ACADEMIA DE POLIȚIE Alexandru Ioan Cuza [605413]

1
R O M Â N I A
MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR
ACADEMIA DE POLIȚIE „Alexandru Ioan Cuza”
Nr. _________ din __________2012 Nesecret
Ex. nr. __ _

Doctorand: [anonimizat] :
INVESTIGAREA CRIMELOR ȘI
CRIMINALILOR ÎN SERI E

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT
Prof.univ.dr.

GEORGE MARIUS ȚICAL
Teză elaborată în vederea
obținerii titlului de Doctor
în Ordine Publică și
Siguranță Națională

– BUCUREȘTI , 2012 –

2 CUPRINS:

CAPITOLUL I
CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND CRIMA ȘI CRIMINALUL
ÎN SERIE
1.1.Considerații terminologice privind noțiunea de „crimă”
1.2. Considerații generale privind crima în serie
1.3. Specificitatea crimelor în serie
1.4. Abordarea penală și criminologică a noțiunii de criminal
1.5. Criminalul în serie, un fenomen criminogen complex
1.5.1. Etiologia criminalului în serie
1.5.2. Elementele obiective caracteristice criminalului în serie
1.5.3. Elementele subiective caracteristice criminalului în serie
1.6. Analiza distribuției geografice globale a criminalilor în serie
1.7. P rofiling – portretul psihologic al criminalului după modul de
operare și urmele lăsate la fața locului
1.8. Studiu de caz – particularitățile și investigarea judiciară a activității
infracționale a criminalului în serie Rîmaru Ion
1.8.1. Istoricul crimelor
1.8.2. Modul de operare folo sit
1.8.3. Profilul psiho -social al criminalului Rîmaru Ion
1.8.4. Procesul și sentința penală în cazul inculpatului Rîmaru Ion
1.9. Concluzii privind cri ma și criminalul în serie

CAPITOLUL II
REFERINȚE LEGISLATIVE COMPARATIVE PRIVIND
OMUCIDERILE ÎN ROMÂNIA ȘI ÎN ALTE STATE ALE LUMII
2.1. Incriminarea juridică a omuciderilor în legislația română
2.2. Incriminarea juridică a omuciderilor în legislația altor state
2.2.1. Particularitățile Codului penal francez în materia omuciderilor
2.2.2. Unele considerații privind doctrinele penale italiană, spaniolă
și germană circumscrise omuciderilor
2.2.3. Repere legislative specifice omuciderile în Elveția, Portugalia și
Danemarca
2.2.4 Unele aspecte juridice circumscrise omuciderilor în Rusia
2.2.5. Incriminarea penală a omuciderilor în S.U.A
2.2.6. Reglementarea omucidelor în leg islația canadiană
2.3. Analiză comparativă între elementele circumstanțiale de agravare
din legea penală română și cele din legislațiile străine în cazul
omuciderilor
2.4. Con cluzii privind studiul comparativ al doctrinelor penale din
România și din diferite state ale lumii în materia omuciderilor

3 CAPITOLUL III
MODUL DE OPERARE, „SEMNĂTURA” ȘI TIPOLOGIA
ORGANIZAT/DEZORGANIZAT, CARACTERISTICI SPECIFICE
CRIMINALILOR ÎN SERIE
3.1. Teoria „modus operandi” aplicabilă crimelor și criminalilor în serie
3.2. Elementele acțiunii infracționale
3.2.1. Iter criminis
3.2.2. Modul de operare, caracteristică a acțiunii criminale
3.2.3. Modul de operare – marcă a personalității infractorilor
3.2.4. Punctum saliens
3.3. Trecerea la actul criminal
3.3.1. Etapele parcurse în procesul de trecere la actul criminal
3.3.2. Faz ele specifice trecerii la actul criminal
3.4. „Semnătura” criminalilor în serie versus „modus operandi”
3.5. Tipologia criminalului în serie
3.5.1. Caracteristicile specifice criminalului în serie psihotic și
criminalului în se rie psihopat
3.5.2. Aspecte distinctive între criminalul în serie organizat și
criminalului în serie dez organizat
3.5.3. Repere orientative la criminalii în serie sexuali
3.5.4. Exigențele perspectivei descoperirii urmelor criminalilor în
serie la perchezițiile efectuate suspecțilo r
3.6. Studiu privind criminalii în serie autohtoni
3.6.1. Obiectivele studiului
3.6.2. Analiza unor criminali în serie autohtoni
3.7. Concluziile cercetării privind caracteristicile specifice criminalilor în
serie

CAPITOUL IV
SPECIFICITATEA PSIHOPATOLOGIEI CRIMINALILOR ÎN
SERIE
4.1. Noțiuni conceptuale privind personalitatea criminală în psihologia
judiciară
4.2. Componentele personalității criminalului
4.2.1. Componentele biopsihologice
4.2.2. Componentele sociale
4.3. Tipuri de personalitate criminală
4.4. Particularităție psihologice ale criminalilor în serie
4.4.1. Instabilitatea emotiv -acțională
4.4.2. Inadaptarea socială
4.4.3. Sensibilitatea deosebită
4.4.4. Duplicitatea comportamentului
4.4.5. Imaturitatea intelectuală

4 4.4.6. Imaturitatea afectivă
4.4.7. Frustrarea
4.4.8. Complexul de inferioritate
4.5. Analiza psihopatologiei criminalilor în serie
4.5.1. Considerații specifice persona lității psihopatice și ințelegerii
motivației criminale
4.5.2. Semnificația conceptului de normalitate
4.5.3. Procesul de dezorganizare în psihopatologia criminalului
4.5.4. Agresivitatea și violența
4.5.5. Parafrenia – trăsătură simptomatică la criminalii în serie
4.6. Concluzii privind psihopatologia criminalilor în serie

CAPITOLUL V
ANALIZA MODELELOR MOTIVAȚIONALE CIRCUMSCRISE
CRIMELOR ÎN SERIE
5.1. Incidența conduitei deviante heterodistructivă asupra manifestărilor
agresive
5.2. Modele explicative ale conduitei agresive
5.2.1. Modelul biologic bazat pe noțiunea de instinct
5.2.2. Modelul psihologic baz at pe fenomenul de frustrare
5.2.3. Modelul socio -cultural al comportamentului agresiv
5.3. Factorii psihosociali care favorizează manifestarea agresivității
5.4. Modele motivaționale ale omuciderii în serie
5.4.1. Modelul motivațional al omuciderii sexuale
5.4.2. Modelul psihanalitic al omuciderii
5.4.3. Modelul de traumă -control al omuciderii
5.5. Scurte concluzii ce se desprind din analiza modelelor motivaționale
circumscrise crimelor în serie

CAPITOUL VI
INTERDEPENDENȚA DINTRE CAUZALITATEA VICTIMALĂ ȘI
CAUZALITATEA CRIMINALĂ
6.1. Unele aspecte victimologice privind actul criminal
6.2. Cuplul penal infractor -victimă în psihologia m odernă
6.3. Parțialitatea responsabilității victimei în desfășurarea dramei judiciare
6.4. Interpretarea judiciară a declarației victimei imediat după producerea
agresiunii
6.5. Aspecte psihologice privind cunoașterea victimei
6.6. Circumstanțele cauzalității victimale
6.6.1. Factorii de risc conjunctural și relațional
6.6.2. Factorii de risc natural
6.6.3. Condițiile favorizante specifice producerii efectului victimal

5 6.6.4. Importanța cunoașterii cauzalității victimale pentru instituți ile
de aplicare a legii
6.6.5. Specificul activităților organelor judiciare întreprinse pentru
apărarea victimelor potențiale
6.7. Circumstanțele cauzalității criminale
6.7.1. Inter -relația dintre victimă și agresor
6.7.2. Implicațiile psihologice ale actului de agresivitate ale
criminalului în serie și importanța cunoașterii lor de către organele
judiciare
6.8. Concluzii desprinse din studiul cauzalității criminale

CAPITOLUL VII
PROPUNERI DE EFICIENTIZARE A INVESTIGĂRII JUDICIARE
A CRIMELOR ȘI CRIMINALILOR ÎN SERIE
7.1. Eficientizarea i nterpretării judiciare a urmelor ridicate cu ocazia
cerceta rii la fața locului în cazul crimelor în serie
7.2. Creșterea forței probatorii a raportului/constatării tehnico -științifice de
prelucrare a informației audio sau vizuale
7.3. Reorganizarea juridică a instituției martorilor asistenți în scopul
utilității acestora în sistemul judiciar

6 I. Repere conceptuale ale cercet ării

Motivația si actualitatea temei . După cum se știe în prezent are loc
un proces destul de complicat de reconstruire și reconsolidare a entităților
statale , statele optând între o arhitectură de rețea și o realitate excesiv
fragmentată, impregnată și măcinată d e decalaje tehnologice, economice și
informaționale, de probleme nesoluționate, de prejudecăți și chiar de
fantasme ale istoriei. Procesul de definitivare și consolidare a entităților
naționale și politice, deci statale, singurele care se pot integra într -o entitate
de entități, într -o Alianță sau într-o Uniune – așa cum este Uniunea
Europeană – încă nu s-a înche iat. De aceea, presiunea globalizării poate
produce, în anumite zone, insecuritate, mai ales o insecuritate a populației.
Un element de i nsecurita te este și un criminal î n serie.
Până în prezent teoreticienii , dar și practicienii din Rom ânia nu au
tratat această temă, decât în mod tangențial și, mai ales, nu prin prisma
celui care a perceput nemijlocit, cu „propriis sensibus ” ce este crima în
serie și mai ales cine este „ serial killer ”, ce gândește, cum acționează, cum
se comportă în anchetă etc. În cei 26 ani de experien țăa profesional ă -mulți
din ei pe segmentul omuciderilor – am avut ocazia s ă investighez mai
multe crime pe teritoriul întregii țări. Unele crime au avut tras ături de
serialitate fiind comise de o categorie special ă de criminali – în opinia mea –
și anume crimina lii în serie. Investig ând ac este cazuri am obse rvat c ă acești
criminali g ândesc, acționeaz ă diferit fa ță de crimina lii obișnuiți și ca atare
am încercat s ă deslu șesc modul lor de operare și să stabilesc care este
„semn ătura” lor, aspect specific criminalil or în serie și pe baza c ăreia se
poate stabili c ă avem de -a face cu un singur autor în cazul mai multor
crime care se re petă. O preocupare î n acest domeniu a fost și aceea de a
vedea care au fost cauzele apari ției criminalilor în serie și a motiva țiilor
uciderii. Experien ța în investigarea criminalilor în serie m -a determinat să

7 scriu câteva articole sau s ă prezint comunic ări la simpozioane de
criminalistic ă și nu numai , însă pentru a cunoa ște fenomenul crimei și
criminali lor în serie este nevoie de o abordare științifică și
multidisciplinar ă, ceea ce am încerca t în aceast ă teză.
Am constatat că unii teoreticieni dar și practicieni din sistemul de
ordine publică au afirmat că în România nu am avut crime și criminali în
serie, dar viața a demonstrat că țara noastră s -a confruntat cu astfel de
monstruozități, iar prin prisma integrării și globalizării mondiale, cu
siguranță n umărul acestor genuri de fapte vor crește. Ca atare, am propus o
abordare științifică multidisciplinară a crimelor și criminalilor în serie
(poli țieneasc ă, penal ă, criminalistică, criminologică, psihologică ,
psihiatric ă și medico – legală) astfel încât să se înțeleagă cum trebuie
investigate asemenea infracțiuni , cum se pătrunde în mintea criminalului și
cum poate fi descoperit în ultim ă instan ță.
Deși contrar unor opinii care arată că în România nu au fost criminali
în serie veritabili, enumerarea lor în o rdinea cronologică a „apariției ” lor:
Sîrcă Ion (1936 – 1943), Moise Alexandru (1953 -1958), Rîmaru Ion (1971 –
1972), Toma Gheorghe (1973 – 2003), Vereș Romulus (1972 -1974), Stroe
Adrian (1992), Șuto Ferencz (1993 -2000), Trombițaș Francisc (1992 –
1999), Rotar u Vasile (1993 – 2001), Beniamin Jian (1995), Țigănilă Iulian
(1999 – 2000), Chiper Remus Stefan (2000), Bota Grigore (2000), Purcel
Ionut (2003), Brînză Maricel (2007 – 2008) , atestă realitatea existenței
criminalilor în serie și pe teritoriul țării noast re.
De a semenea , am considerat că studierea îndeaproape, prin metode ale
cercetării științifice, a implicațiilor produse de criminal ii în serie asupra
securității populației și implicit asupra ordinii publice, pe măsură ce
procesele integrative se accentu ează și devin soluții ale unei conviețuiri în
siguranță și pe termen lung, ar putea conduce la concluzii interesante.

8 Considerăm că factorii de decizie din autoritatea poli țieneasc ă română
ar putea folosi și această expertiză, respectiv, rezultatele și co ncluziile
acestei cercetări, care s -au finaliza t intr-o teză de doctorat, în scopul
optimizării activit ăților investigative de identificare a autorilor crimelor în
serie.

Metodele de cercetare :
1) metode generale:
– metoda statisticii comparative;
– metoda psih ologica -psihologia și psihopatologia criminal ă;
– metoda sociologic ă;
2) metode speciale ale criminologiei:
– metoda studiului de caz;
– metoda studiului de caracter -personalitatea criminal ă;
– metoda carierei criminale;
– metoda cercet ării dosarelor penale .

Baza metodologică și teoretico -științifică . La baza conceptuală a
tezei au stat lucrările cercetătorilor americani, europeni și români care au
studiat aspectele investigative și psihologice ale crimei și criminalului în
serie.
Analiza lucrărilor aces tor cercetări ne-a permis să semnalăm și să
sintetizăm ideile deja existente pentru a forma viziunea autorului asupra
problemei în cauză pentru a stabili contururile și direcțiile de perspectivă
ale cercetărilor în domeniul investigare.

9 Importanța temei . Problematica de cercetare pe care am propus -o a
implic at foarte multe domenii teoretice, cu prioritate din perspective
penale, criminologice, psihologice, psihiatrice , din cea a politicilor d e
integrare, dar și din alte perspective.
Pentru aprofundarea ce rcetării, elaborarea și demonstrarea ipotezelor
de lucru am apelat la cercet ările științifice din alte domenii, cum ar fi:
dreptul internațional, dreptul penal și procesual penal, criminologie,
sociologi e, psihologi e.
De asemenea, am folosit experiența d obândită în investigarea crimelor
și criminalilor în serie din structurile Poliției Române, ale Ministerului
Public, Ministerului Justiției, din țara noastră dar și din cea a altor țări
precum și studiile apărute pe această temă.
Tot timpul am fost conștie nți de faptul că, o teză care își propune, în
final, elaborarea unui model de investigare a crimelor și criminalilor în
serie este o întreprindere îndrăzneață, complexă și chiar complicată, având
în vedere dificultatea unei asemenea investigații, atât din punct de vedere al
anchetei penale dar și a presiunii mediatice și în final a opinei publice
indignată cu siguranță de atrocitatea crimelor unui astfel de criminal dar și
de ineficiența instituțiilor de aplicare a legii.

Noutatea științifică a tezei . Prin caracterul său de noutate în literatura
de specialitate din țara noastră, lucrarea și-a propus :
să aducă clarificări și să adapteze munca de investigare a
criminalilor în serie la standarde le existente în țările Uniunii Europene dar
mai ales în S.U.A.
să propună recomandări cu privire la implementarea unui nou tip
de abordare a crimei în serie și de ce nu un management al investig ării
acestora .

10 Valoarea aplicativ ă. Principalii beneficiari ai cercetării științifice și
al tezei de doctorat îl reprezintă in stituțiile de stat și licențiați în drept care
își desfășoară activitatea în domeniul ordinii publice și în special a celor ce
se ocupă de combaterea criminalității.
Sper ca lucrarea să prezinte interes în râ ndul specialiștilor din
domeniu și al acelora ca re se formează ori își desfășoară activitatea pe
tărâmul dreptului și al justiției deoarece d egenerarea unor tulburări de
comportament în infracțiuni grave, riscul deschis de a produce unele erori
judiciare, nevoia imperioasă de a milita prin toate mijloac ele pentru
prevenirea lor, de a acționa cu pasiune pentru a descifra necunoscutul din
evenimente și sufletul oamenilor , sunt tot atâtea probleme de interes.

II. Conținutul tezei

Structura tezei a fost determinată de scopurile și sarcinile cercetării și
este alcătuită din șapte capitole și bibliografie, în capitolele I și III
inserându -se două studii: unul de caz , Râmaru Ion, poate cel mai cunoscut
criminal în serie din România și unul privind cara cteristicile modului de
operare , ale „semnăturii” și tip ologiei unui număr de 18 criminali în serie
autohtoni.

În capitolul I „Considerații generale privind crima și criminalul în
serie” am abordat noțiunile de crimă și crime în serie precum și cel de
criminal și criminal în serie.
Specificitatea crimelor î n serie . Pentru a înțelege frecvenț a crimelor
în serie trebuie să observăm câteva caracteristici, având în vedere că
ucigașul în serie are câteva trăsături aparte:
a) Crimele se repetă („în serie”), petrecându -se cu frecvență mai
mare sau mai mică, adeseor i crescând ca număr, după o perioadă de timp

11 ce poate însemna chiar ani de zile; ele continuă până când asasinul este
prins, sau până când moare ori, la rândul său, este ucis.1
b) La fel ca în cazul omuciderilor „normale”, crimele tind să se
petreacă în re lație de unu -la-unu.2
c) Nu există -sau e foarte redusă – o conexiune între ucigaș și victimă,
persoanele implicate având foarte rar relații directe de rudenie.3
d) Cu toate că ar putea exista un „tipar”, sau un anume „tratament
administrat victimei”, cri mele individuale din cadrul unei serii dezvăluie
rareori un motiv rațional sau clar definit.4
e) Creșterea vertiginoasă a mobilității în spațiu, de la inventarea
automobilului încoace, dă posibilitatea criminalului ca, la dorința lui, să se
mute repede din tr-un loc în altul, adeseori înainte chiar de a i se fi
descoperit crima.5
f) În mod obișnuit există un grad înalt de violență inutilă sau „exces
de crimă”, în cadrul cărora victima e supusă unor brutalități exagerate.

Criminalul în serie, un fenomen cri minogen complex
Elementele obiective caracteristice criminalului în serie . Elementul
obiectiv principal este reprezentat de pluralitatea de victime. Din acest
punct de vedere, în literatura de specialitate se consideră că putem califica
un subiect drept uc igaș în serie începând cu cel de al treilea omor comis de
acesta. Această condiție „cantitativă” este justificată doar dacă o însoțim de
precizarea că putem considera, din punct de vedere criminologic, că un
individ se încadrează în această categorie chiar în cazul în care acesta a
comis doar unul sau două omoruri, după care a fost identificat și reținut,

1 Lane B ., Gregg W., ” Enciclopedia ucigașilor în seri e”, Ed. RAO București, 1996, p.15
2 Lane B., Gregg W., op. cit., p.16
3 Lane B., Gregg W., op. cit., p.21
4 Lane B., Gregg W., op. cit., p.26
5 Lane B., Gregg W., op. cit., p.27

12 dacă din maniera în care a acționat rezultă suficiente indicii că ar fi comis
și alte omoruri, în ipoteza în care nu ar fi fost neutralizat la timp.6
Un a l doilea element obie ctiv este legat de momentul comiterii
faptelor, deoarece pluralitatea de victime nu este suficientă pentru a indica
existența unui ucigaș în serie. În categoria mai largă a ucigașului cu
multiple victime, doctrina criminologică face di stincție între ucigașul în
masă și ucigașul în serie .7
Ucigașul în masă este acel tip criminal care ucide mai multe persoane
cu aceeași ocazie (în aceeași împrejurare) sau în baza unei rezoluții
infracționale unice, pusă în aplicare într -un interval de ti mp foarte scurt
(minute, ore). Se pot da ca exemple aici: omorurile comise de angajați
(uneori este vorba de foști angajați) la locurile de muncă împotriva
colegilor și/sau superiorilor, omorurile comise de elevi în școli sau în licee
asupra colegilor și/s au profesorilor (cazuri, frecvente în ultimii ani mai ales
în Statele Unite, dar și în Europa), omorurile comise asupra membrilor unei
familii (cel mai frecvent asupra membrilor propriei familii), omorurile
comise prin atacuri teroriste ucigașe (de multe o ri și sinucigașe, în același
timp) etc. Este evident că în cadrul acestei categorii a ucigașului în masă
pot fi operate subclasificări, în funcție de modul de acțiune și armele
utilizate, în funcție de motivațiile actului și de alte aspecte. Ceea ce este
tipic pentru ucigașul în masă este pluralitatea simultană de victime și (de
regulă) irepetabilitatea actului, în sensul că de cele mai multe ori
momentul comiterii actului coincide cu momentul final al carierei
criminale sau chiar al vieții subiectului (uci gașul în masă fie se predă
imediat după comiterea faptei, fie se sinucide după comiterea faptei, fie
actul ucigaș este în același timp și sinucigaș, fie se comportă de așa

6 Negrier -Dormont L., Nossintcho uk R., Tueurs en serie , Ed. Dominos Flammarion,
Paris, 2001 p. 115
7 Montet L., Les tueurs en serie – Pourquoi deviene -on serial killer ? Ed. P.U.F., Paris,
2002, p. 14

13 manieră încât forțele de ordine nu au alternativă decât aceea de a -i suprima
viața). Acest caracter voit irepetabil, caracteristic uciderilor în masă, face
ca autorul unor astfel de fapte să fie, de regulă, total nepăsător. El nu este
interesat de ascunderea sau disimularea faptei, de ștergerea sau falsificarea
urmelor, de eventualele pos ibilități de a se sustrage urmăririi sau executării
pedepsei. Chiar și atunci când comiterea faptei presupune un anumit grad
de pregătire sau organizare, la ucigașul în masă momentul comiterii faptei,
fiind perceput ca un „punct terminus”, coincide, de reg ulă, cu sfârșitul
planului.8
Există și unele cazuri în care seria criminală conține una sau mai
multe ucideri în masă, putându -se vorbi în această situație despre „ucigași
în serie în masă”.9 Aceste cazuri mixte (atipice) sunt însă extrem de rare și
nu sch imbă cu nimic cadrul elementelor obiective necesare pentru
includerea unui criminal în categoria ucigașului în serie, respectiv o
pluralitate de victime constituită prin acte de ucidere succesive comise la
intervale relativ mari de timp, sau pe scurt plura litate succesivă de victime.
Majoritatea cercetătorilor au operat o distincție între criminalul în
masă și criminalul în serie. În anul 1976, Lunde10 sublinia că un criminal în
masă acționează singur și asupra mai multor victime într -un singur loc și
într-un singur moment. Aceasta este și poziția oficialilor de la
Departamentul de Justiție American 11, dar și a revistei Newsweek, care
folosește expresia, foarte sugestivă, de „ ucigaș care izbucnește într -o
dezlănțuire homicidă ”.12 Totuși, Bartol13 a considerat c ă, în afară de factorii
spațiu -timp, criminalul în serie poate fi asimilat unui criminal în masă.

8 Negrier -Dormont L., Nossintchouk R., op. cit., p. 119
9 Montet L., op. cit, p. 15
10 Lunde D., Murder and Madness, Stanford, CA, Stanford Alumni Association, New
York, 1976, p. 47
11 Iindey R., Officials cite a rise in killers who roam US for victims , New York Times,
1984, p. 17
12 Starr M., The random killers , Newsweek, 2006, p. 100 -106

14 În concluzie, spre deosebire de ucigașul în masă, la ucigașul în serie
este vorba despre o pluralitate succesivă de victime și, în consecință,
despre acte cu caracter repetabil. Victimele ucigașului în serie sunt
omorâte la intervale relativ mari de timp (zile, săptămâni, luni, ani), iar
cariera criminală a acestuia se întinde uneori pe perioade lungi, chiar zeci
de ani.
Pentr u a avea posibilitatea de a comite noi fapte, spre deosebire de
ucigașul în masă, ucigașul în serie este preocupat să nu lăse urme și să se
sustragă urmăririi, planul său mergând dincolo de uciderea victimei.

Elementele subiective caracteristice criminalu lui în serie . În
privința elementelor subiective care concură la conturarea unei definiții a
ucigașului în serie trebuie arătat, în primul rând, că acest tip de criminal
acționează în baza unor impulsuri specifice, diferite de acelea care îl
conduc, de reg ulă, pe un individ la comiterea unui omor.
Ucigașul în serie nu omoară într -un moment de furie oarbă pe fondul
unui conflict cu victima sau împins de pasiuni puternice și nestăpânite (ură,
gelozie, răzbunare) și, rareori, din lăcomie, d in interes material sau un alt
interes (social, profesional, politic etc), așa cum se întâmplă de cele mai
multe ori în cazul infracțiunilor contra vieții. De altfel, această lipsă a unui
mobil aparent din categoria celor comune, clasice, a făcut ca inițial faptele
comise de ucigașii în serie să fie catalogate drept crime fără mobil. Această
etichetă este total greșită, deoarece tocmai mobilul, în sensul corect al
noțiunii, acela de impuls intern, de regulă inconștient și incontrolabil,
reprezintă factorul care declanșează tr ecerea la act în cazul ucigașului în
serie. Numai că acest mobil este unul specific, atipic în raport cu omorurile
clasice. Sensul profund al termenului ucigaș în serie , din punct de vedere
motivațional, a fost foarte bine surprins de Robert Ressler, unul dintre

13 Bartol C., Criminal behavior, Englewood Cliffs, Prentice Hali, 1980, p. 112

15 primii investigatori ai comportamentului acestui tip criminal, un pionier al
profiling -ului, care constata: „ Ei sunt obsedați de propriile fantasme și
tentativa lor de a trece de la fantasmă la realitate, printr -un act
neterminat, s -ar putea spune, se traduce prin obligația de a reproduce
același act până când acesta se suprapune perfect fantasmei. ”14
Cercetările efectuate au scos, într -adevăr, în evidență faptul că în
majoritatea cazurilor, ucigașul în serie are ca mobil obținerea unor senzații
extreme, izvorâte din fantasme senzuale cu caracter pervers.
Traducerea în fapt a acestor fantasme se îmbină sau se completează de
cele mai multe ori cu căutarea unor senzații extreme de dominare,
manipulare și stăpânire a victimei15, ceea ce corespunde unor i mpulsuri
sadice ale subiectului.

Profiling – portretul psihologic al criminalului după modul de
operare și urmele lăsate la fața locului . O definiție foarte uzitată este
aceea ca „profilul psihologic este o încercare elevată de a furniza
anchetatorilor in formații specifice despre un autor necunoscut ce a comis o
infracțiune dată, proces bazat pe cercetarea atentă a locului faptei,
victimologie și teoriile psihologice cunoscute.”16
În general, infracțiunile pretabile în folosirea profilului psihologic sunt
omorul în serie, violurile în serie și tâlhăriile în serie.
În special, profilul de personalitate a avut rezultate uimitoare în
investigațiile omorului în serie și a violurilor în serie, violuri urmate sau nu
de moartea victimei. Profiling -ul contribuie la investigația criminală, este o
opinie, un punct de vedere obiectiv din partea unui specialist neimplicat
inițial.

14 Ressler R, Whoever Fights Monsters , Ed. Preses de la Cite, 1993, p. 41
15 Negrier -Dormont L., Nossintchouk R., op. cit. , p. 21 -22
16 Gebert V., Practical homicide investigation, Ed.Taylor & Francis, New York, 1980,
p.125

16
Sintetizând, putem spune ca profiling -ul are în vedere faptul că :
 comportamentul reflectă personalitatea;
 uciderea este un act de comportam ent;
 infractorii transmit mesaje în timpul comiterii crimei;
 mesajele criminalilor sunt bazate și dezvoltate pe fantezie;
 investigatorul utilizează dovezi ale comportamentului verbal,
fizic și sexual pentru a descifra mesajele criminalului;
 ochiul antrenat al investigatorului va descoperi toate aceste
dovezi lăsate la fața locului.17
În general procesul de profiling cuprinde șapte pași:
1. Evaluarea actului criminal în sine (în particular);
2. Evaluare multilaterală a caracteristicilor scenei crimei;
3. Analiza multi laterală a victimei;
4. Evaluarea raporturilor preliminare ale poliției;
5. Evaluarea raportului de expertiză al autopsiei;
6. Dezvoltarea unui profil care să cuprindă caracteristicile
critice ale unui criminal;
7. Propuneri de investigație în alcătuirea unui profil.18
Victima reprezintă cel mai important aspect în schițarea unui profil
psihologic. În cazuri care implică supraviețuirea victimei, în principal
victima unui viol, conversația exactă a acesteia cu infractorul este cea mai
importantă și poate juca un rol foar te important în alcătuirea unui profil
exact. Acest profil nu furnizează întotdeauna aceleași informații de la un
caz la altul. Se bazează pe ce a fost lăsat sau nu în urmă, la locul crimei.
Informațiile profilului pot include: rasa infractorului, sexul, v ârsta, starea
civilă, ocupația generală, reacția la interogarea poliției, gradul maturității

17 Butoi T., Țîru G., Lepăduși V., „Interferența între psihologie și criminalistică”, Ed.
Litlle star, București, 2007 , p. 244
18 Butoi T., Țîru G., Lepăduși V., op cit., p. 244

17 sexuale, dacă individul poate fi capabil să atace din nou, dacă există
posibilitatea ca el/ea să fi comis fapte similare în trecut, existența cazierului
judiciar.19
Când investigatorul furnizează unui profiler informații referitoare la
victim ă, datele pe care ofițerul trebuie să le prezinte sunt: ocupația (trecută
și prezentă), domiciliul (trecut și prezent), reputația la muncă, în cartier,
descriere fizică, inclusiv îmbrăcămintea ce o purta la momentul
incidentului, statut civil, inclusiv copiii, membrii apropiați ai familiei, nivel
de educație, statut financiar (trecut și prezent), informații despre trecutul
familiei victimei și a părinților, inclusiv relația victim ei cu părinții, trecut
medical, fizic și mental, temeri, obiceiuri personale, obiceiuri sociale,
folosirea drogurilor și a alcoolului, hobby -uri, prieteni și dușmani, recente
schimbări în stilul de viață, recente acțiuni în justiție.20
Datele despre autor ce mai pot fi determinate prin profiling sunt:
nivelul de inteligență, nivelul studiilor efectuate, stilul de viață, mediul din
care provine, nivelul adaptabilității sociale, tipul de personalitate,
comportamentul, înfățișarea generală, nivelul adaptabilită ții emoționale,
comportamente specifice destructurării psihice relevate, caracteristicile
personalității dizarmonice relevate, locul de muncă (istoric – adaptabilitate
la locul de muncă), obiceiurile la locul de muncă, domiciliul în raport cu
locul faptei, statutul socio -economic, nivelul adaptabilității sexuale, tipul de
perversiune sexuală (dacă este cazul), motivul faptei.21
În procesul folosit de către o persoană în alcătuirea profilului
psihologic al criminalului, informațiile sunt culese și evaluate, situația este
refăcută, ipotezele sunt formulate, apoi este alcătuit un profil, testat și sunt
așteptate rezultatele. Profiling -ul nu furnizează identitatea unui criminal,

19 Butoi T., Țîru G., Lepăduși V., op ci t., p. 245
20 Butoi T., Țîru G., Lepăduși V., op cit., p. 246
21 Gebert V., op. cit., p.138

18
dar indică tipul de persoană cel mai probabil care ar fi putut comite crima,
datorit ă caracteristicilor unice, certe, și nu încearcă să explice acțiunile unui
infractor violent. Profiling -ul nu va lua locul niciodată unei minuțioase și
bine planificate investigații, nici nu va elimina investigatorii experimentați,
bine pregătiți și inteli genți. Desigur, în funcție de fiecare caz în parte,
complexitatea raportului poate crește, datele furnizate de specialist putând
fi mult mai variate. Se pot previziona, de asemenea, comportamentele
ulterioare ale agresorului, se pot stabili direcțiile de a tac ale anchetatorului,
eventuale capcane ce se pot întinde autorului, date false ce pot fi
comunicate presei pentru provocarea acestuia și, în acest fel, capturarea lui,
etc. Stabilindu -se, pe baza victimologiei și a background -ului victimei,
persoanele țintă ale agresorului, acestea pot fi atenționate, prevenirea fiind
prioritară.

Studiu de caz – particularitățile și investigarea judiciară a
activității infracționale a criminalului în serie Rîmaru Ion .22

Concluzii privind crima și criminalul în s erie. Pe baza reperelor
minimale de ordin obiectiv și subiectiv analizate în acest capitol, se poate
trage concluzia că ucigașul în serie este acel tip criminal care comite multe
omoruri la intervale de timp relativ mari, având ca mobil obținerea unor

22 Vasile V. -arhiva personală

19 senzații extreme, legate de fantasme sexuale perverse și/sau impulsuri
sadice de dominare și manipulare a victimelor.23
Dar această concluzie surprinde trăsături extrem de generale sau, altfel
spus, reperele principale în limitele cărora poate fi identificat și studiat
ucigașul în serie. De aceea trebuie să avem în vedere și aprecierile lui
Egger, profesor asociat de justiție social ă la Universitatea din Sangamo, și
anume: „O crimă în serie se constituie atunci când unul sau mai mulți
indivizi (bărbați în cea ma i mare parte a cazurilor) comit o a doua
omucidere și/sau o altă crimă ulterior; este fără predeterminare (nu există
o relație prealabilă între autor și victimă); survine într -un moment distinct
și, aparent, nu are legătură cu omuciderea inițială, fiind, î n general,
comisă într -o zonă geografică diferită.
În plus, mobilul nu este tentația câștigului material, ci pare să fie
dorința de a -și exercita puterea asupra victimelor. Acestea din urmă pot
avea o valoare simbolică, sunt percepute ca fiind neînsemnate și se află,
cel mai adesea, în imposibilitatea de a se apăra singure sau de a -i alerta
pe ceilalți. De asemenea, ele sunt frecvent percepute ca nefiind prea
puternice, din pricina situației lor în timp și spațiu sau a statutului lor în
mediul căruia îi ap arțin (vagabonzi, prostituate, muncitori imigranți,
homosexuali, copii pierduți, femei singure sau în vârstă) .”24
Dar și această abordare a fost criticată de editorii de la Forensic
Science International care au atras atenția anchetatorilor și experților
judiciari asupra probabilității de a se afla în fața unei crime în serie, atunci
când crima a fost „ comisă asupra tinerilor sau tinerelor, care au fost
brutalizați și care au răni aparente ante-mortem, provocate prin legare,
tortură în scopul producerii dur erii și a suferinței, abuz sexual, mutilare
înainte și după moarte, o motivație unică a rănilor, o posibilă eventrație, o

23 Cioclei V., op cit., p. 218
24 Montet L., Criminali în serie , Ed. Corint, București, 2003, p. 11

20 castrare sau niște mutilări intenționale, ardere cu acid sau o distrugere a
cadavrului, îngropat superficial, sub crengi sau sub pietr e, azvârlit în
gunoaie, în containere sau în apă ”.25
De asemenea, Hickey26, profesor de psihologie criminală la
Universitatea din California, a precizat, pe bună dreptate, că victimologia și
femeia criminal în serie nu sunt suficient reprezentate în această abordare .
Tot astfel, pot exista relații prealabile între făptaș și victima sa („văduvele
negre ”), ca și un mobil pecuniar („îngerii morții ”, doctori, escroci) .

Capitolul II „Referințe legislative comparative privind omuciderile în
românia și în alte st ate ale lumii ” tratează incriminarea juridică a
omuciderilor în legislația română și a altor state din Uniunea Europeană,
dar și din Rusia, Canada și S.U.A, constatându -se că în nicio legislație
crima în serie nu este incriminată în mod distinct dar fiecar e stat are
prevederi care pot fi incluse în această categorie.

În capitolul III “Modul de operare, „semnătura” și tipologia
organizat/dezorganizat, caracteristici specifice criminalilor în serie” am
tratat modul de operare ca marcă a personalității infr actorilor, „semnătura ”
criminalilor în serie, aspect specific doar acestora ce se transpune în ceea
ce nu trebuia să facă în mod necesar și tipologia lor, respectiv criminal în
serie organizat/dezorganizat.

Studiu privind criminalii în serie autohtoni . În vederea verificării
alegațiilor din teoria criminalistică, criminologică dar și din prezenta
lucrare am realizat un studiu practic având în vedere caracteristicile locului

25 Serial murders: Another forensic ch allenge , Forensic Science International, 1985,
p.135 -142
26 Hickey E., The female serial murderer , Journal of Police and Criminal Psychology,
1986, p. 12

21 crimei si modul de operare al unui număr de 18 criminali în serie autohtoni,
la o parte din investigarea acestora participând personal.

Obiectivele studiului
 Dacă criminalii în serie ce au făcut obiectul studiului și -au lăsat
„semnătura” în câmpul infracțional ?
 Dacă pe baza „semnăturii” criminalilor în serie, se poate
concluziona că mai multe infracțiuni au fost săvârșite de același autor ?
 Stabilirea profilului criminalului în serie organizat/dezorganizat și
relația dintre acești criminali în serie și „semnătura” lor.
Pentru efectuarea studiului au fost analizați folosindu -se m etodele
statistice deductibile 18 criminali în serie, avându -se în vedere locul
crimelor, comportamentul acestora înainte, în timpul și după comiterea
faptei, identificarea variabilelor pentru elaborarea unui profil pentru
ucigașii în serie organizați și c ei dezorganizați.
O alta metodă a fost cea a biografiei criminale care reprezintă un
procedeu de investigare a trecutului delincventului și se realizează prin
interviuri cu acesta, la care se adaugă exploatarea oricăror alte surse cu
caracter biografic (fi șe medicale, cazier judiciar, acte civile etc). În unele
cazuri au fost folosite mărturisirile condamnaților (autobiografiile
spontane), adică unele însemnări, mai mult ori mai puțin literare, în care
condamnații și -au descris propriul trecut dintr -o porni re sinceră și
dezinteresată.
Din studiu s -a putut concluziona că :
 Elementele caracteristice ale „semnăturii” pe care un criminal
în serie o lasă în cîmpul infracțional, la mai multe fapte, reprezintă un
indiciu că mai multe fapte cu aceeași „semnătură” au fost comise de
același autor.

22  Stabilirea relației dintre „semnătură” și tipul organizat/
dezorganizat al criminalilor în serie.
Pentru includerea într -una din categoriile prezentate, s -a avut în
vedere pentru cei din categoria organizați premeditarea , cunoașterea
victimei, folosirea mijloacelor de constrângere, ascunderea cadavrului,
lipsa corpurilor delicte și a probelor, transportarea cadavrului etc., iar
pentru cei din categoria dezorganizați mobilul spontan, victima cunoscută,
lipsa controlului l a locul crimei, cadavrul lăsat la vedere, prezența
corpurilor delicte și a urmelor în câmpul infracțional etc. Studierea celor 18
criminali în serie, din punct de vedere al caracterului organizat/
dezorganizat a arătat că doisprezece se încadrează în cate goria celor
organizați, trei în categoria celor dezorganizați și trei în categoria celor
categorisiți border line (mixt).

 O altă concluzie este aceea că la infracțiunile sexuale se întâlnesc
mai multe caracteristici comune ale „semnăturii” față de alte
infracțiuni .
Pe scurt, acest studiu de cercetare a ucigașilor în serie organizați și
dezorganizați vizând un profil al caracteristicilor și a locului crimei, dar și a
criminalilor, furnizează o bază importantă pentru metodele de investigație
bazate pe un p rofil de criminal. Atingând cele trei obiective de studiu am
stabilit că există diferențe cu ajutorul cărora se poate realiza un profil
de criminal, că ucigasii în serie își lasa în general „semnătura”, iar cei
dezorganizați de cele mai multe ori nu fac ac est lucru . Este însă
important să se rețină limitările acestui studiu. Nu vrem să sugerăm că în
toate cazurile nerezolvate s -ar putea face o profilare cu succes. Dorim să
subliniem că acest studiu are un caracter de încercare și ne arată că am
identificat variabile semnificative în ceea ce privește analizarea locului
crimei. Un al doilea pas important pe care îl putem face acum constă în

23 realizarea de profile ori portrete psihologice ale infractorilor după modul de
operare și urmele lăsate la fața locului. Aceste profile constituie, însă,
obiectul unui alt studiu.

În capitolul IV „Specificitatea psihopatologiei criminalilor în serie”
și capitolul V „ Analiza modelelor motivaționale circumscrise crimelor în
serie” am încercat să stabilesc componentele person alității criminale ale
criminalilor în serie și care este motivația conduitei agresive analizând în
detaliu trei modele motivaționale : modelul biologic bazat pe noțiunea de
instinct, modelul psihologic fundamentat pe fenomenul de frustrare și
modelul soci o-cultural.

Capitolul VI „Interdependența dintre cauzalitatea victimală și
cauzalitatea criminală ” abordează aspectele criminologice ale actului
criminal și cuplul penal infractor -victimă din perspectiva psihologiei
judiciare.

În fine, în ultimul capito l „Propuneri de eficientizare a investigării
judiciare a crimelor și criminalilor în serie” am formulat unele idei, o
parte din acestea fiind inserate în Noul cod de procedură penală.

24 BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă

I. Acte normative
1. Constituția Româ niei;
2. Codul penal. Codul de procedură penală., Ed. Hamangiu, 2011;
3. Noul Cod penal. Noul Cod de procedură penală. Cu expuneri de motive
si indexuri alfabetice. Actualizate 5 ianuarie 2012 ., Ed. Hamangiu,
2012;

II. Tratate, cursuri, monografii
1. Alison Laurence, „Forensic Psichologist Handbook”, Willan
Publishing, 2011;
2. Bartol C.,„ Criminal behavior”, Englewood Cliffs, Prentice Hali, 1980;
3. Beliș V. și colab., „Tratat de medicină legală”, vol I și II, Ed.
Medicală, București, 1995;
4. Bogdan T., Sântea I., „Psihologie judiciară, Ed. Themis Cart,
București, 2010;
5. Bogdan V., Sântea Ioan, Drăgan Cornianu Rodica, „Comportamentul
uman în procesul judiciar” , Ed. M.I. Bela, 1983;
6. Brian Lane&Wilfred Gre gg, “ Enciclopedia ucigașilor în seri e”, Ed.
RAO, 1996;
7. Butoi I., Butoi T., „Psihologie judiciară” , Ed. Fundației România de
Mâine , București, 2004;
8. Butoi T., „ Criminali în serie – Psihologia crimei” , Ed. Phobos,
București, 2003;
9. Butoi T., Țîru G., Lepăduși V., „Interferența între psihologie și
criminalistică”, Ed. Litlle star, București, 2007;
10. Campbell J.H., Don deNevi, „Profilers, leading investigators take you
inside the criminal mind”, Prometheus Books, 2004;
11. Canter D., Youngs D., „Investigative psycholo gy, offender profiling
and the analysis of criminal action”, Wiley, 2009;
12. Cioclei V., „Manual de criminologie” , Ed. C. H. Beck, București,
2007;
13. Douglas J., Burgess A., „ Crime classication manual” , Ed. Pocket
Books, 1992;

25 14. Dragomirescu V.T., „Expertiza med ico-legală psihiatrică în Tratat
de medicină legală ”, vol. II, Ed. Medicală București, 1990;
15. Enăchescu C., „Tratat de psihopatologie”, Ed. Tehnică, București,
2000;
16. Esherick Joan, „Criminal psichology and personality profiling”,
Mason Crest Publisher, 2005 ;
17. Floro M., „ Question de violence a Tecole” , Ed. Eres, Paris, 1996;
18. Freud S., „ Angoasa si viața instinctual, Feminitatea”, Ed.
Universitaria, București, 1991;
19. Friedman C., „ Psihiatrie ”, Constanța, 2000;
20. Gassin R., „ Criminologie”, Ed Dalloz, Paris, 1990;
21. Gebert V., „ Practical homicide investigation”, Ed.Taylor&Francis,
New York, 1980;
22. Geberth Vernon, „Practical homicide investigation, 4th edition”,
CRC Press, 2006;
23. Gulotta G., „ La Vitima” , Ed. Giuffre, Milano, 1976;
24. Iftenie V., Dermengiu D., „Medicină Leg ală – curs universitar” ,
Ed. C.H. Beck, București, 2009;
25. Ionescu G., „Tratat de psihologie medicală si psihoterapie” , Ed.
Asklepios, București, 1995;
26. Koksis R.N., „Criminal profiling, principles and practice”, Humana
Press, 2010;
27. Kraepelin E., „ Psyhiatri e”, Ed. J.A.Barth, Leipzig, 1909;
28. Lane B., Gregg W., ” Enciclopedia ucigașilor în seri e”, Ed. RAO
București, 1996 ;
29. Levin J., Fox A., „ Mass murder The Growing Menace”, New York,
Plenum Press, 1985;
30. Lombroso C., „ L`Hommme Criminel” , Tome I, Ed. Felix Alcan, Paris,
1895;
31. Lunde D., „ Murder and Madness”, Stanford, CA, Stanford Alumni
Association, New York, 1976;
32. M. J. Fitzgerald, „ Handbook of Criminal Investigațion” , Ed. by Paul
B. Westen Greebeng, New -York, 1955;
33. Minovici M., „ Tratat complet de medicina legal ă, Atelierele grafice
Socec & Co ”, Societate Anonimă, București, 1930;

26 34. Mitrofan N., Neculau, A. (coord), „ Agresivitatea”, „Psihologie
socială” , Ed. Polirom, Iași, 1996;
35. Montet L., „ Criminali în serie ”, Ed. Corint, 2003;
36. Montet L., „ Les tueurs en serie – Pourquoi deviene – on serial
killer?”, Ed. P.U.F., Paris, 2002;
37. Negrier -Dormont L., Nossintchouk R., Tueurs en serie , Ed. Dominos
Flammarion, Paris, 2001
38. Negrier L., Dormont, „ Tueurs en serie a comportement systemique”
Ed. Chlorofeulles, 1998;
39. Negrier L., Dormont, Nossintchouk R., „ Tueurs en serie” , Ed.
Dominos Flammarion, 2001;
40. Ortmann C.H., Hess K.M., „Criminal investigation” , Delmar
Cengage Learning, 2012;
41. Otnow Lewis Dorothy, „ Vinovați de demență. Pe coridoarele morții
un psihiatru dezvăluie mecanismel e minții criminalilor în serie ”. Ed.
Allfa, București, 2001;
42. Ressler R. , „Whoever Fights Monsțers ”, Ed. Presses dela Cite, 1992
43. Sântea I ., Volumul „Nopți sângerânde”, Ed. Phobos, 2005;
44. Severin T., Butoi T., Butoi I. „ Psihanaliza crimei. Femeia asasin ”,
Societatea știință și tehnică SA, București, 2001;
45. SSA Mark Safarik, FBI; Lt. Arthur Westveer Baltimore, Maryland
Police Department – „Note de curs” ;
46. Țurai C -tin, „Elemente de criminalistică și tehnică criminală” ,
București, 1974;
47. Vasile V. – arhiva person ală.
48. Zamfirescu Neculai, „Logica cercetării criminale” , Ed. Printeuro,
Ploiești, 2001;

III. Studii, articole, note
1. Antoniu, George, Activitatea normativă penală a Uniunii Europene , în
Revista de Drept Penal nr.1/2007;
2. Hickey E., „The female serial murder er”, Journal of Police and
Criminal Psychology, (2), 1986 ;
3. Oancea I., Subțirelu L., Psihiatrii avertizează: „Televiziunea face din
copii bestii violente ”, în ziarul Adevărul, 01 febr. 2003 ;

27 4. Pinatel J., „Egocentrisme et personalité criminelle”, R.S.C./D.P. C
nr. 1/1959;
5. Pinatel J. ,„Agressivité et personalité criminelle” ,R.S.C./D.P.C. nr.1,
1960 ;
6. Revista „ Pentru patrie ” – nr. 1, ianuarie 2000 ;
7. Revista „Știința pentru toți ” – nr. 44 -45, august -septembrie 2006 ;
8. Revista Română de Criminalistică,1999 -2009;
9. Stănoiu R .M., Vasilescu H., „Studiul internațional al
criminalității și al victimelor ”, Revista de Criminologi e,
Criminalistică și Penologie, București , 2000;

IV. Resurse Internet
1. http://criminal.findlaw.com/crimes/a -z/murder_first_degree.tml
2. http://en.wikipedia.org/wiki/Murder_(Canadian_law)
3. www.descopera.ro
4. www.fbi.gov
5. www.mylifeofcrime.wordp ress.com
6. www.tueurenserie.org