ACADEMIA DE STUDII E CONOMICE , BUCUREȘTI [627948]

ACADEMIA DE STUDII E CONOMICE , BUCUREȘTI
Conflictul din Siria
Geopolitica Conflictelor

Sabina OLTEANU
2/8/2017

1

Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 2
CAPITOLUL 1. Date generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 3
Localizarea conflictului și începutul Primăverii Arabe ………………………….. ………………………….. …. 3
Etape în evoluția conflictului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 6
CAPITOLUL 2. Siria – izvor al dominați ei străine ………………………….. ………………………….. ………………… 10
Dimensiunile conflictului din Siria și principalii combatanți ………………………….. ……………………. 10
Un război cu mize geopolitice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 12
Rusia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 12
Statele Unite ale Americii ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 13
Uniunea Europeană ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 13
Arabia Saudită ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 14
Iran ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 14
Turcia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 15
China ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 15
Semnificații strategice și noi alianțe în jocul puterii ………………………….. ………………………….. …… 17
Concluzii și soluții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 19
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 20

2
Introducere
Războiul din Siria s -a desfășurat pe mai bine de cinci ani și a pus în pericol viețile a mai
mult de un sfert de milion de oameni. Acesta este purt at între facțiuni care îl susțin pe
președintele Siriei, Bashar al -Assad, și un grup de luptători , cunoscut sub numele de rebeli, care
nu doresc ca el să rămână la putere. Pentru că lupta între cele două părți are loc în cadrul aceleiași
țări, putem afirma faptul că teritoriul Siriei este măcinat de un război civil.
Conflictul armat din Siria s -a accelerat în ultimele luni. Atât regimul cât și rebelii se văd
angajați într -o luptă pentru supraviețuire, care nu lasă loc pentru un compromis. Susținători
externi ai ambelor părți tratează conflictul ca un joc cu sumă nulă de mare anvergură și, pentru
unii actori, consecințele propriilor lor poziții strategice, sunt folosite pentru a preveni orice
rezultat care le -ar crea un dezavantaj. Măsurile diplomatice, financ iare și, în unele cazuri,
militare au dus la escaladarea conflictului.
Astfel, cercetarea de față va urmări evoluția conflictului și implicațiile geopolitice
dezvoltate de participarea actorilor internaționali. În primul capitol , analiza se va concentra pe
localizarea conflictului și pe cauzele care au transformat un război civil într -unul de proporții
mondiale, cu semnificații transfrontaliere. Primăvara Arabă a declanșat nu doar conflicte cu
profunde implicații economice și sectare, ci și o criză majoră a refugiaților. Mai multe state din
Africa și Orientul Mijlociu nu cunosc conceptul de pace, iar importul forțat de democrație nu a
fost asimilat de aceste state.
Al doilea capitol, va oferi o perspectivă asupra actorilor angajați în conflictul din Siria și a
principalelor interese care au alimentat războiul. Nu în ultimul rând, cercetarea se va finaliza cu
soluții privind instaurarea păcii în Siria și reîntoarcerea celor mai mulți dintre cetățenii săi, în
prezent refugiați în Europa sau în statele din ve cinătate, pe teritoriul național.
Siria a devenit un tărâm în care luptele pentru supremație ale marilor puteri parcă nu se
mai sfârșesc și un sol fertil pentru proliferarea terorismului. Mai mult decât atât, haosul creat de
numeroasele bombardamente și civilii deveniți ținte au creat imaginea unui genocid, Siria, ca stat,
fiind aproape de a eșua.

3
CAPITOLUL 1. Date generale

Localizarea conflictului și începutul Primăverii Arabe
Siria este o țară arabă, situată în Orientul Mijlociu, mărginită de Marea Mediterană în vest
și formând granițe cu cinci state precum Liban în sud -vest, Israel în sud -vest, Iordania în sud, Irak
în sud -vest și vest și Turcia în partea de nord.
Fost teritoriu al Imperiului Otoman, statul modern al Siriei a fost creat după Prim ul
Război Mondial, care a intrat sub mandat francez. Tratatul cu Imperiul Otoman a fost ultimul
semnat în august 19 20 la Sèvres.Termenii săi impuneau ca Imperiul să fie demonta t în întregime,
pentru ca toate pr ovinciile din Orientul Mijlociu, aflate sub controlul turc , să devină
responsabilitatea Franței și Marii Britanii. Astfel, în 1916 a fost semnat acordul Syk es-Picot,
detaliile sale fiind negociate de către François Picot pentru Franța și Mark Sykes pe ntru Marea
Britanie.1 Frontierele propuse, trasa te într -un mod destul de arbitrar, sunt adoptate atunci când
Liga Națiunilor alocă în 1920 pentru Franța mandatul pentru Siria și Liban și pentru Marea
Britanie mandatul pentru Palestina, Iordania și Irak.2
În octombrie 1945, Siria și-a câștigat independența . Mai multe lovituri militare de stat au
urmat pe parcursul unei perioade post -independ ență tumultoasă. Î n 1961 s-a creat Republica
Arabă Siria, dar țara a rămas instabilă până când partidul Baas, aflat sub conducerea autocrată a
familiei Assad, a revendic at puterea cu încă o altă lovitură de stat în 1970.3 Hafez al -Assad, a
condus țara până în 2000 și a fost succedat de fiul său, Bashar.
Bashar al -Assad, este imediat ales președinte, fără opoziție (un proces fa miliar, care se
repetă în 2007) . Primele luni ale noii președinții par promițătoare din punct de vedere al
drepturilor civile. Discuția deschisă asupra reformelor dorite este tolerată și în curând devine larg

1 Bernard LEWIS, Istoria Orientului Mijlociu. De la apariția creștinismului până în prezent , Editura Polirom, București
2014, p.263.
2 Ibidem .
3 History World, History of Syria , http://www.historyworld.net/wrldhis/PlainTextHistories.asp?historyid=nns01 ,
accesat la 14.11.2016.

4
răspândită, provocând Primăvara de la Damasc. Declarația celor 99 de puncte4, emisă în
septe mbrie 2000 de nouăzeci și nouă de intelectuali sirieni, caracterizează o societate democratică
modernă, în care existau protecția juridică pentru lib era exprimare și de întrunire , eliberarea
prizonierilor politici, suspendarea constrângerilor și supraveghe rii în viața de zi cu zi. Iar
articolul 8 din C onstituția siriană trebuia să fie abroga t, acesta afirmând faptul că ”Partidul Baas
socialist conduce statul și societatea” .5
Guvernul a răspuns pozitiv. Sute de prizonieri politici au fost eliberați și cea mai de t emut
închisoare din țară, Mezzele, este închisă. În ciuda acestui fapt , noua atmosferă relaxată este
lăsată să continue, dar în 2001 apare un nou manifest, Declarația celo r 1000.6 Primăvara de la
Damasc se încheie în cursul anului 2001, când guvernul Baas revine la metodele sale
familiare,formându -se cinci grupuri mici de opoziție. Dar orice urmă de moderare este spulberată
după Primăvara arabă din 2010, atunci când răspunsul lui Bashar al -Assad la protestul public
conduce la un dezastru umanitar major.
Configurația etnică a Sirie poate oferi o primă dimensiune a conflictului. Principalele
religii din Siria sunt reprezentate de musulmani 87% ( suniți 74%, șiiți 13% -inclusiv alawiți și
ismailiți), c reștini 10% ( inclusiv ortodocși , catol ici și nestorieni ), druzi în proporție de 3%
(membrii unei secte șiite monoteiste care datează din sec. al XI -lea, care se autointitulează
„unitarieni”) , evrei (în procent scăzut, răspândiți în Damasc și Alep ).7 Conc urența dintre aceste
secte, în special cea sunnită și șiită , va transforma războiul din Siria într -un conflict etnic.
Atunci când regimurile dictatoriale din Tunisia și Egipt au fost răsturnate în contextul
Primăverii Arabe , în Siria au apărut proteste pentru reforme economi ce și politice . În ciuda
dictaturii de peste 40 de ani cu care s -au confruntat, sirienii au părut să -l susțină pe tânărul lor
președinte, Bashar al -Assad, care poza în populist cu idei modernizatoare și anti -occidentale.
Atunci când prote stele au ajuns în cele din urmă în Siria în martie 2011, brutalitatea serviciilor de
securitate au aruncat în stradă o parte din populația din orașul sunnit Dar ’a, după ce mai mulți

4 Seth WIKAS, Battling the Lion of Damascus .Syr ia’s Domestic Opposition and the Asad Regime , Washington
Institute for Near East Policy, 2007, p.4,
https://www.washingtoninstitute.org/uploads/Documents/pubs/Poli cyFocus69.pdf , accesat la 14.11.2016.
5 Ibidem.
6 Ibidem .
7 Central Intelligence Agency, The World Factbook.Siria , 2017, https://www.cia.gov/library/publications/the -world –
factbook/geos/sy.html , accesat la 14.11.2016.

5
adolescenți au desenat graffiti împotriva regimului. Forțele de securitate au răspuns cu foc,
omorând sute de oameni în Dar'a și în împrejurimi, în timp ce președintele a oferit reforme
parțiale.
Regimul Assad a etichetat adversarii săi ca fiind teroriști, în speranța de a -i discredita în
ochii sirienilor moderați și în fața guvernelor occidentale. Acest lucru a fost în mar e măsură
propaganda de început , și anume faptul că demonstrațiile împotriva Assad au început relativ
pașnic fără a avea caracter sectar. În contrast, guvernul însuși s -a prezentat ca fiind laic și
protector al diversității etnice și rel igioase a Siriei. Revolta de la începutul anului 2011 a fost în
mare parte sectară, chiar dacă rădăcinile sale se aflau în majoritatea siriană sunnită. Mulți
comentatori, inclusiv rebelii din Siria, au susținut că acest lucru nu se potrivea cu regimul Assa d,
așa că au dezvoltat o politică de instigare a elementelor jihadiste în mișcările rebele pentru a se
potrivi propr iei sale narațiuni. Miliția alaw ită a ucis curând civili sunniți, parte a acestei politici,
iar mulți extremiști au fost eliberați din închi soarea Sednaya.8
Revolta poate fi explicată prin diviziunile create în că din timpul dictaturii.Pentru decenii,
starea de securitate stabilită de Hafez al -Assad, tatăl lui Bashar, a încurajat anumite inegalități
sociale și economice, ca mijloc de divizare și de conduce re. Hafez a câștigat sprijinul clasei
muncitoare și al țărănimii, formate în mare parte din arabi suniți, care con stituie 60% din
populație, prin construirea unui stat socialist mare, care asigura locuri de muncă și sub venții. El a
câștigat sp rijinul minorității arabe non -sunnite, și anume creștini (10%), druzi (3% ), și propria
sectă alawită (10%).9 Aceste grupuri au salutat discursul naționalist, promovat prin intermediul
instituții lor de stat extinse, în special armata și partidul de guvernăm ânt Baas. În timp ce această
coaliție de sprijin a fost suficient pen tru a construi o bază populară, Hafez a exclus în mod
deliberat unele gru puri, și anume kurzi i (15%) și cea dintâi elită arabă sunnită conducătoare,
precum și proprietarii de terenuri și comercianți mai mari, care s -au opus politicilor sale socialiste.
Bashar al Assad a moștenit un sistem stabil, dar divizat. Reformele sale exacerbate au
gener at resentimente f ață de regim în ansamblul său, prin reforme spre o economie deschisă în
ritm prea alert, creșterea PIB-ului în mod exagerat și scăderea subvențiilor și a ocupării forței de

8 Foundation for European Progressive Studies, DAESH and the terrorist threat: from Middle East to Europe,
Brussels ,2015, http://www.feps -europe.eu/assets/00d1937d -9556 -4527 -a5e9 -f0f94d30a46b/volume –
completopdf.pdf , accesat la 13.10.2016.
9 Albert HOURANI, Istoria popoarelor arabe , Editura Polirom, București,2015, p. 387.

6
muncă. Aceste excese au dus la monopolizarea averii, un număr disproporționat de elitiști fiind
reprezentat de alawiți , iar Assad a depus mult mai puțin efort p entru a oferi poziția privilegiată a
sectei proeminente a familiei arabe sunnite, alimentând astfel resentimente în rândul sunniților
arabi săraci.
În concluzie, diferențele sectare și tensiunile economice și politice, alături de guvernarea
dictatorială a lui Assad au declanșat un conflict de lungă durată, care cunoaște mai multe etape de
evoluție, dezbătute în secțiunea următoare.
Etape în evoluția conflictului
Războiul civil din Siria a fost declanșat de protestele pro -democrație care au izbucnit în
marti e 2011. Motorul declanșator a fost dat de mai mulți adolescenți care au pictat sloganuri
revoluționare pe un perete de școală în orașul Der ’a. Arestarea și torturarea lor a produs furie în
rândul populației, care a ieșit în st radă pentru a manifesta împotri va forțelor de securitate și
împotriva regimului opresiv. Agitația a declanșat proteste la nivel național care cereau demisia
președintelui Assad. Utilizarea forței pentru oprirea lor a motivat de fapt masele de oameni să
continue protestele, iar într -un final s -a ajuns la escaladarea acestor acțiuni , mai mulți susținători
ai opoziției luând armele, pentru a expulza forțele de securitate din zonele lor locale.
După acest episod, v iolențele care au cuprins întreaga țară s -au transformat într -un război
civil, luând naștere brigade rebele pentru a lupta cu forțele guvernamentale pentru controlul
orașelor. În anul 2012, atât capitala Damasc, cât și orașul Alep au fost cuprinse de teroare, astfel
că în iunie 2013, ONU a declarat faptul că 90.000 de oameni au fos t uciși.10 Această cifră a ajuns
la 250.000 până în august 2015, aproximativ patru milioane de oameni fiind refugiați.
Compoziția etnică a țării a atribuit conflictului conotații sectare, devenind o luptă între
majoritatea sunnită și secta șiit alaw ită a p reședintelui, și amestecul puteri lor regionale și
mondiale. De asemenea, ascensiunea grupului jihadist islamic, DAES H, a adăugat încă o
dimensiune, cea teroristă.

10 UNHCR, Stories from syri an refugees , 2017, http://data.unhcr.org/syrianrefugees/syria.php , accesat la 7.01.2017.

7
Figura 1. Zone aflate sub control DAESH (Decembrie 2016)

Sursă: Institute for the Study of War, http://www.understandingwar.org/

O comisie de anchetă a ONU are dovezi că toate părțile implicate în conflict au comis
crime de război – inclusiv tort ura, viol și dispariții forțate , aceasta fiind o a doua etapă a
conflictului. Acestea au fost completate de abuzuri și amplificarea suferinței populației prin
blocarea accesului la hrană, apă și servicii de sănătate și asedierea, ca metodă de război. Bombele
lansate de guvernul Assad în zonele controla te de rebeli au masacrat civili, iar campania DAESH
de instituire a unui Califat Islamic a instituit teroarea în regiunile controlate. ONU a criticat
pedepsele severe ale acestei organizații asupra celor care încalcă sau refuză să accepte regul ile
sale, i nclusiv sutele de ex ecuții publice. Militanții DAESH au efectuat, de asemenea asasinate în
masă a grupărilor armate rivale, membri ai forțelor de securitate și a minorităților religioase, și au
decapitat ostatici, inclusiv mai mulți occidentali.
Dincolo d e aceste încălcări sistematice ale drepturilor omului la viață, au avut loc și
încălcări ale Tr atatului Internațional privind Interzicerea Armelor Chimice. Puterile occidentale
au învi nuit guvernul Siriei pentru folosirea unor agenți chimici, precum cloru l și muștarul de sulf.
În apărarea sa, președintele Assad a promis distrugerea arsenalului de arme chimice, dar
Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) a continuat să raporteze utilizarea

8
substanțelor chimice toxice în conflict.11 Gruparea DA ESH a folosit la rândul său acest tip de
substanțe, reușind să provoace decesul mai multor oameni.
Ceea ce a urmat a căpătat valențele unei crize umanitare de proporții, conturându -se o a
treia etapă. Mai mult de 4,5 milioane de oameni au fugit din Siria d e la începutul conflictului,
pornind spre țările vecine și cei mai mulți spre Europa. Un număr de 6,5 milioane de persoane
sunt strămutate î n interiorul Siriei. De asemenea, aproximativ 70% din populație nu are acces la
apă potabilă, un ul din trei oameni aflându -se în imposibilitatea de a -și satisface nevoile
alimentare de bază.12 Părțile aflate în conflict au agravat problemele refuzând accesul agențiilor
umanitare, iar 400.000 de oameni se află în 15 locații asediate care nu au acces la un sprijin care
să le aducă salvarea.13
Rebeliunea armată a evoluat în mod semnificativ de la apariția sa. Grupurile moderate
care luptă împotriva lui Assad au fost depășite numeric de islamiști și jihadiști, ale caror tactici
brutale au provocat indigna re la nivel mondial.
A patra etapă este dată de ascensiunea grupărilor jihadiste, în 2014, DAESH proclamând
un Califat Islamic, prin ocuparea unor teritorii vaste din Siria și Irak și controlarea orașe lor
strategice pr ecum Raqqa, Palmy ra, Alep și Falluja h. Numeroșii luptători străini care s -au alăturat
DAESH, sunt implicați într -un ”război în război”, în Siria, luptându -se cu rebeli și jihadiști rivali
din Frontul Jabhat al Nusra afiliat Al -Qaeda, precum și cu forțele guvernamentale și luptătorii
kurzi .
În septembrie 2014, o coaliție condusă de SUA a lansat atacuri aeriene în interiorul Siriei
într-un efort de a submina și de a distruge puterea grupării DAESH. Dar coaliția a evitat atacurile
care ar fi putut fi în beneficiul forțelelor lui Assad. Rusia a început la rândul său o campanie
aeriană care viza ”teroriști” , dar bombardamentele au ucis rebeli și civili sprijiniți de Occident.
În arena politică, grupurile de opoziție sunt, de asemenea, profund divizate între alianțe
rivale care se luptă pentru su premație. Cea mai proeminentă este Coaliția Națională pentru

11 Al Jazeera, Syria's war: Calls for sanctions over chemical weapons, 2016 ,
http://www.aljazeera.com/news/2016/08/syria -war-calls -sanctions -chemical -weapons -160831045020057.html ,
accesat la 18.12.2016.
12 Syrian Refugees , A snapshot of the crisis – in the middle east and Europe , 2016, http://syrianrefugees.eu/ , accesat
la 17.01.2017.
13 Ibidem .

9
Forțele Siriene Revoluționare și de Opoziție, susținută de mai multe state occidentale și arabe din
Golf. Cu toate acestea, grupul aflat în exil are o influență redusă în Siria.
Eforturile de pac e au fost constituite de negocieri între SUA și Rusia și recent între Turcia,
Iran și Rusia, pentru a lansa mai multe acorduri de încetare a focului, dar și pentru delimitarea
zonelor de bombardamente pentru a nu mai exista suspiciuni cu privire la țintele acestora. Pentru
că nicio parte combatantă nu a obținut o victorie decisivă, comunitatea internațională a
concluzionat faptul că numai o soluție politică ar putea pune capăt conflictului din Siria. Consiliul
de Securitate al ONU a solicitat astfel punerea în apl icare a Comunicatului de la Geneva 2012,
care prevede un organism tranzitoriu, cu puteri executive depline, formate pe baza
consimțământului reciproc.14
Discuțiile de la începutul anului 2014, cunoscute sub numele de Geneva II, s -au încheiat
cu criticile lui Lakhdar Brahimi la adresa guvernului sirian care a refuzat să discute despre
cererile făcute de opoziție. 15 Succesorul său, Staffan de Mistura, s -a concentrat pe stabilirea mai
multor armistiț ii locale. Planul lui pentru o ”zonă înghețată” din Alep a f ost respins , dar asediul
de trei ani asupra suburbiei Homs din Al -Wair s -a încheiat cu succes la finalul anului 2015.
În același timp, conflictul cu DAESH a stimulat discuțiile cu privire la găsirea unei soluții
politice în Siria. SUA și Rusia au condus ef orturile pentru a obține întâlniri între reprezentanți ai
guvernului și ai opoziției la Geneva, în ianuarie 2016 pentru a discuta o foaie de parcurs pentru
pace, inclusiv o încetare a focului și o perioadă de tranziție care să se încheie cu alegeri.
În concluzie, conflictul din Siria a evoluat de la an la an, ia r ascensiunea DAESH din anul
2014 a transformat violențele într -un conflict major. Pentru că fiecare et apă conține elemente
distinc tive, conf lictul este unul complex , motiv pentru care comunitatea internațională nu a putut
aduce soluții rapide pentru a pune capăt în primul rând , unei crize uma nitare și ulterior , pentru
protejarea integrității teritoriale a Siriei.

14 Frederic PICHON, Siria.De ce s -a înșelat Occ identul , Editura Corint, București, 2015, pp.132 -133.
15 Ibidem.

10
CAPITOLUL 2. Siria – izvor al dominației străine

Dimensiunile conflictului din Siria și principalii combatanți
Ceea ce a începu t ca o altă revoltă sectară din cadrul Primăverii Arabe împotriva unui
conducător autocrat, s -a transformat într -un război proxy (prin intermediari) brutal care a atr as
actori externi . La acest nivel au loc conflicte internațio nale, regionale și subnaționale. Actorii
implicați par să perceapă conflictul ca un joc cu sumă nulă, astfel că succesul unei părți se
transformă în mod autom at în înfrângere pentru celălalt.
De asemenea, c onflictul din Siria este unul geopolitic și unul al conductelor de petrol,
SUA încercând să refacă un echilibru al puterii prin limitarea actorilor precum Rusia, Iran și
China. Potrivit Doctinei Wolfowitz16, ale cărei principii se aplică și în Orientul Mijlociu, scopul
fundamental al SUA este acela de a preveni emergența unui rival care se poate folosi de resurse
pentru a prelua controlul într -o anumită regiune și la nivel mondial.
Iran și Rusia au sprijinit g uvernul condus de alawiți al președintelui Assad, iar sprijinul a
crescut treptat. Teheranul este considerat a fi cheltuit miliarde de dolari pe an pentru a susține
regimul Assad, oferind consilieri militari și arme subvenționate, precum ș i linii de transf er pentru
petrol. Rusia a lansat între timp o campanie aeriană î mpotriva oponenților lui Assad. Guvernul
sirian s -a bucurat, de asemenea, de sprijinul miș cării șiite Hezbollah din Liban, ai căror luptători
au oferit un sprijin important pe câmpul de luptă începând cu 2013.
Opoziția, dominată de sunniți, a atras diferite grade de sprijin de la susținători
internaționali, precum Turcia, Arabia Saudită, Qatar și Iordania, împreună cu SUA, Marea
Britanie și Franța.
Astfel, războiul este dus pe mai multe frontu ri și concentrează atât actori locali, cât și
externi. Pe de o parte este regimul despotic al lui Bashar al -Assad, susținut de Rusia, Iran,
Hezbollah în Liban și milițiile șiite din Irak. Pe de altă parte, sunt așa -numiții ”rebeli”, adică o
colecție de zec i de grupuri seculare, moderate islamiste și salafist fundamentaliste, care cel mai

16 Makia Freeman, Want to Understand US Action in the Middle East? Look at the Wolfowitz Doctrine, The Freedom
Articles, 2017, http://freedom -articles.toolsforfreedom.com/wolfowitz -doctrine -us-plan -global -supremacy/ , accesat
la 5.01.2017.

11
adesea se află în competiție între ei pentru controlul teritorial.17 Principalele forțe opuse lui Assad
sunt Armata Siriană Liberă, care a fost inițial susținută de Turcia și Statele Unite ale Americii;
Jaish al -Fatah (Armata de cucerire), susținută de Arabia Saudită și Qatar și include Frontul al –
Nusra (care până de curând a fost o ramură a Al -Qaeda); și DAESH , care a șters granița dintre
Irak și Siria și a fondat un Califa t.

Figura 2 . Război proxy în Siria

Sursă: Business Insider, http://www.businessinsider.com/who -is-involved -in-the-war-in-syria -2013 -10

Al treilea combatant impo rtant este minoritatea kurdă, condusă în principal de către
Uniunea Partidul Democrat (PYD), care are legături cu Partidul Muncitorilor din Kurdistan
(PKK), cu sediul în Turcia. Poziția minorității kurde este ambiguă, deoarece persecuțiile și
asuprirea lor de către regimul condus de Partidul Baas i -au determinat să ridice pretenții de
autonomie. Cu toate acestea, în conflictul actual, Bashar al -Assad a decis să predea controlul
regiunii Rojava (Kurdistanul sirian, în nordul țării, care se învecinează cu Turcia ) pentru a -și
concentra forțele asupra luptei cu adversarilor arabi.18 Kurzii și -au concentrat forțele în lupta

17Claudia CINATTI, The Geopolitics of the Civil War in Syria, Left Voice, 2016,
http://www.leftvoice.org/The -Geopolitics -of-the-Civil-War -in-Syria , accesat la 15.12.2016.
18 Ibidem .

12
împotriva Turciei și a DAESH, modificând alianțele tactice pentru a -și îndeplini obiectivele, care
în mai multe rânduri au inclus cooperarea cu Armata Arabă Siriană a lui Assad.

Un război cu mize geopolitice
Orientul Mijlociu este un gigant în producția de petrol și a devenit un punct sensibil
pentru intervenția străină. Așa cum vom observa pe parcursul analizei, implicarea unei puteri
străine po ate permite ca războiul să se extindă în țările vecine, puternic dependente de această
resursă. Siria nu doar că se află între țări producătoare de petrol, dar este și foarte aproape de
continentul african, care este zguduit de foamete, sărăcie, boli și gu vernare bolnavă.19 O
internaționalizare a conflictului din Siria, ar putea viza extinderea lui în alte zone unde există
tensiuni politice și economice. În cele ce urmează, cercetarea se va concentra pe pricipalele
interese ale actorilor străini în Siria .
Rusia
Rusia are o prezență strategică în Orientul Mijlociu. Astfel, raportat la conflictul din Siria,
Moscova dorește , pe de -o parte, să protejeze o instalație navală cheie pe care o deține în portul
sirian Tart us, care servește ca unică bază din Marea Med iteraneană pentru flota rusească de la
Marea Neagră, și dispune de forțe de la o bază aeriană în Latakia, heartlandul șiit alawit al
președintelui Assad.20
Pe de altă parte, din punct de vedere istoric, Siria a fost un aliat sovietic în timpul
Războiului R ece, astfel că este firesc pentru Assad să se îndre pte spre Rusia pentru sprijin. Mai
mult, Rusia își testează capacitatea de a construi și menține alianțe în Orientul Mijlociu, având
canale de comunicare cu țări precum Egipt, Iordania, Turcia, Kuwait, Ara bia Saudită și Israel. De
asemenea, are o poziție comună cu Iranul de a menține conducerea lui Assad.
În septembrie 2015 , Rusia a început lansarea de atacuri aeriene împ otriva rebelilor,
afirmând faptul că DAESH și toți ceilalți teroriști au fost ținte. Cu toate acestea, au fost raportate
lovituri asupra gr upurilor sprijinite de Occident, motiv pentru care nu s -a putut negocia o soluție.

19 Reva BHALLA, The Geopolitics of the Syrian Civil War , Stratfor, 2015,
https://www.stratfor.com/weekly/geopolitics -syrian -civil-war, accesat la 15.11.2016.
20 BBC News, Syria Crisis: where key countries stand, 2015, http://www.bbc.com/news/world -middle -east -23849587 ,
accesat la 28.11.2016.

13

Statele Unite ale Americii
SUA au poate cele mai puține interese în Siria. De fapt, nu sunt interesate dacă Siria
rămâne unită sau apar componente care ies de sub controlul guvernului, asemenea experiențelor
din Afganistan, Irak și Libia. Ceea ce vor, și care constituie un interes comun cu celelalte părți
implicate, este eliminarea DAESH și, sunt de acord cu necesitatea une i soluții negociate pentru a
pune capăt războiului și cu formarea unei administrații de tranziție. SUA sprijină principala
alianță de opoziție din Siria, Coaliția Națională, și oferă asistenț ă militară limitată
rebelilor ”moderați” .21 Începând cu septembrie 2014, SUA au efectuat atacuri aeriene asupra
DAESH și a altor grupuri jihadiste din Siria, ca parte a unei coaliții internațio nale împotriva
terorismului .
Uniunea Europeană
Uniunea Europeană luptă alături de SUA și statele din Golful Persic pentru s prijinirea
forțelor de opoziție. De la izbucnirea conflictului, UE a preferat soluții diplomatice și politice
pentru criza din Siria, în cooperare cu alți actori internaționali majori, cum ar fi Organizația
Națiunilor Unite, Liga Statelor Arabe, Statele U nite ale Americii sau actori regionali, și anume
Turcia și Arabia Saudită. Ceea ce -și dorește UE este o democratizare a societății siriene, iar în
acest context, Acordul de Asociere din 1998 trebuia să pună bazele unor reforme politice,
economice și social e.22 Lucrul acesta nu a fost posibil, iar actuala criză a impus sancțiuni majore
Siriei, și anume embargo pe arme, interzicerea împrumuturilor economice și a asistenței tehnice,
interdicții de călătorie, sancțiuni asupra sectorului energetic și restricții privind comerțul. Cu toate
că livrarea de arme trebuia sistată, țări precum Rusia și Iran au continuat să sprijine transferul de
armament în Siria, astfe l că UE nu a implementat cu succes aceste măsuri restictive.
Lucrurile însă au evoluat lent, pentru că UE și SUA au avut poziții antagonice în ceea ce
privește o intervenție militară, doar Franța și Marea Britanie dorind să lupte în teatrele de conflict.

21 Muriel ASSEBURG, Heiko WIMMEN, Civil War in Syria .External Actors and Interests as Drivers of Conflict ,
German Institute for International and Security Affairs , 2012, https://www.swp –
berlin.org/fileadmin/contents/products/comments/2012C43_ass_wmm.pdf , accesat la 10.12.2016.
22 Radka HAVLOVA, The European Union and the crisi s in Syria, Vol.20, Issue 2, SOUČASNÁ EVROPA, 2015,
https://www.vse.cz/se/123?lang=en , accesat la 10.12.2016.

14
De asemenea , nu a existat un consens la nivel european privind implementarea politicii externe și
de securitate comună în ceea ce privește conflictul din Siria. Însă, c ea mai mare parte a forțelor de
opoziție sunt de acord cu valorile democratice ale UE ca f iind un model adecvat de guvernare
după schimbarea regimului în Siria. Prin urmare, UE ar trebui să continue să acorde un sprijin
politic, ca element prioritar pe agenda de politică externă.
Dincolo de angajamentul pentru combaterea terorismului, UE a aloc at mai multe
instrumente financiare și fonduri de la statele membre pentru ajutor umanitar populației siriene,
dar și pentru a sprijini țări precum Liban, Iordania, Turcia și Irak în gestionarea fluxurilor de
refugiați, care au fost nevoiți să fugă din cal ea conflictului.23
Arabia Saudită
Arabia Saudită afirmă că președintele Assad nu poate face parte dintr -o soluție la conflict
și trebuie să predea puterea unei administrații de tranziție sau să fie înlăturat prin forță. Guvernul
de la Riyadh este un furnizo r important de asistență financiară și militară pentru mai multe
grupări rebele, inclusiv a celor cu ideologii islamiste, și a cerut o zonă de interdicție aeriană,
impusă pentru a proteja civilii de bombardament de către forțele guvernamentale siriene. În cele
din urmă, Arabia Saudită susține DAESH pentru a echilibra balanța împotriva rezistenței șiite în
Irak și Siria, indiferent de costul mare plătit cu vieți omenești.
Iran
Assad este cel mai apropiat aliat arab al Iranului și Siria este punctul de tranz it principal
pentru ar me iraniene către mișcarea șiit islamistă, Hezbollah. Iranul este de asemenea considerat
a fi avut o influență în decizia Hezbollah de a trimite luptători în vestul Siriei pentru a sprijini
forțele pro -Assad. Milițieni din Iran și Ira k care spun că protejează locurile sfinte șiite luptă, de
asemenea, alături de trupele siriene.

23 European Union, The EU and the crisis in Syria, https://eeas.europa.eu/sites/eeas/files/6_syria_5pg.pdf , accesat
la 10.01.2017.

15
Iranul și -a propus o tranziție pașnică în Siria, care ar culmina cu alegeri libere, între mai
multe părți. Acesta a fost implicat în discuțiile de pace asupra viit orului Siriei, la prima întâlnire
de la Viena a puterilor mondiale.24
Arabia Saudită și Iran sunt ele însele blocate în propria lor confruntare. Peste tot în
Orientul Mijlociu, în special Liban, Irak și Yemen, aceste două put eri regionale se luptă
într-un ”război rece” pentru a câștiga supremația regională .
Turcia
Turcia a fost un critic acerb al lui Assad și un susțin ător cheie al opoziției siriene, în noul
discurs de politică externă schimbându -și totuși poziția și declarându -se pro -Assad. Principalul
obiectiv este menținerea campaniei împotriva populației kurde. Dar, politica sa de a permite
luptătorilor rebeli, transporturilor de arme și refugiați să tranziteze teritoriul său a fost exploatat ă
de către jihadiștii străini care dore sc să se alăture DAESH.T urcia a convenit să lase coaliția
condusă de SUA împotriva DAESH să folosească bazele sale aeriene pentr u lovituri asupra Siriei.
Au existat critici cu privir e la sprijinul dat de coaliție Unităților Siriene Kurde de Protecție
Populară (YPG) – un afiliat a l Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), considerat un grup
terorist de către Turcia, UE și SUA .
China
În contextul războiului din Siria, China pare a fi jucătorul din umbră, dar care are un plan
care să explice apariția aici. Dincolo de intențiile de a sprijini umanitar populația din Siria și de a
instrui militar trupele guvernamentale, statul asiatic dorește să -și îndeplinească în primul rând
ambițiile geopolitice care se înscriu pe agenda de expansiune teritorială. Beijing a criticat
intervenția O ccidentului privind schimbarea de regim din Siria, procedând asemenea și în cazul
Kosovo și mai recent, Libia, motiv pentru care se află în dezacord cu normele de dominație
europene.25 Ceea ce constituie un punct cheie este încercarea sa de a delegitim a hotărârea de la

24 Hanna Kassab, ”Syria as a Global Battleground: More Actors, more Interests, more Problems” ,International
Policy Digest, 2016, https://intpolicydigest.org/2016/08/31/syria -global -battleground -actors -interests -problems/ ,
accesat la 30.11.2016.
25 Samuel RAMANI, China ‘s Syria Agenda , The Diplom at, http://thediplomat.com/2016/09/chinas -syria -agenda/ ,
accesat la 6.12.2016.

16
Haga împotriva co mportamentului său expansionist în Marea Chinei de Sud . Astfel, China va
căuta aliați printre țările în curs de dezvoltare care să -i sprijine proiectele.
Un alt element important este dorința Chinei de a deveni o super -puter e mondială, astfel
că prezența în Siria și promovarea puterii soft , opunându -se unei intervenții militare, a ajutat la
stabilirea unei bune cooperări cu Iranul și Arabia Saudită. Iranul aștepta o intervenție diplomatică
a Chinei, pentru a -și spori șansele de a adera la Organizația de Cooperare de la Shanghai. În mod
indirect, China a vâ ndut sute de milioane de dolari în arme Arabiei Saudite pentr u a sprijini
coaliția pro -Assad și pentru a păstra relațiile cu partenerul său economic.

Tabel 1.

Interesele ac torilor externi implicați
ACTORI TACTICE MUTUALE STRATEGICE
UE -înlăturarea Assad
-sprijin umanitar și
economic

-eliminarea grupării
DAESH – menținerea alianțelor cu statele din Golf
-angajarea în proiecte de cooperare pentru
resursele de gaze și pe trol.
SUA -înlăturarea Assad -control asupra comețului, conflictul
putând să crească prețul petrolului
– limitarea puterii Rusiei.
RUSIA -susținerea Assad
-testarea de noi arme
-reducerea izolării
internaționale -conservarea integrității statului siri an
-menținerea cooperării prietenoase cu
regimul sirian pentru păstrarea bazei
navale și furnizarea de arme
-proiectarea unei poziții de actor global.
IRAN -susținerea Assad
-sprijin militar -conservarea integrității statului sirian
-securizarea Siriei p rin includerea în sfera
sa de influență
-întărirea poziției de putere dominantă în
Levant
TURCIA -menținerea Assad (potrivit
noilor declarații)
-instruirea militară a
rebelilor – conservarea integrității statului sirian
-control asupra impulsurilor popul ației
kurde privind autonomia
-recunoaștere ca putere regională în
Orientul Mijlociu.
ARABIA
SAUDITĂ -înlăturarea Assad și a
milițiilor șiite iraniene
-sprijin indirect acordat
jihadiștilor -purtarea unui război pe două fronturi,
Siria -Yemen
-izolarea Ir anului
-control asupra șiiților și a grupurilor
salafist sunnite, susceptibile de răzvrătire
din cauza aderării ideologice și
apartenenței la Occident.
CHINA -sprijin Assad
-ajutor umanitar și militar -eliminarea grupării teroriste Partidul
Islamic din Turkestan, de origine uigură,
afiliat alianței teroriste Jaish al Fatah.

17
-crearea de alianțe în Orientul Mijlociu
care să -i recunoască ambițiile de
expansiune în Marea Chinei de Sud
-consolidarea relațiilor economice pentru
reconstruirea drumului mătăsii, înscris în
planul ”One Belt, One Road”.

Conform acestui tabel, fiecare actor are propriile interese, singurul lucru comun fiind
combaterea terorismului. Putem afirma faptul că, în legătură cu acest ultim punct, marile puteri,
în special SUA au folosit un principiu caracteristic Războiului Rece, și anume politica de
containment , de izolare a DAESH. Coaliția de forțe a reușit să rupă rândurile grupării, atât în
Siria, cât și în Irak, aici lupta pentru eliberarea orașului Mosul fiind crucială pentru o victor ie.
După Mosul, se va desfășura lupta pentru orașul Raqqa din Siria, în prezent jihadiștii fiind în
retragere.
Cu toate acestea, a ctorii implicați nu se vor retrage decât dacă o fac ceilalți; dar de ce s -ar
retrage cineva? Motivul este simplu: șansele de c onfruntare directă dintre jucătorii majori rămâne
un pericol clar și prezent. În acest fel, conflictul sirian a devenit mult mai mult decât o simplă
luptă îm potriva regimului Assad. Există mult mai multe mize în joc pentru toate puter ile
concurente care lu ptă acolo, și anume putere, influență și prestigiu pentru Statele Unite și Rusia;
lichidarea naționalismului kurd pentru Turcia; dominație regională pentru Iran și Arabia Saudită.
Învinsul în toate aceste jocuri de putere este poporul sirian.

Semnificații strategice și noi alianțe în jocul puterii
Rămân de analizat și interesele post -conflict, astfel că în funcție de rezultatul acestuia,
actorii implicați probabil că se vor înclina către o parte sau alta. De exemplu, dacă Siria va
înlătura ideea federaliză rii și va rămâne unită, Iranul va accepta înlocuirea lui Assad, sperând că
noul conducător va avea relații mai strânse cu liderii iranieni.
Rusia are interese strategice limitate în Siria, deoarece nu are puterea economică și nici
puterea -soft prin care s ă câștige aliați permanenți. În ciuda idealului lui Putin de a proiecta o
super -putere mondială, Rusia cunoaște câteva limite strategice. Moscova trebuie astfel să mențină
relații bune cu guvernul sirian, în scopul de a menține baza navală în Tartus și să rămână furnizor
de top de arme către Siria. În relația cu Iranul, Rusia va accepta ca acest stat să includă în sfera sa

18
de influență Siria, în interesul unor afaceri regionale. Un scut șiit Iran -Irak-Siria, va proteja Rusia
în fața sunniților rebeli din Ca ucazul de Nord.
În ceea ce privește controlul resurselor de hidrocarburi vaste din regiune, alianța ar
deschide noi rute de transport, Iranul având accesul stabil la Marea Mediterană (prin Irak -Siria –
Liban) și la frontierele cu statul Israel. Toate acestea ar schimba în mod dramatic situația
strategică din Orientul Mijlociu, Iranul devenind o putere dominantă. O alianță cu Siria și Liban,
ar constitui o pârghie pentru Teheran de a negocia problema nucleară cu marile puteri și de a
contracara amenințările Is raelului. Cu toate acestea, s -au observat și pozițiile divergente dintre
Rusia și Iran, cel din urmă înclinând către o alianță cu China.
În ceea ce privește partea occidentală implicată, atât SUA, cât și state europene doresc să –
și apere interesele geostr ategice și economice prin eliminarea regimului din Siria. Un scenariu în
care alianțe le menționate ar deveni posibile, ar spori forța trupelor siriene pentru control în
teritoriul și ar zădărnici efortul SUA de a lupta contra jihadiștilor. Strategia SUA d e a aștepta și a
privi, neangajându -se în conflict, așa cum a procedat până de curând, va face imposibilă
formularea unei strategii.
Ceea ce putem observa din punct de vedere realist, este o confruntare între Rusia și țările
vest-europene, asistând din no u la întoarcerea istoriei și la o continuare a unui război rece. Cu
siguranță SUA doresc izolarea Iran ului din cauza programului lor nuclear, acesta fiind un prim
punct de atins. În al doilea rând, statele din vestul Europei doresc întărirea parteneriatelor
economice cu stratele arabe, în special cu statul Qatar, al cărui gaz constituie o alternativă la
gazul rusesc. Trebuie menționat faptul că statul Qatar investește milioane de dolari în Franța în
domeniul imobiliar, sport și în suburbiile pariziene.26 De asemenea, investește masiv în Germania,
deținând 17% din capitalul Volkswagen, 10% din Porche și 3% din Siemens și trimite 59% din
gazul său lichefiat în Marea Britanie. 27
Nu în ultimul rând, dincolo de valențele pe care le -am atribuit conflictului din Siria,
transformat într -un război cu dimensiuni sectare și teroriste, putem include și dimensiunea
energetică . Astfel, un război al resurselor poate fi explicat de prezența resurselor vaste de petrol

26 Milad JOKAR, War in Syria: Geopolitics of the Conflict, Huffington Post,
2013, http://www.huffingtonpost.com/milad -jokar/war -in-syria -geopolitics -_b_2378683.html , accesat la
13.12.2016.
27 Ibidem .

19
și mai ales gaze naturale din Orientului Mijlociu. Qatar deți ne cel mai mare câmp de gaze
naturale din lume cu Iranul, South Pars (denumire iraniană) / North Dome (denumirea Qatarului).
Însă există tensiuni între cele două țări, deoarece Iranul nu este în măsură să extragă gazele sale la
fel de repede ca și Qatar, î n principal, din ca uza sancțiunil or impuse .
În anul 2013, Iran, Irak și Siria au semnat un acord pentru construirea unei conducte care
trebuia să transporte gaze naturale din Golful Persic până la Marea Mediterană, în scopul de a
furniza Europei.28
Între timp, Qatar transporta gazele sale prin strâmtoarea Hormuz și era, prin urmare,
dependent de Iran pentru exporturile sale. Emiratul a avut planuri de a construi o conducta de gaz
prin Arabia Saudită, Iordania și Siria. Dar, Bashar al -Assad a blocat acest proiect, preferând să
semneze un acord cu aliatul său iranian, dar mai presus de toate, pentru a păstra acordurile
energetice pe termen lung cu Rusia.
Europa are așadar nevoie de un nou concurent în domeniul energetic pentru a se îndepărta
de gigantu l rus, Gazprom. O alianță a puterilor sunnite ar putea proteja o conductă între Qatar –
Arabia Saudită -Iordania -Siria. În plus, această cale ar permite Europei să izoleze și mai mult
Iranul împiedicând să obțină resurse dintr -o conductă șiită între Iran -Irak-Siria.
Concluzionând, r ealități le geostrategice explică de ce poporul sirian a devenit victimă a
acestui război sângeros prin proxy. Diferitele interese geostrategice în Siria explică pozițiile
membrilor permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU. Aceast a explică, de asemenea,
diferența de discurs între puterile mondiale, concurente și avansând propriul lor interes național
în peisajul sirian.

Concluzii și soluții
Soluționarea conflictului din Siria este probabilă prin identificarea cauzelor izbucnirii
acestuia și prin aplicarea de măsuri soft pentru reconstrucție și relocarea cetățenilor sirieni. UE
mizează pe soluțiile diplomatice și pe fonduri de primire a azilanților pe teritoriile statelor
membre, dar și de cooperare cu Siria, pentru ajutor umanitar.

28 Ibidem .

20
Însă, foarte importantă pentru îndeplinirea acestor obiective, este și găsirea unei soluții
politice. Descentralizarea politică și economică, inclusiv un statut special pentru zonele kurde,
devine rapid o condiție necesară pentru rezolvarea conflictului, datorită faptului că mai multe
centre de putere deja concurează în Siria. Pentru ca acest lucru să devină realitate, trebuie să
existe un proces de descentralizare formală, alocarea mai echitabilă a resurselor,în special a
veniturilor din petrol, precum și eforturile de reducere a diferențelor de dezvoltare economică.
Cu toate acestea, actorii implicați ar trebui să recunoască realitatea de pe teren și să nu se
concentreze pe eforturi în această direcție, deoarece un model descentralizat va fi dificil de
implementat, dar in mod ironic poate oferi unul dintre puținele mijloace de supraviețuire a țării.
Siria este în prezent împărțită în 14 guvernorate, fiecare dintre acestea având un oraș
capitală, și districte mai mici și sub -districte. Siria rămâne, cu to ate acestea, un stat puternic
centralizat, cu descentralizare limitată. Eforturile internaționale până în prezent s -au axat pe
continuarea unui acord negociat la nivel central de împărțire a puterii între reprezentanții
guvernul ui și opoziție. Această pace separată trebuie să fie ajustată pentru a ține cont de
multiplele baze de putere concurente care există în Siria, și difuzarea puterii de la Damasc.
Concluzionând, este evident că Siria nu o să -și mențină gradul de centralizare a puterii de
care beneficia la începutul conflictului, însă o împărțire a resurselor, va elimina treptat susținerea
pentru grupările teroriste și va acorda Siriei șanse de refacere economică. De asemenea,
intensificarea eforturilor de cooperare între marile puteri și state le din Orientu l Mijlociu ar putea
ajuta la formarea unor zone de siguranță pentru întoarcerea persoanelor strămutate. Aceste măsuri,
alături de continuarea luptei contra -teroriste ar putea aduce Siria mai aproape de finalizarea unui
proces de pace. Cu toate acestea, exi stă mai multe întrebări legate de un viitor incert în ceea ce
privește conflictul din Siria, poate unul dintre cele mai complexe, care necesită timp și o
regândire a politicii de intervenție a marilor puteri, care ar trebui să țină cont și de interesele
internați onale, nu doar de cele proprii .
Bibliografie
Cărți
1. HOURANI, Albert, Istoria popoarelor arabe , Editura Polirom, București,2015 .
2. LEWIS,Bernard, Istoria Orientului Mijlociu. De la apariția creștinismului până în prezent , Editura
Polirom, Buc urești 2014 .
3. PICHON, Frederic, Siria.De ce s -a înșelat Occidentul , Editura Cor int, Buc urești, 2015 .

21

Surse online
1. ASSEBURG, Muriel, WIMMEN, Heiko , Civil War in Syria .External Actors and Interests as Drivers
of Conflict , German Institute for International and Security Affairs , 2012,
https://www.swpberlin.org/fileadmin/contents/products/comments/2012C43_ass_wmm.pdf .
2. Al Jazeera, Syria's war: Calls for sanctions over chemical weapons, 2016 ,
http://www.aljazeera.com/news/2016/08/syria -war-calls-sanctions -chemical -weapons
1608310450 20057.html .
3. BHALLA,Reva, The Geopolitics of the Syrian Civil War , Stratfor, 2015,
https://www.stratfor.com/weekly/geopolitics -syrian -civil-war.
4. BBC News, Syria Crisis: where key countries stand, 2015, http://www.bbc.com/news/world -middle –
east-23849587 .
5. Central Intelligence Agency, The World Factbook.Siria , 2017,
https://www.cia.gov/library/publications/the -world -factbook/geos/sy.html .
6. CINATTI, Claudia, The Geopolitics of the Civil War in Syria, Left Voice,
2016, http://www.leftvoice.org/The -Geopolitics -of-the-Civil -War-in-Syria .
7. European Union, The EU and the crisis in Syria,
https://eeas.europa.eu/sites/eeas/files/6_syria_5p g.pdf .
8. Foundation for European Progressive Studies, DAESH and the terrorist threat: from Middle East to
Europe, Brussels ,2015, http://www.feps -europ e.eu/assets/00d1937d -9556 -4527 -a5e9 –
f0f94d30a46b/volume -completopdf.pdf .
9. FREEMAN, Makia , Want to Understand US Action in the Middle East? Look at the Wolfowitz
Doctrine, The Freedom Articles, 2017, http://freedom -articles.toolsforfreedom.com/wolfowitz –
doctrine -us-plan-global -supremacy/ .
10. HAVLOVA, Radka,The European Union and the crisis in Syria, Vol.20, Issue 2, SOUČASNÁ
EVROPA, 2015, https://www.vse.cz/se/123?lang=en .
11. History World, History of Syria ,
http://www.historyworld.net/wrldhis/PlainTextHistories.asp?histor yid=nns01 .
12. WIKAS, Seth, Battling the Lion of Damascus .Syria’s Domestic Opposition and the Asad Regime ,
Washington Institute for Near East Policy, 2007 ,
https://w ww.washingtoninstitute.org/uploads/Documents/pubs/PolicyFocus69.pdf .
13. Institute for the Study of War ,http://www.understandingwar.org/ .
14. KASSAB,Hanna , ”Syria as a Global Battleground: More Actors, more Inter ests, more
Problems” ,International Policy Digest, 2016.
15. Milad JOKAR, War in Syria: Geopolitics of the Conflict, Huffington Post,
2013, http://www.huffingtonp ost.com/milad -jokar/war -in-syria -geopolitics -_b_2378683.html .
16. RAMANI,Samuel, China ‘s Syria Agenda , The Diplomat, http://thediplomat.com/2016/09/chinas –
syria -agenda/ .
17. Syrian Refugees , A snapshot of the crisis – in the middle east and Europe , 2016,
http://syrianrefugees.eu/ .
18. UNHCR, Stories from syrian refugees , 2017, http://data.unhcr.org/syrianrefugees/syria.php .