țiile de desc ărcare, T/an.
Fluxul material de ie șire părăsește sistem ul logistic și este destinat m ediului extern pentru întreprinderea
comercială angro. El poate fi determ inat, adunând fluxur ile m ateriale, care au loc la executarea opera țiilor de
încărcare a tuturor m ijloacelor de transport.
b) După structura material ă fluxurile se împart în fluxuri cu un singur sortim ent și fluxuri cu m ultiple
sortim ente. O astfel de clasificare este necesar ă, întrucât structura sortim entului fluxului determ ină esențial
operațiile cu acesta. De exem plu, procesul logistic pe pia ța alim entară angro, care vinde carne, pe ște, legum e, fructe
92

și mărfuri de băcănie, se va deosebi esen țial de procesul logistic la baza de p ăstrare a cartofului, care lucreaz ă cu
un singur sortiment.
c) După principiul cantitativ fluxurile materiale se împart în fluxuri de mas ă, mari, medii și mici.
Fluxul apare în procesul transport ării încărcăturii cu un grup de m ijloace de transport, de exem plu, garnitur ă
feroviară sau câteva zeci de vagoane, o coloan ă de autom obile, sau o caravan ă de vase navale etc.
Fluxurile mari se referă la câteva vagoane, autom obile.
Fluxurile mici sunt form ate din înc ărcăturile, care nu perm it utilizarea com pletă a capacității mijlocului de
transport și care trebuie com binate cu alte înc ărcături în aceea și direcție.
Fluxuri medii se situează între fluxurile m ari și mici. Acestea sunt fluxurile form ate din înc ărcături, ce vin într-
un singur vagon sau autom obil.
d) După greutatea specific ă, a încărcăturilor fluxurile m ateriale se îm part în fluxuri cu greutate m are și fluxuri
cu greutate m ică.
Fluxurile cu greutate mare asigură utilizarea com pletă a tonajului m ijloacelor de transport. Pentru p ăstrare
sunt necesare spa ții de depozitare reduse. Fluxuri cu greutate m are se form ează din încărcături cu greutatea unui
colet de peste 1 ton ă (pentru transport naval) și 0,5 tone (pentru transportul feroviar) – de exem plu, m etalele.
Fluxurile cu greutate mic ă sunt reprezentate prin înc ărcături, care nu perm it utilizarea com pletă a tonajului
transportului. O ton ă de încărcătură a fluxului cu greutate u șoară ocupă un volum mai mare de 2 m .c., de exem plu,
articolele de tutungerie.
e) După gradul de compatibilitate fluxurile m ateriale, se îm part în fluxuri com patibile și incom patibilie. De
acest criteriu se ține cont la transportarea, stocarea și prelucrarea înc ărcăturilor cu m ărfuri alim entare.
f) După consistența încărcăturilor fluxurile m ateriale se îm part în fluxuri în vrac, cu bucata și lichide.
Încărcăturile în vrac (de exem plu cerealele) sunt transportate f ără ambalaj. Proprietatea lor principal ă constă
în friabilitate. Pot fi transportate cu m ijloace speciale de transport: în vagoane de tip bunc ăr, în vagoane descoperite,
pe platform e, în containere, autom obile.
Încărcăturile de a valma (în grămadă) (sare, cărbune, m inereu, nisip etc.), ca regul ă, sunt de provenien ță
minerală. Sunt transportate f ără ambalaj, unele pot s ă se încleie prin înghe țare, prin presare, prin coagulare. Tot a șa,
ca și grupa precedent ă ele sunt f riabile.
Încărcăturile în ambalaj individual posedă proprietăți fizico-chim ice, greutate specific ă, volum diferit.
Acestea pot fi am balate în containere, l ăzi, saci etc.
Încărcăturile lichide sunt transportate în cisterne și nave. Opera țiile logistice cu înc ărcăturile lichide, de
exem plu, transbordarea, p ăstrarea etc., se execut ă cu ajutorul m ijloacelor tehnice speciale. Clasificarea fluxurilor
materiale e reprezentat ă schem atic în figura 11.5.

Figura 11.5. Clasificarea fluxurilor materiale CRITERIUL CLASIFIC ĂRII TIPURILE FLUX URILOR
Comportarea față de
sistemă logistică
Structura natural ă
Cantitatea
încărcăturii
Gradul
compatibilității
Conținutul
încărcăturii Externe, interne, de
intrare, d e ieșire.
Cu un sortiment.
Cu multe so rtimente.
De m asă, mari, m edii,
mici.
De greutate m are, de
greutate m ică.
Compatibile,
incompatibile.
În vrac, am balate

F
L
U
X
U
R
I
M
A
T
E
R
I
A
L
E Greutatea specific ă
a încărcăturii
Sursa: [29, p.78]
93

11.3. Fluxurile financiare și clasificarea acestora
Mecanism ul financiar este m ai puțin studiat în dom eniul logis ticii.
Utilizarea principiilor logistice de dirijare cu resursele f inanciare a contribuit la apari ția unei noi categorii –
fluxul financiar logistic , care se folose ște pentru m ișcarea eficient ă a fluxurilor de m arfă.
Fluxul financiar în logistic ă reprezintă mijloacele financiare, care circul ă în sistem ul logistic, precum și între
sistem ul logistic și mediul extern, necesare pentru asigurarea m ișcării eficiente a fluxului m aterial [45, p. 44]. Din
această definiție rezultă:
a) fluxul financiar în logistic ă nu este pur și sim plu transferarea resurselor financiare, dar este o m ișcare
orientată spre un oarecare scop;
b) m ișcarea resurselor financiare spre o oarecare direc ție este condi ționată de necesitatea asigur ării transf erului
fluxului m aterial corespunz ător;
c) m ișcarea resurselor financiare se efectueaz ă sau în sistem ul logistic, sau între sistem ul logistic și mediul
extern.
Clasificarea fluxurilor financiare în logistic ă se efectueaz ă după următoarele criterii:
1) în raport cu sistemul logistic putem eviden ția:
a) fluxul financiar extern – func ționează în mediul extern și la rândul s ău divizează în:
– flux financiar de intrare din m ediul extern;
– flux financiar de ie șire care continu ă existența în m ediul extern.
b) flux financiar intern – func ționează în interiorul sistem ului logistic și se schim bă odată cu schim barea
operațiunilor logistice asupra fluxului m aterial.
2) după destinație fluxul financiar logistic se divizeaz ă în următoarele grupe:
a) flux financiar condi ționat de procesul achizi ționării mărfurilor;
b) flux financiar în procesul investi țional;
c) flux financiar ce ține de cheltuielile m ateriale în procesul activit ății de produc ție a întreprinderii;
d) flux financiar legat cu procesul de vânzare a m ărfurilor.
3) după transferarea valorii ad ăugate asupra m ărfuri, fluxurile financiare pot fi:
a) fluxuri financiare, care corespund m ișcării fondurilor fixe ale întreprinderii;
b) fluxuri financiare condi ționate de m ișcarea m ijloacelor circulante ale întreprinderii.
4) după formă fluxurile financiare se împart în dou ă grupe:
a) fluxuri financiare b ănești – caracterizeaz ă mișcarea m ijloacelor financiare în num erar;
b) fluxuri financiare inform aționale – sunt condi ționate de m ișcarea m ijloacelor financiare prin viram ent.
5) după forma rela țiilor economice:
a) fluxuri financiare orizontale – reflect ă mijloacele financiare dintre subiec ți egali în drepturi de activitate;
b) fluxuri financiare verticale – reflect ă mijloacele resurselor financiare între organiza țiile-m amă și filialele
acestora.
Scopul deservirii financiare a fluxurilor m ateriale în sistem ul logistic este asigurarea deplas ării acestora având
la dispoziție resursele financiare necesare, în term enii stabili ți, folosind cele m ai eficiente surse de finan țare.
Schem a deplasării fluxurilor m ateriale și fluxurilor financiare este prezentat ă în figura 11.6.
Din figură rezultă că fluxul inform ațional privind circula ția ordinelor de plat ă și altor docum ente are aceea și
direcție ca și fluxul m aterial. Totodat ă fluxul financiar are direc ție opusă în raport cu fluxul m aterial. Fiecare form ă
concretă de plată prin viram ent prevede respectarea anum itor reguli privind m ișcarea produselor, docum entelor și
resurselor.
94

Flux m aterial Întreprinderea
vânzător Întreprinderea
cumpărător
Flux inform ațional
(circu itul docum entelor
pentru plată) Banca vânz ătorului Banca
cumpărătorului
Flux financi ar
(circu itul banilor)
Figura 11.6. Schema mi șcării fluxurilor materiale, informa ționale și financiare în procesul
efectuării plăților prin virament
Sursa: [45, p.47]

11.4. Fluxurile informa ționale și locul lor în logistic ă
Realizarea concep țiilor logistice ar f i imposibilă fără utilizarea tehnologiilor inform aționale și a sistem elor
de com unicații moderne.
Asigurarea inform ațională a procesului logistic este atât de im portantă, că mulți specialiști evidențiază
logistica inf ormațională ca un dom eniu specific în dirijarea cu fluxurile inform aționale.
Fluxul informa țional este form at din com unicări verbale sau docum entare (de hârtie sau electronice),
generate de fluxul m aterial în sistem ul logistic și destinat realiz ării funcțiilor m anageriale.
Clasificarea fluxurilor inform aționale este reprezentat ă în figura 11.7.
Ansam blul fluxurilor inform aționale, care circul ă între elem entele sistem ului logistic form ează sistemul
informațional logistic . Acest sistem reprezintă o structur ă, care cuprinde personalul, utilajul și tehnologiile,
reunite cu ajutorul fluxului inform ațional.
95

Clasificarea fluxurilor informa ționale
după diferite particularit ăți
După
momentul
apariției și
periodicitatea
utilizării După
purtătorii de
informație În raport cu
sistem ul
logistic În raport cu
funcțiile
logistice
– fluxuri
regulate;
– fluxuri
operat ive;
– fluxuri
periodice. – fluxuri
docum entare;
– fluxuri pe
bandă
magnetică;
– fluxuri
electronice.
– fluxuri interne;
– fluxuri externe;
– fluxuri
orizontale;
– fluxuri
verticale;
– fluxuri de
intrare;
– fluxuri de
ieșire. – fluxuri
elem entare;
– fluxuri
complexe;
– fluxuri cheie;
– fluxuri de
bază.
După metoda de
transfer a datelor După nivelul
importanței După destinația
informațională
– pri n poștă;
– prin fax, t elefon;
– prin televiziune. – fluxuri
deschi se;
– fluxuri
închise;
– fluxuri
secrete;
– sim ple;
– comenzi. – fluxuri
manageri ale;
– fluxuri
norm ative;
– fluxuri
analitice;
– fluxuri
suplimentare.
Figura 11.7. Structura fluxurilor informa ționale

Sursa: [45, p.54]
Structura organizatoric ă a sistem ului inform ațional logistic poate fi prezentat ă în formă de schem ă
(figura 11.8). Din figur ă se observ ă că structura sistemul informa țional logistic este compus ă din patru
subsisteme:
a) gestiunea comenzilor;
b) dirijarea cercetărilor științifice și a com unicării;
c) asigurarea deciziilor logistice;
d) generarea rapoartelor și docum entelor de ie șire.

96

Sistemul informa țional logistic
Subsistem ul
cercetărilor
științifice și
comunicării
Funcțiile
managem en-
tului logistic:
– planificarea;
– reglem en-
tarea;
– coordona-
rea;
– controlul;
– evidență și
analiză. Subsistem ul
generării ra-
poart elor și
docum ente-
lor de ieșireSub-
sistem ul
gestiunii
Subsistem ul
asigurării
deciziilo r
logistice
Mediul extern
logistic:
– businessul
corporativ;
– manage-
mentul
funcțional;
– mediul
extern;
– funcțiile
logistice

Figura 11.8. Structura organiz atorică a sistemului informa țional logistic
Sursa: [45, p. 60]

Managem entul logistic are o structura func țională (sau piramida func țională) care reflect ă sistem ul de
operațiuni dintre verigile sistem ului logistic și determ ină relațiile reciproce dintre subdiviziunile func ționale
ale întreprinderii, interm ediarii logistici și consum atorii produselor întreprinderii (figura 11.9).
Sistem ul inform ațional logistic ofer ă unele avantaje concuren țiale prin îm bunătățirea calit ăților
serviciilor și reducerea costurilor logistice.

D
despre nivelul

Figura 11.9. Structura func țională a sistemului informa țional logistic (nrii
Sursa: [45, p.62] ri automatizate cu centrelor
de rri cu personal

Figura 11.9. Structura func țională a sistemului informa țional logistic MePrLogistica
Sistem ul
opera-
țional
Primirea comenzii
Control serviciului
logistic
Evidența și inventarierea
stocurilo r
Achizițiile
Completarea
Întocmirea documentelo r
nținerea utilajului
Decontă
clienți Nivelul
tehnic
ivelul
epar-
tizare) Decontăări de s eamă
deservirii Dirijarea cu
depozitarea Creditarea și
evidența
contabilă Asigurarea
transportării Contro-
lul Asigurarea
marketingului Prognozarea î n sfera
producției Finanțele Analiza Nivelul
tactic
(regional)Planificarea Nivelul strateg ic
(administrativ sau ocedura eliber ă
produsului
Sursa: [45, p. 62]

11.5. Fluxurile serviciilor logistice și estimarea calit ății acestora

Industria serviciilor cre ște mereu. La dezvoltarea ei particip ă un număr mare de verigi ale sistem ului logistic ca:
companiile de transport, com erțul angro, com erțul cu amănuntul, dealerii, distribuitorii, brokerii etc. Datorit ă faptului
că multe com panii nu doar produc produc ția finită, dar acord ă și servicii corespunz ătoare, a ap ărut noțiunea de
"service response logistics" sau "logistica ecoului serviciului" , care este definit ca procesul coordon ării operațiunilor
logistice necesare pentru m inimizarea cheltuielilor și satisfacerea necesit ăților consum atorilor în servicii [ 5].
Particularit ățile serviciilor fa ță de caracteristicile produselor sunt [45, p.68-69] :
a. Cum părătorul deseori particip ă direct în procesul acord ării serviciilor;
b. Serviciile se creeaz ă și se consum ă concom itent, ele nu pot fi depozitate sau transportate;
c. Achizi ționând servicii cum părătorul nu devine proprietar;
d. Acordarea serviciilor este un proces (o activitate) și de aceea nu se poate efectua testarea serviciilor pân ă
când cum părătorul n-a achitat plata pentru servicii;
97

e. Calitatea și atractivitatea serviciilor depind de capacitatea cum părătorului de a aprecia ac țiunile privind
acordarea serviciilor.
Aceste particularit ăți joacă un rol im portant în procesul logistic. Calitatea serviciilor în sistem ul logistic se
manifestă în momentul când f urnizorul serviciilor se af lă față în față cu cum părătorul.
Calitatea serviciilor în logistic ă este determ inată de devierea param etrilor reali și ai serviciului de cei a șteptați.
Param etrii principali pentru evaluarea calit ății serviciilor sunt m enționați în figura 11.10.

Figura 11.10. Schema ierarhiz ării așteptărilor cump ărătorului în procesul evalu ării calității
serviciilor calitComunicări
externe
Experi ența
din trecut Comunicări
verbale
Necesități
individuale
Param etrii
așteptați ai calității
serviciilo r
Param etrii reali ai
ății serv iciilo r- intangibilitatea;
– siguranța;
– responsabilitatea;
– accesibilitatea;
– amabilitatea;
– comunicabili-tatea,
bunel e relații cu
cumpărătorul. Param etrii ev aluării
calității serv iciilo r
Evaluarea
calității
serviciilo r – finalitatea;

Sursa: [45, p.71]

11.6. Previz iunea fluxului material la întreprindere în sistemul logistic
Cerințele față de pronostic trebuie s ă fie exprim ate astfel, încât s ă fie m inimizate erorile în aprecierile
corespunz ătoare. Pentru a cre ște im portanța previziunii în procesul de dirijare a sistem ului logistic,
previziunile trebuie orientare spre alc ătuirea planurilor calendaristice de lung ă durată privind m ișcarea
fluxurilor m ateriale.
Totodată, perioada previziunii trebuie s ă fie suficient ă pentru elaborarea deciziei corespunz ătoare
privind dirijarea sistem ului logistic și implem entarea practic ă a acestei decizii.
Sarcina principal ă constă în previziunea volumului fluxului materi al la întreprinderile comerciale
angro și a cantit ății mijloacelor de transport pentru deservirea sferei de producere și, de asem enea,
previziunea dezvolt ării fluxului m aterial.
Previziunea stabile ște câm pul posibil, în lim ita căruia pot fi puse sarcini și scopuri reale, adic ă
delim itate zonele de pia ță pentru deservirea consum atorilor și mijloacelor de transport, din aceste ram uri
de produc ție.
În legătură cu aceast ă, previziunea poate fi considerat ă o etapă neform ală a planific ării; ea nu
stabilește sarcini concrete, îns ă conține datele necesare pentru elaborarea strategiei.
Pentru efectuarea previziunilor strategice e necesar ă informația autentic ă vizând viitorul probabil al
dezvoltării transporturilor, la care se raport ă aceste decizii. Aceast ă informație trebuie ob ținută în
termenele date ale condi țiilor obiective.
În fiecare caz concret se va selecta varianta optim ală a previziunii și metodele științific fundam entate
pentru planificarea transport ării produc ției cu destina ție tehnică și industrial ă de la întreprinderile
comerciale angro.
Pentru volumul livr ărilor (Q) de la întreprinderea com ercială angro, se poate propune urm ătoarea
form ulă:
QP = Hr
P × T, [42, p.55], unde:
QP – volum ul traficurilor;
Hr
P – indicele specific al volum ului livrărilor raportat la volum ul circula ției mărfurilor în depozit T:
T – circulația mărfurilor în depozit în m ln. lei.
Indicele specific al livr ărilor, care revine la 1 m ln. lei din circula ția mărfurilor, ( Hr
P) îl determ inăm
după următoarea form ulă:
98

( )
()p pn r
M1 YM1 Yn HppH−×−××= , [42, p.56],
unde: Hr
P – indicele specific al volum ului livrărilor raportat la volum ul circula ției mărfurilor în
depozit T;
HP – indicele de calculare al volum ului livrărilor raportat la volum ul circula ției mărfurilor în depozit
T;
Yn, Yp, – nivelurile de plan și efective ale m ecanizării lucrărilor de înc ărcare-desc ărcare;
Mn, M p, – greutatea specific ă de plan și efectivă a livrărilor descentralizate.
După efectuarea pronostic ării determ inăm volum ul livrărilor și numărul optim de autom obile, care
trebuie să fie prim it zilnic la întreprinderea com ercială angro și, de asem enea, legea distribuirii, conform
căreia are loc prim irea lor.
Trebuie ținut cont și de faptul, c ă cantitatea autom obilelor trebuie s ă fie optimă. Prezența unei
cantități considerabile de autom obile va conduce la reducerea randam entului m ijloacelor de transport și
neexecutarea zilnic ă a livrării produc ției consum atorilor.
Cantitatea optim ală a autom obilelor, care trebuie s ă deserveasc ă întreprinderea pentru livrarea
producției, se poate determ ina folosind m odelele econom ice, iar m etodele teoriei probabilit ății ne vor
perm ite să evidențiem repartizarea autom obilelor prim ite.
După determ inarea num ărului optim de autom obile, trecem la aplicarea legii distribuirii, conform
căreia are loc intrarea autom obilelor la întrepri nderile com erciale angro, pentru a fi înc ărcate (expediate).
Pentru acest fapt ne vom folosi de m etodele teoriei probabilit ății și vom considera, c ă cel mai mare număr
de autom obile, care poate f i încărcate la întreprindere cu produc ția livrată zilnic este egal cu capacit ățile
sale de prelucrare P.
Valoarea lui P depinde de lungim ea frontului de înc ărcare (expediere), de tipul și potențialul
mecanism elor, de volum ul și durata prelucr ării sau păstrării încărcăturilor în depozite. Num ărul maxim de
autom obile, care pot f i prim ite la bază în perioada T, se determ ină după form ula:
TymP×= [42, p.65], unde:
T – perioada de referin ță;
y – numărul perioadelor de calcul a tim pului în perioada T;
P – numărul de autom obile, care pot f i prim ite la bază în perioada T.
Valoarea m indică capacitatea întreprinderii pentru înc ărcarea autom obilelor în perioada T.
Probabilitatea utiliz ării acestei capacit ăți pentru înc ărcarea autom obilelor, este egal ă cu:
miPi2= , unde:
i – numărul m ediu de autom obile cu înc ărcătura de tipul dat, cu care sunt înc ărcate la întreprindere în
perioada T.
Probabilitatea, c ă un oarecare loc al bazei nu va fi folosit pentru înc ărcare (expediere) corespunz ător
e egal cu:
qi = 1 – P i,
iar probabilitatea, c ă în perioada T la bază nu va fi înc ărcat nici un autom obil:
P0 = (1 – P i)m,
Probabilitatea înc ărcării (expedierii) a unui autom obil la baz ă va fi:
P1 = C1
m (Pi)1 x (1 – P i)m-1, [42, p.67]
a două autom obile va f i:
P2 = C2
m (Pi)2 x (1 – P i)m-2,
iar pentru n autom obile va f i:
Pn = Cn
m (Pi)n x (1 – P i)m-n
Din form ulele sus-num ite e evident, c ă succesiunea înc ărcării autom obilelor 0, 1, 2, …, n la bază,
corespunde distribuirii binom iale.
La valori considerabile propor ția m a distribuirii binom iale, se poate înlocui cu distribuirea norm ală și
determ ina probabilitatea înc ărcării autom obilelor dup ă următoarea form ulă:
99

2 212xe
GPk −
π
la x Gin−;
devierea standard ă pentru distribuirea binomial ă este egal ă cu:
iiqmP G= .
Substituind valoarea probabilit ății, vom obține:
) 1(mGi
iλλ− = ,
Probabilitatea c ă în perioada T la bază vor fi înc ărcate de la n1 până n2 autom obile, va fi egal ă cu:
dxxe
Gnn nPn
n∫− = <<2
12 21) (2
2 1π.
După cum se știe integrala ∫−22xe dx nu se exprim ă prin func ții elem entare și se calculeaz ă după
tabelul f uncției speciale:
∫−⋅ =n
x
n dxe nF
02
22)(
π,
numită funcția Laplas sau integrala probabilit ăților. Cu ajutorul func ției Laplas, probabilitatea
încărcării autom obilelor în intervalul de la n1 până la n2 poate fi exprim ată în felul următor:

 −−−= <<GnFGnF nn nPλ λ1 2
2 121) ( , [43, p.68] .
Pentru determ inarea real ă a oscilațiilor distribuirii în lucr ările de înc ărcare, fiecare baz ă se divizeaz ă
în grupe, cu intervale egale de 2-5 autom obile. Frecven ța încărcării se determ ină după form ula:
4Gh=, unde:
G – numărul perioadelor în grupa dat ă (zile).
4 – numărul (general) al perioadelor pentru baza corespunz ătoare. Num ărul teoretic al perioadelor se
determ ină din ecuațiile:
C = 4 · P k
Gradul corespunderii dintre ipoteza înaintat ă și statistic ă se stabile ște cu ajutorul criteriului de
coordonare. Coordonarea teoretic ă și reală a oscilațiilor distribuirii vizând of erta autom obilelor pentru
încărcare se poate aprecia conform criteriului Pirson (criteriul – 2) și, de asem enea, a lui Holm ogorov,
Rom anovschi, Iastrem schii. Criteriul lui Pirson se calculeaz ă după form ula:
∑=
=−=bi
iCCC
titi ix
1) ( 22 [42, p.69], unde
Ci – numărul real al observ ărilor (perioadelor) în fiecare grup ă;
Ci – numărul teoretic al perioadelor în grupele corespunz ătoare;
b – numărul grupelor.
După valoarea lui x2 conf orm tabelelor criteriului lui Pirson, se determ ină probabilitatea c ă la
numărul dat vizând gradele libere, egal cu k = b – S , divergen ța dintre distribuirea teoretic ă și cea reală
datorată oscilațiilor aleatorii va f i nu m ai mică decât valoarea ob ținută a lui x2 (S – numărul raporturilor
impuse (condi țiilor), astf el ca p, λ, o- etc.).
Dacă probabilitatea p va fi m ai mare de 50 %, atunci distribuirea real ă se coordoneaz ă cu cea
teoretică. Dacă p < 50 %, atunci devierile indicate vor fi neîntâm plătoare, iar legea teoretic ă selectată
vizând distribuirea, se reprobeaz ă. De aceea, pentru expunerea datelor statistice e necesar de a selecta o
lege m ai adecvată a distribuirii.

100

Întrebări de control:

1. Defini ția fluxului m aterial ca obiect de dirijare a logisticii.
2. Enum erați tipurile fluxurilor m ateriale și param etrii de clasificare a acestora.
3. Explica ți noțiunea fluxului m aterial. Care este rolul fluxului financiar în deservirea fluxurilor
materiale și de m arfă?
4. Enum erați principiile de baz ă ale clasific ării fluxurilor financiare în logistic ă.
5. Întocm iți schema mișcării fluxurilor de m arfă, inform aționale și financiare în dependen ță de
form a concretă a achitării prin viram ent.
6. Defini ția fluxului inform ațional în logistic ă. Explica ți param etrii principali de clasif icare a
fluxurilor interna ționale.
7. Întocm iți schem a surselor de inform ații și a fluxurilor inform aționale ap ărute în procesul
planif icării am plasării stocurilor.
8. Caracteriza ți elem entele tipice ale fluxurilor inform aționale care reflect ă cerințele
consum atorilor.
9. Care sunt param etrii evaluării calității serviciilor în logistic ă?
10. Întocm iți schem a algoritm ului așteptării cum părătorilor în procesul estim ării calității serviciilor,
luând în considera ție factorii principali.

101

Tema 12. SISTEMELE LOGISTICE

12.1. Definirea sistemului logistic
Sistem ul logistic reprezint ă una din no țiunile de baz ă ale logisticii. Din diversitatea sistem elor care
asigură funcționarea m ecanism ului econom ic, trebuie eviden țiate sistem ele logistice, cu scopul de a le
analiza și perf ecționa.
În dicționarul enciclopedic cuvântul "sistem " provine din lim ba greacă și reprezint ă o m ulțime de
elem ente, af late în rela ții reciproce, care form ează o unitate, o coeziune.
Sistemul logistic este un sistem adaptiv cu leg ătura invers ă, care îndepline ște anum ite funcții logistice, de
regulă, acest sistem conține câteva subsistem e și dezvoltă relațiile cu m ediul extern.

Sem

Furniz ori Organizația
Aprovi zionare
Producție
Desfacere
Consum atori
ne convenționale:
Fluxuri materiale
Fluxuri inform aționale

Figura 12.1. Elementele caracteristice
ale organiz ației ca sistem
Sistem ul logistic este un sistem com plex care întrune ște fluxurile m ateriale și totalitatea elem entelor
ce le înso țesc.
Sistem ele logistice se deosebesc prin structur ă, volum ul de activitate al întreprinderii, strategia de
dezvoltare și altele. Sistem ele logistice au num ăr mare de verigi, func ții și sunt influen țate de un num ăr
mare de f actori externi. În calitate de sistem logistic poate f i analizată o întreprindere industrial ă sau
comercială, infrastructura econom iei țării sau a unei regiuni. Un m odel al organiza ției ca sistem este
prezentat în figura 12.1.
Scopul principal al sistem ului logistic este livrarea m ărfurilor în cantitatea și sortim entul necesar
pentru consum în sfera productiv ă sau cea individual ă la tim pul oportun, la locul stabilit, cu costuri
logistice m inimale.
În calitate de elem ente sau verigi ale sistem ului logistic pot f i considera ți: furnizorii resurselor
materiale, întreprinderile produc ătoare și subdiviziunile acestora, interm ediari întreprinderile pentru
acordarea serviciilor inf ormaționale și de calcul.
Logistica solu ționează problem a proiectării unor sistem e arm onioase de circula ție a m aterialelor, care
generează la ieșire fluxuri m ateriale cu param etrii prestabilit ăți. Aceste sistem e se disting prin grad înalt
al coordon ării, dirijării fluxurilor m ateriale între for țele de produc ție.
Să caracteriz ăm proprietățile sistem elor logistice prin prism a fiecărei din cele patru propriet ăți ale
oricărui sistem [29, p.86-88].
Prima proprietate: sistem ul este o totalitate de elem ente care interac ționează reciproc.
Descom punerea sistem elor logistice în elem ente se poate realiza în m od diferit. La nivel m acro în calitate
de elem ente pot fi exam inate întreprinderile și, de asem enea, transportul care le leag ă.
La nivel micro sistemul logistic poate fi reprezentat sub forma urm ătoarelor subsisteme de baz ă:
– achiziționarea – subsistem care asigur ă prim irea fluxului m aterial în sistem ul logistic;
102

– planificarea și dirijarea produc ției – acest subsistem prim ește fluxul m aterial de la subsistem ul
achiziționării și în procesul execut ării diverselor opera ții tehnologice, transform ă obiectul m uncii
în produsul m uncii.
– desfacerea – subsistem ul care asigur ă ieșirea fluxului m aterial din sistem ul logistic (figura 12.2)
După cum se vede, elem entele sistem ului logistic sunt variate, dar în acela și tim p com patibile.
Com patibilitatea se asigur ă prin scopul unic, c ăruia îi este subordonat ă funcționarea fiec ărui elem ent al
sistem ului logistic.
A doua proprietate: între elem entele sistem ului logistic exist ă relații relativ reciproce. În sistem ele
macrologistice rela țiile dintre elem ente sunt reglem entate pr in contract. În sistem ele m icrologistice
elem entele sunt legate prin rela ții de produc ție.
A treia proprietate: legătura dintre elem entele subsistem ului logistic este strict determ inată, adică
subsistem ul logistic posed ă o oarecare organizare.
A patra proprietate : prin integrare elem entele sistem ului capătă proprietăți pe care nu le aveau în
mod separat. Se are în vedere calitatea de a livra pr odusul necesar la tim pul oportun, la locul stabilit, de
calitatea necesar ă, cu costuri m inime și, de asem enea, capacitatea de a se adapta la condi țiile
schim bătoare ale m ediului am biant (m odificarea cererii la m arfă și servicii, ie șirea din func ție a
mijloacelor tehnologice etc.).
Proprietatea de integrare a sistem ului logistic îi perm ite să achiziționeze m ateriale, să le treacă prin
forțele sale de produc ție și să le distribuie în m ediul extern, realizând scopurile prestabilite.

Sistemul micrologistic

Achiziția Dirijarea
producției Distribuția
Fluxul m aterial
Semne convenționale:
− elem entul sistem uluilogistic
− legăturile dintre elem ente
Figura 12.2. Schema sistemului micrologistic

Sursa: [29, p. 87]

Sistem ul logistic, capabil s ă răspundă la cererea ap ărută odată cu livrarea rapid ă a mărfii necesare,
poate fi com parat cu un organism viu. Mușchii acestui organism sunt m ijloacele tehnice de ridicare și
transportare, sistem ul nervos central – re țeaua de calculatoare la locurile de m uncă a participan ților la
procesul logistic, organizat ă într-un sistem informațional unic. Dup ă dim ensiuni acest organism poate
ocupa teritoriul unei uzine sau a unei întreprinderi comerciale angro, pot cuprinde o regiune sau s ă iasă
peste hotarele țării. El este capabil s ă se adapteze la schim bările m ediului extern, s ă reacționeze în acela și
ritm în care au loc evenim entele.
Limitele sistem ei logistice sunt determ inate de ciclul circula ției m ijloacelor de produc ție. La început
se achiziționează mijloace de produc ție. Ele sunt prim ite în sistem ul logistic sub f ormă de fluxuri
materiale, sunt depozitate, prelucrate, stocate și apoi părăsesc sistem ul logistic în schim bul resurselor
financiare încasate în sistem ul logistic.
12.2. Clasificarea sistemelor logistice
Clasificarea sistem elor logistice este prezentat ă în următoarea schem ă (figura 12.3.).

103

Sistem ele logistice
Macrologistice Micrologistice

Globale După criteriu l
ad-mini-
strativ –
terito rial După
criteriu l
funcțional

Externe
Interne
– interna-
ționale;
– transna-
ționale – raio nale;
– regi onale;
– republi-
cane. – sistem e
ramurale;
– interam u-
rale;
– comerciale;
– de trans-
port;
– unui grup. – în cadrul
subdi viziu
nii;
– la locul de
muncă. – distribuție;
– achiziție.
Integrate
Figura 12.3. Clasificarea sistemelor logistice
Sursa: [45, p.118]

Sistemul macrologistic se form ează la nivel teritorial sau adm inistrativ-teritorial, global sau
funcțional pentru a rezolva un șir de problem e cu caracter social-econom ic, ecologic, m ilitar și altele .
Sistemul macrologistic reprezint ă o sistem ă colosală de dirijare a fluxurilor m ateriale, care cuprinde
întreprinderi și organiza ții industriale, interm ediare, com erciale și de transport, am plasate în dif erite
regiuni ale țării sau în dif erite țări. Sistem a macrologistic ă reprezint ă infrastructură econom ică a regiunii,
țării sau a unui grup de țări.
Sistemul micrologistic presupune organizarea activit ăți la nivel de întreprindere cu scopul dirij ării și
optim izării fluxurilor m ateriale, inform aționale, financiare în procesul fabric ării sau distribuirii
produselor. Ele se îm part în sistem e: interne (în lim itele ciclului de produc ție), externe (în afara ciclului
de produc ție) și integraționiste (sinteza am belor sistem e).
Sistem ele m icrologistice reprezint ă sistem ele logistice interne form ate din unit ăți de producere legate
tehnologic și asociate printr-o inf rastructură unică.
Se pot eviden ția trei tipuri (forme) de sisteme logis tice: sisteme logistice directe, elastice și
eșalonate:
a) sistemele logistice directe. În aceste sistem e fluxul m aterial circul ă nem ijlocit de la
producătorul produc ției la consum atorul ei, f ără interm ediarii.

Consum ator Producător

b) sistemele logistice e șalonate. În aceste sistem e, în calea fluxului m aterial, exist ă cel puțin un
interm ediar.

Interm ediar ător Consum ator Produc
c) sistemele logistice elastice. Presupun c ă circulația fluxului m aterial de la produc ătorul produc ției
spre consum atorul ei poate fi realizat ă atât direct, cât și prin m ijlocirea interm ediarilor.

Produc

Interm ediar ător Consum ator
104

12.3. Posibilit ățile de participare a Statului în sprijinul func ționării sistemelor logistice
Sprijinul statului în activitatea logistic ă este necesar din dou ă motive:
A. Interm ediarii logisticii asigur ă necesitățile întreprinderilor deservite, siguran ța și eficiența
serviciilor acordate;
B. Organele statului au rolul s ă asigure coordonarea intereselor interm ediarilor logistici și
întreprinderilor pe care le deservesc, s ă asigure rela ții bilaterale avantajoase între parteneri.
În prezent, statul nu acord ă o influen ță deosebită asupra activit ății întreprinderilor care acorda servicii
logistice.
Metode de dirijare a activit ății logistice din partea statului pot fi [45, p.126-128]:
a) dirijarea strategic ă – presupune prognozarea la nivelul stat ului pe un term en scurt, m ediu și
lung;
b) dirijarea indicativ ă științifică – asigurarea m etodico-științifică a dezvolt ării inf rastructurii și
coordonării acesteia;
c) dirijarea direct ă – cu ajutorul m etodelor de reglem entare a pie ței bunurilor de consum ;
d) dirijarea indirect ă – cu ajutorul m etodelor econom ice și de drept.
Aceste m etode de dirijare din partea statului pot f i utilizate ef icient dac ă ele se bazeaz ă pe un sistem
de observare și analiză a indicatorilor de func ționare a interm ediarilor logistici.
În procesul analizei, e necesar de a lua în considera ție scopurile finale ale dirij ării statului, indicatorii
direcți și indirecți, care reflect ă dezvoltarea activit ății logistice prin evaluarea cantitativ ă și calitativ ă.
Alături de indicatorii econom ici, trebuie lua ți la eviden ță indicatorii sociali ce caracterizeaz ă eficiența
sistem ului de dirijare.
Influența statului asupra activit ății sistemelor logistice presupune utilizarea urm ătoarelor metode:
– Recom andări cu privire la organizarea și tehnologia activit ății econom ice;
– Coordonarea evidenței și analizei indicatorilor, ce caracterizeaz ă activitatea interm ediarilor
logistici;
– Metode directe de dirijare cu întreprinderile, în prim ul rând, acordarea sprijinului econom ic din
partea Statului;
– Pregătirea m aterialelor m etodice și inf ormaționale despre particularit ățile dezvolt ării
interm ediarilor logistici;
– Pregătirea recom andărilor despre form ele și metodele activit ății logistice;
– Pregătirea instruc țiunilor și îndrum ărilor m etodice privind evaluarea eficien ței activit ății
interm ediarilor logistici.
Putem trage concluzia c ă metodele recom andate vor contribui la coordonarea activit ății
interm ediarilor logisticii, asigur ării lor cu inf ormații despre experien ța acum ulată în activitatea dif eritelor
întreprinderi.
Folosirea metodelor indirecte de dirijare urmăresc scopul s ă dezvolte inf rastructura pie ței: să
coordoneze fluxurile inform aționale, să sprijine inova țiile, să dezvolte procesele integra ționiste în
sistem ele logistice. Sprijinul statului se exprim ă prin reglementarea normativ ă și juridică, prin crearea
condițiilor economice de funcționare a interm ediarilor logistici.
Reglem entarea statului presupune participarea activ ă a organelor regionale de dirijare în dezvoltarea
infrastructurii pie ței, stim ularea interm ediarilor logistici prin acordarea unui sprijin financiar. E necesar
de a stimula întreprinderile care:
– Însușesc form e noi de deservire a clientelei;
– Sunt preocupate de asigurarea sferei sociale;
– Particip ă în livrarea produselor și materiei prim e pentru necesit ățile statului.
Mijloacele de stimulare pot fi:
a. Reducerea im pozitelor pe venit, care vor f i folosite pentru reinvestire în dezvoltarea
întreprinderii;
b. Acordarea creditelor întreprinderilor, care dezvolt ă noi tipuri de servicii logistice;
c. Acordarea creditelor avantajoase întrep rinderilor, ocupate cu deservirea organiza țiilor din sf era
socială și cu livrarea produselor pentru necesit ățile statului;
d. Acordarea creditelor privilegiate întreprinderilor, care se ocup ă cu achizi țiile și crearea
rezervelor (stocurilor) de m ărfuri;
e. Acordarea subvențiilor întreprinderilor, care prom ovează noi tipuri de servicii logistice;
105

f. Lichidarea datoriilor acelor interm ediari logistici, care particip ă activ în optim izarea fluxurilor
materiale și econom isirea costurilor pentru transport.
Metodele directe de dirijare constau în reglem entarea organizatorico-juridic ă, în efectuarea
controlului privind func ționarea elem entelor inf rastructurii pie ței și, în prim ul rând, privind expedierea și
transportarea m ărfurilor.
O metodă directă importantă este elaborarea m ecanism ului asigur ării livrării produselor și materiei
prim e pentru necesit ățile statului. Un rol im portant apar ține achizi țiilor publice, care au devenit un
instrum ent eficient în reglem entarea proceselor econom ice cu participarea Statului.
Pentru a asigura eficien ța cheltuielilor din buget cu organizarea achizi țiilor publice e necesar de a
utiliza urm ătoarele instrumente: organizarea târgurilor și expozițiilor pentru întocm irea com enzilor legate
cu livrarea m ărfurilor; participarea interm ediarilor logis tici în întocm irea com enzilor pentru necesit ățile
statului.
Organizarea dirij ării cu m ișcarea mărfurilor cuprinde un șir de sarcini și funcții coordonare, realizare de
către organele statului. Sarcinile principale în efectuarea m ișcării mărfurilor: elaborarea politicii de stat privind
mișcarea mărfurilor; coordonarea procesului m ișcării mărfurilor și activității subiecților tuturor pie țelor
privind efectuarea m ișcării mărfurilor.

12.4. Riscurile și metodele de asigurare a acestora în sistemele logistice
Riscul este o no țiune din sfera asigur ărilor prin care se subîn țelege probabilitatea apari ției
evenim entului asigurat, precum și pierderile posibile de la acesta.
În sistem ul logistic, riscul poate fi redus printr-o dirijare eficient ă cu operațiunile sistem ului logistic.
Riscul în sistemul logistic ca element de antreprenoriat include urm ătoarele elemente [45, p.134] :
a. Riscul com ercial – se exprim ă prin întreruperea livr ărilor, înc ălcarea term enilor de livrare,
neîndeplinirea obliga țiunilor f inanciare;
b. Riscul pierderii averii din cauza condi țiilor clim aterice nef avorabile, inclusiv a calam ităților
naturale;
c. Riscul, condiționat de furturi ale bunurilor m ateriale;
d. Riscul ecologic – se exprim ă prin prejudiciile aduse m ediului am biant în tim pul transport ării sau
stocării produselor;
e. Riscul r ăspunderii civile condi ționat de persoanele fizice sau juridice în procesul activit ății
logistice;
f. Riscul tehnic este cauzat de exploatar ea m ijloacelor tehnice ale sistem ului logistic.
În scopul asigur ării inf rastructurii logistice privind organizarea sistem ului de deservire și de asigurare a
procesului de deplasare a m ărfurilor e necesar de a efectua urm ătoarele măsuri:
– accelerarea procesului de deplasare a m ărfurilor de la furnizor pân ă la cum părător;
– schim barea traiectoriei fluxurilor m ateriale;
– dirijarea cu stocurile în baza m anipulării operative a m ărfurilor;
– com pletarea preventiv ă a mărfurilor conform cerințelor cum părătorilor;
– livrarea după sistem ul "exact în term en".
Reducerea riscurilor depinde de infrastructura logistic ă, care cuprinde totalitatea activit ăților de
deservire a procesului de circula ție a fluxurilor m ateriale și financiare. Infrastructura logistic ă poate fi de
trei tipuri:
a) infrastructura tehnic ă (de produc ție) – prezen ța și funcționarea transportului, drum urilor,
depozitelor, cl ădirilor etc.
b) infrastructura institu țională – activitatea b ăncilor, vămilor, organelor de standardizare, care
deservesc procesul de circula ție a mărfurilor.
c) infrastructura social ă – cuprinde personalul ocupat în procesul deplas ării mărfurilor.
Sistem ul logistic cuprinde un șir de subsisteme : achizițiile, transportarea, p ăstrarea, baza m aterial-tehnic ă,
deplasarea resurselor m ateriale în cadrul procesului de produc ție. Activitatea f iecărui subsistem poate f i
influențată de un oarecare risc : necorespunderea pre țului și calității mărfii, creșterea cheltuielilor pentru
transport, înc ălcarea graficului de livrare a m ărfurilor, pierderea averii în procesul p ăstrării, necorespunderea
volum ului și structurii livr ărilor, necesit ăților, consum atorilor, înc ălcarea graficului de asigurare cu m aterie
primă etc.
106

O direcție im portantă în activitatea logistic ă este determinarea și urmărirea riscurilor posibile tot
traseul de circula ție a mărfurilor. E im portant de a evalua probabilitatea f iecărui risc în procesul
logistic. Și a fixa aceste condi ții în contractul de asigurare.

12.5. Lan țul logistic, verigile principale și elementele acestuia
Lanțul logistic reprezint ă ordonarea verigilor sistem ului (produc ători, distribuitori, angrosi ști, brokeri
etc.), care realizeaz ă operațiuni privind aducerea fluxului m aterial de la un sistem logistic la altul sau la
consum atorul final.
Deseori, lan țul logistic cuprinde lan țul în care circul ă fluxurile m ateriale și informaționale de la
furnizor pân ă la consum ator și se finalizeaz ă cu operațiunea de depozitare sau p ăstrare a m ărfurilor.
În cadrul lan țului logistic pot fi eviden țiate următoarele verigi:
– livrarea m ateriei prim e și sem ifabricatelor;
– stocarea produselor și materiei prim e;
– producerea bunurilor m ateriale;
– distribuirea produselor de la depozit;
– consum ul producției finite.
La rândul s ău, fiecare verig ă logistică cuprinde urm ătoarele elemente : mijloacele de transport,
sectorul de depozite, m ijloacele de com unicație și de dirijare, personalul.
În realitate, exist ă un număr mare de interm ediari logistici, care f ormează verigi logistice destul de
complicate, începând de la furnizorul resurselor m ateriale pân ă la consum atorul produc ției finite.

12.6. Controlul în sistemele logisticii
Sistem ul logistic contribuie la adm inistrarea eficient ă a organiza ției, trăsăturile căreia indiferent de
proporțiile problem ei sunt:
– existen ța scopurilor strategice ale organiza ției;
– elaborarea scopurilor tactice, subordonarea lor realiz ării scopurilor strategice;
– selectarea sistem ului de m ăsurare, corespunz ător scopurilor form ulate (de exem plu, eficacitatea
folosirii tim pului sau resurselor);
– determ inarea norm ei sau a cifrelor de control în unit ățile selectate (de exem plu, term enul
executării com enzii sau volum ul de m uncă necesar pentru executarea unei lucr ări exprim at în
ore-m uncă;
– com pararea inform ației vizând dirijarea procesului cu va lorile standarde, norm ative sau de
control;
– adoptarea deciziilor sau a ac țiunilor corective în rezultatul com parării;
– controlul rezultatelor ac țiunilor dirijate.
Asigură oare aceste tr ăsături realizarea scopului pus?
În ce măsură sunt ele efective? Corespund eforturilor depuse pentru realizarea scopului?
Soluționarea acestor problem e în m are măsură depinde de func țiile controlului în sistem ul logistic
(figura 12.4).
Sistem ul adm inistrării posed ă intrare, adic ă un anum it scop în dependen ță de nivelul ierarhiei
administrative. Nu întotdeauna este clar, dac ă scopurile form ulate vor fi realizate în practic ă. De fapt,
succesul unei activit ăți poate duce la nereu șita altora. Selectarea param etrilor de evaluare a activit ății îi
dictează unitățile de măsură a rezultatelor întreprinderii. De la aceast ă fază începe controlul.
De exem plu, responsabilul pentru asim ilarea produselor noi și dorește în prim ul rând ca aceste
produse s ă fie de calitate superioar ă. În acela și tim p personalul contabil dore ște să reducă cheltuielile de
producție, iar econom iștii sunt interesa ți în eficientizarea produc ției.
Fiecare participant la procesul de produc ție are dreptate din punctul s ău de vedere, îns ă poate să apară
situația, când dif erite criterii se contrazic și este necesar ă selectarea celor m ai importante dintre ele. O
asem enea situa ție apare, de exem plu, între adep ții produselor de calitate superioar ă și adepții producției
cu preț redus (de și calitatea superioar ă nu întotdeauna sem nifică cost înalt).
O etapă nu m ai puțin im portantă în procedura controlului este ob ținerea inform ațiilor despre
rezultatul interm ediar prin canalele leg ăturii inverse. Aici nu se adm it erori în intervalul de tim p și a
volum ului obținerii inf ormației.
107

Apoi urm ează etapa com parării param etrilor și norm elor stabilite cu rezulta tul interm ediar. Iscusin ța
managerului const ă în determ inarea corect ă (manual sau utilizând MCE) a gradului dezacordului dintre
param etrii planif icați și valorile de f acto, căci de aceasta depinde elaborarea m ăsurilor corective.
Măsurile corective se pot referi la intensificarea sau atenuarea ac țiunii m otivării colaboratorilor,
atragerea sau elim inarea verigilor suplim entare (și a resurselor) sau aplicarea autorit ății pentru redresarea
situației.

Com parare
Acțiuni de
reglare
Acțiuni externe Standarde
Param etri
Norm e
Unități de
măsură Inform ația
despre
rezultatele
intermediare
Proces
administrativ I
Scopul Ieșire
Rezu ltatu l
Acțiuni interne
Figura 12.4. Controlul în sistemul logistic

Sursa: [39, p.323]
Întrebări de control:

1. Care sunt particularit ățile unui sistem ?
2. Explica ți detaliat no țiunea de "sistem logistic".
3. Caracteriza ți particularit ățile sistem ului logistic.
4. Explica ți noțiunea de "sistem macrologistic".
5. Explica ți noțiunea "sistem micrologistic". Cum are loc interac țiunea elem entelor în cadrul
sistem ului m icrologistic?
6. Cum se determ ină limitele sistem ului logistic.
7. Care sunt m etodele de interven ție a statului în activitatea sistem ului logistic?
8. Care sunt elem entele riscului în sistem ul logistic? Enum erați măsurile de inf luență din dom eniul
dirijării pentru a reduce riscurile.
9. Ce înseam nă noțiunea "infrastructura logisticii"? Enum erați tipurile de inf rastructuri logistice.
10. Care sunt m etodele de asigurare pentru a reduce riscurile corecte în sistem ele logistice?
11. Ce înseam nă noțiunea "lan ț logistic"? Enum erați verigile principale și elem entele lan țului
logistic.

108

Tema 13. APARATUL METODOLOGIC AL LOGISTICII

13. 1. Paradigmele principale, care s-au format în logistic ă
Dezvoltarea conceptului logistic este strâns lega t de paradigm ele logisticii. Din punct de vedere
istoric s-au creat patru paradigm e [45, p.145-151]:
a) paradigma analitic ă este prim a abordare clasic ă a logisticii ca știință teoretică, care se ocup ă cu
problem ele dirijării cu fluxurile m ateriale în sfera de produc ție și sfera de desfacere. Paradigm a analitică
se bazeaz ă pe m etodele econom ico-m atematice de cercetare, inclusiv: m odelul dirij ării stocurilor, m etoda
cercetărilor opera ționale, m etodele statisticii m atematice etc.
b) paradigma tehnologic ă a apărut în anii ’60 și este strâns legat ă de dezvoltarea intensiv ă a
tehnologiilor inform aționale. Aceast ă paradigm ă perm ite, pe de o parte, form ularea problem ei legate de
managem entul fluxurilor m ateriale, iar pe de alt ă parte – g ăsirea unor solu ții inf ormaționale pentru
problem a dată. Drept exem plu de aplicare practic ă a paradigm ei tehnologice poate servi răspândirea
sistemului de planificare a necesit ăților și resurselor, utilizate în planif icarea și dirijarea cu stocurile și
achizițiile resurselor m ateriale, precum și livrarea produselor finite consum atorilor. Concom itent, poate fi
rezolvată problem a optim izării mărimii partidei de livrare sau a stocurilor.
c) paradigma marketingului a apărut în anii 80 și se aplic ă în procesul construirii sistem elor
logistice în cadrul firm ei. Modelele care aplic ă în cadrul firm ei această paradigm ă urmăresc scopul de a
deservi și explica rela țiile dintre sistem ul logistic și posibilit ățile acesteia în lupta concuren țială.
d) paradigma integral ă are următoarele puncte de plecare:
– Paradigm a integrală reprezint ă o extindere a paradigm ei marketingului, luând în considera ție noile
condiții în care activeaz ă întreprinderea în etapa actual ă
– tratarea m ecanism ului pieței și al logisticii ca elem ent strategic în com petitivitatea întreprinderii;
– existen ța unor posibilit ăți largi de integrare între partenerii logistici și dezvoltarea noilor rela ții
organizatorice (structurale);
– dezvoltarea tehnologiilor m oderne în dom eniul producerii și informației a deschis noi orizonturi în
dirijarea produc ției și desfacerii.
Paradigm a integral ă reprezint ă o nouă accepțiune a afacerii, în care firm ele, organiza țiile, sistem ele
sunt analizate ca centre de activitate logistic ă, reunite direct sau indirect înt r-un proces integru de dirijare
cu fluxurile m ateriale în scopul satisfacerii m ai depline a cererii consum atorilor.

13.2. Baz a metodologic ă și științifică a logisticii
Obiectul studierii logisticii îl constitu ie fluxurile m ateriale financiare și inf ormaționale
corespunz ătoare. Mișcarea fluxurilor, de la sursa prim ară a materiei prim e spre consum atorul final, are loc
prin diferite verigi de produc ție, transport, depozitare. Abordarea tradi țională a problem elor dirijării
fluxurilor m ateriale presupune c ă fiecare verig ă rezolvă de sine st ătător câte o problem ă logistică
importantă. Verigile reprezint ă niște sistem e închise, izolate tehnologic, econom ic și metodologic de
sistem ele partenerilor s ăi. Dirijarea proceselor econom ice în cadrul sistem elor închise se realizeaz ă cu
ajutorul m etodelor de planificare și dirijare a sistem elor econom ice și de produc ție bine cunoscute.
Aceste m etode continu ă să fie aplicate și la abordarea logistic ă a problem ei dirijării fluxurilor
materiale.
Trecerea de la sistem ele independente la sistem ele logistice integrate necesit ă o extindere
considerabil ă a bazei m etodologice de dirijare a fluxurilor m ateriale.
La m etodele fundam entale, aplicate la solu ționarea problem elor științifice și practice în dom eniul
logisticii, se raporteaz ă:
– analiza sistem ică;
– teoria cercetării operaționale;
– abordarea cibernetic ă;
– m odelarea econom ico-m atematică.
În literatura de specialitate sunt eviden țiate următoarele principii care se afl ă la baza analizei și
proiectării sistemelor logistice [45, p.152-154] :
a) abordarea sistem ică – are scopul de a optim iza nu fiecare elem ent în parte, ci sistem ul logistic în
ansam blu;
109

b) principiul costurilor totale – presupune eviden ța tuturor cheltuielilor legate de fluxurile
financiare și informaționale în lan țul logistic;
c) principiul optim izării globale;
d) principiul coordonării și integrării logisticii – se ref eră la toate verigile sistem ului logistic;
e) principiul modelării și suportului inform ațional;
f) principiul elaborării com plexului subsistem elor necesare: tehnice, legislative, organiza ționale,
econom ice și altele;
g) principiul calității totale – are scopul de a asigura o calitate înalt ă a activității fiecărui elem ent al
sistem ului logistic în scopul asigur ării calității generale a m ărfurilor și serviciilor;
h) principiul um anizării tuturor f uncțiilor și deciziilor tehnologice în sistem ele logistice –
presupune corespunderea cerin țelor privind protec ția m ediului înconjur ător, cerin țelor
ergonom ice și etice ale personalului;
i) principiul stabilității și adaptării – prevede ca sistem ul logistic s ă funcționeze stabil în condi țiile
devierilor adm ise ale param etrilor și factorilor m ediului extern. În cazul unor devieri
semnificative a factorilor m ediului ex tern, sistem ul logistic trebuie s ă se adapteze la cerin țele
noi.
Aplicarea acestor m etode perm ite prognozarea fluxurilor materiale, crearea sistem elor integrante de
complexe de dirijare și controlul asupra circula ției lor, elaborarea sistem ului de deservire logistic ă,
optim izarea stocurilor și de soluționarea unor alte problem e.

13.3. Analiz a costurilor totale în baz a evidenței cheltuielilor în sistemul logistic
O metoda ef icientă a dirijării fluxurilor m ateriale este analiza costurilor totale, care deseori e num ită
concepția costurilor totale. Aceast ă metodă se află la baza teoriei și practicii logisticii.
Analiza costurilor totale înseamn ă evidența tuturor modific ărilor economice care apar la unele
modificări în sistemul logistic.
Aplicarea analizei costurilor totale const ă în identif icarea tuturor cheltu ielilor în sistem ul logistic și
regruparea lor cu scopul reducerii lor. Analiza costurilor totale la început a fost utilizat ă în dom eniul
transporturilor pentru com pararea diferitelor variante de transportare. Mai târziu aceast ă metodă a început
să fie folosită în activitatea m anagerilor în logistic ă ori de câte ori era necesar de f ăcut alegerea din dou ă
sau m ai multe alternative posibile.
Aplicarea analizei costurilor totale adm ite posibilitatea varia ției prețului la căutarea solu țiilor, adic ă
posibilitatea de a m ajora cheltuielile într-un dom eniu, dacă pe sistem ul în ansam blu cheltuielile se vor
reduce.
Să analizăm cele mai tipice exemple de aplicare a metodei costurilor totale în dirijarea fluxurilor
materiale [29, p.96] :
– alegerea între procurarea depozitului propriu sau utilizarea depozitului com un;
– alegerea dintre crearea unui depozit centralizat sau a câtorva centre de distribu ție descentralizat ă;
– alegerea între livr ările rare de m aterie prim ă în loturi m ari sau livr ările f recvente în loturi m ici;
– schim barea rutei de livrare a înc ărcăturii cu scopul econom isirii cheltuielilor sau satisfacerii m ai
bine a cererii;
– folosirea sistem ului de reaprovizionare perm anentă a stocurilor (în care furnizorul poart ă
răspundere direct ă pentru asigurarea deplin ă a firm ei cu m aterie prim ă și a subansam blelor,
necesare pentru finisarea produc ției sau executarea com enzii);
– introducerea modificărilor în ciclul com enzii (perioada de timp din m omentul când clientul a
decis să procure un produs pân ă la m omentul livrării acestuia consum atorului final, include în
sine tim pul necesar pentru transm iterea com enzii vânz ătorului, executarea com enzii și
expedierea ei);
– modificarea graficului de produc ție (mărirea sau m icșorarea duratei ciclului de produc ție sau
reglarea volum elor produc ției curente pân ă la apariția devierilor cauzate de m odificarea m ărimii
cererii).

13.4. Modelarea în logistic ă. Criteriile de clasificare a modelelor
110

Modelarea se bazeaz ă pe asem ănarea sistem elor sau proceselor, care poate fi total ă sau parțială.
Scopul principal al m odelării constă în prognozarea com portării procesului sau sistem ului. Întrebarea-
cheie a m odelării este : "Ce se va întâmpla, dac ă…?".
O caracteristica esen țială a oricărui m odel const ă în asemănarea m odelului cu obiectul m odelat.
Conform acestei caracteristici, toate m odelele pot fi îm părțite în izom orfe și hom omorfe (figura 13.1).

MODELELE SISTEMELOR
Izom orfe Homomorfe
Abstracte Materiale
Matem atice Simbolice Analitice
Imitativ e
Lingvi stice
Machete
Planificare
tehnol ogică
Schema fl uxul ui de
încărcături
Alte forme de model e
materiale Convențional e
Figura 13.1. Clasificarea modelelor [29, p.98]

Modelele izomorfe – sunt m odelele care includ în sine toate caracteristicile obiectului cercetat,
capabile s ă-l înlocuiasc ă. Dacă poate fi creat și observat m odelul izom orf, cunoștințele noastre despre
obiectul real vor fi exacte și vom putea prezice com portam entul obiectului.
Modelele homomorfe – au la tem elie asemănarea par țială a modelului obiectului cercetat. Totodat ă,
nu se ține cont de unele aspecte ale func ționării obiectului real. Ca rezultat, construirea m odelului și
interpretarea rezultatelor cercet ării sunt m ai sim ple.
În procesul m odelării sistem elor logistice o asem ănare absolut ă nu există. De aceea, în continuare
vom exam ina num ai m odelele hom omorfe, ținând cont și de faptul c ă gradul asem ănării lor poate f i
diferit.
Următorul criteriu al clasif icării constă în caracterul m aterial al m odelului. În corespundere cu acest
criteriu, toate m odelele pot f i împărțite în m odele m ateriale și modele abstracte.
Modelele materiale fundam entale repet ă caracteristicile geom etrice, fizice, dinam ice și funcționale
ale fenom enului sau obiectului studiat. La aceast ă categorie se raport ă machetele întreprinderilor
comerciale angro, care perm it soluționarea problem ei privind am plasarea optim ă a utilajului și
organizarea fluxurilor de înc ărcături.
Modelele abstracte deseori reprezint ă unicul procedeu de m odelare în logistic ă. Ele se îm part în
modele m atematice și modele sim bolice.
La m odelele sim bolice se ref eră modelele lingvistice și convenționale.
Modelele lingvistice reprezint ă modelele verbale la baza c ărora se afl ă un set de cuvinte (dic ționar)
cu o singur ă sem nificație. Acest dic ționar se num ește "thesaurus". În el fiec ărui cuvânt poate s ă-i
corespund ă num ai o singur ă sem nificație, pe când în dic ționarul obi șnuit un cuvânt poate avea m ai mult
semnificații.
Modelele conven ționale – dacă introducem sem nele conven ționale pentru unele no țiuni și, de
asem enea, convenim asupra opera țiilor dintre aceste sem ne, se poate efectua descrierea sim bolică a
obiectului.
Modelarea m atematică este procesul cre ării m odelelor m atematice corespunz ătoare obiectelor reale.
În logistic ă se aplică pe larg dou ă forme de m odelare m atematică: analitică și imitativă.
Modelarea analitic ă este un procedeu m atematic de cercetar e a sistem elor logistice, care perm it
obținerea unor solu ții concrete. Modelarea analitic ă se realizeaz ă în următoarea succesivitate:
111

a) form ularea legilor m atematice, care conecteaz ă obiectele sistem ului. Aceste legi se exprim ă sub
formă unor func ții algebrice, diferen țiale etc.;
b) rezolvarea ecuațiilor, obținerea rezultatelor teoretice;
c) compararea rezultatelor teoretice ob ținute cu valorile reale.
O altă formă de m odelare m atematică este m odelarea im itativă.
După cum s-a m enționat, sistem ele logistice func ționează în condi ții de incertitudine a m ediului
ambiant. La dirijarea fluxurilor m ateriale trebuie de ținut cont de m ai mulți factori cu un caracter
ocazional. În aceste condi ții, crearea unui m odel analitic, care ar stabili exact raportul cantitativ dintre
elem entele com ponente ale proceselor logistice poate fi im posibil sau extrem de costisitor.
La m odelarea im itativă, legitățile care determ ină caracterul corela țiilor cantitative din interiorul
proceselor logisticii r ămân necunoscute. Din acest punct de vedere procesul logistic r ămâne un teren
neexplorat pentru experim entator.
Modelarea im itativă include dou ă procese de baz ă: construirea m odelului dup ă sistem ul real și
experim entarea m odelului. Modelarea ini țiativă poate urm ări următoarele scopuri:
a) sesizarea com portam entului sistem ului logistic;
b) selectarea strategiei care asigur ă cea m ai eficientă funcționare a sistem ului logistic.
Modelarea imitativ ă posedă un șir de neajunsuri esen țiale:
1. Cercetarea cu ajutorul acestei m etode este costisitoare din urm ătoarele m otive:
– pentru construirea m odelului și experim entarea lui este nevoie de un program ist cu calificare
înaltă;
– e necesar un volum mare de tim p de m așină, întrucât m etoda se bazeaz ă pe experim entări statistice
și necesită lansări multiple ale program ului;
– modelele se elaboreaz ă pentru condi ții concrete și, de regul ă, nu pot fi tirajate.
2. Probabilitatea imitației false este f oarte m are. Proces ele în sistem ele logisticii com portă un grad de
probabilitate și pot fi m odelate num ai adm ițând unele abateri. De exem plu, elaborând m odelul im itativ
pentru aprovizionarea sectorului cu m arfă și adoptând viteza m edie a autom obilului pe rut ă 25 km /oră,
concluzion ăm că condițiile de drum sunt bune. În realitate, vrem ea se poate strica, iar în urm a ghețușului,
viteza pe rut ă va scădea până la 15 km /oră. Procesul real va decurge altfel decât ne-am așteptat.
Descrierea avantajelor și neajunsurilor m odelării im itative poate f i încheiată cu cuvintele lui Shannon
"Elaborarea și aplicarea m odelelor im itative este într-o m ăsură mai mare artă decât știința". Prin urm are,
succesul sau insuccesul depinde într-o m ăsură mai mare nu de metodă, ci de m odul cum se aplică această.

13.5. Sisteme de exper ți utiliz ate în logistic ă
Prin sistem e de exper ți în logistic ă se subînțeleg program ele speciale de calculator, care îi ajut ă pe
specialiști să adopte decizii, legate de dirijarea fluxurilor m ateriale. Sistem ul de exper ți poate s ă
acum uleze cuno ștințele și experien ța câtorva exper ți care activeaz ă în dif erite dom enii. Angajarea
experților de o calif icare înalt ă este f oarte costisitoare, îns ă, de regul ă, munca nu e solicitat ă zilnic.
Posibilitatea de a ob ține opinia exper ților ref eritoare la dif erite întreb ări pe calea solicit ării calculatorului
perm ite soluționarea problem elor cu un grad superior de dificultate, cre șterea productivit ății muncii
personalului și, în acela și timp, nu necesit ă cheltuieli pentru salarizare.
Aplicarea sistemelor de exper ți permite: (29, p.104) :
– luarea deciziilor rapide și calitative în dom eniul dirij ării fluxurilor m ateriale;
– pregătirea speciali știlor experim entați într-un term en relativ scurt;
– păstrarea "know-how", fiindc ă cei care utilizeaz ă sistem ul, nu vor putea scoate în afara com paniei
experiența și cunoștințele care se con țin în sistem ul de exper ți;
– utilizarea experienței și a cunoștințelor speciali știlor cu calif icare înalt ă.
La neajunsurile sistem ului de exper ți se ref eră posibilitatea lim itată de a utiliza "bunul sim ț".
Procesele logisticii includ o m ulțime de opera ții cu încărcături. A ține cont de toate particularit ățile
încărcăturilor în program ul de exper ți e im posibil.
Sistem ele de exper ți sunt aplicate în diferite etape ale procesului logistic, la solu ționarea problem elor
care necesit ă experien ță considerabil ă și consum de tim p. De exem plu, în depozit, la adoptarea deciziei
referitor la reînnoirea stocurilor, m anagerul trebuie s ă analizeze un m are volum de inform ații ref eritoare
la prețurile așteptate ținând cont de m ărfurile achizi ționate, tarifele pentru livrare, necesitatea renov ării
112

concom itente a stocurilor din diferite pozi ții ale sortim entului etc. Utilizarea sistem elor de expert va
perm ite adoptarea nu num ai a deciziei corecte, dar și rapide, care deseori este nu m ai puțin im portantă.

13.6. Abordarea sistemic ă ca direcție principal ă a metodologiei cunoa șterii în logistic ă
Baza m etodologic ă a dirijării fluxului m aterial este abordarea sistem ică, principiul realiz ării căruia în
conceptul logistic este pus ă pe prim ul loc.
Abordarea sistem ică reprezint ă direcția metodologic ă a cunoașterii științifice, la baza c ăreia se afl ă
exam inarea obiectelor ca sistem e. Abordarea sistem ică perm ite cercetarea propriet ăților și relațiilor dintre
obiecte care altfel pot percepute cu dificultate.
Abordarea sistem ică înseam nă că fiecare sistem reprezint ă un tot întreg chiar atunci când acesta
constă din subsistem e izolate.
Abordarea sistem ică perm ite a analiza obiectul studiat ca un com plex de subsistem e legate reciproc
printr-un scop com un, a-i descoperi propriet ățile integre, leg ăturile externe și interne.
În calitate de exem plu vom analiza circula ția zahărului tos de la f abrică până la m agazine.
Conducerea fabricii, f ără a coordona problem a cu vânz ătorii angro și cu amănuntul, a adoptat decizia de a
implem enta un utilaj m odernizat pentru am balarea zah ărului tos în pachete de hârtie. Cum va fi perceput ă
această inovare de c ătre elem entele sistem ului de circula ție a mărfurilor, care efectueaz ă transportarea,
stocarea și executarea restului de opera ții tehnologice cu zah ărul tos, am balat în saci? Este posibil c ă în
activitatea sistem elor se vor produce deregl ări.
În corespundere cu cerin țele abord ării sistem ice, decizia despre am balarea zah ărului tos la f abrică
trebuie să fie adoptat ă în legătură reciprocă cu alte decizii, care îm preună urmăresc optim izarea fluxului
material.
Abordarea sistem ică nu are un concept m etodologic strict definit. Acesta reprezint ă totalitatea
principiilor de cunoa ștere, respectarea c ărora perm ite orientarea cercet ărilor într-un anum it mod.
La crearea sistemelor logistice trebuie ținut cont de urm ătoarele principii ale abord ării sistemice
[29, p.107] :
– parcurgerea consecutiv ă a etapelor de construire a sist emului. Respectarea acestui principiu
înseam nă că sistem ul la început trebuie s ă fie cercetat la nivel m acro, adic ă în interac țiune cu
mediul am biant, iar m ai apoi la nivel m icro, adică structura sa interioar ă;
– coordonarea caracteristicilor inform aționale, de siguran ță, de resurse și altora a sistem elor
proiectate;
– lipsa conflictelor dintre scopurile subsistem elor separate și scopurile întregului sistem .

13.7. Caracteristica comparativ ă a abord ărilor clasice și sistemice în formarea sistemelor
logistice
Esența abordării sistem ice poate fi eviden țiată prin com pararea ei cu abordarea inductiv ă clasică la
constituirea sistem elor.
Abordarea clasic ă reprezint ă trecerea de la particular la general (induc ția). Construirea sistem ului de
abordare clasic ă are loc prin îm binarea com ponentelor ei, elaborate separat.
La prim a etapă se determ ină scopurile func ționării fiecărui subsistem în parte. În etapa a doua se
analizează informația, necesar ă pentru construirea subsistem elor separate, iar în etapa a treia se form ează
subsistem ele care îm preună form ează un sistem funcțional.
Spre deosebire de abordarea clasic ă, abordarea sistem ică presupune trecerea de la general la
particular, iar analiza porne ște de la scopul final pentru care se creeaz ă sistem ul (figura 13.3).
Constituirea sistemului în cazul abord ării sistemice include câteva etape (figura 13.2.):
Prima etap ă. Form ularea scopurilor func ționării sistem ului.
Etapa a doua. În baza analizei scopurilor func ționării sistem ului și a restric țiilor m ediului extern se
determ ină cerințele pe care trebuie s ă le satisf acă sistem ul.
Etapa a treia. În baza acestor cerin țe se form ează unele subsistem e.
Etapa a patra. Este cea m ai com plicată etapă din sinteza sistem ei: analiza diferitelor variante și
selectarea subsistem elor, organizarea lor într-o sistem ă unică. Pentru aceasta se utilizeaz ă anum ite criterii
de selectare. Una din m etodele de baz ă de sintez ă a sistem elor în logistic ă este m odelarea.
113

Subsistemul P 1
Subsistemul p 2
Subsistemul P j
SISTEMUL Etapa I Etapa II Etapa III Etapa IV
T1
T2
Ti S
.
.
.

Figura 13.2. Constituirea form ării sistemului prin abordarea sistemic ă

Sursa: [29, p.109]

Unde:
S – totalitatea scopurilor vizând func ționarea sistem ului;
Ti – una din cerin țele care trebuie respectate de sistem ;
Pj – dif erite variante ale subsistem elor.
13. 8. Exemplu de abordare clasic ă și sistemic ă în organiz area fluxului material
Diferitele abord ări în organizarea fluxului material pot fi eviden țiate după exem plul aprovizion ării
magazinelor cu m ărfuri de b ăcănie din depozitele întreprinderii com erciale angro. Participan ții acestui
proces sunt: întreprinderea com ercială angro, întreprinderea de transport și rețeaua de deservire a
magazinelor alim entare reprezentate în figura 13.3.

Baza angro Transportul
Transportul
Transportul
Rețeaua m agazinelor
de produse alim entare
Figura 13.3. Participan ții la procesul de aproviz ionare a re țelei comerciale cu am ănuntul cu
mărfuri de b ăcănie [29, p.110]

Să exam inăm două variante de organizare a fluxului m aterial, care difer ă esențial între ele. Prim a
variantă poartă denum irea de livrarea cu mijloace de transport proprii , a doua – livrarea centralizat ă.
Varianta I (livrarea cu mijloace de transport proprii) are următoarele particularit ăți:
– lipsa unei entit ăți care asigur ă utilizarea optim ală a transportului. Magazinele de sine st ătător cad
de acord cu organiza țiile de transport și vin la baz ă după marfă pe măsura necesit ăților;
– la depozitele întreprinderii com erciale angro, la f irmele de transport și în m agazine procesele
tehnologice de prelucrare a înc ărcăturilor sunt organizate tradi țional, adic ă nu sunt corelate între
ele. O oarecare coordonare are loc num ai în locurile de predare-prim ire a încărcăturilor;
114

– nici întreprinderea com ercială angro, nici m agazinele nu înainteaz ă cerințe stricte fa ță de tipul
transportului utilizat, deoarece obiectivul principal este doar transportarea m ărfii;
– lipsește necesitatea utiliz ării anum itor f orme de am balaj;
– e posibil c ă într-un șir de m agazine să nu fie create condi ții pentru accesul liber al transportului,
descărcarea și recepționarea rapid ă a mărfii.
Analiza livr ărilor cu m ijloace de transport proprii dem onstrează că participan ții procesului logistic nu
urmăresc un scop unic, respectiv organizarea ra țională a fluxului m aterial general. Fiecare participant
organizeaz ă fluxul m aterial num ai în lim itele sectorului s ău de activitate.
Varianta II (livrarea centralizat ă) se caracterizeaz ă prin urm ătoarele particularit ăți:
– participan ții la procesul logistic f ormează o entitate, scopul c ăreia const ă în optim izarea anum e a
fluxului m aterial general. De exem plu, în uniunea de consum pentru organizarea livr ării
centralizate se creeaz ă grupul de lucru, în com ponența căruia intră directorii de transport, ai
întreprinderilor angro și cu am ănuntul. Conducerea grupului de lucru i se încredin țează
vicepreședintelui uniunii de consum ;
– procesele tehnologice constituite adi țional de participan ții procesului logistic, sunt adaptate pornind de
la cerințele organiz ării optim ale a fluxului m aterial general;
– se elaboreaz ă schem ele de aprovizionare a m agazinelor cu m ărfuri, se determ ină mărimea optimă
a loturilor f urnizate și frecvența aprovizion ării;
– se elaboreaz ă rutele optim ale și graficele de aprovizionare a m agazinelor cu m ărfuri;
– se creează parcul autom obilelor specializate și, de asem enea, se execut ă un șir de alte m ăsuri
pentru optim izarea fluxului m aterial general.
Analiza variantei a doua de organi zare a fluxului m aterial dem onstrează că pentru livrarea
centralizat ă a mărfurilor, participan ții la procesul logistic î și propun un scop com un – form area sistem ului
logistic, care s ă asigure organizarea ra țională a fluxului m aterial general. Se studiaz ă cerințele pe care
fluxul trebuie s ă le satisf acă. Se propun variante de organizare a lui, dintre care, conform anum itor
criterii, se selecteaz ă cea m ai bună.
Prin urm are, varianta a doua reprezint ă un exem plu al com portam entului sistem ic la form area
sistem ului logistic, care asigur ă trecerea fluxului m aterial prin urm ătoarele verigi: întreprinderea
comercială angro p transportator p magazine.
Totodată, trebuie s ă menționăm că varianta a doua a organiz ării fluxului m aterial, adic ă abordarea
sistemică la aprovizionarea cu marf ă a rețelei comerciale cu am ănuntul permite:
– creșterea gradului de utilizare a bazei tehnico-m ateriale, inclusiv a transportului, spa țiilor
comerciale și de depozitare;
– optim izarea stocurilor m arfare la toți participan ții la procesul logistic;
– m ajorarea calității și nivelului serviciilor logistice;
– optim izarea loturilor de m ărfuri.
13.9. Analiz a aportului obiectelor dirij ării la rez ultatul general al activit ății (analiz a ABC)
În logistic ă analiza ABC se aplic ă în scopul reducerii m ărimii stocurilor, a num ărului m anipulărilor
de încărcături în depozit, m ajorării generale a prof itului întreprinderii, precum și în alte scopuri.
Esența metodei ABC const ă în eviden țierea dintr-o m ulțime de obiecte sim ilare a celor m ai
importante din punct de vedere al scopului urm ărit. De regul ă, aceste obiecte sunt pu ține, și anum e asupra
lor trebuie concentrat ă toată atenția și eforturile [28, p.40-44].
În dom eniul econom iei este bine cunoscut ă regulă lui Paretto (20/80), conform căreia num ai a cincea
parte (20%) din tot num ărul obiectelor cu care, de obicei, avem de a face contribuie cu aproxim ativ 80%
la rezultatul general al tranzac ției. Aportul restului de 80% di n obiecte constituie num ai 20% din
rezultatul general.
De exem plu, în com erț 20% din sortim entul mărfurilor aduc, de regul ă, 80% din profitul
întreprinderii, iar restul de 80% f ac parte din sortim entul obligatoriu.
Americanii num esc aceast ă legitate "regula degetului m are": de getul m are al m âinii ridicat în sus
simbolizează cele 20% de produse de șoc, iar celelalte 4 degete strânse în pum n sem nifică importanța
degetului ridicat – 80%.
Esența principiului Paretto const ă în aceea c ă în procesul realiz ării unui oarecare scop ar fi ira țional
de a acorda aceea și atenție tuturor obiectelor.
115

Conf orm metodei Paretto, totalitatea obiectelor dirijate se îm part în dou ă părți inegale. Metoda ABC,
aplicată pe larg în logistic ă, propune o îm părțire m ai profund ă, și anum e în trei p ărți. Toate obiectele
dirijate, în prealabil, trebuie apreciate dup ă gradul contribu ției la rezultatul f inal al activit ății.
Să exam inăm următorul exem plu. În tabelul 13.1 sunt enum erate dou ăzeci de obiecte, contribu ția
fiecăruia din ele la rezultatul general este exprim ată în unități în coloni ța 2. În total, în coloni ța 2, este
prezentat rezultatul general al activit ății, în coloni ța 3 este prezentat ă cota fiec ărui obiect în rezultatul
general, exprim ată în procente.
Tabelul 13.1
Aprecierea contribu ției obiectelor la rez ultatul total
Nr. obiectului Contribu ția obiectului,
unități Cota importan ței
obiectului, %
1 10 0,1
2 200 2
3 30 0,3
4 5200 52
5 30 0,3
6 90 0,9
7 10 0,1
8 100 1
9 80 8
19 300 3
11 10 0,1
12 20 0,2
13 230 23
14 30 3
15 40 0,4
16 70 0,7
17 50 0,5
18 20 0,2
19 400 4
20 20 0,2
nr. total 1000 100
Sursa: [29, p.116]
Tabelul 13.2
Împărțirea obiectelor în grupele A,B,C
Nr. ob. Unități Cota
contrib. ob.
% Contrib .
total % Grupa
și contrib.
4 5200 52 52 Grupa A
13 230 23 75 75%
9 800 8 83
19 40 4 87 Grupa B
10 30 3 90 10%
14 30 3 93
2 20 2 95
8 10 1 96
6 90 0,9 96,9 16
16 70 0,7 97,6
17 50 0,5 98,1
15 40 0,4 98,5
3 30 0,3 98,8 Grupa C
5 30 0,3 99,1 5%
12 20 0,2 99,3
18 20 0,2 99,5
20 20 0,2 9,7
1 10 0,1 99,8
7 10 0,1 99,9
11 10 0,1 100
Sursa: [29, p.117]

116

Să punem obiectele din total în ordine descresc ătoare dup ă cota im portanței. Observ ăm că prim ele
două poziții (10% din obiecte) din list ă au avut un aport de 75%. Urm ătoarele 5 pozi ții (25% din obiecte)
au contribuit 20%, celelalte 13 obiecte au adus num ai 5% din rezultatul total.
Să presupunem că la început cheltuielile pentru dirijare au f ost repartizate în m od egal între toate
obiectele, indiferent de contribu ția obiectului la rezultatul f inal, iar costul dirij ării unui obiect a constituit
5 unități convenționale (u.c.). Costul total al dirij ării a constituit 100 u.c. (20 × 5).
Să majorăm de două ori costul dirij ării obiectelor din grupa A și să reducem de două ori costul
dirijării obiectelor din grupa C. Costul dirij ării obiectelor din grupa B r ămâne același.
În acest caz costul total se va reduce cu 22,5 u.c.:
2 × 10 + 5 × 5 + 13 × 2,5 = 77,5
Acordarea unei aten ții mai mici dirijării grupei C, cu siguran ță, nu va afecta sim țitor rezultatul total,
dat fiind rolul neînsem nat al acestei grupe. Concom itent, un efort sporit pentru dirijarea grupei A poate s ă
îmbunătățească esențial rezultatul întreprinderii.
În acest m od, redistribuirea resurselor pentru dirijare , în corespundere cu rezultatele analizei ABC, va
contribui la reducerea cheltuielilor pentru dirijare și la m ajorarea ef icienței ei.
În calitate de logaritm posibil vizând divizarea întregului sortim ent în grupele A, B și C putem
propune urm ătoarele: se calculeaz ă numărul total al cererilor recep ționate într-o perioad ă determ inată și
se îm parte la num ărul total al pozi țiilor sortim entului N. Ca rezultat, se ob ține numărul m ediu de cereri P
la o poziție din sortim entul N. Toate m ărfurile, la care num ărul cererilor dep ășește 6 și mai mult sau P, se
includ în grupa A. În grupa C vor fi incluse m ărfurile la care cererea este m ai mică decât P de 2 sau m ai
multe ori. Restul m ărfurilor se includ în subtotalitatea B.
Un exem plu de utilizare a m etodei ABC la întreprinderile com erciale cu am ănuntul este restrângerea
selectivă a sortim entului unui șir de m agazine dup ă criza din august 1998. Aceste m ăsuri forțate au fost
aplicate, în prim ul rând, la m ărfurile din grupa C. Unele m agazine au redus sortim entul de la 5000 de
poziții până la 1500. M ărfurile cu o lichiditate și com petitivitate înalt ă, cu o pondere ridicat ă la form area
profitului au f ost păstrate aproxim ativ 30% din tot sortim entul.
Algoritm ul general pentru efectuarea analizei ABC este redat în tabelul 13.3.
Tabelul 13.3
Ordinea efectu ării analiz ei ABC
Form ularea scopul ui anal izei
‚
Identificarea obiectelor dirij ării
‚
Identificarea criteriului, în baza c ăruia va fi realizat ă clasificarea obiectelor dirij ării
‚
Evaluarea obiectelor dirij ării după criteriul de clasificare
‚
Gruparea di rijării în ordinea descre șterii v alorii criteriu lui
‚
Divizarea to talității obiectelor dirijate în trei grupe: A, B și C
‚
Construirea curbei ABC
Sursa: [28, p.41]

95
35 75 100
100 10 Obiectele diri jăriiCota cont ribuției la rezu ltatul
final, %
Figura 13.4. Curba analiz ei ABC
117

Metoda ABC și dirijarea stocurilor
Metoda ABC reprezint ă un procedeu de norm are și control a situa ției stocurilor, care const ă în
divizarea sortim entului valorilor m ateriale (N) în trei grupe inegale A, B și C în baza unui oarecare
algoritm form al1.
Mărfurile (m aterialele) grupei A sunt pu ține, dar extrem de im portante, c ărora le revine o m are parte
din resurse b ănești, investite în stocuri. M ărimea stocurilor la pozi țiile grupei A este supus ă unui control
perm anent, stabilindu-se exact costurile legate de achizi ționare, livrare și stocare și, de asem enea,
mărimea și frecvența com enzilor.
Mărfurile (m aterialele) grupei B ocup ă o poziție interm ediară la formarea stocurilor întreprinderii și
în com parație cu grupa A necesit ă mai puțină atenție. Aici se realizeaz ă controlul obi șnuit și acum ularea
informației despre stocuri, care trebuie s ă perm ită evidențierea m odificărilor în utilizarea stocurilor la
timpul oportun.
Mărfurile (m aterialele) grupei C, care constituie, de regul ă, partea m ai mare a sortim entului, se
raportă la mărfurile (m aterialele) secundare. Acestor m ărfuri le revine cea m ai mică parte a tuturor
resurselor f inanciare, investite în stocuri. Calcule privind optim izarea mărimii și perioadei com enzilor
pentru aceste m ărfuri nu se execut ă. Reaprovizionarea stocurilor se înregistreaz ă, însă evidența curentă a
stocurilor nu se efectueaz ă. Verificarea stocurilor existente se efectueaz ă num ai periodic, de exem plu, o
dată în 6 luni.
Probabilitatea apari ției cererilor la m ărfurile din grupele A, B și C este subordonat ă diferitelor legi de
distribuire. S-a constat, c ă la m ajoritatea f irmelor com erciale aproxim ativ 75% din valoarea stocurilor
revine la circa 10% din pozi țiile sortim entului (grupei A), 20 % din valoarea stocurilor ocup ă 25% din
pozițiile sortim entului și 5% din valoarea stocurilor cuprinde 65% din sortim ent (grupa C).

13.10. Influența probabilit ății cererii asupra deciz iei privind dirijarea stocurilor (analiz a XYZ )
Analiza ABC perm ite dif erențierea sortim entului (nom enclaturii resurselor sau sortim entului
mărfurilor în com erț) după contribu ția la rezultatul planif icat. Principiul dif erențierii sortim entului în
procesul analizei XYZ este diferit în cazul dat: întregul sortim ent (resursele) se îm part în trei grupe în
funcție de unif ormitatea cererii și probabilitatea prognozei.
În grupa X se includ m ărfurile cererea la care este uniform ă sau înregistreaz ă devieri neînsem nate.
Volum ul realizării mărfurilor incluse în grupa dat ă poate fi u șor prognozat.
În grupa Y se includ m ărfurile volum ul consum ului cărora oscileaz ă. De exem plu, în aceast ă grupă
pot fi incluse m ărfurile cu cerere sezonier ă. Posibilitatea prognoz ării cererii la m ărfurile grupei Y este
medie.
În grupa Z se includ m ărfurile, a căror cerere apare num ai episodic.
Volum ul realizării mărfurilor din grupa Z este foarte dificil de prognozat. Criteriul, în baza c ăruia o
poziție concret ă a sortim entului se raporteaz ă la grupele X, Y sau Z, reprezint ă coeficientul varia ției
cererii la aceast ă poziție. Coef icientul varia ției reprezint ă indicele cel m ai frecvent aplicat al fluctua ției
relative:
%xn)xx(
Vn
ii
10012
×−
=∑
=, [28, p.45]
unde: xi – valoarea cererii la pozi ția analizat ă în i ;
x– valoarea m edie a cererii la pozi ția analizat ă în perioada n ;
n – mărimea perioadei, pentru care s-a efectuat aprecierea.
Mărimea coeficientului poate varia de la 0 (zero) pân ă la inf init. Îm părțirea în grupele X, Y și Z poate
fi realizat ă, de exem plu, în baza algoritm ului prezentat în tabelul 13.5.

1 Родников А.И. Логистика : Терминологический словарь . – М.: Инфра -М, 2000.
118

Tabelul 13.5
Algoritmul diviz ării sortimentului
în grupele de m ărfuri X, Y, Z

Grupa Variația
X 0 ≤ ·? 10%
Y 10% ≤ ? < 25%
Z 25% ≤ ? ∞

Consecutivitatea efectu ării analizei XYZ este urm ătoarea:
1) determ inarea coeficientului varia ției cererii pe fiecare pozi ție a sortim entului;
2) gruparea obiectelor în ordine crescând ă în funcție de coeficientul varia ției;
3) construirea curbei XYZ;
4) divizarea obiectelor dirijate în trei gr upe: grupa X, grupa Y, grupa Z [28, p.45].

13.11. Luarea deciz iei de "a produce marf ă sau a o procura"
Problem a "a produce sau a cum păra" constă în adoptarea unei variante din 2 alternative posibile în
funcție atât de posibilit ățile întreprinderii, cât și de condi țiile m ediului extern. Aceste decizii se adopt ă
atât la utilizarea resurselor proprii de m uncă (transport propriu, depozite, tehnic ă, utilaj), cât și la
utilizarea obiectelor de m uncă proprii, adic ă confecționarea sem ifabricatelor, articolelor de com pletare cu
forte proprii.
Deciziile alternative ar putea fi transportul închiriat, leasingul utilajului, arenda depozitelor și, de
asem enea, achizi ționarea sem ifabricatelor sau articolelor de com pletare.
Cu cât este m ai înalt gradul de dezvoltare a logisticii în societate, cu atât m ai ușor întreprinderea se
dezice să execute produc ția proprie și transf eră această sarcină producătorului specializat [29, p.122-124].
Decizia de a produce sau a cum păra se adopt ă la achiziționarea resurselor m arfare (de la produc ător
sau de la interm ediar), la alegerea între serviciile c ărăușului și crearea parcului propriu de m ijloace de
transport, la adoptarea deciziei vizând folosirea depozitului închiriat și, de asem enea, într-un șir de alte
cazuri.

13.12. Indicatorii utiliz ați pentru m ăsurarea caracteristicilor
Logistica, ca știință și sferă a activității profesionale, se caracterizeaz ă printr-un caracter științific și
concret.
Caracterul științific al logisticii presupune executarea calcu lelor detailate, analiza tuturor indicilor
care caracterizeaz ă circulația fluxului m aterial.
Caracterul concret al logisticii const ă în existen ța rezultatului concret și substanțial al activit ății de
dirijare a fluxurilor. Caracterul concret perm ite realizarea dirij ării logistice de c ătre subdiviziunile de
evidență și contabilitate sau unit ățile structurale, rezultatele activit ății cărora se m ăsoară prin prof itul
obținut.
Să analizăm indicatorii care se întâlnesc în literatur ă pentru caracterizarea situa ției logisticii
[27,29, p.125-130] :
1. Stocul mediu în depozit – indicele poate fi determ inat atât în expresia natural ă sau valoric ă atât în
întregim e pe depozit, cât și pe grupele de m ărfuri. În general, m ărimea stocului se afl ă în perm anent
schim b. De aceea, pentru a caracteriza nivelul stocului, se calculeaz ă stocul m ediu, utilizând f ormula
mediei cronologice:
21f in
mdS SS+= ,
unde: – stocul m ediu în prim a perioadă; 1mdS
inS– stocul la începutul prim ei perioade;
fS– stocul la finele perioadei întâi.
119

Stocul m ediu pentru câteva perioade se determ ină ca m edie aritm etică a stocurilor m edii pentru
fiecare perioad ă:
nS S SSn
nmd md md
md+ + +=…..
2 1,
unde: – stocul m ediu pentru perioada n. nmdS
2. Viteza circula ției mărfurilor – caracterizeaz ă procesul de reînnoire a stocurilor m arfare. Se
determ ină cu ajutorul a doi indicatori: viteza de rota ție a mărfii și perioada rota ției mărfurilor.
2.1. Viteza de rota ție a mărfii (V rm) indică de câte ori pe parcursul unei perioadei se vinde și se
reînnoiește stocul m arfar existent:
mdrm SO V= ,
unde: O – circulația mărfurilor într-o perioad ă;
mdS– stocul m ediu de mărfuri într-o perioad ă.
Pentru re țeaua com ercială se va lua în considera ție rotația netă, adică fără evidența rotației din
interiorul sistem ului.
Viteza rota ției mărfii poate f i calculată pe fiecare depozit și pe fiecare pozi ție a sortim entului.
Dacă stocul este de produc ție, atunci indicele calculat se va num i viteza rota ției, care poate f i
calculată pe fiecare tip de resurse.
2.2. Perioada de rota ție a mărfurilor (T) reprezint ă durata perioadei, pe parcursul c ăreia se vinde
stocul, tim pul aflării mărfurilor în sfera circula ției sau în depozitul întreprinderii com erciale. Se determ ină
după form ula:
Ot STmd×= (r.1),
unde: – stocul m ediu de mărfuri într-o perioad ă; mdS
t – numărul de zile într-o perioad ă;
O – circulația mărfii într-o perioad ă.
Trebuie de m enționat că reducerea T perm ite utilizarea m ai efectivă a m ijloacelor circulante și
econom isirea cheltuielilor de rota ție.
După cum rezultă din form ulele 2.1 și 2.2, indicele perioadei de rota ție a mărfurilor este invers
proporțional indicelui vitezei de rota ție a mărfii, adică:
rmVtT= .
3. Gradul preg ătirii pentru lucrare Pf – acest indicator poate fi folosit atât pentru aprecierea
nivelului serviciilor proprii, cât și pentru nivelul serviciilor acordate de f urnizor. Mai jos sunt redate trei
metode de calcul al preg ătirii pentru livrare, utilizate în logistic ă:
3.1. %100..× =
oexc
fNNP ,
unde: Nc.ex.– numărul com enzilor executate;
No – numărul total al com enzilor prezentate.
3.2. %100× =MmPf ,
unde: m – volum ul livrărilor în unit ăți de produse;
M – volum ul com enzilor în unit ăți de produse.
3.3.
cr
fCCP= ,
unde: Cr – valoarea m ărfurilor realizate;
Cc – costul sum ar al mărfii com andate.
4. Ponderea stocurilor în circula ția mărfurilor (Cs):
120

%100× =oSCmd
s
5. Cheltuielile cu capitalul legat (Ik) – caracterizeaz ă volum ul capitalului im obilizat în stocuri:
100Ct SIps md
k××= ,
unde: – perioada de tim p, pe parcursul c ăreia se păstrează stocul; pst
C – rata dobânzii la capital (%).
6. Caracteristica conformit ății livrărilor reprezint ă indicatorul care caracterizeaz ă volum ul, structura
și ritm icitatea livr ărilor. El se calculeaz ă prin com pararea cantit ății, structurii și calității produc ției
furnizate cu term enii de livrare reali în conf ormitate cu contractul.
Conformitatea livr ărilor se determ ină cu ajutorul unui șir de criterii:
6.1. Prezen ța în lotul livrat a produselor cu defect;
6.2. Prezen ța în lotul livrat a produselor necom andate;
6.3. Executarea par țială a com enzii din lipsa întregului sortim ent de mărfuri;
6.4. C azurile livr ărilor cu întârziere;
6.5. C azurile livr ărilor în avans.
De asem enea, pot fi folosi ți și alte criterii care ref lectă gradul execut ării de către furnizor a condi țiilor
contractuale.
7. Cheltuielile logistice care revin la o unitate de circula ție a mărfii D l – caracterizeaz ă cota
cheltuielilor pentru logistic ă în circula ția mărfurilor com paniei. C u cât este m ai mare D l ,cu atât e m ai
semnificativă activitatea de reglem entare a fluxurilor m ateriale:
%100× =OCDl
l ,
unde: C1– cheltuieli logistice într-o perioad ă;
O – circula ția mărfurilor într-o perioad ă.
La cheltuielile logistice se refer ă cheltuielile pentru realizarea urm ătoarelor opera țiuni:
– plasarea comenzilor;
– transportarea la întreprindere;
– depozitarea aprovizion ării;
– deplas ările în interiorul produc ției;
– stocarea produselor finite;
– expedierea;
– livrarea la cum părător.
La aceast ă categorie de cheltuieli se raporteaz ă, de asem enea, toate cheltuie lile pentru personal, utilaj
și încăperile, utilizate în procesele logistice care n-au f ost enum erate m ai sus.
8. Caracteristica activit ății depozitului e prezentat ă prin patru grupe de indicatori, care
caracterizeaz ă intensitatea activit ății depozitului, ef iciența utilizării supraf ețelor depozitelor, nivelul
stocării încărcăturilor și indicii f inanciari generali:
8.1. Indicatorii, care caracterizeaz ă intensitatea activit ății depozitului:
8.1.1. Circula ția mărfurilor în depozit (C) este indicele care caracterizeaz ă capacitatea depozitului:
TQC= ,
unde: Q – cantitatea care a fost recep ționată în depozit (sau realizat ă din depozit) într-o perioad ă de
timp T;
T – durata perioadei de tim p.
8.1.2. Prelucrarea înc ărcăturilor ( Pinc) –caracterizeaz ă volum ul de m uncă necesar pentru executarea
lucrărilor în depozit:
∑=i inc R P ,
unde: Ri – rotația încărcăturii a sectorului "i" al depozitului.
La determ inarea volum ului încărcăturilor e necesar de a ține cont de volum ul lucrărilor de deplasare a
încărcăturilor dintre sectoare în interiorul depozitului;
121

8.1.3. Masa specific ă a circula ției mărfurilor în depozit caracterizeaz ă capacitatea depozitului, care
revine la 1 m .p.:
SMMsp= , unde S – suprafa ța depozitului.
8. 1.4. Coeficientul intensit ății utilizării capacit ății depozitului Qi:
mediCCQmax= ,
unde: Cmax – circulația mărfurilor în luna cea m ai tensionat ă;
Cmed – circulația medie lunară a mărfurilor în depozit.
8.1.5. A ctivitatea sum ară a depozitului:
Ad = S mdt × S mz,
unde: Smdt – stocul m ediu în tone;
Smz – stocul m ediu în zile;
8.2. Indicatorii ce caracterizeaz ă eficiența utilizării încăperilor din depozite:
8.2.1. Capacitatea depozitului. Se m ăsoară în m etri cubi, în tone sau în num ărul de vagoane cu
încărcătură, care pot f i amplasate în depozit;
8.2.2. Suprafa ța utilă a depozitului;
8.2.3. C oeficientul de utilizare a supraf eței depozitului;
8.2.4. C oeficientul de utilizare a volum ului depozitului;
8.2.5. Intensitatea traficului de m ărfuri a depozitului ce caracterizeaz ă utilizarea supraf eței de stocare
a depozitului.
8.3. Indicatorii ce caracterizeaz ă integritatea înc ărcăturii:
8.3.1. Num ărul cazurilor de furt al m ărfurilor;
8.3.2. Num ărul cazurilor de deteriorare a m ărfurilor din vina lucr ătorilor depozitului;
8.4. Indicatorii ce caracterizeaz ă rezultatele financiare ale activit ății depozitului:
8.4.1. C heltuielile de depozitare – se determ ină prin sum a cheltuielilor pentru stocarea dif eritelor
încărcături și sum a cheltuielilor adm inistrative;
8.4.2. Costul stoc ării încărcăturilor – se calculeaz ă ca o valoare m edie pentru toate depozitele și se
determ ină prin raportarea cheltuielilor sum are, legate de executarea lucr ărilor de depozitare la num ărul de
tone-zile p ăstrate.
Întrebări de control:
1. Caracteriza ți obiectul cercet ărilor în dom eniul logisticii și aparatul m etodologic aplicat.
2. Defini ți modelul logistic și modelarea logistic ă.
3. Caracteriza ți metoda m odelării analitice a sistem elor logistice. N umiți avantajele și neajunsurile
acestei m etode.
4. Ce reprezintă modelarea im itativă a sistem elor logistice? Din ce procese const ă modelarea
imitativă și ce scopuri urm ărește?
5. În ce cazuri se recom andă aplicarea m etodei m odelării im itative?
6. Num iți avantajele și dezavantajele m odelării im itative.
7. Explica ți smnificația abordării sistem ice în logistic ă.
8. Descrie ți consecutivitatea f ormării sistem elor în logistic ă prin abordarea tradi țională.
9. Descrie ți consecutivitatea f ormării sistem elor în logistic ă prin abordarea sistem ică.
10. Efectua ți caracteristica com parativă a abordării tradiționale și sistem ice în form area sistem elor
logistice.
11. Aduce ți un exem plu de abordare trai țională și sistem ică în form area sistem ului logistic. Care
este rezultatul utiliz ării principiilor abord ării sistem ice?
12. Caracteriza ți avantajele și dezavantajele sistem ului de exper ți.
13. Form ulați scopul și procedura efectu ării analizei ABC.
14. Form ulați principiul diferen țierii indicatorilor în m etoda analizei X ZY, în dependen ță de nivelul
variației cererii.
15. În ce const ă esența problem ei "a produce sau a procura" ținând cont de nivelul dezvolt ării
logistice?
16. Descrie ți a indicatorilor utiliza ți pentru m ăsurarea caracteristicilor fluxului m aterial.
122

Tema 14. DOMENIILE FUNC ȚIONALE ALE LOGISTICII

14.1. Caracteristica domeniilor func ționale ale logisticii
Obiectul de studiu al logisticii es te fluxul m aterial, iar fiecare din sectoarele responsabile de fluxul
material posed ă specificul s ău. Pot f i evidențiate cinci domenii func ționale ale logisticii: aprovizionarea,
producția, distribu ția, transportarea și dom eniul inf ormațional, specificul c ărora îl vom reda în continuare
[29, p.133-136].
1. De procesul asigur ării întreprinderii cu m aterie prim ă și materiale se ocup ă doar logistica
aprovizion ării. La aceast ă etapă se studiaz ă și se aleg furnizorii, se încheie contractele și se controleaz ă
executarea lor, se adopt ă măsuri în caz de înc ălcare a condi țiilor de livrare. O rice întreprindere
producătoare dispune de un serviciu care realizeaz ă aceste func ții. Abordarea logistic ă la dirijarea
fluxurilor m ateriale care ca activitatea acestui serviciu, legat ă de form area param etrilor fluxului m aterial
să nu fie izolat ă, dar să fie subordonat ă strategiei de dirijare a fluxului m aterial al întreprinderii. Pe de alt ă
parte, problem ele privind procesul transport ării fluxului m aterial de la depozitele de produse finite ale
furnizorului pân ă la secțiile întreprinderii – consum ator constituie o preocupare specif ică, de aceea
această activitate a f ost eviden țiată într-un com partim ent separat al logisticii și anum e logistica
aprovizion ării.
În practic ă, sectorul activit ății logisticii de aprovizionare este determ inat de condi țiile contractului cu
furnizorii și funcțiile serviciului de aprovizionare în cadrul întreprinderii (f igura 14.1.)

Aprovi zionarea Secția de produc ție Desfacerea

a) b) c)
logistica de
aprovi zionare logistica de
producție logistica de
distribuție Întreprinderea de produc ție

Figura 14.1. Sectoarele fluxului material, ce revin serviciilor de aproviz ionare, de produc ție și de
distribuție [29, p.134]

2. În procesul dirij ării fluxului m aterial în interiorul întreprinderii, care creeaz ă bunuri m ateriale sau
acordă serviciile m ateriale, în general, se solu ționează sarcinile logisticii de produc ție.
Specificul acestei etape const ă în aceea c ă activitatea de circula ție a fluxului se execut ă în lim itele
teritoriului unei întreprinderi. Participan ții la procesul logistic, de regul ă, nu particip ă la schim bul mărfii
contra bani. Fluxul se deplaseaz ă nu în urm a contractelor încheiate, ci ca rezultat al deciziilor adoptate de
conducerea întreprinderii.
Logistica de produc ție interac ționează strâns cu sfera aprovizion ării și distribuirii produselor finite
(figura 14.1).
3. Dirijarea fluxurilor m ateriale în procesul realiz ării produselor finite reprezint ă obiectul de
activitate al logisticii de distribu ție. Acest dom eniu al logisticii constituie o preocupare atât a
întreprinderilor produc ătoare, cât și a întreprinderile com erciale. La aceast ă a activitate particip ă
structurile autoritare, deoa rece de organizarea distribu ției depinde starea econom ică a regiunii. De
exem plu, în cazul organiz ării insuficiente a sistem ei de distribui re a produselor alim entare în regiune
situația autorităților locale va f i foarte instabil ă.
În figura 14 este ar ătat că în sfera aten ției logisticii de distribu ție fluxul m aterial nim erește aflându-se
încă în secțiile de produc ție. Aceasta înseam nă că problem ele ref eritoare la am balaj, dim ensiunea lotului
123

fabricat și tim pul, în care acest lot trebuie executat, precum și alte problem e importante pentru procesul
realizării încep s ă fie soluționate la etapele anterioare ale dirij ării fluxului m aterial.
4. La dirijarea fluxurilor m ateriale, în sectoarele de transport se solu ționează problem ele legate de
logistica de transport. Volumul total al activit ății de transport, executate în procesul de aducere a fluxului
material de la sursa ini țială a m ateriei prim e până la consum atorul final poate fi îm părțit în două grupe
mari :
a) activitatea executată de transportul, care apar ține unităților de transport specializate (transportul
public);
b) activitatea executată de transportul propriu al celorlalte întreprinderi, care nu sunt specializate în
operațiuni de transport.
La fel ca și alte dom enii f uncționale ale logisticii, logistica de transport nu are lim ite conturate clar.
Metodele logisticii de transport se aplic ă la organizarea oric ăror traf icuri. Îns ă obiectul prioritar al
studierii și dirijării în acest com partim ent este fluxul m aterial , care are loc în procesul traficului cu
transportul public.
5. Logistica informa țională. Rezultatele circula ției fluxurilor m ateriale se afl ă în legătură directă cu
raționalitatea organiz ării circula ției fluxurilor inform aționale. În ultim ul deceniu anum e posibilitatea
dirijării efective a fluxurilor inform aționale a perm is soluționarea problem ei dirijării fluxului m aterial.
Importanța mare a com ponentei inform aționale în procesele logistice a determ inat crearea dom eniului
logisticii inf ormaționale. Obiectul cercet ării logisticii inf ormaționale îl reprezint ă sistem ele
informaționale, care asigur ă dirijarea fluxurilor m ateriale folo sind m icroprocesoarele, tehnologiile
informaționale.
Logistica inf ormațională este legat ă strâns de celelalte dom enii func ționale ale logisticii. A cest
compartim ent studiaz ă organizarea fluxurilor inform aționale în interiorul întreprinderii, precum și
schim bul de inform ații între dif eriți participan ți la procesele logistice, afla ți la distan țe considerabile unul
față de altul (de exem plu, cu ajutorul m ijloacelor de com unicare prin satelit).

14.2. Interac țiunea logisticii de distribu ție cu logistica de aproviz ionare
Să exam inăm procesul dirij ării fluxurilor m ateriale între dou ă întreprinderi, una dintre care este
furnizorul m ărfurilor, iar cealalt ă cum părătorul angrosist. De pe pozi ția prim ei întreprinderi, dirijarea
fluxului m aterial trebuie s ă fie realizat ă prin m etodele logisticii de distribu ție. De pe pozi ția întreprinderii
a doua, acela și flux trebuie s ă fie dirijat prin m etodele logisticii de aprovizionare. Aceast ă contradic ție
aparentă poate fi u șor soluționată.
Să analizăm dirijarea fluxului m aterial în cazul când cum părătorul a achitat f urnizorului cheltuielile
pentru livrarea m ărfurilor la depozitul s ău. În acest caz profitul furnizorului, în m are măsură depinde
eficiența cu care va fi organizat ă livrarea com enzii la depozitul cum părătorului. Atunci responsabil pentru
dirijarea fluxurilor m ateriale este furnizorul și metoda utilizat ă se referă la logistica de distribu ție.
Cum părătorul, care deja a achitat cheltuielile pentru transport, nu câ știgă de la optim izarea transport ării
[29, p.137-138].
Metodele logisticii de aprovizionare în procesul dirij ării fluxurilor m ateriale se vor utiliza atunci
când cum părătorul, conform condițiilor contractului de sine st ătător, va înc ărca m arfa de la depozitul
furnizorului. Dac ă serviciul de aprovizionare va ac ționa eficient, va fi posibil ă îmbunătățirea rezultatelor
econom ice ale cum părătorului.
Agenții econom ici se pot în țelege și pentru alte condi ții de livrare. Astfel, furnizorul dintr-un alt ora ș
poate transporta m arfa până la stația feroviar ă din orașul său, la care participa serviciul de distribu ție al
furnizorului. Ulterior pentru organizarea m ișcării mărfii de la sta ția feroviar ă până la depozitul
cumpărătorului va fi responsabil serviciul de aprovizionare al cum părătorului.
Punctul în care serviciul de distribu ție al furnizorului transm ite dirijarea cu fluxul m aterial serviciului
de aprovizionare al cum părătorului se determ ină de condi țiile f rancării încărcăturii, prev ăzute în
contractul de livrare.
Term enul "franco" înseam nă includerea în pre țul produsului a cheltuielilor pentru livrarea produc ției
consum atorului. În contractul de livrare term enul "franco" indic ă până la care punct, pe traseul circula ției
produselor spre cum părător, cheltuielile legate de transport și asigurare le va suporta furnizorul.
Condițiile francării încărcăturii delim itează sfera de activitate a serviciului de desfacere a furnizorului
și serviciul aprovizion ării cum părătorului.
124

Însă nu trebuie s ă uităm că atât logistica aprovizion ării, cât și logistica de distribu ție sunt dom enii
funcționale ale activit ății logistice. Aceast ă activitate se realizeaz ă în com un atât de serviciul de
aprovizionare al cum părătorului, cât și de serviciul de distribu ție al furnizorului. D e aceea toate deciziile
în dom eniul logisticii de distribu ție trebuie s ă fie adoptate în leg ătură reciprocă cu deciziile logisticii de
aprovizionare a cum părătorului. N umai o astf el de conluc rare va asigura realizarea concep ției logistice a
dirijării fluxurilor m ateriale.

Întrebări de control:
1. Explica ți necesitatea eviden țierii unui com partim ent special în logistic ă num it logistica
aprovizion ării.
2. Caracteriza ți acțiunile logisticii de produc ție în procesul dirij ării fluxurilor m ateriale în interiorul
întreprinderii.
3. Ce problem e ale logisticii de distribu ție le rezolv ă întreprinderile produc ătoare și de com erț?
4. Ce sarcini specif ice în sectoarele transportului rezolv ă logistica opera țiunilor de transport?
5. A nalizați rolul logisticii inf ormaționale în organizarea m ișcării fluxurilor inform aționale.
6. Caracteriza ți interacțiunea logisticii de distribu ție cu logistica de aprovizionare în procesul livr ării
produselor finite de la furnizor la consum ator.

Tema 15. SERVICIILE LOGISTICE

15.1. Defini ția serviciului logistic
În practica econom ică mondială s-a eviden țiat tendin ța de dim inuare a ponderii elem entelor corporale
ale produselor fabricate de sectorul industrial. În condi țiile tranzi ției la econom ia de piață, concuren ța
dintre furnizori și interm ediari se realizeaz ă nu prin func ția de produc ție sau prin rezultatul m aterial al
acesteia. D eseori am balajul, stilul și imaginea produsului în m are măsură condiționează dezvoltarea
cantitativă și calitatea serviciilor, care determ ină potențialul de com petitivitate a subiec ților logisticii.
În literatura de specialitate, "service-ul" este echivalat cu deservirea tehnic ă a produselor industriale,
aflate în exploatare un tim p îndelungat. Astfel "… service-ul" (deservirea tehnic ă) a consum atorilor reprezint ă
un com plex de servicii legate cu distribu ția și utilizarea în consum [49]. În aceast ă definiție, în calitate de
obiect al service-ului se eviden țiază produsul în form a lui fizică. Dar luând în considera ție creșterea ponderii
elementelor acorporale al e produsului – prin no țiunea de service se subîn țelege totalitatea serviciilor, acordare
consum atorilor (cum părătorilor) în scopul satisfacerii acestora. Fiind un produs al muncii, orientat asupra
unui obiect sau persoan ă (organiza ție), service-ul trebuie studiat sub dou ă aspecte:
1) sub aspectul fluxului de produse;
2) din punct de vedere al consum atorului.
Service-ul nu este o totalitate abstract ă de servicii, ci un ansam blu de servicii legate cu produsul și
utilizarea ra țională a acestuia.
În sistem ul distribu ției mărfurilor e ra țional de a folosi no țiunea de "service logistic", care prezint ă
totalitatea serviciilor, ce înso țesc fluxurile de produse, de inform ații și de m ijloace bănești între produc ători,
interm ediari și clienți. Fluxurile inform aționale și financiare circul ă în scopul func ționării optim e a
întreprinderii și se af lă în relație reciproc ă cu fluxurile de produse ca obiect principal al logisticii. Dup ă cum
relevă econom iștii "Service-ul logistic este legat nem ijlocit cu distribu ția și reprezint ă un ansam blu de servicii,
acordate în procesul livr ării mărfurilor" [27]. Dup ă părerea noastr ă, această definiție trebuie com pletată
deoarece service-ul logistic începe cu m ult înainte de procesul livr ării și vânzării volum ului fizic al produselor.
Pe de alt ă parte, service-ul logistic cuprinde nu doar livrarea și vânzarea m ărfurilor, dar finan țarea și
informarea în lim itele interac țiunii între subiec ții logisticii.
Considerăm că service-ul logistic reprezint ă un complex de opera țiuni logistice, ce asigur ă
satisfacerea necesit ăților cump ărătorilor în procesul dirij ării cu fluxurile materiale, de marf ă,
financiare și informa ționale. Această definiție a service-ului logistic rezult ă din faptul c ă știința logistică
include un spectru m ai larg de problem e decât dirijarea distribu ției fizice a m ărfurilor.
În condițiile luptei de concuren ță a apărut necesitatea de a trece de la orientarea abstract ă spre piață în
baza cercet ărilor de m arketing la orientarea spre consum atorul concret ca obiect al logisticii. De aici apar
125

noi cerințe pentru organizarea serviciului logistic, care ne perm ite să determ inăm limitele com petenței
logistice, calitatea deservirii, condi țiile și responsabilitatea interm ediarilor în sistem ul logistic.
Service-ul logistic trebuie s ă cuprindă toate func țiile și subdiviziunile întreprinderii în scopul
organizării fluxurilor m ateriale, de m arfă, inform aționale și financiare. Totodat ă service-ul logistic cere o
nouă gândire în folosirea acestor resurse: de la optim izarea unor sectoare la optim izarea sistem ică a
tuturor proceselor.
Aceste cerin țe se referă la logistica de distribu ție, în programul c ăreia sunt incluse:
a) angajarea personalului pentru acordarea serviciilor legate cu achizi ționarea, transportarea, desfacerea
mărfurilor, organizarea activit ății de reclam ă, întocm irea docum entelor necesare, acordarea diferitelor
servicii com erciale și interm ediare;
b) arenda depozitelor m agazinelor, bazelor angro și altor obiecte com erciale, necesare pentru stocarea și
vânzarea m ărfurilor;
c) prim irea și plata serviciilor logistice din partea organiza țiilor externe și persoanelor fizice, care n-au
participat la distribu ția mărfurilor;
d) colectarea inform ației necesare pentru a determ ina volum ul și structura resurselor;
e) vânzarea mărfii cum părătorului, încasarea m ijloacelor financiare și achitarea pl ăților (im pozitelor)
către organele fiscale de stat (m unicipale). Toate aceste m ăsuri trebuie corelate și organizate pentru
acordarea serviciilor logistice la tim p și în locul stabilit, pentru a lua un ansam blu de decizii calitative
cu privire la gradul de utilizare a tuturor resurselor (m ateriale, de m arfă, inform aționale, financiare, de
muncă, inform aționale etc.).
În ultim ii ani, serviciile logistice sunt f oarte solicitate. A stfel, în țările dezvoltate serviciile reprezint ă
peste 70% din Produsul Na țional B rut. U nele servicii se transf ormă în activit ăți de antreprenoriat
independente. D e exem plu, serviciile logistice ca f ormă de antreprenoriat la întreprinderi necesit ă
studierea urm ătoarelor problem e: studierea pie ței; stabilirea rela țiilor econom ice cu partenerul, cu
evidențierea param etrilor principali (volum ul, tim pul, distan ța și stabilirea fluxurilor de m arfă); selectarea
clienților poten țiali; conlucrarea cu unit ățile de transport specializat și rețele de depozite; între ținerea
depozitelor proprii; com pletarea loturilor de m ărfuri pentru livrare; gestiunea cu stocurile de m ărfuri.
În condițiile "pieței cum părătorului", vânz ătorul e nevoit s ă-și form eze activitatea sa, conform cererii
de cum părare. Totodat ă aceasta nu se lim itează doar la cererea de m arfă. Cum părătorul dicteaz ă condițiile
sale și în dom eniul com ponenței și calității serviciilor, acordate lui în procesul f urnizării mărfii.
Term enul de serviciu, sem nifică acțiunea cuiva, care aduce folos, ajutor altuia. Activitatea vizând
acordarea serviciilor, adic ă satisfacerea nevoilor cuiva, se num ește service.
Natura activit ății logistice presupune probabilitatea acord ării consum atorului fl uxului m aterial, a unor
servicii logistice variate. Servisul logistic e legat indisolubil cu procesul de distribuire și reprezint ă prin
sine un com plex de servicii, acordate în procesul livr ării mărfii.
Obiectul serviciului logistic reprezint ă diferiți consum atori ai fluxului m aterial. Servisul logistic e
realizat sau de însu și furnizorul, sau de firm a de expeditiv, care se specializeaz ă în dom eniu servisului
logistic.
Activitățile în dom eniul deservirii logistice pot fi îm părțite în trei grupe principale [29, p.352-353] :
− activitățile ce preced vânzarea, adic ă măsurile pentru form area sistem ului service-ului logistic;
− activitățile privind acordarea serviciilor logistice, realizate în procesul vânz ării mărfurilor;
− serviciile logistice dup ă vânzare.
Până la începutul procesului de vânzare activitatea în dom eniul serviciilor logistice include, în fond,
determ inarea politicii întreprinderii în sf era acordării serviciilor și, de asem enea, planificarea lor.
În procesul vânz ării mărfurilor pot fi acordate diverse servicii logistice, de exem plu:
− păstrarea stocurilor de m ărfuri în depozit;
− executarea com enzii, inclusiv alegerea sortim entului, am balarea, f ormarea loturilor de înc ărcătură
și alte opera ții;
− garantarea siguran ței livrării;
− punerea la dispozi ție a inf ormației despre fluxul înc ărcăturilor.
Serviciile dup ă vânzare reprezint ă deservirea garantat ă, obligațiunile cu privire la exam inarea
reclam anților cum părătorilor, înlocuirea m ărfii etc.

15.2. Principiile serviciului logistic. Clasificarea serviciilor logistice
126

Luând ca baz ă principiile service-ului m odern, putem formula principiile service-ului logistic în
distribuția mărfurilor:
1. Obligativitatea serviciilor propuse. Nivelul m inimal al service-ului este determ inat de intensitatea
concurenței pe piață. Serviciul trebuie s ă devină elem entul principal în of erta operatorului.
Nivelul m inimal al service-ului logistic se determ ină prin form ulă:
SL1ijk +SL 2ijk + … + SL nijk ≥ NL,
unde:
NL – nivelul m inimal al service-ului logistic func ție de intensitatea luptei de concuren ță.;
SL1ijk … SLnijk – totalitatea serviciilor logistice, aferente la fluxului de m ărfuri i, expediate în
regiunea j.
2. Alegerea liber ă a formei și nivelului service-ului logistic de c ătre consumator. În condițiile
pieței, clientul are dreptul s ă se dezică oricând de serviciile logistice pe care le propune interm ediarul,
folosind autodeservirea sau serviciile of erite de o alt ă persoană. În acest caz costul livr ării trebuie
micșorat cu valoarea serviciilor logistice propuse de interm ediari:
Cc = C p + C lv + C usl
Clv1 = C c – (C lv + C usl)
Clv2 = Сс – Сpv,
unde:
Cc – costul deplin al consum ului;
Cp – prețul produsului;
Clv – costul livr ării (fără prețul produsului);
Cusl – costul utiliz ării serviciilor logistice;
Clv1 – costul livr ării în condi țiile când consum atorul se dezice de la com plexul serviciilor logistice;
Ctv2 – costul livr ărilor în condi țiile când consum atorul se dezice de serviciile postvânzare a
produselor.
3. Flexibilitatea serviciului logistic. Calitatea și volum ul serviciilor trebuie s ă fie orientate spre
consum atorul concret și să se adapteze necesit ăților sale individuale. V olumul optim al service-ului
logistic este determ inat, pe de o parte, de scopurile și resursele interm ediarului, iar pe de alt ă parte, de
necesitățile clienților. Flexibilitatea serviciului logistic reprezint ă un m odel de com pensare a riscurilor,
care apar în procesul realiz ării produsului, caracteristicile c ăruia nu perm it să garantăm consum atorului
un regim de exploatare optim al. Flexibilitatea serviciului logistic se exprim ă prin form ula:
ESL = f(l i, lex),
unde:
ESL – flexibilitatea serviciului logistic;
li – restricțiile interne ale operatorului (inclusiv pe resurse);
lex – restricțiile externe (inclusiv dinam ica pref erințelor consum atorilor).
4. Comoditatea service-ului. Param etrii serviciului logistic sunt determ inați de consum ator.
Evaluarea calit ății serviciului depinde de condi țiile consum ului și de accesibilitatea serviciilor logistice.
Costul consum ului este o func ție de com oditate a serviciului logistic:
CCSL = C SLP + Ch ind,
unde:
CCSL – costul consum ului serviciilor logistice;
CSLp – costul serviciilor logistice;
Chind – cheltuielile indirecte, care m ăresc valoarea consum ului (de exem plu, așteptarea în rând pentru
deservire etc.).
5. Adaptarea tehnic ă a service-ului. Param etrii serviciului logistic depind în m are măsură de
caracteristicile tehnice ale fluxului de m ărfuri, deoarece serviciul este continuarea procesului de produc ție
în sfera circula ției. A daptarea tehnic ă a serviciului înseam nă corespunderea tehnologiei, m etodelor,
mijloacelor și instrum entelor service-ului logistic, precum și a nivelului de preg ătire a personalului, care
acordă servicii logistice condi țiilor tehnice ale fluxurilor de m ărfuri prelucrate. De exem plu, am balajul
folosit trebuie s ă corespund ă caracteristicilor tehnice, ergonom ice și ecologice de expediere a m ărfurilor,
precum și mecanism elor de înc ărcare-desc ărcare, m ijloacelor de transport, care aduc m arfa la locul de
depozitare, p ăstrare și consum . Acești param etri pot f i reflectați prin f ormula:
PSL = f(P tfl),
127

unde:
PSL – param etrii service-ului logistic;
Ptfl – param etrii tehnici ai fluxului de m ărfuri;
f – funcția variabilelor.
6. Asigurarea cu informa ție a service-ului logistic. Interacționând direct cu consum atorii lucr ătorii
care realizeaz ă serviciul logistic au posibilit ăți unice de colectare a inform ației. A naliza inf ormației
obținute în procesul service-ului logistic perm ite să program ăm și să modelăm com portam entul
consum atorilor (clien ților), precum și reacția inversă, cea a consum atorilor asupra diferitor subiec ți din
lanțul logistic. Inform ația selectat ă reprezint ă o sursă importantă de date pentru determ inarea strategiei de
dezvoltare a sistem ului logistic în viitor.
7. Corespunderea politicii de pre țuri în domeniul service-ului l ogistic cu variabilele interne și
externe ale activit ății de distribu ție. Prețul serviciilor logistice este rezultatul strategiei de distribu ție și
tacticii subiectului logisticii. În baza determ inării scopurilor prioritare ale se rviciului logistic, care se
realizează prin politica de f ormare a prețurilor, subiectul logisticii determ ină costul serviciilor. O măsură
eficientă în relațiile dintre partenerii serviciului logistic poate f i politica de pre țuri deschis ă, care
presupune participarea consum atorilor la calcularea valorii serviciului logistic și form area prețurilor
pentru fiecare interm ediar în parte. Aceasta înseam nă că prețul service-ului logistic este o func ție (f) a m ai
multor variabile:
CSL = f(Ch SL, NSL, O SL, P SL,),
unde:
CSL – costul serviciilor logistice;
ChSL – cheltuielile legate cu acordarea serviciilor logistice, condi ționate de îm binarea variabilelor
interne ale m ecanism ului econom ic al interm ediarului;
NSL – necesitatea în servicii logistice;
OSL – oferta serviciilor logistice;
PSL – prețul strategic al interm ediarului.
8. Certificarea serviciilor logistice perm ite întreprinderii s ă-și întărească poziția pe pia ță, să
sporească com petitivitatea în baza garant ării calității serviciilor logistice. Pentru aceasta este necesar ă
crearea unui sistem obligatoriu de certificare a serv iciilor în R. Moldova. Certificarea serviciilor are
scopul de a proteja interesele consum atorilor și de a-i ajuta în alegerea com petentă a executorului
serviciilor.
9. Corespunderea service-ului logistic produselor realizate. Organizarea service-ului logistic poate
admite livrarea produsului f ără un ansam blu corespunz ător de servicii. Dar când pe pia ță se lanseaz ă un
produs de o com plexitate foarte m are, reacția consum atorilor fa ță de produs f ără service-ul logistic
corespunz ător va fi negativ ă.
Multiple servicii logistice pot f i reunite în grupe și subgrupe cu caracteristici identice. Clasificarea
serviciilor logistice sistem atizează diferite tipuri și form e de deservire, ceea ce perm ite să se efectueze o
dirijare judicioas ă cu serviciile logistice la nivelul m icro și macroeconom ic.
Particularit ățile serviciilor logistice, acordate în com erț până la vânzare, în procesul vânz ării și după
vânzarea m ărfurilor, au fost luate ca baz ă pentru clasificare a se rvice-ului logistic dup ă criteriul tim p
(tabelul 15.1).
128

Tabelul 15.1
Clasificarea serviciilor logistice în comer ț
Criteriile de cla sificare Categoriile de serv icii
1. După timpul acordării serv iciilo r a) serv icii p ână la vânzare
b) servi cii în procesul vânzării
c) serv icii p ost vânzare
2. După form a achitării a) serv icii cu plată
b) serv icii fără plată
3. După conținutul serv iciilo r a) serv icii cu corporale
b) servicii acorporale
4. După modul de utilizare a serviciilor a) servicii directe
b) serv icii in directe
5. După gradul de adaptare la necesit ățile
consum atorilor a) servicii standardizate
b) servi cii individuale
6. După form a de organizare a) servicii realizate cu for țele p roprii a în treprinderii
b) servicii realizate cu atragerea p ărților terțe
c) autodeservire
7. După aria activ ității a) serv icii lo cale
b) servi cii regionale
c) serv icii n aționale
d) serv icii in ternaționale

Din tabel rezult ă că evidențierea serviciilor cu plat ă și fără plată este conven țională deoarece
serviciile f ără plată în sistem ul logistic sunt m ai mult formale. Serviciile f ără plată intră în cheltuielile
circulante, valoarea c ărora este inclus ă în costul livr ării mărfurilor. Serviciile logistice cu plat ă reprezint ă
totalitatea serviciilor, valoarea c ărora nu intr ă în valoarea m ărfurilor livrate și se achit ă printr-o factur ă
separată.
Clasificarea serviciului logistic dup ă conținut presupune eviden țierea serviciilor cu caracter corporal
și acorporal. Serviciile cu caracter corporal au ca scop schim barea param etrilor fizici ai fluxurilor de
mărfuri pentru apropierea produselor di n punct de vedere tehnologic de necesit ățile celora care le folosesc
(de exem plu, corespunderea produsului fabricat sortim entului pentru consum , am balarea m ărfii etc.).
Serviciile cu caracter acorporal cuprind serviciile, legate cu f uncțiile m anagem entului (de exem plu,
consultarea angaja ților în dom eniul dirij ării cu stocurile, m ijloacele de transport, m onitorizarea fluxurilor,
elaborarea și realizarea în practic ă a schem elor individuale privind plata m ărfurilor). Practica ne arat ă că
ponderea serviciilor cu caracter acorporal înregistreaz ă o creștere continu ă în volum ul general al
serviciilor logistice atât în prezent, cât și în perspectiv ă.
După direcțiile de utilizare serviciile logistice se îm part în servicii directe și indirecte. Serviciile
logistice directe întrunesc serviciile determ inate nem ijlocit de con ținutul tranzac ției (contractului), care
sunt necesare pentru crearea condi țiilor optim ale pentru colaborarea com ercială de lungă durată. Service-
le logistice directe și indirecte pot f i realizate nem ijlocit de c ătre vânzător, sau cu participarea organiza ției
terțe.
După gradul de adaptare la necesit ățile consum atorului concret serviciile logistice se îm part în
servicii standardizate și individuale. Serviciul standardizat include un com plex de servicii, solicitate
deseori de clien ți. Serviciile logistice standardizate provin de la utilizatorul concret, de la necesit ățile
individuale ale acestuia. Serviciile logistice individuale cuprind servicii bazate pe necesit ățile specifice
ale clienților.
După forma de organizare, serviciul logistic se clasif ică în servicii realizate cu f orțele proprii, cu
atragerea unei p ărți și autodeservirea. La rândul s ău, realizarea serviciilor cu f orțele proprii poate lua
form a descentralizat ă și centralizat ă. Form a descentralizat ă de organizare a serviciilor logistice este
folosită atunci, când subdiviziunile întreprinderii efectueaz ă deservirea logistic ă de sine st ătător în f uncție
de destina ție și în lim itele subiectului logistic eviden țiat. Form a centralizat ă de organizare a serviciilor
logistice prevede acordarea serviciilor de c ătre subdiviziunea func țională în structura interm ediarului.
După aria activit ății serviciile logistice se clasif ică în servicii locale, regionale, na ționale și
internaționale. Particularit ățile deservirii logistice acordate consum atorilor autohtoni și străini sunt
condiționate de specificul pie ței interne și externe a serviciilor logistice, de legisla ția în vigoare în fiecare
țară.

129

15.3. Constituirea sistemului serviciului logistic
Nomenclatorul larg ai serviciilor logistice, inf luența serviciilor asupra com petitivității firmei și
asupra costurilor, precum și un șir de alți factori au determ inat necesitatea existen ței unei strategii clare a
firmei în dom eniul deservirii logistice a consum atorilor.
Să analizăm procesul de constituire a sistem ului serviciilo r logistice la întreprindere (tabelul 15.2).
Tabelul 15.2
Procesul de constituire a sistemului serviciilor logistice la firm ă
Segm entarea pie ței de consum , adică împărțirea ei în grupe concrete de consum atori, pentru fiecare din
acestea pot fi necesare anum ite servicii în corespundere cu particularit ățile de consum .
↓
Determ inarea celo r mai importante serv icii p entru cumpărători.
↓
Ierarh izarea serv iciilo r. Co ncentrarea aten ției asu pra celo r mai importante serv icii p entru cumpărători.
↓
Determ inarea stan dardelor serv iciilo r în secțiune pe segm ente separat e ale pieței.
↓
Evaluarea serv iciilo r aco rdate, stab ilirea legăturii recip roce dintre nivelul serviciului și costul acestora,
determ inarea nivelului necesar al se rviciilor pentru asigurarea com petitivității companiei
↓
Stabilirea legăturii in verse cu cumpărătorii pentru asigurarea corespunderii serviciilor la necesit ățile
acestora.
Sursa: [29, p.354]

Segm entarea pie ței de consum poate fi realizat ă după factorul geografic, dup ă caracterul serviciilor
sau după un alt criteriu. A legerea serviciilor im portante pentru cum părători, ierarhizarea lor, determ inarea
standardelor serviciilor se poate realiza ef ectuând anchet ări periodice ale consum atorilor.
Evoluarea serviciilor acordate se realizeaz ă prin diferite m etode. De exem plu, nivelul siguran ței
livrării poate f i măsurat prin ponderea loturilor livrate la tim p. Modul de evaluare a serviciilor logistice,
depinde de m etodele și tehnicile de gospod ărie, mărimea întreprinderii, nivelul concentr ării produc ției și
distribuției mărfurilor.
În calitate de criteriu pentru optim izarea serviciilor logistice este considerat criteriul m inimizării
costurilor, legate cu transportarea produsului la locul de consum , determ inate propor țional față de toate
costurile interne și externe ale întreprinderii.
În dependen ță de dom eniul de activitate al întreprinderii conceptul de acordare a serviciilor logistice
poate fi diferen țiat pentru trei tipuri de întreprinderi: m ari, m ijlocii și mici.
La întreprinderile mari pot fi eviden țiate următoarele servicii logistice:
− organizarea transport ării mărfurilor la distan țe mari în colaborare cu alte întreprinderi, folosind
expedițiile cu îm binarea m ai multor tipuri de transport (transportul plurim odal);
− întreținerea depozitelor de tranzit pentru m ărfurile, care nu necesit ă prelucrare în procesul
expedierii și păstrării acestora;
− acordarea unui ansam blu de servicii privind repartizarea m ărfurilor între dif erite zone cu orientare
spre satisfacerea cerin țelor subiectului econom ic la nivel de republic ă, nu la nivel de com ună sau
județ;
− acordarea serviciilor de expediere a m ărfurilor atât cu transport propriu, cât și cu transportul altor
întreprinderi;
− întreținerea depozitelor pentru stocarea m ărfurilor care necesit ă condiții specifice de p ăstrare (la
temperaturi joase) și de expediere cu transport speci alizat (dotat cu frigorifere) ș.a.;
− expedierea m ărfurilor la export și import de către filialele întreprinderii am plasate peste hotare.
Întreprinderile m ari, de obi cei, sunt organizate ca societ ăți pe acțiuni, iar filialele acestora
funcționează ca unități autonom e, înregistrate, de obicei, ca societ ăți cu răspundere lim itată. Organizarea
activității întreprinderii m ari presupune reglarea tuturor proceselor tehnologice cu ajutorul serviciilor
logistice.
La întreprinderile mijlocii volum ul serviciilor logistice este mai restrâns com parativ cu
întreprinderile m ari. Întreprinderile m ijlocii sunt speci alizate într-un tip de servicii logistice având ca scop
130

sporirea calit ății acestora și menținerea com petitivității întreprinderii pe pia ță. Întreprinderile m ijlocii
acordă următoarele tipuri de servicii:
− întreținerea depozitelor de tranzit în punctele finale de expediere a m ărfurilor la distan țe mari (ci
nu în punctele interm ediare ca la întreprinderile m ari);
− expedierea m ărfurilor la distan țe mici;
− întreținerea depozitelor cu produse, p ăstrate în f rigorif ere, și expedierea acestora cu transportul
specializat.
Întreprinderile m ijlocii activeaz ă rar ca societ ăți pe acțiuni, cea m ai răspândită formă de organizare
este societatea cu r ăspundere lim itată, care nu cere o reglem entare strict ă a activității.
La întreprinderile mici nomenclatorul serviciilor logistice acordate este m ai îngust com parativ cu
întreprinderile m ari și nu cere un volum mare de investi ții. Aceste servicii pot fi realizate cu ajutorul
mijloacelor tehnice sim ple și sunt:
− expedierea m ărfurilor (la unele întreprinderi m ici acesta este unical serviciu logistic);
− expedierea m ărfurilor la distan țe mici în raza unei regiuni.
Cea m ai răspândită formă de organizare a întreprinderii m ici este form a individual ă cu un singur
proprietar. Orice alt ă formă organizatoric ă nu e rațională deoarece va atrage costuri sporite.
Putem concluziona c ă, o dată cu creșterea dim ensiunii întreprinderii spore ște nu atât volum ul
serviciilor logistice, cât calitatea acestora: la întreprinderile m ici – expedierea m ărfurilor; la
întreprinderile m ijlocii – expedierea și depozitarea; la întreprinderile m ari – expedierea, depozitarea și
totalitatea serviciilor logistice suplim entare.
Dacă ne referim la specializarea unor întreprinderi mici în prestarea serviciilor logistice, scopul
acestor agen ți econom ici poate fi exprim at cu ajutorul modelelor econom ico-m atematice. Astfel,
scopurile întreprinderilor m ici în dom eniul serviciilor logistice sunt:
a) maximizarea profitului ob ținut la acordarea fiec ărui serviciu logistic:
∑∑∑
== =→ =n
im
jk
fijf sl MAX P W
11 1,
unde:
Pijf – profitul ob ținut de la serviciul logistici și acordat consum atorului f situat în regiunea j.
∑∑∑
== =n
im
jk
fijfP
11 1 – prof itul global acum ulat de la serviciul logistic acordat.
Astfel, serviciul logistic este o surs ă de sporire a eficien ței afacerii;
b) sporirea volum ului desfacerii și a cifrei de afaceri:
MAX D Wn
lm
jk
fijf sl → =∑∑∑
== = 11 1,
unde:
Dijf – volum ul desfacerilor și cifra de afaceri ob ținută de la serviciul i destinat consum atorului f, ce
activează în regiunea j;
∑∑∑
== =n
im
jk
fijfD
11 1– volum ul global al încas ărilor de la serviciul logistic acordat.
Sporirea volum ului și calității serviciilor acordate perm ite:
− întărirea pozi ției întreprinderii pe pia ță, datorită optim izării serviciului logistic;
− atragerea de noi consum atori prin acordarea serv iciilor logistice individuale în procesul vânz ării
mărfurilor;
− atragerea clien ților noi prin acordarea se rviciilor de livrare a m ărfurilor concuren ților, ceea ce ar
perm ite ca o parte din cheltuieli în procesul c onstituirii inf rastructurii serviciului logistic s ă fie
efectuate din contul concuren ților.
c) crearea unor rela ții eficiente între parteneri: furnizori – interm ediari – clien ți. Acordarea
serviciului logistic calitativ și variat va perm ite să se extind ă schim bul de inform ații, să sporească nivelul
de încredere între parteneri în procesul circula ției mărfurilor de la produc ător la client.

131

15.4. Evaluarea nivelului deservirii logistice
Un criteriu im portant, care perm ite evaluarea si stem ului de deservire, atât de pe pozi ția furnizorului,
cât și de pe pozi ția benef iciarului serviciilor, este nivelul serviciului logistic.
Nivelul serviciului logistic poate f i calculat dup ă următoarea form ulă:
%100× =
pr
Mmη ,
unde:
η – nivelul serviciilor logistice;
Mp – evaluarea cantitativ ă a volum ului teoretic al serviciilor logistice;
mr – evaluarea cantitativ ă a volum ului real al serviciilor logistice acordate.
Pentru aprecierea nivelului serviciilor logistice se aleg cele m ai importante f orme de servicii, adic ă
acele, acordarea c ărora e înso țită de cheltuieli considerabile, ia r neacordarea – cu pierderi esen țiale pe
piață.
Expunem în continuare dou ă variante de calculare a m ărimii nivelului serviciului logistic:
Varianta I. Să luăm în calitate de exem plu o întreprindere angro, care com ercializeaz ă piese de
schim b pentru autom obile de o anum ită marcă. Lista general ă (nom enclatura) a pieselor de rezerv ă pentru
autom obile con ține 2000 de piese, din care într eprinderea dispune în perm anență de 500. Conform
formulei nivelul serviciului poate f i calculat dup ă cum urmează:
%25 %1002000500= × =η [29, p. 356].
Pentru a m ajora valoarea indicelui dat, va fi necesar de a suporta cheltuieli suplim entare legate de
mărirea stocului, cu aplicarea unui si stem de dirijare m ai eficient ș.a. Prin urm are, în cazul nostru
creșterea nivelului de deservire va înseam nă extinderea sortim entului.
Varianta II. Nivelul serviciului poate fi evaluat, de asem enea, prin com pararea tim pului necesar
pentru executarea serviciilor logistice, acordate de f acto în procesul livr ării, cu tim pul, care ar fi fost
consum at în cazul acord ării întregului com plex de servicii în procesul livr ării. Calculele se efectueaz ă
după următoarea form ulă:
%100
11× =
∑∑
==
N
iin
ii
tt
η [50],
unde:
N – numărul serviciilor, care ar putea s ă fie acordate teoretic;
n – numărul real al serviciilor acordate;
ti – tim pul necesar pentru efectuarea serviciului.
Astfel – tim pul total, consum at real pentru acordarea serviciilor, iar ∑ – tim pul, care putea fi
consum at teoretic, pentru executarea întregului com plex de servicii posibile. ∑
=n
iit
1 =N
iit
1

15.5. Rela ția dintre costul și nivelul serviciilor acordate
Odată cu creșterea nivelului serviciului, cresc cheltuielile pentru deservire, îns ă creșterea nu este
direct propor țională. Cauza const ă în aceea, c ă subiectul serviciului, adic ă persoana, care acord ă servicii,
acordă mai întâi de toate acele servicii, care reprezint ă pentru el costuri m ai reduse.
Revenind la prim ul exem plu de pe pag. 225 m enționăm că conf orm regulii Pareto, num ai 20% din
sortim ent asigur ă 80% profit. Prin urm are, ar fi ra țional de inclus în lista pieselor de schim b (rezervă)
realizate 400 de variet ăți, care se vând cel m ai frecvent. Îns ă piața, în acest caz com erciantul, nu va
satisface cererea pentru alte m ărfuri, neînsem nate după părerea subiectului serviciului. Pentru a fi
competitiv com erciantul trebuie s ă extindă sortim ent, produselor, incluzând în el și produse de cerere
medie, iar m ai apoi și de cerere rar ă.
Întreținerea mărfii de cerere m edie va costa m ai scum p decât între ținerea produselor de cerere m are,
dar și mai scum p îl va costa între ținerea produselor de cerere rar ă. Astfel, extinzând sortim entul, adic ă
mărind nivelul serviciului, întreprinderea spore ște costurile legate cu între ținerea lui.
132

Produsele pu țin solicitate se p ăstrează în depozitul întreprinderii com erciale o perioad ă mult mai
lungă decât produsele de cerere frecvent ă. Prin urm are, costurile pentru p ăstrarea lor vor f i mult mai mari.
Începând cu 70%, costurile serviciilor cresc în m od exponen țial față de nivelul serviciului, iar la
nivelul de 90% și mai sus acesta devine nerentabil. S-a stabilit c ă la creșterea nivelului serviciului de la
95% până la 97% efectul econom ic crește cu 2%, iar costurile cresc cu 14% [29, p.358].
Exponenta (func ția exponen țială) – funcția y = ex, în care variabila independent ă (în cazul dat nivelul
serviciului) reprezint ă indicele gradului, la baza c ărui se află numărul e = 2,7 .
Să analizăm influența logisticii asupra raportului costuri – nivelul serviciului. V om majora nivelul
serviciilor ( η)prin două procedee:
1) mărind volum ul stocurilor, l ăsând fără schim bării sistem ul de prim ire a com enzilor și livrărilor;
2) introducând a un sistem rapid de transm itere a inform ației ref eritoare la com anda și livrarea rapid ă a
produselor com andate, lăsând neschim bat volum ul stocurilor.
Prim a cale de m ajorare a nivelului serviciului este extensiv ă și conduce la cre șterea costurilor legate
cu întreținerea stocurilor.
A doua cale nu necesit ă majorarea stocului, în cazul dat com petitivitatea cre ște din contul schim bului
rapid de inform ație și dirijarea m aterialelor.

15.6. Rela ția dintre volumul vânz ărilor și nivelul serviciilor logistice
Determ inarea reac ției pieței față de nivelul serviciilor este sim ilară cu determ inarea efectului econom ic de
la măsurile de prom ovare. Curba reac ției pieței, ca regul ă, are form ă de "S" (figura 15.1) , fapt care se explic ă
prin două cauze fundamentale:
1. Majoritatea pie țelor, cer de la vânz ători un nivelul m inimal al serviciului ("pragul m inimal al
serviciului"). A ctivitatea întreprinderii pân ă la acest nivel nu va aduce un venit esen țial.
Asigurarea nivelului serviciilor pân ă la pragul m inim poate fi nerentabil ă.
2. După un anum it nivel al serviciului pia ța devine nereceptiv ă față de creșterea lui ulterioar ă. Pe
curba reac ției pieței punctul pragului m aximal al serviciului indic ă nivelul deservirii, dup ă care creșterea
lui ulterioar ă nu va fi înso țită de creșterea vânz ărilor.
Reacția pieței în func ție de nivelul serviciului logistic poate f i exprim ată prin pierderea unui num ăr
din cum părători, cauzat ă de înrăutățirea serviciului. Curba va avea, de asem enea, dou ă valori lim ită ηmin și
ηmax (figura 15.2).
Nivelul
serviciului,
%
Semne convenționale:
ηmin – pragul m inimal al nivelului serviciilor
ηmax – pragul m aximal al nivelului serviciilor ηmin ηmax Venitul de la
vânzări, lei

Figura 15.1. Rela ția dintre venitul de la vânz ări și nivelul serviciilor logistice

Sursa: [29, p.361]

133

Nivelul
serviciilor,
%
Semne convenționale:
ηmin – pragul m inimal al nivelului serviciilor
ηmax – pragul m aximal al nivelului serviciilor Pierderea pie ței în
urmă înrăutățirii
serviciilor
ηmi ηmax

Figura 15.2. Rela ția dintre pierderea pie ței în urma înr ăutățirii serviciilor și nivelul
deservirii

Sursa: [29, p.361]

15.7. Determinarea m ărimii optimale a serviciului logistic
Creșterea nivelului serviciului logistic e înso țită, pe de o parte , de creșterea costurilor de deservire,
iar pe de alt ă parte , de creșterea volum ului vânz ărilor și respectiv, de cre șterea veniturilor. Sarcina
deservirii logistice const ă în determ inarea mărimii optim ale a nivelului deservirii.
Mărimea optim ală a nivelului serviciului se poate reprezen ta, grafic construind curbele costurilor și
veniturilor în dependen ță de m odificarea nivelului deservirii (figura 15.3).
134

serv

Nivelul
iciilo r,
% Venit de la realizare
și cheltuieli p entru
deservire, lei
Curba
profitului
Semne convenționale:
f1 – cheltuielile pentru deservire în f uncție de nivelul
deservirii
f2– venitul de la realizare în f uncție de nivelul deserviriiPierderi
ηopt η f1 f2
Figura 15.3. Determinarea nivelului optim al deservirii. Criteriul profitul maximal
Sursa: [29, p. 362]

Nerentabilitatea procesului com ercial la un nivel redus al serviciului logistic (partea stâng ă a
graficului) apare pe pie țele dezvoltate în sf era deservirii. D acă o întreprindere angro cu un sortim ent în
limita a 10% din sortim entul propus de concuren ți preconizeaz ă să activeze pe o asem enea piață,
cheltuielile (1) pentru crearea sortim entului pot s ă nu fie com pensate, în leg ătură cu interesul sc ăzut al
cumpărătorilor vis-à-vis de serviciile acestui angrosist. Prin urm are acesta va înregistra un volum de
vânzări scăzut.
Mărimea optim ală a servisului se poate af la prin sum area curbelor vizând cheltuielile pentru
deservire și pagubele pie ței, provocate de reducerea nivelului de deservire (des. 15.4).
În această figură curba F 1 indică dependen ța cheltuielilor de deservire de nivelul deservirii, iar curba
F2 dependen ța pagubelor pie ței, provocate de înr ăutățirea deservirii, de m ărimea nivelului de deservire.
135

Nivelul
serviciului, %Costurile deservirii și pierderea pi eței în
rezultatul înrăutățirii d eservirii
F1
ηopt F2
η
Figura 15.4. Determinarea nivelului optimal al serviciului. Criteriul – costuri și pierderi
minimale
Sursa: [29, p. 363]
Anterior s-a menționat că în urm a aplicării logisticii în m ajoritatea cazu rilor are loc deplasarea curbei
costurilor spre dreapta. În leg ătură cu aceasta e necesar de a m enționa, că indiferent de form a curbei
costurilor și, de asem enea, de punctul critic m inimal și maximal al nivelului de deservire, prof itul la toate
nivelurile de deservire se m ărește. A cest f apt are loc în leg ătură cu aceea, c ă pentru orice ( η) aplicarea
logisticii, f ără schim barea venitului, reduce costurile pentru deservire, m ajorând respectiv diferen ța, adică
profitul.
Nivelul serviciului logistic se determ ină în baza com parării dinam icii costurilor cu veniturile de la
organizarea serviciilor logistice. M ărimea costurilor se va situa între lim itele m aximale și minimale ale
deserviri logistice. A stfel, nivelul maximal de deservire logistic ă este nivelul când costurile pentru
organizarea deservirii sunt egale cu veniturile de la acordarea serviciilor, ceea ce se poate exprim a prin
form ula:
Nmax,d,l = V lim,d ,l – Ch lim,d ,l,

unde:
Nmax,d,l – nivelul m aximal al deservirii logistice;
Chlim,d ,l – costurile organiz ării deservirii logistice;
Vlim,d ,l – veniturile de la deservirea logistic ă.
În cazul dat, interesul interm ediarului const ă în sporirea volum ului tranzac țiilor, volum ului fluxului
de mărfuri, ponderii interm ediarului pe pia ță etc. Pe de alt ă parte, furnizorul urm ărește scopul de a form a
un cerc de cum părători f ideli de a stabili rela ții econom ice cu astfel de clien ți pe un term en îndelungat. De
regulă, cheltuielile legate cu schim barea f urnizorului sunt considerabile, iar interm ediarul nu este în stare
să asigure servicii logistice calitative într- un term en redus. A stfel, m odelul com portării consum atorului
serviciilor logistice și ale furnizorului trebuie s ă se bazeze pe analiza eficien ței investi țiilor capitale,
necesare pentru realizarea serviciului logistic . Este vorba despre indicatorii ce caracterizeaz ă eficiența
utilizării fondurilor fixe noi și vechi, inclusiv: profitul, rentabilitat ea, term enul de recuperare a fondurilor
fixe noi, coeficien ții eficienței absolute și relative a investi țiilor capitale ș.a. De exem plu, coeficientul
eficienței econom ice relative se poate determ ina cu ajutorul form ulei:

2 11 2
c cecI IChf ChfK−−= ,
unde:
Chf 2 – cheltuielile circulante, legate cu folosirea fondurilor fixe învechite;
Chf 1 – cheltuielile circulante, legate cu folosirea fondurilor fixe noi;
136

1cI – investițiile capitale, legate cu folosirea fondurilor fixe noi;
2cI – investițiile capitale, legate cu folosirea fondurilor fixe învechite;
Kec – coef icientul ef icienței econom ice relative la utilizarea diverselor variante de inova ții.
Nivelul minimal al deservirii logistice este determ inat de intensitatea concuren ței pe pia ță și se
bazează pe analiza a șteptărilor consum atorilor în dom eniul serviciilo r logistice. A gentul (interm ediarul)
trebuie să determ ine dacă cum părătorul îl consider ă responsabil: 1) num ai de prețul mărfii; 2) de pre țul
deplin al cum părăturii (prețul mărfii + transportarea + înc ărcarea + desc ărcarea + m ontarea etc.); 3) de
prețul global al consum ului sa u folosirii fluxului de m arfă (prețul livrării + prețul utilizării). N ivelul
minimal de deservire corespunde nivelului critic, coborârea sub care condi ționează refuzul tuturor
consum atorilor de la serviciile f urnizorului (sau interm ediarului) dat.
Nivelul optimal de deservire logistic ă este rezultant de la f uncția scop, orientat ă spre m aximizarea
profitului logistic, m inimizarea costurilor legate cu deservirea logistic ă, minimizarea costurilor totale ale
interm ediarului în f uncție de unele restric ții (indicatori fic și ai fluxului de m ărfuri, indicatorii calit ății și
volum ului serviciilor logistice etc.). A stfel, nivelul optim de deservire logistic ă, care asigur ă volum ul
beneficiului, ob ținut cu oarecare restric ții planificate, reprezint ă nivelul prin care diferen ța între veniturile
și costurile deservirii logistice sunt m aximale și se exprim ă prin form ula:
∑∑∑
== =→ =n
lm
jf
kijk ldopt MAX N
11 1,, β ;
∑∑∑ ∑∑∑
== = == == ∆ − ∆n
lm
jf
kijkn
lm
jf
kijk MAX Ch V
11 1 11 1,
unde:
βijk – beneficiul de la serviciile logi stice realizate la fluxul de produse i, adresate consum atorului k,
situat în regiunea j;
∆Vjik – veniturile acum ulate în procesul acord ării serviciilor logistice la fluxul de produse i adresate
consum atorului k, situat în regiunea j;
∆Chjik – costurile acord ării serviciilor logistice la fluxul de produse i adresate consum atorului k, situat
în regiunea j;
Organizarea deservirii logistice se afl ă într-o leg ătură strânsă cu procesul dezvolt ării serviciului
propriu-zis ca surs ă de acum ulare a profitului de la fiecare interm ediar. Dup ă cum relevă econom iștii, pe
măsura sporirii prof itului de la utilizarea serviciilor logistice cre ște gradul de centralizare cu dirijarea
acestei func ții la nivelul m icroeconom ic. Pot fi eviden țiate următoarele etape de dezvoltare a serviciului
logistic:
1) serviciul logistic este centrul costurilor , în care furnizorul efectueaz ă deservirea logistic ă pentru a
vinde produsul;
2) serviciul logistic este sursa de acumulare a adaosurilor comerciale , deoarece form area relațiilor
econom ice și sporirea volum ului fluxurilor de produse condi ționează creșterea veniturilor;
3) serviciul logistic este centrul de acumulare a profitului și de creare a unit ăților businessului
mic, deoarece deservirea logistic ă devine o direc ție strategic ă de activitate aduc ătoare de venituri stabile
întreprinderii, adic ă se poate vorbi despre antreprenoriatul m ic în dom eniul logisticii.
Actualm ente, este greu de a determ ina rolul func țional al logisticii în cadrul m ecanism ului de studiere
a pieței. Practic este im posibil de stabilit caracterul interac țiunii logisticii cu alte ram uri ale econom iei.
Este dificil ă aprecierea și funcționarea serviciilor logistice la întreprinderile m ari, m ijlocii și mici,
deoarece în actele norm ative existente serviciile logis tice sunt echivalate cu "realizarea altor tipuri de
activitate". În acest sens este necesar ă o lege "cu privire la activitatea logistic ă în R.M." pentru
intensificarea prest ării serviciilor logistice și dezvoltarea m icului business în sf era logisticii.
În perspectiv ă, o im portanță deosebită poate avea elaborarea strategiei de dezvoltare a serviciului
logistic în dependen ță de conceptul de organizare a serviciulu i logistic ales. În acest scop vom elabora
schem a procesului de dirijare cu serviciul logistic, cu urm ătoarele etape (tab. 15.1.)
137

Tabelul 15.1
Procesul de dirijare a serviciului logistic
Nr.
crt. Etapele
programului Conținutul programului
1 1.1.El aborarea obi ectivului strategic al servi ciului logistic;
1.2.Efectuarea cercet ărilor de m arketing (cercetarea pie ței serv iciilor logistice, stu dierea p otențialului
subiectului logisticii de di stribuție);
Planificarea serv iciului
logistic
1.3.El aborarea m ecani smului luării deciziei cu privire la serv iciile lo gistice (asigurarea cu informație a
procesul ui adoptării deciziei, anal iza gradul ui corespunderi i dintre necesi tățile clienților și direcțiile
de form are a resurselor la interm ediari);
1.4.Determ inarea parametrilor serviciului logistic (d eterm inarea stan dardelor de calitate a serv iciilor
oferite clienților, nivelul optim al serv iciului logistic, calcu larea v alorii serv iciului logistic, ev aluarea
condițiilor de plată pentru serviciile aco rdate).
2 Organizarea serv iciului
logistic 2.1.Det erminarea form elor de organi zare a servi ciului logistic (cu forțele propri i, atragerea organi zațiilor
terțe la realizarea serv iciului logistic, au todeservirea).
3 Realizarea serv iciului
logistic 3.1.Pregătirea producției cu destinație indust rială pentru consum (reform area sort imentului de produc ție
în sortiment pentru consum );
3.2.Am balarea, marcarea;
3.3.Încărcarea;
3.4.Expedi erea;
3.5.Descărcarea;
3.6.Li chidarea neajunsuri lor;
3.7.M ontarea;
3.8.C onsul tarea specialiștilor și instruirea lu crătorilor;
3.9.Furni zarea m ateriei prime, pieselor etc.
4 Controlul 4.1.Al egerea form ei de cont rol;
4.2.Det erminarea st andardel or de cont rol;
4.3.Calcu larea rezu ltatelo r reale ale serv iciului logistic;
4.4.Estim area d evierilor de la stan dardele serv iciilor logistice;
4.5.Compararea rezu ltatelo r reale cu standardele serv iciilor logistice și elaborarea m ăsurilor corectiv e;
4.6.Realizarea măsurilor de corectare a p rogramului serviciului logistic.

15.8. Criteriile calit ății deservirii logistice
Pentru a aprecia calitatea deservirii logistice se aplic ă următoarele criterii (29, p.364-365):
− siguranța livrării;
− perioada de tim p la prim irea com enzii până la livrarea lotului de m ărfuri;
− flexibilitatea livr ării;
− disponibilitatea stocurilor în depozitul furnizorului;
− posibilitatea acord ării creditelor și, de asem enea, un șir de alte criterii.
Să caracteriz ăm primele 3 criterii din cele numite:
Siguranța livrării. În general, prin no țiunea de siguran ță se are în vedere o însu șire com plexă a
sistem ului, care const ă în capacitatea lui de a executa func țiile stabilite, p ăstrând caracteristicile sale în lim itele
stabilite.
Siguranța livrării constă în capacitatea furnizorului de a respecta term enele livrării stabilite de contract.
Siguranța livrării este determ inată de siguran ța respectării term enelor execut ării anum itor operații, care includ
în sine procesul livr ării.
Un factor esen țial, care inf luențează asupra siguran ței livrării, este existen ța obligațiunilor (garan țiilor)
contractuale care stabilesc faptul c ă furnizorul poart ă responsabilitate în cazul nerespect ării term enelor livr ării.
Perioada de timp de la ob ținerea comenzii pân ă la livrarea lotului de m ărfuri include în sine:
− timpul înregistr ării com enzii;
− durata fabric ării (acest tim p se adaog ă la term enul livrării, dacă mărfurile com andate m ai întâi
trebuie să fie fabricate);
− durata am balării;
− durata expedierii;
− durata livr ării.
138

Respectarea term enului de livrare indicat în contract depinde de faptul, cât de strict sunt respectate
termenele activit ăților enum erate m ai sus. D e exem plu, se poate întâm pla că com anda prim ită să nu fie
procesată îndată, așa că posibil nu vor fi respectate term enele planificate pentru fabrica ția mărfii sau term enele
vizând transportarea avizat ă de expeditor.
Flexibilitatea livr ării înseam nă capacitatea sistem ului de livrat de a ține cont de necesit ățile specifice ale
clienților. De exemplu:
− posibilitatea de a schim ba tipul am balajului;
− posibilitatea de a schim ba forma com enzii;
− posibilitatea de a schim ba procedeul de transm itere a com enzii;
− posibilitatea revoc ării com enzii de livrare;
− posibilitatea clientului de a ob ține inf ormația despre starea com enzii plasate;
− rezolvarea reclam ațiilor în cadrul livr ărilor incom plete.
Importanța indicatorilor m enționați poate varia în tim p. De exem plu, în cazule deficitului m ijloacelor de
plată o im portanță deosebită capătă acordarea creditelor. Concom itent, în țările cu econom ie de pia ță
dezvoltată cel m ai important indicator este siguran ța livrării.

Întrebări de control:
1. Definiții serviciul logistic.
2. Explica ți necesitatea de a elabora strategia firm ei în dom eniul serviciilor logistice.
3. Enum erați etapele form ării sistem ului serviciilor logistice.
4. Caracteriza ți metoda evalu ării cantitative a nivelului deservirii logistice.
5. Explica ți dependen ța indicatorilor econom ici ai activit ății întreprinderii de nivelul deservirii logistice.
6. Enum erați indicatorii relativi ai nivelului deservirii logistice.

Tema 16. CONDUCEREA ACTIVIT ĂȚILOR LOGISTICE
16.1. Conducerea cu factorul timp în realiz area procesului logistic
Atât pe pia ța produselor cu destina ție industrial ă, cât și pe piața bunurilor de consum public consum atorii
devin tot m ai sensibili f ață de tim pul în decursul c ăruia se execut ă comanda lor.
Reducerea tim pului perm ite a m icșora cheltuielile suplim entare pe care le suport ă clientul în a șteptarea livr ării
sau încercând s ă găsească variante alternative. În prezent, consum atorii plaseaz ă pe prim ul plan durata execut ării
comenzii și acest fapt influen țează asupra com portam entului de consum [27].
În sistem ele tradiționale de dirijare a fluxurilor m ateriale în calitate de criteriu de baz ă la alegerea furnizorului
deseori este considerat pre țul. Continuând s ă acorde aten ția cuvenit ă prețului mărfurilor livrate, organizarea
logistică pune accentul pe durata execut ării com enzii.
Furnizorul, care nu recunoa ște im portanța factorului tim p și care nu dispune de un sistem capabil să satisf acă
condițiile de tim p ale piețelor cu schim bări rapide, va e șua în lupta concuren țială.
Cauzele principale ale cre șterii importan ței factorului timp sunt [27] :
− Reducerea brusc ă a ciclului de via ță al mărfurilor;
− Orientarea consum atorilor spre activitate în condi țiile stocurilor reduse;
− Intensificarea factorului cererii pie ței și, ca rezultat, m ajorarea pagubelor provocate de cre șterea
obiectivă a erorilor prognozelor.
Să caracteriz ăm succint fiecare factor în parte:
Reducerea brusc ă a ciclului de via ță a mărfurilor . De exem plu, m așina de dactilografiere m ecanică avea
ciclul de via ță com plet de aproxim ativ 30 ani. Ma șina de dactilografiere electrom ecanică, care a înlocuit m așina
mecanică, avea un ciclul de via ță complet de aproxim ativ 10 ani. Ma șina electrom ecanică de dactilografiat a cedat
locul m așinii electronice de dactilografiat cu un ciclu de via ță de patru ani. D ispozitivele m oderne de dactilograf iat
au un ciclu de via ță mai puțin de un an. În acest tim p foarte scurt e neces ar a elabora planul de aprovizionare, de
producție și desfacere.
Prin urm are, capacitatea de dezvoltare rapid ă a produsului devine un elem ent-cheie în com petitivitatea
întreprinderii.
Tendința consumatorilor de a mic șora stocurile. Una din cele m ai vădite tendin țe din ultim ii ani este tendin ța
generală a com paniilor de a m icșora stocurile de m aterie primă, subansam ble sau produc ție finită. Prin reducerea
stocurilor se elibereaz ă capitalul com paniei și se m icșorează costurile.
139

Orientarea participan ților la procesele logistice spre activitatea în condi ții cu stocurile reduse, pentru livrarea
comenzii la m omentul oportun, devine unul din indicii de baz ă ai evaluării furnizorului.
Este evident c ă acele com panii care reu șesc să obțină reducerea perioadei dintre prim irea com enzii și livrare,
vor avea prioritate asupra concuren ților lor cu o reac ție mai înceată.
Intensificarea factorului cererii pie ței (creșterea caracterului im previzibil al cererii) și, ca rezultat, m ajorarea
pierderilor provocate de cre șterea obiectiv ă a erorii prognozelor.
O problem ă actuală a majorității întreprinderilor, care activeaz ă cu fluxuri m ateriale, este gradul ridicat de
eroare a prognozelor, care atrag dup ă sine decizii gre șite și pagube econom ice corespunz ătoare.
Indiferent de com plexitatea m etodelor de prognozare utilizate, în condi țiile incertitudinii pie ței, erorile
prognozelor sunt inevitabile. Dezvoltarea pie țelor de mărfuri, a concuren ței, m odificarea brusc ă a prețurilor și, de
asem enea, alți factori ai pie ței prezintă cauze obiective ale cre șterii erorilor prognoz ării.
Reducerea duratei proceselor logistice în aceste condi ții atrage dup ă sine m icșorarea erorilor prognoz ării
(întrucât gre șeala prognozei este propor țională cu term enul prognoz ării și reducerea corespunz ătoare a pre țurilor,
generate de aceste gre șeli.
Durata procesului logistic poate fi exam inată atât de pe pozi ția consum atorului, cât și de pe pozi ția
furnizorului. Din punct de vede re al consum atorului, prezint ă interes durata de executare a com enzii, adică timpul
care a trecut din m omentul plasării com enzii până la momentul livrării mărfii (ciclul: plasarea – livrarea m ărfii).
Din punctul de vedere al furnizorului, nu m ai puțină importanță prezintă timpul din m omentul prim irii
comenzii cum părătorului pân ă la momentul încasării plății pentru m arfa livrată, inclusiv tim pul total al circula ției
capitalului activ, începând din m omentul achizi ției m ateriei prim e și term inând cu încasarea pl ății de la cum părător
(ciclul: obținerea com enzii – încasarea pl ății).
Să analizăm fiecare ciclu în parte.
Ciclul "plasarea comenzii – livrarea m ărfii".
După cum s-a m enționat deja, în m ediul econom ic actual viteza înalt ă a reacției furnizorului la cererea ap ărută
reprezintă una din sursele principale ale com petitivității, întrucât o perioad ă îndelungat ă a executării com enzii
necesită de la cum părător elaborarea prognozelor de lung ă durată și e legată de crearea stocurilor.
În figura 16.1. sunt ar ătate etapele principale ale ciclul ui "plasarea com enzii – livrarea m ărfii", unde fiecare
operațiune necesit ă un anum it tim p pentru executare. Diapazonul oscila țiilor posibile a duratei întregului ciclu se
află între 12 și 34 zile.

ETAPA I
Recepționarea
comenzii (1 -3 zile) ETAPA II
Prelucrarea
comenzii (2 -4 zile)ETAPA III
Verificarea
creditului (1-6 zile)
ETAPA VI
Livrarea m ărfii
(3-8 zile) ETAPA V
Completarea
comenzii
(4-10 zile) ETAPA IV
Întocm irea
docum entelor
(1-3 zile)
Figura 16.1. Etapele ciclului "plasarea comenz ii – livrarea m ărfii"
Sursa: [29, p.371]

După cum vedem , teoretic, fiecare etap ă poate fi executat ă în term ene extrem de concise. Îns ă în
sistem ele tradiționale de dirijare adm inistrativă acest lucru este pu țin probabil. Este și mai puțin probabil
că în lipsa sistem ului unic de dirijare a procesul ui, orientat la reducerea tim pului necesar pentru
executarea com enzii, toate aceste opera ții vor f i îndeplinite în term ene reduse.
Un alt scop al sistem ului de dirijare a tim pului pentru executarea com enzii const ă în siguran ța
respectării term enului de livrare stabilit, care deseori se dovede ște a fi condi ție nu m ai puțin im portantă
decât durata ciclului "plasarea com enzii – livrarea m ărfii".
Ciclul "primirea comenzii – încasarea pl ății". După cum s-a m enționat deja, orice f urnizor este
cointeresat în reducerea tim pului total de circula ție a capitalului, adic ă a perioadei transform ării com enzii
în bani.
140

Este necesar de subliniat c ă ciclul dat const ă nu num ai în prelucrarea com enzii, em iterii facturii și
încasarea pl ății. A ici se ref eră, de asem enea, și tim pul pentru aprovizionare și producție, adică întregul
ciclu de finan țare a capitalului circulant.
Abordarea logistic ă a dirijării tim pului în cadrul f iecărui ciclu const ă în proiectarea și controlul
duratei procesului logistic de circula ție a fluxurilor m ateriale, inform aționale și financiare pe tot traseul
deplasării.
Necesitatea reducerii tim pului proceselor logi stice, la prim a vedere, este evident ă, însă
implem entarea ideii în practic ă are loc cu dificult ăți. Cauza principal ă constă în faptul c ă în sistem ul
logistic tim pul de executare, de regul ă, este un param etru de baz ă prestabilit, pe care num ai unii m anageri
îndrăznesc să-l modifice. Aceasta fapt duce la aceea c ă sistem ul activeaz ă perm anent în baza unor
param etri dem odați, care pe parcursul m ultor ani n-au fost înnoi ți.
Este necesar de m enționat că receptivitatea procesului la m odificările cererii se m icșorează o dată cu
creșterea duratei circula ției de la sursa m aterialelor pân ă la consum ator. Lan țurile de lung ă durată nu
perm it să se fixeze la m omentul oportun term inarea cererii și frânează legătura produc ției cu piața.
Soluționarea problem elor sus-num ite și asigurarea reac ției rapide la m odificarea cererii necesit ă o
nouă atitudine fa ță de dirijarea tim pului proceselor logistice.
Durata maximală a ciclului de executare a com enzii depinde de tim pul în care cum părătorul e de
acord să aștepte din m omentul plasării com enzii până la prim irea mărfii.
În unele cazuri el este m ăsurat în luni, în altele – în câteva ore. Este cert f aptul că asupra deciziei
cumpărătorului de a a ștepta inf luențează condițiile concuren țiale ale pie ței, precum și natura produsului.
Majoritatea întreprinderilor se conf runtă cu situația în care tim pul real, pe parcursul c ăruia ele sunt în
stare să execute com anda, adic ă timpul necesar pentru achizi ția m ateriei prim e, produc ția și livrarea
produsului finit, dep ășește tim pul pe care cum părătorul este de acord s ă-l aștepte. Acest fenom en este
numit decalajul tim pului de executare a com enzii.
Scopul serviciului logistic const ă în căutarea posibilit ăților de a reduce decalajul tim pului de
executare a com enzii. Acest fapt se poate realiza:
− micșorând tim pul pentru efectuarea opera țiilor la f urnizor în întregul lan ț logistic;
− mărind ciclul com enzii cum părătorului cu ajutorul ob ținerii m ai rapide a inf ormației ref eritoare la
cerințele clientului, inclusiv cu ajutorul îm bunătățirii calității progrnoz ării cererii la m ărfuri.

16.2. Perfec ționarea circula ției mărfurilor în comer ț prin utiliz area conceptului logistic
Scopul perfec ționării circula ției mărfurilor în com erț, în baza conceptului logistic, const ă în crearea
sistem elor de procesare a m ărfurilor cu ef iciență înaltă, capabile s ă asigure produsul necesar, la locul
cuvenit, la m omentul oportun, în cantitatea necesar ă, cu cheltuieli m inime și la un pre ț acceptabil. Acest
sistem trebuie să posede o înalt ă capacitate de adaptare la schim bările m ediului extern.
Reform ele de la începutul anilor "90 au avut ca urmare dezintegrarea întreprinderilor în com erț. Ca
rezultat, actuala organizare a circula ției mărfurilor autohtone se caracterizeaz ă printr-o coordonare
insuficient ă a acțiunilor participan ților. Statul nu particip ă la dirijarea acestui proces. Distribuirea
stocurilor între verigile sistem ului poart ă un caracter întâm plător și irațional. La depozitele angro, în traf ic
și în m agazine se aplic ă procese tehnologice tradi ționale de prelucrare a inform ației și mărfurilor, fără ca
acestea să fie coordonate între ele.
Utilajul aplicat de participan ți nu este corelat dup ă param etrii de exploatare. D in mai multe m otive de
ordin organiza țional costul transport ării este ridicat. În m agazine nu sunt create condi ții pentru accesul
liber al transportului, desc ărcarea și recepționarea rapid ă a mărfii. Operațiunile com erțului cu ridicata, cu
amănuntul și transportarea nu sunt integrate într-un sistem de planificare unic.
Misiunea logisticii în aceste condi ții constă, în prim ul rând, în intensificarea coordon ării tehnico-
tehnologice, econom ice și metodologice a eforturilor participan ților la procesul circula ției mărfurilor.
Modelul organiz ării logistice a circula ției mărfurilor este prezentat în figura 16.2. Produc ția,
comercial cu ridicata, com erțul cu am ănuntul și transportul încearc ă să coordoneze și să planifice
împreună acțiunile sale.
Procesele tehnologice tradi ționale sunt adaptate în corespundere cu cerin țele organiz ării optim ale a
fluxului m aterial.
Participan ții stabilesc în com un utilajul tehnic aplicat, coordoneaz ă transportarea, repartizarea
stocurilor, stabilesc m odul de repartizare a venitului suplim entar obținut.
141

Cu alte cuvinte, se creeaz ă o funcție unică de dirijare cu fluxurile m ateriale și cele inform aționale și
financiare legate de prim ele. Ca rezultat, elem entele lan țului de distribuire a m ărfurilor se asociaz ă într-un
sistem com petitiv, care asigur ă o dirijare ef icientă a fluxurilor m ateriale.
În pofida im portanței consolid ării inf ormaționale a proceselor com erciale, de produc ție și de
transport, logistica nu trebuie echivalat ă cu autom atizarea dirij ării circula ției mărfurilor.
Sistem ele inform aționale prezint ă num ai o parte a sistem elor l ogistice, care reunesc în afar ă de
informație și tehnica, tehnologia, planificarea și econom ia participan ților la circula ția mărfurilor.
Fluxul direct al m ărfurilor și inf ormația, dotarea tehnic ă, planificarea coordonat ă reprezint ă
elem entele care perm it livrarea m ărfii la m omentul oportun cum părătorului cu cheltuieli m inime, fără
pagube și deteriorări. De exem plu, s-a dem onstrat prin calcule c ă dacă aprovizionarea cu m ărfuri se va
face într-un am balaj-tară în loc de l ăzi tradiționale, în circuitul com erțului angro și cu amănuntul la 1 t de
marfă ream balată, cheltuielile de m uncă se reduc de la 6 opera ții până la 1,75 [29, p.379]. Se reduc brusc
staționările transportului. Îns ă, pentru ca tehnologia num ită să fie aplicat ă perm anent, este necesar ă
organizarea logistic ă a circulației mărfurilor.
Aspectele tehnico-tehnologice ale integr ării procesului de livrare a produsului finit de la produc ător
la consum atorul final, deocam dată, rămân în afara sferei de cuprindere a antreprenorilor.

Obiectele dirij ării – participan ți la circuitul m ărfurilor
Figura 16.2. Folosirea abord ării logistice în dirijarea cu fluxurile materiale în
procesul circula ției mărfurilor
Sursa: [29, p.377]

142

Logistica presupune existen ța legăturilor econom ice stabile dintre participan ții la circula ția
mărfurilor. N umai între partenerii stabili ai afacerilor poate exista transparen ța sistem elor de eviden ță a
costurilor, apare posibilitatea elabor ării și aplicării tehnologiilor de prelucrare a m ărfurilor și informațiilor
agreate de parteneri.
La finele anilor 90 procesul de dezintegrare, legat de strategia privatiz ării, este înlocuit prin tendin ța
de integrare con știentă a activit ății econom ice a diferitor structuri com erciale în cadrul form elor
organizaționale generale. Pot f i evidențiați factorii externi și interni de dezvoltare a integr ării în com erț.
Factori externi pentru comer ț, care stimuleaz ă dezvoltarea proceselor integra ționiste în ramur ă,
sunt [27] :
− incertitudinea pie ței;
− declinul cererii din dif erite m otive;
− acutizarea problem elor, legate de desfacerea m ărfurilor;
− deficiențele în circula ția mărfurilor, provocate de infrastructura slab dezvoltat ă a activit ății
comerciale.
Factorul intern al integrării în comer ț constă în intensificarea concuren ței.
Din experien ța com erțului m ondial se presupune c ă procesele integra ționiste în com erț se vor
desfășura pe fondul apari ției următoarelor tipuri de asocia ții (societăți):
− rețele ale organiza țiilor de com erț;
− asociații cooperatiste ale structurilor com erciale;
− rețele angro și cu amănuntul create pe baz ă benevolă.
Este necesar a m enționa posibilit ățile înalte ale optim izării logistice a structurilor integrate. D e
exem plu, în rețelele am ericane și europene cu am ănuntul integrarea sistem elor inform aționale angro și cu
amănuntul perm ite a inform a în m od autom at furnizorul despre m icșorarea cantit ății mărfurilor din
magazinele deservite.
Este rem arcabil și exem plul sistem ului co mercial MIGROS din Elve ția, care cuprinde 46% din pia ța
națională de consum [29, p.381]. Aici comenzile m agazinelor se form ează și se transm it autom at la
depozitul central angro sau la uzina produc ătoare de produse alim entare.
Nivelul autom atizării procesului com ercial în întregim e pe sistem este atât de înalt, c ă în num eroase
magazine lipsesc m anageri responsabili pentru organizarea livr ărilor și controlul calit ății mărfurilor.
Rețelele de m agazine pot s ă creeze pe teritoriul deserv it câteva centre de distribu ție și să încheie
contracte cu o com panie logistic ă specializat ă pentru realizarea traficurilor și expedierea înc ărcăturilor.
Integrarea com erțului reprezint ă o legitate obiectiv ă a dezvolt ării sale, care se va m anifesta și în
Republica Moldova. Program ul cu privire la dezvoltarea com erțului și alim entației publice prevede
dezvoltarea re țelelor și în com erț.
Din punctul de vedere economic și organiza țional, prin dezvoltarea diferitelor forme de integrare a
întreprinderilor comerciale se va reu și:
− reducerea costurilor suplim entare în baza cre ării serviciilor de dirijare centralizat ă, centraliz ării
funcțiilor de aprovizionare, transportare, eviden ță și control;
− realizarea achizi țiilor în loturi m ari în condi ții favorabile de decontare și livrare, ceea ce va
influența nivelul pre țurilor și cointeres ării cum părătorilor;
− utilizarea tehnologiilor inform aționale m oderne pentru dirijarea re țelei și crearea bazelor de date
pentru sortim entul produselor;
− susținerea produc ătorilor autohtoni, prin acordarea unor priorit ăți la livrare;
− dezvoltarea serviciilor suplim entare la într eprinderile com erciale, organizarea m inibrutăriilor,
secțiilor pentru prelucrarea c ărnii, de sem ifabricate etc.
Dezvoltarea sistem elor logistice în com erțul unui șir de țări occidentale este condi ționată anum e de
existența rețelelor com erciale, cărora le revine o pondere de circa 90% din volum ul circula ției mărfurilor
[29, p.382].
Din punctul de vedere logistic, cei m ai importanți participan ți la procesul de circula ție a mărfurilor
sunt unitățile com erțului angro și de transport. Perfecționarea logisticii în comer țul angro poate fi
realizată în două direcții:
a) dezvoltarea comerțului angro în cadrul perfec ționării tehnice și organiza ționale a întregului sistem
de circula ție a mărfurilor;
143

b) perfecționarea sistem elor de prelucrare a înc ărcăturilor în cadrul depozitelor.
Prezența celei de a doua direc ții este condi ționată de faptul c ă întreprinderile com erciale angro sunt
sistem e com plexe de prelucrare a înc ărcăturilor. A plicarea abord ării logistice în dirijarea fluxurilor
materiale în cadrul acestor sistem e reprezint ă o prem isă importantă în m ajorarea ef icienței funcționării
comerțului angro.
E necesar a m enționa că la începutul restructur ării piețelor logistica depozitar ă în cadrul com erțului
angro nu era dezvoltat ă. Nivelul m ecanizării operațiilor de înc ărcare-desc ărcare și transportare-depozitare
reprezenta num ai 11% din produsele alim entare. Num ai la un num ăr restrâns de baze angro în cadrul
depozitului se aplicau dispozitive de ridicare electrice și tehnologii de prelucrare a înc ărcăturilor
ambalate.
În prezent, cheltuielile legate de transportarea și depozitarea m ărfurilor de larg consum constituie
peste 40% din costul m ărfurilor, iar în țările unde logistica a c ăpătat o largă dezvoltare aceste cheltuieli nu
depășesc 15% [29, p.383].
În procesul distribu ției mărfurilor întreprinderile angro pot executa lucr ări în dom eniul serviciului
logistic așa ca: stocarea, transportarea, expedierea m ărfurilor, prelucrarea, sortarea, am balarea m ărfurilor,
marcarea lor.
În condițiile pieței serviciilor logistice dezvoltate , în structura serviciilor cu plat ă acordate de
întreprinderile angro pe prim ul loc se afl ă serviciile de transport, apoi serviciile pentru stocarea, m arcarea,
sortarea și ambalarea m ărfurilor.
Perfecționarea procesului de circula ție a mărfurilor în comerțul cu amănuntul , la f el ca și în com erțul
angro, trebuie privit ă, în prim ul rând, ca perfec ționarea unei verigi din sistem ul circulației mărfurilor.
Veriga com erțului cu am ănuntul se perfec ționează în măsura în care aceasta corespunde strategiei
comune, privind perfec ționarea sistem ului logistic în întregim e.
Deciziile cu caracter logistic se adopt ă deja la etapa proiect ării m agazinelor, înc ăperile cărora trebuie s ă
corespund ă cerințelor proceselor tehnologice integrate. Ținând cont de interesele proceselor tehnologice
integrate, trebuie s ă fie stabilite [ 27]:
− dimensiunile suprafe ței încăperilor și zonelor tehnologice e;
− lățimea golurilor pentru u și;
− înălțimea și suprafața platform elor de desc ărcare;
− planificarea s ălilor com erciale.
Toate com ponentele for țelor de produc ție ale m agazinului: înc ăperea, utilajul, tehnologia, personalul,
informația, produsele și tara trebuie s ă fie integrate într-un sist em unic care, la rândul s ău, trebuie s ă fie
integrat în sistem ul general al circula ției mărfurilor.
Transportul în logistica circula ției mărfurilor are o influen ță asupra costului livr ării mărfurilor
consum atorului. În practica țărilor dezvoltate, opera țiile de transport sunt executate, de regul ă, de com paniile
specializate de transport.
În Republica Moldova, în prezent, este larg practicat ă executarea în m od independent a opera țiilor de
transportare de c ătre com erțul angro. Ca urm are, o dată cu executarea m ajorității expedierilor cu transport
auto, coef icientul utiliz ării m ijloacelor de transport nu dep ășește 0,5, iar capacitatea de înc ărcare a
transportului nu este utilizat ă pe deplin [29, p.385].
Existența serviciului logistic este deosebit de actual ă pentru re țelele com erciale. Îns ă în R epublica
Moldova aceast ă formă de organizare, deocam dată, n-a căpătat o largă dezvoltare. De aceea, ast ăzi se poate
vorbi despre separarea func țiilor logistice în cadrul întreprinderilor com erciale.
Funcția de specialist în logistic ă la o întreprindere com ercială este o func ție multilaterală. Scopul principal
al activității specialistului în logistic ă constă în arm onizarea circula ției mărfurilor atât pe calea integr ării
multilaterale a întreprinderii în m ediul am biant, cât și prin organizarea adecvat ă a proceselor tehnologice
comerciale în cadrul întreprinderii.
În plan operativ, la întreprinderea com ercială logistica este m enită să-i elibereze pe colaboratorii
serviciilor com erciale de la un șir de func ții adm inistrative și, de asem enea, de la activit ățile de dirijare a
proceselor vizând transportarea-depozitarea.
Specialiștii din sf era logisticii, de regul ă, sunt capabili s ă execute calcule tehnologice și tehnico-
econom ice necesare pentru adoptarea deciziilor.
Scopurile logisticii în domeniul achizi țiilor sunt:
− consolidarea pozi ției întreprinderii pe pia ța achizițiilor;
144

− reducerea costurilor prin îm bunătățirea condi țiilor de achizi ționare și reducere a cheltuielilor de
colectare și transportare.
− În dom eniul vânz ărilor logistica urm ărește raționalizarea stocului de m ărfuri în sec țiile com erciale,
având ca scop urm ătoarele:
− intensif icarea com petitivității și creșterea circula ției mărfurilor în baza îm bunătățirii m odului de
prezentare a m ărfurilor (sortim ent larg și reaprovizionarea la tim pul oportun);
− reducerea costurilor prin interm ediul m icșorării supraf ețelor și a stocurilor de m ărfuri în depozite.
O logistică dezvoltat ă poate să iasă în afara lim itelor de fluxuri m ateriale și în cadrul reengineeringului,
procesului de afaceri poate solu ționa problem ele organiz ării sistem ice a proceselor de flux al întregii activit ăți
a întreprinderii com erciale.

16.3. Premisele și problemele dez voltării logisticii în Republica Moldova
Interesul fa ță de logistic ă este determ inat într-o m are măsură de dezvoltarea concuren ței pe piață a
serviciilor R. Moldova.
O prem isa im portantă pentru aplicarea logisticii este extinderea sortimentului în comer țul cu
amănuntul , adaptarea lui m aximă la cerințele cum părătorilor.
Logistica reprezint ă un m ecanism care necesit ă acțiuni precise și bine organizate din partea factorului
uman. Majoritatea speciali știlor în logistic ă din SUA sunt fo ști militari, pentru care disciplina și organizarea
sunt calit ăți prof esionale. N u întâm plător cele m ai spectaculoase succes e în sfera logisticii le ob țin
întreprinderile japoneze, care dispun de un personal executiv con știincios și disciplinat [29, p.387-388].
Logistica aduce m ulte avantaje sistem ului în întregim e, însă totodată limitează libertatea ac țiunilor
fiecărui participant în parte. Pentru a g ăsi o soluție de com promis în aceast ă sferă este nevoie de un
profesionalism înalt.
Răspândirea larg ă a logisticii nu poate fi explicat ă num ai prin cre șterea necesit ății în aceasta. În econom ie
trebuie să apară prem ise, care perm it satisfacerea acestei necesit ăți. Aceste prem ise sunt asigurate de
realizările contem porane ale procesului tehnico- științific (PTȘ).
O dată cu dezvoltarea progresului tehnico- științific sunt create și încep să fie aplicate pe larg diverse
mijloace de lucru cu fluxurile m ateriale și informaționale. Apare posibilitatea de a folosi utilajul corespunz ător
condițiilor concrete ale proceselor logistice. O importanța decisivă pentru dezvoltarea logisticii o are
autom atizarea dirij ării proceselor logistice.
Prezentăm mai jos problemele dezvolt ării logisticii în comer țul Republicii Moldova:
− lipsa legăturilor logistice strânse între participan ții la circula ția mărfurilor și, în prim ul rând, între
întreprinderile com erciale angro și cu amănuntul:
− nivelul sc ăzut al asigur ării tehnice a întreprinderilor com erciale angro și cu amănuntul, precum și în
transport;
− dezvoltarea insuficient ă a tehnologiilor inform aționale. Lipsa sistem elor inform aționale, care asigur ă
colectarea, stocarea, prelucrarea inform ației în regim ul necesar și schim bul de inform ații între
participan ții la circula ția mărfurilor;
− dezvoltarea m edie a interm ediarilor logistici, r ăspândirea practicii de executare independent ă a unui șir
de operații logistice de c ătre întreprinderile com erciale angro și cu amănuntul (de exem plu,
transportarea);
− dezvoltarea m edie a concuren ței pe piața mărfurilor, nivelul înalt al adaosului com ercial și, ca urm are,
cointeresarea redus ă a participan ților la circula ția mărfurilor aplicând logistica;
− problem ele organiz ării circulației tarei;
− lipsa m etodelor elaborate de form are a sistem elor de dirijare m aterială în condițiile pieței;
− lipsa experien ței organiz ării logistice a circula ția mărfuri în com erțul angro și, de asem enea,
necunoașterea de c ătre personalul întreprinderii com erciale angro și cu amănuntul a con ținutului și
priorităților com portam entului logistic la dirijarea fluxurilor m ateriale.
O condiție esențială pentru organizarea logistic ă a com erțului const ă în dezvoltarea progresului tehnico-
științific, prin care se în țelege perfec ționarea bazei tehnico-m ateriale a com erțului corespunz ătoare sarcinilor
social-econom ice, im plem entarea unor procedee te hnologice avansate la întreprinderile ram urii și gradul de
pregătire superior al fluxurilor m ateriale și informaționale recep ționate de întreprindere pentru aceste procese
[27].
145

Direcțiile fundam entale ale progresului tehnico- științific (PTȘ) în com erț sunt prezentate în figura 16.3.
În operațiile cu fluxurile m ateriale e necesar a folosi u tilaj tehnologic de ridicare-transportare de ultim a
oră. Politica m odernizării tehnice în cadrul ram urii trebuie s ă se bazeze pe conceptul sistem ic (de exem plu, la
proiectarea sistem ului de m așini pentru întreprinderile com erciale angro și cu amănuntul).
Fondul depozitelor din sfera com erțului angro trebuie com pletat cu cl ădiri cu un singur etaj, cu blocuri
largi și cu instala ții care ofer ă posibilitatea de a aplica tehnologii eficiente de prelucrare a înc ărcăturilor,
mecanizarea și autom atizarea proceselor tehnologice și de transport.

Perfecționarea m ijloacelor de m uncă
utilizate
Asig urarea în treprinderilor comerciale cu
mijloace de m uncă moderne
Perfecționarea o biectelo r muncii utilizate
Perfecționarea tehnologiilor aplicate Progresul
tehnico-
științific
în comer ț

Figura 16.3. Direc țiile dez voltării progresului
tehnico-științific în comer ț
Sursa: [29, p.390]

Pentru organizarea logistic ă a com erțului prezint ă importanță perfecționarea m ijloacelor de m uncă
aplicate în activitatea cu fluxurile inform aționale, inclusiv aplicarea sistem elor inform aționale care asigur ă
monitorizarea fluxurilor m ateriale.
Asigurarea întreprinderilor com erciale cu m ijloace de m uncă se realizeaz ă pe calea înzestr ării
întreprinderilor com erciale cu utila j de ridicare-transportare, tehnologic și com ercial necesar și, de asem enea,
prin utilizarea m aximală a resurselor tehnice existente.
Perfecționarea obiectelor m uncii utilizate include f olosirea noilor tipuri de tar ă, ajungerea în com erț cu
preponderen ță a mărfurilor ream balate și a celor care posed ă cod hașurat.
Un indicator im portant al dezvolt ării tehnico- științifice a oric ărei ram uri este tehnologia aplicat ă. În etapa
actuală, gradul de m odernizare a tehnologiilor aplicate la întreprinderile com erciale este determ inat de
posibilitățile deplasării prin punctele de tranzi ție a mărfurilor am balate, identif icării autom atizate a unit ăților
de mărfuri și schim bului intensiv de inform ații dintre participan ții la circula ția mărfurilor.
Din punctul de vedere logistic, direc țiile enum erate în dom eniul progresului tehnico- științific trebuie s ă se
dezvolte nu în m od izolat, ci prin eforturi coordona te ale întreprinderilor industriale, întreprinderilor
comerțului cu ridicata, în transport și com erțul cu amănuntul, adic ă a tuturor participan ților pieței de mărfuri.
Experiența internațională arată că aplicarea logisticii perm ite m ajorarea esen țială a eficienței com erțului.
Să analizăm efectele principale de la utilizarea logisticii:
1. Reducerea stocurilor în lan țurile circula ției mărfurilor în baza:
– redistribuirii stocurilor între com erțul angro și com erțul cu amănuntul și concentrarea stocurilor în
veriga cu ridicata;
– aplicării tehnologiilor m oderne vizând controlul st ării stocurilor;
– gradului înalt al coordon ării acțiunilor participan ților cu privire la com pletarea stocurilor la m omentul
oportun.
Se reduc atât stocurile curente, cât și stocurile de asigurare. Cele curente – din contul livr ărilor loturilor
optim ale exact la term en. Stocurile de asigurare – din contul concentr ării lor într-un depozit unic de distribuire.
De exem plu, dacă concentrăm 100 de m agazine în jurul unui depozit de distribuire și plasăm în depozit
stocurile de asigurare, conform estimării speciali știlor, fără a afecta stabilitatea deservirii, m ărimea totală a
stocului se va reduce de 10 ori [29, p.392].
146

2. Utilizarea maximal ă a suprafe țelor întreprinderilor comer țului angro și cu amănuntul . De exem plu,
optim izarea logistic ă a lanțului de circula ție a mărfurilor va perm ite schim barea esen țiala a structurii
suprafețelor în m agazine, contribuind la cre șterea suprafe țelor com erciale. Acest fapt se poate realiza din
contul:
– reducerii volum ului total al stocurilor și deplasarea unei p ărți considerabile din stocuri în veriga cu
ridicata;
– transfer ării unei părți a operațiilor de preg ătire, așa ca ream balarea, m arcarea, înscrierea pre țurilor etc.,
în etapele prem ergătoare ale circula ției mărfurilor.
3. Accelerarea rota ției capitalului . Se realizeaz ă din contul controlului asupra plas ării și executării
comenzilor.
4. Reducerea cheltuielilor de transport , care pot fi realizat e din contul coordon ării acțiunilor
participan ților ref eritoare la utilizarea transportului.
5. Reducerea cheltuielilor legate de prelucrarea înc ărcăturilor , inclusiv a cheltuielilor m uncii m anuale.
Rezultatele unei cercet ări efectuate în Marea Britanie au ar ătat că peste 70% din costul produsului, care
nimerește la consum atorul final, reprezint ă cheltuielile legate de stocarea, transportarea, am balarea și alte
operațiuni, care asigur ă circulația fluxului m aterial de la sursa prim ară a materiei prim e la consum atorul final
[figura 16.4].

Figura 16.4. Structura costului m ărfii, începând de la materia prim ă inițială până la consumatorul
final cu eviden țierea elementelor logisticii
Ponderea considerabil ă a cheltuielilor pentru logistic ă în prețul final al m ărfii dem onstrează ce
rezerve pentru îm bunătățirea rezultatelor econom ice ale agen ților econom ici oferă optim izarea dirij ării
fluxurilor m ateriale.
147

Să analizăm com ponentele efectului econom ic obținut de la aplicarea com portam entului logisticii
față de dirijarea fluxurilor m ateriale. Aplicarea logisticii în sfera produc ției și circulației permite:
– m icșorarea stocurilor pe tot traseul circula ției fluxului m aterial;
– reducerea tim pului de circula ție a mărfurilor prin lan țul logistic;
– reducerea cheltuielilor, legate de transport;
– reducerea cheltuielilor, legate de m unca m anuală și a celor legate de opera țiile de înc ărcare.
Cea m ai mare parte a efectului econom ic se obține din contul m icșorării stocurilor pe tot traseul
circulației fluxului m aterial. Conform datelor Asocia ției industriale europene, m onitorizarea fluxului
material asigur ă micșorarea stocurilor m ateriale cu 30-70%.
Importanța considerabil ă a optimiz ării stocurilor se explic ă în felul urm ător:
– în structura general ă a stocurilor logistice cheltuielile de între ținere a stocurilor constituie
peste 50%, inclusiv cheltuielile pent ru aparatul adm inistrativ, precum și pierderile de la
deteriorarea sau delapidarea m ărfurilor;
– cea m ai mare parte a capitalului circulant al întreprinderilor, de regul ă, e concentrat ă în stocuri
(de la 10 pân ă la 50% din toate activele întreprinderii);
– cheltuielile pentru între ținerea stocurilor în produc ție constituite pân ă la 25-30% din volum ul
general al costurilor.
Micșorarea stocurilor prin utilizarea logisticii se asigur ă din contul distribuirii ra ționale a stocurilor, a
gradului înalt de coordonare a ac țiunilor participan ților la procesele logisticii, de m ajorarea siguran ței
livrărilor și un șir de alte m otive.
Următorul elem ent al efectului econom ic obținut ca rezultat al aplic ării logisticii este reducerea
timpului de circula ție a mărfurilor în lan țul logistic. În prezent, în c onsum ul total de tim p destinat
depozitării, produc ției și livrării, tim pul de f abricație propriu-zis constituie în m edie 2-5% (f igura 16.5).
Prin urm are, peste 95% din tim pul de circula ție revin opera țiilor logistice. Reducerea acestui elem ent
perm ite accelerarea rota ției capitalului, m ajorarea prof itului obținut pe o unitate de tim p și reducerea
costul produc ției.
Efectul econom ic obținut de la aplicarea logisticii apare, de asem enea, și ca rezultat al reducerii
cheltuielilor de transport. Se optim izează rutele de circula ție a transportului, se coordoneaz ă graficele, se
reduc distan țele parcurse, se am eliorează alți indici ai utiliz ării transportului.
Com portam entul logistic presupune în grad considerabil de coordonare a ac țiunilor participan ților la
circulația mărfurilor în dom eniul înzestr ării tehnice a sistem elor de prelucrare a înc ărcăturilor. A plicarea
mijloacelor tipice de m ecanizare, am balajul standard izat, utilizarea unor procedee tehnologice sim ilare la
prelucrarea înc ărcăturilor în toate verigile lan țului logistic constituie urm ătorul elem ent al efectului
econom ic obținut din aplicarea logisticii și anum e, reducerea cheltuielilor m uncii m anuale și a operațiilor
de încărcare.

TIMPUL NECESAR PENTRU
CONFEC ȚIONAREA M ĂRFII, t 1
Timpul necesar pentru transportarea m ărfii co nfecționate
până la consum ator (t 2)
t1/t2 0,05 fluxul material

Figura 16.5. Corela ția timpului pentru produc ția proprie a m ărfii (t 1) și timpului pentru
transportarea m ărfii confec ționată până la consumator (t 2)

Efectul econom ic general, ob ținut de la utilizarea logisticii, de regul ă, depășește sum a efectelor
elem entelor enum erate. Acest fapt se explic ă prin apari ția așa-num itei propriet ăți integrate, adic ă calitățile
care nu sunt specifice nici unui elem ent luat în parte sunt proprii sistem ului în întregim e.
148

Aceasta se refer ă la apariția unor sistem e logistice capabile s ă asigure livrarea produsului necesar, de
calitatea necesar ă, în cantitatea necesar ă, la m omentul oportun, la locul indicat, cu cheltuieli m inime.
În încheiere m enționăm că optim izarea logistic ă a com erțului reprezint ă o cale natural ă în dezvoltarea
ramurii. A plicarea logisticii este garan ția com petitivității întreprinderilor com erciale, iar în viitor este
posibil ca aceasta s ă devină unica surs ă de prof it a întreprinderilor.

Întrebări de control:

1. Enum erați cauzele fundam entale ale cre șterii im portanței factorului tim p.
2. Aduce ți câteva exem ple de durat ă a ciclului de via ța logistică.
3. Din ce etape const ă ciclul "am plasare – livrarea m ărfii"?
4. Cum se repartizeaz ă timpul pentru executarea fiec ărei etape a ciclului "plasarea com enzii –
livrarea m ărfii"?
5. Explica ți influența tim pului necesar pentru executarea com enzii asupra erorii prognoz ării.
6. Care este scopul perfec ționării circula ției mărfurilor în com erț în baza concep ției logistice?
7. Ce influență exercită asupra dezvolt ării logisticii în com erț procesele integra ționiste care au loc
în ram ură?
8. Ce scopuri sunt puse în fa ța logisticii la întreprinderile com erciale în dom eniile achizi țiilor și
vânzărilor?
9. Enum erați prem isele dezvolt ării logisticii în com erț.
10. Num iți problem ele care îm piedică dezvoltarea logisticii în com erț.
11. Explica ți influența dezvoltării tehnico- științifice a ram urii asupra logisticii în com erț.
12. Enum erați elem entele efectului econom ic obținut la aplicarea logisticii în com erț.

149

Teste
de verificare a cuno ștințelor

1. Ce este logistica?
Variante de răspuns:
a) artă de expediere a bunurilor m ateriale;
b) artă și știință privind dirijarea cu fluxurile m ateriale;
c) știință privind planificarea, organizarea, dirijarea, controlul și reglem entarea m ișcării
bunurilor m ateriale;
d) direcție științifico – practic ă de gospod ărire;
e) activitate de antreprenoriat;
f) artă com ercială;
g) arta dirijării cu stocurile.

2. Care este obiectul principal de studiu al logisticii?
Variante de răspuns:
a) conjunctura pieței produselor și serviciilor;
b) relațiile care apar în procesul m ișcării fluxurilor m ateriale de la produc ător până la
consum ator;
c) activitatea de antreprenoriat;
d) fluxurile materiale și cele inform aționale.

3. În ce const ă sarcina principal ă de dirijare a logisticii?
Variante de răspuns:
a) prin asigurarea m ecanism ului de elaborare a strategiilor în dom eniul dirij ării cu fluxurile
materiale;
b) prin elaborarea traseului de deservire a consum atorilor;
c) prin dirijarea cu stocurile produc ției finite.

4. Când a ap ărut logistica integrat ă?
Variante de răspuns:
a) în secolul X IX;
b) în prim a jumătate a secolului X X;
c) în anii 50-70 ai secolului X X;
d) în anii 80-90 ai secolului X X.

5. Prin ce se exprim ă conceptul logistic?
Variante de răspuns:
a) prin dirijarea cu fluxurile m ateriale;
b) prin realizarea func țiilor de antreprenoriat;
c) prin dirijarea cu distribu ția mărfurilor;
d) prin ideea, care reflect ă diferite fenom ene în m ișcarea bunurilor m ateriale;
e) sunt corecte toate r ăspunsurile.

6. Care factor influen țează primordial asupra dezvolt ării logisticii?
Variante de răspuns:
a) autom atizarea proceselor dirij ării în sfera produc ției și circulației mărfurilor;
b) perfecționarea sferei de produc ție;
c) perfecționarea sistem elor de creditare și impozitare;
d) toți factorii lua ți împreună.

7. Cu care sisteme interac ționează logistica?
Variante de răspuns:
150

a) cu marketingul;
b) cu producerea;
c) cu prețurile;
d) toate răspunsurile sunt juste.

8. Care din sistemele legate de mi șcarea fluxurilor materiale se nume ște micrologistic ă?
Variante de răspuns:
a) totalitatea stațiilor căii ferate;
b) cum părătorul și organiza ția de transport legate prin contractul de livrare;
c) participan ții lanțului logistic, care asigur ă mișcarea fluxurilor m ateriale prin opera țiuni de
import.

9. Care din sistemele legate de mi șcarea fluxurilor materiale se nume ște macrologistic ă?
Variante de răspuns:
a) stația căii ferate m ari;
b) furnizorul, cumpărătorul și organiza ția de transport legate prin contract;
c) participan ții lanțului logistic, care asigur ă mișcarea fluxurilor m ateriale în lim itele Republicii
Moldova.

10. Ce definiție de func ție logistic ă este corect ă?
Variante de r ăspuns:
a) direcție a activit ății econom ice care reflect ă dirijarea cu fluxurile m ateriale în sfera
productiv ă și cea neproductiv ă;
b) multiple elem ente, care se g ăsesc în rela ții unul cu altul și form ează un tot întreg;
c) totalitatea diferitelor tipuri de activitate pentru a prim i cantitatea necesar ă de încărcături la
locul potrivit și timpul cerut cu cheltuieli m inimale;
d) grup de opera țiuni logistice orientat spre rea lizarea scopurilor sistem ului logistic;
e) sistem ul de măsuri pentru studierea com plexă a pieței.
11. Care din func țiile prezentate ține de componen ța administratorului de logistic ă?
Variante de răspuns:
a) alegerea tipului de transport;
b) cercetarea pieței;
c) elaborarea recom andărilor privind excluderea din sfera produc ției articolului învechit;
d) reclam a;
e) elaborarea recom andărilor privind fabricarea noilor produse.

12. Ce înseamn ă eficiența sistemului logistic?
Variante de răspuns:
a) indicatorii integrali ai ef ectului;
b) minimizarea cheltuielilor logistice;
c) calitatea activității sistem ului logistic;
d) capacitatea sistem ului logistic s ă aducă produsul necesar în locul potrivit și timpul cerut.
151

BIBLIOGRAFIE

1. Acte normative care reglementeaz ă activitatea comercial ă pe teritoriul Republicii Moldova. – Edi ție a
Departamentului Comer țului al Republicii Moldova. – Chi șinău, 1995, 201p.
2. Legea Republicii Moldova “Cu privire la comer țul interior” . Nr.749-XIII din 23.02.9 – Monitorul
Oficial, nr.31 din 23 m ai 1996; Ziarul “Logos-pres” nr.20, m ai 1996, p.15-17. [Alin.2 art.7 com pletat
prin Legea nr.340-XV din 06.07.2001] , [Alin.3 art.8 m odificat prin Legea nr.340-XV din 06.07.2001],
[Alin.3 art.31 m odificat prin Le gea nr.439-XV din 27.07.2001], [Alin.3 art.31 m odificat prin Legea
nr.1592-XIII din 27.02.98]
3. Legea Republicii Moldova privind protec ția consum atorilor nr.105-XV din 13.03.2003, Monitorul
Oficial al R.Moldova, nr.126-131 din 27.06.2003.
4. Am albert, Marie-Noelle “Economie d’entreprise”. Troisiem e Edition, Barreau, Jean Edition Sirez,
Paris, 1989, Jivard Ginette.
5. Ballou R.H. “Business, Logistics, Management” – ed. N.Y. Pretince-Hall International, 1993.
6. Bender, Paul S – Logistic Sistem Design, în Jam es F. Robenson, Robert G. House (eds) “The
Distribution Handbook” , The Free Dress. New York, 1985.
7. Carthz M., Jerom e E. Pereault, W iliam D. Basic Marketing . Ninth Edition. Richard D. Gwin Inc.,
Hom ewood III, 1997.
8. Cojocaru Gh. “Logistica: trecut, prezent și viitor” – Revista “Sistem e logistice”, Bucure ști, 1992,
nr.1-2.
9. Cristopher M. “The Strategy of Distribution Management” , London, 1986.
10. Gherasim Toader, Gherasim Andrian. “Cercetări de marketing” , Ed. Econom ica, Bucure ști, 2003.
11. Interational Journal of Physical Distri bution and Materials Managem ent, 1992, nr.7.
12. Journal of Business logistics, 1986, vol.7, nr.2.
13. Kearney A.T. Logistics Productivity: the Competitive Edge in Europe. Chicago, 1994.
14. Kotler Philip. “Managementul marketingului” , traducere de Dan Greste ș.a., Teora, Bucure ști, 1997.
15. Laplaze M. J. Meunier, J. W eil. Logistique d’entreprises et politique comerciale de la SNCF . Reviste
general, 1948, nr.11.
16. Managem entul logisticii și distribuției. Coordonator John L. Gattorna. Bucure ști, Ed. Teora, 2001.
17. Mentzer, John T., Gom z, Roger Krapfel, Robert Ir. – Physical Distribution Service : A Fundam ental
Marketing Concept , in “Journal of the Academ y of Marketing”, Science W inter, 1989.
18. Olaru A. Managementul marketingului firmelor române ști. Editura ALMA, Gala ți, 2000.
19. Petrovici A. Direcții de optimizare a sistemului logistic în procesul de distribuire a m ărfurilor .
Autoreferat la teza de doctor în științe econom ice. Chișinău, ASEM, 2001.
20. Petrovici S., Belostecinic Gr. Marketing . Chișinău, Ed. Universitas – ASEM, 1998.
21. Petrovici S., Muștuc S., Golovco V. Marketing (probleme, cazuri, teste, aplica ții). – Chișinău, ASEM,
2004.
22. Pruteanu Șt. (coordonator). Cercetarea de marketing . Ed. Polirom , Iași, 2002.
23. Ristea A. și alți. Tehnologie comercial ă. ASE Bucur ești, 1995.
24. Ristea, Ana-Lucia. Distribuția mărfurilor. Bucur ești, 1996.
25. Афанасьева Н.В. Логистические системы и российские реформы . – Сп(б): Изд-во Сп(б) УЭФ ,
1995.
26. Бауэрсокс Дональд Дж.,Клосс Дейвид Дж. Логистика : интегрированная цепь поставок / Пер.с
англ., М: ЗАО «Олимп -Бизнес », 2001.
27. Гаджинский А.М. Основы логистики . Учебное пособие . – М.: ИВЦ «Маркетинг », 1995.
28. Гаджинский А.М. Практикум по логистике . – М.ИВЦ «Маркетинг », 2001.
29. Гаджинский А.М. Логистика : Учебник для высших и средних специальных учебных
заведений . 4-ое изд. М.: ИВЦ «Маркетинг », 2001.
30. Голиков Е.А. Маркетинг и логистика : Учебное пособие . 2-ое изд. М. Изд. «Дашков и К», 2000.
31. Гордон М.П., Карнаухов С.Б. Логистика товародвижения . М.: Центр экономики и
маркетинга , 1998.
32. Гостев Ю.А. Логистика . Большая Советская Энциклопедия . – 3-е изд. М. Советская
Энциклопедия , 1973.
152

33. Даненбург В., Монкриф Р., Тейлор В. Основы оптовой торговли . Практический курс. Перевод
с английского . Из-во «Нева – Ладога – Онега ». Санкт -Петербург. 1993, 212 с.
34. Дашков П.П., Памбухчиякц В.К. Организация , технология и проектирование торговых
предприятий . Учебник . Из-во инф. внедр . центр . «Маркетинг ». Москва . 1995.
35. Дашков Л.П., Памбухчиякц В.К. Коммерция и технология торговли . Учебник . Из-во инф.
внедр . центр . «Маркетинг ». Москва . 1999.
36. Дихтль Е., Хершген М. Практический маркетинг . Учебное пособие . М: Высшая школа , 1995.
37. Логистика . Краткая философская энциклопедия . М. Прогресс , «Энциклопедия », 1944.
38. Логистика . Философский энциклопедический словарь . М., Советская энциклопедия , 1983.
39. Логистика : Учебное пособие / Под ред. Б.А. Аникина . – М. ИНФРА , 1998.
40. Майкл Леви , Бартон А. Вейтц . Основы розничной торговли . СПб: Питер , 2001.
41. Мате Э., Тиксье Д. Материально -техническое обеспечение деятельности предприятий .
М.Прогресс , 1993.
42. Неруш Ю.М. Коммерческая логистика . Учебник . М. Юнити , 1997.
43. Николаев Д.С. Транспорт в международных экономических отношениях . М: Международные
отношения , 1984.
44. Организация и технология торговых процессов . Учебник под ред. проф . Панкратова Ф.Г.
Москва . Экономика . 1990.
45. Основы логистики . Учебное пособие . / Под ред. Л.Б. Миротина и В.И.Сергеева . М. ИНФРА -М,
1999
46. Панкратов Ф.Г., Серегина Т.К. Коммерческая деятельность . Учебник . Из-во инф. внедр .
центр . «Маркетинг ». Москва . 1999.
47. Панкратов Ф.Г., Коммерческая деятельность . Учебник для вузов. 7-е издание . Из-во "Дашков
и К", 2004.
48. Практику м по логистике . Учебное пособие / Под ред. Б.А. Аникина . – М. ИНФРА , 2000.
49. Пурлик В.М. Логистика торгово -посреднической деятельности . М. Высшая школа , 1995.
50. Смехов А.А. Введение в логистику . М.: Транспорт , 1993.

Redactor – Galina Cotelea
Corector – Valentina Solovei
Rectificare com puterizată – Tatiana Boico, Natalia Ivanov
Procesare com puterizată – Feofan Belicov

Semnat pentru tipar 07.10.05
Form at 60 × 84 1/16. Rotaprint. Coli editoriale 15,6
Coli de tipar 20,7. Com anda . Tirajul 200 ex.

Tipografia Departam entului Editorial-Poligrafic al ASEM
Chișinău – 2005, str. Mitropolit G. B ănulescu-Bodoni 59,
tel. 22-27-68
153