ACADEMIA DE POLIȚIE Alexandru Ioan Cuza [622750]

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
ACADEMIA DE POLIȚIE “Alexandru Ioan Cuza”
Facultatea de Științe Juridice și A dministrative

LUCRARE DE DISERTAȚIE

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC :
Conf. univ. dr.
David UNGUREANU

ABSOLVENT Ă,
MIMORAN Andreea -Denisa

București,
2019

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
ACADEMIA DE POLIȚIE “Alexandru Ioan Cuza”
Facultatea de Științe juridice și administrative

PROGRAM DE STUDII: Drept Administrativ

TEMA : MĂSURILE DE AJUTOR
UMANITAR ÎNTREPRINSE DE
UNIUNEA EUROPEANĂ

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC :
Conf. univ. dr.
David UNGUREANU

ABSOLVENT Ă,
MIMORAN Andreea -Denisa

București,
2019

Cuprins
PROLEGOMEN E .……………………………………………………………………………………… 3
CAPITOLUL I. UNIUNEA EUROPEANĂ ………………………………………………………….. 6
1.1. Politici și competențe ………………………………………… ……………………………………….. ……….. 7
1.2. Politicile Uniunii Europene – rolul si locul ……………………………………… ………………….. .8
1.3. Competențele Uniunii Europene ……………………………………………… …………………… 16
1.3.1. Repartizarea competențelor între UE și statele membre……… …………… ..16
1.3.2. Categorii de competențe……………………………………… ……………. ..17
CAPITOLUL II. REGIMUL JURIDIC PRIVIND AJUTORUL UMANITAR ÎN PLAN
INTERNAȚIONAL……………………………………………………………………………………19
2.1. C e rep rezintă ajutorul umanitar?………………. ………………………………………………………………………… 20
2.2. Cadrul legal și politic ……………………………………………………………………… …… ….20
2.3. Organizații implicate ……………………………………………………………………… ……… ..22
2.3.1. E.C.H.O. (Direcția Generală Ajutor Umanitar și Protecție Civilă) ………… …22
2.3.2. Mișcarea Internațională d e Cruce Roșie și Semilună Roșie. ……………… …..24
2.3.3. I.C.N.U.R. (Î naltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați)… ………..29
CAPITOLUL III. ACȚIUNILE UMANITARE PARTE COMPONENTĂ A POLITICII
PRIVIND MIGRAȚIA ȘI AZILUL……………………………………………… ………………… ..31
3.1. Noțiunea de refugiat…………………………………………………………………… ………… ..32
3.2. P olitica UE privind migrația ………………………………………… ………………………… …34
3.3. Sistemul European comun de azil (CEAS)………………………………………………… …… …36
CAPITOLUL IV. CRIZA REFUGIAȚILOR DIN EUROPA …………………………………… …37
4.1. Cauze ce au condus la izbucnirea crizei……………………………………………………… ……37
4.2. Războiul din Siria…………………………………………………………………………… ……. ..39
4.3. Insecuritatea granițelor……………………………………………………………………… ……. ..44
4.4. Principalele rute migratorii din Uniunea Europeană……………………………………… ……… .46
CAPITOLUL V. REACȚI A UNIUNII EUROPENE. SOLIDARITATE ȘI CONTRADICȚII …49
5.1. Reacții la nivel internaț ional…………………………………………… …………………………. .50
5.2. Posibile soluții……………………………………………………………………… …………….. .53
5.3. Impactul crizei asupra Uniunii Europene…………………………………………… ……………. .58
CONCLUZ II………………………………………………………………………… ………………..61
BIBLIOGRIE…………………………………………………………………………… ……………. 63

3

PROLEGOMENE

„Unitate în diversitate! ”
Uniunea European ă a luat naștere ca urmare a dorinței de a înceta numărul
mare de războaie care au destabilizat pacea și armoni a dintre țările vecine,
conflicte care au culminat cu cel de -al Doilea Război Mondial. Uniunea
Europeană de asta zi, cu 28 de state membre și o populaț ie de aproximativ 500 de
milioane de locuitori, a avut ca țări fondatoare Belgia, Franța, Germania, Italia,
Luxemburg și Tările de Jos, aflându -se într -o continuă expansiune, reprezentâ nd
cel mai important pilon de susț inere pentru statele membre. Dorinț a stat elor de a
face parte din această “familie” s -a menț inut vie de -a lungul deceniilor, fapt pentru
care, î n acest moment, Turcia, Republica Macedonia, Muntenegru, Serbia și
Albania sunt ță ri candidate.
Dorinț a de ade rare a statelor este justificată nu doar prin caracteristica
principală a Uniunii Europene , acee a de pilon de susținere, ci ș i prin politicile
acesteia, care constituie un mecanism de funcționare ce asigură bunul mers și
dezvoltarea continuă a țărilor membre.
Am optat să mă aplec asupra acestui subiect complex din punct de vedere
al implicării și com ponenței, întrucât trăim într -o lume aflată într -o continuă
schimbare, în care probleme precum dezastrele naturale, conflictele puternice din
țările arabe, au reușit sa d ea amploare unor fenomen e ce au un impact semnificativ
asupra preocupărilor economice, politice și sociale ale statelor suverane, agențiilor
interguvernamentale și grupurilor societății civile, cum ar fi crizele refugiaților,
dar și migrația forțată.
În ultimii ani, aceste probleme au început să capete un loc din ce în ce mai
important pe agenda internațională. Deși abordările “clasice” ale statelor și

4
organizațiilor internaționale au reușit vreme îndelungată să țină sub control această
chestiune, p oate chiar letargia legislativă și executivă, care a caracterizat poli tica
internațională în domeniu, a permis situației să degenereze, ajungându -se la criza
din prezent. De aceea găsesc interesant să vorbesc cu privire la această temă . Ea
ne permite să privim modul în care un sistem stabil, precum Uniunea Europeană,
poate g estiona o problemă cu implicații inte rnaționale, în condiții de presiune
economică, politică și socială. Totodată, supune unui examen coeziunea care
există între statele membre, deoarece există deseori tentația unor acțiuni solitare
în speranța unor rezult ate rapide și eficiente.
Lucrarea de fața dorește, în primul rând, să evidențieze importanța și rolul
Uniunii Europene, dar și a organizațiilor cu care aceasta cooperează, precum și
eforturile depuse pentru contracararea fenomenului actual . Având în vedere
specificul chestiunii, aș putea afirma că lucrarea se apropie, din punct de vedere al
abordării, de un studiu de caz. Ea se concentrează pe analizarea unei probleme
strict determinate și dorește, în limita posibilităților, să o prezinte cât mai
exha ustiv. Cu toate acestea, din cauza restricțiilor impuse de o asemenea lucrare,
precum și a dimensiunilor unei astfel de teme, sunt conștient ă că nu voi reuși să
evidențiez decât un tablou general, conținând reperele principale.
Am optat pentru o abordare g raduală a temei. În primele două capitole am
ales să fac o prezentare succintă a ceea ce reprezintă acest organism intitulat
Uniunea Europeană , precum și a politicilor care guvernează buna funcționare a
acesteia . Această prezentare are rolul de a arăta mec anismele existente la
îndemâna comunității internaționale în materia avută în vedere. Cel de -al treilea
capitol al lucrării face referire la aspectele problematice cu care se confruntă
Uniunea în prezent, mai exact criza refugiaților și politica care acțio nează în acest
scop. Al patrulea capitol are drept subiect premisele ș i primele manifestări ale
crizei refugiaților. Aceasta ne ajută s ă înțelegem cum s -a ajuns aici ș i care este

5
sursa fluxurilor de populație din afara Europei . Cel din urmă capitol se
conc entrează asupra modului în care Uniun ea Europeană a înț eles să reacționeze
în fața acestei crize. Totodată, acesta subliniază discordanțele care există la nivelul
forurilor conducătoare ale construcției europene. Criza reprezintă, înainte de toate,
un exam en pentru ceea ce statele bătrânului continent au reușit să construiască în
ultima jumătate de secol. În același timp, am încercat să prezint opiniile unor
personalități europene și impactul pe care problema refugiaților îl va avea în
domeniul politic, eco nomic și social.
Datorită caracterului de relativă noutate al acestei teme, bibliografia se
axează, în primul rând, pe articole și studii culese cu precădere din presa
internațională. Consider că acestea au un caracter ridicat de autenticitate și
exactitat e. Totodată, am utilizat lucrări de specialitate, acte normative, precum și
resurse on -line. Toate acestea se îmbină într -un mod armonios, conferind lucrării
originalitate și rigurozitate.
Îmi doresc ca prin acest demers să fi creat o imagine de ansamblu a supra
situației existente în prezent î n Europa care să ne ajute să înț elegem de unde venim,
în ce loc ne aflăm și încotro ne îndreptăm.

6
CAPITOLUL I. UNIUNEA EUROPEANĂ

Uniunea Europeană reprezintă unul din tre cele mai complexe proiecte
moderne de coop erare interstatală, care a evoluat succesiv în mult mai mult decât
o simplă arenă de negocieri in terguvernamentale. Aceasta a fost creată cu scopul
de a pune capăt numărului mare de războaie sângeroase purtate de țări le vecine,
care au culminat cu cel de -al Doilea Război Mondial. Începând cu anul 1950, țările
europene încep să se unească, din punct de vedere economic și politic, în cadrul
Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, pentru a asigura o pace durabilă.
Cele șase țări fondatoare sunt Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și
Țările de Jos.1
În prezent, Uniunea Europeană este cunoscută ca un tip “sui generis ” de
organiza ție internaționalã, o structură politică unică ce propune o abordare multi –
nivel a guvernă rii, implicând nu doar statele -națiune, ci și autoritățile
supranaționale și pe cele subnaționale. În plus, numeroș i actori naț ionali, regionali
sau locali din statele membre și -au dezvoltat activități în arena Uniunii Europene.
Aceștia sunt consultați de instit uțiile Uniunii Europene în procesul decizional,
precum și în procesul de reflecție asupra dezvoltării Uniunii Europene .
Mai mult decât atât, Uniunea Europeană dispune de o competență
legislativă și executivă proprie, precum și de un sistem judiciar independent și de
o bancă centrală. Acestea sunt sprijinite și completate de o serie de instituții și
organe, ale căror competențe decurg din tratatele fondatoare. De -a lungul anilor,
prin diversele tratate, competențele Uniunii au evoluat semnifi cativ, la fel ca
procedurile decizionale pe care le urmează în prezent Parlamentul și Consiliul
atunci când elaborează legislație cu privire la majoritatea politicilor UE. Pentru

1 https://europa.eu/european -union/about -eu/eu -in-brief_ro#de -la-uniunea -economic%C4%83 -la-cea-
politic%C4%83 , accesat la 02.05.2019

7
a-și îndeplini obiectivele, Uniunea dispune de propriul buget. Tratatul de la
Lisabona i -a acordat Parlamentului competențe egale cu cele ale Consiliului să
decidă cu privire la întregul buget al UE și la cadrul financiar multianual.2
Pornind de la statutul de uniune pur economică , acesta a evoluat treptat,
devenind în prezent o organizație care acționează în numeroase domenii de
politică, de la schimbări climatice, protecția mediului și sănătate, la relații externe,
securitate, justiție și migrație, ghidându -și pașii după un set bine conturat de valori,
care sunt comune tuturor sta telor membre. Î ntr-o societate în care au întâietate
toleranța, justiția, solidarita tea și combaterea discriminării, a ceste valori sunt parte
integrantă din modul european de viață.

1.1. Politici și competențe
De-a lungul existenței sale , Uniunea Europeană ș i-a extins nu numai
dimensiunea, prin ad erarea de noi state membre, ci și domeniile în care a
dezvoltat o politică comună europeană .
Uniunea Europeană este aceea care a înființat piața unică internă printr –
un sistem de legi și reglementări ce g arantează libertatea de circulaț ie a
perso anelor, bunurilor, serviciilor ș i capitalurilor. De asemenea, a dezvolt at
politici comune pentru comerț, agricultură și pescuit și a luat măsuri pentru
punerea în practică a unei politici europ ene pentru dezvoltare a regională.
În anul 1999 a introdus moneda unică, Euro, care a fost adoptată de 15
participanți din statele membre. Mai mult decât atât, Uniunea Europeană și -a
întărit poziția și în ceea ce privește politica comună externă, justiția ș i afacerile
interne.

2 http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/chapter/209/cum -functioneaza -uniunea -europeana -, accesat la
04.05.2019

8
Cu peste 500 de milioane de locuitori, Uniunea Europeană produce peste
30% din PIB -ul mondial, devenind astfel un pion de prim rang pe plan mondial.
Tratatul de instituire a Comunităț ii Economice Europene ce preved e
crearea unei piețe comune având la baz ă principiul liberei circulaț ii (a bunuril or,
serviciilor, capitalurilor ș i perso anelor), a stat la baza coordonă rii treptate a
politicilor statelor membre și la dezvoltarea ulterioară a politicilor comune
europene.
Uniunea Europeană a dezvoltat p olitici pentru toate domeniile î n care
activitatea sa este benefică statelor membre (eco nomic, social, de reglementare ș i
financiar), după cum urmează:
• I. Politica de extindere și bună vecină tate
• II. Politica monetară
• III. Politica î n domeniul justiției ș i afacerilor interne
• IV. Politici de susținere a pieț ei unice
• V. Politicile de solidaritate (cunoscute de asemenea sub numele de
politici de coeziune) privi nd aspecte regionale, agricole ș i sociale;
• VI. Politicile de inovaț ie, privind introduce rea unor teh nologii de vârf
în domenii precum protecția mediului, cercetarea și dezvoltarea (RD) ș i domeniul
energetic.
• VII. Politicile externe

1.2. Politicile Uniunii Europene – rolul si locul
I. Politica de extindere și bună vecinătate
I.1. Politica de extindere a Uniunii Europene are drept obiectiv unirea
țărilor europene într -un proiect politic și economic comun. Fiind ghidată de
valorile Uniunii și supusă unor condiții stricte, extinderea s -a dovedit a fi unul

9
dintre cele mai eficiente mijloace pentru promovarea reformelor economice,
politice și sociale și pentru consolidarea păcii, a stabilității și a democrației pe
întregul continent. Po litica de extindere stabilizează, de asemenea, prezența
Uniunii Europene pe scena mondială.3
Uniunea Europeană est e deschisă oricărui stat european care îndeplinește
criteriile democratice, politice și economice pentru dobândirea calității de
membru.
I.2. Politica de bună vecinătate a Uniunii Europene presupune două
proiecte paralele pentru abordarea relațiilor sale cu țările vecine, în funcț ie de
prezenț a sau absența acestora pe lista potențialilor candidaț i. Aceasta urmărește
consolidarea prosperității, stab ilității și securității tuturor statelor membre.
Politica europeană de vecinătate (PEV) se bazează pe democrație, pe respectarea
statului de drept și pe respectarea drepturilor omului și este o politică bilaterală
între UE și fiecare țară parteneră, însoțită de inițiative de cooperare regională:
Parteneriatul es tic și Uniunea pentru Mediteran ă.4

II. Politica monetară
Politica monetară reprezintă pentru UE un pas important pe drumul
integrării economice, proces care a luat amploare încă din anul 1957. Prin decizia
de integrare economică, atât economia UE, cât și economiile statelor membre luate
separat dobândesc dimensiuni sporite, eficiență p e plan intern și robustețe. Astfel,
apar mai multe oportunități de asigura re a stabilității economice , de accelera re a
creșterii economi ce și al creării unui număr mai mare de locuri de muncă, t oate
acestea aducând be neficii directe cetățenilor Uniunii Europene .

3 http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/167/extinderea -uniunii , accesat la 02.05.2019
4 http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/170/politica -europeana -de-vecinatate , accesat la 02.05.2019

10
Pe lângă faptul că ajută la stabilizarea economiilor, U niunea economică și
monetară, precum și moneda euro favorizează buna funcționare a pieței unice, în
beneficiul cetățenilor și al înt reprinderilor.

III. Politica în domeniul justiției și afacerilor interne
Cetăț enii europeni au dreptul de a trăi în libertate, fără frica persecuției sau
a violenț ei, pe tot cuprinsul Uniunii Europene. Cu toate acestea, criminalitatea
internațională și terorismul reprezintă unele din cele mai î ngrijoratoare fenomene
pentru europeanul de azi.
Integrarea în domeniul justiției ș i afacerilor interne nu a fost prevăzută în
Tratatul de instituire a Comunităț ii Europene, motiv pentru care a fost creat treptat
un spațiu de libertate, securitate și justiție, modificâ nd succesiv tratatele
fondatoare prin Actul Unic European, Tratatul privin d Uniunea Europeană
(Tratatul de la M aastricht) ș i Tratatul de la Amsterdam.
III.1. Libera circulație
Libertatea de circulație și de ședere a persoanelor în Uniunea Europeană
reprezintă piatra de temelie a cetățeniei Uniunii, instituită de Tratatul de la
Maastricht în 1992. Eliminarea treptată a frontierelor interne, în conformitate cu
acordurile Schengen, a fost urmată de adoptarea Directivei 2004/38/CE privind
dreptul la liberă circulație și ședere în UE pentru cetățenii Uniunii și membrii
familiilor acestora .
În prezent, e xistă 26 de membri cu drepturi depline ai spațiului Schengen:
22 de state membre ale UE, plus Norvegia, Islanda, Elveția și Liechtenstein (care
au statut de asociat).5
III.2. Politica de azil și imigrație

5 http://www .europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/147/libera -circulatie -a-persoanelor , accesat la 02.05.2019

11
Europa se mândrește cu tradiția sa umanitară de a primi străini ș i de a oferi
azil pentru refugiați. Î n prezent, guvernele sta telor Uniunii Europene trebuie să
facă față unui numar crescând de imigranți, atât cu statut legal, cât și ilegal, într –
un spaț iu lipsit de frontiere interne.
Guvernele UE au hotărâ t armonizarea reglementărilor în acest domeniu,
astfel încat cererile de azil să fie examinat e conform unor principii de bază
recunoscute în întreaga Uniune Europeană .
III.3. Combaterea criminalității internaționale și a terorismului
Pentru a crea o politică comună viabilă î n materie de azil și imigrație,
Uniunea Europeană trebuie să implementeze un sistem eficient de g estionare a
fluxurilor de migraț ie, de control la frontierele externe și de prevenire a imigraț iei
ilegale, fiind cre at Sistemul de I nformaț ii Schengen (SIS) precum și Europol, un
organism al Uniunii Europene cu sediul la Haga, care este format din ofițeri de
poliție și funcț ionari vamali.
III.4. Crearea unui spaț iu judiciar comun
În prezent, în Uniunea European ă coexistă mai multe sisteme judiciare
diferite. Dat fiind c ă obiectivul Uniunii este acela ca cet ățenii s ăi să împărtășească
aceea și concep ție despre justiț ie, este necesar ă punerea în aplicare a unui sistem
judiciar care s ă faciliteze via ța de zi cu zi a europenilor.
Cel mai semnificativ exemplu de cooperare în domeniul judiciar este oferit
de Eurojust, un organism central de cooperare înfiin țat la Haga în anul 2003.
Obiectivul s ău este acela de a facilita cooperarea între autorit ățile na ționale
de urm ărire penal ă în cazul investiga țiilor care implic ă mai multe state membre.

IV. Politici de susținere a pieței unice
IV.1. Politica in domeniul transportului

12
Transporturile sunt incluse în categoria serviciilor și sunt considerate un
element important pentru realizarea pieței interne, motivul atenției speciale
constând în importanța deosebită a acestui domeniu pentru susținerea dezvoltării
celorlalte sectoare d e activitate, fapt pentru care este un domeniu rezervat
competenței comunitare. 6
IV.2. Politica in domeniul concurenț ei
Prezent ă în Tratatul de la Roma, politica comun ă în domeniul concuren ței
este indispensabil ă aplică rii regulilor libert ății comerciale în cadrul pie ței unice
europene. Aceast ă politic ă este pus ă în aplicare de catre Comisia European ă care,
alături de Curtea de Justi ție, vegheaz ă la respectarea ei.
Aceast ă politic ă a ap ărut pentru a împiedica orice înțelegere între
companii, orice ajutor public sau monopol abuziv susceptibile s ă denatureze libera
concuren ță în cadrul pie ței unice.
IV.3. Protecția consumatorilor
Politica privind protecția consumatorilor întreprinde măsuri pentru a
preveni riscul înșelării consumatori lor de către comercianț ii lipsiți de scrupule sau
de că tre public itate mincinoasă sau înșelă toare.
Drepturile consumatorilor sunt pro tejate, aceș tia putân d cere despă gubiri
oriunde pe ter itoriul Uniunii Europene, fie că și -a facut cumpărăturile într -un
magazin, prin poștă electronică , prin telefon sau pe Internet.
V. Politicile de solidaritate
Scopul principal al politicilor de solidaritate este acel a de a sprijini
finalizarea pieței unice ș i de a co recta orice dezechilibre prin mă suri structurale,
venind astfel î n sprijinul regiunilor defavorizate sau a l sectoarelor industriale care
întâmpină dificultăț i.

6 Viorel Marcu, Nicolaie Gh. Șuteu -Drept comunitar instituțional, Editura Alma Mater, Sibiu, p.143

13
V.1. Politica de ajutor regional
Politica regională a UE se bazează pe transferuri de fonduri dinspre ță rile
bogate spre cele sarace. Acest e fonduri sunt folosite pentru încurajarea dezvoltă rii
în regiunile defavorizate, pentru revitaliza rea zonelor industriale aflate î n declin,
pentru sprijinirea inserției profesionale a tinerilor și a șomerilor de lungă durată ,
pentru moderniza rea agriculturii ș i pentru ajutorarea zonelor rurale defavorizate.7
V.2. Politica agricolă comună (PAC)
Obiectivele PAC , astfel cum au fost stipulate î n Tratatu l de la Roma din
1957, au fost în mare parte î ndeplinite: asigurarea unui nivel de trai echitabi l
pentru populația agricolă ; stabiliza rea pieț ei; aprov izionarea consumatorilor la
prețuri rezonabile; moderniz area infrastructurii agricole.8
V.3. Politica social ă
Scopul politicii sociale a UE este de a corecta inegalităț ile cele mai
evidente din cadrul societăț ii europene. Fondu l Social European (FSE) a fost
înființat în 1961 pentru a î ncuraja crearea de locuri de muncă și pentru a ajuta
lucrătorii î n transferul lo r dinspre un gen de ocupație și/sau dinspre o zonă
geografică spre alta. 9
În 1991, Consiliul European de la Maast richt a adoptat Carta comunitară a
drepturilor sociale fundamentale, aceasta fiind integrată în Tratatul de la
Amsterdam î n luna iunie 1997, iar acum se aplică în toate statele membre.

VI. Politicile de inovație
VI.1. Politica pentru protecția mediului și dezvoltarea durabilă

7 Cezar Birzea, Politicile si institutiile Uniunii Europene, Editura Corint, Bucuresti, 2001, p.84
8 Cezar Birzea , Politicile si institutiile Uniunii Europene , Editura Corint, Bucuresti, 2001, p.93
9 http://europedirect.cdimm.org/politici.htm , accesat la 03.05.2019

14
Activitatea UE în domeniul protecției mediului se bazează pe programul
de acț iune intitulat „O viață bună, în limitele planetei noastre.” Acesta cuprinde
perioada 2013 -2020, având la bază o serie de inițiative strategice, printre care
putem enumera: protejarea naturii, o reziliență ecologică sporită, o creștere
durabilă, eficientă din punctul de vedere al resurselor și cu emisii reduse de dioxid
de carbon și combaterea amenințărilor la adresa sănătății legate de mediu.
VI.2. Politica pentru inovare tehnologică
Fondatorii Un iunii Europene au î nființ at Euratom – Comunitatea
Europeana a Energiei Atomice. Scopul acestei comunităț i era de a facilita pentru
statele membre ale UE exploatarea în comun, î n scopuri p așnice, a energiei
nucleare .10
Cercetarea comună la nivelul UE a fost concepută pentru a completa
programele naț ionale de cercetare. Ea se concentrează asupra proiec telor care aduc
laolaltă un numă r de laboratoare din mai multe ță ri europene.
VI.3. Politica pentru energie
Combustibilii fosili – petrol, gaze naturale și cărbune – reprezintă 80% din
consumul energetic î n UE. Un procent i mportant din cantitatea necesară de
combustibil fosil se importă d in afara UE. Î n prezent, 50% din necesarul de gaze
naturale ș i petrol se importă, iar aceasta dependență ar putea ajunge la 70% până
în 2030. UE va deveni astfel mai vulnerabilă la întreruperea alimentării sau la
explozii ale prețurilor cauzate de crize internaț ionale.
Un alt motiv pentru reducerea consumului de combustibili fosili este acela
de a tempera procesul de încalzire globală .

10 https://www.edtargoviste.ro/ue.php?afis=politici , accesat la 03.05.2019

15
VII. Politicile externe ale Uniunii Europene
Pe plan economic, comercial ș i monetar, Uniunea Europeana a deven it o
mare putere mondială. Uniunea Europeană are o influență considerabilă în cadrul
organizațiilor internaționale cum ar fi Organizația Mondială a Comerț ului (OMC),
organi smele specializate ale Organizației Națiunilor Unite (ONU), și î n cadrul
summit -urilor mondiale pentru mediul înconjurator ș i dezvoltare.
VII.1. Politica de apărare comună
Politica externă și de securitate comună (PESC) ș i politica eur opeană de
securitate apăra re (PESA), introduse de Tratatele de la Maast richt (1992),
Amsterdam (1997) ș i Nisa (2001), definesc prin cipalele obiective ale Uniunii în
domeniul apără rii. Pe ace ste premise, Uniunea Europeana ș i-a dezvoltat "cel de -al
doilea pilon", reunind ansamblul sectoarelor politice în care se aplică metodele
interguvernamentale și în care Comisia Europeană și Parlamentul European joacă
un rol marginal. Deciziile î n acest domeniu sunt luate prin consens, cu toate că
fiecare stat are drep t de veto .11
VII.2. Politica comercială
În domeniul politicii comerciale se are în vedere pe lângă spațiul economic
intern și cel extern, atribuindu -se competențe comunitare în ceea ce privește
tarifele vamale, politica exporturilor , negocierea acordurilor comerciale externe și
măsurile de protecție comercială.
În acest domeniu, Comunitățile au compete nța exclusivă, ceea ce
înseamnă că statele sunt lipsite de competență proprie.12

11 http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/3/tratatele -de-la-maastricht -si-de-la-amsterdam , accesat la
03.05.2019
12 Viorel Marcu, Nicolaie Gh. Șuteu -Drept comunitar instituțional, Editura Alma Mater, Sibiu , p.142

16
1.3. Competențele Uniunii Europene
Comunit ățile europe ne (CEE, Euratom, CECO) au un caracter eterogen,
determinarea competențelor din cadrul UE reprezentând o chestiune complexă
având în vedere distribuirea acestora între Comunități și state.
Aceste c omunități , constituie organizații internaționale specializate,
instituie prin trata te, iar statele membre ale Comunității continuă să -și păstreze o
serie de domenii în care au competență exclusivă.
Tratatul de la Maastricht prevede în articolul 3B principiile care
guvernează repartizarea competențelor între statele membre și Comunități ș i
modifică Tratatul C.E. , având urmatorul conținut: “ Comunitatea acționează în
limitele competențelor care i -au fost conf erite și a obiectivelor care i -au fost
atribuite prin prezentul tratat. În domeniile care nu țin de competența sa exclusivă,
Comunitatea nu intervine, conform principiului subsidiarității, decît dacă, și în
măsura în care, obiectivele activității proiectate nu pot fi realizate de către statele
membre într -o manieră satisfăcătoare, însă pot fi realizate mai bine la nivel
comunita r, datorită dimensiunilor sau efectelor acțiunii proiectate.
Nicio acțiune a Comunității nu va depăși ceea ce este necesar pentru
atingerea obiectivelor prezentului tratat. ”13

1.3.1. Repartizarea competențelor între UE și statele membre
Uniunea Europenă a re competența de a opera doar în sectoarele în care
are autorizația necesară din partea statelor membre, prin intermediul tratatelor
UE. Tratatele indică cine poate reglemanta , în funcție de domeniu: Uniunea,
guvernele naționale sau Uniunea și guvernele.

13 Ibidem, p.131

17
Uniunea Europeană are la bază trei principii, conform cărora sunt
stabilite domeniile în care acesta are voie să acționeze și cum anume poate face
acest lucru:
• principul specializării – Uniunea Europeană are doar competențe
instituite prin tratate le ratificate de toate statele membre ;
• principiul proporționalității – UE acționează doar în vederea atingerii
obiectivelor tratatelor;
• principiul subsidiarității – în domeniile care nu sun t de competența sa
exclusivă, UE acționează doar în măsura în care obiectivul urmărit nu poate fi
realizat în mod satisfăcător de țările membre , dar ar putea fi realizat mai bine la
nivelul comunității .

1.3.2. Categorii de competențe
În vederea realizării obiectivelor propuse, Uniunea Europeană dispune de
competențe atribuite strict în baza tratatelor ratificate de țările membre
(principiul specializării). Repartizarea acestor capacități între UE și țările
membre sunt clarificate prin Tratatul de la Lisabona și se impart în 3 categorii
principale:
1. competențe exclusive;
2. competențe partajate și
3. competențe de sprijinire.14
1. Competențele exclusive , prevăzute în articolul 3 privind funcționarea
Uniunii Europene – TFUE sunt domenii le în care n umai UE poate să legifereze și
să adopte acte obligatorii.

14 https://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:ai0020&from=EN , accesat la
05.05.2019

18
Competența UE este exclusivă în stabilirea normelor privind concurența
neces ară funcționării pieței interne, uniunea vamală, politica comercială comună,
politica monetară pent ru țările din zona eu ro, etc.
2. Competențele partajate , prevăzute în articolul 4 din TFUE prevăd faptul
că UE ș i statele membre pot legifera și adopta acte obligatorii din punct de vedere
jurid ic în cazul în care una dintre părți nu -și exercită competența proprie .
Competențele partajate între UE și țările UE se aplică în următoarele domenii:
piața internă, mediul, protecția consumatorului, spațiul de li bertate, securitate și
justiție, cooperare pentru de zvoltare și ajutor umanitar, etc.
3. Competențe le de sprijinire , prevăzute în articolul 6 din TFUE prevăd
faptul că UE poate să intervină doar pentru a sprijini, coordona sau completa
acțiunea țărilor UE. Compete nțele de sprijinire privesc domenii ca protecția ș i
îmbunătățirea sănătății umane, industria, educația, for marea pro fesională, tineretul
și sportul, protecția civilă, etc.

19
CAPITOLUL II. REGIMUL JURIDIC PRIVIND AJUTORUL
UMANITAR ÎN PLAN INTERNAȚIONAL

Uniunea Europeană reprezintă un important sprijin pentru țările și
comunitățile din Europa atunci când acestea sunt afectate de diferite dezastre
majore sau în momentul în care se confruntă cu urgențe umanitare.
Statele componente ale UE, unite într -un organism bine funcț ional,
reprezintă, poate, unul dintre cel mai mare donator de ajutor umanitar din lume,
asistând milioane de oameni. Acest ajutor reprezintă 1 % din bugetul anual total
al Uniunii Europene, fiind apro ximat la 4 EURO pe cetățean.
Activitățile UE au la bază principii solide, cum ar fi principiul umanității ,
neutralității, imparțiali tății și independenței. Suportul oferit oamenilor provine din
partea a peste 200 de organizații și agenții parten ere internaționale și locale, la care
se mai adaugă sprijinul a mii de voluntari europeni.
Uniunea și câteva țări eur opene , prin intermediul mecanismului de
protecție civilă, au un rol important în coordonarea răspunsurilor în caz de criză în
Europa și în întreaga lume. Problemele existente și latente sunt ținute sub
supraveghere continuă , iar ț ările participante colaborează în tot ceea ce privește
evaluarea ris curilor, prevenirea, pregătirea și planificarea în caz de dezastru.
Ajutorul provenit poate îmbrăca diverse forme : alimente, adăposturi și
echipamente, echipe speciale, evaluări și servici i de coordonare furnizate de către
experții trimiși pe teren. Echipele de intervenție , experții și echipamentele din
țările participante sunt mereu gata să intervină , pentru a oferi răspunsuri rapide din
partea UE în întreaga lume.15

15 Direcția Generală Comunicare (Comisia Europeană) , Ajuto r umanitar și protecție civilă: prezentare generală,
2017

20
2.1. Ce reprezintă aju torul umanitar?
Ajutorul umanitar reprezintă o ramură a acțiunii externe desfașurate de
Uniunea Europeană, care se pliază pe nevoile cetățenilor în caz de dezastre
naturale (inundații sau cutremure) sau al celor provocate de om (războaie sau alte
categorii de conflicte) . Agenția internațională responsabilă cu finanțarea
operațiunilor de ajutor și care coordonează politicile și preocupările statelor
membre este Direcția Generală Protecție Civilă și Operațiuni Umanitare
Europene (ECHO) , care funcționează încă din anul 1992, fiind totodată și cea
care administrează ajutorul umanitar acordat de Uniunea Europeană . Pe lângă
aceasta, în procesul de definire a politicii de ajutor umanitar a Uniunii Europene ,
participă și Consiliul și Parlamentul UE, reprezentând o componentă importantă
în dezbaterea internațională privind acțiuni umanitare mai eficiente .
Definirea cadrului conceptual al ajutorului umanitar se regăsește în
Regulamentul Comisiei din anul 1996, modificat ulterior.16

2.2. Cadrul legal și politic
Temeiul juridic al ajutorului umanitar este prevăzut în a rticolul 21 4 din
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)17. Înaintea Tratatului de
la Lisabona, temeiul juridic era articolul 179 din Tratatul de instituire a
Comunității Europene.

16 Regulamentul (CE) nr. 1257/96 al Consiliului din 20 iunie 1996 privind ajutorul umanitar, modif icat prin
Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 și Regulamentul (CE) nr. 219/2009.
17 Tratatul privind funcționarea Uniunea Europeană (TFUE) , art.214 “ Acțiunile Uniunii în domeniul ajutorului
umanitar se desfășoară în cadrul principiilor și al
obiectivelor acțiunii externe a Uniunii. Aceste acțiuni vizează, în mod punctual, să acorde asistență și
ajutor populației din țările terțe, victime ale unor catastrofe naturale sau provocate de om, precum și
să le protejeze pentru a face față nevoilor umanitare care apar în aceste situații diferite. Acțiunile
Uniunii și ale statelor membre se completează și se susțin reciproc. ”

21
Tot cu privire la articolul 214, alineatul 518 prevede temeiul juridic pentru
instituirea unui Corp voluntar european de ajutor umanitar.
Tratatul de la Lisabona a introdus un nou temei juridi c specific pentru
asistența umanitară care permite UE să adopte măsuri pentru acordarea de
asistență umanitară victimelor catastrofelor naturale sau provocate de om.
Măsurile trebuie să fie în conformitate cu principiile dreptului internațional și cu
princ ipiile umanitare de imparțialitate, neutralitate și nediscriminare.
Imixtiunile Uniunii Europene cu privire la asistența umanitară au luat
naștere la începutul anilor ‘60, acestea că pătând un rol important în politica
externă abia în anii ‘80. În momentul de față, Comisia Europeană și statele
membre sunt lideri mondiali în materie de ajutor umanitar.
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 125 7/96 din 20 iunie 1996, privind
ajutorul umanit ar, cuprinde r eglementările amănunțite ce fac referire la acordarea
ajutorului umanitar, inclusiv instrumentele sale de finanțare . Regulamentul
respectiv nu a fost modificat cu ocazia restructurării altor instrumente în vederea
pregătirii cadrului financia r multianual (CFM) 2007 -2013.
Cadrul politic general pentru asistența umanitară este prezentat în
Consensul european privind ajutorul umanitar (2007) și este semnat de trei
instituții ale UE (Consiliul, Comisia și Parlamentul). Consensul definește viziunea
comună a UE, obiectivele cu privire la politici și principiile cu privire la o serie de
teme, incluzând: cooperarea umanitară internațională, bunele practici privind
acțiunile umanitare, diminuarea riscurilor și pregătirea pentru intervenție,
protecția ci vilă; relațiile civile și militare. Consensul reconfirmă, de asemenea,
cele patru principii umanitare: umanitat e, neutralitate, imparțialitate și

18 Tratatul privind funcționarea Uniunea Europeană (TFUE) , art.214 (5), “ Pentru a stabili un cadru al
contribuțiilor comune ale tinerilor europeni la acțiunile de ajutor umanitar ale Uniunii, se creează un Corp
voluntar european de ajutor umanitar. Parlamentul European și Consiliul, hotărând prin regulamente în
confor mitate cu procedura legislative ordinară, stabilesc statutul și modalitățile de funcționare a acestuia. ”

22
independență. Textul oferă o abordare mai coordonată și mai coerentă a furnizării
ajutoarelor, corelând ajutor ul umanitar și ajutorul pentru dezvoltare pentru a -i
permite UE să reacționeze mai eficace la nevoi tot mai mari.19

2.3. Organizații implicate
Așa cum am precizat anterior , organizațiile umanitare reacționează eficient
și asigură o asistență umanitară rapidă la apariția unor dezastre naturale, războaie
sau conflicte îndelungate .
ONG -urile umanitare acționează î n baza unor informații solide, detaliate
despre zonele specifice care necesită sprijin, și au capacitatea de a furniza ajutorul
potrivi t acelor grupuri etnice vulnerabile, fiind actorii care oferă cea mai ma re
parte a ajutorului de urgență din întreaga lume .

2.3.1. E.C.H.O. (Direcția Generală Ajutor Umanitar și Protecție Civilă)
ECHO a fost înființat în anul 1992 și are ca domeniu de act ivitate asistența
și ajutorul de urgență pentru victimele catastrofelor naturale sau a conflictelor
armate din afara UE.
Înființat pentru o perioadă de 7 ani, activitatea ECHO a fost strict
supravegheată de Curtea de conturi, iar supraviețuirea acesteia a depins de
eficacitatea sa.
O politică umanitară eficientă este determinată de parteneriate stabilite cu
alți actori. Prin urmare, în anul 1994 au fost înființate Acordurile Cadru de
Parteneriat (ACP) pentru a reglementa contractele dintre ECHO și diferite ONG –
uri, organizații internaționale, precum și Acordurile Cadru Financiare și
Administrative (ACFA) cu Agențiile ONU.

19 http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/164/ajutorul -umanitar , accesat la 09.05.2019

23
Definit în cadrul Regulamentului 1257/96 privind ajutorul umanitar al
Consiliului, mandatul ECHO presupune apărarea vieții, p rotejarea in tegrității și
demnității celor afectați de crizele umanitare.
ECHO are îndatorirea esențială de a garanta, că bunurile și serviciile
umanitare obținute prin intermediul parteneriatelor, sunt distribuite în mod eficient
și rapid populaț iilor afectate din zonele de criză, și că acestea sunt livrate în funcție
de necesitățile reale, în același timp asigurând o gestionare financiară eficientă.
Pentru perioada 2016 -2020 , identificăm mai multe inițiative strategice ale
ECHO, printre care rem arcăm o nouă politică privind migrația, un nou impuls în
privința i nvestițiilor și a creșterii numă rului de locuri de muncă, precum și evoluția
organizației în plan global.
Provocarea următorilor ani este constituită de reducerea decalajului între
creștere a nevoilor umanitare și posibilitățile limitate de finanțare .
În prezent, acțiunea umanitară este condusă de către comisarul pentru
cooperare internațională, ajutor umanitar și reacție la criză, Kristialina Georgieva,
precum și de către Serviciul european pentru acțiune externă (SEAE), de către
Departamentul pentru Ajutor Umanitar al Comisiei Europene (ECHO ).
DG ECHO prezintă anual rapoarte Parlamentului European și
Consiliului, iar Curtea de Conturi auditează în permanență administrarea
bugetului, care raportează de asemenea Parlamentului și Consiliului.
Parlamentul și Consiliul sunt invitate anual pentru a -și prezenta avizul cu
privire la cheltuirea bugetelor anterioare.
ECHO nu desfășoară proiecte, ci direcționează ajutorul prin intermediul
organizați ilor private, al sistemului ONU, al Comitetului Internațional al Crucii
Roșii, Federația Internațională a Crucii Roșii, Societățile de Semilună Roșie,
precum și unele agenții specializate din statele membre ale Uniunii Europene.

24
La începutul anului 20 09, în cadrul Consiliului UE, a luat ființă un grup
de lucru pentru ajutor umanitar și alimentar (COHAFA), în scopul punerii în
aplicare a Consensului european pentru ajutor umanitar . Prin urmare, COHAFA
reprezintă un forum pertinent și un instrument supli mentar care consolidează
structura instituțională a politicii umanitare europene prin schimburi permanente
la nivelul politic.

2.3.2. Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie este unul
dintre actorii clasici ai ajutorului umanitar și este alcătuită din mai multe
organizații distincte care sunt independente din punct de vedere legal, însă care
se ghidează după aceleași principii, au aceleași obiective, precum și simboluri,
statuturi și organe de conducere comune.
Îndeplinire a mandatului acestei organizații este realizată de urmãtoarele
unități componente:
• Comitetul Internațional al Crucii Roșii, f inanțat de UE și de
societățile naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie;
• Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună
Roșie ce cooperează cu Societățile Naționale de Operare (ONS) și Societățile
Naționale Participante (PNS);
• Societățile naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie.

Comitetul Internation al al Crucii Rosii(CICR) este o instituție umanitară
indepen dentă, cu sediul la Geneva.
Acesta a pus bazele Mișcării de Cruce Roșie, în anul 1863.
„CICR acționează pentru a ajuta victimele războiului și ale violenț ei
interne, încercând să asigure punerea î n practică a normelor umanitare care
restrâng violența armată ”.

25
În situații de conflict, CICR conduce și coordonează activitățile
internaționale de asistență umanitare întreprinse de Mișcare, și depune diligențe,
prin promovarea și consolidarea dreptului u manitar și a principiilor umanitare
universale, pentru preîntâmpinarea suferinței.
În timpul conflictelor armate internaționale, CICR are dreptul prevăzut în
cele patru Convenții de la Geneva și în Protocolul I adițional la acestea, de a
desfășura anumite activităț i, cum ar fi:
• A asista personalul militar ră nit, bolnav sau naufragiat;
• A vizita prizonierii de ră zboi;
• A acționa în folosul populaț iei civile;
• A asigura că persoanele protejate sunt tratate î n conformitate cu legea .
În timpul conflictelor armate interne, CICR poate face propuneri, în baza
art. 3 c omun celor patru Convenții și în Protocolul II, de exemplu, pentru a -și oferi
serviciile uneia dintre părțile implicate în conflict, cu privire la:
• Desfășurarea unor operațiuni de asistență ;
• Vizitarea persoanelor deținute pentru un motiv legat de conflictul armat.20

Federația Internațion ală reprezintă cea mai mare organizație umanitară
din lume care mobilizează puterea umanității pentru ajutorarea persoanelor
vulnerabile.
În mai 1919, repr ezentanții Societăților de Cruce Roț ie din Stat ele Unite,
Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia s -au întrunit pentru a înființa în mod
oficial Liga Societăților de Cruce Roș ie, care a fost predecesoarea Federaț iei
Internaționale. Obiectivul să u era de a „consolida și a uni, în domeniul săn ătății,
Societățile de Cruce Roș ie existente ș i de a promova cr earea unor noi Societăț i”.

20 https://crucearosie.ro/cine -suntem/comitetul -international -al-crucii -rosii/ , accesat la 14.05.2019

26
În prezent, Federația are 186 de Societăț i membre, p este 105 milioane de
voluntari și peste 300000 angajați care oferă ajutor pentru aproximativ 233 de
milioane de beneficiari. P rin Secretariatul de la Geneva și cele 60 de delegații,
Federația Internațională susține activitățile Societăților Naționale din î ntreaga
lume.21

Societățile naționale de Cruce Roșie și Semilună R oșie sunt foarte
răspândite la nivel mondial, existând în aproape fiecare țară din lume. Acestea
preiau responsabilitățile unei societăți naționale de ajutorare, lucru definit de
Legea Umanitară Interna țională. O societate de ajutor este recunoscută ca soc ietate
națională de Cruce sau Semilună Roșie de către CICR, în baza art . 4 din statutul
Mișcării, articol ce conține “Condițiile pentru recunoașterea Societăților
Naționale” .
După recunoașterea de către CICR, o societate națională e acceptată ca
membră a F ederației Internaționale a Societăților de Cruce Roșie și Semilună
Roșie.22
Societățile naționale de ajutor umanitar au ca emblemă oficială un anumit
simbol recunoscut oficial, care diferă în funcție de cultura fiecărui stat în parte.
Astfel, în cele ce urmează voi prezenta simbolurile oficiale ale societăților
naționale de ajutor umanitar.

Crucea Roșie pe un fundal alb a fost simbolul original de protecție declarat
la Convenția de la Geneva din 1864. Este o inversare a steagului național al
Elveției, fi ind adoptat pentru a -l onora pe fondatorul său, elvețianul Henry Dunant

21 https://crucearosie.ro/cine -suntem/federatia -internationala -a-societatilor -de-cruce -rosie -si-semiluna -rosie/ ,
accesat la 14.05.2019
22https://ro.wikipedia.org/wiki/Mi%C8%99carea_Interna%C8%9Bional%C4%83_de_Cruce_Ro%C8%99ie_%C
8%99i_Semilun%C4%83_Ro%C8%99ie , accesat la 14.05.2019

27
și țara sa. Crucea Roșie este definită ca simbol protector în Articolul 7 al
Convenției de la Geneva din 1864, Capitolul VII și Articolul 38 în Convenția de
la Geneva din 1949. Dintre cele 185 de societăți naționale recunoscute actual de
către CICR, 151 folosesc Crucea Roșie ca emblemă oficială.

Figura II.1. – Simbolul Crucii Roșii

Semiluna Roșie a fost recunoscut ă oficial în anul 1929 când Convențiile
de la Geneva au fost amendate (mai precis Articolul 19). Original, Semiluna Roșie
a fost folosită de Turcia și Egipt. De la recunoașterea sa oficială și până azi,
Semiluna Roșie a devenit emblema majorității statelor cu populații majoritar
musulmane. Societățile naționale din unele state cum ar fi Pakistan (1974),
Malaezia (1975) sau Bangladesh (1989) și -au schimbat oficial numele și emblema
de la Crucea Roșie la Semiluna Roșie. Semiluna Roșie este folosită de 33 dint re
cele 185 de societăți naționale recunoscute la nivel mondial.

Figura II.2. – Simbulul Semilunii Roșii

Datorită controversei legate de societatea națională din Israel, Magen
David Adom și alte dispute, introducerea unui simbol de protecție adițional și
neutru a fost pus în discuție mai mulți ani, Cristalul Roșu fiind cea mai populară
propunere.
La data de 2 2 iunie 2006 CICR a anunțat că Mișcarea Internațională de
Cruce Roșie și Semilună Roșie a adoptat Cristalul Roșu ca emblemă adițională și
a anunțat de asemenea recunoașterea Societății Palestiniene de Semilună Roșie

28
(PRCS) și Societatea Națională Israeli ană, Magen David Adom (MDA). De
menționat că recunoașterea simultană, ca pachet a acestor două organizații a fost
deosebit de problematică deoarece, pentru a fi recunoscută ca Societate Națională,
conform articolului 5, paragraful 2 b)Societatea „trebuie să fie constituită pe
teritoriul unui stat independent unde este respectată Convenția de la Geneva pentru
Ameliorarea Condiției Răniților și B olnavilor pe câmpurile de luptă ”, ori
Societatea Palestiniană de Semilună Roșie (PRCS) nu aparține unui stat, iar
„respectarea Convenției de la Geneva pentru Ameliorarea Condiției Răniților și
Bolnavilor pe câmpurile de luptă", este inexistentă în respectiva Autoritate
Autonomă Palestiniană și cu deosebire în zona Gaza.

Figura II.3. -Simbolul Cristalul Roșu

Între 1924 și 1980, Iranul a utilizat 'Leul și Soarele Roșu' ca simbol pentru
societatea sa națională, bazat pe steagul Dinastiei Qajar. Leul și Soarele Roșu a
fost recunoscut ca simbol protector în 1929, odată cu Semiluna Roșie. În ciuda
faptului că Iranu l a adoptat Semiluna Roșie în 1980, acest stat are dreptul de a
utiliza simbolul. Este considerat în continuare simbol de protecție.

Magen David Adom (MDA) , (în ebraică Steaua lui David Roșie)
societatea națională din Israel, a folosit Steaua lui David Ro șie ca emblemă încă
de la fondarea sa, în 1931. Propusă ca un adaos Crucii Roșii, Semilunii Roșii și
Leului Roșu, propunerea a fost respinsă de CICR pe motiv că nu reprezenta un stat
suveran. Abia în 2006 Magen David Adom a fost recunoscut oficial de CICR, ca
un troc pentru recunoașterea organizației nestatale Semiluna Roșie Palestiniană.

29
Deși MDA nu obținuse recunoașterea oficială, ea și -a dobândit o reputație
excelentă în cadrul Mișcării participând prompt și eficient la foarte multe activități
internațio nale ale Federației și ale CICR.23

Figura II.4. -Emblema Magen David Adom pentru folosirea în afara granițelor Israelului.

2.3.3. I.C.N.U.R. (Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați)
A fost înființat pe 14 decembrie 1950 de către Adunarea Generală a
Națiunilor Unite. Acesta coordonează și conduce operațiuni internaționale pentru
protecția refugiaților și are ca scop principal apărarea drepturilor refugiaților.
De aceea depune diligențe pentru ca toată lumea să își poată exercita
dreptul de a solicita azil și de a se refugia într un alt stat, cu opțiunea de a se
întoarce acasă voluntar sau de a se restabili într-o altă țară. De asemenea UNHCR
are și un mandat pen tru ajutorarea apat rizilor (persoane fără cetățenie) .
Începând cu anul 1950, UNHCR a ajutat zeci de milioane de oameni să -și
reia viața cu demnitate. Astăzi, peste 9,300 de angajați, în peste 123 de țări
continuă să ajute aproximativ 43,8 milioane de refugiați, strămutați intern și
apatrizi din întreaga lume.
În Europa Centrală UNHCR lucrează pentru ca solicitanții de azil să aibă
acces la teritoriu, la proceduri de azil eficiente și pentru condiții decente de
recepție.
UNH CR urmărește integrarea eficientă a refugiaților recunoscuți în
scoietățile gazdă sau relocarea lor atunci când nu mai este posibilă rămânerea
acestora în țara care le -a acordat statul de refugiat.

23https://ro.wikipedia.org/wiki/Mi%C8%99carea_Interna%C8%9Bional%C4%83_de_Cruce_Ro%C8%99ie_%C
8%99i_Semilun%C4%83_Ro%C8%99ie , accesat la 14.05.2019

30
În conformitate cu mandatul său, Agenția ONU pentru Refugi ați joacă, de
asemenea, un rol activ în dezvoltarea și consolidarea unui cadru legislativ național
adevat pentru soluționarea problemei apatridiei.
UNHCR dorește să se asigure că în toate programele sale de asistență și
protecție, persoanele dezrădăcinate se află în centrul procesului decizional cu
privire la propria lor protecție și bunăstare. Ca atare, UNHCR aplică strategia
asistenței refugiaților din perspectiva diversității de vârstă și de gen, vizitând în
fiecare an centrele de detenție și de primire, precum și refugiații în locuințele lor
private pentru a învăța despre grijile și nevoile lor de la ei înșiși. UNHCR acordă
o atenție deosebită nevoilor speciale ale grupurilor vulnerabile de persoane
strămutate, precum copiii, femeile, bătrânii și persoan ele cu dizabilități.
UNHCR din Europa Centrală informează, de asemenea, publicul interesat
despre calvarul prin care trec refugiații atunci când sunt nevoiți să -și părăsească
locuințele. În acest scop, UNHCR produce materiale informative imprimate și
digitale, precum paginile de web din toate țările din regiune. În plus, se lucrează
în strânsă colaborare cu mass -media pentru a explica nevoile refugiaților din
întreaga lume și a celor care caută protecție în Europa Centrală.24

24 https://www.unhcr.org/ro/homepage/cu -ce-ne-ocupam , accesat la 14.05.2019

31
CAPITOLUL III. ACȚIUNILE UMANITARE PARTE
COMPONENTĂ A POLITICII PRIVIND MIGRAȚIA ȘI AZILUL

“… recunoașterea demnității inerente tuturor membrilor familiei umane și
a drepturilor lor legale și inalienabile constituie fundamentul libertății, dreptății
și păcii în lume … ”25
Politica europeană privind migrația ș i azilul se bazează, în principal, pe
principiul solidarității și reprezintă un obiectiv -cheie pentru Uniunea E uropeană.
Politica privitoare la migrație dorește să adopte o abordare echilibrată a
imigrației leg ale și a celei neregulamentare.
Societatea civilă organ izată are un rol important în asigurarea unei
dimensiuni sociale și a valorii adăugate pentru politicile europene în materie de
imigrație. Aceasta contribuie prin sprijinul acordat refugiaților și migranților, la
o gestionare mai umană a migrației și la integrarea cu succes a nou -veniților.
Incluziunea socială a acestora poate avea loc doar la nivel local, cum ar fi la
locul de muncă, la școală și în organizații.
Aspectele legate de migrație sunt tratate de Sec țiunea pentru ocuparea
forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie (SOC) sau de Secțiunea pentru relații
externe (REX).
Secțiunea SOC asigură, de asemenea, secretariatul pentru Forumul
european privind migrația (FEM), pe care CESE îl organizează împreună cu
Comisia Europeană. FEM este o platformă de dialog între societatea civilă și
instituțiile europene, pe chestiuni refer itoare la migrație, azil și integrarea
resortisanților țărilor terțe. Cel puțin o dată pe an, el reunește reprezentanți ai

25 Preambulul Declarației Universale a Drepturilor Omului .

32
organizațiilor societății civile, ai autorităților locale și regionale, ai statelor
membre și ai instituțiilor UE.26
În ultimii ani UE a depus eforturi deosebite pentru a răspunde provocării
pe care o reprezintă migrația, ceea ce a contribuit la reducerea numărului de
sosiri neregulamentare, care a ajuns la cel mai scă zut nivel din ultima perioadă.

3.1. Noțiunea de refu giat
În întreaga lume, la nivelul anului 2014, existau peste 59 de milioane de
persoane care necesitau protecție sau asistență drept consecință a relocărilor
forțate. Aproximativ 19 milioane dintre aceștia erau refugiaț i, însă în ultimii patru
ani, UE a înregistrat progrese semnificative și a obținut rezultate concrete în ceea
ce privește abordarea provocării reprezentate de migrație. Acționând la unison,
Europa nu se mai confruntă azi cu o criză a migrației comparabilă cu cea pe care
am trăit -o în 2015, dar persistă probleme structurale. Statele membre au datoria de
a acorda protecție și îngrijire celor cărora le oferă refugiu. 27 Prin urmare, ce
reprezintă noțiunea de refugiat?
Potrivit Convenției de la Geneva din 1951 privind st atutul refugiaților la
care se adaugă Protocolul de la New York din 1967, refugiatul este persoana care
din cauza unei temeri justificate de a fi persecutată datorită rasei, religiei,
naționalității, apartenenței la un anumit grup social sau opiniilor sale politice, se
află în afara țării a cărei cetățenie o are și care nu poate sau, datorită acestei temeri,
nu dorește protecția acestei țări; sau care, neavând nici o cetățenie și găsindu -se în
afara țării în care avea reședința obișnuită ca urmare a unor as tfel de evenimente,
nu poate sau, datorită respectivei teme ri, nu dorește să se reîntoarcă .28

26 https://www.eesc.europa.eu/ro/policies/policy -areas/migration -and-asylum , accesat la 05.05.2019
27 Comisia Europeană – Comunicat de presă , Bruxelles, 6 martie 2019
28 Convenția ONU privind statutul refugia ților din 28 iulie 1951 , Geneva.

33
La Convenție și Protocol, se adaugă cadrul european și comunitar
constituit din Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO), în special
articolul 3, care inter zice strămutarea, expulzarea sau extrădarea persoanelor în
țări în care există un risc important de a fi supuse pedepsei cu moartea, torturii sau
altor tratamente sau pedepse inumane sau degradante, Carta drepturilor
fundamentale în Uniunea Europeană, cu p recădere articolele 18 și 19 privind
dreptul de azil, respectiv protecția în caz de strămutare, expulzare sau extrădare,
și o serie de acte normative de drept comunitar european derivat, de regulă
directive, care vin în completarea cadrului juridic și conc eptual al Convenției .29
Observăm, practic, că cele două Convenții au același conținut juridic,
apărând persoanele aflate într -o stare vădită de vulnerabilitate determinată de
cauze similare.
Comportă o discuție situația în care o persoana care si -a părăsi t țăra de
origine din cauza unui război civil. Chiar dacă multe persoane aflate în această
situație au motive să se teamă de persecuție din motivele enumerate în Convenție,
altele fug din cauza efectelor războiului și a dezordinii sociale care îl însoțește ,
incluzând dispariția locuințelor și mijloacelor de trai, situații care nu implică, în
mod necesar, „temerea de persecuție”. Aceste persoane care reclamă protecția
internațională nu îndeplinesc standardele definiției din Convenție, dar au, în mod
evident, nevoie de protecție și asistență din partea comunității internaționale. În
acest mod s -a născut conceptul de protecție subsidiară regle mentat ș i la nivelul
Uniunii Europene.

29 Cătălin Necula, Radu Mircea, Manual de pregătire în domeniul integrării refugiaților în România, Editura
Administrației și Internelor, 2009, p. 6.

34
3.2. Politica UE privind migrația
Încă de la începutul anilor 70, guvernele st atelor vest -europene au introdus
o serie de măsuri în dorința de a limita fluxul de imig ranți și refugiați care soseau
în țările lor. Desfășurarea ulterioară a evenimentelor a demonstrat că aceste politici
au fost doar parțial încununate de succes. Încercările de a restricționa accesul la
sistemul de azil a determinat o creștere a numărului de imigranți ilegali. Totodată,
aceste politici au condus la apariția unor efecte negative și în alte domenii
economico -sociale. Astfel, de exemplu, s -a redus num ărul celor pretabili să
lucreze în anumite sectoare ale economiei mai puțin atractive pentru cetățenii
statului respectiv.30
Având în vedere aceste aspecte, nu este de mirare că statele în cauza au
căutat o alternativa la tradiționalele politici în domeniu l migrației. Pe cale de
consecință, membrii Uniunii Europene au dorit ca această materie să intre pe
agenda de lucru a forurilor instituționale, dând naștere unui nou domeniu în cadrul
activităților de politică externă ale Uniunii.
Reglementările europene de astăzi privind refugiații reprezintă un cadru
foarte dezvoltat, constituit la nivelul fiecărui stat, pe de o parte din principii
politice, iar pe de altă parte din principii etice și din norme. Pe plan intern, politica
privind refugiații se află constan t în fața conflictului dintre principiile umanitare
și preocuparea fiecărui stat de a -și păstra suveranitatea și controlul asupra
dreptului de a statua cine poate și cine nu poate accede pe teritoriul său, ceea ce
este valabil nu numai în cazul Uniunii Eur opene. La nivelul Uniunii Europene
dezbaterea problemei refugiaților este probabil și mai complicată.

30 Christina Boswell, The external dimension of Eu immigration and asylum policy , Chatham Hous e, 2003, p.619.

35
Motivele constau atât în problema raportului suveranității statale față de
guvernarea supranațională, cât și în problema nevoii de securitate internă față de
ocrotirea drepturilor omului.
Politica în materie de imigrație se întemeiază pe trei elemente: principii
comune, norme comune și măsuri comune. Această gestionare presupune
consolidarea clară a canalelor de imigrație legală și stabilirea situației
imigranților legali, instituirea unui sistem de azil efectiv și generos fondat pe
proceduri rapide care să ofere acces la o protecție autentică pentru cei aflați în
nevoie, totul întemeiat pe un dialog cu țările terțe în vederea unui parteneriat cât
mai strâns în problema migrației. În acest sens s -au adoptat măsuri legislative
pentru asigurarea unui program de acțiune în materia returnării. 31
Printre aceste măsuri se numără: Directiva 2003/11/CE din 25 noiembrie
2003 privind asistența în tranzit în cadrul măsu rilor de returnare pe calea aerului;
Decizia 2004/573/CE din 29 aprilie 2004 referitoare la organizarea de zboruri
comune pentru returnarea imigranților clandestini; Directiva 2001/40/CE din 28
mai 2001 privind recunoașterea mutuală a deciziilor de returna re a resortisanților
statelor terțe. În legătură cu această directivă, Decizia 191/CE din 23 februarie
2004 stabilește criteriile și modalitățile practice de compensare a dezechilibrelor
financiare rezultate din aplicarea directivei 2001/40/CE, fixând cadr ul juridic
pentru recunoașterea mutuală a deciziilor de returnare.32
Toate aceste instrumente trebuie să aibă drept finalitate crearea unui
sistem european care să includă următoarele elemente: un regim unitar în materie
de azil; un regim unitar de protecți e subsidiară; un sistem comun de protecție
temporară; proceduri comune de acordare și de retragere a regimului unitar de

31 Cristina Narcisa Vergatti, Statutul juridic al refugia ților, Institutul român pentru drepturile omului, Bucure ști,
2009, p. 106.
32 www.eur -lex.europa.eu accesat pe 14.05.2019

36
azilant sau de persoană aflată sub protecție subsidiară; criterii și mecanisme de
stabilire a statului membru responsabil de examinarea unei cereri; norme
referitoare la condițiile de primire; parteneriatul și cooperarea cu țările terțe.33

3.3. Sistemul European comun de azil (CEAS)
Începând cu anul 1999, Uniunea Europeană s -a implicat în crearea unui
sistem european comun de azil și în îmbunătățirea structurii legislative existente
la acel moment. Prin intrarea în vigoare a tratatului de la Lisabona în 2007,
politica privind azilul în Europa unită a căpatat o nouă dimensiune. Astfel, au
fost impuse noi obiective îndrăznețe raportat la co mplexitatea problemei în
cauza.
Un sistem european de azil coerent și exhaustiv ar trebui să atingă
următoarele puncte: accesibilitate ridicată la formele internaționale de protecție
pentru persoanele aflate în situațiile prevăzute de lege; asigurarea unei proceduri
comune și corecte în materie; luarea în considerare a nevoilor speciale ale unor
grupuri vulnerabile; creșterea nivelului la care se de sfășoară cooperarea
interguvernamentală și interinstituțională în acest domeniu; fundamentarea
activității pe principiile solidarității și responsabilității; asigurarea coerenței
legislative cu alte domenii care au impact asupra problemei refugiaților și
azilului.
Așadar, Uniunea Europeană are drept țintă finală crearea unui sistem în
care toți solicitanții de az il să fie tratați în același mod și în care procedurile și
standardele înalte să primeze. În același timp, se dorește ca politicele UE să aibă
înrâurire și asupra statelor terțe în sensul dezvoltării unui spațiu de protecție și
integrare.

33 Parlamentul European, Fișe tehnice UE -Politica în domeniul azilului , 2015 .

37
CAPITOLUL IV. CR IZA REFUGIAȚILOR DIN EUROPA

Europa se află în fața celei mai grave crize a refugiaților de la cel de -Al
Doilea Război Mondial încoace. De pe coastele Italiei și Greciei până în Calais,
la Canalul Mânecii, și la Roszke, pe frontiera Ungariei cu Serbia, aut oritățile au
fost copleșite de valul de refugiați. Între timp, în capitalele europene forurile de
conducere fac eforturi pentru a găsi soluții sustenabile pe termen mediu și lung.
Cu toate acestea se poate lesne remarca criza de leadership a unei Europe ca re
reușește să se remarce, din nou, prin indecizie – la fel cum s -a întâmplat în cazul
crizei financiare, crizei datoriilor de stat și izbucnirii conflictului din Ucraina.
Principalele probleme rezidă în rapiditatea cu care se desfăș oară lucrurile și în
amploarea nemaiîntalnită a feno menului. Dar pentru a înț elege de ce se întâmplă
toate acestea trebuie să stabilim cu exactitate care sunt cauzele care au declanș at
această miș care de masă a populației.

4.1. Cauze ce au condus la izbucnirea crizei
Fenomenul migrației își are radăcinile în negura istoriei. Cauzele care
stau la baza acestui fenomen sunt multiple ș i extrem de diversificate.
Dezvoltarea mobilității pe care a cunoscut -o ultimul secol nu a făcut
decât să accentueze această tendință și să faciliteze accesul oamenilor în cele mai
îndepărtate colțuri ale lumii. Pe acest fond sociologii au creat două mari concepte
care clasifică factorii determinanți ai fenomenului migraționist. Astfel au luat
naștere conceptele de factori de atracție (pull fa ctors) și factori de împingere
(push factors).
Principalii factori de atracție sunt: țări dezvoltate sau zone urbane
industrializate care să atragă forța de m uncă din țările sau zonele în care
veniturile sunt mai mici; căile de comunicație dezvoltate din ț ările industrializate

38
care facilitează mobiliat ea; telefonul și internetul fac mai ușor accesul la
informații; scăderea natalității în țările dezvoltate contribuie la lipsa forței de
muncă și lacune de pregătire și competențe; nevoia de forță de muncă
suplimentară într -o societate în care expansiunea economică este rapidă; oamenii
sunt atrași de democrații stabile în care drepturile omului și libertățile religioase
sunt mult mai susceptibile de a fi respectate; foarte mulți oameni vorbesc limbile
de circula ție intenațională fapt care facilitează integrarea în țara de primire;
tinerii migrează în scopul desăvârșirii studiilor la universitățile de prestigiu din
țările dezvoltate;
Factorii de împingere cu rezonanță în lumea contemporană sunt: nivelul
scăzut de trai și veniturile mici; persecuții și nerespectarea drepturilor omului;
conflicte interne și războiul; dezastrele naturale, schimbările climatice și
foametea; lipsa de perspective pentru avansarea în carieră; rate ridicate ale
șomajului;
Trebuie sa observ ăm că, în principiu, fiecărui factor de atracție îi
corespunde un factor de împingere. Această corelație explică de ce unele țări
sunt rezervoare de populație migratoare, iar altele sunt ținte predilecte ale
persoanelor aflate în căutarea unui trai mai bun . Afluxul foarte mare de populație
migratoare din ultimii ani (creștere de la apromixativ 40 de milioane de oameni
în anul 2000 până la 60 de milioane în 2015 se datorează, în primul rând, unor
cauze ca nivelul foarte scăzut de trai și războaielor civile d in vestul Asiei.
Raportul din acest an privind tendințele globale arată că populația de refugiați
din lume a fost de 25,4 milioane la sfârșitul anului 2017, dintre care 19,9
milioane sunt sub mandatul ICNUR.34 Majoritatea acestor persoane se îndreaptă
către țările Uniunii Europene, dând naștere unor noi provocări pentru instituț iile

34 Esipova, N., J. Ray and A. Pugliese – Number of Potential Migrants Worldwide Tops 700 Million. Gallup
World Poll, 2017

39
europene. În continuare ne vom îndrepta atenția asupra cauzelor care au condus
la actuala criză a refugiaților cu care se confrunt ă bătrânul continent în prezent.

Figura IV.1 Dinamica fenomenului migraționist în secolul al XXI -lea

Sursa: Raportul UNCHR din anul 2017

4.2. Războiul din Siria
Raportul anual al UNHCR privind Tendințele Globale indică o creștere
semnificativă a numărului de persoane forțate să își părăsească propriile case, 68,5
milioane de persoane fiind strămutate forțat la finele anului 2017, comparativ cu

40
cele 2,9 milioane di n anul anterior și cele 37,5 milioane cu zece ani în urmă.35
Acest nivel reprezintă totodată și cea mai mare creștere observată de UNHCR într –
un singur an.
Cauzele principale care au generat acest val de migrație ilegală sunt criza
din Republica Democrată Congo, războiul din Sudanul de Sud și fuga a sute de
mii de refugiați Roh ingya din Myanmar în Bangladesh36, însă p rincipala
accelerare a fenomenului s -a întrevăzut la începutul anului 2011, odată cu
izbucnirea războiului din S iria, acesta devenind cel mai semnificativ factor de
strămutare la nivel mondial.
Probleme din Siria au debutat la începutul anului 2011 când, în contextul
protestelor generalizate din țările nord -africane, cunoscute sub numele de
primăvara arabă, s -au dec lanșat miș cări de stradă la nivel național împotriva
guvernului președintelui Bashar al -Assad, ale cărui forțe au răspuns cu represiuni
violente. Ceea ce a început ca un protest s -a tranformat rapid într -o rebeliune
armată. Principalele forțe ale opoziției armate constau în diverse grupuri care s -au
format în timpul conflictului, în primul rând, Armata Siriană Liberă, care a fost
prima ce a făcut opoziție armată guvernului sirian în 2012, și Frontul islamic,
format în 2013. Tot în anul 2013, conflictul s -a internaționalizat odată cu
implicarea Hezbollah care a început să ofere sprijin în război armatei siriene.37
Până în iulie 2013, guvernul sirian mai controla aproximativ 30 -40% din
teritoriul țării și 60% din populație siriană. Un raport al Organizației Națiunilor
Unite în sfârșitul anului 2012 a descris conflictul ca fiind un conflict deschis între
secte, respectiv între forțele guvernamentale , milițiile și alte grupuri care luptă în
principal împotriva grupurilor rebele dominate de populați ile sunite .

35 GRID 2017: Global Report on Internal Displacement. IDMC, Geneva.
36 UNCHR, Global Trends -Forced Disp lacement in 2017, 2017 .
37 Patrick Co ckburn, The Rise of Islamic State: Isis and the New Sunni Revolution , Londra, 2014, p. 5.

41
În ianuarie 2015, numărul morților a depășit cifra de 220000 de oameni,
iar estimările existente pentru luna aprilie anul curent indica aproximativ 310.000
de victime. Organizațiile internaționale au acuzat guvernul sirian, Isil și alte forțe
de opoziție de încălcări grave ale drepturilor omului, fapt relevat de numeroasele
masacre în care au fost implicați combatanții .38
În ceea ce privește reacțiile de la nivel internațional cu privire la războiul
civil din Siria, Liga Arabă, Uniunea Europeană , Organizația Națiunilor Unite și
multe guverne occidentale au condamnat rapid răspunsul violent al guvernului
sirian și și -au exprimat sprijinul pentru dreptul protestatarilor de a exercita
libertatea de exprimare. Inițial, multe guverne din Orientul Mijl ociu și -au exprimat
sprijinul pentru Assad, dar odată apariția informațiilor privitoare la numărul
morților au trecut la o abordare mai echilibrată, criticând violență manifestată atât
de guvern, cât și de protestatari. Liga Arabă și Organizația de Coopera re Islamică
au suspendat calitatea de membru a Siriei.
Ceea ce interesează demersul nostru se circumscrie consecințelor pe care
războiul le -a avut asupra populației civile. Pe cale de consecință, în cele ce
urmează vom prezenta câteva aspecte edificatoare pentru această problemă .
Catalizatorul acestor efecte îl reprezintă masacrele la care s -au dedat
combatanții în timpul conflictului. Milioane de oameni obișnuiți din Siria au fost
nevoiți să -și părăsească propriile case în căutarea unor locuri sigure în c are să
trăiască. Potrivit Organizației Națiunilor Unite (ONU), aproape cinc i milioane de
sirieni au fost nevoiți să -și părăsească țara. Mulți au plecat în țările vecine, precum
Iordania, Liban, Turcia sau Irak, iar alți șase milioane au încercat să găs ească
siguranță în altă parte a Siriei .

38 Fabrice Coffrini , Syria and Isis committing war crimes, says UN, The Guardian , 27 august 2014 .

42
Observatorul sirian pentru drepturile omului a înregistrat că aproximativ
354.000 de oameni și -au pierdut viața, inclusiv 106.000 de oameni obișnuiți , care
nu erau soldați și nu erau meniți să se implice în lupte. Aceast ă cifră nu include
persoanele care lipsesc sa u care nu sunt înregistrate , deci numărul real este
considerat a fi mult mai mare.
O mulțime de copii nu au mai putut pot merge la școală, deoarece școlile
lor au fost distruse sau nu există cadre didactice în locurile în care aceștia s -au
mutat.
Turcia și Liban au primit fiecare mai mult de un milion de sirieni în țările
lor, în timp ce Iord ania, Irakul și Egiptul a devenit casă pentru câteva sute de mii
dintre aceștia .
Un alt subiect care atrage atenția asupra Siriei și care a mișcat ordinea și
liniștea este utilizarea de arme chimice. Cu privire la acestea e xistă o lege
internațională care interzice țărilor să folosească arme chimice în războaie,
deoarece sunt considerate prea crude pentru a fi folosite. Cu toate acestea, în
august 2013, a fost raportat că au fost folosite în războiul din Siria , lucru ce a
stârnit furie în întreaga lume. Atât rebelii, cât și guvernul sirian au negat că sunt
responsabili.
În septembrie 2013, atât Rusia , cât și SUA au ajuns la un acord prin care
sugerau guvernului sirian să renunțe la armele chimice și să le distrugă, astfel încât
să nu mai poată fi folosite niciodată. Acest lucru a reprezentat un demers foarte
import ant deoarece Rusia și SUA sprijină părți diferite ale războiului sirian.
Procesul de distrugere a armelor a început în octombrie 2013, iar oamenii
care au lucrat la acel proiect au fost recompensați cu Premiul Nobel pentru Pace.
Când lucrurile păreau să capete o nouă întorsă tură, î n aprilie 2017, a existat
un alt atac cu arme chimice asupra unui oraș din nord -vestul Siriei , în care a u fost
uciși și răniți mulți oameni. La a cea vreme, mulți experți în domeniul

43
armamentului, Marea Britanie, alte țări, precum și președintele ame rican Donald
Trump au declarant vinovat guvernul președintelui Assad , însă președintele sirian
a negat vehement , iar Rusia, care îl susține, a spus că acesta a fost rezultatul
avioanelor care au lovit armamentul chimic de pe pământ, care aparținea rebelilo r.
SUA a reacționat cu acțiuni militare prin efectuarea de atacuri cu rachete
asupra Siriei, pe care Regatul Unit a spus că le -a susținut. Acum, armele chimice
și Siria sunt din nou în atenția știrilor după un alt atac suspectat de arme chimice
în Douma, în aprilie 2018. Din nou, experții au dat vina pe guvernul sirian pentru
ceea ce sa întâmplat, dar atât ei, câ t și Rusia spun că nu sunt vinovați.
Toate aceste acțiuni au condus la cele mai recente grev e aeriene ale
Regatului Unit, ale SUA și ale Franței împotriva a ceea ce spun ei că sunt fabricile
de arme chimice ale guvernului sirian.
Ce urmează să se întâmple în continuare în Siria este greu de prevăzut, dar
lupta cu siguranță nu va lua sfârșit până când forțele guvernamentale și grupurile
rebele nu sunt în măsură să se învingă reciproc sau să se pună de acord asupra
viitorului. Țara este distrusă de confl ict, iar odată cu ea și un patrimoniu cultural
bogat.
Multe țări încearcă să continue să furnize ze ajutoare, cum ar fi hrana și
proviziile de urgență. În 2018, Organiz ația Națiunilor Unite declara că 13.1
milioane de oameni vor avea nevoie de o formă de ajutor umanitar în Siria , dar
acest lucru devine greu de realizat atunci când aproape 3 milioane d e sirieni
locuiesc în zone foarte dificile pentru lucrătorii umaniști.

44
Restul lumii continuă să încerce să găsească o modalitate de a ajuta Siria
să realizeze pacea, d ar, pe ntru moment, conflictul pare să nu cunoască un final .39
În concluzie, putem afirma ca războiul civil din Siria, prin amplitudinea și
consecințele sale, constituie cel mai mare izvor care alimenteză actuala criză din
Europa. O soluție pe termen lung implică, cu siguranță, pacificarea acestei zone
de conflict și găs irea unor mijloace de repatriere a refugiaților.

4.3. Insecuritatea granițelor
Nicolas Sarkozy, fostul pre ședinte al Fran ței a declarant în anul 2017 că
“Schengen -ul este mort ”. Pentru Mark Rutte, premierul olandez, evoluția spațiului
Schengen poate fi comparată cu declinul și căderea Imperiului Roman: “ Marile
imperii se prăbușesc în momentul în care frontierele externe nu sunt bine
protejate .”40
Slăbiciunea granițelor europene a început să iasă la iveală începând cu anul
2014 și s -a accentuat în 2015, când aproximativ un million de refugiați au pătruns
în spațiul bătrânului continent.
Principalul instrument al Uniun ii Europene, care își desfășoară activitatea
în vederea securiză rii graniț elor exterioare ale organizației este Frontex. Această
agenție a fost creată în 2004 pentru a facilita cooperarea între organele abilitate
din țările membre, cooperare ce trebuie să aibă drept finalitate asigurarea unui
climat de stabilitate și securitate a frontierelor. Principalul teatru de operațiuni al
agenției l -a reprezentat, încă de la înființ are, Marea Mediterană. Acest lucru se
datorează faptului că, de cele mai multe ori, im igranții care încercă să pătrundă în
Europa folosesc această rută. Pe cale de consecință, Frontex -ul a pus în scenă

39 https://www.bbc.co.uk/newsround/16979186 , accesat la 07.05.2019
40 Ian Traynor, Is the Schengen dream of Europe without borders becoming a thing of the past, The Guardian, 5
ianuarie 2016.

45
câteva operațiuni de mare amploare al căror succes a fost pus uneori la îndoială de
opinia public ă și de diferite organizații.
O primă astfe l de operațiune a fost cea intitulată Hermes. Aceasta a debutat
la 20 februarie 2011 și a fost determinată de solicitările Italiei adresate autorităților
europene în vederea supravegherii zonei dintre coasta italiană și Africa de Nord.
Pe perioada operațiu nii, lucrătorii Frontex au constat o creștere semnificativă a
numărului de transporturi de pers oane care urmăreau să ajungă il egal în Italia, de
la 1.124 la începutul anului 2013, la 5.311 în al treilea trimestru al aceluiași an.
Operațiunea Hermes a fost dublată de propria operațiune a marinei italiene,
denumită Mare Nostrum. Aceasta din urma, cofinanțată de Frontex, a avut drept
principal scop desfășurarea de misiuni de căutare și salvare, înregistrând, până la
31 octombrie 2014, un număr de peste 150.000 de persoane aduse în siguranță pe
pământ italian41.
Aceste două operațiuni au fost succedate prin lansarea la 1 n oiembrie 2014
a operațiunii Trit on. Noua operațiune a apărut ca urmare a efortului colectiv a 15
țări europene care au decis să contribuie la s ecurizarea Mării Mediteraneene.
Nici litoralul grecesc nu a dus lipsă de atenție din partea autoritățilo r
europene. A stfel, aici s -au desfășurat două operațiuni, respecti v Moria și Poseidon.
Aceasta din urmă a debutat în anul 2006 și se desfășoară atât pe mare, cât și
terestru, la granița cu Turcia. În 2015 a fost reformată și s -a trecut la un si stem de
intervenție rapidă pe aceleași coordinate.
În prezent, eforturile constate ale UE pentru a răspunde provocării pe care
o reprezintă migrația au dat rezultate, ajungând la cel mai scăzut nivel din ultimii
5 ani. 42Salvarea persoanelor aflate în dificultate pe mare este unul di ntre
obiectivele principale ale acțiunii UE în ceea ce privește gestionarea frontierelor

41 en.wikipedia.org/wiki/Frontex accesat pe 26.11.2015
42 Laczko, F. Improving data on migration: A 10 -point plan. Migration Policy Practice, 7:1, J anuary –March 2017.

46
externe ale UE. Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă
coordonează operațiuni maritime comune menite să asigure un control eficace al
frontierelor externe ale UE pe mare. Operațiunile comune Themis, Poseidon și
Indalo, precum și operația navală Sophia care face parte di n politica europeană de
securitate și apărare comună a UE au o contribuție importantă la controlul
frontierelor, precum și la operațiunile de căutare și salvare. Numai în 2018, cu
ajutorul mijloacelor utilizate în cadrul operațiunilor maritime ale UE au fo st
salvate aproape 39 300 de persoan e.
Așadar, eforturil or susținute ale agenției ș i ale Uniunii Europene încep să
prindă contur, însă front ierele Europei sunt încă vulnerabile în fața unor valuri
însemnate de imigranți, dar o eventuală soluție o reprezint ă creșterea
capabilitaților și a mandatului Frontex -ului, în sensul unei libertăți de acțiune
crescute.43

4.4. Principalele rute migratorii din Uniunea Europeană
Rutele de migrare sunt într -o continuă schimbare și evoluție. 44 Acestea sunt
extrem de sensibile la schimbările politice, economice și sociale din țările de
origine, de tranzit și de destina ție45.
În ciuda acestui fapt, în ultimii ani se poate observa o relativă stabilitate în
ceea ce privește dinamica rutelor migratorii. Astfel, principalele căi de intra re în
Europa sunt în mare măsură aceleași de la începutul crizei.

43 COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIUL EUROPEAN ȘI
CONSILIU , Raport privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a Agendei europene privind migrația ,
Bruxelles, 16. 05.2018
44 Searcey, D. and J.Y. Barry, Wh y migrants keep risking all on the ‘deadliest route’. New York Times, 22 June,
2017
45 Katie Kuschminder, Julia de Bresser, Irregular Migration Routes to Europe and Factors Influencing Migrants’
Destination Choices , Maastricht University, 2015, p.26.

47
Ruta central -mediteraneană a înregistrat 9 567 sosiri, cu aproxi mativ 77%
mai puține decât cele înregistrate în aceeași perioadă în 2017. Există, de as emenea,
o schimbare notabilă și în ceea ce privește principalele naționalități pe această rută,
în comparație cu 2017. Principalele naționalități înregistrate pe anul în 2018 sunt
tunisiană (20%), eritreeană (19%) și nigeriană (7%), în timp ce în 2017 au fost
nigeriană, guineeană și ivoriană .
Pe ruta est -mediteraneană, în urma v alului de sosiri din vara anului 2017,
acestea au crescut din nou în mod semnif icativ începând din martie 2 018.
Principalele trei naționalități au rămas aceleași ca în 2017, sirienii reprezentând
41%, irakienii 23% și afgan ii 11% până în 2018 . În ceea ce privește sosirile pe
mare, insula care a înregistrat cel mai mare număr de sosiri a fost Lesvos, urmată
de Samo .
A treia rută importantă este cea din vestul Balcanilor văzută ca principala
poartă de intrare în Europa. Aici a fost raportată o creștere a mișcărilor în cursul
primului trimestru al anului 2018 prin Albania, Muntenegru și Bosnia și
Herțe govina în direcția frontierei croate și în continuare către Slovenia. În plus,
există dovezi referitoare la existența unor migranți aflați în Serbia care se alătură
acestei rute pentru a evita controalele sporite la frontierele Serbiei cu Croația,
Ungaria și România. Principalele naționalități sunt siriană, libiană, pakistaneză și
afgană.46

46 COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIUL EUROPEAN ȘI
CONSILIU , Raport privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a Agendei europene privind migrația ,
Bruxelles, 16. 05.2018

48
Figura IV.2. Principalele rute migratorii euro pene

Sursa: www.bbc.com

49
CAPITOLUL V. REACȚIA UNIUNII EUROPENE. SOLIDARITATE ȘI
CONTRADICȚII

Liderii UE se confruntă cu o criză a refugiațialor fără precedent pe care
trebuie să o privească ca pe o provocare comună, în conformitate cu
responsabilitățile colective și individuale ale fiecărui stat membru. Nu a existat
niciodată un moment în istorie în care să fi fost o nevoie mai mare de un răspuns
european comun la această problemă. Acest răspuns este necesar pentru a îndeplini
obligațiile colective ale UE în dreptul internațional, așa cum au fost reafirmate î n
ordinea juridică a Uniunii, în Carta drepturilor fundamentale a UE, precum și în
tratatele și legislația UE.
Cu toate acestea, chiar și în fața acestei nevoi urgente, unii dintre liderii
europeni par deciși să insiste asupra pozițiilor izolaționiste. De exemplu, cei mai
mulți refugiați sosesc în insulele grecești, zone în care, de multe ori, asistența
umanitară lipsește, iar nevoile de bază nu sunt îndeplinite. Guvernul grec ar trebui
să își asume o mai mare responsabilitate, dar acest l ucru nu este posibil în acest
moment, fapt care obliga UE să intervină pentru a oferi condiții sigure de transport
și relocare. Motiv pentru care , cei care au sosit prin acest traseu au fost obligați
șă-și continue călătoria ilegală prin Balcani, caz în ca re, uneori, viață lor a fost
pusă din nou în pericol. Un răspuns umanitar coordonat este imperios necesar, cu
asigurarea trecerii în condiții de siguranță prin statelor membre până în țările în
care cererile de azil pot fi examinate, în conformitate cu sta ndardele internaționale
și legislația europeană.

50
5.1. Reacții la nivel internațional
Este evident că problema cu care Europa se confruntă în prezent nu este
doar o chestiune care ar trebui să fie limitată la capacitatea de răspuns a statelor
membre UE. Dimensiunile acesteia impun un efort colectiv la nivelul întregii
comunități internaționale. Chiar și așa, numeroase state nu și -au manifestat
disponibilitatea să participe în vreun fel la găsirea unor soluții pe termen lung. În
susținerea acestei afirmaț ii voi expune un exemplu concludent.
În anul 2018, în Uniunea Europeană se contura deja o coaliție anti -migrație
care este în continuă creștere. Țări precum Polonia, Cehia, Slovacia și Austria pot
fi considerate parte acestei coaliții . În opinia lui Viktor Orban, prim-ministrul
Ungariei, există deja două tabere în Uniunea Europeană: una condusă de el, care
se opune migrației și alta, care suține o imigrație "nelimitată", condusă de
preferatul său , nou adversar, președintele Franței, Emmanuel Macron, și de
miliardarul american, originar din Ungaria, George Soros.
Tot în aceeși perioadă, m inistrul german de Interne, Horst Seehofer (CSU)
a convenit, împreună cu omologul său italian de extremă dreapta, Salvini, și cel
austriac, populistul de dreapta Herbert Kickl, un pact anti -migrație. Acesta
prevede în linii mari închiderea granițelor și intimidarea migranților pentru ca
aceștia să nu mai ia calea for tăreței Europa. Cei trei nu au reușit, totuși, să cadă de
acord asupra repartizării migranților și reformării așa -numitului Regulament
Dublin privind asumarea responsabilității de către statele UE.
În esență, politica europeană privind migrația nu se deose bește foarte tare
de cea promovată de Orban și Salvini. Toate statele UE au decis în repetate rânduri
să fie închise, pe cât posibil, frontierele și să se împi edice venirea de noi migranți.
În plus, ar urma să fie înființate centre de primire a refugiațilo r – în afara și în
interiorul UE – în care cererile de azil să fie analizate rapid, pentru ca migranții
respinși să poată fi trimiși tot rapid în țările de origine. Aceste măsuri au rămas

51
însă doar pe hârtie, dat fiind că niciun stat nu dorește să găzduias că un astfel de
centru pe teritoriul său.47
În contradicție cu aceste state, conform unui sondaj din 2018, realizat de
Pew Research Center , majoritatea cetățenilor din țările cu destinație migrantă de
top spun c ă imigranții le consolidează țările prin forța de muncă și aportul pe care –
l aduc statului lor.48 În 10 dintre țările intervievate, majoritatea consideră că
imigranții reprezintă mai degrabă o putere , decât o povară. Printre acestea se
numără unele dintre cele mai mari țări de migrare din lume: Statele Unite,
Germania, Marea Britanie, Franța, Canada și Australia (fiecare găzduind mai mult
de 7 milioane de imigranți în 2017).
În majoritatea țărilor ches tionate, cei din stânga spectrului ideologic sunt
mai pozitivi în ceea ce privește impactul imigrației asupra țării lor decât cei din
dreapta. În mod similar, cei cu niveluri mai înalte de educație, tinerii și cei cu
venituri mai mari sunt mai predispuși s ă afirme că imigranții le fac țările mai
puternice prin munca și contribuția lor. 49

47Bernd Riegert, “Focus” -UE: Coaliția anti -migrație cr ește, 30.08.2018
48 2017 World Population Prospects: Key findings and advance tables (2017 revision). United Nations, New
York.
49ANA GONZALEZ -BARRERA AND PHILLIP CONNOR, Pew Research Center, Global Attitudes & Trends,
Publics divided on immigrants’ willingn ess to adopt host country’s customs, 14 martie 2019

52
Figura V .1.Migranții în viziunea spectrului din stânga ideologică

Source : https://www.pewresearch.org/

Acestea fiind prezentate, nu putem să nu observăm dimensiunile acestei
crize fără precedent în istoria postbelică a Europei. În mai puțin de un an a reuși t
să pună pe jar autoritățile din nenumărate state. De la Paris la Ankara, de Londra
la Atena, autoritățile europene încearcă să i dentifice soluții rapide și, mai ales,
eficiente. Toți liderii europeni sunt constienți că această problemă este una
comună și nu poate fi rezolvată prin acțiuni izolate, necoordonate. Gardurile de
sârmă ghimpată, forțele de ordine plasate la frontiere nu pot opri valul de refugiați
ce se revarsă zilnic pe bătrânul continent. Acest fapt a fost dovedit pe deplin de
acțiunile țărilor balcanice care, în ciuda acestor măsuri, nu au reușit decât să
câștige un scurt răgaz. Soluțiile trebuie să izvorască din regle mentări

53
supranaționale. Doar așa s -ar putea împiedica un “ping -pong” cu refugiații.
Acordul Schengen și Regulamentele Dublin și -au dovedit ineficiența în această
chestiune, așa că eforturile ar trebui canalizate către crearea unui cadru compatibil
cu dimen siunea pro blemei. Nu e ușor, totuși, să aș ezi mare parte din continent la
masa tratativelor.
Totodată, nu trebuie uitat aportul sau, mai degrabă, lipsa de aport a
comunității internaționale. Refugiații nu sunt doar problema Europei, ci a tutur or.
Așadar, este necesară identificarea mijloacelor prin care celelalte state pot
contribui la amelioararea situației din prezent.

5.2. Posibile soluții
Ceea ce ultimii ani ne -au învățat este că nu există răspunsuri simple și
rapide la criza refugiaților din Europa. Poate chiar acest fapt, și anume realitatea
că toate opțiunile sunt insuficiente, ar putea fi baza pentru a construi un consens
din multitudinea de opinii divergente care există în acest moment în sânul
continentului. Răspunsul pe termen lung la această criz ă va depinde mai puțin de
politica de migrație, ci mult mai mult de căile alese pentru a preveni și contracara
astfel de episoade în viitor.
De asemenea, este dificil, dacă nu imposibil, să se ceară politicienilor o
strategie pe termen foarte lung. Acceptarea unui aflux de refugiați pe ntru un
termen scurt poate fi o dovadă de înțelepciune politică și viziune, dar ideea ca
porțile Europei sunt deschise pentru imigranți și refugiați fără nicio restricție este
total nepotrivită și pe riculoasă. Vorbim astfel de o migrația progresivă care, în cele
mai multe cazuri, are efecte pozitive, atât din punct de vedere economic, cît și
social și demografic. Ea ajută la refacerea potențialului țării gazdă, pe când
migrația continuă este foarte gr eu de gestionat.

54
Care ar fi soluțiile aflate la îndemâna lideriilor europeni în acest moment?
Criza refugiaților se află, poate, într -o fază de vârf, dar și așa există unele
posibilități de a -i limita efectele. Printre acestea de numără:
• Uniunea European ă trebuie să accepte faptul că sistemul Dublin nu
oferă cadrul potrivit și necesită o nouă abordare.
• identificarea instrumente lor alternative pentru ca refugiații să poată
ajunge în condiții de siguranță în UE. Acest lucru va necesita regândirea cerințelor
pentru obținerea vizelor, dar și sancțiuni pentru cei care transportă ilegal persoane
pe țărmurile Europei. Refugiații, împreună cu bunurile și resursele lor, ar putea
face astfel călătorii sigure și legale;
• obligația de a asigura îndeplinirea îndatoririi st atelor membre de
primire a cererii de azil ca primă țară de recepție, astfel încât refugiații să nu fie
forțați să se mute l a un al doilea sau al treilea stat membru pentru a putea trăi în
condiții decente atât timp cât cererile de azil sunt procesate;
• excluderea oricărei forme de constrângere din mecanismele UE
menite să distribuie solicitanții de azil între statele membre;
• atingerea unui concordat la nivelul Uniunii Europene cu privire la
națiunile considerate ca fiind sigure pentru repatrierea imigranților proveniți din
acele state. Spre exemplu, toate țările din Balcanii de Vest și -au subliniat dorință
de a adera la UE, existând, de altfel, motive întemeiate ca această extindere să se
realizeze într -un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat. În temeiul acestui
raționament, un stat de acest gen nu poate fi tratat ca o țară persecutantă, în același
timp. În viitor, o țar ă care îndeplinește criteriile pentru a fi un candidat la aderarea
la UE ar trebui să fie privit ex oficio ca un stat de origine sigură;
• crearea unui sistem care să permită distribuirea refugiaților pe baza
cererilor și a preferințelor acestora, fără a s upune totuși statele gazdă unei presiuni
exagerate, cu participarea tuturor actorilor vizați;

55
• pe termen lung, să stabilească o Agenție pentru migrație și protecție
(EPA) care să aibă drept responsabilitate asigurarea și determinarea coerentă și
consecven tă a cererilor de azil din întreaga Uniune.
Se cuvine să aprofundăm aceste propuneri punctuale printr -o abordare mai
largă. În primul rând, în conformitate angajamentele asumate, guvernele UE
trebuie să asigure protecție pentru toți imigranții, dar în spec ial femeilor, copiilor
și altor grupuri vulnerabile, indiferent de motivele care i -au determinat să -și
părăsească țara. În această ordine de idei, Uniunea Europeană are îndatorirea de a
identifica mijloacele alternative de asigurare a accesului refugiațilo r în spațiul
comun în condiții de siguranță și de legalitate. Oferirea unei protecții
corespunzătoare pentru imigranți nu înseamnă că guvernele ar trebui să permită
un acces nelimitat. Mai degrabă, înseamnă identificarea celor care sunt în situații
care re clamă o protecție internațională urgentă și oferirea unei astfel de protecții,
iar pentru cei ale căror solicitări de azil sunt respinse, asigurarea unui tratament
demn și adecvat, inclusiv întoarcerea în siguranță în țara lor de origine.
În prezent și în viitorul cel mai apropiat, oferirea de protecție minimă
pentru toți refugiații care sosesc în Europa prin canale neregulate înseamnă
asigurarea de către Uniunea Europeană a funcționării operațiunilor de căutare și
salvare pe mare, în așa fel încât acestea să acopere a arie geografică cât mai mare
cu putință. Totodată, aceasta presupune și asigurarea unor facilități de primire
adecvate pentru volumul și diversitatea sosirilor și prelucrarea rapidă și corectă a
cererilor de azil, fapt dublat de acordarea măsu rilor corespunzătoare odat ă ce
statutul a fost determinat . Finalitatea acestei măsuri ar fi prevenirea tragediilor ce
au loc frecvent în rândul imigranților care încearcă să -și croiască drum în Europa.

56
De altfel, soluțiile pentru această problemă reprezint ă o prioritate pentru
autoritățile europene, fapt dovedit de ultimele declarații și documente50. În plus,
asigurarea accesului în condi ții de siguran ță și legalitate este necesar pentru
respectarea obliga țiilor privind drepturile fundamentale, așa cum au fost stabilite
în Carta UE și în instrumentele interna ționale conexe. Un astfel de acces ar reduce
foarte mult nevoia pentru serviciile contrabandi știlor și ar spori încrederea între
solicitanții de azil, r efugiați și autoritățile din statele membre ale UE. Aceasta ar
duce la o planificare în mod eficient a sosirilor pe teritoriul Uniunii, deoarece
acestea nu ar mai trebui să se concentreze pe plajele din Italia și Grecia, ci ar fi
răspândite în întreaga Uni une Europeană, pe aeroporturi și la terminalele
feriboturilor. În același timp, s -ar evita supunerea frontierei externe unei presiuni
foarte ridicate, cum este cazul în prezent și, de asemenea, ar diminua povara
existentă asupra statelor membre de coastă p entru desfășurarea acțiunilor de
căutare și salvare, recep ție, și reparare a daunelor.
În acest context, Uniunea Europeană are nevoie de o regândire
fundamentală a mecanismelor, bazată pe premise etice și practice în ideea de a
evita constrângerea excesivă a solicitan ților de azil și a refugia ților. Orice reformă
ar trebui să reflecte importan ța acestui aspect pentru a stimula încrederea între
solicitanții de azil și refugiați, pe de -o parte și autorități, pe de cealaltă, precum și
pentru a se asigura că dr epturile fundamentale sunt respectate, protejate și
îndeplinite. Toate aceste idei pot deveni realitate doar prin înlocuirea sistemului
Dublin sau prin reformarea acestuia din temelii.
Este necesară explorarea mai multor op țiuni, inclusiv posibilitatea de a
institui o agenție pe probleme de migrație a UE (Agen ția de azil și de protec ție),

50 Elspeth Guild, Cathryn Costello, Madeline Garlick , The 2015 Refugee Crisis in the European Union , Centre
for European Policy Studies , Bruxelles, 2015, p. 2.

57
având prerogativele de a lua decizii centralizate, la nivelul statelor membre cu
privire la cererile de azil. Atfel spus, o abordare centrată pe "libera a legere", a șa
cum a sus ținut și raportorul special al ONU privind drepturile omului în cazul
migranților, cu avantajul de a reduce complexitatea și de a maximiza rolul
funcționarilor cu atribuții în acest domeniu. Toate acestea ar urma să fie realizate
după suspendarea aplicarii dispozițiilor Regulamentelor Dublin în cazul statelor
de coastă din sudul continentului European.
Statele Uniunii Europene trebuie să privească și dincolo de frontierele
continentului. Până la urmă izvorul crizei nu se află în Europa . Toate aceste soluții
ar însemna foarte puțin dacă nu s -ar încerca ameliorarea situației populațiilor din
statele sursă, precum și sprijinirea țarilor de tranzit. Astfel, Uniunea Europeană
trebuie să adopte, pe termen lung, strategii coerente și cuprinzăt oare care
abordează atât cauzele, cât și consecin țele fluxului de curent, mai ales ca parte a
unui efort interna țional mai larg, pentru a maximiza beneficiile și pentru a
minimiza costurile umane și economice ale migrației globale. Acest lucru trebuie
să presupună o politică diplomatică adecvată și investiții economice în țările de
origine, de tranzit sau de primă destina ție aflate în vecinătatea UE, precum și
îmbunătățirea sistemelor de azil și reinstalare d in țările a căror instabilitate ar
afecta contine ntul european. Conceptele de împărțire a responsabilității și
solidaritate trebuie să se afle în centrul acestei abordări. Pe fondul numărului tot
mai mare de sosiri, e șecul de a asigura relocare a rapidă și echitabil ă în întreaga
Uniune riscă să prăbușească sistemele de azil chiar și din cele mai bogate state.
Partajarea sarcinilor cu statele care găzduiesc refugiații, aflate în regiunile de
origine prin dezvoltare și alte investi ții este, de asemenea, crucială. Cu toate
acestea, o abordare mai amplă es te necesară.

58
Următorul pas ar fi adoptarea unei politici întinse pe o perioadă
îndelungată și instituirea unor fonduri pe termen lung pentru a asigura un sprijin
adecvat în vederea reintegrarii refugia ților în regiunile lor de origine. Din punct
de vedere politic, astfel de investi ții trebuie să demonstreze solidaritatea necesară
unui răspuns interna țional satisfăcător la această situa ție. Europa nu poate fi
eficientă în încercarea de a determina țările țerte să -i sprijine eforturile pentru
politicile de az il, dacă nu este dispusă să demonstreze propriul angajament la
respectarea standardelor legale interna ționale de protec ție51.
Eforturi politico -diplomatice mai mari în țările de origine ar putea pune
capăt mai repede acestei crize care generează migrare for țată pe scară largă. În
plus, deși există unele dezbateri cu privire la impactul ajutorului pentru dezvoltare
în domeniul migra ției în țările în curs de dezvoltare, o abordare mai bine
direcționată poate ajuta la rezolvarea instabilității, sărăciei cronice și a inegalitații,
care sunt văzute drept principalele motoare ale migra ției ilegale.

5.3. Impactul crizei asupra Uniunii Europene
Situația actuală din Europa nu trebuie să fie privită doar ca o criză, ci,
mai degrabă, ca o oportunitate. Dincolo de niște numere înfricoșătoare, în
practică, acești oameni aduc în mod invariabil abilități antreprenoriale, expertiza
și capacități care pot ajuta la redresarea deficitului de pe piața muncii și din
sistemul de impozitare, în condițiile în care multe state din Uniunea Europeană
se confruntă cu populații îmbătrânite și declinul ratei natalității.
Beneficiul cu impact imediat este cel de pe plan demografic. Rata
mortalității depășește rata natalității în întreaga Europă. Diferența este acută în
Germania, dar problemei i se acordă prea puțină atenție la nivel european.

51 Metcalfe -Hough, V., The migration crisis? Facts, challenges and possible solutions, The Overseas Deve lopment
Institute, Londra, 2015, p. 6.

59
Trendul demografic descendent din Germania există de zeci de ani. Dacă această
tendinț ă va continua, populatia germană se va contracta de la 81.500.000 la
60.000.000 în următorii 35 de ani, chiar dacă 100.000 de oameni ar emigra în
Germania în fiecare an. În 2014, Germania a primit 550.483 de noi imigranți
pentru a -și menține populaț ia totală în echilibru. Dar dacă rat ele de fertilitate nu
își revin dramatic, un aflux regulat de imigranți este imperios necesar.
Alte țări europene, precum Spania și Portugalia suferă, de asemenea, de o
rata a natalității scăzută, fapt dublat și de emigr area a sute de mii de persoane
începând cu 2010. Astfel, populația Portugaliei este estimată să scadă de la
10.500.000 la 6.300.000 până în 2060.
Criza ar putea fi mai dificilă în țările Europei Centrale, care sunt fidele
politicilor de închidere a frontierelor. Țările estice și din E uropa Centrală sunt
pretabile la un procent important din numărul de locuitori în următoarele decenii.
De exemplu, popula ția Bulgariei ar putea scadea cu 12 la sută până în 2030 și cu
28 la sută până în 2050. Dacă ar continua tendin țele actuale, Europa Centrală ar
putea fi depopulată și contractată din punct de vedere economic, în condițiile în
care națiunile favorabile imigran ților, cum ar fi Germania și Suedia, devin
multiculturale și din ce în ce mai prospere.
Dincolo de beneficiul demografic, refugiații oferă mai mult decât un
număr. Primirea și integrarea lor va necesita investi ții care ar putea ajuta Europa
să iasă din recesiune. Asisten ți sociali, t raducători, profesori, formatori
profesionali și alte tipuri de personal sunt necesare pentru a facilita
„aclimatizarea” lor. Totodată, refugiații ar putea reprezenta, în timp, o bază foarte
importantă de impozitare și taxare prin activitățile pe care le v or desfășura52.

52 Stefan Lehne , How the refugee crisis will reshape the EU , Carnegie Europe, 4 februarie 2016.

60
În cele din urmă, numărul mare de refugia ți musulmani ar putea fi un
avantaj pentru securitatea Europei. La urma urmei, majoritatea refugia ților sirieni,
afgani și irakieni fug fundamentalismului islamic și, astfel, este foarte pu țin
probabi l să sprijine grupurile radicale. Mai mult decât atât, prin absorb irea
refugiaților musulmani, Europa începe un proces de reconciliere cu lumea
musulmană, în special Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Răspunsul generos al
Europei în această problemă poate ajuta la apropierea dintre Occident și Orient și
la diminuarea pericolului terorist.
Toate acestea se pot întâmpla numai dacă liderii europeni vor putea să
confere eficiență procesului de integrare. Un exemplu edificator este cel al
populației turce din Germania care, în prezent, a ajuns la un n ivel înalt de
intergrare socială , economică și politică. Ge rmania este mai puternică, mai
sănătoasă, mai prosperă și datorită lor.
Un alt exemplu îl reprezintă sprijin ul acordat de Uniunea Europeană
Greciei și Italiei pentru înființarea așa -numitelor „hotspoturi”, ajutând autoritățile
din aceste țări să gestionez e mai bine fluxurile migratorii viitoare. În acest context,
a trimis și experți din statele membre care să contribuie la verificarea, identificarea
și înregistrarea persoanelor care sosesc și să le informeze cu privire la dreptul de
a solicita protecție in ternațională.53
Europa ar trebuie să accepte această oportunitate și să o valorifice la
maximum. Așa cum afirma jurnalistul Will Huton: " Fie că discutăm de imperiile
romane sau britanice, de Vene ția secolului al XV -lea, de New York -ul din secolul
trecut sau de Londra astăzi, mari civiliza ții și orașe au fost definite de dinamism,
fiind deschis imigran ților și refugiaților.54

53 Frontex ·Annual Risk Analysis for 2017
54 Hutton, W., Angela Merkel’s humane stance on immigration is a lesson to us all , The Gu ardian , 19 septembrie
2015 .
.

61
CONCLUZII

În ciuda progreselor importante înregistrate de Uniunea European ă în
vederea realizării unei strategii comprehensive în ceea ce privește fenomenul
migrației și integrării imigranților, mai sunt mulți pa și de făcut în acest domeniu.
Chiar dacă rata returnărilor în țările de origine a migranților aflați în
situație neregulamentară care nu au drept de ședere în UE a crescut, s tatele
membre au hotărât să fie mai exigenți în ceea ce privește aplicarea normelor în
materie de returnare, iar Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda
de Coastă (Frontex) le va acorda sprijin prin coordonarea zbor urilor de returnare.
UE susține statele membre și prin încheierea de înțelegeri în materie de returnare
cu țările relevante din afara UE, precum si prin faptul că este principalul donator
în răspunsul internațional la criza din Siria.
Aceste rezultatele pozitive nu au fost obținute într -un ritm accelarat, însă
impactul asupra statelor membre este considerabil și destul de vizibil. Mai mult,
fiecare țară este încurajată să meargă dincolo de recomandările și cadrul larg al
politicilor UE în gestionarea fenomenului imigrației.
Politicile europene de imigrație , cele care vizează integrarea străinilor în
societățile statelor membre și implicit ajutorul umanitar acordat acestora sunt
direct conectate cu ideea de securitate, control al migrați ei legale, prevenire și
combatere a imigrației ilegale , precum și de susținere pentru o viață mai bună și
reintegrare în societate . În acest context, în plan intern, fiecare țară își va găsi
propriul echilibru și răspuns specific referitor la problematica imigrației și
integrării străinilor, între securitate și drepturile omului, între interesele sale
economice și demografice și respectarea demnității umane.
În urma cercetării întreprinse pentru realizarea acestei lucrări, pot reafirmă
fără rețineri că subi ectul avut în vedere este unul de extremă actualitate care se

62
înrâurește în numeroase domenii ale vieții organismului european. Actuala criză a
refugiaților reprezintă măsura modul ui în care Uniunea Europeană înț elege să
răspundă unei provocări fară precedent. Dar, totodată, poate fi o oportunitate unică
pentru regăsire a identității și a locului bătrâ nului continent pe scena internațională.
Având în vedere faptul că subiectul este unul destul de complex, m-am
confruntat cu numeroase dificultăți în efo rtul de a construi un discurs coerent.
Totuși, consider că prin structurarea lucrării într -un mod care permite trecerea de
la un cadru general la cel particular, am reușit în mare măsură să răspund acestei
exigențe. Ideea esențială , care poate fi sintetiza tă în urma parcurgerii lucrării , este
aceea că Euro pa înțelege dimensiunile crizei ș i catastrofelor cu care se confuntă,
dispune de resursele și mecanismele necesare gestionării ei în mod corect, dar se
încăpățânează să rămână într -o paradigmă a incertitud inii.
Demersul acestei lucrări nu a acoperit decât în foarte mică măsură o temă
extrem de vastă care se ramifică în toate domeniile vieți i unei comunități,
indiferent că vorbim despre una locală, națională sau continentală. Totodată, acest
subiect continuă să se dezvolte pe fondul instabilității care încă există pe continent,
neîntrezărindu -se finalul său.

63
BIBLIOGRAFIE

Legislație
1. Comisia Europeană – Comunicat de presă , Bruxelles, 6 martie 2019
2. Comisia Europeană – Raport privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a Agendei
europene privind migrația , Bruxelles, 16.5.2018
3. Convenția ONU privind statutul refugia ților din 28 iulie 1951 , Geneva.
4. Direcția Generală Comunicare (Comisia Europeană), Ajutor umanitar și protecție c ivilă:
prezentare generală , 2017
5. Parlamentul European, Fișe tehnice UE -Politica în domeniul azilului , 2015
6. Preambulul Declarației Universale a Drepturilor Omului
7. Regulamentul (CE) nr. 1257/96 al Consiliului din 20 iunie 1996 privind ajutorul umanitar,
modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 și Regulamentul (CE) nr. 219/2009.
8. Tratatul privind funcționarea Uniunea Europeană (TFUE), art.214

Lucrări de specialitate
1. Alomar B., Sebastien D., Christophe G. Marile probleme europene. București: Institutul
European, 2010.
2. Cătălin Necula, Radu Mircea, Manual de pregătire în domeniul integrării refugiaților în
România , Editura Administrației și Internelor, 2009
3. Cezar Birzea, Politicile si institutiile Uniunii Europene , Editura Corint, Bucuresti, 2001
4. Christina Boswell, The external dimension of Eu immigration and asylum policy , Chatham
House, 2003
5. Cristina Narcisa Vergatti, Statutul juridic al refugia ților, Institutul român pentru drepturile
omului, Bucure ști, 2009
6. Delcea M. Protecția juridică a refugiaților în dreptul internațional. Timișoara: Presa
Universitară Română, 2002.
7. Dragomir E., Niță D. Tratatul de la Lisabona. București: Lumina Lex, 2009.
8. Elspeth Guild, Cathryn Costello, Madeline Garlick , The 2015 Refugee Crisis in the European
Union, Centre for European Policy Studies, Bruxelles, 2015

64
9. Katie Kuschminder, Julia de Bresser, Irregular Migration Routes to Europe and Factors
Influencing Migrants’ Destination Choices , Maastricht University, 2015
10. Laczko, F. Improving data on migration: A 10 -point plan. Migration Policy Practice, 7:1,
January –March 2017.
11. Patrick Cockburn, The Rise of Islamic State: Isis and the New Sunni Revolution , Londra, 2014
12. Viorel Marcu, Nicolaie Gh. Șuteu -Drept comunitar instituțional , Editura Alma Mat er, Sibiu

Articole și studii
1. Bernd Riegert, “Focus” -UE: Coaliția anti -migrație crește, 30.08.2018
2. Esipova, N., J. Ray and A. Pugliese – Number of Potential Migrants Worldwide Tops 700
Million. Gallup World Poll.
3. Fabrice Coffrini , Syria and Isis committing war crimes, says UN, The Guardian, 27 august
2014 .
4. GRID 2017: Global Report on Internal Displacement . IDMC, Geneva.
5. Hutton, W., Angela Merkel’s humane stance on immigration is a lesson to us all , The
Guardian , 19 septembrie 2015 .
6. Ian Traynor, Is the Schengen dream of Europe without borders becoming a thing of the past,
The Guardian, 5 ianuarie 2016.
7. Khoo, C.Y., M. Platt and B. Yeoh , Who migrates? Tracking gendered access to migration
within households ‘in flux’ across time . Journal of Immigrant and Refugee Studies , 2017
8. Lyndsey Adario , What’s Behind the Surge in Refugees Crossing the Mediterranean Sea , The
New York Tim es, 21 mai 2015 .
9. Maroufof, M. , The role of social networks in Georgian migration to Greece . Europe an Journal
of Migration and Law
10. Médecins Sans Frontières, Migration: European policies dramatically worsened the so -called
2015 “refugee crisis” , 19 ianuarie 2016.
11. Stefan Lehne , How the refugee crisis will reshape the EU , Carnegie Europe, 4 februarie 2016.
12. The Global Coalition , Foreign Terrorist Fighter Flows Decline Over Past Year . The Global
Coalition.
13. Triandafyllidou, A. , Beyond irregular migration governance: Zooming in on migrants’
agency. European Journal of Migration and Law , 2017

65
14. UNCHR, Global Trends -Forced Displacement in 2017
15. Victoria Metcalfe -Hough, The migration crisis? Facts, challenges and possible solutions, The
Overseas Development Institute, Londra, 2015.
16. Vollmer, B. and S. Karakayali , The volatility of the discourse on refugees in Germany . Journal
of Im migrant & Refugee Studies
17. World Population Prospects: Key findings and advance tables (2017 revision). United Nations,
New York.

Resurse online
1. http://europedirect.cdimm.org/politici.htm
2. http://www.en.wikipedia.org/wiki/Frontex
3. http:// www.eur -lex.europa.eu
4. http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/147/libera -circulatie -a-persoanelor
5. http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/164/ajutorul -umanitar ,
6. http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/167/extinderea -uniunii
7. http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/170/politica -europeana -de-vecinatate
8. http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/3/tratatele -de-la-maastricht -si-de-la-
amsterdam
9. https://crucearosie. ro/cine -suntem/comitetul -international -al-crucii -rosii/
10. https://crucearosie.ro/cine -suntem/federatia -internationala -a-societatilor -de-cruce -rosie -si-
semiluna -rosie/
11. https://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:ai0020&from=EN
12. https://ro.wikipedia.org/wiki/Mi%C8%99carea_Interna%C8%9Bional%C4%83_de_Cruce_Ro
%C8%99ie_%C8%99i_Semilun%C4%83_Ro%C8%99ie
13. https://www.bbc.co.uk/newsround/16979186
14. https://www.edtargoviste.ro/ue.php?afis=politici
15. https://www.unhcr.org/ro/homepage/cu -ce-ne-ocupam