ACADEMIA DE STUDII ECONOMIC E A MOLODVEI [622807]

1
ACADEMIA DE STUDII ECONOMIC E A MOLODVEI
FACULT ATEA ECONOMIE GENERALĂ ȘI DR EPT
DEP ARTAMENTUL DREPT

ECATERINA SPÎNU

ROLUL ORGANIZAȚIEI NAȚIUNIL OR UNIT E ÎN
REZOLVAREA DIFERENDELOR INTERNAȚIONALE

TEZĂ D E LICENȚĂ
Specialitatea 381.1 Drept
Autor:
student: [anonimizat]. Drept 164 ,
învățământ cu fr ecvență la zi
Ecaterina SPÎNU
______________________ (s emnătur a)
Conducăt or științific :
conf. univ., dr., Ilie DEMERJI
______________________ (s emnătur a)
ADMIS l a susțin ere
Șef catedră:
conf. univ.
________________________
‖____‖______________20__ _

CHIȘINĂU 2020

2
CUPRINS
Lista abrevierilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 4
Declarație pe propria răspundere ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 5
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 6
CAPITOLUL 1. CARACTERISTICA GENERALĂ A ORGANIZAȚIEI NAȚIUNILOR
UNITE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 11
1.1. Consiliul de Securitate a Organizației Națiunilor Unite ………………………….. …………………. 11
1.2. Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite ………………………….. ……………………… 15
1.3. Rolul Secretarului General a Organizați ei Națiunilor Unite în domeniul soluționării
diferendelor internaționale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 17
CAPITOLUL 2. ROLUL ORGANIZAȚIEI NAȚIUNILOR UNITE ÎN REZO LVAREA
DIFERENDELOR INTERNAȚIONALE ………………………….. ………………………….. ………………. 21
2.1. Mijloace politico – diplomatice de rezolvare a diferendelor internaționale …………………… 21
2.1.1. Imp ortanța negocierilor directe în soluționarea conflict elor ………………………….. ………………………. 22
2.1.2. Rolul bunelor oficii și medierii în soluționarea diferendelor ………………………….. ……………………… 26
2.1.3. Ancheta internațională ca mijloc diplomatic de soluționare a diferendelor internaționale ……………. 29
2.1.4. Concilierea internațională – principiu al nerecurgerii la amenințarea cu forța sau la folosirea forței în
relațiile internaționale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 30
2.2. Mijloace jurisdicționale de rezolvare a diferendelor internaționale ………………………….. … 32
2.2.1. Arbitrajul – instanță de judecată internațională ad -hoc în primă linie de soluționare jurisdicțională a
diferendelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 34
2.2.2. Curtea Internațională de Justiție – organ principal jurisdicțional al Organizației Națiunilor Unite … 37
2.2.3. Aspecte practice în rezolvarea diferendelor internaționale ………………………….. ………………………… 41
CAPITOLUL 3. COOPERAREA MULTILATERALĂ A REPUBLICII MOLDOVA ÎN
CADRUL ORGANIZAȚIE NAȚIUNILOR UNITE ………………………….. ………………………….. .. 47
3.1. Direcțiile prioritare de cooperare dintre Republica Moldova și Organizația Națiunilor
Unite în contextul securității regionale actuale ………………………….. ………………………….. ……….. 47
3.2. Cooperarea Republicii Moldova cu Organizația Națiunilor Unite și instituțiile sale
specializate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 50

3
3.3. Conflictul transnistrean și perspectivele soluționării acestuia: Rezoluția Organizației
Națiunilor Unite privind retragerea trupelor militare străine din Republica Moldova ………… 53
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 57
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 61

4
Lista abrevierilor

BEI – Banca Europeană de Investiții
BERD – Banca Europeană pentru R econstrucți e și Dezvoltare
CIJ – Curtea Internațională de Justiți e
CPJI – Curtea Permanentă d e Justiți e Internațională
CS – Consiliul d e Securitate al Națiunilor Unit e
FAO – Organizația pentru Alimentație și Agricultură
GOTR – Grupul Operativ al Trup elor Rus e
IFAD – Fondul Internațional pentru Dezvoltarea Agricolă
ISIS – Grup area Teroristă St at Islamic
LA – Liga Arabă
NATO – Organizația Tratatului Atlanticului d e Nord
p. – pagină
pct. – punctul
pp. – paginile
SUA – Statele Unite ale Americii
UNHCR – Înaltul Comisariat al Națiunilor Unit e pentru R efugiați
URSS – Uniun ea Republicil or Sovietice Socialiste
UA – Uniun ea Africană
UE – Uniun ea Europeană
WFP – Programul Alimentar Mondial
WHO – Organiza ția Mondială a Sănătății
ECOSOC – Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite
ODD – Obiective de Dezvoltare Durabilă
ONU – Organizația Națiunilor Unite
OSCE – Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa
OSA – Organizația Statelor Africane
OSA – Organizația Statelor America ne

5
Declarație pe propria răspund ere

Subs emnatul ( a) Spînu Ecaterina absolvent al Facultăț ii Economie Generală și Drept al
Academiei de Studii Economice din M oldova, specialitatea Drept, declar pe propria răspund ere
că teza de licență p e tema Rolul Organizației Națiuniulor Unite în rezolvarea diferendelor
internaționale a fost elaborată de mine și nu a mai fost pr ezentată nici odată la o altă facultate
sau institu ție de învățământ sup erior din ț ară sau din străină tate, iar exemplarul pr ezentat și
înregistr at la catedră c orespund e integral cu v arianta electronică plasată în sist emul Anti-
plagiat.
De asemenea, declar că surs ele utiliz ate în teză, inclusiv c ele din Int ernet, sunt indic ate
cu respectarea regulil or de evitare a plagiatului :
– fragmentele de text sunt r eproduse întocmai și sunt scris e în ghilim ele, deținând r eferința
precisă a sursei;
– redarea/reformularea în cuvint e proprii a textelor altor autori conține referința precisă;
– rezumarea ideilor altor autori conține referința precisă a originalului.

__________________ Num ele Prenumele
_________________________ S emnătur a

6
INTR ODUC ERE
Importanța și actualitatea temei. Imediat după c el de – al II – lea Răzb oi Mondial, născută
din r ealitățil e lumii p ostbelice, care a suferit efectele celei mai sâng eroase conflagrații mondiale, la
26 octombrie 1945 a fost înființ ată Organizația Națiunilor Unit e, cel mai reprezentativ f orum
internațional.
ONU a reflectat o necesitate istorică, un anumit st adiu al dezvoltării s ocietății omenești, a
apărut c a urmare a evoluției relațiilor int ernaționale, a realității lumii p ostbelice, a progreselor
tehnico – științific e. Vict oria coaliției antihitl eriste asupra celei mai întun ecate forme a reacțiunii,
întruchip ată de nazism, a dus l a întărir ea forțelor progresului și păcii, d eschizându -le largi
perspective pentru viit or. Omenirea postbelică a resimțit n evoia imperioasă a asigurării s ecurității
sale. Ea a început s a-și creeze instrum entele păcii, s ecurității și c ooperării.
ONU a reprezentat în acest context o încercare de a realiza pacea, de a instaura o epocă în
care relațiile interstatale de aservire și dependență să fi e înlocuite cu relații noi, bazate pe egalitate în
drepturi, d emnitate și respect mutu al. Aceste deziderate legitim e, în c are popoarele și-au pus m ari
speranțe, s-au concretizat în obiectivele inițiale ale organizației și în activitățil e sale ulterioare:
,,Să izbăvim g enerațiile viitoare de flagelul răzb oiului, c are în timpul vi eții noastre a
pricinuit d e două ori omenirii suf erințe de nespus, să n e reafirmăm cr edința în dr epturil e
fundamentale ale omului…, să cr eăm c ondițiil e necesare pentru m enținerea justiți ei, să pr omovăm
progresul social și inst aurarea unor condiții m ai bun e de trai1’’.
Obiectivul univ ersal cum este instaurarea unei păci r eale și dur abile și menținerea securității
internaționale, dezvoltarea de relații pri etenești într e națiuni, r ealizarea unei cooperări r odnice între
toate statele în div ersele domenii de activit ate ale relațiilor internaționale ș.a. reclamă ipso facto un
cadru l egal, univ ersal de acțiun e, clădir ea întregii vi eți internaționale pe temelia solidă a principiil or
democratice înscris e în Carta Organizației Națiunilor Unite :
1. Principiul r espectării suv eranității și ind ependenței naționale;
2. Principiul egalității în dr epturi și avantajului r eciproc;

1 Hotărârea solemnă a Națiunilor Unite, înscrisă în preambulul actului programatic al organizației mondiale – Carta
ONU, semnată la Conferința Națiunilor Unite privind Organizația Internațională de la San Francisco, California, Statele
Unite ale Americii, pe 26 iunie 1945, de 50 din cele 51 de țări membre originale (Polonia, inițial, apoi alte state, care nu
au fost reprezentate la conferință, au semnat -o mai târziu). Acesta a intrat în vigoare la data de 24 octombrie 1945, după
ce a fost ratificat de către cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate: Republica China (mai târziu
înlocuită cu Republica Populară Chineză), Franța, Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice (mai târziu înlocuită de
Federația Rusă), Regatul Unit, și Statele Unite și d e majoritatea celorlalte state semnatare. Moldovan C., Drept
internațional public. Principii și instituții fundamentale , Editura: ,,Hamangiu”, București, 2017, 15. p.

7
3. Principiul neamestecului în tr eburil e interne ale statelor;
4. Principiul int erzicerii forței și amenințării cu f orța;
5. Principiul r eglementării p așnice a diferendelor internaționale;
6. Principiul dr eptului p opoarelor de a dispun e de ele însele2.
Promovarea în cadrul organizației a principiil or fund amentale înscris e în Cartă și d ezvoltarea
pe această b ază a relațiilor de colaborare multil aterală într e state reprezintă însăși r ațiunea de a fi a
ONU. C orespunzăt or tendinț elor și orientăril or din vi ața internațională, ONU joacă un r ol tot mai
important, aflându -se permanent în c entrul evenimentelor mondiale, a dezbătut și a încercat să
găsească s oluții mult or probleme cu care a fost confrunt ată omenirea, reușind să adopte o serie de
hotărâri d e mare însemnăt ate. Contradicțiil e ce există într e diferite state, determinate în cea mai
mare parte de interese economice sau geo-strategice, provoacă înc ercări d e remodelare a sistemelor
de putere. În aceste condiții, în lum ea contemporană apar, din timp în timp, f enomene de criză c e
interesează un număr c onsiderabil d e state și care, dacă nu sunt c ontrolate și soluționate prin
negocieri, p ot duc e la distorsiuni f oarte mari ale sistemului s au la conflict e militare de mari
proporții. Politica de forță a generat, în d ecursul istoriei, num eroase soluții in egale și inechitabile,
tratate cu privir e la anexarea unor teritorii, împărțir ea sferelor de influență, d ominația asupra unor
popoare mai slabe, ceea ce a demonstrat fund amentalitatea și imp ortanța primordială a soluționării
diferendelor internaționale prin mijl oace pașnice.
Scopul și obiectivele cercetării. Luând în c onsiderare aceste aspecte am considerat util să
analizez modul d e implic are a ONU prin instituțiil e sale în pr evenirea conflict elor și m anagementul
diferendelor pentru a evidenția, prin put erea exemplului, cât eva modalități c oncrete de răspuns a
comunității int ernaționale la aceste probleme. În m od obiectiv, în d emersul ei spr e progres și
civiliz ație, omenirea este confrunt ată cu multipl e probleme, din c e în ce mai complexe, a căror
soluționare reclamă p articip area tutur or statelor, aderarea, abordăril e și punct ele lor de vedere cu
privir e la aceste probleme sunt dif erite, un eori di ametral opuse. În g eneral, int ensific area
interacțiunil or dintr e state conduc e în mod inevitabil la sporirea diferendelor internaționale. Acolo
unde relațiile sunt m ai intense și m ai complexe, posibilit atea ivirii dif erendelor este mai mare.
Nesoluționarea lor la timp și în c ondiții c oncrete cerute de sistemul m acrosocial sau micr osocial,
precum și înc ercări d e nerezolvare sau rezolvarea pe căi c are generează alte diferende mai mari,
determină, în m ajoritatea cazurilor, recurgerea la forță3 – iar implic area Organizației Națiunilor

2 Arhiliuc V., Diplomația preventivă și dreptul internațional , Editura: ,,CEP USM’’, Chi șinău, 2004, 18 – 25 p.
3 Blackard K., Assessing workplace conflict resolution options , în: ,,Dispute Resolution Journal’’, 2011, 22 p.

8
Unite prin organism ele sale în soluționarea acestor disput e – reprezintă și obiectivul p e care ni l-am
propus să -l atingem în acest studiu.
Obiectul inv estigat și subi ectul c ercetat. Desigur r ezultă n emijlocit din titlul t ezei de licență
că subiectul c ercetat în studiu r eprezintă dif erendul int ernațional dar și obligativitatea soluționării
acestuia prin mijl oace pașnice. De aceea, este primordial de argum entat faptul că c onflict ele sunt o
realitate inevitabilă a relațiilor internaționale, la fel de inevitabilă c a și în c azul relațiilor interumane.
De multe ori, statele pot urmări aceeași finalitate, însă m odalitățile de realizare a scopului urmărit
sau pretențiile pe care le ridică dif eră, ceea ce poate duce la apariția conflict elor. Obligația statelor
de a soluționa diferendele internaționale prin m etode și pr oceduri c are să excludă f orța sau
amenințarea cu forța este un corolar al principiului n erecurgerii la forță și amenințarea cu forța și are
o strânsă l egătură c u principiul c ooperării int ernaționale. Aplicarea practică a principiului
soluționării p așnice a diferendelor internaționale, are la bază egalitatea în dr epturi a statelor care le
permite să negocieze de pe poziții egale și să d ecidă împr eună c are sunt mijl oacele cele mai potrivit e
pentru s oluționarea fiecărui di ferend în p arte, stabilind s oluții mutu al acceptabile4.
Astfel, principiil e fundamentale ale dreptului int ernațional sunt c ategorii ist orice care au
apărut ș i s-au dezvoltat odată cu s ocietatea internațională, cu st atele și raporturil e dintr e acestea; ele
sunt expresia acordului d e voință al statelor, au fost consacrate prin d octrină s au cutumă, i ar obiectul
lor de reglementare îl reprezintă r aporturil e dintr e state. Ele sunt n orme cu aplicație universală, cu
un niv el maxim d e generalitate și cu un c aracter imp erativ, c e dau expresie și protejează o valoare
fundamentală în r aporturil e dintr e subiectele de drept int ernațional. Principiul s oluționării p așnice a
diferendelor este un principiu d e origine cutumi ară ce are drept funcț ie princip ală instituir ea
procedurilor de soluționare pașnică a diferendelor cu un c aracter internațional.
Metodologia cercetării. Ansamblul d e tehnici și m etode prin c are subiectul c ercetării a fost
analizat și examinat, pentru a dobândi o mai bună cun oaștere a acesteia (conținutului c onceptelor,
relațiilor), a utilității acesteia (verificarea aplicabilității), a dezvoltării a presupus p arcurg erea unor
etape, care se referă la următ oarele aspecte:
 Alegerea temei de cercetare
 Derularea cercetării
 Redactarea lucrării p e baza rezultatelor cercetării ( articol, referat, raport, lucr are doctorat,
dizertație de master, etc.)

4 Richicinschi I., Rolul actorilor geopolitici în gestionarea sistemului de securitate internațională , în: ,,Materiale ale
Conferinței științifico -practice internaționale’’, Academia de Administrare Publică, Chișinău, 2017, 205 p. și urm.

9
Tema de licență a fost stabilită p ornind d e la rezultate ale cercetărilor, public ații, dar și p e
baza observării r ealității cu privir e la problemele comunității int ernaționale chiar și în această epocă
tehnologizată, m odernizată și d emocratică, d ar și intuitiv, p e baza cunoștințelor anterioare obținut e
pe parcursul anilor de studii și m ateriei dreptului int ernațional.
Derularea cercetării a presupus efectuarea unor pași într -o succesiune logică, prin c are să se
ajungă l a atingerea obiectivului/ elor și l a realizarea scopului c ercetării, și anume importanța
aplicabilității s oluționării p așnice a diferendelor internaționale. Pornind d e la geneza că astăzi ONU,
datorită multitudinii și c omplexității scopurilor și funcțiil or asumate, este considerată cea mai
importantă organizație internațională din lum e, menită să pr otejeze viitoarele generații de flagelul
unui n ou răzb oi, atingerea acestui ț el este posibilă prin r ealizarea câtorva scopuri princip ale înscris e
în Carta organizației, scopuri c are m-au determin at atât în alegerea acestui subi ect, cât și etapele
logice parcurs e întru redactarea studiului. Primul sc op viz ează realizarea măsuril or colective de
prevenire și înlătur are a amenințăril or împ otriva păcii, a actelor de agresiune, precum și oferă cadrul
de aplanare și soluționare a diferendelor cu c aracter internațional. Al doilea sublini ază realizarea
cooperării int ernaționale în domeniul economic și s ocial. Sc opul al treilea ține de realizarea
cooperării int ernaționale pentru pr omovarea și încur ajarea respectării dr epturil or omului și
libertăților fund amentale pentru t oți, fără d eosebire de rasă, sex, limbă s au religie, iar ultimul sc op
constă în d ezvoltarea de relații pri etenești într e națiuni.
Pentru r ealizarea cercetării s -au folosit: m etoda analizei logice – necesară înț elegerii
particul aritățil or și pr oblematicii s oluționării p așnice a diferendelor și a rolului ONU în c adrul
acesteia; metoda sistemică – pentru c orelarea cu alte instituții, principii și n orme de drept
internațional, absolut n ecesară cercetării și înț elegerii temei; pr ecum și m etoda comparativă și
metoda istorică, f olosită p entru studi erea evoluției rolului ONU în d omeniul r eglementării p așnice a
diferendelor. Cercetarea a avut în v edere evoluția juridică – politică a comunității int ernaționale post
război și r olului ONU în s oluționarea pașnică a diferendelor internaționale, relevându -se inclusiv
aspectele contradictorii și influ ența esențială a modificăril or produse în contextul și gândir ea politică
internațională și, implicit, în dr eptul int ernațional. Pentru efectuarea cercetării s -au folosit atât surs e
prim are, pr ecum tr atate, convenții, r apoarte, rezoluții și d ecizii ale diferitelor organism e
internaționale (disp onibile în bibli oteci și p e site-urile oficiale ale instituțiil or), cât și surs e secund are
sub f orma articolelor și lucrăril or de specialitate.
Teza de licență elucid ează dir ecțiile prioritare, principiil e și specificul r eglementării juridic e
internaționale a domeniului s oluționării dif erendelor în c omunit atea internațională cu ajutorul ONU,

10
inclusiv pr oblemele existente și căil e de soluționare. A fost analizată retrospectiva reglementării
juridic e a domeniului p ropus, fiind lu ate în considerație cauzele sociale, economice sau de alt gen ce
au dus l a apariția și menținerea apariției diferendelor internaționale dar și r olul m ajor al Organizației
Națiunilor Unit e privind s oluționarea lor.
Baza informațională. Baza informațională care a stat la perfectarea tezei de licență reprezintă
lista bibliografică atașată la capitolul r espectiv c are a servit l a buna cunoaștere a domeniului
(expertiza), conceptelor cu c are se operează în c adrul t emei, teoriilor, pr oblemelor cercetate,
metodelor utiliz ate, surs elor datelor, dificultățil or, rezultatelor și c onstatărilor. Atât doctrina juridică
națională, cât și c ea internațională, a demonstrat stadiul actual al cun oașterii în d omeniu, c ontextul
în care va fi dezvoltată această c ercetare, și p entru a fundamenta cercetarea proprie a temei
(fezabilitatea temei). D esigur s -a clarificat cum s e leagă id eile din lit eratură aferente proprii opinii
asupra subiectului c ercetării; s e pornește de la ceea ce există (c are a fost examinat critic, d ar
obiectiv, făcând c omparații, formulând c onstatări și r emarci ) p entru a dezvolta cunoașterea, pentru
dezvoltarea capacității d e a citi în m od critic lit eratura, pentru a formula clar punct ele de vedere
existente, autorii acestora, eventual formulând n oi interpretări.
Cuvint e-cheie în lucr are: diferend int ernațional, ONU, principii d e drept int ernațional,
soluționare pașnică, s ecuritate internațională.
Structura tezei: Teza de licență este perfectată pe 6 4 pagini, și cuprinde introducere,
declarație pe proprie răspundere, li stă de abrevieri, trei capitole :
Capitolul 1. ,,Caracteristica generală a Organizației Națiunilor Unite’ ’ – care prevede
descrierea general ă a Organizației, considerațuni istorice, premi zele creării dar și necesitatea unei
asemeni reglementări la nivel mondial.
Capitolul 2. ,,Rolul Organizației Națiunilor Unite în rezolvarea difere ndelor internaționale’’,
– în sens restrâns, am preciza t că este o continuitate a primului capitol dar c u descrieri ample,
concrete și exacte a aplicabilității dreptului internațional reglementat de Carta Organizației pe arena
internațională și rolul acestei structuri în menținerea păcii și odinii internaționale, și,
,,Capitolul 3. ,,Cooperarea multilaterală a Republicii Moldova în cadrul Organizație
Națiunilor Unite’’, ceea ce descrie o amplă analiză a principiilor de drept internațional public în
materie de soluționare pașnică a diferendelor internaționale, atât din punct de vedere istoric,
începând cu apari ția Organizației Națiunilor Unite cât și cu tendințele actuale din punctul de vedere
al securității internaționale și regionale actuale, inclusiv pentru Republica Moldova, din punctul de
vedere al soluționării conflictului transnistrean.

11
CAPITOLUL 1. CARACTERISTIC A GENERALĂ A ORGANIZAȚIEI
NAȚIUNIL OR UNIT E
1.1. C onsiliul d e Securit ate a Organizației Națiunil or Unit e
Carta Națiunilor Unit e este elementul c onstitutiv al organizației, precizând dr epturil e și
obligațiile statelor membre, stabilind organele de control ale acesteia precum și pr oceduril e sale.
Acest tratat internațional codifică c ele mai imp ortante principii ale relațiilor internaționale, de la
absoluta egalitate a statelor până l a interzicerea folosirii f orței în r elațiile internaționale sub orice
formă inc ompatibilă cu sc opurile organizației.
Carta Națiunilor Unit e acordă C onsiliului d e Securitate princip ala responsabilitate în
menținerea păcii și s ecurității int ernaționale. Consiliul s e poate reuni oricând, d e fiecare dată când
există amenințări l a adresa păcii m ondiale. Conform C artei, toate statele membre ONU sunt obligate
să respecte și să aplice deciziil e Consiliului.
Consiliul d e Securitate are 15 m embri din c are 5 membri sunt m embri p ermanenți. (SU A,
Chin a, Franța, Federația Rusă, R egatul Unit al Marii Brit anii). Ceilalți 10 m embri având un m andat
de 2 ani – aleși în c adrul Adunării G enerale, respectând principiul r epartiției geografice echilibr ate
(3 din Africa, 2 din Asia, 1 din Europa de Est, 2 din Europa Occidentală și alte state), astfel încât
toate regiunil e și int eresele globale să fie temeinic r eprezentate în Consiliul d e Securitate.
Când C onsiliul c onsideră că există o amenințare la adresa păcii m ondiale, acesta discută m ai
întâi m odalitățil e de rezolvare pașnică a unei disput e, poate sugera principiil e unui acord de pace sau
poate media conflictul. În c azul un or conflict e armate, Consiliul înc earcă să asigur e mai întâi
încetarea focului. Așadar, este organul abilitat de Carta Organizației Națiunilor Unite care are
competența să emită r ezoluții privind organizarea și desfășur area de operații de pace cu sc opul d e a
ajuta părțil e aflate în conflict să m ențină armistițiul ș i să împi edice reluarea violentelor5.
Deci, p rincip ala responsabilitate pentru m enținerea păcii și s ecurității int ernaționale este
atribuită d e către Carta Organizației Națiunilor Unite Consiliului d e Securitate. Potrivit art.24 C arta
Organizației Națiunilor Unite , Consiliul d e Securitate deține „răspund erea princip ală pentru
menținerea păcii și securității int ernaționale”. În b aza Capitolului VII din C arta Organizației
Națiunilor Unite , Consiliului d e Securitate este împu ternicit d e a constata „existența unei amenințări
împotriva păcii, a unei încălcări a păcii s au a unui act de agresiune”. În sc opul r ealizării acestor

5 Lungu M., Rolul organizațiilor internaționale în soluționarea pașnică a diferendelor internaționale , Editura:
,,Universul Juridic’’, București, 2010, 105 p.

12
sarcini, l a dispoziția Consiliului d e Securitate au fost pus e o serie de mijloace graduale, în r aport cu
gravitatea diferendului p e care îl are de soluționat.
În conformitate cu pr evederile art. 26 C arta Organizației Națiunilor Unite statele membre ale
ONU sunt obligate să accepte și să execute deciziil e Consiliul d e Securitate. În acest sens, rezultă că
în privinț a menținerii păcii și s ecurităț ii omenirii, ONU, prin int ermediul CS, p oate lua decizii care
sunt obligatorii pentru toți membrii . Motivul oferirii unui astfel de spectru l arg de împut erniciri
Consiliului d e Securitate, dintr e toate organele ONU, r eiese din următ oarele considerente:
1. acest organ este cel mai eficace grație competenței sale un număr r estrâns d e membri;
2. este organizat să funcț ioneze permanent;
3. în adoptarea hotărâril or sale încredințează o răspund ere mai mare puterilor mari, m embre
permanente ale Consiliului6.
Caracterul prim ordial al Consiliului d e Securitate în tot sist emul ONU, în c e privește
reglementarea diferendelor internaționale, în sp ecial, acelea care pun în p ericol pacea și securitatea
internațională, poate fi evidențiat din însuș i actul c onstitutiv al ONU – Carta Organizației Națiunilor
Unite .
Analizând pr erogativele Consiliulu i de Securitate în domeniul m enținerii păcii ș i securității
internaționale, examinând lit eratura de specialitate în această m aterie7, ne aliniem poziției precum
totul p are a fi perfect. Fără d oar și poate, sist emul d e securitate colectivă st abilit d e ONU prin
intermediul Consiliului d e Securitate este unul p erfect – pe hârtie. Însă în pr actică imp erfecțiun ea
acestuia deja a ieșit la iveală în timpul prim elor aplicări ale dreptului d e veto de către membrii
permanenți ai Consiliului d e Securitate. Întru exercitarea funcțiil or sale în domeniul păcii și
securității int ernaționale, Consiliul d e Securitate acționează în t emeiul pr evederilor mai mult or
capitole ale Cartei Organizației Națiunilor Unite . Cu t oate acestea, mecanismul f ormal stabilit d e
Cap. VII din C arta Organizației Națiunilor Unite prin c are Consiliul d e Securitate urma să păstr eze
acea consecutivit ate „perfectă” acțiunil or prestabilite a eșuat. În primul rând, acesta nu a rezistat
presiunil or și c ondițiilor din timpul Răzb oiului r ece. În al doilea rând, un factor imp ortant care și-a
pus amprenta pe Consiliul d e Securitate din m omentul cr eării ONU a fost dreptul d e veto pe care îl
dețin m embrii p ermanenți ai CS – SUA, Marea Britanie, URSS/F ederația Rusă, Fr anța și Chin a.

6 Roșca V., Eficiența ONU în respectarea păcii și securității internaționale prin prisma art. 2 (4) din Carta ONU . În:
Materialele Conferinței științifice cu participare internațională consacrată aniversării a 65 -a a USM „Creștere a
impactului cercetării și dezvoltarea capacității de inovare”, Chișinău, 2011, 49 p.
7 Gamurari V., ONU și securitatea internațională la 60 de ani de la adoptarea cartei ONU . În: Analele Științifice ale
USM, seria ,,Științe socio -umanistice”, 2006, vol. I, 194 p.

13
Dreptul d e veto tot timpul a fost acea „artilerie grea” folosită d e către Marile Puteri în c adrul
Consiliul ui de Securitate. În c adrul C onsiliul d e Securitate al Națiunilor Unit e, prin acest drept de
veto, membri p ermanenți (Chin a, Franța, Rusi a, Regatul Unit, St atele Unite ale Americii) p ot bloca
orice rezoluție.
Această situ ație s-a conturat în timpul Răzb oiului r ece. Pe parcursul p erioadei 1945 -1985
dreptul l a veto a fost folosit de 279 d e ori. Această st atistică, d e asemenea, este „impr egnată” cu
exemple de conflict e care are la bază disensiuni id eologice care erau prezente în acea perioadă.
Sfârș itul Răzb oiului r ece a adus un d eclin brusc în c eea ce privește folosirea dreptului d e veto și o
creștere impunăt oare a activităț ii Consiliului d e Securitate.
În 1990 SU A a folosit dr eptul d e veto doar în d ouă situ ații – prim o, în c azul r ezoluției
privind int ervenția acesteia în Panama în 1989 ș i secund o, în c azul r ezoluției privind cr earea unei
Comisii asupra activităț ilor Israelului în teritoriile ocupate8.
Abia în 1993 dr eptul d e veto a fost folosit de către Federația Rusă în c e privește finanțarea
forțelor de menținere a păcii în Cipru.
Ulterior, SU A a folosit dr eptul d e veto din n ou pentru a-și proteja aliatul fid el din Orientul
Apropiat – Israelul – de la condamnare pentru încălc area dreptului int ernațional um anitar în
teritoriile ocupate.
În 2003 SU A prin v otul său d e veto a respins o rezoluție prin c are se declara ilegalitatea
construirii d e către Israel a unui zid p e teritoriile ocupate9.
Conferind asemenea competențe largi C onsiliului d e Securitate în m enținerea păcii și
securității int ernaționale, precizăm , totodată, că niciun a din r eglementăril e sale nu va aduce atingere
dreptului in erent de autoapărare individu ală sau colectivă în c azul în c are se produce un atac armat
împotriva unui m embru al ONU, până când C onsiliul d e Securitate va fi luat măsuril e necesare
pentru m enținerea păcii și securității int ernaționale. Consiliul d e Securitate al ONU c oncentrează în
sine funcți a de răspund ere pentru m enținerea păcii, t ot lui aparținându -i și r olul d e bază în
soluționarea controverselor din d omeniu.
Statele membre continuă să discut e propuneri de reformă în c omponența Consiliului d e
Securitate, pentru o mai bună r eflectare a realitățil or politice și economice actuale. Deciziil e
Consiliului tr ebuie luate cu 9 v oturi. Cu excepția votului în ch estiuni pr ocedurale, nu p oate fi luată o

8 Gray Ch., International Law and the Use of Force. Third Edition , Oxford: University Press, Oxford, 2018, 78 – 80 p.
9 General Assembly Plenary Seventy -Third Session, 36th & 37th Meetings ,,Member States Call for Removing Veto
Power, Expanding Security Council to Include New Permanent Seats, as General Assembly Debates Reform Plans for
15-Member Organ’’, New York, noiembrie 2018, articol disponibil la www.un.org/press/en/2018/ga12091.doc.htm .

14
decizie în cazul unui v ot negativ s au al exercitării dr epturil or de veto din p artea unui m embru
permanent10.
În concluzi e, menționăm că evenimente precum criza umanitară din Siri a (care a început în
2011 odată cu declanșarea războiului civil ) și c orelativul ei – criza refugiaților – implic area Rusiei
din octombrie 2015 în r egiune prin b ombardarea infrastructurii ISIS ( existând însă d ovezi clare ale
sprijinului p e care Vladimir Putin îl oferă conducăt orului siri an Bashar al-Assad), răzb oaiele civile
din Africa, acțiunil e pe care Chin a le desfășoară din n oiembrie 2013 în M area Chin ei de Est și
Marea Chin ei de Sud, anexarea Crim eei în m artie 2014 d e către Rusia și inst abilitatea din Orientul
Mijlociu accentuată de gruparea teroristă St atul Isl amic (ISIS), c are a fost responsabilă și d e
atentatele de la Paris (13 n oiembri e 2015), au dus in evitabil la schimb area dinamicii într egului
mediu int ernațional de securitate.
În acest context, este nevoie de o completă restructur are a viziunii str ategice, atât la nivel
național, cât și l a nivel internațional, pentru a se identific a o serie de soluții r apide în vederea
facilitării un ei competiții p așnice între marile puteri economice, dubl ată de o cooperare eficientă a
acestora pentru r ezolvarea problemelor specifice secolului XXI. Întrucât princip alul actor de pe
scena internațională responsabil cu m enținerea securității și st abilității m ondiale este Organizația
Națiunilor Unit e, trebuie să analizăm m oduril e sale de operare și eficacitatea în înd eplinir ea scopului
propus. Acest eseu își pr opune evaluarea rolului p e care îl joacă în c ontemporaneitate această
organizație înființ ată în 1945 – în sp ecial aportul C onsiliului d e Securitate în aplanarea conflict elor
și criz elor um anitare – identific area impactului p ozitiv avut p e parcursul timpului și limităril e pe
care le prezintă din punct d e vedere structur al sau funcți onal.
Dacă ne folosim d e capacitatea noastră d e a studi a obiectiv evenimentele putem observa cu
ușurință că acest actor princip al în r elațiile internaționale are și avut o influență p ozitivă în
remedierea unor probleme la nivel global (ajutor oferit prin num eroasele sale organizații, pr ecum
FAO, IFAD, WHO, WFP etc.) – exemple edificatoare ar fi: pr ograme de vaccinare în m asă prin
WHO, evitarea foametei și m alnutriți ei (prin munc a WFP), pr otecția persoanelor vuln erabile și
strămut ate (prin UNHCR) – dar, în același timp, în anumit e chestiuni c e intră în c onflict cu
interesele unor state puternice (state de altfel membre ale ONU) și -a dovedit, în m od vădit,
incapacitatea de a interveni. Urmărind această lini e de argum entare, propunem o abordare
echilibr ată a problemei rolului p e care organizația îl are în relațiile interstatale: în lips a sa, anumit e
crize globale ar fi cl arificate cu o mai mare dificult ate sau chi ar deloc – ONU r ealizează o bună

10 Demerji I., Demerji L., ONU și instituțiile sale specializate , Chișinău, 2004, 30 – 50 p.

15
coordonare și mobilizare a resurselor pe care statele i le pun l a dispoziție, asigurând, t otodată, o
comunic are rapidă într e o gamă largă d e instituții, organizații și actori economici, p olitici și s ociali
de diferite tipuri – iar coeziunea (scăzută așa cum este ea, privită l a nivel general) dintr e state, cel
puțin în abordarea anumit or teme de importanță majoră, nu ar fi putut fi p osibilă; c oncomitent,
organizația nu a putut impl ementa planuri c oncrete pentru a concilia conflict e politice, sociale sau
chiar economice.
În concluzi e, Consiliul d e Securitate al ONU este de o importanță m ajoră în m enținerea
stabilității și s ecurității int ernaționale, având l a începutul s ecolului XXI un număr extins d e
responsabilități și atribuții c orelative în înc ercarea de a rezolva marile crize la nivel global. Am
reușit să d ovedim p e parcursul acestui articol limităril e pe care le are acesta, cauzate de prevalența
intereselor națiunilor put ernice. Num ai o reformă pr ofundă a mecanism elor structur ale și funcți onale
ale ONU p oate elimin a viciil e procedurale care permit s atisfacerea cu pr ecădere a nevoilor unui grup
restrâns de state. Status qu o-ul organizațional nu p ermite o soluționare rapidă și eficientă a
conflict elor apărut e, fiind n evoie, în ultimă inst anță, d e renunțarea la interesele naționale în favoarea
celor colective pentru a atinge acest deziderat.

1.2. Adunarea Generală a Organizației Națiunil or Unit e
Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unit e – organul supr em de guvernare – cel mai
înalt for de decizie – format din 193 d e state membre, state care au acceptat obligațiile stipul ate în
Carta Organizației – solicitând să d evină m embre ONU, au fost acceptate cu dr epturi d epline.
Fiecare stat membru are dreptul d e vot în c adrul Adunării G enerale – deciziil e fiind lu ate de cele
mai mult e ori cu m ajoritate simplă, cu excepția problemelor foarte importante când este necesară
obținerea a două tr eimi din v oturi. Adunarea Generală a ONU este organ pentru d eliberare și
recomandare, compus din r eprezentanții st atelor membre și are ca atribuții (funcț ii): discut area și
adoptarea de rezoluții în pr oblemele fundamentale vizând p acea și securitatea internațională,
cooperarea dintr e state, sub t oate aspectele, apărarea și dezvoltarea normelor dreptului int ernațional.
Adunarea Generală activează în s esiuni ordinare, convocate, de regulă, o dată pe an (a treia
marți din lun a septembrie). La Sesiunil e Adunării Generale, pe lângă r eprezentanții statelor membre,
mai pot particip a și observatori. Pentru discut area unor probleme urgente Adunarea Generală se
poate întruni în s esiuni extraordinare, de câte ori este nevoie. Lucrăril e sunt c onduse de Comitetul
General (Bir oul) al Adunării G enerale. Acesta este ales la începutul fi ecărei sesiuni și s e compun e

16
dintr -un pr eședinte, 17 vic epreședinți ( aleși după o anumită r epartizare geografică) și 6 pr eședinți ai
Comitetelor Princip ale ale Adunării G enerale.
Princip alele funcții ( atribuții) și put eri (c ompetențe) cu c aracter general ale Adunării
Generale – ONU sunt:
1. discut area problemelor ce sunt cuprins e în Ch artă, având dr eptul să f acă recomandări st atelor și
Consiliului d e Securit ate;
2. studi erea principiil or generale de colaborare în sc opul m enținerii păcii și s ecurităț ii, inclusiv
principiil e privind d ezarmarea;
3. discut area oricăr or probleme privind m enținerea păcii ș i securității int ernaționale, cu excepția
celor pentru c are se impun e luarea unor măsuri ș i care trebuie transmis e Consiliului d e
Securit ate;
4. încur ajarea dezvoltării pr ogresive a dreptului int ernațional și a codificării lui.
Dintr e funcț iile cu caracter special ale Adunării G enerale pot fi enumerate:
1. admiterea de noi membri și aplicarea de sancțiuni ( exclud erea, susp endarea);
2. administr area teritoriilor aflate sub tut elă, cu excepția zonelor strategice, și inf ormarea asupra
situației din t eritoriile care nu se guvernează singur e;
3. aprobarea bugetului, alegerea unor membri în alte organe, crearea unor organe subsidi are;
4. dreptul d e a cere avize ale Curții Int ernaționale de Justi ție.
Adunarea Generală are atribuții limit ate în acest domeniu. Cu t oate acestea, Adunarea
Generală a fost înz estrată cu o competență g enerală ”d e a discut a orice chestiuni s au cauze care intră
în cadrul C artei sau care se referă la puterile și funcțiil e vreunuia din organele prevăzut e în Cartă si
(…) p oate face recomandări M embril or Națiunilor Unit e sau Consiliului d e Securitate, ori
Membril or Organizației și C onsiliului d e Securitate în oricare asemenea chestiuni s au cauze”. Deși,
într-adevăr, pr oblemele care privesc m enținerea păcii și s ecurității int ernaționale sunt abordate, în
princip al, în c adrul organelor deliberative, în f apt, S ecretarul G eneral este cel care se implică în c ele
mai mult e demersuri d e soluționare sau prevenire a conflict elor.
Actele AG a ONU, R ezoluțiile, adoptate prin c onsens de către Adunarea Generală a ONU ar
trebui, prin urm are, să fi e un indic ator puternic al practicii st atelor și lu ate în considerație în procesul
determinării n aturii cutumi are a dreptului int ernațional. Adunarea Generală a ONU nu are nicio
putere de legiferare, iar potrivit articolelor 10-14 ale Cartei Organizației Națiunilor Unite se deduce
caracterul d e recomandare al actelor pe care le emite (spre deosebire de Rezoluțiile Consiliului d e
Securitate al ONU c are au caracter obligatoriu). D eci, cele mai mult e rezoluții ale Adunării G enerale

17
nu sunt aplicabile juridic s au practic, p entru că Adunarea Generală nu d eține competențele de
executare cu privir e la cele mai mult e probleme11. Cu t oate acestea, div erse grupuri d e opinie
consideră că c onceptul prin c are rezoluțiile Adunării G enerale a ONU nu au efecte juridic e ar trebui
abrogat12. În contextul studiului n ostru, Adunarea Generală poate lua măsuri cu privir e la menținerea
păcii și s ecurității int ernaționale în cazul în c are Consiliul d e Securitate al ONU nu este în măsură,
de obicei, din c auza dezacordului dintr e membrii p ermanenți, d e a-și exercita responsabilitatea
princip ală (dreptul d e veto abordat mai sus) . Dacă nu este în sesiune, Adunarea Generală se poate
întruni în s esiune specială de urgență în t ermen de 24 de ore de la solicitare13.
1.3. R olul S ecretarului G eneral a Organizației Națiunil or Unit e în domeniul s oluționării
diferendelor internaționale
După cum am precizat în subc apitolul pr ecedent, pr oblemele care privesc m enținerea păcii și
securității int ernaționale sunt abordate, în princip al, în c adrul organelor deliberative, în f apt,
Secretarul G eneral este cel care se implică în c ele mai mult e demersuri d e soluționare sau prevenire
a conflict elor.
Aflat în frunt ea Secretariatului – unul dintr e organele princip ale ale ONU – Secretarul
General este mai mult d ecât ,,c el mai înalt funcți onar administr ativ al Organizației”. El dispun e de o
autoritate politică c e derivă dintr -o interpretare extensivă a prevederilor – vag formul ate – ale Cartei
Organizației Națiunilor Unite și, în același timp, d e o autoritate morală, întruchipând id ealurile
Organizației.
Contribuți a Secretarului G eneral la reglementarea pașnică a diferendelor este semnific ativă,
manifestându -se printr -o multitudin e de modalități, în virtut ea autorității și pr estigiului funcți ei sale,
de la diplomație preventivă până l a misiuni d e mediere sau bun e oficii – subiecte abordate în
capitolele următ oare.
Cercetarea rolului S ecretarului G eneral în d omeniul v ast și c omplex al soluționării p așnice a
diferendelor este un demers util p entru înț elegerea acestei instituții și a poziției sale în sist emul d e
pacificare dezvoltat la nivelul ONU și în d omeniul s oluționării p așnice a diferendelor, în g eneral. De

11 Mazilu D., Drepturile omului , Editura: ,,Lumina Lex’’, București, 2018, 212 p.
12 Lungu, M. D., Rolul organizațiilor internaționale în soluționarea pașnică a diferendelor internaționale , Editura:
,,Universul Juri dic’’; București, 2010, 165 p.
13 Rezoluția ,,Unificarea pentru Pace’’, adoptate de 3 noiembrie 1950, Adunarea este abil itată să recomande măsuri
colective – inclusiv utilizarea forței armate – în caz de încălcare a păcii sau act de agresiune. Rezoluțiile adunării trebuie
adoptată de două treimi din membrii ONU prezenți cu drept de vot înainte de a putea fi adoptată oficial de către
Adunare. Sesiuni speciale de urgență au fost convocată în conformitate cu această procedură pe zece ocazii. Cele mai
recente în 1982 și 1997, respectiv, prin 2003, au fost în legătură cu statul Israel.

18
asemenea, ea poate crea cadrul optim p entru id entific area eventualelor lacune care pot afecta
eficiența activității acestei instituții și p entru căut area soluțiilor pentru acoperirea acestora.
Cercetarea evoluției rolului S ecretarului G eneral poate contribui l a identificarea factorilor cu
influ ență pozitivă asupra acestuia eficienței acestuia ca agent de pacificare, precum și a celor cu
efect de stagnare și regres, pentru m ai bună înț elegere a acestei instituții și a potențialului său d e
dezvoltare.
Secretarul G eneral este șeful S ecretariatului – serviciul t ehnic ș i administr ativ al ONU – cel
mai înalt funcț ionar din c adrul structurii ONU, numit d e Adunarea Generală, la propunerea
Consiliului d e Securitate, pe termen de 5 ani, cu p osibilit atea reînnoirii mandatului. În afară de
atribuț iile de ordin t ehnic – admini strativ, sp ecifice funcți ei sale, înaltul Oficial are și atribuții d e
reprezentare a organizației în planul r elațiilor int ernaționale și desfășoară și un ele activităț i în
conformitate cu pr evederile Cartei:
1. bune oficii,
2. mediere,
3. consultări cu r eprezentanții guv ernelor,
4. studii în div erse domenii,
5. organizarea de conferințe internaționale,
6. activităț i de informare cu privir e la activit atea ONU,
7. supraveghează operațiunile de menținere a păcii14.
Poziția pe care o ocupă În altul funcți onar, statutul și c ompetențele sale sunt unic e, specifice
organizației din c are face parte, fără a avea vreun echivalent în alte structuri int ernaționale sau
interne. Secretarul General are, în c adrul Organizației Națiunilor Unit e, o poziție strategică, c a șef al
singur ei organizații int ernaționale universale, cu sc op multi dimenisional. „Prin el și prin oficiul său
trec toate inter-relaționările reprezentate de ONU.”
Problema care se pune, în aceste condiții, este aceea a măsurii în care Secretarul G eneral ar
putea, din această poziție centrală, să influ ențeze cursul activitățil or organizației.
Carta stabilește competențele Secretarului G eneral, în cât eva articole cu o formul are destul
de vagă. Astfel, conform art. 97, S ecretarul General este cel mai înalt funcți onar administr ativ al
Organizației. Potrivit art. 98, S ecretarul G eneral va acționa în această c alitate la toate ședințele
Adunării G enerale, ale Consiliului d e Securitate, ale Consiliului Economic și S ocial și ale

14 Iacob A., Rolul Secretarului General al O NU în soluționarea pașnică a diferendelor internaționale , Teză de
Doctorat, Universitatea „Nicolae Titulescu” din București facultatea de drept, cond. prof.univ.dr. Raluca Miga – Beșteliu
București, 2016, 56 -57 p.

19
Consiliului d e Tutelă și v a îndeplini orice alte funcții c e-i sunt încr edințate de aceste organe. În
conformitate cu același articol, Secretarul G eneral va prezenta Adunării G enerale un raport anual
asupra activității Organizației. Art. 101 pr evede și alte responsabilităț i ale Secretarului G eneral,
oferindu -i control asupra numirii p ersonalului S ecretariatului, în timp c e art. 100 sublini ază
necesitatea asigură rii ind ependenței Secretarului G eneral și a personalului d e orice posibile influ ențe
din p artea statelor membre.
Dintr e toate prevederile Cartei, art. 99 este, însă, c el care îi oferă Secretarului G eneral
posibilit atea de a influența direct activităț ile Organizației, permițându -i să atragă atenția Consiliului
de Securitate asupra tutur or problemelor care, după păr erea sa, ar pun e în prim ejdie menținerea păcii
și securității int ernaționale.
Inițial, rolul Secretarului G eneral în m enținerea păcii și s ecurității int ernaționale era destul d e
limit at, textul C artei nefiind pr ea explicit în privinț a posibilelor dim ensiuni și f orme în care Înaltul
funcț ionar ar put ea contribui l a realizarea nobilelor și ambiți oaselor scopuri al Națiunilor Unit e în
domeniul păcii ș i securității int ernaționale. Cu t oate acestea, provocările mediului int ernațional și
moduril e distinctiv e de abordare a acestora de către diversele personalități c are au ocupat această
funcți e, au creat precedente și au determinat o continuă d ezvoltare a rolului S ecretarului G eneral.
Cu referire strictă la domeniul r eglementării p așnice a diferendelor, plecând d e la prevederile
Cartei ca fundament juridic și având în v edere și evoluția ulterioară a Secretarului G eneral ca
mediator și ofertant de bune oficii (impusă d e o reconfigur are a sistemului d e soluționare pașnică, c a
urmare a dezvoltărilor înregistrate în pl anul r elațiilor internaționale), se poate spune că atribuțiil e
Înaltului Funcț ionar rezultă fi e din însărcinăril e date de Consiliul d e Securitate și Adunarea Generală
(art. 98), fi e din implic area sa voluntară, din pr oprie inițiativă (c onform art. 99), fi e din s olicitarea de
către părți a implicării s ale.
Luând în c onsiderare exclusiv pr evederile Cartei, s-ar spun e că Secretarul G eneral este, în
mod normal un organ de execuție, ce acționează conform instrucțiunil or organelor politice și
deciziilor adoptate de acestea. Excepție face doar art. 99 c are stabilește funcți a de inițiativă a
Înaltului funcți onar și care a fost int erpretat adesea ca oferind t emeiuri juridic e specifice pentru o
activit ate politică a acestuia.
Prevederile acestui articol îi oferă Secretarului G eneral put eri ce nu-și găs esc echivalent în
nicio altă structură int ernațională.
Secretarul g eneral al Organizației Națiunilor Unit e este un simb ol al idealurilor organizației
și purtăt or de cuvânt, el reprezintă int eresele popoarelor lumii, în sp ecial ale celor săr aci și

20
vulnerabili. Actualul secretar general ONU, al nouălea ocupant al postului, este Domnul Antóni o
Guterres, originar din P ortugalia, care a intrat în funcți e la 1 ianuarie 2017. C arta Organizației
Națiunilor Unite descrie secretarul general ca fiind ,,dir ectorul executiv’’ al Organizației.

21
CAPITOLUL 2. ROLUL ORGANIZAȚIEI NAȚIUNIL OR UNIT E ÎN
REZOLVAREA DIFERENDELOR INT ERNAȚIONALE
2.1. Mijl oace politico – diplomatice de rezolvare a diferendelor internaționale
În cele ce urmează v om pr ezenta contribuți a pe care au adus-o diferite civiliz ații la
dezvoltarea dreptului int ernațional și a celui dipl omatic, în egală măsură, p entru a face conexiunea
cu dr eptul int ernațional și p entru a demonstra, totodată, imp ortanța normei de jus c ogens15 în ceea ce
privește reglementarea pașnică a diferendelor int ernaționale. De asemenea, nu num ai în pl an
teoretic, ci și prin exemplific are, vom arăta căile și mijl oacele pașnice utiliz ate de către grupuril e
sociale, mai târziu și d e către state, pentru a-și rezolva în m od pașnic dif erendele și situ ațiile de
conflict dintr e ele.
Pe fondul extind erii și amplificării c ontinu e a relațiilor dintr e state, accentuării
interdependențelor și pr oceselor complexe pentru m enținerea păcii și s ecurității int ernaționale,
reglementării dif erendelor int ernaționale îi revine un rol important în ansamblul instituțiil or și
normelor care guvernează societatea internațională. Principiul s oluționării p așnice a diferendelor
internaționale și procedurile de drept int ernațional pentru r ealizarea lor au cun oscut o lungă evoluție
istorică. În conținutul acestui principiu s e reunesc aspecte juridic e (de drept int ernațional), de morală
și de politică int ernațională.
Ținând s eama de preocuparea prioritară în d omeniul r eglementării dif erendelor
internaționale, pentru a desemna diversitatea stăril or conflictu ale, literatura de specialitate16
folosește o terminologie variată: situ ație, diferend, litigiu, c onflict, criză etc. Dintr e acești termeni,
noțiunea „diferend” are o accepțiun e mai largă, incluzând t oți ceilalți termeni. În accepțiun ea sa
largă, „noțiunea de diferend desemnează o neînțelegere, un d ezacord sau litigiu într e două sau mai
multe state cu privir e la un dr ept, pretenție sau un int eres17”. Este ușor de înțeles că nu orice
neînțelegeri sau opinii div ergente dintr e două st ate ajung să i a forma unui dif erend, c are presupun e

15 Conform Convenției de la Viena privind dreptul tratatelor , norma jus cogens este o normă imperativă a dreptului
internațional general, o normă acceptată și recunoscută de comunitatea internațională a statelor în ansamblul său, ca o
normă de la care nu este permisă nici o derogare și care nu poa te fi modificată decât printr -o nouă normă a dreptului
internațional general având același caracter (art. 53). Republica Moldova a ratificat această Convenție, publicată în ediția
oficială a Monitorului Oficial „Tratate Internaționale”, volumul 4, pag. 53, textul Convenției disponibil la
www.parlament.md/LinkClick.aspx?fileticket=4mKw8IxR66Y%3D&tabid=144 .
16 Buruian A., Balan O., Serbenco E., op. cit., p. 134 și urm.
17 Buruian A., Some aspects regarding the methods of analyzing the external policy , Institutul de Istorie, Stat și Drept al
Academiei de Științe a Moldovei, în: ,,Revista moldovenească de drept internațional și relații internaționale’’, Chișinău,
2013, 63 p.

22
formul area unor poziții opuse bine definite. Ca atare, opoziția și existența unui dif erend într e state
este marcată de exprim area unor opinii s au pretenții c ontradictorii (d eclarații, pr oteste etc.) cu
privir e la problema cu care se confruntă st atele respective.
Cu t oate că dr eptul int ernațional contemporan int erzice folosirea forței și amenințării cu
forța, statele, ca și celelalte subiecte de drept int ernațional, nu ajung înt otdeauna la o soluționare pe
cale pașnică a diferendelor. Astfel, put em disting e trei căi d e reglementare a unui dif erend: p e cale
pașnică, prin aplicarea unor mijl oace bazate pe constrâng ere, dar fără utiliz area forței armate și prin
mijloace aplicabile cu ajutorul forțelor armate.
Mijloacele de reglementare pașnică a unor dif erende la care statele pot recurge (Carta
Organizației Națiunilor Unite , art.33, f ace o enumerare a celor mai mult e dintr e ele) cuprind tr ei
categorii: p olitico-diplomatice, jurisdicți onale și organizațiile cu caracter regional (NATO, OSA,
OSCE, UE, LA, UA).
2.1.1. Imp ortanța negocierilor dir ecte în soluționarea conflict elor
Principiul un anim r ecunoscut al dreptului int ernațional privit or la soluționarea pașnică a
diferendelor internaționale are caracter imp erativ și este stipul at în C arta Organizației Națiunilor
Unite (p. 3 art. 2) și alte acte normative internaționale.
În sens larg, n oțiunea de diferend desemnează o neînțelegere, un d ezacord, un litigiu într e
două sau mai mult e state cu privir e la un dr ept, o pretenție sau un int eres.
Atât în izv oarele de drept int ernațional, cît și în d octrină, s e folosesc div erse termene: litigiu,
diferend, situ ație, conflict, criză, etc., însă t ermenul dif erend are o uzanță m ai frecventă și, în
principiu, îngl obează în sin e toți ceilalți termeni. Pr oblematica privind s oluționarea pașnică a
diferendelor internaționale a fost discut ată înc a la Conferințele de pace de Haga din 1899 și 1907,49
însă în c adrul c onvențiilor înch eiate la aceste conferințe războiul nu a fost int erzis c a mijloc de
soluționare a diferendelor. Doar în 1928, prin P actul d e la Paris (P artul Bri and-Kellog) au fost
recunoscute ilegale mijloacele militare de soluționare a conflict elor.
Statutul ONU diviz ează dif erendele în două categorii:
1. extrem de pericul oase, continu area cărora pot duc e la afectarea securității int ernaționale și
menținerea păcii m ondiale (art. 34);
2. alte diferende (p. 1 art. 33, p. 1 art. 35, p. 1 art. 36).
Concomitent, St atutul ONU nu div ersifică n oțiunil e de diferend și situ ație, delegând această
funcți e Consiliului d e Securitate al ONU ( art. 34).

23
Metodă, prin excelență, p așnică – negocierile constitui e prin supl ețea și caracteristicil e lor, o
cale universală de reglementare a oricăror diferende dintr e state, de evitare a soluțiilor violente,
esența lor constând t ocmai în d ezbaterea pe bază de argum ente a tutur or problemelor în c auză.
Datorită c aracterului l or dir ect și a contactului n emijlocit p e care îl permit într e părțil e
angajate în discuți e, oferind p osibilități suplim entare de identific are a punct elor de vedere
convergente, permițând d epășir ea cu tact, răbd are și înț elegere a tutur or piedicilor și c onvenirea unor
soluții acceptabile tutur or părțil or interesate, se poate spune că negocierile au un r ol prim ordial în
comparație cu alte metode de soluționare a diferendelor internaționale.
Prim ordialitatea negocierilor, ca mijloc de soluționare pașnică este consacrată și d e art. 33 al
Cartei Organizației Națiunilor Unite , precum și în alte documente pertinente, und e ele figur ează pe
primul l oc în cadrul m etodelor de rezolvare pașnică a diferendelor18.
Metodă, prin excelență p așnică, n egocierile constitui e prin supl ețea și caracteristicil e lor o
cale universală de reglementare a oricăror diferende dintr e state, de evitare a soluțiilor violente,
esența lor constând t ocmai în d ezbaterea pe bază de argum ente a tutur or problemelor în c auză. Pe
parcursul n egocierilor pot fi acceptate diverse forme și m etode de soluționare a diferendului
internațional. Concomitent, n egocierea, pe lângă f aptul că este un mijl oc de bază de soluționare
pașnică a diferendelor, înd eplinesc și funcții aplicative în cadrul s oluționării dif erendelor. În m od
practic, t oate mijloacele de soluționare pașnică a diferendelor se inițiază prin n egocieri și, d e multe
ori, se finalizează de asemenea prin n egocieri. Dr eptul int ernațional nu stipul ează reguli unic e cu
privir e la tipuril e, modalitățil e și pr ocedura de negociere. De regulă, n egocierile trec următ oarele
etape:
1. inițiativa de a începe negocierile (poate parveni de la un st at sau un grup d e state),
2. înțelegerea propriu-zisă privind n egocierile (timpul, l ocul, niv elul și statutul d elegaților sau
împut ernicițil or la negocieri etc.),
3. pregătir ea negocierilor (procedura, principiil e etc.),
4. negocierile propriu-zise,
5. elaborarea actului fin al al negocierilor.
Negocierile diferă după:
1. obiectul supus n egocierii (pr obleme politice, economice, sociale, milit are etc.);
2. actorii pr ocesului d e negociere (bilaterale sau multil aterale);

18 Anghel I., Bolintineanu Al., Mecanisme de reglementare pașnică a diferendelor dintre state , Editura: ,,Politică’’,
București, 2013, 83 p.

24
3. nivelul și st atutul părțil or particip ante la negocieri (la nivel înalt, la nivel de miniștri d e externe,
la nivel de ambasadori sau împut erniciți s peciali);
4. interesele părțil or;
5. mediul d e negociere;
6. modul de finalizare al negocierii.
Negocierea este o interacțiun e care implică existența a doi sau mai mulți p arteneri cu int erese
neomogene. Princip alul sc op în pr ocesul n egocierii este obținerea consensului. D e regulă,
negociatorii se strădui e să transforme interesele divergente în scopuri c omune, ajustandu-și cerințele
în mod flexibil și având r ezerve de unde să cedeze, încă d e la începutul pr ocesului d e negociere. Nu
se pornește în nici o negociere de la „minimul acceptabil” cu id eea că „așa ar fi c orect să fi e” și cu
speranța că partenerul va aprecia aceasta poziție „realistă”.
În realitate, o negociere nu este altceva decât c ea mai elementară aplicare în pr actică a legii
cererii și ofertei. Negocierile permanent au constituit c alea optimă d e rezolvare a problemelor.
Dreptul int ernațional a consacrat negocierea ca fiind prim a cale de soluționare la care recurg statele
în cadrul unui dif erend. Avantajele pe care le oferă recurgerea la negociere sunt c onsiderabile:
1. costuril e și eforturil e sunt m ai mici,
2. rezultatele pun în acord viziuni dif erite și armonizează cr eativ viziuni div ergente,
3. relațiile de lungă dur ată într e parteneri sunt îmbunătățit e,
4. crește implic area și sentimentul d e responsabilitate al părțil or,
5. resursele sunt alocate rațional printr -un m od de decizie colectiv, amiabil,
6. posibilit atea apariției unui c onflict s e reduce.
Negocierea este calea armoniei, formul a magică c are transformă int eresele opuse în int erese
complementare și asigură succ esul afacerilor și c ooperarea durabilă într e state. Conform
prevederilor normelor de drept int ernațional, statele sunt obligate să soluționeze diferendele care au
apărut într e ele prin mijl oace pașnice, pentru a nu supun e pericolului p acea și securitatea
internațională.
Cu toate că, în m etoda negocierilor, trebuie să se regăsească oglindit e toate principiil e ce
trebuie să stea la baza relațiilor între state, există și un ele forme speciale de negocieri ce se poartă în
anumit e situații date și ce constitui e abateri grave de la principiil e de drept int ernațional determinând
apariția formelor vici ate ale negocierilor internaționale. Având în v edere cele menționate prezentul
studiu își pr opune să realizeze o analiză g enerală a acestor forme viciate ale negocierilor

25
internaționale prin prism a cadrului l egislativ int ernațional și prin r aportare la unele situații concrete
din realitatea internațională.
În atare situații este vorba de folosirea unor mijl oace ce nu sunt c onforme cu dr eptul
internațional de natură a influența sau de a forța libera alegere a oponentului. Astfel, formele viciate
apar datorită împi edicării lib erei manifestări d e voință s au a liberei aprecieri a unor situ ații. Prim a și
cea mai gravă din aceste forme este uzul imin ent al forței. Însăși enunțarea situației indică st area
anormală în c are se găsesc părțil e și care este cu totul contrară esenței și d efiniți ei negocierilor. Sub
iminența forței orice negociere apare de la început d egenerată19.
Cazul limită în această situ ație este ultim atumul, c e reduce negocierea la simpl a acceptare
sau resping ere a condițiil or impus e de o parte. În r elațiile internaționale, ultim atumul este definit c a
reprezentând actul prin c are un st at prezintă altui st at condițiil e irevocabile și hotărâtoare ce trebuie
să fie satisfăcut e într-un termen scurt sub amenințarea că, în c az contrar, nu v a mai duc e negocieri,
ci va lua măsuril e dictate de împrejurări. D e regulă, ultim atumul cuprind e o propunere de lichid are a
conflictului, c onsiderată de statul care îl remite ca ultim a și irevocabila sa poziție asupra poziție. El
este însoțit de o pauză d e 24 ore, 48 ore sau trei zile, în c are condițiil e propuse trebuie îndeplinit e,
după c are se prevede trecerea la aplicarea de sancțiuni . Totodată, există c azuri când uzul imin ent al
forței apare sub f ormul e mai puțin exprese sau dir ecte. În aceste cazuri, n egocierile au totuși l oc, dar
rostul l or semnific ativ nu m ai este libera alegere sau apreciere a unei situ ații, ci îmbr acă sensuri
diferite pentru c ei doi oponenți:
1. pentru unul înc ercarea de a smulg e sub pr esiunea amenințării o concesie majoră și unil aterală;
2. pentru c elălalt – dorință d e a câștig a timp, d e a face o încercare de a evita conflictul.
De obicei, negocierile ce stau sub s emnul p oliticii d e forță, int ervin num ai după c e zădărnic ia
căii armate a fost dovedită. Un c az limită d e desfășur are a negocierilor sub imin ența forței este și
ultim atumul d at Români ei privind cedarea Basarabiei și Buc ovinei de Nord cătr e U.R.S.S. în 1940.
Considerând că pr oblema Basarabiei și Buc ovinei nu tr ebuie să m ai sufere nici o amânare, ministrul
de externe sovietic, M olotov, a solicitat să i s e înmân eze ministrului r omân în c apitala sovietică,
Gheorghe Davidescu, l a 26 iuni e 1940, n ota ultim ativă privind c edarea teritoriilor mai sus numit e, în
24 de ore, cu m ențiun ea că dacă retragerea din c ele două pr ovincii nu s e va realiza în acest int erval
de timp, r ecursul l a forță v a fi inevitabil. Rezistența sau cedarea au fost cele două variante ale
alternativei tragice în care se găsea Români a iar, în c ele din urmă, n evoia de a păstr a armata și statul

19 Buruian A., Soluționarea pașnică a diferendelor internaționale. În: Drept Internațional public, Ed. a 3 -a (rev. și
adăug.). Editura: Tipogr. ,,Elena -V.I.” SRL., Chișinău, 2009, 641 – 650 p.

26
sau dovedit m ai put ernice. Răspunsul l a nota ultim ativă din 26 iuni e, conținând angajamentul
statului român d e a proceda imediat ,,la discut area amicală și d e comun acord a tutur or propunerilor
guvernului s ovietic”, cu indic area datei și locului und e să se desfășoare negocierile20.
Desfășur ate sub imin ența forței și chi ar paralel cu f olosirea acesteia, negocierile nu au avut
un rezultat favorabil R omâni ei și, cu t oate protestele părții r omâne, Buc ovina de Nord și B asarabia
vor trece sub ocupația sovietică.
Pe parcursul d ezvoltării ist orice a comunității int ernaționale mijloacele de soluționare
pașnică a diferendelor au evoluat în d ependență d e perioada istorică c oncretă și c orelația de forțe pe
arena internațională. Astfel, un ele din mijl oacele pașnice de soluționare a diferendelor sunt
cunoscute din c ele mai străv echi timpuri (bun ele oficii, m edierea etc.), altele au apărut d e abia în
secolul XIX ( ancheta internațională, arbitrajul), t erțele s-au confirm at în a doua jumăt ate a secolului
XX (inst anțele de judecată int ernațională, comisiil e de conciliere, organizațiile internaționale).
Potrivit pr evederilor dreptului int ernațional contemporan și C artei ONU, c are interzice
statelor să r ecurgă l a forța sau amenințarea cu forța în relațiile internaționale, aceste forme viciate
ale negocierilor internaționale apar ca ilegale, unele din ale putând c onstitui f orme ale agresiunii. P e
de altă p arte, în c azul tr atatului, p entru a cărei înch eiere consimțământul a fost dat prin
constrâng erea exercitată asupra unui st at sau prin amenințarea cu forța ori folosirea forței în c adrul
negocierilor, nulit atea este absolută (Comisia de Drept Int ernațional a considerat că un asemenea
tratat este nul ab initi o), iar această nulit ate nu p oate fi acoperită prin achiesare în cazul în c are
ulterior statul respectiv s -ar elibera de sub influ ența amenințării cu f orța, deoarece ea intervine
pentru o cauză d e ordine publică int ernațională (jus cogens).
2.1.2. R olul bun elor oficii și m edierii în s oluționarea diferendelor
Cu t oate că, d espre bunele oficii s e poate vorbi încă d e la începuturil e relațiilor
internaționale, această n oțiune nu se regăsește în textele internaționale decât abia în secolul al XIX –
lea, Convențiile pentru r eglementarea pașnică a conflict elor internaționale de la Haga din 1899 și
1907 fiind c ele care realizează cea mai amplă r eglementare a acestei proceduri d e soluționare
pașnică a diferendelor internaționale.
Totodată, d eși bun ele oficii nu apar menționate în C arta ONU, în art. 33 c e enumeră
modalitățil e de soluționare a diferendelor internaționale, această pr ocedură și -a găsit c onsacrarea și
într-o serie de alte documente internaționale elaborate ulterior intrării în vig oare a Cartei ONU, i ar

20 Vasilos V., Conjunctura internațională și preliminariile politico –diplomatice ale cedării Basarabiei și nordului
Bucovinei(Par tea II), în: ,,Meridian Ingineresc’’ Numărul 3/2013 /ISSN 1683 -853X, Chișinău, 2013, 85 -95 p.

27
prin avantajele pe care le prezintă a devenit un mijl oc uzit at de soluționare pașnică a diferendelor
internaționale.
Prezentul studiu își pr opune să realizeze o prezentare a acestui mijl oc de soluționare pașnică
a diferendelor internaționale și să r eliefeze distincți a între acest procedeu și m edierea internațională.
Dicți onarul d e drept int ernațional public arată că bun ele oficii r eprezintă un ,, mijloc pașnic
de soluționare a diferendelor internaționale, care constă în d emersul într eprins p e lângă st atele părți
în litigiu d e un terț – stat sau organizație internațională –, din pr oprie inițiativă s au la cererea
părțil or, cu sc opul d e a conving e părțil e să îl r ezolve pe calea negocierilor diplomatice”21.
O altă definiți e a bunelor oficii are în vedere orice interpunere a unui t erț în r elații int erstatale
conflictu ale, în c are contactul dir ect într e părți este imposibil d atorită un or obstacole politice dublate
de dificultăți l egale22.
Așadar, procedura bunelor oficii implică acțiun ea unui t erț – ce poate fi un st at, o organizație
internațională sau o persoană influ entă – ce urmăr ește să cr eeze condițiil e propice ca statele în
diferend să r ezolve neînțelegerile dintr e ele pe cale pașnică . Angajarea unei asemenea acțiuni s e
poate face atât la cererea părțil or implic ate, cât și din pr opria inițiativă a terțului, cu c ondiția ca
părțil e să accepte această iniți ativă. Experiența demonstrează că bun ele oficii au menirea să reanime
tratativele dintr e părțil e în dif erend, înscriindu -se în aceeași categorie de metode diplomatice
neformale și nejurisdicți onale.
Pornind d e la cele spuse mai sus, s e poate concluzi ona că bun ele oficii sunt d emersuri
întreprins e pe lângă părțil e aflate într-un dif erend, d e către un terț ce poate fi un st at, o organizație
internațională sau o persoană oficială – promovate la cererea statelor implic ate în dif erend sau din
proprie inițiativă, cu c ondiția să fie acceptate de părți, în sc opul cr eării c ondițiil or favorabile ca
acestea să înc eapă tr atative directe, sau să l e reia în cazul în c are ele au fost rupt e, folosind în acest
sens argum ente dictate de rațiune.
Bunele oficii și m edierea se caracterizează prin acțiuni într eprins e de către un terț (st at sau
organizație) la cerere sau din pr opria inițiativă, în sc opul d e a ajuta părțil e pe calea negocierilor. În
prim a situație ajutorul c onstă în d etermin area părțil or să înc eapă n egocierile sau să l e reia dacă
acestea au fost într erupte, iar misiun ea celor care oferă bun ele oficii înc etează odată cu r eluarea
tratativelor. Medierea desemnează acțiun ea prin c are terțul organizează, p articipă dir ect și activ l a
negocieri, determinând f ondul pr oblemei și făcând pr opuneri pentru s oluționare.

21 Dicționar de drept internațional public, Editura: ,,Științifică și Enciclopedică'', București, 1982, 43 p.
22 Năstase A., Aurescu B., Jura C., Drept internațio nal public , Editura: ,,C. H. Beck’’, București, 2016, 348 p.

28
Metoda bunelor oficii cuprind e o serie de activități având c a unic obiectiv înl esnirea
contactelor dintr e părți și, eventual, asigur area unui cadru pr opice pentru d esfășur area negocierilor.
Scopul bun elor oficii c onstă în d etermin area părțil or în dif erend să înc eapă negocierile sau să l e reia,
dacă acestea au fost într erupte. Doctrina în materie consideră că misiun ea terțului c e exercită bun ele
oficii este de a crea o atmosferă pr opice pentru c a părțil e aflate într-un dif erend să se așeze la masa
tratativelor”. Dar, totodată, bun ele oficii p ot viza și conving erea statelor părți în dif erend să r ecurgă
la alte mijloace de reglementare pașnică, altele decât n egocierile. Persoana oficială, st atul, s au
organizația internațională ce oferă sau căr eia îi sunt s olicitate bunele oficii nu s e implică în
soluționarea de fond a diferendului, ci f acilitează d oar comunic area dintr e părți, asigurând
mijloacele necesare pentru d esfășur area negocierilor dir ecte. Funcțiil e terțului c e aplică această
metodă au fost un eori descrise ca funcții d e explorare sau inf ormare, terțul având un r ol de verigă,
de legătură în pr obleme procedurale ținând d e facilitarea și organizarea negocierilor într -o atmosferă
favorabilă d esfășurării l or. Totodată, influ ența morală a terțului are rolul d e a înlesni n egocierile.
Activitățil e terțului, în c azul bun elor oficii, ar fi în princip al următ oarele:
1. asigur area unor modalități d e comunic are între părțil e în dif erend;
2. servicii d e transmit ere de mesaje, când părțil e în conflict c onsideră imp osibil d e a comunic a
direct,
3. informarea uneia din părți asupra punct elor de vedere ale celeilalte părți;
4. precum și pun erea la dispoziția părțil or în dif erend a unor facilități d e ordin m aterial23.
Însă sf era activitățil or de bune oficii nu s e rezumă num ai la atât. L a activitățil e enumerate
mai sus, s e adaugă înd emnuri, sf aturi adresate părțil or ce au drept obiectiv înlătur area rezervelor
statelor implic ate în dif erend față de negocierile directe și aducerea lor la masa tratativelor.
Deci, bunele oficii implică pr ezența unui t erț acceptat de către părțil e în dif erend, c e ajută l a
negocieri și chi ar la evitarea unor conflict e. Conform pr evederilor stipul ate în art. 2 a Convenției de
la Haga pentru r eglementarea pașnică a conflict elor internaționale, din 18 octombrie 1907, st atele, în
caz de diferend, sunt obligate de a apela la bunele oficii a unui s au mai mult or state prietene. Dreptul
de a acorda bune oficii îl au doar statele care nu sunt implic ate în dif erend. Spr e exemplu, Austria și
Rusia au acordat bun e oficii Angliei și Americii d e Nord în c azul s emnării Acordului d e la
Versailles din 1783, c are a recunoscut ind ependența S.U.A. În 1966 U.R.S.S. a acordat bun e oficii în
cazului dif erendului ind o-pakistanez cu privir e la Kașmir.

23 Cloșcă I., Despre diferendele internaționale și căile soluționării lor , Editura: ,,Științifică’’, București, 2011, 92 p.

29
Bunele oficii p ot fi acordate și de organizațiile internaționale. Spr e exemplu, în c azul criz ei
din M area Caraibilor, din octombrie 1962, S ecretarul G eneral al O.N.U. a acordat bun e oficii S.U. A.
și U.R.S.S. în pr ocesul d e soluționare pașnică a diferendului existent într e părți.
În cazul acordării bun elor oficii, st atele sau organizațiile internaționale care le oferă nu
participă, d e regulă, l a negocieri cu excepția cazurilor, când părțil e în dif erend solicită această
particip are.
În pr actica relațiilor internaționale bunele oficii sunt un eori dif erențiate de mediere, alteori
confund ate. Astfel, în 1918, când S.U. A. și-au oferit bun ele oficii st atelor Chil e și Peru în dif erendul
lor de frontieră cu privir e la provinciil e Tacna și Arica, Departamentul d e Stat, față de faptul că P eru
l-a informat că acceptă m edierea lor, a precizat că oferta S.U.A. nu includ e medierea, ci num ai
bunele oficii. Dimp otrivă, când S.U. A. și-a oferit din n ou bun ele oficii în 1926, în același dif erend,
Secretarul d e Stat a afirmat că bun ele oficiitr ebuie luate într-o accepțiun e largă, guv ernul S.U. A.
dorind să l e exercite în pr oporțiile necesare pentru a se ajunge la reglementarea durabilă a
diferendului. În f apt, după c e oferta a fost acceptată, S.U.A. au acționat ca mediator.
Este evident că, un t erț ce ar încerca să pr opună mijl oacele de a se ajunge la un compromis,
și-ar depăși atribuțiil e, transformându -se în mediator. Cu t oate că elementul c entral ce le aseamănă
rămân e interpunerea unui t erț (care în ambele cazuri p oate fi un st at, o organizație internațională sau
o persoană oficială) într e părțil e unui dif erend în m omentul în c are negocierile directe dintr e ele
devin imp osibile, într e bunele oficii și m ediere există o serie de deosebiri c e justifică autonomia
fiecăreia dintr e ele. Totodată, deși, în ambele situații int ervenția terțului tr ebuie acceptată de ambele
părți în dif erend, acest lucru fiind, d e altfel, tot un aspect comun, c el ce oferă bun ele oficii, rămân e
în afara negocierilor, nu este implic at în pr oces, urmărind d oar să se asigur e desfășur area lui.
Medierea, dimp otrivă, îns eamnă p articip area activă a terțului în n egocieri, acțiun ea
mediatorului înch eindu-se numai după c e s-a ajuns l a un rezultat final. Deci, medierea are în vedere
fondul dif erendului, c onduc erea diferendului spr e găsir ea soluției sale.
2.1.3. Ancheta internațională ca mijloc dipl omatic d e soluționare a diferendelor internaționale
Ancheta internațională se efectuează de către o comisie internațională de anchetă, cr eată de
părțil e în dif erend și are ca scop stabilirea exactă a faptelor care au dat naștere diferendului, cât și
culegerea unor informații, privit or la diferend, în pr ezența părțil or.
Ancheta internațională este o modalitate de soluționare pașnică, c are constă în elucid area
unor chestiuni f oarte controversate, ce formează obiectul unui dif erend int ernațional, de către o

30
comisie desemnată în acest sc op de părțil e aflate în dif erend s au de către o organizație
internațională, comisie ale căror concluz ii au un c aracter facultativ24.
Ancheta internațională urmăr ește, printr -o comisie de anchetă care se poate deplasa la fața
locului p entru administr area de probe, stabilirea exactă a faptelor și lămurir ea împr ejurăril or ce au
dus l a apariția diferendului. R ezultatul anchetei se consemnează într -un raport care se înaintează
părțil or, care pot sau nu să -l ia în calcul p entru a ajunge la o soluție privind dif erendul în c auză.
Ancheta internațională r eprezintă m ecanismul p olitico-diplomatic d e soluționare a
conflict elor internaționale prin c are o instituți e sau un individ d esemnat de părți într -un dif erend
investigh ează situ ația lucruril or, pr ecum și pr etențiile părțil or. Ancheta internațională determină
circumst anțele în care a apărut c onflictul, luând d ecizii în această privință, d ar care nu obligă părțil e
implic ate. Altfel spus, ancheta internațională este folosită în c az de divergențe între părțil e la un
litigiu, cu privir e la starea lucruril or care l-au generat, având c a scop determinarea exactă a faptelor
și cl arificarea circumst anțelor care au condus l a apariția conflictului. C omisia de anchetă este
constituită în m od liber de părți, cu excepția cazului când un tr atat a prevăzut o comisie permanentă.
Comisia poate examina diferite acte, poate audia martori și experți, p oate să se deplaseze la fața
locului ( aceasta presupun e acordul părții c are exercită suv eranitatea statală asupra teritoriului
respectiv).
Comisia de anchetă elaborează un r aport limit at la constatarea faptelor, nu are caracterul un ei
sentințe arbitrare, părțil e au deplina libertate să d ecidă asupra efectelor raportului. Int eresele
divergente ale statelor, conflict ele dintr e organizațiile ale căror mandate se suprapun și d ezacorduril e
privind principiil e rezolvării c onflict elor sunt f actorii un or dezacorduri p e plan global.
În aceste momente se apelează la un alt mecanism p olitico-diplomatic, și anume concilierea.
2.1.4. C oncilierea internațională – principiu al nerecurg erii la amenințarea cu forța sau la
folosirea forței în r elațiile internaționale
Concilierea internațională este un mijl oc mai complex, care se efectuează de către o comisie
constituită d e părți. Aceasta va examina diferendul sub t oate aspectele sale și va propune soluții d e
împăc are. Soluția poate fi acceptată sau respinsă d e părți. C oncilierea face posibilă tr ecerea de la

24 Competența și procedura de constituire a comisiilor internaționale d e anchetă este reglementată de Statutul O.N.U. și
art. 9 a Convenției de la Haga pentru reglementarea pașnică a conflictelor internaționale, din 18 octombrie 1907. Roșca
V., art. cit. , 53-55 p.

31
mijloacele politico-diplomatice la cele jurisdicți onale, de care se deosebește prin aceea că soluția
propusă nu este obligatorie25.
Prim ele referiri l a procedura de conciliere internațională s-au făcut în c adrul tr atatelor
bilaterale. În acorduril e multil aterale chestiun ea privind c oncilierea internațională a fost stipul ată în
unele rezoluții ale Ligii N ațiunil or din 1922, C arta Organizației Națiunilor Unite (art. 33), D eclarația
de la Manila din 1982 ș. a26.
Concilierea internațională se realizează de către o comisie internațională de conciliere (creată
de către părți) și c onstă în examinarea diferendului sub t oate aspectele, concilierea părțil or și
propunerea unei soluții, c are este facultativă p entru părți. Concilierea internațională asociază
elementele medierii și ale anchetei, având și trăsături c aracteristic e proprii. Spr e deosebire de
mediere, concilierea presupun e o investigație realizată de un organ ind ependent, și nu d e un terț,
care acționează ca mediator. În raport cu ancheta, concilierea are ca obiect nu numai cercetarea
faptelor, prin audierea părțil or, ci și pr ocedează în c ontinu are la concilierea propriu-zisă, pr opunând
părțil or în dif erend soluții d e rezolvare a diferendului. Părțil e își expun p ozițiile asupra acestor
propuneri, acceptându -le sau nu. Lucrăril e comisiei de conciliere au un c aracter secret, publicit atea
fiind int erzisă până când r ezultatul pr ocedurii de conciliere este evident.
Medierea și concilierea sunt utiliz ate uneori ca sinonime, fapt care poate constitui o sursă d e
confuzi e.
În prezent, concilierea este descrisă, în g eneral, ca fiind un pr oces mai directiv d ecât c el al
medierii. În s ensul pr ezentului studiu, c oncilierea trebuie înțeleasă, prin urm are, ca un m ecanism d e
soluționare a litigiil or în c are o persoană terță imp arțială joacă un r ol activ și dir ectiv p entru a ajuta
părțil e să găs ească o soluție consimțită l a litigiul dintr e acestea. Medierea poate fi proactivă, d ar nu
poate fi dir ectivă.
În ceea ce privește medierea, trebuie sublini at faptul că m ediatorul nu s e află în p oziția de a
lua o decizie pentru părți, ci d oar asistă părțil e în găsir ea propriei lor soluții. C onciliatorul, în
schimb, p oate să ghid eze părțile către o soluție concretă27.
Această dif erență p oate fi ilustr ată prin următ orul exemplu: un jud ecător cu f ormare în
domeniul m edierii p oate conduc e medierea, dar num ai în c adrul unui litigiu în c are nu este

25 Beșteliu M. R., Drept internațional. Introducere în Dreptul inteniațional rublis , Editura: ,,ALL'', București, 2015,
108 p.
26 Poate fi menționată și reglementarea concilierii în Convenția cu privire la dreptul mării din 1982, de la Montego Bay,
Jamaica (art. 284).
27 Plastara G., International Public Law Handbook of presentation of the Law Conflicts , Editura: ,,All Beck Press’’,
București, 2014, 169 p.

32
judecătorul s esizat și d acă se abține de la a influența rezultatul pr ocesului d e soluționare a
conflictului dintr e părți. Prin d efiniți e, un jud ecător sesizat nu poate niciodată să „m edieze” într -o
cauză p e care o judecă, și anume atunci când părțil e știu că el este cel care va hotărî în situ ația
eșuării t entativei acestora de a găsi o soluție amiabilă.
Într-o opinie personală, p rocesul prin c are judecătorul unui c auze se angajează să asiste
părțil e să ajungă l a o soluție consimțită și să găs ească o soluție judici ară ar intr a mai curând sub
incid ența concilierii.

2.2. Mijl oace jurisdicți onale de rezolvare a diferendelor internaționale
După cum am și m enționat aceste aspecte deja, pe parcursul d ezvoltării ist orice a comunității
internaționale mijloacele de soluționare pașnică a diferendelor au evoluat în d ependență d e perioada
istorică c oncretă și c orelația de forțe pe arena internațională. Astfel, unele din mijl oacele pașnice de
soluționare a diferendelor sunt cun oscute din c ele mai străv echi timpuri (bun ele oficii, m edierea
etc.), altele au apărut d e abia în secolul XIX ( ancheta internațională, arbitrajul), t erțele s-au
confirm at în a doua jumăt ate a secolului XX (inst anțele de judecată int ernațională, comisiil e de
conciliere, organizațiile internaționale).
Mijloacele pașnice cu caracter jurisidicți onal presupun f aptul că r ezolvarea diferendului s e
face prin h otărârea unui organ arbitral sau jud ecătoresc, cărui a statele îi supun dif erendul. Sunt
mijloace care conferă unui t erț sarcina de a reglementa un dif erend în m od obligatoriu și d efinitiv.
Recurgerea la aceste mijloace presupun e consimțământul părțil or în dif erend. Arbitrajul și
reglementarea judici ară sunt pr oceduri c ontradictorii, fi ecare parte prezentându -și pr etențiile și
temeiurile scris și oral. Acestea vizează soluționarea pe fond a diferendului, i ar soluția dată trebuie
să se întemeieze pe dreptul int ernațional, în afară de cazul în c are părțil e convin altfel. Decizia este
definitivă și obligatorie și trebuie să fie motivată.
Treptat, cu d eosebire în secolele XVIII -lea și al XIX -lea, omenirea a conștientizat că
rezolvarea diferendelor internaționale prin mijl oace pașnice constitui e ,,o normă imp erativă28” a
dreptului int ernațional”. Mijloacele pașnice de soluționare a litigiil or sunt astăzi instituții
recunoscute ale dreptului int ernațional, după cum am și pr ecizat anterior. Statuând în c ompetența
Forumului m ondial atribuții d e cea mai mare importanță cu privir e la soluționarea pașnică a
diferendelor, Carta Organizației Națiunil or Unit e consacră, un adevărat sist em de mecanism e și

28 Normă jus cogens descrisă și explicată mai sus.

33
proceduri l a care trebuie să recurgă ,, părțil e în orice diferend a cărui pr elungir e ar put ea pune în
prim ejdie menținerea păcii și s ecurității int ernaționale” (art.33). P otrivit C artei, ,,părțil e au obligația
să acționeze pentru s oluționarea diferendului, în ainte de toate, prin aceste mecanism e și proceduri și
numai în c azul în c are nu reușesc să -l rezolve prin int ermediul l or ele îl vor supun e Consiliului d e
Securitate (art.37) și Adunării G enerale (art.35).”
De asemenea, acest capitol urmăr ește să pr ezinte rolul dipl omației pe scena politică
internațională. Evoluția diplomației scoate în evidență c apacitatea acestui instrum ent de a se adapta
la nevoi și v alori noi ale societății int ernaționale la un anumit m oment și într -un cadru ist oric dat.
Diplomația statelor își f olosește influența atât în int eres propriu, cât și în int eresul c elorlalți.
Astfel, dipl omația dovedește că pr omovează pr osperitatea și susțin e valorile democratice și
consolidarea stabilității p entru t oți cetățenii29. Ulterior, având în v edere importanța mecanism elor și
procedurilor de reglementare pașnică în m enținerea și consolidarea păcii, am ales să pr ezint
contribuți a fiecărui a dintr e ele la soluționarea diferendelor posibile în relațiile internaționale precum
și a locului c e le revine în structuril e generale ale păcii.
Mijloacele jurisdicți onale de soluționare a diferendelor internaționale cuprind pr oceduril e
desfășur ate în fața unor organe jurisdicți onale permanente sau temporare, create fie prin tr atate
internaționale, fie prin acordul părțil or la litigiu, l a nivel univ ersal sau regional, organe ce sunt
abilitate să rezolve litigiil e cu caracter internațional. Inst anțele pot avea fie o competentă g enerală,
fie pot fi sp ecializate într-un anumit d omeniu.
Aceste instanțe pot fi:
1. instanțele arbitrale ad-hoc,
2. Curtea Internațională de Justiți e,
3. Curtea Europeană de Justiți e,
4. Curtea Europeană a Drepturil or Omului,
5. Curtea Inter-americană a Drepturil or Omului,
6. Tribun alul Int ernațional pentru Dr eptul Mării30.
Spre deosebire de mijloacele diplomatice al căror rezultat este facultativ, c ele jurisdicți onale
se desfășoară după anumit e reguli, iar rezultatul lor este obligatoriu.

29 Kissinger H., Diplomația , Editura: ,,ALL’’, București 2018, 375 p.
30 Pentru a nu crea anumite neclarități, Curtea Internațională de Justiție – ONU, Curtea Europeană de Justiție – UE,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului – CoE, Curtea Inter -americană a Drepturilor Omului – OSA, Tribunalul
Internațional pentru Dreptul Mării – ONU, organ constituit urmare a Conve nției Organizației Națiunilor Unite privind
dreptul mării. www.itl os.org.

34
2.2.1. Arbitr ajul – instanță d e judecată int ernațională ad-hoc în primă lini e de soluționare
jurisdicți onală a diferendelor
Arbitrajul int ernațional își înc epe originil e încă din antichit ate. În evul m ediu r olul de arbitri
îl juc au Papa și Imp eratorul G erman. Pr actica arbitrală modernă și -a luat începuturil e în secolul al
XIX-lea, pe parcursul cărui a au fost instituit e mai mult d e 60 de Arbitraje. În 1899 a fost formată
Curtea Permanentă d e Arbitraj, cu s ediul l a Haga.
Potrivit pr evederilor art. 37 al Convenției de la Haga din 1907, dif erendele de ordin juridic,
în sp ecial în ch estiunil e de interpretare sau aplicare a convențiilor internaționale, necesită să fi e
soluționate prin r ecurgerea la arbitraj. Arbitrajul int ernațional a fost reglementat pentru prim a dată
prin C onvenția din 1899 și 1907, și t ot atunci a fost creată Curt ea Permanentă d e Arbitraj cu s ediul
la Haga, prim a instanță d e acest fel, care funcți onează și în pr ezent. Astfel Convenția de la Haga din
1907 stipul a în art. 37 că, „ arbitrajul int ernațional are ca obiect rezolvarea diferendelor dintr e state
prin jud ecători aleși de ele și pe baza respectării dr eptului. R ecurgerea la arbitrajul int ernațional
implică obligația de a se supun e hotărârii arbitrare cu bună cr edință”. Acordul prin c are părțil e
convin să supună un dif erend arbitrajului s e numește „compromis”, i ar clauzele referitoare la
arbitraj, din dif erite tratate se numesc „cl auze compromisorii”31.
Arbitrajul constă în r ezolvarea unui dif erend într e state de o persoană sau un organ arbitru,
stabilit d e părți tribun al arbitral, printr -o hotărâre care, potrivit înț elegerii arbitrale, are valoare
obligatorie. Procedura arbitrajului c onține două faze, una scrisă, în c are sunt c omunic ate instanței
toate informațiile necesare soluționării litigiului, și f aza orală în c are reprezentanții părțil or își susțin
punct ele de vedere în fața instanței. De asemenea, inst anța poate efectua cercetări l a fața locului,
expertize, poate ascult a martori și înd eplini orice acte necesare unei justiții imp arțiale. Decizia
instanței de arbitraj este obligatorie pentru părți num ai pentru c auza judecată. Sunt enunțate drept
cazuri în c are o sentință arbitrală nu ar fi obligatorie dacă arbitri și -au depășit c ompetența, dacă un a
dintr e părți nu a fost ascult ată, dacă sentința este rezultatul un ei fraude a arbitrului, d acă sentința a
fost pr onunțată sub influ ența constrâng erii sau dacă un a dintr e părți a determin at arbitrii, în m od
intenționat, să c omită o eroare materială esențială32.
Altfel, arbitrajul este considerat un mijl oc de soluționare pe cale pașnică a unui dif erend, d e
către un organism t erț, în b aza unei proceduri c are rezultă din acordul părțil or în litigiu, c a

31 Popescu C. F., Grig ore-Rădul escu M. -I., Drept int ernațional public, N oțiuni intr oductiv e, Ediția a II-a, revăzută și
adăugită , Editur a: ,,Univ ersul Juridic’’, Bucur ești, 2017, 218 – 222 p.
32 În această categorie de sentințe impus e prin c onstrâng ere, situăm așa numit ele arbitraje de la Viena din 2 s eptembri e
1938 și 30 august 1940, c are stabiliseră noi frontiere între Ungaria și Cehoslovacia, respectiv, Ung aria și Români a.

35
alternativă l a soluționarea pe cale judecătorească cl asică. Această instituți e se caracterizează prin
două aspecte esențiale, care țin de părțil e la litigiu:
1. părțil e la litigiu, fi e el real sau potențial, actual sau viit or, decid d e comun acord cin e
soluționează acel litigiu;
2. părțil e la litigiu sunt d e asemenea cele care conferă corpului arbitral put erile în limit a
cărora se va pronunța în soluționarea litigiului în c auză33.
Rezultă d e aici trăsă tura definitorie a acestui c oncept de soluționare a litigiil or, fundamental
diferit de instituți a judici ară, în s ensul î n care recursul l a aceasta din urmă nu depinde de nici un
consens al părțil or la litigiu și nu f ace obiectul un ei acceptări anterioare de către părți. Arbitrajul este
astfel considerat drept un m od care are ca scop examinarea unui litigiu într e părți, d e către entități
private, a căror decizie este luată în conformitate cu n ormele de drept sau cu echitatea și este
obligatorie numai pentru părțil e în litigiu.
Pentru a înțelege această n oțiune, este necesară dif erențierea față de alte mijloace de
soluționare a litigiil or, care, deși pot fi înc adrate în definiți a generică dată mai sus, nu s e aseamănă
însă cu arbitrajul așa cum este el conceptualizat:
1. expertiza: se aseamănă cu arbitrajul doar în c eea ce privește faptul că este efectuată tot de terți,
care trebuie să se pronunțe asupra unor aspecte ale unui litigiu, fără a se pronunța însă asupra
litigiului în ansamblu. Prin expertiză s e înțelege aducerea de clarificări și lămuriri în v ederea
soluționării unui litigiu d e către un arbitru s au o instanță jud ecătorească;
2. tranzacția: deși poate fi considerată ca mijloc de soluționare a unui liti giu printr -un simplu acord
al părțil or, această noțiune se diferențiază fundamental de arbitraj prin f aptul că nu are un caracter
jurisdicți onal, relevând d e simpl a voință a părților;
3. concilierea: deși implică pr ezența terțelor părți î n soluționarea unui litigiu, s e diferențiază de
arbitraj datorită lips ei oricăror formalități și prin f aptul că s oluția nu este obligatorie pentru părțil e
în litigiu.

33 Iordache C., Rezolvarea legală a diferendelor internaționale, Editura: Univ ersității N aționale de Apărare „Carol I”,
Bucur ești, 2015, 188 p.

36
De reținut, o sentință arbitrală poate fi lovită d e nulitate pentru vicii cum sunt:
1. depășir ea competențelor de către arbitrii;
2. pronunțarea sentinței sub influ ența constrâng erii;
3. compun erea organului arbitral a fost nereglementară.
Avantajele recurgerii la arbitraj în r aport cu inst anțele de judecată. D eși părțil e nu dispun nici
în cazul arbitrajului d e o libertate absolută34, acesta prezintă o serie de avantaje în raport cu justiț ia
tradițională statală:
1. rapiditate și costuri m ai reduse;
2. utiliz area unor arbitrii sp ecializați exact în domeniul litigiului;
3. discr eție sporită;
4. independența în raport cu eventuale decizii anterioare;
5. neobligativitatea de a respecta anumit e curente doctrin are și jurisprud ențiale;
6. posibilit ate de soluționare atât în b aza dreptului cât ș i a altor izv oare, precum echitatea sau
cutum a internațională.
În perioada 1902 – 2002 Curt ea Permanentă d e Arbitraj a examinat mai mult d e 40 dif erende
între state (spre exemplu, dif erendul N orvegia-Suedia privind fr ontierele maritim e (1908 -1909);
diferendul S.U. A. -Marea Britania, privind p escuitul în Oceanul Atlantic (1909 -1910), ș .a.). În
calitate de comisie internațională de conciliere Curtea Permanentă d e Arbitraj a examinat 3
diferende. De menționat, că Curt ea Permanentă d e Arbitraj nu funcți onează ca organ de jurisdicți e
internațională permanentă în adevăratul sens al cuvântului, ci d oar ca organ, care propune o listă a
arbitril or, formată de statele membre la Convenția de la Haga din 1907 (cât e 4 arbitri d e la fiecare
stat membru), din c are statele în dif erend își aleg arbitrii35.
Concluzi onând, arbitrajul int ernațional pr ezintă anumit e caractere specifice, care îl
individu alizează în sist emul d e mijloace de soluționare pașnică a diferendelor internaționale. Astfel,
părțil e convin să supună un dif erend arbitrajului, fi e pe calea: unui acord denumit c ompromis; un ei
clauze compromisorii inclus e în anumit e tratate; unui tr atat general de arbitraj permanent.
Acorduril e de arbitraj au ca obiect litigiul c oncret ce s-a ivit într e părți și în acest sens: d efinesc
litigiul; d esemnează organul arbitral și îi st abilesc competența; fixează regulile de procedură.
De obicei, se aplică r egulile dreptului int ernațional și principiil e echității.

34 Limit are prin int ermediul n ormelor de ordine public a națională și int ernațională, necesitatea de respectare a
principiului c elerității și a principiului d ezbaterilor în c ontradictoriu. A se vedea pentru d etalii Burui ană I., Impactul
dreptului int ernațional asupra constituțiil or naționale, în: ,,Studii Europene’’, 1, 43 -54, Chișinău, 2014.
35 www.int ernational-arbitration-attorney.com/ro/international-court-of-arbitration/.

37
2.2.2. Curt ea Internațională de Justiți e – organ princip al jurisdicți onal al Organizației
Națiunil or Unit e
Curtea Internațională de Justiți e este cel mai imp ortant organ jurisdicți onal la nivelul
societății int ernaționale, fiind unul din organele princip ale ale Organizației Națiunil or Unite.
Activit atea Curții este reglementată în princip al prin disp ozițiile normative cuprins e în St atutul
C.I.J36. care face parte integrantă din C arta O.N.U. N ormele statutare sunt atât n orme imperative,
exprimând un c aracter obiectiv, d ar sunt și n orme dispozitive, cu c aracter subi ectiv, în s ensul d e a
lăsa la voința subiectelor, în sp eță st atele-părți, o serie de aspecte legate de realizarea funcți ei
judici are pe care o îndeplinește C.I.J.
Reglementarea judici ară îns eamnă supun erea diferendului unui tribun al int ernațional
preconstituit și p ermanent. Prim a instanță d e judecată int ernațională cu c aracter permanent a fost
Curtea Permanentă d e Justiți e Internațională (C.P.J.I.), înființ ată în 1920 în b aza Pactului S ocietății
Națiunil or37, dar ind ependent de aceasta. Aceasta a fost desființ ată în m od expres în 1946. Odată cu
crearea ONU, în t emeiul C artei a fost instituită Curt ea Internațională de Justiți e (C.I.J.) c a organ
princip al jurisdicți onal al ONU, d ar ind ependent de acesta. Din anumit e punct e de vedere C.I.J. este
continu atoarea C.P.J.I., r espectiv, tr atatele care prevedeau competența obligatorie a acestuia se
consideră tr ecute la noua Curte; statutul n oii Curți pr eia multe elemente din st atutul c elei
precedente; noua Curte a făcut num eroase referiri la hotărâril e celei vechi.
În baza articolului 92 din C artă, CIJ este unul din organele princip ale ale ONU, i ar statutul
său, c onsiderat o anexă a Cartei, face parte integrantă din aceasta.
De asemenea potrivit articolului 93 alin. (1) toți membrii N ațiunil or Unit e sunt părți l a
statutul Curții. L a jurisdicți a sa nu au acces doar membrii organizației, orice stat fără a avea calitatea
de membru ONU s au de parte la Statutul CIJ v or put ea sesiza Curtea, în c ondițiil e stabilite de
Consiliul d e Securitate ,,sub rezerva dispozițiilor speciale cuprins e în tratatele în vig oare” (articolul
35, din St atutul CIJ). În conformitate cu articolul 26 din St atut, Curt ea poate constitui un a sau mai
multe camere alcătuit e din tr ei sau mai mulți jud ecători, pentru examinarea anumit or cauze cum ar fi

36 Statutul Curții d e Justiți e Internațională la www.icj -cij.org/en/statute.
37 Societatea Națiunil or sau Liga Națiunil or a fost o organizație interguvernamentală înființ ată în urm a Conferinței de
Pace de la Paris care a pus c apăt Primului Răzb oi Mondial și pr ecursoarea Organizației Națiunilor Unit e. Societatea a
fost prim a organizație internațională de securitate având obiectivul princip al să m ențină p acea mondială. În p erioada de
maximă d ezvoltare, într e 28 septembri e 1934 și 23 f ebruarie 1935, a avut 58 m embri. St abilite în Pactul S ocietății
Națiunilor, scopuril e princip ale ale Societății erau prevenirea războiului prin s ecuritate colectivă, d ezarmarea, și
rezolvarea disput elor internaționale prin n egociere și arbitraj. Printr e altele erau tratate și probleme precum c ondițiil e de
muncă, tr atamentul c orect a locuitorilor indig eni, tr aficul d e persoane și a droguril or, comercializarea armelor, sănăt atea
mondială, priz onierii de război, și pr otejarea minoritățil or din Europa.
www.r o.wikip edia.org/wiki/S ocietatea_Na%C8%9Biunil or.

38
conflict ele de muncă ori cauze privind tr anzitul și c omunic ațiile. De asemenea, Curt ea poate să
institui e ad hoc, la cererea părțil or, o cameră de judecată mai restrânsă f ormată din 3 -5 jud ecători,
după cum în b aza articolului 29 din St atut p oate forma anual o cameră care să dezbată și să
soluționeze cauzele care se pretează la o procedură sum ară.
Curtea este alcătuită din cincispr ezece membri aleși de Adunarea Generală ONU și C onsiliul
de Securitate ONU p e o durată de 9 ani, indiferent de cetățenie, dintr e persoanele cu în altă ținută
morală și c are sunt c alificați corespunzăt or în țăril e de origine pentru a ocupa înalte funcții judici are
sau sunt juriști cu c ompetență recunoscută în dr eptul int ernațional public.
Competența Curții în s oluționarea diferendelor int ernaționale are caracter facultativ, ea
putând jud eca numai dacă st atele îi supun spr e soluționare diferendele. Potrivit art. 38 din St atut în
soluționarea diferendelor deduse judecății ei, Curt ea va aplica convențiile internaționale, cutum a
internațională așa cum r ezultă dintr -o practică g enerală acceptată ca fiind n ormă d e drept și
principiil e generale de drept recunoscute de națiunil e civiliz ate, iar ca mijloace auxiliare de stabilire
a normei de drept, hotărâril e judecătorești și d octrina celor mai calificați specialiști în dr ept public.
În privinț a competenței contencioase a C.I.J. există o competență ratione personae
reglementată de articolul 34 pct . 1 din St atut în b aza cărui a „numai statele pot fi părți în c auzele
supus e Curții”.
Din punct d e vedere al competenței ratione materiae, potrivit articolului 36 pct.1 din St atut,
C.I.J. are în competența sa două categorii de cauze :a) cele pe care i le supun părțil e; b) toate
chestiunil e prevăzut e în m od special în C arta Națiunil or Unit e sau în tr atatele și convențiile în
vigoare38.
După cum r ezultă d e mai sus, jurisdicți a Curții este în principiu o jurisdicți e facultativă39.
Exprim area consimțământului unui st at de a accepta jurisdicți a Curții p oate avea loc a priori deci
înainte și indif erent de producerea vreunui dif erend, d ar și a posteriori când s e apelează la
competența Curți după apariția diferendului. În ambele variante se impun un ele precizări privind
modul în c are statele înțeleg să apeleze la competența Curții în s oluționarea diferendelor:

38 Moldovan C., Drept int ernațional public. Principii și instituții fund amentale, Editura: ,,Hamangiu”, Bucur ești, 2017,
175. p .
39 Statele pot accepta obligația de a se supun e jurisdicți ei Curții printr -o declarație unilaterală denumită cl auză
facultativă, fi e înserând în c adrul unui tr atat bilateral ori multil ateral o clauză c ompromisorie, fie, ulterior apariției unui
diferend, să-și dea acordul l a încheierea unui c ompromis. T oate aceste modalități pr esupun c ondiția reciprocității. Id eea
de competență facultativă a Curții Int ernaționale de Justiți e se sprijină p e argum entul că părțil e implic ate într-un
diferend, acceptă jurisdicți a Curții d oar printr -un act de manifestare a propriei voințe. Acesta poate consta într-o
declarație formală ori poate fi int erpretat ca acord tacit, forum pr orogatum, când Curt ea va verifica realitatea
consimțământului c a și condiția de a nu fi afectat de vicii d e consimțământ.

39
a) înainte de producerea unui eventual diferend, st atele pot accepta competența C.I.J. prin
două m odalități distinct e:
1. printr -o declarație unilaterală, d enumită și „cl auză f acultativă” c e se depune la
Secretarul General ONU, prin c are un st at acceptă c ompetența obligatorie a Curții,
de soluționare a unui dif erend cu un alt stat care la rândul său, acceptă aceiași
obligație.
2. acceptarea a priori a jurisdicți ei C.I.J. m ai poate rezulta din c onținutul anumit or
tratate bilaterale ori multil aterale, privind s oluționarea pașnică a diferendelor, ori
din orice tratat de cooperare, care includ e o clauză c ompromisorie, prin c are este
acceptată competența Curții. În absența unui c ompromis, acceptarea competenței
obligatorii a Curții p oate rezulta din orice declarație sau act conclud ent ori din
comportamentul p osterior sesizării Curții d e către un alt stat; este o situație de forum
prorogatum,adică o extind ere a competenței în lips a compromisului.
b) ult erior apariției unui dif erend, c ompetența Curții p oate fi acceptată de state printr -un
acord, d enumit c ompromis, în cuprinsul cărui a statele stabilesc obiectul dif erendului, în princip al
problemele asupra cărora doresc să s e pronunțe Curtea.
Părțil e pot face precizări asupra dreptului aplicabil, sub r ezerva compatibilității cu articolul
38 din St atutul Curții. Problema care se ridică însă este aceea a măsurii în c are caracterul obiectiv al
acestui r egim st atutar excede voinței particul are a părțil or manifestate într-o serie de aspecte legate
de organizarea și funcți onarea Curții. D e aceea ne-am și pr opus a formula unele considerații privind
manifestarea raportului într e caracterul imp erativ și c el disp ozitiv al normelor ce alcătui esc St atutul
Curții Int ernaționale de Justiți e40.
Potrivit C artei Națiunil or Unit e, Adunarea Generală sau Consiliul d e Securitate sau orice alt
organ autorizat (ECOSOC, C onsiliul d e Tutela, agențiile specializate ale ONU, cu excepția Uniunii
Poștale Univ ersale, Autoritatea Internațională a Energiei Atomice, etc.) p ot solicita Curții
formul area unor avize consult ative pentru anumit e probleme cu c aracter juridic c are apar în
desfășur area activității l or. Statele nu au dreptul d e a cere avize consult ative, ci d oar aceste organe.
Procedura în fața Curții este reglementată în C apitolul III al Statutului și d e Regulamentul
Curții, adoptat de aceasta. Procedura se bazează pe regulile fundamentale ale oricărei proceduri
contencioase, și anume:
1. Contradictorialitatea;

40 Constantin V., Drept Int ernațional, Editura: ,,Univ ersul Juridic’’, 2010, 384 p.

40
2. Independența;
3. Imparțialitatea;
Procedura are două faze:
1. Faza scrisă, c are cuprind e memorii, c ontra-memorii etc.
2. Faza orală, care presupun e prezentarea directă în f ața Curții a argum entelor părțil or.
Aspecte privind s esizarea Curții Int ernaționale de Justiți e cu privir e la soluționarea
diferendului privind d elimit area platoului c ontinental în c azul R omâni ei.
Delimitarea platoului c ontinental și a zonelor economice exclusiv e în sectorul n ordic al
bazinului d e vest al Mării N egre a făcut obiectul unui pr oces înd elungat de negocieri, desfășur at în
perioada 1967 – 1987, într e Români a și Uniun ea Republicil or Socialiste Sovietice fără c a cele două
părți să ajungă l a un acord. După d estrăm area URSS, această pr oblemă a fost abordată în r elația cu
partea ucraineană.
Între 1998 și 2004, au fost ținut e 24 d e runde de negocieri având c a temă st abilirea
delimitării fr ontierei maritim e. Cu t oate acestea, nu a fost obținut nici un r ezultat și nu a fost înch eiat
nici un acord de delimitare a zonelor maritim e în M area Neagră. C a urmare, pentru a se înlătur a
prelungir ea la nesfârșit a acestor negocieri fără nici un r ezultat Partea română a considerat că este
cazul să r eclame disput a pentru a fi soluționată de Curtea Internațională de Justiți e de la Haga.
Români a a cerut Curții l a data de 13 septembrie 2004 să st abilească d elimit area platoului c ontinental
și a zonelor economice exclusiv e ale celor două st ate în M area Neagră și în acest scop să st abilească
o singură fr ontieră maritimă.
Prin D ecizia din 3 f ebruarie 2009 Curt ea de Justiți e de la Haga a dat dreptate Români ei în
procesul int entat Ucr ainei cu privir e la delimit area platoului c ontinental și a zonelor economice
exclusiv e din M area Neagra. Presedintele Curții, R osalyn Higgins, a dat citir e coordonatelor precise
care trasează, înc epând din acest moment, lini a de delimitare a platoului c ontinental și a zonelor
economice exclusiv e care revin c elor două părți, R omâni a și Ucr aina. Președintele Curții a mai
anunțat că pr etenția Ucrainei, aceea că Insul a Șerpilor să influ enteze linia de delimit are, nu a fost
luată în considerare, dând câstig d e cauză R omâni ei, care a argum entat mereu ca Insul a este o
„stâncă”, p otrivit Dr eptului Mării. R omâni a și Ucr aina s-au lupt at la Haga pentru o zonă de 12.000
de kilometri pătr ați din M area Neagră c are ar conține, potrivit estimăril or, aproximativ 100 d e
miliarde de metri cubi d e gaze naturale și 10 mili arde de tone de petrol. Potrivit c oordonatelor

41
geografice decise de Curte, Români a a primit 79,34% din z ona în litigiu, r espectiv acces la 12
milioane de metri cubi d e petrol și 70 d e miliarde de metri cubi d e gaze naturale41.

2.2.3. Aspecte practice în rezolvarea diferendelor internaționale
După cum am precizat anterior, Carta O.N.U. și c elelalte documente de drept int ernațional se
referă la obligația statelor de a renunța la forță și l a amenințaea cu forța în relațiile internaționale și
soluționarea pe cale pașnică a diferendelor internaționale.
Principiul r eglementării p așnice a diferendelor internaționale a fost reafirmat într -un număr
semnific ativ de rezoluții ale Adunării G enerale ONU, printr e care menționăm:
1. Rezoluția 2627 (XXV), din 24 octombri e 1970 ‒ D eclarația Adunării G enerale, cu ocazia
aniversării c elor 25 d e ani de existență ONU42,
2. Rezoluția nr. 2734 (XXV), din 16 d ecembri e 1970 ‒ D eclarația Adunării G enerale cu privir e
la întărir ea securității int ernaționale43,
3. Rezoluția nr. 40/9, din 8 n oiembri e 1985 ‒ Apelul S olemn al Adunării G enerale, adresat
statelor în c onflict, d e a pune capăt im ediat acțiunii armate și de a rezolva disput ele dintr e ele pe
calea negocierilor, precum și cătr e statele membre ale Națiunilor Unit e de a întreprind e acțiuni d e
soluționare a situațiilor de tensiun e și conflict prin mijl oace politico-diplomatice și de a se abține
în acțiunil e lor de a recurge la amenințarea cu forța sau la folosirea forței și orice altă int ervenție
în afacerile interne ale altor state44.
În Rezoluția 2627 (XXV), Adunarea Generală își afirmă disp onibilit atea de a depune eforturi
susținut e pentru d ezvoltarea de relații într e state, bazate, în m od deosebit, p e principiul egalității
suverane a statelor, pe principiul abținerii de a recurge la amenințarea cu forța sau la folosirea forței
împotriva integrității t eritoriale și ind ependenței politice a oricărui st at în r elațiile internaționale, pe

41 Dumitru L., Practica Români ei cu privir e la delimitarea și demarcarea frontierelor terestre și a spațiilor maritim e,
în: R evistă științific o-practică Nr. 1, Institutul d e Relații Int ernaționale din M oldova, Chișinău, 2014, 30 -39, p.
www.m ae.ro/node/24347 .
42 [The General Assembly], 2627 (XXV). D eclaration on the Occasion of the Twenty-fifth Anniversary of the United
Nations, 24 October 1970, p. 3, www.digit allibrary.un. org/record/201690 .
43 [The General Assembly], 2734 (XXV). D eclaration on the Strengthening of International Security, 16 D ecember
1970, p. 22, https://und ocs.org/en/A/RES/2734(XXV) .
44 [The General Assembly], 40/9. S olemn appeal to States in c onflict t o cease armed action forthwith and to settle
disput es between them thr ough n egotiations, and to States Members of the United Nations to undertake to solve
situations of tension and conflict and existing disput es by p olitical means and to refrain from the threat or use of force
and fr om any int ervention in th e internal affairs of the States, 8 N ovember 1985, 20 p.
www.w orldlii. org/int/ other/UNG A/1985/9.pdf .

42
principiul s oluționării prin mijl oace pașnice a diferendelor internaționale, pe principiul r eferitor la
obligația de a nu int erveni în afacerile care țin de competența națională a unui st at, în c onformitate
cu Carta, pe principiul obligației statelor de a coopera între ele în deplin acord cu pr evederile Cartei,
precum și p e principiul p otrivit cărui a statele trebuie să înd eplinească cu bună -credință obligațiile pe
care și le-au asumat, conform C artei.
Rezoluția 2734 (XXV) înd eamnă st atele să folosească l a maximum mijl oacele și metodele
oferite de Carta Națiunilor Unit e pentru r ezolvarea, exclusiv p e cale pașnică, a oricărei disput e sau
situații care ar put ea pune în pericol menținerea păcii și s ecurității int ernaționale. Prin această
rezoluție, se încur ajează orice inițiativă s au contribuți e care poate aduce îmbunătățiri căil or de
implementare a mijloacelor pașnice de soluționare a diferendelor.
Prin R ezoluția 40/99 , Adunarea Generală își r eafirmă atât c onving erea că recurgerea la
amenințarea cu forța sau la folosirea forței în c onflict ele dintr e state nu conduc e decât la o agravare
a situației internaționale, care generează un pr oces și m ai dificil d e aflare a unei soluții acceptabile la
problemele apărut e, cât și int eresul d e a încur aja statele să exercite eforturi m axime în aplicarea
principiului r ezolvării p e cale pașnică a diferendelor, ca unică s oluție viabilă d e dezamorsare a
disput elor dintr e părți p e termen lung.
De asemenea, principiul r ezolvării dif erendelor dintr e state prin mijl oace pașnice este
afirmat, la nivelul Adunării G enerale, într -o serie de declarații foarte importante, care au contribuit
la consolidarea principiil or dreptului int ernațional public:
1. Declarația asupra principiil or de drept int ernațional privind r elațiile prietenești și d e
cooperare dintr e state în acord cu C arta Națiunilor Unite (1970)45
2. Declarația de la Manila asupra reglementării p așnice a diferendelor int ernaționale
(1981)46,
3. Declarația privind pr evenirea și înlătur area disput elor și situ ațiilor care pot amenința pacea
și securit atea internațională și asupra rolului N ațiunilor Unite în acest domeniu (1988)47,
4. Declarația privind c onstatarea faptelor de către Națiunile Unite în domeniul m enținerii
păcii și s ecurității int ernaționale (1991)48.

45 [The General Assembly], 2625(XXV). D eclaration on Principl es of International Law concerning Fri endly R elations
and C o-operation among St ates in accordance with th e Charter of the United Nations, 24.10.1970,
www.und ocs.org/A/RES/2625(XXV) .
46 Peaceful S ettlement of International Disput es, 15.11.1982, www.p eacemaker.un.org .
47 [The General Assembly], 43/51. D eclaration on the Prevention and R emoval of Disput es and Situ ations Which M ay
Threaten Int ernational Peace and Security and on the Role of the United Nations in This Fi eld, 5.12.1988,
www.r efworld.org/docid/3b00f2274b.html .

43
În toate aceste declarații, m enționarea principiului p otrivit cărui a statele trebuie să rezolve
diferendele lor internaționale prin mijl oace pașnice, astfel încât p acea, securitatea internațională și
justiți a să nu fi e puse în pericol, avea ca scop fund amental prevenirea conflict elor prin r eorientarea
afacerilor de politică externă a statelor din sf era unilateralismului și agresiunii spr e zona mai pașnică
a cooperării și multil ateralismului. Acest principiu pr ezintă un m are interes la nivelul N ațiunilor
Unite nu num ai din p erspectiva evitării d eclanșării unui c onflict armat sâng eros, ci și din p erspectiva
nevoilor de contracarare a ideologiilor de tip extremist, g eneratoare de probleme la scară gl obală,
precum t erorismul și m anifestăril e de ură, b azate pe considerații de natură p olitică, fil osofică,
rasială, etnică, r eligioasă sau altele asemănăt oare. Prin inv ocarea și repetarea acestui principiu în
numeroase rezoluții și d eclarații de-a lungul timpului, ONU urmăr ește, în m od indir ect, consolidarea
unei ordini în s ocietatea internațională, b azată pe interzicerea forței și c oerciției în r elațiile de
politică externă a statelor și altor entități, cu excepția situațiilor care impun aplicarea dreptului l a
autoapărare, situ ație în care utiliz area forței este permisă. Și t otuși, chi ar și aceste situații
excepționale de legitimă apărare, care justifică utiliz area forței armate, nu n eagă d atoria
fundamentală a oricărui st at sau a oricărei alte entități r ecunoscute la nivel internațional de a-și
îndeplini obligația de a se abține de la utiliz area forței sau de la amenințarea cu utiliz area forței în
acțiunil e lor.
Condițiil e care se cer înd eplinit e pentru c alificarea folosirii f orței armate ca un act de
agresiune sunt r elevate în Rezoluția 3314 a Adunării G enerale a O.N.U. (1974). P otrivit acestei
rezoluții, st atul care a recurs l a forța armată, încălcând pr evederile Chartei O.N.U., a comis un act de
agresiune, fapt ce constitui e dovada sufici entă p entru c alificarea sa ca agresor. Este vorba de un act
comis cu int enție, de o certă gr avitate, care îl deosebește de acele acte de folosirea forței, cum ar fi:
incid entele sporadice de frontieră, adică ,,incid entele minore’’. Cazuri tipic e de agresiune prevăzut e
exemplific ativ și nu limit ativ în r ezoluția menționată sunt:
1. Invadarea teritoriului altui st at;
2. Bombardarea teritoriului care aparține altui st at;
3. Blocada porturil or sau a coastelor unui st at de către forțele armate ale altui st at;
4. Atacul armat al unui st at împ otriva forțelor armate sau flotelor maritim e și aeriene civile ale
altui stat.

48 3 [Th e General Assembly], 46/59. D eclaration on Factfinding by th e United Nations in th e Field of the Maintenance
of International Peace and Security, 9.12.1991, www.und ocs.org/A/RES/46/59 .

44
5. Încălc area de către un st at, ale cărui f orțe armate sunt st aționate pe teritoriul altui st at (cu
acordul acestuia) a condițiil or și a termenului d e staționare, etc.
De asemenea, în r ezoluție se precizează că nici un c onsiderent de natură p olitică, economică,
milit ară nu p oate justific a o agresiune și se prevede răspund erea statelor pentru agresiune. Răzb oiul
de agresiune este considerat ,,o crimă împotriva păcii int ernaționale’’. Interzicerea agresiunii armate
– directe și indir ecte – a căpăt at o consacrare expresă, dar, actele de agresiune economică, pr esiunil e
politice și constrâng erea de orice natură c are pot pun e în prim ejdie suveranitatea și ind ependența
statelor nu b eneficiază, încă, d e o definire în cadrul unui instrum ent juridic int ernațional.
Intervenția militară din m artie 2003 în Irak, und e S.U.A. și M area Britanie au fost princip alii
actori, este considerată de majoritatea juriștil or occidentali ca o acțiun e ilegală. În pl anul p oliticii
internaționale s-a înregistrat un fi asco diplomatic iar O.N.U. nu a reușit să s e impună în r ezolvarea
acestei criz e irakiene. A apărut p entru prim a dată o falie între statele occidentale, în m odul d e
abordare politico-juridică a acestei criz e internaționale. S.U. A. a aplicat un sist em progresiv d e drept
internațional, asemănăt or sist emului juridic ,,Dr eptul gințil or’’ utiliz at de Imperiul R oman în
antichit ate.
Faptul că S.U. A. s-a substituit O.N.U. este un pr ocedeu extrem de periculos. Se impun, cu
acuitate, modificări ale normelor din Ch arta O.N.U., o reformă instituți onală care să asigur e un gr ad
ridicat de reacție și acțiun e efectivă în r ezolvarea crizelor majore care se manifestă în dif eritele zone
de pe mapamond. S.U. A. au inv ocat, ca argum ent forte al intervenției în Irak, nerespectarea de către
guvernul c ondus d e Sadam Hus ein a rezoluțiilor emise de C.S./ O.N.U. după primul răzb oi din Golf –
anul 1991.
După anul 1991, p e durata a 12 ani, C onsiliul d e securitate a elaborat 16 r ezoluții p entru
asigurarea punerii în aplicare a ,,Planului d e pace’’ stabilit după răzb oiul din G olf. Populația șiită
din sudul Ir akului a fost supusă unui g enocid um an. Americanii au considerat că n -a fost un răzb oi
împotriva poporului ir akian, ci au acționat pentru înl ocuirea unui r egim r epresiv, că S.U. A. sprijină
respectarea libertății și a drepturil or fund amentale în oricare regiune a lumii.
Pentru S.U. A., forța militară dominantă în lum e, principiil e respectării dr epturil or omului
prevalează față de celelalte principii ins erate în Ch arta O.N.U. Dr eptul int ernațional permite
folosirea forței armate în două situ ații:
1. Folosirea forței în b aza hotărârii C onsiliului d e Securitate al O.N.U.;

45
2. Exercitarea dreptului l a autoapărare individu ală sau colectivă împ otriva unui atac armat.
Folosirea forței ca sancțiun e colectivă împ otriva statelor care săvârș esc acte de agresiune, de
amenințare sau încălc are a păcii int ernaționale, este prevăzută în art.42 din Ch arta O.N.U.49
La o asemenea hotărâre a recurs C onsiliul d e Securitate, împ otriva Irakului , ca urmare a
ocupării d e către acesta a Kuw eitului , acțiun e care s-a finalizat în m artie 1991, cu eliberarea acestei
țări d e către forțele unei coaliții int ernaționale.
O.N.U. f olosește forțe armate și pentru operațiunil e de menținere a păcii, f orțe care sunt
staționate pe teritoriul un or state, cu acordul acestora, pentru a împiedica declanșarea operațiilor
milit are și a contribui l a rezolvarea pașnică a unor situ ații conflictu ale (Cipru, Lib an, Isr ael,
BosniaHerțegovina, etc.)50.
Cât priv ește dreptul l egitim l a autoapărare, exercitarea acestuia este strict d eterminată în
conținutul art.51 din Ch arta O.N.U. L a un astfel de drept nu s e poate recurge în caz de agresiune
economică s au constrâng ere de altă natură, după cum el nu p oate fi inv ocat în sc opuri pr eventive sau
atunci când un p ericol pare iminent, răzb oiul pr eventiv fiind ilicit, c ontrar regulilor dreptului
internațional. Prin urm are, art.51 din Ch artă, tr ebuie să fi e interpretat restrictiv, dr eptul d e
autoapărare individu ală sau colectivă (în b aza unui tr atat) reprezentând o excepție de la principiul
nerecurgerii la forță. În pr actica relațiilor int ernaționale, inv ocarea legitim ei apărări r eprezintă,
uneori, o încercare de a da o aparență juridică p oliticii d e forță, d e a justific a agresiunea.
În concluzi e, aplicarea principiului privind r eglementarea pașnică a diferendelor în r elațiile
internaționale nu poate avea efecte benefice și de durată fără c onsiderarea altor principii d e drept
internațional care contribui e la menținerea stabilității în r elațiile internaționale, precum sunt
principiul n erecurgerii la forță s au la amenințarea cu forța în relațiile internaționale, principiul
neintervenției în afacerile interne sau externe ale statelor, principiul egalității suv erane a statelor și
principiul bun ei-credințe în relațiile internaționale. Prevenirea conflict elor, fiind o activit ate
fundamentală a Organizației Națiunilor Unit e, înscrisă în C apitolul VI al Cartei ONU, s e realizează
în m are parte prin aplicarea principiului privind r eglementarea pașnică a diferendelor, care
contribui e la schimb area de paradigmă în acțiun ea statelor în pl anul r elațiilor internaționale dinspr e
o politică externă a unilateralismului și agresiunii, spr e o politică a cooperării, bun ei-credințe și

49 Rezoluția C.S./ O.N.U. r eprezintă b aza juridică d e constituir e și utiliz are a unei forțe multin aționale pentru r ezolvarea
unui c onflict armat sau pentru pr evenirea unei criz e majore. Mandatul O.N.U. cuprind e referiri la: rolul forței
multin aționale, regulile de angajare, sup ortul l ogistic, structur a forței, asistență juridică. S.U. A. au motivat invazia în
Irak ca fiind o reacție la faptul că Ir akul nu a respectat Rezoluția O.N.U. 1041 din n oiembri e 2002.
50 Iordache C., Drept operațional, Editura: ,,Univ ersității N aționale De Apărare’’, Bucur ești, 2013, 44 p.

46
multil ateralismului. T otodată, acest principiu c ontribui e atât la evitarea escaladării vi olente a unui
diferend, c are ar put ea conduc e la un conflict armat, cât și l a prevenirea și contracararea ideologiilor
de tip extremist, g eneratoare de probleme la scară globală, pr ecum t erorismul și m anifestăril e de ură,
bazate pe considerații de natură p olitică, fil osofică, r asială, etnică, r eligioasă s au altele
asemănăt oare. Prin inv ocarea și repetarea acestui principiu în num eroasele sale rezoluții și d eclarații,
ONU urmăr ește încur ajarea statelor și a altor entități int ernaționale să particip e activ l a promovarea
și aplicarea principiil or fund amentale de drept int ernațional în v ederea consolidării un ei ordini în
societatea internațională, bazată pe interzicerea forței și c oerciției în r elațiile de politică int ernă și
externă a statelor și a altor entități, pr ecum și p e garantarea drepturil or fund amentale, inclusiv a
dreptului l a autoapărare individu ală și c olectivă.

47
CAPITOLUL 3. COOPERAREA MULTIL ATERALĂ A REPUBLICII
MOLDOVA ÎN C ADRUL ORGANIZAȚIE NAȚIUNIL OR UNIT E
3.1. Dir ecțiile prioritare de cooperare dintr e Republic a Moldova și Organizația Națiunil or
Unit e în contextul s ecurității r egionale actuale
Republic a Moldova a devenit m embru ONU p e data de 2 martie 1992, odată cu adoptarea de
către Adunarea Generală ONU a Rezoluției A/RES/46/22351.
Fiind un f orum univ ersal de dezbatere a problemelor globale, Republic a Moldova acordă o
importanță d eosebită r olului ONU în pr omovarea democrației și a drepturil or omului, m enținerea
păcii și s ecurității int ernaționale, dezvoltarea economică și s ocială, respectarea principiil or dreptului
internațional și a supremației legii. Un r ol imp ortant în pr omovarea intereselor și pri oritățil or
naționale în cadrul ONU îl au misiunil e țării n oastre acreditate pe lângă organizație și Oficiil e sale la
New Y ork, G eneva și Vi ena, precum și în alte capitale unde își au sediul m ai mult e agenții
specializate ONU, f onduri și pr ograme. Imediat după aderarea Republicii M oldova la familia ONU,
mai mult e din aceste agenții, f onduri și pr ograme și-au deschis, cu acordul Guv ernului RM, oficii în
țară în v ederea susțin erii activitățil or de promovare a democrației, bun ei guv ernări, pr osperității,
drepturil or omului și c onsolidarea unui st at de drept modern și european52.
La ora actuală, peste 20 de agenții sp ecializate, fonduri și pr ograme au oficiu l a Chișinău, s au
oficii d e proiecte, după cum urm ează:
1. Programul ONU p entru D ezvoltare (UNDP);
2. Fondul ONU p entru C opii (UNIC EF);
3. Înaltul C omisar ONU p entru R efugiați (UNHCR);
4. Fondul ONU p entru P opulație (UNFP A);
5. Organizația Mondială a Sănătății (WH O);
6. Organizația Internațională a Muncii (IL O);
7. Entitatea Națiunil or Unit e pentru Egalitatea Gender și Abilitarea Femeii (UN W OMEN);
8. Organizația pentru Alimentație și Agricultură (F AO);
9. Fondul Int ernațional pentru D ezvoltarea Agriculturii (IF AD);
10. Programul ONU privind HIV/SID A (UNAIDS);
11. Organizația Internațională pentru Migr ație (IOM);

51 www.s ecurityc ouncilr eport.org/un -documents/d ocument/unm embers-ares-46-223.php .
52 www.mf a.gov.md/r o/content/republic a-moldova-si-onu.

48
12. Organizația Națiunil or Unit e pentru Educație, Știință și Cultură (UN ESCO);
13. Organizația Națiunil or Unit e pentru D ezvoltare Industri ală (UNID O);
14. Oficiul ONU p entru Dr oguri și Crimă (UN ODC);
15. Programul ONU p entru M ediu (UN EP);
16. Comisia ONU p entru Europa (UNECE);
17. Conferința ONU p entru C omerț și D ezvoltare (UNCT AD);
18. Oficiul În altului C omisar ONU p entru Dr epturil e Omului ( OHCHR);
19. Agenția Internațională pentru Energie Atomică (I AEA);
20. Banca Mondială (WB);
21. Fondul M onetar Internațional (IMF)53;
Acestea activează sub umbr ela Coordonatorului R ezident ONU c are este responsabil d e
coordonarea tutur or activitățil or operaționale și pr ogramatice ONU l a nivel național. La etapa
actuală, activit atea ONU în M oldova se desfășoară în c onformitate cu Acordul d e Parteneriat ONU –
Republic a Moldova și planul d e acțiuni p entru p erioada 2013 -2017 c are a fost semnat la Chișinău în
decembrie 2012 d e către Șeful Guv ernului R epublicii M oldova, Rezidentul C oordonator ONU și
reprezentanții organizațiilor ONU în R epublic a Moldova.
În vederea asigurării un ei coerențe programatice între diferite entități ale ONU, misiun ea
ONU în R epublic a Moldova a adoptat modelul Delivering as One („Unit ate în Acțiun e”) care se
bazează pe un cadru d e parteneriat comun c e stabilește priorități p e o perioadă de 5 ani, un c adru
bugetar unic, un m odel eficient de mobilizare a resurselor complementare, precum și o practică
comună d e desfășur are a activitățil or54.
Sistemul ONU a oferit susțin ere Republicii M oldova în procesul d e adaptare a Agendei 2030
la contextul țării, n aționalizând 333 d e indic atori (urm are a revizuirii acestora), fapt care implică
stabilirea unui sist em de raportare și evaluare a progresului d e realizare a fiecărui obiectiv r elevant
pentru M oldova.
Națiunile Unite s-a angajat să c olaboreze strâns cu Guv ernul R epublicii M oldova pentru a
contribui s emnific ativ la dezvoltarea drepturil or omului și pri oritățil or naționale, în b aza principiului
,,nu lăsăm p e nimeni în urmă”.

53 Demerji I., D emerji L., ONU și instituțiil e sale specializate, Chișinău, 2004 30 -50 p.
54 Cadrul d e Parteneriat ONU – Republic a Moldova pentru D ezvoltare Durabilă 2018 -2022. C adrul d e Asistență ONU
pentru D ezvoltare pentru R epublic a Moldova, art. disp onibil l a www.m oldova.un.org/sit es/default/fil es/2019 –
11/UND AF%20M oldova%20R O.pdf.

49
Cadrul d e Parteneriat pentru D ezvoltare Durabilă 2018 -2022 (UND AF), semnat într e ONU și
Guvernul R epublicii M oldova, servește drept cadru p entru r esponsabilitate reciprocă, scopul fin al
fiind extind erea opțiunil or și p osibilitățil or oamenilor și pr omovarea prosperității, r ezilienței și
dezvoltării dur abile în Republic a Moldova.
ONU M oldova adoptă o abordare multil aterală în pr ocesul d e susțin ere a dezvoltării țării,
implicând c etățenii, oamenii d e știință, s ocietatea civilă, s ectorul priv at, autoritățil e de stat și c ele
public e, partenerii de dezvoltare și tin eretul în cr earea unui viit or comun împr eună.
Republic a Moldova a ratificat Acordul d e la Paris. În c onformitate cu str ategia națională
privind adaptarea la schimbăril e climei, autoritățil e își pr opun să cr ească c apacitățil e de adaptare și
răspund ere a țării l a impactul n egativ, p otențial sau real, al schimbăril or clim atice.
Echipa de țară ONU susțin e procesul d e reformare al țării p entru b eneficiul tutur or
cetățenilor în c onformitate cu necesitățil e și aspirațiile lor, dar și cu angajamentele Agendei 203055.
În contextul actual, la 1 aprilie 2020, din punct d e vedere securității r egionale, a fost
discut ată colaborarea Republicii M oldova cu Organizația Națiunilor Unit e, în eforturil e de stopare a
extind erii și c ombaterii a COVID-19 la nivel național în c adrul un ei într evederi într e ministrul
Afacerilor Externe și Int egrării Europene, Oleg Țul ea, cu c oordonatorul r ezident al ONU în
Republic a Moldova, Sim on Spring ett. L a discuții a particip at și r eprezentantul d e țară al
Organizației Mondiale a Sănătății, Ig or Pokanevych.
Interlocutorii au trecut în r evistă sup ortul acordat de Echipa de țară ONU în pr egătirea și
dotarea sistemul m edical național cu echipamentul n ecesar în lupt a contra coronavirusului,
elaborarea materialelor inf ormaționale și, r espectiv, asistența tehnică oferită în instruir ea
corespunzăt oare a cadrelor medicale. De asemenea, au fost abordate necesitățil e de asistență ale
Republicii M oldova și eforturil e Minist erului Afacerilor Externe și Int egrării Europene în
mobilizarea sprijinului n ecesar în lupt a contra pandemiei56.
Sprijinim M oldova încă din prim ele etape ale acestei criz e. Lucrăm înd eaproape cu
autoritățil e, ca parte a răspunsului c omun al ONU și al partenerilor de dezvoltare, pentru a ajuta la
achizițiil e de echipamente și disp ozitive medicale de primă n ecesitate, pentru a evalua necesitățil e de

55 ONU în M oldova este un partener cheie care susțin e procesul d e naționalizare și impl ementare al Obiectivelor de
Dezvoltare Durabilă (SDG) în M oldova. Guv ernul s -a angajat să r ealizeze ODD-urile, iar cu sup ortul ONU, C ancelaria
de Stat a Moldovei a desfășur at consultări externe în format extins privind Agenda 2030 și aplicarea acesteia la contextul
local. Raportul d e naționalizare al ODD-urilor ,,Adaptarea Agendei 2030 privind D ezvoltarea Durabilă l a contextul
Republicii M oldova” a fost prezentat Consiliului d e Coordonare pentru D ezvoltare Durabilă și aprobat de membrii
acestuia la 4 iuli e 2017.
56 www.md.undp. org/content/moldova/ro/home/coronavirus.html .

50
recuperare pe termen lung și p entru a ajuta țara să dezvolte un răspuns multis ectorial incluziv l a
pandemie, pentru a-și proteja cetățenii și economia, pentru c a nimeni să nu fi e lăsat în urmă57.

3.2. C ooperarea Republicii M oldova cu Organizația Națiunil or Unit e și instituțiil e sale
specializate
După cum put em constata din subc apitolul anterior, în pr ezent, R epublic a Moldova
cooperează cu 21 d e instituții sp ecializate a Organizației Națiunilor Unit e, prezente pe teritoriul țării
noastre.
Contextul p olitic, economic, fin anciar și s ocial a prezentat provocări s erioase în adresa
intervențiilor de dezvoltare și a făcut dificilă st abilirea și menținerea unor parteneriate puternice cu
omologii locali. Cu t oate acestea, Organizația Națiunilor Unit e a continu at să acționeze în m od
coerent și int egrat pentru a aborda provocările complexe și int erconectate de dezvoltare din ț ară,
obținând r ezultate semnific ative și concrete în mai mult e domenii.
Comitetul d e coordonare a Cadrului d e Parteneriat ONU – Republic a Moldova, cu
competențe depline, a fost instituit în anul 2016 prin H otărâre de Guvern. C omitetului d e coordonare
este coprezidat de Prim -ministru și C oordonatorul rezident ONU, i ar din c omponența lui fac parte
Secretarul general al Guv ernului, princip alele minist ere și mai mult e agenții ONU.
Înființ area acestei platforme la nivel înalt pentru schimb d e informații, supr aveghere, luarea
deciziil or strategice și planificarea anticip ată a consolidat parteneriatul dintr e Guvern și Organizația
Națiunilor Unit e în Republic a Moldova și a asigur at integrarea fermă a prioritățil or naționale în noul
Cadru ONU d e Asistență p entru D ezvoltare (UND AF) și v a ghida viitoarele eforturi ale Organizației
Națiunilor Unit e în țară.
La solicitarea Guvernului, Organizația Națiunilor Unit e a planificat o inițiativă c omună
pentru a sprijini impl ementarea la nivel național a ODD-urilor și a asigur a armonizarea cadrului
național de dezvoltare cu ODD-urile. Guv ernul a instituit un C onsiliu p entru d ezvoltarea durabilă
prezidat de Prim -ministru p entru a asigur a coordonarea de politici orizontale. Proiectul a generat o
serie de rezultate concrete care vor susțin e și vor accelera procesul d e naționalizare a ODD-urilor, de
ex:
1. au fost identific ați indic atorii și țint ele naționale;
2. au fost atribuit e responsabilitățil e instituți onale; și

57 Răspunsul PNUD l a criza provocată de COVID-19.

51
3. au fost făcut e recomandări privind m etodele de identific are și int egrare a noilor surs e de date în
cadrul n ațional de monitorizare și evaluare58.
Organizația Națiunilor Unit e în Republic a Moldova a stabilit în anul 2016 un n ou parteneriat
cu organizația de caritate pentru in ovare socială „N esta” cu sc opul d e a valorifica cele mai recente
metode inovatoare pentru int eligența colectivă și d atele generate de utiliz atori. Uti lizarea nivelurilor
netradiționale de date va permite colaborarea mai strânsă și m ai firească cu p opulația din R epublic a
Moldova pentru impl ementarea noului UND AF59.
În anul 2016, Organizația Națiunilor Unit e a consolidat în continuare parteneriatele cu
princip alii donatori, printr e care UE, Statele Unite ale Americii, Su edia și Elveția. A fost examinată
posibilit atea de a stabili p arteneriate cu donatori emergenți (Rusi a, Români a, Bulg aria, Slovacia,
Republic a Cehă și Țăril e Baltice), iar în acest sc op vor fi d epuse eforturi suplim entare. De
asemenea, ONU a stabilit p arteneriate cu IFI (B EI, BERD, B anca Mondială) și cu s ectorul priv at din
Republic a Moldova, întrucât aceste parteneriate deschid p erspective favorabile în astfel de domenii
ca eficiența energetică, fin anțarea combaterii schimbăril or clim atice, inovația în afaceri, dezvoltarea
locală.
Organizația Națiunilor Unit e în M oldova continuă să rămână lid erul gl obal al reformei „Să
ajutăm împr eună”, impl ementând în pr ezent, int egral sau parțial, 12 din c ele 15 elemente de bază ale
procedurilor standard de operare. Anul 2017 este anul fin al de implementare al actualului UND AF.
La 16 m ai 2017, Guv ernul a semnat un n ou UND AF (C adrul d e Parteneriat ONU – Republic a
Moldova pentru D ezvoltare Durabilă 2018 –2022). Pr ocesul d e pregătire a fost un exercițiu incluziv,
consult ativ și extrem de particip ativ, fiind implic ate toate părțil e interesate relevante, cum ar fi
UNCT, Guv ernul, insti tuțiil e public e independente, partenerii de dezvoltare, organizațiile societății
civile și reprezentanți ai grupuril or vuln erabile, ai sectorului priv at, precum și ai entităților regionale
ale ONU60.
Organizația Națiunilor Unit e se bucură d e un niv el sporit de încredere din p artea Guvernului,
partenerilor de dezvoltare, societății civil e și altor actori princip ali din R epublic a Moldova. Această

58 Cadrul d e Parteneriat ONU – Republic a Moldova pentru D ezvoltare Durabilă 2018 -2022. C adrul d e Asistență ONU
pentru D ezvoltare pentru R epublic a Moldova, art. disp onibil l a www.m oldova.un.org/sit es/default/fil es/2019 –
11/UND AF%20M oldova%20R O.pdf.
59 De asemenea, grație acestui f apt Organizația Națiunilor Unit e va putea înregistra, analiza și utiliz a datele într-un m od
care ar permite intervențiilor de dezvoltare să fie bine orientate și să rămână r elevante în contextul v olatil și c omplex din
Republic a Moldova. Un exercițiu pil ot privind abordăril e particip ative față de măsur area nivelului d e sărăci e a fost
inițiat în 2016 și v a continu a în 2020.
60 CPDD este pe deplin aliniat la Agenda de Dezvoltare Durabilă 2030 și astfel va asigur a un impuls esențial pentru
aspirațiile țării d e a atinge ODD-urile.

52
încredere este un avantaj esențial în m ediul p olitic div ers și v olatil din R epublic a Moldova,
facilitând c apacitatea Organizației Națiunilor Unit e de a crea coaliții put ernice cu o gamă largă d e
parteneri și d e a întreprind e intervenții d e dezvoltare pe întreg teritoriul țării, inclus iv în r egiunea
Transnistr eană, subi ect care îl vom aborda în continu are.
În legătură cu Reprezent anța Perm anentă a Republicii Moldov a la ONU , în contextul
activit atății Misiunii Diplom atice în c adrul Oficiului N ațiunilor Unite, RM deține două
reprezent anțe.
Reprezent anța Perm anentă a Republicii Moldov a la Genev a, echipa Misiunii este dedic ată
atât promovării im aginii și intereselor Republicii Moldov a, cât și dezvoltării cooperării multil aterale
spre beneficiul întregii comunități intern aționale. Ambasador Extr aordin ar și Plenipotenți ar,
Reprezent ant Perm anent al Republicii Moldov a la Oficiul N ațiunilor Unite din Genev a și alte
organizații intern aționale din Elveți a fiind do amna Oxanda Domenti61, și
Reprezent anța Perm anentă a Republicii Moldov a la New York, Am, Ambasador
Extraordin ar și Plenipotenți ar, Reprezent ant Perm anent al Republicii Moldov a la Oficiul N ațiunilor
Unite din New York, domnul Victor a Moraru62.
Un rol import ant în promov area intereselor și priorităților n aționale în c adrul ONU îl au
misiunile țării no astre acredit ate pe lângă org anizație și Oficiile s ale la New York, Genev a și Vien a,
precum și în alte c apitale unde își au sediul m ai multe agenții speci alizate ONU, fonduri și
progr ame.
Cooper area Reprezent anțelor Perm anente a Republicii Moldov a la oficiile ONU au scopul de
a aborda princip alele provocări de dezvolt are națională și de a atinge obiectivele de dezvolt are pe
plan intern ațional ale țării și angajamentele în domeniul drepturilor omului. El aborarea și
implement area progr amului se efectue ază în comun de către Guvernul RM și agențiile ONU
corespunzăto are și alți parteneri.
Cei trei piloni tem atici de cooper are sunt:
(1) guvern area democr atică, justiți a, egalitatea și drepturile omului;
(2) dezvolt area umană și incluziune a socială;
(3) mediu, schimbările clim aterice și m anagementul riscurilor de c alamități.
În acest context, cooper area bilaterală susține consolid area capacității regul atorii și
instituțion ale și a condițiilor pentru bun a guvern are; promove ază v alorile ONU și democr ația;

61 https://rponu.mfa.gov.md/ro/content/domeniile -prioritare -de-cooperare .
62 https://rponuny.mfa.gov.md/en/con tent/ambassador .

53
asigură echit ate prin dezvolt area capacității n aționale de prest are a serviciilor soci ale și oportunităț i
de dezvolt are inclusivă și asigură managementul susten abil al mediului cu adaptarea la schimbările
climaterice și gestion area riscurilor de c alamități.
3.3. C onflictul tr ansnistr ean și p erspectivele soluționării acestuia: Rezoluția Organizației
Națiunil or Unit e privind r etragerea trup elor milit are străin e din R epublic a Moldova
Conflictul tr ansnistr ean reprezintă, fără exagerare, cea mai grea problemă m oștenită din
epoca sovietică d e către Republic a Moldova. Zdruncinând din t emelie societatea moldovenească d e
la sfârșitul anilor ’80 ai secolului tr ecut, „sindr omul tr ansnistr ean” a marcat deosebit d e puternic
viața social-politică a Republicii M oldova în perioada de după pr oclamarea independenței de stat în
anul 1992, un eori punând în j oc destinul său ist oric. Timp d e 20 de ani clasa politică și s ocietatea
civilă m oldovenească s -a preocupat în m od firesc și c onstant de problema Transnistri ei, mobilizând
resurse umane și materiale impr esionante în căut area unei soluții adecvate. În p ofida percepțiilor și
viziunil or diferite cu privir e la cauzele și natura diferendului tr ansnistr ean, m ajoritatea absolută a
populației și f orțelor politice de pe ambele maluri ale Nistrului, cu anumit e excepții, este profund
interesată de depășir ea cât m ai grabnică a problemelor generate de acest conflict, d eseori considerat
ca fiind unul artifici al și absurd. S oluționarea conflictului în c auză ar contribui l a depășir ea
multipl elor probleme cu c are se confruntă oamenii simpli d e pe ambele maluri ale Nistrului,
deschizând, t otodată, p erspective noi pentru accelerarea dezvoltării s ocialeconomice și edificării
unui st at modern, democratic și pr osper63.
Implic area directă în pr ocesul d e negocieri dintr e UE și SU A, în c alitate de observatori, de
rând cu OSCE, Federația Rusă și Ucr aina, în c alitate de mediatori, inspiră un optimism pl auzibil în
soluționarea problemei transnistr ene. Lu ați împr eună, actorii int ernaționali viz ați dispun d e
potențialul și mijl oacele politice și economice necesare pentru a contribui eficient la reglementarea
diferendului tr ansnistr ean în b aza unui c ompromis r ezonabil, c apabil să asigur e un echilibru d e
interese geopolitice în această p arte a Europei.
Prim ele eforturi d e soluționare pașnică dipl omatică a conflictului transnistr ean prin
internaționalizarea acestuia au fost într eprins e chiar în t oiul ostilitățil or de pe Nistru în primăv ara și
vara anului 1992. În pofida așteptăril or mari, tentativele de antrenare a Români ei, Federației Rus e și
Ucrainei în c adrul așa-zisului m ecanism al „celor patru” și int enția exprim ată de președintele Mirc ea
Snegur într -o scrisoare adresată la 23 m ai 1992 S ecretarului G eneral al Organizației Națiunil or Unit e

63 Căldare Gh., Poziția actorilor internaționali în r eglementarea conflictului tr ansnistr ean la etapa actuală, în:
Administr area Publică, nr. 1, 2015, Chișinău, 2015, 115. p.

54
Boutros Boutros-Ghali de a sesiza oficial Consiliul d e Securitate în cazul în c are Federația Rusă nu
va înceta „actul d e agresiune împotriva Republicii M oldova și nu își v a retrage forțele sale armate
angajate în conflictul din stâng a Nistrului” nu au căpăt at o dezvoltare adecvată, acestea rămânând în
esență la stadiul d e intenții64.
Internaționalizarea procesului d e reglementare a conflictului tr ansnistr ean și
instituți onalizarea durabilă a acestuia practic a început cu s emnarea la Moscova la 21 iuli e 1992 a
acordului cu privir e la „principiil e reglementării p așnice a conflictului armat în r egiunea
transnistr eană a Republicii M oldova”, pr ecum și prin adoptarea în decembrie 1992 l a reuniun ea
minist erială a Conferinței pentru S ecuritate și Cooperare în Europa (CSC E/acum OSCE), de la
Stockholm a deciziei privind instituir ea unei Misiuni sp eciale a OSCE în M oldova.
Sensibiliz area în continu are a organism elor internaționale vizate, îndeosebi a ONU, OSCE,
UE, Consiliul Europei, pe agenda cărora figur ează și ch estiun ea transnistr eană, este necesară pentru
asigur area condițiil or propice, inclusiv în d omeniul edificării instituțiil or democratice, apărării
drepturil or omului și d emilitarizării, pr ecum și obținerea sprijinului p olitic în vederea identificării
soluțiilor adecvate pentru d epășir ea crizei transnistr ene. Promovarea consecventă a măsuril or de
întărir e a încrederii și s ecurității, în p articul ar prin sprijinir ea continuă a populației, stimul area
dezvoltării într eprind erilor și pr omovarea exporturil or din r egiunea transnistr eană, r ealizarea unor
proiecte social-economice de anvergură, inclusiv cu sprijinul c omunității d onatoare internaționale,
este de natură să întăr ească legăturil e dintr e cele două m aluri ale Nistrului și să încur ajeze tendinț ele
de restabilire a integrității R epublicii M oldova. În eforturil e sale, autoritățil e moldovenești trebuie să
mizeze în continu are pe un sprijin cât m ai larg din p artea societății civil e și a forțelor politice, fără
de care politica de reintegrare a țării nu are sorți de izbândă. Ameliorarea continuă a situației social-
economice, ridic area nivelului d e trai al populației și efectuarea unor transformări d emocratice
cardinale în contextul p oliticii d e integrare europeană ar spori, fără înd oială, atractivit atea malului
drept p entru p opulația de pe malul stâng al Nistrului, c atalizând în acest m od tendinț ele
integraționiste.

64 Gamurari V., Statutul f orțelor pacificatoare în dr eptul int ernațional: Cazul R epublicii M oldova. Rolul și misiun ea
forțelor rus ești de pacificare în Republic a Moldova – abordări științific o-practice cu privir e la jurisdicți e și
responsabilitatea forțelor de pacificare, în c ontextul acordului d e încetare a focului din 21.07.1992 înch eiat într e
Republic a Moldova și Federația Rusă. Aplicarea legislației penale în privinț a soldaților ruși c are comit
infracțiuni/c ontravenții p e teritoriul R epublicii M oldova. Studiul a fost realizat în c adrul pr oiectului ”C onsolidarea
respectării dr epturil or omului în r egiunea transnistr eană a Republicii M oldova”, impl ementat de Asociația Promo-LEX,
cu sup ortul fin anciar al National Endowement for Democracy (N ED).

55
Solutionarea conflictului cuprind e problema formatului d e negocieri, a retragerii trup elor
ruse, rezolvarea problemei frontierei moldo-ucrainene si exercitarea influentei asupra Tiraspolului.
Problema garantiei este compus a din ch estiunil e legate de viitorul st atut si functi onarea Moldovei
reintregite, reabilitarea si reconstructi a post-conflict, viit orul formatiunil or para-militare si milit are
ale Tiraspolului, d emocratizarea Transnistri ei etc.
Formatul alternativ va surveni prin asistarea eforturil or Moldovei în ONU d e a retrage forțele
milit are rusești din M oldova. Atât timp cât sunt s oldați ruși p e teritoriul R epublicii Moldova, nu v a
posibil d e soluționat conflictul.
Remarcăm, că în ziu a de 2 martie 1992 R epublic a Moldova este primită în ONU, și
recunoscută d e îndată de 100 st ate suverane. Așadar, cr edem că pr ovocarea separatistă este
îndreptată contra integrității și suveranității R epublicii M oldova.
La data de 22 iuni e 2018, Adunarea Generală a ONU a aprobat cu o majoritate de voturi
proiectul d e rezoluție privind „R etragerea completă și n econdiționată a forțelor milit are străin e de pe
teritoriul R epublicii M oldova”. Documentul a fost susținut d e 64 de state. Această iniți ativă a fost
formul ată de către prim-ministrul P avel Filip în discursul său r ostit d e la tribun a Adunării G enerale a
ONU l a 22 septembrie 201765.
În contextul R ezoluției ONU privind r etragerea completă și n econdiționată a forțelor milit are
străin e de pe teritoriul R epublicii M oldova, Prim -ministrul P avel Filip a ținut un discurs în c adrul
dezbaterilor generale ale sesiunii a 73-a a Adunării G enerale a Organizației Națiunilor Unit e.
Premierul a cerut d e la tribun a ONU, r etragerea trupelor ruse de pe teritoriul țării, r eferindu -se și la
exercițiil e militare efectuate de Grupul Operativ al Trup elor Rus e (GOTR) împr eună cu structuril e
paramilitare neconstituți onale.
Adunarea Generală a ONU a adoptat, cu 64 de voturi „p entru” și 15 „împ otrivă” r ezoluția
Republicii M oldova privind r etragerea trupelor rus e din r egiunea transnistr eană. Ministrul
moldovean de Externe din acea vreme, Tud or Ulianovschi, a declarat că Grupul Operativ de Trup ele
Ruse, pe scurt G OTR, staționează în c ontinu are ilegal pe teritoriul R epublicii M oldova. Anterior
acesta a declarat că r ezoluția vizează trup ele ruse din c adrul G OTR, nu și p e cele de menținere a
păcii. 83 d e state s-au abținut d e la votarea rezoluției. Cehia, Polonia și Marea Britanie s-a alăturat în
calitate de co-sponsori la rezoluția Republicii M oldova. Rusi a s-a opus v ehement adoptării

65 „Este o mare victorie simb olică azi pentru dr eptul int ernațional în g eneral și p entru R epublic a Moldova în sp ecial.
ONU susțin e retragerea trupelor ruse, e un factor imp ortant de presiune morală int ernațională, M oldova are recunoscută
o cauză l egitimă”, a declarat prim -ministrul P avel Filip. A se vedea www .gov.md/ro/content/onu-sustin e-retragerea-
completa-si-neconditionata-trupelor-straine-de-pe-teritoriul.

56
documentului, insistând chi ar asupra retragerii rezoluției de pe agendă, însă pr opunerea nu a fost
susținută d e statele membre. După adoptarea documentului, adjunctul r eprezentantului Rusi ei la
ONU, Dmitri P olianski, a declarat că acesta va avea un put ernic imp act negativ asupra procesului d e
apropiere a celor două m aluri ale Nistrului, pr ecum și asupra progresului înr egistrat în ultimul timp
în reglementarea transnistr eană: „Viit orul apropiat va arăta ce lovitură dură a fost dată pr ocesului
de apropiere a celor două părți și e regretabil că viit oarele eșecuri s e vor asocia cu Adunarea
Generală ONU.” Polianski a acuzat de asemenea și UE de „dubl e standarde” și d e faptul că nu e
interesată de o reglementare în pr oblema transnistr eană și că îi p asă doar de geopolitică, nu și d e
nevoile oamenilor din r egiune. Reprezentantul Rusi ei a pus accent și p e faptul că l a nivelul
conduc erii R epublicii M oldova nu există unit ate în subi ectul r etragerii trup elor rus e din r egiunea
transnistr eană, iar proiectul d e rezoluție inițiat de Guvern a fost critic at recent de președintele Igor
Dodon. Acesta a calificat poziția Chișinăului c a fiind distructivă și a spus că e în detrimentul
efortului d e reglementare transnistr eană sub egida OSCE. Poziția Rusiei a fost susținută și d e Siria,
al cărei reprezentant a preluat mai mult e teze ale argum entării rus ești, spunând, printr e altele, că
formatul 5+2 este cadrul optim p entru a rezolva problemele ce țin d e reglementarea transnistr eană,
iar rezoluția privind r etragerea trupelor ruse „nu v a îmbunătăți r elațiile” dintr e Republic a Moldova și
Rusia și ar put ea compromite efortul d e menținere a stabilității în r egiune. Reprezentanta Uniunii
Europene la ONU a reafirmat sup ortul U E pentru int egritatea teritorială și suv eranitatea Republicii
Moldova în frontierele sale recunoscute internațional și a sublini at necesitatea respectării acorduril or
de la Istanbul: „U E salută pr ogresele în negocieri și v a continu a să le susțină, s alută pr otocoalele de
la Roma, susțin e un pr oces orientat cătr e rezultate și care să aducă b eneficii oamenilor de rând.”
Vorbind în fin alul d ezbaterilor, ministrul m oldovean de Externe, Tud or Uli anovschi, a mulțumit
țărilor care au susținut r ezoluția Republic a Moldova și a spus că „ este o zi mare pentru c etățenii
Republicii M oldova, care au recăpăt at încr ederea că comunit atea internațională este de partea lor și
justiți a poate fi făcută”.
„Este un m oment ist oric – după 27 d e ani Adunarea Generală ONU a confirm at că pr ezența
militară rusă în R epublic a Moldova este ilegală și tr ebuie să fie evacuată. Este un mic p as în sc opul
nostru m are – retragerea trupelor și munițiil or străin e este pentru n oi doar un element în
construir ea relațiilor de încredere cu toate țările, bazate pe respect reciproc, înț elegere și,
bineînțeles, pe legislația internațională.66”

66 Asociația Promo-LEX, Raport privind Drepturil e Omului în regiunea transnistr eană a Republicii Moldova, iulie-
decembrie 2018 , Chișinău, 2019, 7 -13 p.

57
CONCLUZII
Au trecut p este 70 d e ani d e la adoptarea Cartei Națiunil or Unit e, iar comunit atea
internațională continuă să s e confrunt e cu „dif erende” și „situ ații” în r elațiile interstatale pe care
încearcă să l e rezolve prin mijl oace pașnice sau, după c az, prin r ecurgerea la forță.
Organizațiile internaționale constitui e nu num ai mijl oace prin int ermediul căr ora statele
interacționează, ci și instituții c are atribui e statelor răspund eri în d omeniul păcii. În c eea ce privește
rolul lor în pr ocesul d e soluționare pașnică a diferendelor internaționale, organizațiile pot fi analizate
din punctul d e vedere al raportului p e care îl au cu un anumit c onflict, pr ecum și din punctul d e
vedere al acțiunil or specifice și al abilității l or de a media sau administr a un conflict.
Aplicând pr evederile Capitolului VI din C artă, C onsiliul d e Securitate are o funcți e de
realizare a păcii, prin c ontribuți a sa efectivă l a soluționarea diferendelor, înainte ca acestea să
escaladeze spre conflict e deschis e, cu f olosirea forței armate. În înd eplinir ea acestei funcții,
prerogativele sale sunt discr eționare: Consiliul p oate invita părțil e să-și rezolve diferendul printr –
unul dintr e mijloacele pașnice prevăzut e la art. 33(1)4 ; p oate desfășur a anchete, indif erent de
existența sau nu a consimțământului părțil or (art. 34)5 ; p oate hotărî, în c azuri m ai grave, dacă
trebuie să recomande procedurile și metodele pe care le consideră cele mai potrivit e (art. 37) și p oate
face recomandări l a cererea tutur or părțil or implic ate în conflict ( art. 38). Prin r ecomandăril e pe care
le face, Consiliul d e Securitate îndeplinește funcții d e bune oficii, m ediator sau conciliator. Un eori,
Consiliul însărcin ează un t erț (comisie sau personalitate) pentru a îndeplini s ervicii d e bune oficii
sau mediere. Deseori, misiunil e de mediere și bun e oficii sunt încr edințate Secretarului g eneral al
ONU s au unor comisii int erguvernamentale.
Din c ele mai vechi timpuri, c omunit atea umană a înțeles necesitatea unirii eforturil or și
preocupării în sc opul c analizării put erii spr e scopuri p așnice, pacifist e, astfel încât s ocietatea,
individul, să b eneficieze deplin d e pace, de creșterea nivelului d e trai, de natură, și să f olosească
resursele naționale, um ane, științific e pentru pr ogres și lib ertate. Cu t oate acestea, la începutul
mileniului al treilea, omenirea se găsește în fața unor noi incertitudini, amenințări, riscuri, criz e și
conflict e. Concomitent, s-au elaborat concepte privind s ecuritatea indivizil or și st atelor care oferă
soluțiile realiste, fiabile în dezamorsarea situațiilor de criză și d e conflict în eventualitatea în care
acestea ar put ea să apară, căci situ ațiile de criză s au de conflict sunt stări d e abatere de la
normalitatea desfășurării dif eritelor put eri în st at până l a cea milit ară, în c azul apariției unei criz e
contemporane. Ca efect al situ ației politice, economice, etnice etc., și urm are a schimbăril or

58
geopolitice și geostrategice contemporane, put erea militară s-a adaptat și c ontinuă să -și adapteze
structuril e, misiunil e și scopurile în stat sau în c adrul c oalițiilor.
Importanța temei alese rezultă din c omplexitatea fenomenelor sociale care se desfășoară în
societatea contemporană în pr ezent. Criz ele se manifestă, d e cele mai mult e ori, de la nivelul
organizației, al societății, până l a nivel zonal. Asistăm astăzi l a mondializarea și globalizarea multor
fenomene care se manifestă div ers, un ele fiind chi ar criz e de un anumit tip, așa cum sunt pr ezentate
în lucr area de față. S e știe foarte bine că atunci când s e cunosc fenomenele și se iau măsuri d e
prevenire eficiente și realiste, costuril e vor fi mult m ai reduse decât atunci când criz ele s-au acutiz at
și dezvoltat datorită m anagementului d efectuos al cauzelor care au dus l a apariția și dezvoltarea lor.
Este bine cunoscut f aptul că, în c adrul r elațiilor internaționale, se pleacă de la ideea că dif eritele
părți v or întotdeauna să atingă niv elul maxim p osibil al ,,bunăstării’’. Părțil e (state, organism e etc.)
vor încerca mereu să d efinească și să aplice în pr actică o strategie pe plan intern și extern, p entru a
crea sau a menține, prin f olosirea mijloacelor de putere de care dispun, c ondițiil e pentru a-și apăra
interesele și să-și realizeze securitatea.
Realitățil e actuale ne determină să c onstatăm că dif erendele în relații int ernaționale sunt
normale, inevitabile și frecvente. Chi ar într e state strâns aliate și pri etene există mult e punct e de
conflict c are, de regulă duc l a un c ompromis. Acest compromis v a consta, cel mai adesea, în
adaptarea de către cele două părți a strategiei fiecăreia, pentru c a acestea să poată fi r ealizate în mod
simult an, sau în pr opunerea de către una din părțil e implic ate, a unei reglementări d e compensație.
Dacă, totuși, părțil e nu reușesc să ajungă l a un compromis, ele se vor simți adesea tentate să-și
folosească mijl oacele de putere, nu num ai pentru a-și realiza obiectivele inițiale, dar și p entru a le
realiza în detrimentul oponentului. Analizele politice la nivel global relevă că, în lum ea acestui
început d e secol și mil eniu, s e desfășoară un pr oces de redefinire a raporturil or int ernaționale.
Princip alele rezultate sunt r educerea accentuată a probabilitățil or unei confruntări milit are majore și
dezvoltarea unui clim at de cooperare și parteneriat, având c a obiectiv m odelarea unei noi arhitecturi
de securitate pentru omenirea secolului XXI, unită prin v alorile democrației, lib ertății, dr epturil or
omului, st atului d e drept și d ezvoltarea economiei funcți onale de piață.
Expansiun ea terorismului int ernațional și a crimei organizate, creșterea diversității d e
manifestare și a violenței acestora, caracterul lor transfrontalier, precum și p ericolele generate de
proliferarea armelor de distrug ere în masă necesită n oi moduri d e abordare a riscuril or securității.
Așadar, soluționarea pe cale pașnică a diferendelor intern aționale, înscrisă în C arta ONU c a
una din oblig ațiile princip ale ale statelor membre, implică o g amă v ariată de acțiuni în domenii

59
diverse, precum bun a guvern are, drepturile omului, dezvolt are economică și soci ală, în scopul
rezolvării disputelor în ainte c a ele să devină violente s au pentru împiedic area extinderii violențelor,
dacă aceste a deja au apărut. De asemene a, avertiz area timpurie este o componentă esenți ală a
prevenirii cu ajutorul cărei a Națiunile Unite monitorize ază fo arte atent evoluțiile politice și de altă
natură din între aga lume, în scopul detectării amenințărilor l a adresa păcii și securității
intern aționale, oferind astfel expertiz a neces ară Consiliului de Securit ate și secret arului gener al al
ONU pentru promov area acțiunilor preventive :
1. În 1992, secret arul gener al al ONU a prezent at Adunării Gener ale documentul intitul at
Agend a pentru P ace (Agend a for Pe ace), din c are rezultă cl ar că promov area păcii și securității
colective v a constitui preocup area esenți ală a Națiunilor Unite în secolul al XXI -lea, iar prevenire a
conflictelor v a fi direcți a princip ală de acțiune.
2. În 1995 a fost cre ată echip a-cadru (The Fr amework Te am) pentru coordon area activității
tuturor dep artamentelor din c adrul Secret ariatului Gener al (politic, um anitar și de pe acekeeping)
implic ate în misiuni de prevenire și menținere a păcii. C adrul de coordon are astfel cre at a evolu at
continuu, echip a-cadru coordonând în prezent activit atea a 23 de agenții, dep artamente și progr ame
ONU.
3. La inițiativa secret arului gener al, secret ariatul ONU a fost reorg anizat în 1997, în scopul unei
mai bune cuprinderi a celor cinci domenii princip ale de activit ate ale org anizației: p ace și
securit ate, afaceri um anitare, dezvolt are și cooper are, afaceri soci ale și economice și drepturile
omului. Procesul de reorg anizare a implic at particip area tuturor dep artamentelor și progr amelor
ONU și a însemn at un import ant pas în reform a organizației.
4. În iulie 2003 Adunarea Gener ală a adoptat prin consens Rezoluți a 57/337, referito are la
prevenire a conflictelor armate, care a însemn at un nou p as import ant făcut de N ațiunile Unite în
lupta pentru prevenire a conflictelor. Teoretic, aceste norme din documentele Org anizației
Națiunilor Unite reprezintă regulile de menținere a păcii și securității intern aționale precum și
protecți a drepturilor omului l a nivel intern ațional.
Este tot mai dificil d e făcut o diferențiere între amenințăril e din int eriorul și c ele din
exteriorul st atelor, ceea ce impun e reconsiderarea rolului instituțiil or naționale și int ernaționale de
securitate în acțiun ea comună d e prevenire și combatere a acestora, în c are lupta împotriva
terorismului a devenit pri oritară. În același timp, s e deschid n oi oportunități d e cooperare, colaborare
și parteneriat.

60
Structuril e europene și euroatlantice reprezintă simb olul și r ealitatea acestor valori. C a
urmare, extind erea lor continuă este singur a modalitate adecvată de a răspund e voinței comune a
țărilor din c entrul și estul Europei de a reveni în sp ațiul d e securitate și civiliz ație de la care se
revendică, d oar cu o singură c ondiție – înlătur area voinței statelor de la dorința de supremație. Un
exemplu este actuala criză ir akiană und e, deși oficial răzb oiul s-a încheiat, lupt a de gherilă a făcut și
continuă să f acă victim e în rândul milit arilor coaliției și civilil or, m ai mult e decât în timpul
războiului pr opriu-zis. În sf era situațiilor de criză cu amenințare directă asupra securității n aționale
și int ernaționale, precum și a apărării n aționale, se includ și riscuril e cu caracter general, enumerând
dintr e acestea numai câteva: proliferarea armelor de nimicir e în masă, actele de terorism, tr aficul d e
droguri, într eruperea aprovizionării cu r esurse vitale, manipul area minoritățil or, crim a organizată
etc. T ot mai des, în c adrul acestora sunt inventariate rivalitățile etnice și/sau teritoriale , perpetuarea
unor situ ații conflictu ale sau potențial conflictu ale, atât din sp ațiul european, cât și d e pe alte
continente.
Noul m ediu int ernațional confruntă n evoile de securitate ale comunității cu un s et de
probleme foarte complexe. Pentru a le aborda eficient vor fi n ecesare eforturi d e îmbunătățir e a
modului d e cunoaștere la nivelul teoretic și pr actic, astfel încât să s e înțeleagă și cun oaște în
profunzim e dinamica conflict elor.

61
BIBLI OGRAFIE
I. Acte normative interna ționale
1. Carta Națiunilor Unite, semnată la San Francisco la 26 iunie 1945, la încheierea Conferintei
Națiunilor Unite pentru Organizația Internatională și a intrat în vigoare la 24 octombrie
1945;
2. General Assembly Plenary Seventy -Third Session, 36th & 37th Meetings ,,Member States
Call for Removing Veto Power, Expanding Sec urity Council to Include New Permanent
Seats, as General Assembly Debates Reform Plans for 15 -Member Organ’’, New York,
noiembrie 2018;
3. Cadrul de Parteneriat ONU – Republica Moldova pentru Dezvoltare Durabilă 2018 -2022,
art. disponibil la www.moldova.un.org/sites/default/files/2019 –
11/UNDAF%20Moldova%20RO.pdf .
4. The General Assembly, 2627 (XXV). Declaration on the Occasion of the Twenty -fifth
Anniversary of the Uni ted Nations, 24 October 1970;
5. The General Assembly, 2734 (XXV). Declaration on the Strengthening of International
Security, 16 December 1970;
6. The General Assembly, 40/9. Solemn appeal to States in conflict to cease armed action
forthwith and to settle dis putes between them through negotiations, and to States Members
of the United Nations to undertake to solve situations of tension and conflict and existing
disputes by political means and to refrain from the threat or use of force and from any
intervention in the internal affairs of the States, 8 November 1985;
7. The General Assembly, 2625(XXV). Declaration on Principles of International Law
concerning Friendly Relations and Co -operation among States in accordance with the
Charter of the United Nations, 24.10. 1970;
8. Peaceful Settlement of International Disputes, 15.11.1982;
9. The General Assembly, 43/51. Declaration on the Prevention and Removal of Disputes and
Situations Which May Threaten International Peace and Security and on the Role of the
United Nations in This Field, 5.12.1988;
10. The General Assembly, 46/59. Declaration on Factfinding by the United Nations in the Field
of the Maintenance of International Peace and Security, 9.12.1991;

62
11. Rezoluția C.S./O.N.U. reprezintă baza juridică de constituire și utilizare a unei forțe
multinaționale pentru rezolvarea unui conflict armat sau pentru prevenirea unei crize majore
1041 din noiembrie 2002;
II. Manuale. Monografii. Surse periodice .
12. Anghel I., B olintin eanu Al., Mecanism e de reglementare pașnică a diferendelor dintr e state,
Editur a: ,,Politică’’, Bucur ești, 2013;
13. Arhiliuc V., Diplomația preventivă și dr eptul int ernațional, Editur a: ,,CEP USM’’, Chișinău,
2004;
14. Asociația Promo-LEX, Raport privind Dr epturil e Omului în r egiunea transnistr eană a
Republicii M oldova, iulie-decembri e 2018 , Chișinău, 2019;
15. Beșteliu M. R., Drept int ernațional. Intr oducere în Dr eptul int eniațional rublis , Editur a:
,,ALL'', Bucur ești, 2015;
16. Blackard K., Assessing w orkplace conflict r esolution options, în: ,,Disput e Resolution
Journal’’, 2011;
17. Buruian A., Soluționarea pașnică a diferendelor internaționale. În: Dr ept Int ernațional
public, Ed. a 3-a (rev. și adăug.). Editur a: Tip ogr. ,,Elena-V.I.” SRL., Chișinău, 2009;
18. Buruian A., Some aspects regarding th e methods of analyzing th e external policy, Institutul
de Istorie, Stat și Dr ept al Academiei de Științ e a Moldovei, în: ,,R evista moldovenească d e
drept int ernațional și relații int ernaționale’’, Chișinău, 2013;
19. Buruian A., și alții, Drept int ernațional public , Editur a: ,,Tip ografia Elena V.I.”, Chișinău,
2012;
20. Burui ană I., Impactul dr eptului int ernațional asupra constituțiil or naționale, în: ,,Studii
Europene’’, 1, 43 -54, Chișinău, 2014;
21. Căld are Gh., Poziția actorilor internaționali în r eglementarea conflictului tr ansnistr ean la
etapa actuală, în: Administr area Publică, nr. 1 , 2015, Chișinău, 2015;
22. Cloșcă I., Despre diferendele internaționale și căil e soluționării l or, Editur a: ,,Științifică’’,
București, 2011;
23. Constantin V., Drept Int ernațional, Editur a: ,,Un iversul Juridic’’, 2010;
24. Demerji I., D emerji L., ONU și instituțiil e sale specializate, Chișinău, 2004;
25. Dicți onar de drept int ernațional public, Editur a: ,,Științifică și Encicl opedică'', Bucur ești,
1982;

63
26. Dumitru L., Practica Români ei cu privir e la delimitarea și demarcarea frontierelor terestre
și a spațiilor maritim e, în: R evistă științific o-practică Nr. 1, Institutul d e Relații
Internaționale din M oldova, Chiși nău, 2014;
27. Gamurari V., ONU și s ecurit atea internațională la 60 de ani de la adoptarea cartei ONU. În:
Analele Științific e ale USM, s eria ,,Științ e socio-umanistic e”, 2006, v ol. I;
28. Gamurari V., Statutul f orțelor pacificatoare în dr eptul int ernațional: Cazul R epublicii
Moldova. Rolul și misiun ea forțelor rus ești de pacificare în Republic a Moldova – abordări
științific o-practice cu privir e la jurisdicți e și responsabilitatea forțelor de pacificare, în
contextul acordului d e încetare a focului din 21.07.1992 înch eiat într e Republic a Moldova și
Federația Rusă. Aplicarea legislației penale în privinț a soldaților ruși c are comit
infracțiuni/c ontravenții p e teritoriul R epublicii M oldova. Studiul a fost realizat în c adrul
proiectului ”C onsolidarea respectării dr epturil or omului în r egiunea transnistr eană a
Republicii M oldova”, impl ementat de Asociația Promo-LEX, cu sup ortul fin anciar al
National Endowement for Democracy (N ED);
29. Gray Ch., International Law and th e Use of Force. Third Edition, Oxford: Univ ersity Press,
Oxford, 2018;
30. Iacob A., Rolul Secretarului G eneral al ONU în s oluționarea pașnică a diferendelor
internaționale, Teză de Doctorat, Univ ersitatea „Nicolae Titul escu” din Bucur ești facultatea
de drept, cond. Pr of.univ.dr. R aluca Miga – Beșteliu Bucur ești, 2016;
31. Iordache C., Drept operațional, Editur a: ,,Univ ersității N aționale De Apărare’’, Bucur ești,
2013;
32. Iordache C., Rezolvarea legală a diferendelor internaționale, Editur a: Univ ersității N aționale
de Apărare „Carol I”, Bucur ești, 2015;
33. Kissing er H., Diplomația, Editur a: ,,ALL’’, Bucur ești 2018 ;
34. Lungu M., Rolul organizațiilor internaționale în soluționarea pașnică a diferendelor
internaționale, Editur a ,,Univ ersul Ju ridic’’, Bucur ești, 2010;
35. Lungu, M. D., Rolul organizațiilor internaționale în soluționarea pașnică a diferendelor
internaționale, Editur a: ,,Univ ersul Juri dic’’; Bucur ești, 2010;
36. Mazilu D., Drepturil e omului , Editur a: ,,Lumin a Lex’’, Bucur ești, 2018;
37. Moldovan C., Drept int ernațional public. Principii și instituții fund amentale, Editur a:
,,Hamangiu”, Bucur ești, 2017;

64
38. Năstase A., Aurescu B., Jur a C., Drept int ernațional public , Editur a: ,,C. H. Beck’’,
Bucur ești, 2016;
39. Plastara G., International Public L aw Handbook of presentation of the Law Conflicts ,
Editur a: ,,All Beck Press’’, Bucur ești, 2014;
40. Popescu C. F., Grig ore-Rădul escu M. -I., Drept int ernațional public, N oțiuni intr oductiv e,
Ediția a II-a, revăzută și adăugită , Editur a: ,,Univ ersul Juridic’’, Bucur ești, 2017;
41. Richicinschi I., Rolul actorilor geopolitici în g estionarea sistemului d e securit ate
internațională, în: ,,M ateriale ale Conferinței științific o-practice internaționale’’, Academia
de Admin istrare Publică, Chișinău, 2017;
42. Roșca V., Eficiența ONU în r espectarea păcii și s ecurității int ernaționale prin prism a art. 2
(4) din C arta ONU. În: M aterialele Conferinței științific e cu particip are internațională
consacrată aniversării a 65-a a USM „Cr eșterea impactului c ercetării și d ezvoltarea
capacității d e inovare”, Chișinău, 2011;
43. Vasilos V., Conjunctur a internațională și pr elimin ariile politico–diplomatice ale cedării
Basarabiei și n ordului Buc ovinei(Partea II), în: ,,M eridian Ingin eresc’’ Numărul 3/2013
/ISSN 1683 -853X, Chișinău, 2013;

III. W orld wid e web (platforme online oficiale folosite în teza de licență)

44. www.digit allibrary.un. org
45. www.g ov.md
46. www.int ernational-arbitration-attorney.com
47. www.m ae.ro
48. www.md.undp. org
49. www.mf a.gov.md
50. www.m oldova.un.org
51. www.p arlament.md
52. www.p eacemaker.un.org
53. www.s ecurityc ouncilr eport.org
54. www.tr eaties.un. org
55. www.und ocs.org