ACADEMIA DE POLIȚIE Alexandru Ioan Cuza [602015]

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
ACADEMIA DE POLIȚIE “Alexandru Ioan Cuza”
Facultatea de Poliție
PROGRAMULUI DE STUDII:
MANAGEMENTUL ACTIVITĂȚIILOR INFORMATIVE
TEMA:
TERORISMUL ȘI BIOTERORISMUL,
CECETARE SI PREVENIRE.
Conducător Științific :
Conf. Univ. Dr. Petrică-Mihail MARCOCI
Absolvent: [anonimizat]
2018

CUPRINS
Cuprins…………………………………………………………………………………………………….2
Introducere……………………………………………………………………………………………… 4
Capitolul I ……………………………………………………………………………………………… 7
I.1 Terorismul…………………………………………………………………………………. 7
I.1.1 Definiții ale terorismului în ordine cronologică ……………………………….8
I.1.2 Formele de manifestare a terorismului ………………………………………….14
I.2 Bioterorismul …………………………………………………………………………….16
I.3 Scurt istoric al armei biologice……………………………………………………. 19
I.3.1 Folosirea agentilor biologici ………………………………………………………..21
Capitolul II Atacul Terorist ………………………………………………………………………23
II.1 Psihologia teroristă și armele biolgice ……………………………………………23
II.2 Agentii Patogeni si formele lor de manifestare clinică …………………….27
II.3 Sabotajul unui obiectiv biologic …………………………………………………..42
II.3.1 Consecințele biologice ale unui atac biologic ………………………………..43
II.3.2 Caracteristicile agentilor biologici ……………………………………………… 45
II.4 Clasificarea și indicatorii atentatelor bioteroriste ………………………… 46
II.4.1 Atentate vizibile ……………………………………………………………………….46
II.4.2 Atentate disiminate …………………………………………………………………. 47
II.4.3 Indicatorii unui atac bioterorist …………………………………………………. 48
II.5 Reacția la amenintarea unui atac bioterorist……………………………………53
II.6 Reacția la un atac bioterorist ……………………………………………………… 56
II.7 Aspecte de securitate a reacției la un incident bioterorist …………………. 57
Capitolul III Prevenirea bioterorismului …………………………………………………….61
III.1 Aspecte de investigație epidemiologică polițienească ………………………61
III.2 Raspunsul Politiei ……………………………………………………………………….63
III.3 Cercetare la fața locului ……………………………………………………………….63
III.4 Programele de arme biologice……………………………………………………….65
III.5 Pregatirea comunitații Polițienesti………………………………………………….67
III.5.1 Schimbul de informații ……………………………………………………………..68
III.5.2 Analiza riscului biologic ……………………………………………………………69
III.5.3 Efectuarea investigațiilor …………………………………………………………..70
III.5.4 Idendificarea și securizarea țintelor……………………………………………..71
2

III.5.5 Supravegherea si atenția publică …………………………………………………73
III.5.6 Răspunsul instituțional și gestionarea crizei …………………………………74
III.5.7 Contrabanda biologica……………………………………………………………….76
III.6 INTERPOL unitatea de prevenire a bioterorismului …………………………77
III.7 Cadrul Juridic privind bioterorismul în România ……………………………..80
Concluziii………………………………………………………………………………………………85
Bibliografie
Acte normative……………………………………………………………………………………87
Tratate. Cursuri. Monografii…………………………………………………………………89
3

Intoducere
Riscul atentatelor teroriste produse prin intermediul agenților patogeni
constituie un subiect de preocupare crescândă a serviciilor însărcinate cu
aplicarea legii, a guvernelor și a autorităților sanitare din întreaga lume.
Preocupările legate de armele biologice au de a face cu faptul că tot mai multe
state achiziționează astfel de arme, pe de o parte, și cu faptul că teroriștii și
organizațiile criminale recurg la agenții patogeni, având ca scop provocarea unor
decese în masă, ori scopul de a provoca dezechilibru economic și panică socială,
pe de altă parte.
Bioterorismul a devenit mai mult ca niciodată un risc major de securitate
în secolul al XXI-lea datorită difuzării biologiei și biotehnologiei pe întregul
glob, oferind astfel unui număr mare de țări aflate în curs de dezvoltare speranța
de a îmbunătăți starea de sănătate, securitatea alimentară, dar în același timp
progresul economic și cel tehnologic.
Datorită acestei disponibilități crescânde de cunoștințe, dar și mai ales
datorită creșterii nivelului de informații, de echipamente și a specialiștilor în
domeniu, tot mai multor state le sunt oferite oportunități de a iniția viitoare
programe de înarmare cu arme biologice. Astfel, putem adăuga prin a spune că,
preocupările asupra armelor biologice au de a face pe de o parte cu faptul că noi
state achiziționează astfel de arme pentru a-și consolida supremația la nivel
regional, iar pe de altă parte, teroriștii și organizațiile criminale recurg la agenții
patogeni pentru a determina instabilitate socială și economică, panică și
dezordine în rândul populației.
4

Deși bioterorismul reprezintă o problemă presantă a seculului XXI,
istoricii militari au relevat faptul că armele biologice au fost folosite încă din
cele mai vechi timpuri. Deși astăzi armele biologice sunt utilizate sub alte forme,
contextul rămâne același ca pe timpuri, un exemplu în acest sens fiind
reprezentat de romani, care otraverau sursele de apă ale inamicilor sau de tătari
care catapultau în cetățile asediate cadavre infestate cu ciumă bubonică.
La începutul secolului al XXI-lea ne aflăm în fața unor extraordinare
provocări și a unor extraordinare interconectari. Suntem cu toții vulnerabili în
fața noilor amenințări la adresa securității și a vechilor amenintări care au
evoluat în modalități complexe și impredictibile. Orice eveniment ori proces
care provoacă morți pe scară largă sau reduce șansele de viață și care
subminează statele ca subiect al sistemului internațional, trebuie văzut ca o
amenințare la adresa păcii și securității.1
Dincolo de pericolul social pe care îl reprezintă agenții patogeni naturali
sau artificiali, nu putem să nu remarcăm faptul că, pe termen mediu sau lung,
aceștia produc și serioase daune naturale, distrugeri la nivelul resurselor de apă,
agricole și de hrană. Mai mult decât atât, bioterorismul reprezintă un efect al
dezvoltării tehnologiei și a științei în special în domeniile microbiologiei,
biotehnologiei, biologiei moleculare și a ingineriei genetice, întrucât rezultatele
acestora pot conduce la modificări genetice, ce pot fi periculoase pentru om și
pentru mediul înconjurător.
Pentru aceasta, ar trebui ca dezvoltarea acestor ramuri ale științei să fie
reglementate pentru a nu putea fi folosite în scopuri teroriste. În sprijinul acestui
fapt, vin cele două convenții internaționale: Convenția pentru Interzicerea
1 K. Annan, Courage to fulfill our responsibilities , în The Economist, ediția electronică a economist.com 2
decembrie 2004, Apud. Marin Cruceru, Carmen Mureșan, Bioterorismul și pandemiile, Ed. Top Form,București,
2010, p. 5
5

Armelor Chimice (CWC- Chemical Weapon Convention) ce monitorizează
producerea și folosirea substantelor chimice și Convenția pentru Arme Toxice și
Biologice a Națiunilor Unite (BTWC- The Biological and Toxin Weapons
Convention) ce reprezintă în momentul actual cel mai puternic instrument
împotriva terorismului internațional.
Este evident că armele biologice reprezintă o alternativă pentru teroriști, și
atunci apar o serie de întrebări la care, vom încerca în paginile ce urmează să
răspundem lucid și documentat. Prin această lucrare, urmăresc să demonstrez
actualitatea temei abordate și importanța sa la nivelul securității internaționale,
printr-o cercetare riguroasă a cărților și articolelor de specialitate.
6

Capitotul I. Aspecte conceptuale
I.1. Terorismul.
Bioterorismul reprezintă o ramură a terorismului, prin urmare pentru
înțelegerea aspectelor specifice ale cadrului general, sunt necesare cateva
clarificări terminologice minime cu privire la conceptul de terorism și cu privire
la formele de manifestare ale acestuia.
Riscurile, amenințările și pericolul la adresa securității statelor, implicit a
României, sunt potențate de vulnerabilitățile interne ale acestora și de
fenomenele asociate globalizării, dintre care cele mai periculoase sunt
proliferarea crimei organizate și a extremismului. Una dintre cele mai virulente
forme asociative de manifestare a acestora o reprezintă terorismul.
Creșterea periculozității acțiunilor teroriste la nivel internațional sunt
determinate de modul de acțiune asimetric al organizațiilor teroriste, de abolirea
regulilor și normelor de drept ale conflictelor armate, ale normelor dreptului
internațional și în special celor etice și morale dictate de asumarea unor valori
general-umane, acceptate de civilizație.
Terorismul, scria Brian M. Jenkins, a sporit în mod simțitor în ultimii ani.
Extremiști politici și criminali, în diferite părți ale lumii se dedau frecvent la
atacuri împotriva călătorilor din aeroporturi și gări, plasează bombe în sediile
unor organizații internaționale, societăți multinaționale, restaurante, hoteluri,
7

cinematografe și teatre, capturează și deturnează avioane și nave, atacă
ambasade, răpesc personalități politice și diplomați(…). Suntem martorii unor
asemenea acte aproape zilnic. Terorismul a devenit un nou element
destabilizator în relațiile internaționale.”2
I.1.1.Definiții ale terorismului în ordine cronologică:3
Terorismul este o metodă de luptă în confruntarea dintre grupări și forțe
sociale, mai degrabă, decât între indivizi și apare indiferent de orânduirea
socială. (Hardman 1935)
Terorismul este o formă de luptă între diferite grupuri și forte sociale, și nu
între indivizi, și nu se poate desfășura în orice context social. (Hardman,1936)
Terorismul este o metoda prin care se încearcă impunerea terorii.
(Waclorsky,1939)
Terorismul este o metodă de acțiune prin care se încearcă producerea
terorii pentru a-și impune dominarea asupra statului și pentru a schimba
guvernarea.
Teroarea politica este utilizarea planificată a terorii sau a amenințării cu
folosirea violenței împotriva unui individ sau unui grup social cu scopul de a
obține unele revendicări. (Chisholm, 1948)
2 Brian M. Jenkins, Intemational Terrorism, A new mode of conflict in International terrorism and Worfd
Security, London, pag. 13
3 Gr. De divizie (r) dr. Gheorghe Arădăvoaice, General de divizie (r) Dumitru lliescu, Maior Laurențiu Dan Niță,
Terorism, antiterorism, contraterorism; Ed- ANTET 1997, pag.239
8

Teroarea poate să se declanșeze fără o provocare preliminară iar victimele
sunt indivizi nevinovați. ( Arendt, 1951)
Terorismul este amenințarea cu folosirea violenței sau chiar folosirea
acesteia cu scopuri politice. ( Croizier, 1960)
Din punct de vedere sociologic, teroarea este reprezentată de o persoană,
un lucru care provoacă frica sau suferința intensă cu scopul de a intimida sau
subjuga, acționând ca armă politică sau ca politica în sine. Din punct de vedere
politic, funcția sa principală este aceea de a intimida și dezorganiza guvernul.
( Roucek, 1962)
Terorismul poate avea ca finalitate politica în două moduri: prin
mobilizarea forțelor și rezervelor favorabile cauzei insurgenților sau prin
imobilizarea forțelor sau rezervelor care aparțin în mod normal acestora.
Un proces de teroare este reprezentat prin actul de violență sau
amenințarea cu violența, reacția emoțională și efectele sociale pe de o parte, și pe
de altă parte, sistemul de teroare poate să includă anumite ipostaze ale războiului
și anumite comunități politice.(Walter, 1964)
Există un element de arbitrariu atât în capacitatea factorilor de răspundere
de a ignora orice norme legale obligatorii cât și calcularea gradului de teroare,
așa cum este perceput de cetățeni. ( Dallin și Breslauer, 1970)
Desfășurarea politicii și a propagandei prin violență a terorii. (Neale, 1973)
Terorismul este cea mai amorală formă de violență organizată (Wilkinson,
1973).
Ceea ce deosebește terorismul atât de vandalism, cât și de crima
nonpolitică este violența motivată de scopuri politice (Crozier, 1974).
Particularitatea actelor teroriste constă în faptul că rămăn întipărite în memoria
oamenilor (Fairbairn, 1974).
9

Terorismul internațional este violența motivată politic și social (Bite,
1975).
Amenințarea cu forța, actele individuale de violență sau campaniile de
violență concepute în primul rând pentru a inspira teama, pentru a teroriza, pot fi
definite ca terorism (Jenkins, 1975).
Terorismul internațional reprezintă un act care este esențialmente motivat
politic și care transcende frontierele naționale (Fearey, 1976).
Terorismul transnațional este practicat de indivizi independenți care se
bucură sau nu de sprijinul unor state simpatizante. Terorismul internațional este
opera unor indivizi sau grupuri controlate de un stat suveran (Milbank, 1976).
Terorismul politic poate fi definit ca o strategie, o metodă prin care un
grup organizat încearcă să atragă atenția asupra scopurilor sale sau să obțină
concesii pentru acestea, prin folosirea sistematică și deliberată a violenței
(Watson, 1976).
Violența pentru a deveni terorism trebuie sa fie politică (Weisband și
Roguly, 1976).
Terorismul politic este o formă de război clandestin nedeclarat și
neconvențional purtat fără nici un fel de reguli sau limitări umanitare
(Wilkinson, 1976).
Strategia teroristă nu urmărește înfrângerea forțelor regimului militar, ci
înstrăinarea morală a maselor față de guvern, până când izolarea devine totală și
ireversibilă (Wolf, 1976).
Teroarea individuală este un sistem de violență revoluționară folosit
împotriva personalităților conducătoare din guvern sau din administrație
(Ivansky, 1977).
10

Terorismul este folosit pentru a crea o atmosferă de disperare sau frică
pentru a zdruncina încrederea cetățeanului de rând în guvern și în reprezentanții
săi (Leiser, 1977).
Terorismul este folosit pentru a crea frică, panica și pentru a atrage atenția
populației (Jenkings, 1977).
Terorismul este folosirea unor mijloace considerate de societate ca
„nelegitime” de către o minoritate sau de către un singur disident, nemulțumit de
faptul ca nu poate influența mersul societății în direcția dorită (CIutterbuck,
1977).
Terorismul implică folosirea intenționată a violenței sau a amenințării cu
violența de către agresor împotriva unei ținte-instrument cu scopul de a transmite
țintei principale că este vizată a fi victima unui viitor act de violență (Paust,
1977).
Cel ce este terorist pentru cineva, este terorist pentru toți. Toate actele
teroriste sunt crime și multe constituie violări ale legilor de război, dacă există o
stare de război ( Jenkins, 1978).
Terorismul constă în acte de violență planificate, folosite în scopuri
politice explicite, îndreptate împotriva unei puteri organizaționale sau structuri
statale și, care , implică un număr relativ mic de conspiratori (Hamilton, 1978).
Provocarea sau amenințarea cu provocarea unei stări de neliniște prin
violența ieșită din comun, în scopuri politice, de către un individ sau un grup, fie
în favoarea fie în defavoarea autorităților guvernamentale existente (Mickolus,
1978).
Terorismul este comportamentul motivat politic al unui grup care, prin
mijloace violente încearcă să-și impună voința în fața persoanelor și a
proprietății. (Schwind, 1978)
11

Terorismul politic înseamnă folosirea formelor anormale ale violenței
politice sau amenințarea cu folosirea sa, sub diverse forme, în scopul atingerii
obiectivelor politice (Shultz, 1978).
Terorismul este apogeul violenței. (Zinam, 1978).
Terorismul este o metodă a luptei politice care îndeplinește trei condiții:
implică folosirea violenței extreme, se face împotriva oamenilor nevinovați, este
nelegitimă. (Pontara, 1979)
Terorismul politic înseamnă folosirea sistematică a violenței în scopuri
politice, îndreptată împotriva celor neimplicați direct în conflictul politic, iar
tăria sa depinde de patru factori : arme, mobilitate, comunicații (publicitate) și
bani. (Tromp, 1979).
Terorismul reprezintă folosirea violenței politice extraordinare sau
amenințarea cu folosirea acesteia în scopul instaurării unei stări de frică,
neliniște, panică în rândul țintelor spectatoare, mai numeroase decât grupul
victimelor simbolice imediate. ( Heyman, 1980).
Terorismul există atât în contextul rezistenței violente împotriva statului,
cât și atunci când acesta se exercită în interesul statului. (Crenshaw Hutchinson,
1981).
Acțiunile teroriste sunt ostentative (demonstrative) spectaculoase și
teatrale, iar victimele sunt simple instrumente în jocul terorist. (Hacker,l981)
Terorismul neguvernamental înseamnă folosirea extinsă și sistematică a
violenței ofensive, a crimei și distrugerii vizând oficialitățile guvernamentale și
populația în general, ca și proprietatea publica și privată, în scopul de a
determina indivizii, grupurile, comunitățile, entitățile economice și
administrative să-și schimbe comportamentul și strategiile actuale , astfel încât să
corespundă cererilor politice ale extremiștilor. (German, 1981)
12

Actele teroriste sunt accese severe de violență îndreptate împotriva
noncombatanților de către părțile aflate în lupta politică. (Sederberg,1981)
Pentru obținerea efectelor dorite, teroriștii se bazează nu atât de mult pe
caracterul imprevizibil al acțiunilor, ci mai degrabă, pe luarea prin surprindere a
țintei, ca și pe izbucnirea violenței în mediile în care, în mod normal, nu se
întâmplă astfel de lucruri. Terorismul este utilizarea sistematică și bine gândită a
actelor de violență, ofensiva împotriva guvernului și a maselor largi ca și
împotriva proprietății publice și private pentru a constrânge unele persoane,
grupuri, comunități să-și modifice comportamentul și politica promovată.
(Herman, 1981)
Terorismul este un sistem organizat de intimidare pentru a crea
instabilitate în cadrul unei societăți democratice. Teroriștii internaționali caută să
lanseze atacuri imprevizibile și nediscriminatorii asupra grupurilor (polițienești,
militare, naționale și multinaționale) pentru a schimba echilibrul politico-
economic al lumii. (Thackrah, 1982)
Terorismul este folosirea violenței sau a amenințării cu violența în scopuri
politice de către persoane sau grupuri, indiferent dacă acționează pentru sau
împotriva autorității guvernamentale stabilite, dacă asemenea acțiuni urmăresc
influențarea unui grup țintă aflat dincolo de victima sau victimele imediate .
(Seger, 1990)
Terorismul este una dintre cele mai importante și spinoase probleme cu
care se confruntă astăzi omenirea și trebuie să constituie o prioritate pe agenda
de lucru . ( Walter Laqueur).
I.1.2.Formele de manifestare ale terorismului.
13

Pe parcursul timpului, teoreticienii și analiștii din domeniu au realizat mai
multe clasificări ale formelor de manifestare ale acestui fenomen, dintre care
enumerăm următoarele:
– terorismul politic ce s-a manifestat îndeosebi în timpul războiului rece,
ca modalitate de subminare reciprocă, prin violență non-statală, a celor două
ideologii- socialistă și capitalistă. Acestă formă de manifestare a terorismului se
apropie mai mult de una ideologică, în realitate fiind vorba de o luptă pentru
putere sau pentru impunerea unui anumit tip de putere.
– terorismul informațional reprezintă unul dintre cele mai prgnante
probleme ale societății omenești moderne, și are în vedere globalizarea
informației, a actului comunicațional, și în genere distrugerea fizică a unor
sisteme tehnice de comunicații, virusarea computerelor și distrugerea rețelelor și
a bazelor de date, îndeosebi din domeniile economic, financiar și militar, crearea
unor structuri și rețele speciale ciberteroriste care să opereze în spațiul
informațional și nu în cele din urmă, practicarea, pe scară largă, a pirateriei
electronice.
– terorismul mediatic reprezintă canalul de comunicare prin care se
asigură negocierea dintre teroriști și organele de ordine pe posturile de
televiziune naționale, popularizând astfel cauza grupării și având drept
consecință intimidarea populației, dar și un aspect pozitiv prin atragerea de
simpatizanți.
– terorismul financiar se realizează prin procurarea sau recuperarea de
fonduri obținute prin acțiuni de privare de libertate a unor persoane importante,
prin amenințări reale asupra populației, diferite moduri de șantaj, spargeri de
bănci, precum și atacarea unor mijloace care transportă bunuri și valori.
14

– terorismul rasist. Principalul reprezentant este organizația Ku-Klux-
Klan apărută în SUA la jumătatea secolului al XX-lea, și care deși interzisă în
anul 1960, se pare că aceasta continuă să acționeze într-o continuă
conspirativitate, provocând atfel teroare precum și o stare de teamă și
nesiguranță în rândul populației de culoare.
– terorismul extremist-naționalist. Grupările care practică acest tip de
terorism au drept scop realizarea propriului stat. Principalele astfel de grupări
sunt: ETA ( Mișcarea Bască Patriotică de Eliberare) ce are drept scop eliberarea
de sub guvernarea spaniolă, iar acțiunile militare ale acesteia vizează obiective
turistice precum și persoane din aparatul de represiune; IRA (Armata
Republicană Irlandeză) are drept scop formarea unei Irlande libere; PKK
(Partidul Muncitoresc din Kurdistan) urmărește de asemenea creearea propriului
stat etc.
– terorismul neofascist sau neonazist se manifestă printr-o politică și
ideologie de extremă dreapta ce încearcă să readucă pe scena internațională
cultul violenței prin exacerbarea naționalismului, îndemnând la nesocotirea
drepturilor legitime ale popoarelor, la amestecul în problemele interne ale altor
state, precum și la unele acțiuni de forță ce pot avea consecințe în periclitarea
climatului internațional de securitate.
– terorismul fundamentalist religios. Cel mai răspândit tip este
fundamentalismul religios de tip islamist care a devenit un real pericol la nivel
internațional datorită integraliștilor musulmani care îndeamnă și apreciază ca
fiind logice și inevitabile acțiunile teroriste împotriva „necredincioșilor”.
I.2. Bioterorismul.
15

Bioterorismul reprezintă un subiect puțin înțeles, până în acest moment nu
există o definiție unanim acceptată a acestui concept. Cea mai larg răspândită
definiție a bioterorismului, acceptată de majoritatea specialiștilor, consideră
bioterorismul o activitate ce constă în amenințarea cu utlizarea unui virus,
bacterii, ciuperci, toxine sau microorganisme, în scopul provocării intenționate
a unei maladii sau decesul oamenilor, animalelor, sau plantelor fără a exista o
declarație oficială de război, nici chiar necesitatea ca agresorul sa fie un stat
( acesta ar putea fi de exemplu o grupare de crimă organizată).4
O altă definiție a bioterorismului vede în acest act amenințarea și utilizarea
agenților biologici de către indivizi sau grupuri organizate, în diferite scopuri,
variind de la cele politice, economice, religioase, ecologice, sau alte obiective
ideologice. Această definiție evidențiază faptul că, actele de bioterorism pot fi
folosite atât pentru un asasinat individual, cât și pentru a cauza incapacitatea sau
moarte a unei mase de oameni, spre exemplu dacă mediul înconjurător este
contaminat acesta poate afectat pe termen scurt o mică parte din populație, însă
pe termen lung poate avea efecte negative asupra unei mase de oameni.
Codificarea agenților patogeni și a toxinelor iși are începutul în anul 1874,
prin Declarația de la Bruxelles, prin care se cerea încetarea folosirii acestor
microorganisme ca armament.
Cele mai importante codificări ale reacțiilor comunitații internaționale ce
fac referire la interdicția producerii și utilizării armelor biologice sunt, protocolul
de la Geneva, din anul 1925, și Convenția privind Armele Biologice și Toxinele,
din anul 1962. De asemenea în anul 1975 a fost momentul în care Convenția
4 Ioan Dascălu (coord.), Cristian Eduar Stefan, Mariana-Daniela Marica, Septimiu Mihai Marica, Bioterorismul
în societatea modernă, Ed.Sitech, Craiova, 2009,p. 25
16

Organizației Națiunilor Unite privind Armele Biologice și Toxinele a intrat în
vigoare și în același timp se considera la acea vreme că doar patru state dețin
armament biologic : Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică, China și
Africa de Sud, spre deosebire de anul 2005 când, pe de o parte s-a observat
interesul acordat domeniului biologic prin semnarea Convenției ONU de către
169 de state, iar pe de cealaltă parte și îngrijorarea crescândă a comunitații
intenaționale datorită suspectării a șapte state (China, Egipt, Iran, Israel, Coreea
de Nord, Rusia și Siria) cum că ar deține programe de cercetare pentru armamet
de război biologic ofensiv, dar la nivel diferit de dezvoltare. Desigur toate aceste
state au susținut că sunt doar programe de cercetare medicală.
Definiția armelor de distrugere în masă a fost adoptată în Comisia de
Armament din cadrul O.N.U. la 12 august 1948 și confirmată prin Rezoluția
Adunării Generale a O.N.U. nr. 32/84B din 12 decembrie 1977 . Aceasta lua în
considerare armele explozive atomice, armele cu material radioactiv, armele
letale chimice și biologice și alte arme ce vor fi dezvoltate în viitor, care vor avea
caracteristici comparabile, ca efect de distrugere, cu cele ale bombei atomice sau
ale armelor menționate anterior. Dreptul internațional umanitar include armele
de distrugere în masă, nucleare, radiologice, biologice și chimice în categoria
armelor a căror folosire în conflicte armate este interzisă.
Acestea se înscriu în categoria mijloacelor și metodelor de război cu efecte
nediscriminante, care afectează în aceeași măsură combatanții și obiectivele
militare, ca și populația și bunurile civile. Prin aceste caracteristici, armele de
distrugere în masă contravin principiilor de bază consacrate în dreptul
internațional umanitar, încadrându-se în criteriile care justificăm interzicerea
metodelor și mijloacelor de război.
Preocupările privind elaborarea unui instrument juridic internațional
pentru interzicerea folosirii în război a armelor chimice precum și a celor
17

biologice s-au materializat prin semnarea, la 17 iunie 1925, la Geneva, a
Protocolului privind interzicerea folosirii în război a gazelor asfixiante, toxice
sau similare și a mijloacelor bacteriologice de luptă . Acesta a introdus în dreptul
internațional interdicția „folosirii în război a gazelor asfixiante, toxice sau
similare, ca și a tuturor lichidelor, substanțelor sau procedeelor asemănătoare” și
a „mijloacelorbacteriologice de luptă”, cu alte cuvinte, două dintre categoriile de
arme de distrugere în masă, cele chimice și cele biologice.
În aceste condiții, a apărut necesitatea unor instrumente de drept
internațional public, care să interzică și activitățile de dezvoltare, producere,
stocare a armelor chimice și a celorbiologice și să prevadă eliminarea stocurilor
existente de astfel de arme. Prin Rezoluția Adunării Generale a O.N.U. nr.
3603/XXIV, a fost condamnată utilizarea armelor chimice șibiologice, fiind
contrare Dreptului Internațional Umanitar . S-a decis introducerea pe ordinea de
zi a Comitetului pentru dezarmare de la Geneva elaborarea unor instrumente de
interzicere completă a celor două categorii de arme de distrugere în masă. Primul
domeniu abordat a fost cel al armelor biologice . După trei ani de negocieri,
Convenția cu privire la interzicerea perfecționării, producției și stocării armelor
bacteriologice (biologice) și cu toxine și la distrugerea lor (BTWC) a fost
elaborată în cadrul Comitetului pentru dezarmare de la Geneva , la începutul
anului 1972. Aceasta a fost deschisă spre semnare la 10 aprilie 1972, la Londra,
Moscova și Washington, și a intrat în vigoare la 26 martie 1975. Până în prezent,
Convenția a fost semnată de 169 de state și ratificată de 153 de state. BTWC este
primul tratat universal care interzice o întreagă categorie de arme de distrugere în
masă -bacteriologice (biologice) și toxice – reprezentând o componentă-cheie a
cadrului universal pentru dezarmare generală și neproliferare.
18

Evenimentele din ultimii ani, în special după atacurile teroriste din anul
2001 și amenințările cu antrax ce au urmat în Statele Unite ale Americii, după
care a crescut frecvența atacurilor teroriste în Europa ce au vizat infrastructuri de
transport de persoane și locuri publice aglomerate, însoțite de amenințări tot mai
dese de la grupări teroriste privind posibilitatea utilizării armelor biologice, dar și
descoperirea unor laboratoare cu capacități de producere, stocare și diseminare în
condiții optime a agenților patogeni și a toxinelor a dus la cel mai ridicat nivel de
îngrijorare a comunității internaționale, precum și la incercarea identificării
potențialelor atacuri bioteroriste.
I.3. Scurt istoric al armei biologice:

Folosirea agenților biologici și a toxinelor acestora ca armă pentru prima
oară nu este cunoscută exact, datorită neatestării lor istorice, dar putem face doar
presupuneri asupra utilizării lor ori a aparițiilor întamplătoare ale unor epidemii
sau pandemii și astfel tindem să spunem că acest tip de armă a aparut odată cu
dezvoltarea ființei umane.Astfel în raport de clasificarea în timp a armei
biologice se cunosc două perioade:
a.Perioada empirică- reprezintă perioada în care agenții biologici și
toxinele erau utilizate pe baza experiențelor dobândite prin observație.
b.Perioada științifică-reprezintă momentul în care s-a iesit din perioada
empirica prin descoperirea în 1863 a francezului Casimir Davaine a agentului
cauzal al antraxului5, și până în ziua de azi. Această perioadă este caracterizată
de atestarea agenților biologici prin dovezi.

5 Istoria Armelor Biologice , accesat la www.ancex.ro/upload/ISTORIA_ARMELOR_BIOLOGICE.pdf, în data
de 25. 05.2012, ora 12
19

După reușita medicului Casimir Davaine, au urmat o serie de descoperiri
excepționale ale agenților biologici cauzali pentru diferite boli, astfel enumerăm:
-1867, Robert Koch, obține primele culturi pure de antrax;
-1882, Loffer și Shutz descoperă agentul cauzal al morvei;
-1887, Sir David Bruce descoperă agentul cauzal al brucelozei;
-1883, Robert Koch descoperă agentul cauzal al holerei;
-1907, Howart T. Ricketts descoperă agentul cauzal al tifosului;
-1912, descoperirea agentului cauzal al tularemiei, în districtul Tulare din
California.6
Toate acestea au fost urmate de descoperirea unei serii de vaccinuri, precum
cel antirabic descoperit de Pasteur, apoi antituberculos descoperit de Koch, dar și
confirmarea teoriei lui Janner privind proprietățile vaccinale ale tulpinelor de
variola de la cabaline și bubaline cu rol de imunitate împotriva variolei umane.
În urma acestor descoperiri speranțele umanității au crescut privind
existența reală a unui antidot împotriva agenților biologici, dar pe de altă parte
această uriașă dezvoltare stiințifică nu a putut lăsa deoparte avantajele utilizării
armei biologice , desigur pe baza argumentelor științifice, pentru a face
experimente cu diverși agenți pe diferite animale, precum: marele cercetător
Louis Pasteur, universal recunoscut pentru cercetările umanitare a experimentat
bacteria salmonella pentru a extermina șobolanii, a vibronului holeric pentru a
extermina iepurii, a ageților dizenteriei contra lăcustelor.7
6 Idem.
7 Idem
20

I.3.1.Folosirea agenților biologici:
– Secolul XV – Conchistadorul spaniol Pizarro a răspândit variola
printre indienii din America de Sud, oferindu-le haine contaminate cu variolă,
pentru a-i determina să cedeze în fața cuceritorilor;
– 1767 – Englezii au contaminat mai multe triburi de indieni din Ohio și
din Pennsylvania, oferindu-le pături infestate cu variolă
-Anii 1914-1918 – Germania a fost acuzată de a fi expediat în SUA vite
contaminate cu antrax și morva (rapciuga), de asemenea, că a încercat să
provoace holera în Italia și pesta în Rusia;
-1939 – Militarii japonezi au infectat sursele de apă sovietice cu
Salmonella Tiphy;
-1940-1941 – Japonezii au împrăștiat suspensii de pestă asupra orașelor
chineze prin bombe cu fragmentație. Au fost utilizați, de asemenea, purici
infestați. Britanicii au experimentat antraxul în insula Grunard, în largul Scoției.
În același an militarii japonezi au răspândit din aeroplane 15 milioane de
purici infectați cu pestă, deasupra satelor din China și Manciuria, declanșând mai
multe epidemii;
-1960 – SUA au fost bănuite că utilizează arme biologice în Vietnam. La
rândul său, Vietnamul utiliza diferite metode pentru a contamina trupele
americane;
-1972-1979 – Convenția asupra interzicerii, dezvoltării, producției și
stocării de arme biologice și chimice și asupra distrugerii lor a fost ratificată de
103 state. SUA nu au semnat-o decât în anul 1975. O explozie în complexul
21

militar Sverdlovsk (Rusia) a provocat moartea mai multor zeci de persoane
și câteva sute au fost contaminate cu antrax;
-Anii 1975-1983 – Prin utilizarea de mycotoxines tricohecnes,
vietnamezii au făcut să cadă „ploaia galbenă“ în Laos și în Cambodgia;
-Anul 1984 – În Oregon, membrii sectei Shree Rajneesh au contaminat
restaurantele cu salmonella. Patruzeci de persoane au fost spitalizate;
-1992-1995 – Secta japoneză Aum a încercat să procure virusul Ebola
din Zair. În anul următor, membrii sectei au ajuns să disemineze antraxul în
interiorul unui imobil. S-a presupus că Irakul dispune de proiectile teleghidate
cu încărcătură biologică; 17 țări au fost susceptibile de a dispune de astfel de
arme; în Japonia, secta Aum a procedat la mai multe tentative de contaminare;
Ossama Ben Laden a fost suspectat că deține arme biologice;
-Anul 2001 – Scrisorile cu antrax au semănat panică în SUA și au cauzat primii
morți ai terorismului biologic.
Capitolul II. Atacul bioterorist
II.1. Psihologia teroristă și armele biologice
Pentru a înțelege modelul psihologic după care au loc interacțiunile
triunghiului terorist-victimă–stat, trebuie să privim în mintea teroristului și a
părților afectate (statul și cetățenii acestuia).
Cercetătorii au ajuns la concluzia că în fond un terorist nu este o persoana
care se confruntă cu tulburări de personalitate. Descifrarea minții și a gândirii
unui terorist a reprezentat dintotdeauna un procedeu extrem de dificil, și asta
22

datorită faptului că aceștia nu se oferă voluntari în cercetările psihologice. Cu
toate acestea, acțiunile sale viitoare pot fi deduse din trecutul său, din
comportament, din motivațiile sale și chiar din acțiunile pe care acesta le
întreprinde.
Întorcându-ne la psihologie, se știe că moralitatea și codul moral s-au
dezvoltat în trei stadii. Primul stadiu (copilăria) este acela în care acțiunile sunt
conduse de ideea de recompensă sau pedeapsă. Al doilea stadiu de dezvoltare se
produce când o persoana acționează în funcție de normele sociale dintr-o
societate: va purta haine chiar dacă nu vrea, se va căsători la un moment dat,
etc. Stadiul final al dezvoltării morale este acela în care o persoană judecă
actele sale după propriile noțiuni de bine și rău. Astfel, teroriștii își continuă
actele de teroare fiindcă au convingerea că este o metodă corectă de a-și atinge
obiectivele. În termeni de psihologie freudiană, se poate spune că superego-ul a
renunțat la ego-ul care raționalizează fiecare acțiune îndeplinită de terorist.8
Daca este să ne referim la sistemul de ierahizare a lui Maslow, este relativ
ușor de înțeles modul de gândire ala teroriștilor, întrucât nevoile sunt aranjate
ierarhic, pornind de la cele de la bază care trebuie îndeplinite pentru a
supraviețui, și continuând cu cele din vârful piramidei ce repezintă nevoie de
împlinire personală. Pentru teroriști, modul de a acționa este bazat pe
convingerea că ceea ce fac reprezintă o modalitate corectă pentru a-și atinge
obiectivele și le consideră nevoi ce trebuie satisfăcute.
În acest sens, putem menționa faptul că, într-o societate în care terorismul
este într-o continuă dezvoltare populația nu se va simți în siguranță și vor încerca
să-și caute protecția, renunțând în acest fel la simpatia pentru alte etnii sau religii
ce au fost sau sunt asimilate terorismului
8 Adrian Mircea Baciu, Bioterorism, Arme Biologice și Structurile de aplicare a legii, Ed. Prouniversitaria,
București, 2009,p. 78
23

Fig. 1. Piramida lui Maslow
În paginile anterioare am menționat o serie de concepte și terminologii
legate de terorism. În continuare, se va vedea o schimbare recentă în tendințele
terorismului și modul în care armele biologice sau bioterorismul pot deveni o
posibilitate în viitorul apropiat.
Probabil că una dintre cele mai pregnante probleme ce ține de terorism,
este faptul că în ziua de astăzi, teroriștii au ajuns mult mai inteligenți și mai bine
pregătiți decât erau cei din trecut. Ei exploatează foarte înțelept circumstanțele și
împrejurăr. Psihologii recunosc două tipuri de agresiune teroristă. Agresiunea
emoțională, care este mai mult carnală și asociată cu furia teroristă
tradițională, fiind instantanee și nesfârșită în consecințe, daunele aduse
publicului în urma agresiunii teroriste (ca sinuciderea) constituind recompense
în sine. Cele mai multe evenimente teroriste din trecut se aflau sub această
categorie de agresiune teroristă. Agresiunea instrumentală este o agresiune de
tip calculativ, unde energia se canalizează ca mijloc de obținere a actului final9.
Scopul actelor teroriste este acela de a produce efecte negative pentru
inamicii săi, dar mai ales de a obține avantaje pe termen lung pentru ei înșiși.
Daca este să ne referim la efectele pe termen scurt, putem vorbi de pierderea
9 Ibidem. p. 81
24

vieților ori a proprietăților, cu toate că de cele mai multe ori ținele teroriștilor
sunt mult mai mari. Ei urmăresc în principal să instaureze panică în rândul
societății civile, să genereze nesiguranța ori frica, și mai ales să-și forțeze
inamicii să investească din ce în ce mai multe resurse financiare pe sisteme de
siguranță și securitate și cu toate acestea să continue să trăiască într-o stare de
nesiguranță.
Un exemplu elocvent în aceste sens este reprezentat de atentatul din
Statele Unite Ale Americii din 11 septembrie 2001, atentat prin care s-a redus
semnificativ puterea statului însâ doar pentru o perioadă scurtă, pe când un
incident care nu an atras atenția internațională la fel de mult, este acela al unui
caz de antrax care a reușit să oprească activitatea Congresului SUA pentru mai
mult de o săptămână.
Putem preciza astfel că, actele teroriste și psihologia acestora nu se
măsoară doar în numărul de decese ori în impactul biologic, ci mai ales în
instaurarea unei stări de panică, teroare și anxietate în rândul populației.
O altă paradigmă a strategiei teroriste se referă la creeare de metode noi de
teroare și de distrugere în masă și asta datoriă faptului că în timp, oamenii devin
imuni până și la cele mai urâte forme de moarte și distrugere cum sunt bombele
sau atacurile sinucigașe. Acest lucru se reflectă în terminologia utilizată de Al-
Qaeda când a utilizat o metodă de atac total nouă pe 11 septembrie.
Bioterorismul poate deschide noi orizonturi pentru atingerea scopului. Un alt
motiv pentru care aceste acte își ating obiectivele este acela că, în timp ce alte
forme de terorism provoacă nesiguranță în mediu, evenimentul bioterorist
provoacă nesiguranță în corpul unei persoane din cauza perioadei de incubație
25

și a diferențelor individuale. Frica de infectarea cu antrax nu ne poate opri să
respiram aerul. Nu se poate ști când ești expus la boală. 10
Neajutorarea în cazul bioterorismului este un avantaj, pentru că nimeni nu
are controlul asupra unui astfel de atac. De asemenea, în ziua de astăzi, cu toate
că teroristul joacă un rol important a actului în sine, publicul s-a schimbat
fundamental și astfel și regulile jocului. Publicul anterior era victima îngrozită și
statul perturbat, care acum este atotputernic, în fața căruia se petrece totul, pentru
satisfacerea lui. Acest lucru a eliminat virtual rolul mass-mediei și publicității.
II.2. Agenții patogeni și formele lor de manifestare clinică
Specialiștii definesc arma biologică drept un mijloc sau dispozitiv prin care
se produce diseminarea unui agent biologic, inclusiv a vectorilor unor agenți
biologici (cum ar fi unele specii de insecte), cu efecte vătămătoare sau letale
pentru oameni, animale și culturi agricole .11 Din aceeași perspectivă, agenții
biologici sunt definiți ca ”organisme vii, de orice natură, sau materiale infectate,
derivate din ele, care sunt utilizate în scopuri ostile și în mod intenționat pentru a
genera morbiditate și mortalitate, efecte care depind de capacitatea lor de
multiplicare”.12
10 Ibidem, p. 82
11 Marin Măciucă, Gheorghe Toma, Dimensiunea militară a securității în condițiile accelerării procesului
globalizării, Editura U.N.Ap., București,2004;
12 Spencer R.C., Wilcox M.H., Agents of biological warfare . Rev Med Microbiol, 1993, nr.4, pp. 138-143.
26

În esență, agent biologic poate fi orice microorganism (bacterie, virus,
fung, parazit) sau toxină (produs al unui organism viu) capabil să provoace
îmbolnăvirea sau moartea unui alt organism viu(uman, animal sau vegetal).
Categoria microorganismelor include bacteriile (de exemplu, cele care produc
antraxul, ciuma sau tularemia), virușii (cauzează boli precum variola, frigurile
galbene și febra hemoragică) și fungii (care acționează în special asupra
recoltelor agricole). Toxinele sunt produse ale plantelor sau microorganismelor
incluzând, printre altele, ricina și toxina bacilului botulinic. Acestea pot fi
obținute și prin sinteză chimică.
Potențialul de risc este generat de tipurile, caracteristicile și căile de
diseminare a agenților biologici:
-Bacteriile sunt organisme unicelulare (antrax,tularemia);
-Rickettsii sunt paraziți intracelulari care se reproduc și se dezvoltă în
interiorul celulelor animale (tifos, febraQ);
-Virușii sunt paraziți intracelulari de 100 de ori mai mici decât bacteria
(Smallpox, Ebola);
-Fungii sunt microorganisme care pot afecta omul sau culturile de cereale
(histoplasmoză);
-Toxinele sunt otrăvuri naturale, „fabricate” de către organisme vii, dar pot
fi obținute și sintetic.
Printre avantajele utilizării acestor tipuri de agenți biologici ca arme de
distrugere în masă se numără următoarele:
– producția industrială se realizează după metodologia de fabricare a
iaurtului, berii, antibioticelor sau vaccinurilor;
27

– majoritatea echipamentelor necesare producerii acestora are dublă
utilizare (sunt întâlnite atât în industria civilă, cât și în cea militară), astfel că
sunt comercializate pe piața liberă;
– există culturi precursoare de agenți patogeni depozitate în laboratoare
specializate;
– pot fi transmiși cu ușurință către țintele vizate, fiind utilizate inclusiv
fenomenele meteorologice;
– au eficacitate sporită: cantități mici de substanță pot produce efect
maxim, pe o arie largă.
Identificarea declanșării unui atac cu agenți biologici și toxine este
problematică, întrucât, de regulă, în cazul producerii acestuia, semnele clinice
sunt similare cu cele ale unei epidemii obișnuite. În plus, odată cu dezvoltarea
sistemelor de detecție, se produc și noi viruși/ toxine dificil de detectat.
Prevenirea contaminării biologice a fost și este o provocare pentru toate
structurile militare și civile, tehnologiile de ultimă generație pe care le dețin
încercând să rezolve problema contracarării agenților „high-tech”, cum mai este
denumită „moartea nevăzută”. A preveni o epidemie sau pandemieeste mai ușor
decât să încerci să-i limitezi/ elimini efectele
Conform evaluărilor Centrului de Control al Bolilor din Atlanta, Statele Unite
ale Americii, agenții biologici sunt împărțiți în următoarele categorii:
A. Agenții din categoria A – agenți biologici care pot afecta grav sănătatea
publică, ce pot fi diseminați ușor de la om la om, ce au o rată mare a
mortalității.
28

a) Variola
-Boală infecțioasă și contagioasă, de natură virotică, care se
caracterizează prin apariția pe suprafața pielii a numeroase pustule care,
după vindecare, lasă cicatrice definitive; vărsat
-Boală epidemică infecto-contagioasă, produsă de un virus și
manifestată prin apariția pe piele a unor pustule care lasă urme după ce se
usucă; vărsat
-boală virotică, ce se manifestă prin apariția pe piele a unor pustule
care lasă urme după ce se usucă; vărsat.
– maladie epidemică de natură virotică, caracterizată prin erupții de
vezicule (sau pete roșii) pe suprafața pielii, care, uscându-se, lasă
cicatrice.
Folosirea virusului variolei într-un atac bioterorist implică o serie de efecte
care nu pot fi trecute cu vederea, cu atât mai mult cu cât marea parte a populației
nu a fost niciodată vaccinată impotriva acestui virus, imunitatea fiind astfel
extrem de scăzută. Astfel, șansa declanșării unei epidemii globale ar fi una foarte
mare, iar dacă la toate aceste elemente se adugă și mobilitatea crescută și rapidă
a populației, riscurile cresc considerabil. Din aceste considerente, in prezent, se
discută oportunitatea protejării populației prin vaccinarea impotriva virusului
variolei, lucru deloc simplu dintr-o serie de considerente. La momentul actual,
se apreciază că riscul unui atac terorist cu virusul variolei este redus datorită
accesului dificil la virus, precum și a dificultății tehnice de diseminare a
acestuia. 13
13 Sorina-Livia Ciureanu, Beatrice Ioan, Ioana-Ștefania Ciureanu , Bioterorismul. O problemă a societății
contemporane, Revista Română de Bioetică, Vol. 5, Nr. 4/ 2007, Apud. Ioan Dascălu (coord.), Cristian Eduar
Stefan, Mariana-Daniela Marica, Septimiu Mihai Marica, Op. Cit., pp. 101-102
29

b) Antraxul
Maladie infecțioasă, cauzată de sporii unei bacterii, Bacillus anthracis,
care se poate transmite pe cale cutanată sau respiratorie. De secole, animalele și
oamenii au fost victimele acestei maladii. Cercetările asupra
acestuimicroorganism, precum și în ceea ce privește utilizarea lui ca armă
biologică datează din anul 1980. În prezent, 17 țări sunt suspectate că ar deține
un asemenea arsenal. În cazul unui atac terorist, transmiterea pe calea aerului
este cea mai periculoasă. Simptomele apar în șapte zile, manifestându-se prin
iritații asemănătoare celor provocate de înțepăturile de insecte, înainte de a lăsa
pe piele o ulcerație de 1 – 3 cm și o escară neagră.
Această maladie este gravă în absența tratamentului, dar bacilii cunoscuți
sunt sensibili la antibiotice. În caz de neaplicare a tratamentului adecvat,
mortalitatea este de 20% și se datorează
septicemiei. Forma cutanată a bolii este cea mai ușoară, manifestându-se prin
ulcerații necrotice și hemoragice care, tratate la timp, se vindecă în câteva
săptămâni. Forma pulmonară începe cu febră mare, senzație de sufocare, iar în
decurs de 24 ore de la apariția simptomelor, dacă nu se intervine, boala duce la
deces prin hipoxie și șoc septic, majoritatea cazurilor fiind letală. Nici forma
digestivă nu este mai blândă, începând cu grețuri, vărsături, febră, hemoragie
digestivă, ulterior apărând ascita (o cantitate mare de lichid în cavitatea
abdominală) și, după 2-5 zile, decesul, în 25% – 60% dintre situații.De menționat
că atacul biologic cu antrax comis de secta Acum, în 1998, a rămas fără urmări,
deoarece a fost realizat cu o tulpină nepatogenă a acestei bacterii.
30

c)Ciuma
Boală infecto-contagioasă produsă de Yersinia pestis. Este transmisă cel
mai frecvent de rozătoarele sălbatice, prin intermediul puricilor. Datorită faptului
că germenii răspunzători de transmiterea afecțiunii sunt sensibili la antibiotice,
aceasta poate fi ușor de tratată, dacă se intervine la timp. În fiecare an, OMS
raportează între 2000 și 4000 de cazuri de ciumă în întreaga lume. Se manifestă
prin febră ridicată, oscilantă, adesea însoțită de delir și de halucinații, precum și
de tulburări digestive intense.
Semnul său caracteristic este prezența unei „bube”, un ganglion
inflamat,voluminos, situat sub braț. Câteodată, „buba” se deschide și bolnavul se
poate vindeca, dar există și un număr relativ mare de cazuri în care pacientul
moare în câteva zile din cauza unei septicemii generalizate. Mortalitatea este
între 50% și 90% pentru cazurile netratate și de 15% în cazurile tratate.
Ciuma conform studiilor de specialitate încorporează toate calitățile
necesare pentru a putea fi utilizată într-un atac bioterorist deoarece aceasta poate
fi cultivată ușor și cu costuri minime în cantități mari diseminarea fiind ușoară
prin aerosoli, în consecință, producerea numeroaselor decese în forma clinic
pulmonară. De exemplu , în 1970 OMS a raportat următorul scenario: dacă 50
de kg de cultură de Yersinina Perstis ar fi răspândite sub formă de aerosoli
asupra unui oraș de 5 milioane ce locuitori, 150.000 dintre aceștia s-ar infecta
și ar dezvolta simptomatologia pestei pulmonare, care ar produce 36.000 de
decese14.
d)Tularemia
14 Ludovic Păun, Bioterorismul și armele biologice , Ed. Amaltea, București, 2003, p. 186
31

Determinată de Francisella tularensis și febrele hemoragice virale ,
cunoscute sub denumirile de febra Lassa și Ebola, sunt maladii extrem de
contagioase și, în cele mai multe cazuri, letale. Rozătoarele și insectele sunt
pricipalele „rezervoare” de viruși. Omul se poate infecta dacă intră în contact cu
animale purtătoare de virus sau cu urina, saliva, excrementele, sângele sau
secrețiile unei personae bolnave (Ebola). Principalele simptome sunt: febră
foarte mare, oboseală, amețeli, spasme și dureri musculare, epuizare. În cazul
febrei hemoragice cauzată de virusul Ebola, bolnavii sunt afectați de hemoragiile
multiple, care ating tubul digestiv, plămânii, ochii. Ca arme biologice, febrele
hemoragice sunt puțin eficace deoarece subiectul contaminat moare atât de
repede încât nu are timp să transmită maladia. Nu există tratament și nici
profilaxie pentru febrele hemoragice. În cazul infestării cu Ebola, mortalitatea
este între 50% și 90% din cazuri.
Potențialul tularemiei ca armă biologic este susținut de existența
particularităților biologice ale agentului ediologic francisella tularensis:
rezervor natural extins, căi multiple de extindere a infecției, doză minimă
infectantă foarte mică, evoluție fatală la om și vaccinarea cu rezultate modeste
în cazul răspândirii tularemiei prin aerosoli.15
e) Marburg
Febră hemoragică virală descoperită prima oară în orașul Marburg din
Germania. Mortalitatea este între 25% și 100% din cazuri și, cu toate că s-a
produs un vaccin,aflat în faza de testare, încă nu se poate vorbi de existența unui
remediu.
15 Ibidem, p. 204
32

f)Botulismul
Afecțiune extrem de periculoasă ca formă de manifestare, determinată de
Toxina botulinică. Aceasta poate contamina apa potabilă, poate fi introdusă în
alimente sau dispersată în atmosferă. Ingerarea, inhalarea sau contactul ochilor
sau al unei răni de pe piele cu o cantitate infimă sunt suficiente pentru a provoca
intoxicații grave și tulburări neurologice mortale. Simptomele clasice: tulburări
de vedere, dificultate în exprimare, dificultăți la înghițire, oboseală extremă.
Dacă semnele clinice nu sunt rapid diagnosticate, se instalează paralizia
membrelor și a sistemului respirator. În caz de ingerare, primele simptome apar
între 15 și 36 de ore. Se poate trata cu o antitoxină care va preveni evoluția spre
formele cele mai grave. În urmă cu cinci decenii, 50% dintre cazuri erau mortale.
În prezent, numai în 8% dintre situații se ajunge la deces. Întrucât toxina
botulinică este sensibilă la clorul din apă, o contaminare la scară mare, prin
rețeaua de apă potabilă,
este puțin probabilă.
g) Ricina
Toxina din ricinus communis. În anumite condiții este foarte periculoasă,
în special dacă este injectată, înghițită sau inhalată. Nu există antidot. Dacă
ajunge în căile respiratorii, moartea se produce în timp de 36-48 de ore. În timpul
celui de-al doilea Război Mondial, în Statele Unite și în Marea Britanie s-au
33

efectuat cercetări vizând fabricarea unei bombe cu ricină. Numele de cod al
substanței era "Compound W". Arma biologică a fost testată, dar niciodată
utilizată.
De-a lungul timpului, ricina a fost folosită pentru asasinarea mai multor
disidenți politici bulgari aflați în exil la Londra, de notorietate fiind cazul lui
Gheorghi Markov, ucis în 1974 în capitala engleză, cu ajutorul unei umbrele cu
vârful otrăvit cu ricină. Imediat după asasinat, ricina a intrat pe lista
substanțelor cu utilizare în scopuri teroriste, gradul de periculozitate fiind direct
proporțional cu ușurința cu care poate fi procurată. Cantități importante de
ricină au fost descoperite în Orientul Mijlociu, iar presa străină afirma că, în
2001, în Afganistan, într-o clădire din Kabul aparținând rețelei Al-Qaeda, au
fost identificate indicii privind utilizarea ricinei. Ricina se numără printre
produsele toxice căutate de inspectorii însărcinați cu dezarmarea Irakului, țară
suspectată că ar fabrica arme de distrugere în masă. Uleiul de ricin – cunoscut
pentru efectul său laxativ – este extras din plantă, în vreme ce ricina este extrasă
din semințele de ricin. Substanța volatilă extrasă din semințele și tulpina plantei
cu același nume este de două ori mai toxică decât veninul de cobra. Ricina are
însă și potențial medical. Cercetătorii din domeniu sunt interesați de folosirea
sa împotriva cancerului și chiar a virusului HIV, dar amploarea fenomenului
terorist face ca atenția să fie îndreptată nu spre calitățile medicale ale plantelor,
ci spre potențialul de pericol pe care l-ar putea reprezenta acestea.16
16 Centrul de Informare pentru Cultura de securitate, Centrul de Cooperare Operativă Antiteroristă, Inamicul
invizibil-Bioterorismul și armele biologice în lume, București, p.24.Accesat la
http://www.scribd.com/doc/47314716/Bioterorism-si-armele-biologice-in-lume, în data de 14 05 2012, ora 17.
34

B. Agenții din categoria B – sunt relativ ușor de diseminat, ce au rate mici
de mortalitate și morbiditate. Persoanele afectate de agenții din aceasta
categorie necesită o atenție sporita asupra diagnosticului, precum și
intensificarea supravegherii medicale.
a)Bruceloza (specia Brucella)

Boală infecțioasă cauzată de bacteria de tip Brucella care se transmite între
animale, oamenii infectându-se la contactul cu acestea sau cu produsele lor. La
aceștia, infestarea are o simptomatologie similară răcelilor: febră, dureri de cap și
de spate și slăbiciune fizică. Pot să apară însă infecții severe ale sistemului
nervos central sau afecțiuni ale inimii.
b)Encefalita virală
maladie indusă de viruși alfa, cum ar fi encefalita cabalină, dar cel mai
frecvent, de cei care determină apariția oreionului, rubeolei, rujeolei, gripei și a
mononucleozei (virusul Epstein-Barr). Acești viruși pot provoca maladii grave și
în unele situații pot infecta creierul și genera encefalita. Prin înțepăturile
țânțarilor și ale căpușelor, preponderent vara și la începutul toamnei, se poate
transmite encefalita indusă de un alt grup de viruși (arboviruși). De asemenea,
deși foarte rar, infecția cu virusul rabic (virusul turbării) poate produce
encefalită, în forma letală, dacă tratamentul nu este instituit înaintea apariției
simptomelor.
35

c)Holera
Boală infecțioasă acută, produsă de vibrionul holeric (Vibrio cholerae),
care determină alterarea gravă a stării generale și evoluția spre mortalitate în 50
până la 80% dintre cazurile netratate. Vibrionul holeric (Vibrio comma sau
Vibrio cholerae), izolat de Koch în 1883, face parte din familia Vibrionae, genul
Vibrio, și este un bacil aerob. După cum se precizează și într-un raport al OMS,
"virusul holerei poate fi diseminat practic oriunde, dar formele de manifestare
nu apar decât în zonele receptive, adică acelea unde igiena este îndoielnică, iar
mijloacele de control asupra stării de sănătate limitate". Astfel, în prezent,
această maladie pare să caracterizeze numai țările în curs de dezvoltare, cu o
infrastructură sanitară deficitară, deși cazuri "importate" pot apărea sporadic
și în celelalte țări. Principala sursă de infecție cu vibrioni holerici este omul
bolnav, în convalescență sau purtătorul sănătos cronic, care, în condițiile lipsei
de igienă, îi poate transmite persoanelor sănătoase fie prin contat direct, fie
prin consumul de apă sau alimente contaminate (carne, lapte, fructe, legume și
chiar fructe de mare, scoici și stridii, după cum a doveditepidemia din 1973, din
Italia).17
d)Stafilocociile
Sunt maladii infecțioase produse de stafilococii (bacterii Gram pozitive)
prezenți în aer, în apă și pe toate suprafețele; omul îi găzduiește în fosele nazale,
intestin, glandele sudoripare și pe piele. Infecțiile cu stafilococi pot fi
17 Ibidem, p.25
36

contagioase și se transmit direct (prin contact cu focarele cutanate infectate) sau
indirect (prin intermediul mâinilor).
e)Infecțiile cu Salmonella
Sunt printre cele mai răspândite boli de tip alimentar, contaminând omul
prin ingestia de mâncare sau apă infectată. Alimentele care transmit cel mai
adesea salmonella sunt: carnea (în special de pui), ouăle și produsele lactate deși
majoritatea produselor contaminate arată și miros normal. Omul mai poate fi
expus la infecția cu salmonella și prin contactul cu animalele de companie. În
special reptilele sunt purtătoare ale bacteriei (șopârle, țestoase, șerpi). Există
două tipuri de infecții cu salmonella. Simptomeleîncep să-și facă apariția, de
regulă, la 12 până la 72 de ore după ingerarea alimentului contaminat.
Totodată, sunt situații de contaminare cu salmonella în care nu apar
simptomele specifice timp de un an, persoanele în cauză fiind purtători cu
capacitatea de a infesta alți oameni. Un alt tip de salmonella, întâlnit mai rar,
este cel care are forme de manifestare mai grave, printre care și febra enterică
(sau febra tifoidă). Acest tip de salmonella poate infesta persoanele care
călătoresc în țările slab dezvoltate din Asia sau Africa. Categoriile cele mai
expuse la riscul de a dezvolta o infecție cu salmonella sunt copiii, vârstnicii și
persoanele cu probleme ale sistemului imunitar. Majoritatea cazurilor de
infecții cu salmonella se vindecă fără tratament, într-o săptămână. Antibioticele
nu sunt folosite în mod normal pentru tratarea salmonellozei, deoarece aceasta,
de obicei, nu răspunde la antibiotice, iar medicația poate întârzia eliminarea
bacteriei din corp. Totuși, antibioticele sunt folosite în cazul febrei enterice sau
atunci când infecția se răspândește din intestine în fluxul sangvin. Alimentele
37

congelate care au fost anterior contaminate cu salmonella împiedică
dezvoltarea bacteriei, dar nu o distrug, aceasta fiind distrusă doar prin
procedeu termic.18
C. Agenții din categoria C – sunt patogeni care pot fi realizați în laborator și
care au un potențial mare de a produce morbiditate sau mortalitate (exemple:
virusul nipah și tuberculoza rezistentă la medicamente). Agenții se pot
transmite prin mai multe modalitati:
a)Pe cale digestivă .
Unele microorganisme induc maladia, nu atât prin multiplicarea lor, cât
prin acțiunea toxinelor. Toxinele sunt produse de bacterii. Ingerarea toxinelor
induce boala. Acest tip de contaminare nu este considerată ca fiind periculoasă
decât în cazul utilizării în aglomerările de populație care dispun de rezervoare de
apă în care aceste toxine ar putea fi deversate.
b) Pe cale aeriană.
Cei mai mulți agenți utilizați în bioterorism pot fi transmiși pe cale aeriană.
Aceștia se multiplică, inducând maladia după o perioadă de incubație variabilă.
Riscul cel mai mare de contaminare a mii sau chiar zeci de mii de persoane îl
prezintă potențiala diseminare întimpul manifestărilor publice sau sportive,
folosindu-se avioane utilitare (care pulverizează insecticide pe culturi) sau
dispositive tip aerosol.
18 Ibidem, p. 26
38

c) Contaminarea deliberată a persoanelor
Acest tip de atac se poate axa pe un singur individ, un grup țintă sau poate
fi destinat atacului unor indivizi aleși aleatoriu. Aceste variante pot include, de
exemplu:
ascunderea/eliberarea de agenți biologici neprotejați în haine, bagaj,
acasă, la locul de muncă sau mașina celor vizați; sau
ascunderea/eliberarea de agenți biologici într-un loc frecventat de
public sau transport public.
Principalele consecințe biologice ale unui asemenea act ostil pot fi:
decese sau victime ale expunerii la agenți biologici sau toxine;
contaminare biologică a locației în care materialele biologice au fost
ascunse/eliberate; și
panica publică, care duce la perturbare economică, a transporturilor,
infrastructurilor medicale, vieții sociale;
d) Contaminarea deliberată a apei sau hranei
Acest tip de atac se bazează pe ideea care are la bază ingestia agentului
biologic sau toxinei, în care obiectivele ar putea fi:
uciderea sau incapacitarea persoanelor care consumă apă sau hrană
contaminată;
refuzarea de către populație a alimentării cu hrană și apă;
cauzarea de panică și alarmarea publicului.
39

Consecințele biologice pot fi:
contaminarea biologică a instalațiilor de tratare a apei, rezervoarelor
de serviciu, rezervele strategice și sistemele de furnizare a apei;
contaminarea biologică a hranei, piețelor en-gros de alimente,
supermarketuri sau facilități de procesare a hranei; și
pierderea sau perturbarea sistemului de resurse de hrană și apă.
e) Contaminarea deliberată a mediului
Obiectivul acestui tip de acțiune este interzicerea accesului pe timp
îndelungat într-o zonă, cum ar fi o gară, un aeroport, o clădire sau alte obiective
cheie din infrastructură. Teroriștii pot utiliza materiale biologice astfel încât să
devină imposibilă utilizarea zonei. Metodele posibile includ:
a.introducerea de materiale biologice în sistemele de aer condiționat
sau sistemele de ventilație;
b.utilizarea unui vehicul pentru a transporta un container care curge,
lăsând materiale biologice în urma lui;
c.utilizarea unei clădiri înalte pentru a împrăștia materiale biologice
în aer, folosind curenți de aer obișnuiți.
O cantitate mică de material biologic poate duce la un semnificativ impact
biologic de mediu. Principalele consecințe biologice pot include:
a.contaminare biologică extinsă a zonei;
b. decese sau victime care suferă în urma expunerii la agenți
biologici;
40

c.deplasarea persoanelor, bagajelor sau vehiculelor contaminate cu
materiale biologice, cauzând astfel o răspândire pe arii largi a
contaminării.
Alte consecințe majore cărora trebuie să li se facă față, ar fi pierderea pe termen
lung a zonei sau a unor obiective/instalații, dar și perturbarea infrastructurii într-
o zonă sau la obiective/instalații;
Serviciile însărcinate cu aplicarea legii pentru a putea detecta diseminarea
agenților biologici vor trebui să fie diligente la comportamente anormale,
descroperiri de mirosuri, ori aparate străine.
Prin urmare, principalele modalitățile de diseminare a agenților biologici sunt
urmatoarele:
-prin inhalare: mesaje, aerosoli vânduți în comert, pudre agricole,
dezodorizante, inhalatoare, sisteme de climatizare etc.
-prin injectare cu: ace, seringi contaminate, obiecte metalice
contaminate etc.
-prin contaminarea apei și alimentelo (fie prin contaminarea pentru
consum individual, fie prin contaminarea canalelor de alimentare publice)
-prin contact direct cu persoane sau animale contaminate
Agenții biologici prezintă caracteristici greu detectabile prin observare
fizică, și în majoritatea cazurilor, simptomele determinate de aceștia apar mult
mai tarziu și de aceea este dificil de identificat un atac biologic.
II.3. Sabotajul unui obiectiv biologic
41

Acest tip de eveniment este poate cel mai serios, întrucât un atac care
are succes împotriva unui obiectiv biologic poate avea consecințe masive, nu
numai în termeni de urgență biologică, ci și în termeni de impact economic și
perturbare a vieții sociale normale.
Deși obiectivele biologice au bariere multiple de siguranță, un dispozitiv
exploziv care ar conduce la expunerea incintelor de lucru, împreună cu
eliminarea normelor de securitate și siguranță, ar putea cauza o eliberare
necontrolată de produse biologice.
II 3.1.Consecințele biologice ale unui atac biologic
– pierderi de vieți omenești sau victime ale efectelor expunerii la agenți biologici
sau toxine;
– acțiuni de protecție și/sau tratament la scară mare pentru populația care
locuiește lângă instalațiile biologice, astfel cauzând atât perturbări
infrastructurilor sociale și economice, cât și panică publică;
– contaminare biologică extinsă a zonei și mediului în direcția vântului;
– contaminarea persoanelor și vehiculelor din vecinătatea imediată a zonei, și
posibilitatea împrăștierii contaminării în imediata apropiere.
– decese sau victime cauzate de efectele exploziei, prăbușirea sau incendierea
unei clădiri;
pierderea pe termen lung a instalațiilor;
Dintr-o perspectivă legislativ/operativă, utilizarea materialelor biologice
sau prezența materialelor CBRN diferențiază actele de terorism neconvențional
42

de alte acte teroriste sau activități criminale.Personalul de aplicare a legii, care
poate fi compus din experți în anchetă penală sau luptători antiterorism, poate să
nu înțeleagă riscurile pe care le implică răspunsul la un atac biologic sau să nu
aibă nici o noțiune referitoare la protecția personală împotriva unor asemenea
materiale sau substanțe periculoase.
Starea de alertă și reacțiile de răspuns trebuie astfel concepute încât să
permită interacțiunea dintre personalul de răspuns, investigatori, anchetatorii
penali, experții științifici și medicali, interacțiune în care fiecare disciplină
trebuie să ia în calcul nu numai capacitatea celuilalt, dar și lipsa cunoștințelor
care pot exista în relație cu problemele din afara ariei concrete de expertiză a
fiecărui grup.
În acest sens, planificarea răspunsului la evenimentele teroriste ce implică
material biologic necesită stabilirea unui sistem sau program la nivel național,
care să asigure că:
-echipele de răspuns imediat sunt antrenate, echipate și au instrumente
corespunzătoare pentru a identifica prezența pericolelor CBRN în contextul unui
presupus act terorist;
-specialiștii în biologie sunt identificați și disponibili pentru a reacționa
prompt în contextul unui presupus act bioterorist, pentru a consilia echipele de
răspuns;
-echipamentele, personalul și procedurile trebuie să fie funcționale,
calibrate și autorizate;
În contextul actual, în funcție de nivelul amenințării, întotdeauna trebuie
luată în calcul prezumția că un atac terorist poate include amenințări biologice,
chimice și/sau radiologice, până la proba contrarie. Această abordare reclamă
43

adoptarea unei gestionări a crizei din perspectiva unui risc/amenințări combinate,
bazată pe necesitatea de identificare imediată a prezenței potențiale de materiale
CBRN.
Planificarea unei reacții la un atac terorist implică trei faze distincte
care sunt cunoscute ca „cei trei R”: salvare (rescue), recuperare (recovery),
restabilire (restoration).19
În faza 1 (salvare), planificarea activităților trebuie să țină cont de faptul
că repercusiunile imediate ale unui incident terorist pot fi haotice, iar eforturile
inițiale ale serviciilor de urgență trebuie să se axeze pe aducerea situației sub
control, fapt care va permite eforturilor de salvare să se realizeze într-o manieră
ordonată. Acțiunile prioritare sunt cele de salvare a vieții și evacuare a
persoanelor rănite, eforturi ce pot avea loc în condiții de mare risc.
În faza a doua (recuperarea), planificarea activităților este îndreptată către
stabilizarea situației și asigurarea că toate riscurile sunt reduse la un nivel minim,
sau înlăturate. În această fază, anchetatorii vor efectua o examinare a locului
crimei și vor aduna toate materialele relevante care pot fi utilizate ca probe.
În faza a treia (restabilirea), planificarea activităților este focalizată pe
readucerea la parametrii normali a zonei afectate și activităților legate de aceasta.
Într-un atac terorist care implică utilizarea materialelor biologice, pot exista
riscuri adiționale în toate cele trei faze ale procesului de reacție. Planul de
urgență trebuie astfel să prevadă un mecanism apt să identifice rapid orice risc
biologic de la începutul incidentului terorist și să se asigure că personalul care
reacționează este familiarizat pe deplin cu asemenea riscuri.20
19 Adrian Mircea Baciu, Op. Cit.,p. 100
20 Ibidem, p. 101
44

II.3.2.Caracteristicile agenților biologici.
-Lipsa de culoare, gust ori miros
-Aparitia simptomelor de obicei apre in intervalul 2-7 zile, dar durata
de aparitie se poate extinde chiar pana la 30-40 de zile
-Modul de transmitere este variat( ingerare, inhalare, injectare etc)
-Unii agenti se pot transmite de la om la om
-Gradul de mortalitate si morbiditate poate fi ridicat
-Pot fi produsi in laborator sau pot fi improvizati cu material menajer
-Durata de viata a unui agent biologic variaaza in functie de
expunerea la factorii de mediu precum lumina zilei, poluarea atmosferica,
umiditatea etc.
Diseminarea agentilor biologici reprezinta o problema extrem de
importanta pentru serviciile de aplicare a legii, sa inteleaga diferenta dintre
atentatele vizibile si atentatele disimulate, in scopul elaborarii protocoalelor de
interventie in materie de bioterorism.
II.4. Clasificarea și indicatorii atentatelor bioteroriste.
II.4.1 Atentatele vizibile
Un atentat vizibil este ușor de recunoscut de către poliție ori alte
institutii și se confirmă de obicei prin:
45

– primirea unei amenințări, a unui avertisment sau unor informații ce fac
referire la un potențial pericol
– descoperirea unor mijloace de diseminare ori a altor activități sau aparate
caracteristice
– descoperirea de materiale suspecte ori dubioase
Pentru a se putea limita consecințele unui atac bioterorist de tip vizibil
serviciile însărcinate cu aplicarea legii trebuie să semnaleze de urgență
autoritățile cu atribuții în domeniul sanitar și medical.Modul de comunicare între
aceste instituții trebuie să fie testate de așa maniera încât să se poate evita orice
întârziere și problemă în urma transmiterii informațiilor.
Lipsa de protocol de schimb de informații prestabilit între instituțiile de
aplicare a legii și cele din domeniul sanătății publice pot duce la o intervenție
întârziată, iar consecința fiind materializata prin pierderea de vieți omenesti.
II.4.2. Atentatele diseminate
În majoritatea cazurilor teroriștii utilizează agenții biologici cu scopul
comiterii unui atac disimulat.Spre deosebire de atantatele vizibile în cazul de fața
nicio amenințare sau avertizare nu este formulată și de asemenea nici metoda sau
dispozitivul de diseminare nu potate fi identificat usor deoarece acestea sunt
atent ascunse și nu există niciun indiciu fizic al agentului diseminat.
Într-o astfel de situație, victimele nu realizează expunerea lor la un atac
bioterorist, iar pe de altă parte poliția nu este informată de comiterea unei
infracțiuni, iar în consecința zona comiterii infracțiunii nu este clar delimitată.
Acest scenariu este preferat de teroriști deoarece până la momentul apariției
46

simptomelor trece o perioadă mai mult decât necesară pentru dispariția
teroriștilor și de asemenea serviciile întarzie în luarea la cunoștință despre
existența unui atac terorist în fucție de agentul diseminat, o altă consecință a
întarzierii intervenției autorităților este determinat de creșterea mortalității,
întrucât tratamentul este cu atât mai puțin eficace cu cât diagnosticul a fost
stabilit tardiv.
II.4.3.Indicatorii unui atentat bioterorist21(exemple de fenomene medicale ce
pot aparea):
Creșterea bruscă a numărului de pacienți ce prezintă aceleași simptome
gradul ridicat de mortalitate în rândul victimelor care locuiesc sau
muncesc în aceleași locuri sau desfășoară activități comune
apariția simultană la om și a patologiilor în rândul animalelor
vulnerabile
apariția unei maladii neobișnuite pentru regiunea sau perioada din an
diagnosticarea cu o boală aflată în legatură cu bioterorismul, de exemplu
forma pulmonară a anthraxului sau a variolei. Este recunoscut faptul că
planurile speciale de răspuns existente pentru urgențele biologice sunt în
principal axate pe scenariile epidemiilor accidentale/naturale. Aceste
planuri sunt detaliate și cuprinzătoare, întrucât furnizează strategii
pentru starea de urgență și mecanisme de răspuns care să facă față
urgențelor biologice . Oricum însă, nu iau în calcul în mod expres multe
din problemele care pot surveni în cazul unei urgențe biologice rezultate
dintr-un atac terorist sau activitate criminală.
21 Guide de preparation et de reponse a une attentat bioterroriste , OIPC-Interpol, 2007, p, 27, Apud Ioan
Dascălu (coord.), Cristian Eduar Stefan, Mariana-Daniela Marica, Septimiu Mihai Marica, Op. Cit., p. 124
47

Deja există aranjamente pentru avertizările și reacțiile la accidente care
implică materiale biologice, la evenimentele biologice și incidentele de trafic
ilicit cu materiale biologice. Multe din concepte și principii sunt aplicabile
incidentelor în care un act rău intenționat a fost comis de către teroriști sau
criminali. Multe state au deja un plan de răspuns care să facă față urgențelor
biologice și au implementat strategii cu privire la precauțiile de urgență și alte
asemenea activități, cum ar fi implementarea măsurilor de securitate fizică pentru
protejarea materialelor biologice și laboratoarelor. În anumite circumstanțe,
teroriștii sau criminalii pot indica intențiile lor de a comite un act răuvoitor,
folosind materiale biologice și pot relaționa asemenea amenințări cu solicitări
prin mijloace ilegale.
Astfel, statele pot afla că teroriștii sau criminalii intenționează să comită
acte rău intenționate prin activitatea informativ-operative sau activitatea
investigative. Aceste tipuri de amenințări sunt relativ diferite de amenințările
obișnuite, identificate în procesele de administrare a riscului, prin faptul ca
prezintă o serie de dileme. Aceste dileme necesită decizii dificile ale
autorităților. Dilemele oferă opțiuni între seturi de alternative neașteptate sau de
neacceptat.
O situație de criză care implică o amenințare este cea mai profundă
dilemă, din moment ce amenințarea poate să nu se transpună în plan real și poate
să nu fie cunoscută de public. Pe de-o parte, statele pot dori să demonstreze o
grijă deosebită în confruntarea cu o amenințare, în timp ce pe de cealaltă parte,
pot experimenta dificultăți considerabile în aplicarea resurselor la îndemână
pentru combaterea unei amenințări care poate nu se va înfăptui niciodată. Cu
toate aceste dileme, nu este nici o soluție generală clară care să se aplice în
fiecare situație. Statele trebuie privească fiecare problemă în contextul unor
48

circumstanțe unice ale fiecărui act rău intenționat, însoțit de condițiile sociale,
politice și financiare curente.
Putem discuta diversele problemele cu care se pot confrunta statele când
reacționează la amenințările reale și iminente de această natură și presupune că
asemenea amenințări, dacă se finalizează, pot naște urgențe biologice. Printr-o
logică paralelă cu cea utilizată de Agenția Internațională pentru Energie
Atomică, am putea încerca să explicăm situații și să definim temeni, prin
similitudine.22
Am putea grupa actele sau amenințările biologice criminale deliberate în
cinci categorii, după cum urmează:
-act criminal deliberat care contaminează persoanele;
-act criminal deliberat care contaminează resursele de hrană sau apă cu
agenți biologici;
-utilizarea unui dispozitiv de dispersie biologică (DDB);
-act intenționat care contaminează o zonă sau mediul cu materiale
biologice prin alte mijloace decât DDB;
-un act de sabotaj asupra unei facilități biologice cu scopul de a cauza o
dispersie necontrolată de materiale biologice.
Termenul „act criminal deliberat” poate fi folosit pentru a exprima intenția
criminală, malefică sau imorală. Un act criminal deliberat poate fi definit ca:
orice activitate sau acțiune ilicită, desfășurată cu intenția de a cauza o vătămare
persoanelor, de a produce distrugeri unei proprietăți sau de a avea un impact
dăunător asupra mediului, prin expunerea la agenți biologici sau toxine.
Termenul de „sabotaj” se poate referi la oricare act deliberat de distrugere,
sau compromitere a integrității clădirilor sau altor zone ce conțin materiale
22 http://www-pub.iaea.org/MTCD/publications/PDF/CSP-12-P_web.pdf
49

biologice, efectuat cu intenția de a cauza o vătămare persoanelor, de produce
distrugeri unei proprietăți sau de a avea un impact dăunător asupra mediului, prin
expunerea la agenți biologici sau toxine. Actele de sabotaj pot avea două scopuri
principale:
– restricționarea utilizării clădirilor, facilităților sau resurselor;
– crearea unei situații de criză care atrage atenția, prin amenințarea
sănătății publice sau amenințarea percepției publice cu privire la securitate și
siguranță.
Este foarte posibil ca activitățile informativ-operative să conducă la concluzia că
teroriștii intenționează să:
– producă, folosească, transporte, elibereze materiale biologice;
– comită un act intenționat pentru a contamina una sau mai multe
persoane;
– comită un act intenționat pentru a contamina resursele de hrană sau apă
cu materiale biologice;
– creeze și activeze un dispozitiv de dispersie biologică (DDB);
– comită un act deliberat pentru contaminarea unei zone sau mediului cu
agenți biologici sau toxine; sau
– să pregătească un act de sabotaj împotriva unei facilități biologice, cu
scopul de a cauza o epidemie necontrolată.
În această situație, scopurile reacției de urgență pot fi:
– recâștigarea controlul asupra situației și asupra agentului biologic;
– prevenirea sau diminuarea consecințelor;
– acordarea primului ajutor și aplicarea tratamentului corespunzător
agentului folosit;
50

– prevenirea, atât cât este posibil, a apariției efectelor adverse non-
biologice asupra indivizilor și în rândul populației – în general panică, stres,
situații conflictuale;
– protejarea, atât cât este posibil, a mediului și proprietății; și
– pregătirea, atât cât este posibil, pentru continuarea activității sociale și
economice normale.
Planul de urgență poate conține următoarele elemente:
– activități în desfășurare pentru a răspunde unei amenințări credibile și
iminente;
– acțiunea, la momentul amenințării, de a minimiza consecințele potențiale
a unei asemenea amenințări în cazul în care aceasta se înfăptuiește;
– activități în desfășurare care să corespundă unei urgențe biologice
rezultată dintr-un incident;
Când se presupune că există o amenințare iminentă și credibilă, scopul
principal al reacției de răspuns este de a neutraliza amenințarea, prin:
-arestarea și acuzarea vinovatului;
-împiedicarea făptuitorului de a finaliza amenințarea;
-înlăturarea motivului amenințării;
-punerea sub control a agentului biologic / recuperarea acestuia;
În cadrul activității de planificare, ar putea fi urmărite următoarele obiective:
-introducerea măsurilor de securitate pentru protejarea facilităților sau
resurselor care pot fi subiect de atac al teroriștilor și, în mod particular,
protejarea ariilor vitale din cadrul facilității sau resursei, în care un atac ar avea
efect maxim;
51

-stabilirea mijloacelor de identificare timpurie pentru orice risc biologic;
-introducerea mecanismelor de protecție a personalului expus profesional
și a publicului, prin prevenirea sau minimizarea expunerii potențiale la agenți
biologici;
-introducerea de mecanisme care să inactiveze imediat resursele de hrană
și apă, care sunt sau ar putea fi contaminate cu material biologic;
-identificarea de surse alternative de energie, mijloace de comunicare,
rezervă de apă și mijloace de transport, dacă zona țintă este inoperabilă;
-stabilirea de mijloace de alertare rapidă a spitalelor și clinicilor în cazul în
care atacul biologic este confirmat;
-pregătirea unor comunicate de presă care fie să avertizeze publicul, fie să-
l informeze, dacă detaliile amenințării devin publice.
Scopurile măsurilor de urgență trebuie de asemenea să urmărească
elementele cheie ale mecanismului de aplicare a legii:
-investigarea circumstanțelor actului criminal;
-strângerea de dovezi, care pot conduce la identificarea teroriștilor sau pot
susține un proces judiciar;
-arestarea și acuzarea criminalilor;
-dacă situația o cere, eliminarea teroriștilor și punerea sub control a tuturor
materialelor biologice
Amenințarea de a comite un act criminal deliberat diferă de alte urgențe
descrise mai jos, în care nu există încă vreun impact biologic. Oricum, dacă
amenințarea este considerată destul de serioasă, această situație este ea însăși o
urgență, solicitând activități specifice care să planifice reacția pentru
prevenirea/minimizarea impactului potențial al actului criminal.
52

II.5. Reacția la amenințarea cu un atac bioterorist
Reacția la amenințarea cu un atac terorist diferă de mecanismele de
răspuns care fac față consecințelor, în momentul în care s-a înfăptuit un act
criminal deliberat. Din multe puncte de vedere, este mai ușor să se facă față
impactului real, decât să se facă față amenințării. Odată ce un atac terorist s-a
produs, există procese bine stabilite pentru aducerea situației sub control și
controlul consecințelor. Deși la început situația poate fi haotică, parametrii și
scopul evenimentului devin repede cunoscuți, fapt care permite factorilor de
decizie să gestioneze reacția într-o manieră logică și eficientă.
Într-o situație de amenințare, pot fi mulți factori necunoscuți și autoritățile
de resort trebuie să ia decizii bazate pe informații incomplete. Amenințarea poate
fi acompaniată de șantaj, ceea ce poate îngusta opțiunile disponibile pentru
personalul care trebuie să reacționeze. Elementele componente ale reacției la
amenințarea cu un act terorist de natură biologică sunt:
Primirea amenințării
Notificarea autorității competente;
Evaluarea riscului și a informației inițiale pentru a răspunde la întrebările:
1.Este credibilă amenințarea?
2.Este amenințarea specifică pentru o locație particulară a unei instalații
biologice?
3.Există vreo informație care să sugereze că teroristul are cunoștințe
științifice sau tehnice despre instalațiile biologice sau materialele biologice?
4.Este specificată în amenințare natura materialelor biologice?
53

5.Sunt specificate în amenințare metodele de folosit?
6.Există informații care să sugereze că teroristul are mijloace de finalizare a
amenințării?
Activitatea de prevenire a îndeplinirii amenințării trebuie sa ia în
considerare mai multe elemente, printre care pot fi menționate: evaluarea
ocaziilor de a finaliza amenințarea, evaluarea impactului potențial dacă se
finalizează amenințarea, direcționarea măsurilor defensive către identificarea,
arestarea și acuzarea teroristului, diminuarea șansei teroristului de a finaliza
amenințarea, îndepărtarea motivului amenințării.
Este folositor la acest nivel să considerăm că există în general trei tipuri de
indivizi care ar putea amenința cu un act de terorism biologic:23
-cei profesioniști: teroriști sau criminali cu cunoștințe științifice sau
tehnice despre instalații biologice sau materiale biologice, având resursele
necesare pentru finalizarea amenințării.
-cei amatori: persoane care nu au cunoștințe științifice sau tehnice și fără
resurse de finalizare a amenințării.
-cei instabili mental: persoane care sunt tulburate mental și care operează
într-un mod personal, care nu are logică sau motiv.
De asemenea, merită să se ia în calcul motivele posibile pentru asemenea
amenințări și acestea pot fi delimitate astfel:
-șantaj criminal pentru câștig financiar;
-șantaj terorist pentru motive politice, religioase sau ideologice;
-sabotaj din partea unui grup terorist, concretizat într-un atac împotriva
infrastructurii naționale;
23 Sharad S Chauhan, „Biological Weapons”, 2004
54

-atac de răzbunare al indivizilor cu nemulțumiri reale sau închipuite,
împotriva guvernului sau unei instalații biologice;
-indignare morală a celor care se opun conceptului BIO (biotehnologie,
bioapărare, bioagenți, etc.) sau utilizării de materiale biologice în activitățile
comerciale, industriale sau medicale;
-motive stranii ale persoanelor tulburate mintal.
II.6. Reacția la un atac terorist bioterorist
Reacția la un atac terorist care se finalizează cu o urgență biologică, va fi
similară cu mecanismul de răspuns care face față unei urgențe biologice
rezultând dintr-o apariție accidentală/naturală, dar va fi adăugată dimensiunea
necesară executării unei investigații judiciare. Mecanismul de răspuns va include
foarte probabil un răspuns multi-agenție, dar se anticipează că agenția lider va fi
una de aplicare a legii.
Structura de comandă poate varia în diferite momente în timpul reacției.
De exemplu, dacă este vreun incendiu, prăbușire de clădiri, sau oameni blocați în
urma unui act terorist, serviciile de urgență vor prelua conducerea și vor conduce
operațiunile de stingere a incendiilor, împreună cu procedurile de salvare și
căutare. Odată ce situația a fost adusă sub control, autoritățile de la fața locului
pot transfera activitatea poliției, care va controla locul infracțiunii și va iniția o
anchetă penală.
Odată ce situația a fost clarificată de poliție, controlul zonei poate fi
transferat operatorului instalației biologice sau autorităților de mediu pentru
55

decontaminare. Principalul punct de accentuat este că structura răspunsului
planificat trebuie să fie suficient de flexibilă pentru a se adapta unei largi
varietăți de situații. Ghidul INTERPOL recomandă adoptarea unui sistem similar
cu cel al sistemului autorităților de la locul incidentului, în care structurile și
rolurile sunt stabilite conform unui standard, care permite niveluri mai mari de
interoperabilitate și integrare în context, la niveluri regionale și naționale.24
O situație particulară constă în acele cazuri în care structurile de aplicare a
legii desfășoară activități informativ-operative despre cazurile de trafic ilicit cu
materiale biologice sau toxine și reacția este bazată pe operațiuni sub acoperire.
Pentru asemenea situații se vor aplica proceduri speciale autorizate în prealabil
de autoritățile judiciare competente.
II.7. Aspecte de securitate a reacției la un incident bioterorist
Reacția la un act terorist care implică utilizarea de materiale biologice și
consecințele care rezultă dintr-un asemenea act vor varia în funcție de natura
acțiunii. Deși circumstanțele fiecărui incident vor fi unice, este posibil să se
realizeze un plan pentru un set de consecințe comune care vor rezulta fără
îndoială din fiecare tip de acțiune. Aspectele de securitate ale reacției trebuie să
ia în calcul nu numai riscurile convenționale care pot apărea în urma unui atac
terorist cu agenți biologici sau toxine, dar și riscurile reale și potențiale care
rezultă din consecințele biologice.
24 http://www.interpol.int/Public/BioTerrorism/BioterrorismGuide.pdf
56

Problemele de securitate vor fi o parte intrinsecă a tuturor operațiunilor de
urgență, de la reacția inițială până la măsurile post-incident. Tot personalul care
va răspunde urgenței biologice va trebui să acționeze cu responsabilitate pentru a
se proteja pe ei înșiși împotriva riscului unor evenimentelor paralele sau
secondare (ex. al doilea atac) precum și pentru conservarea probelor. Prioritatea
normală în recuperarea agenților biologici sau toxinelor sau/și contaminare poate
fi înlocuită de prioritatea anchetei de la fața locului. Întregul personal care
răspunde urgenței va trebui să lucreze în cooperare cu, și în unele cazuri sub
coordonarea, forțelor de securitate.
Acestea vor trebui să fie însoțite de specialiști în biologie, pentru propria
lor protecție, și vor trebui să se asigure că toate riscurile biologice, sursele sau
dispozitivele sunt identificate în mod corect, pentru continuarea anchetei, în
special dacă evenimentul implică materiale biologice ce pot fi încă ascunse.
Poliția trebuie implicată în toate aspectele reacției:
-în situația dată, să conducă, să cerceteze, să gestioneze locul faptei și să
conserve probele;
-în spitale, să identifice și să discute cu martorii sau să protejeze
personalul medical de urgență, dacă teroriștii fac parte din victime;
-la nivel de coordonare regional și național, să gestioneze anchetă penală
sub coordonarea procurorului;
-să ia sub protecție fizică materialele/dispozitivele recuperate.
O asemenea cooperare apropiată cu forțele de ordine și nevoia de
conservare a probelor pot constitui dificultăți pentru personalul care trebuie să
reacționeze prompt, în special pentru specialiștii în medicină și în biologie, care
sunt obișnuiți să reacționeze la urgențele în care prioritatea este aspectul biologic
57

sau de sănătate. Oricum, aceasta nu trebuie să fie o piedică semnificativă în
aplicarea procedurilor normale pentru serviciile medicale de urgență și pentru
cele pentru stingerea incendiilor, care pot acționa în comun și interdependent la
fața locului.
Când se consideră că o amenințare cu un atac biologic deliberat este
credibilă, structurile de aplicare a legii vor trebui să conducă o anchetă, în care
prioritatea va fi de a identifica teroriștii sau criminalii. Odată ce se cunoaște
identitatea lor, investigatorii pot solicita arestarea suspecților și să recupereze
orice materiale biologice. Dacă investigatorii planifică un raid sau arestarea unor
suspecți ca răspuns la o amenințare cu un atac biologic deliberat, implicând în
mod cert existența materialelor biologice, în mod obligatoriu se va avea în
vedere participarea ofițerilor CBRN, echipați și dotați corespunzător, precum și a
unor experți în evaluare biologică.
Accentuăm din nou faptul că singura cale de a controla într-un mod sigur
situația în care sunt prezente, sau se crede că sunt prezente, materiale CBRN,
este utilizarea unor echipamente de detecție. Fără un asemenea echipament,
personalul care trebuie să reacționeze este „orb” la potențialele riscuri. O
posibilă tactică a teroristului ar putea fi de a ascunde materiale biologice în
diferite locații, iar apoi să direcționeze autoritățile către o locație unde s-a ascuns
o mică mostră de materiale biologice, pentru a demonstra că au într-adevăr acces
la materiale și au abilitatea de a le folosi în scopuri criminale.
Un asemenea exemplu – ce implică însă materiale radioactive – a fost
situația apărută pe 23 noiembrie 1995, când un reporter de la Canalul de
Televiziune Independentă din Rusia a primit o avertizare de la liderul rebel
Shamil Basayev, cum că materialele nucleare au fost ascunse într-un parc public.
După primirea informației, reporterul a găsit un pachet ascuns, conținând cesiu-
137 radioactiv, îngropat sub niște frunze în parcul Izmailovsky, un loc public
58

localizat în regiunea de nord-est a Moscovei. Pachetul cântărea 32 kg, dar era
evident că înăuntru era doar o cantitate mică de cesiu-137.
Răspunsul la incidentul biologic va trebui să țină seama de următoarele aspecte:
-agenții biologici sau toxinele pot să nu fie recuperați imediat. În acest caz,
specialiștii în biologie vor trebui să stabilească și să mențină un perimetru,
proceduri de intrare/ieșire, monitorizarea contaminării;
-poate fi nevoie de lucru în ture;
-materialele biologice vor fi considerate material probator;
-colectarea materialelor biologice trebuie făcută astfel încât să se mențină
lanțul custodiei (ex. la un moment dat, poate fi necesar să se demonstreze în
instanță că elementele prezentate de autorități sunt cele ridicate de la locul
faptei).
-anchetatorii vor trebui să conducă o investigație criminalistică a
materialelor și elementelor suspecte, iar specialiștii în biologie vor trebui să
rămână disponibili pentru a-i sprijini pe investigatori.
-toată activitatea efectuată, inclusiv notările de la momentul respectiv,
scrise de personalul care a reacționat în timpul procesului de evaluare, poate fi
privită ca probă materială și mai târziu poate fi cerută în instanță.
-toate persoanele implicate în evaluarea consecințelor biologice pot fi ele
însele privite ca martori și pot fi nevoite să răspundă pentru acțiunile lor în orice
proces penal ulterior.

59

Capitotulul III. Prevenirea bioterorismului
III.1. Aspecte de investigație epidemiologică-polițienească
Prioritatea imediată a răspunsului va fi salvarea și evacuarea persoanelor
rănite de la locul faptei. Aceasta va fi făcută chiar și în condiții de risc biologic,
ex. acțiunile de salvare de vieți vor avea prioritate în fața aspectelor biologice
sau investigative ale incidentului. Odată ce s-a terminat operațiunea de salvare,
prioritățile se vor schimba și se vor axa pe izolarea zonei pentru a asigura
securitatea personalului și populației.
Este probabil, deși nu este sigur, ca riscurile convenționale să fie mai mari
decât cele biologice. Poate exista un incendiu sau o prăbușire de clădiri, iar zona
exploziei poate fi instabilă și nesigură. Astfel, este normal răspunsul de urgență
care să implementeze o zonă de control la un stadiu incipient al răspunsului, în
scopul de a asigura securizarea populației, iar această acțiune va trebui să includă
efectele imediate ale unei potențiale contaminării biologice.
În paralel cu acțiunile inițiale de răspuns, structurile de aplicare a legii vor începe
o anchetă penală a incidentului.
Obiectivele principale ale anchetei vor fi identificarea
persoanei/persoanelor responsabile, reținerea/arestarea lor și punerea sub
acuzare.
60

Un al doilea obiectiv va fi identificarea sursei materialelor biologice
utilizate, localizarea și ridicarea probelor materiale. Anchetatorii vor căuta să
audieze toate victimele pentru a identifica orice persoană care a fost martoră la
folosirea dispozitivului de dispersie biologică; stabilirea motivului de atac;
obținerea informației care poate duce la identificarea teroriștilor.
Cum victimele pot fi sub îngrijire medicală, expertul în biologie/medicină
trebuie inclus în echipa care efectuează audierile, trebuie să poată facilita accesul
la victime, și trebuie să asiste anchetatorii în executarea sarcinilor specifice. Din
această perspectivă, elementul de noutate în investigarea incidentelor biologice îl
constituie formarea acestor echipe mixte de investigare epidemiologică și
polițienească.
Este posibil ca persoana/persoanele care au utilizat dispozitivul să sufere
ele însele de la expunerea la materialele biologice. În acest sens, anchetatorii
trebuie să fie alertați cu privire la faptul că există posibilitatea ca teroriștii să fie
printre victimele aflate de sub îngrijire medicală.
Dacă rezultatele anchetei indică existența în alte locații a unor materiale
biologice sau toxine, ofițerii anchetatori nu trebuie să efectueze o percheziție sau
să localizeze materialele biologice decât dacă sunt echipați și dotați
corespunzător și sunt însoțiți de un expert în biologie.

61

III.2. Răspunsul Poliției
Răspunsul poliției devine un aspect principal al răspunsului la urgența
biologică, în cazul unui act bioterorist. Poliția poate avea următoarele roluri:
a)restricționarea accesului în zonă;
b)gestionarea traficului;
c)cercetarea la fața locului – numai de către echipe special pregătite CBRN;
d)identificarea și audierea martorilor;
e)asigurarea lațului custodiei probelor ridicate;
f)transportul probelor în condiții de siguranță și securitate la laboratorul
destinat efectuării analizelor;
g)decontaminarea personalului propriu și a echipamentelor folosite;
h)gestionarea deșeurilor biologice și a materialelor contaminate;
i)reținerea suspecților;
j)recuperarea materialului biologic/toxinelor, dacă mai este cazul;
k)recuperarea și investigarea dispozitivului de dispersie;
l)eliminarea posibilității unui al doilea atac;
III.3. Cercetarea la fața locului
Este cea mai importantă parte din atribuțiile Poliție și această etapă constă în :
A. Ridicarea mijloacelor de probă
62

Datorită naturii conținutului ridicarea și interpretarea urmelor de probă
trebuie efectuată de personal special format și instruit. Elementele de probă
prelevatetrebuie ambalate conform procedurilor, excluzând orice risc de
contaminare sau deplasare accidentală a agentului biologic în afara zonei de
contaminare.
Procedura ridicării elementelor de probă constă în:
-Fotografierea zonei infracționale
-Ridicarea substanțelor suspecte în scopul efectuării testelor
-Ambalarea elementelor contaminate în vederea examinarii de către
specialiști
-Luarea în calcul al nivelului de risc asociat agentului
-Poliția și autoritățile cu atribuții în domeniul epidemiologic trebuie să
pună în practică proceduri de analiză și de conservare a obiectelor ridicate
B. Decontaminarea
După desfășurarea activităților, membrii echipei de cercetare vor fi trecuti
obligatoriu prin linia de decontaminare. Acest loc de decontaminare trebuie
amplasat în amonte și în sens opus vântului față de locul incidentului, la o
distanță suficientă pentru a nu prezenta niciun pericol în cazul unei explozii sau
a altor incidente ulterioare25.De asemenea costumele se vor spăla cu apă și
săpun, insistându-se pe zonele predispuse, după spălare se va dezbrăca
echipamentul de protecție, aparatul autonom de respirat sau alte componente,
evitând atingerea de suprafața lor exterioară. Costumele vor fi imediat introduse
25 Ioan Dascălu (coord.), Cristian Eduar Stefan, Mariana-Daniela Marica, Septimiu Mihai Marica, Op. Cit.,
p.173
63

în pungi de plastic, apoi urmând a fi sigilate, urmate de o decontaminare sau de
preferabil distruse.
C. Curațarea locurilor și redeschiderea lor publicului
Operațiune efectuată de serviciile de mediu în strânsă colaborare cu
Poliția.Această etapă poate dura câteva ore, câteva zile sau chiar poate fi distrusă
în funcție de rezistența agenților biologici existenti. În această etapă rolul Poliției
este unul deosebit de important datorită modului ei de gestionare, a fluidizării
traficului rutier pe alte rute, modul, și în cât timp realizează evacuarea
persoanelor, precum și menținerea zonei interzise influiențeaza considerabil
numărul victimelor.
III. 4. Programele de Arme Biologice
Unul dintre paradoxurile care pot fi identificate din aceasta perspectivă
este legat de faptul că, deși armele biologice, producția, stocarea, utilizarea
acestora au fost prohibite începând cu anii 1970, preocuparea față de acestea a
început să crească după anii 1990. Motivul poate fi găsit în lipsa sau ineficiența
instrumentelor naționale și internaționale de aplicare.
Experiența a arătat că implementarea la nivel național a măsurilor
prevăzute de Convenția pentru Arme Biologice se lovește de bariere serioase în
aproape fiecare țară. La mai bine de șapte ani de la intrarea în vigoare a
Convenției, numai 97 de state membre din totalul de 167 au informat despre
64

existența unor prevederi legale naționale, conforme cu cerințele Convenției.
Natura, relevanța și eficacitatea prevederilor legislative este cunoscută doar de
31% dintre statele membre, cele care au putut să răspundă întrebărilor detaliate
din chestionarul întocmit cu aceasta ocazie .26 Mai mult, la nivel internațional nu
s-a putut ajunge la un consens în ceea ce privește măsurile și căile de verificare
a implementării măsurilor legislative corespunzătoare cerințelor Convenției .27
Inițiativele legale ale ofițerilor însărcinați cu aplicarea legii referitoare la
prevenirea unui atac biologic sunt guvernate de acte normative corespunzătoare.
Pregătirea unui atac biologic trebuie să fie explicit menționată ca o infracțiune
pentru ca aceștia să acționeze în consecință. Din acest punct de vedere, legislația
națională ar trebui să ia în calcul următoarele aspecte de prevenire/pedepsire:
posesia, dezvoltarea, stocarea, transferul, transportul, utilizarea ilegală a
agenților biologici sau toxinelor;
restricționarea accesului la agenți patogeni și echipamentul aferent;
prevenirea contrabandei prin întărirea controlului la frontieră;
prevenirea și răspunsul la un atac biologic prin instruirea și echiparea
corespunzătoare a unor unități specializate ale poliției.
Din nefericire, așa cum observa și profesorul Barry Kellman de la universitatea
De Paul din SUA, numai un număr limitat de țări posedă un sistem legislativ
suficient de performant pentru a permite forțelor de poliție să opereze cu ușurință
și în deplină siguranță. Câteodată, statele ratifică normele internaționale și le
includ fie în Codurile penale, fie în legi speciale, dar aplicarea practică lasă de
26Apud. Ioan Dascălu, op. cit, p. 56
27 Ioan Roman, Horia Dogaru, Amenințarea bioterorismului și prevenirea acestuia , Revista română de drept
umanitar, București, 2004, p. 27
65

dorit din cauza indiferenței, ignoranței, a lipsei sprijinului financiar, a
infrastructurii.28
Există însă și aspecte pozitive ale subiectului de mai sus. În urma
atentatelor de la 11 septembrie 2001 din SUA și 11 martie 2004 din Spania,
hotărârea de lupta împotriva terorismului guvernează strategiile de securitate,
chiar și în lipsa unei amenințări riguros identificate, printre care și terorismul
biologic. Ca urmare, unele sisteme legislative antiteroriste naționale au început
să includă măsuri de prevenire și combatere a acestui tip de infracțiune. De
exemplu, legea din 2001 din Marea Britanie referitoare la securitate și
antiterorism autorizează accesul agențiilor de aplicare a legii în laboratoarele
biologice pentru a obține informații cu privire la persoanele care au avut acces
la agenți patogeni sau toxine.29
III.5. Pregătirea Comunității Polițienești
Mesajul rezultat din diferitele luări de poziție în timpul conferinței
INTERPOL din martie 2005 a fost acela că, pentru a îmbunătăți pregătirea și
răspunsul poliției la atacuri biologice, instruirea, exercițiul și dezvoltarea
capacităților naționale sunt esențiale.
Cel puțin opt stadii de pregătire pot fi identificate pentru a preîntâmpina victime
în masă în situația unui atac biologic:
28 Mircea, Baciu, Op. cit., p. 90
29 Guy Collyer, Național Counter Terrorism Security Office, United Kingdom, Interpol Global Conference on
Preventing Bioterrorism , 2005.
66

III.5.1.Schimbul de Informații – de la statele membre, agenții de informații,
experți militari în apărare biologică.
Serviciile de informații și apărarea militară trebuie să-și dezvolte
capacități de colectare a informațiilor și metode de muncă adaptate noului mediu
de securitate rezultat din creșterea amenințării teroriste și potențiala utilizare a
armelor biologice. Conform opiniei doctorului Ben Steyn din Africa de Sud,
activitățile ce trebuiesc luate în considerație includ identificarea profilului unui
potențial utilizator de arme biologice, fie el individ, grup sau organizație,
identificarea efectelor scontate de teroriști prin utilizarea de arme biologice,
posibilele metode de diseminare a agenților biologici sau toxinelor. În acest
domeniu, subestimarea inteligenței și inventivității teroriștilor ar fi o greșeală
fatală.30
Mai presus de orice – așa cum s-a observat de către analiștii de informații
pe linie de terorism după 2001 – principala greutate în analizare este evaluarea
puterii și capacităților celulelor ad-hoc ale grupurilor radicale, de exemplu cele
care sunt constituie pentru a planifica și conduce un singur atac .31 În relația cu
armele biologice, un raționament logic ar fi înțelegerea motivelor pentru care un
terorist ar pendula între terorismul clasic, și măsurile de protecție fizică menite
să prevină un atac. În plus, filozofiile fanatice și motivațiile megalomanice
specifice anumitor lideri teroriști ar trebui mai atent observate pentru a putea
preveni un potențial atac biologic.
În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, computerizarea arhivelor manuale
ale institutelor naționale de epidemiologie conținând date referitoare la
30 Idem.
31 Paul R. Pillar, Counterterrorism after Al Qaeda, The Washington Quarterly , , Nr. .3, 2004, pp. 101-113.
67

epidemiile gestionate în trecut pentru operaționalizarea lor în baze de date cu
motoare automate de căutare s-ar putea constitui în instrumente importante
generatoare de informații referitoare la natura agenților patogeni, caracteristicile
acestora și modul de reacție, căile de împrăștiere, victime și tratamente aplicate,
carantina și decontaminare.
III.5.2 Analiza riscului biologic .
Atât capacitatea naturală de modificare a agenților biologici, cât și
evoluția ingineriei genetice depășesc capacitatea noastră de a detecta agenții
biologici, de a analiza datele rezultate din modificarea acestora și de a răspunde
în mod corespunzător. În consecință, riscăm expunerea la agenți biologici
existenți, în curs de dezvoltare sau manipulați genetic. Discuția referitoare la
riscurile biologice este dominată de două aspecte importante: pe de o parte,
caracterul dual al tehnologiei utilizate în domeniul biologic (orice tehnologie
utilă poate fi folosită și pentru scopuri destructive); pe de altă parte ,
incapacitatea de a controla în mod eficient distribuția tehnologiilor și a know-
how-ului necesare manipulării genetice, precum și restanțele în alte zone
(detecție, analiză și răspuns) vor deschide noi oportunități vulnerabilităților
date de amenințările biologice manipulate genetic.32Analiștii vor trebui să ia în
considerare orice potențială structură teroristă, mediul în care operează și se
pregătesc, precum și capacitățile lor materiale, tehnice și științifice.
32 Gheorghe Văduva, Terorismul: acțiuni, contraacțiuni și reacții, în vol. „ Contraterorism și securitate
internațională”, Ed. Top Form Bucureșt, 2008, p. 67
68

Motivația teroriștilor biologici este de asemenea foarte importantă:
urmăresc să ucidă cât mai mulți oameni sau doar să creeze panică și să
bulverseze sau întrerupă activitatea normală a cetățenilor și statului? Alarmele
false, ca și amenințările reale sunt la fel de eficiente, întrucât creează un val
imens de panică, iar până la punctul în care o alarmă se dovedește a fi falsă,
răspunsul forțelor specializate este același în materie de resurse umane implicate,
echipamente, proceduri, vizibilitate în teren.
Pe de altă parte, dezvoltarea fără precedent a tehnologiei și lipsa oricăror
bariere în materia schimbului de experiență face posibil ca un student în domeniu
să poată crea sau dezvolta patogeni chiar în laboratoarele universitare. Cu toate
acestea, deși informațiile referitoare la arme biologice sunt ușor de accesat prin
internet sau în mediile științifice, iar echipamentele necesare nu sunt foarte
sofisticate și pot fi procurate cu ușurință, comercializându-se liber datorita
caracterului de dublă-utilizare, a crea o arma biologică este mult mai dificil decât
de a desfășura un act terorist utilizând explozivi. În anul 2002, o echipă de
experți în armament biologic a concluzionat într-un raport publicat de către
Universitatea Națională de Apărare că, deși un grup terorist cu resurse
suficiente ar putea dezvolta un atac biologic la scară redusă, un atac masiv i-ar
pune în fața unor dificultăți tehnice pe care nu le-ar putea surmonta cu
ușurință.33 În orice caz, acestea ar putea fi unele din criteriile necesare evaluării
unei amenințări sau riscurilor prezentate de agenții biologici care să conducă la
experiența necesară și cunoștințele ce trebuiesc încă acumulate.
III.5.3 Efectuarea investigațiilor
33 Ibidem, p 156
69

În vederea îmbunătățirii resurselor în domeniul criminalisticii biologice, o
strânsă cooperare cu comunitatea științifică este imperios necesară. Un expert
criminalist și un microbiolog conlucrând este obiectivul pe care ar trebui să-l
atingă orice structură de poliție. Împletirea metodelor criminalistice clasice cu
prelevarea, securizarea și analiza calificată a probelor biologice poate conduce la
succesul unei investigații. Și să nu uităm ca în anumite sisteme legislative,
prelevarea de probe de la locul unei infracțiuni este necesar a fi făcută de polițiști
calificați, certificați, pentru a putea fi folosite în instanță.
Pe de altă parte, orice investigație a locului infracțiunii în domeniul
biologic se desfășoară într-un mediu potențial contaminat, unde trebuiesc luate
măsuri speciale de protecție individuală. Cum vor fi aceste măsuri aplicate în
situația în care, la o percheziție domiciliară, legea prevede existența a doi martori
asistenți care să urmeze echipele de percheziție în toate încăperile și incintele?
Martorii nu sunt instruiți și nici echipați corespunzător, pot distruge probele sau
se pot îmbolnăvi.
În acest caz, deși legea e respectată prin prezența martorilor, culegerea de
probe este compromisă, iar în cazul îmbolnăvirii acestora, cine poartă
răspunderea pentru sănătatea sau chiar decesul acestora?
III.5.4 Identificarea și securizarea țintelor.
Întărirea securității și siguranței laboratoarelor de cercetare și a colecțiilor
de agenți patogeni ar reduce în mod considerabil riscul unor infectări
70

accidentale, al unor furturi sau pierderi de agenți biologici. Aceasta în contextul
în care în majoritatea țărilor securitatea laboratoarelor este departe de a fi
garantată. Spre exemplu, trei cercetători de la Centrul Medical al Universității
din Boston s-au îmbolnăvit după ce au fost expuși la o bacterie cu potențial letal
într-un laborator de nivel 2.
Acest incident a fost ținut secret de către oficialii universității până când
fondurile cerute pentru construirea unui laborator de nivel 4 au fost aprobate de
municipalitate, în ianuarie 2005.34 Un alt exemplu este al unui cercetător de la
Centrul de Cercetări Fiocruz care a fost victima unui jaf armat în Rio de Janeiro
în 2003, pe când se deplasa spre o conferință, în propria mașină. Atacatorii au
luat mașina în care se aflau și probe de holeră și febră tifoidă. Ulterior,
autovehiculul a fost găsit abandonat, dar nu există nici un fel de mențiuni oficiale
cu privire la probele biologice periculoase. Poliția a afirmat atunci că în mod
evident atacatorii nu erau la curent cu existența materialului biologic în mijlocul
de transport, dar agenții biologici nu au fost recuperați.35
Asemenea incidente ridică serioase semne de întrebare cu privire la
laboratoarele și agenții biologici periculoși, permeabilitatea sistemelor de
securitate sau chiar inexistența acestora și, ca urmare, nevoia imperioasă de
protocoale de securitate internaționale pentru activitățile de cercetare în
laboratoare biologice. Identificarea țintelor unui atac biologic trebuie să ia în
considerare mediul înconjurător al locației ce ar putea fi potențial infectată, cum
ar fi de exemplu locurile puternic aglomerate sau serviciile de utilitate publică
(apă, alimentație, aer condiționat).
34 Ioan Dascălu, Op.cit., p. 154
35Idem.
71

III.5.5 Supraveghere și atenție publică .
Întărirea sistemelor de supraveghere epidemiologică cu privire la bolile
umane și veterinare și stabilirea unor niveluri corespunzătoare de atenție publică
în situația unui atac biologic sunt alte probleme cărora trebuie să li facă față în
ideea prevenirii unui atac sau limitării efectelor acestuia. În primul rând, o
asemenea analiză ar trebui să ia în considerare integrarea națională a diferitelor
sisteme de supraveghere ce operează într-o țară, de multe ori disparat,
necoordonat sau total lipsite de sprijin și infrastructură; în unele țări sistemele
militare sunt operate independent de cele civile și nu fac în nici un fel schimb de
informații sau date. În domeniul supravegherii, știința face eforturi deosebite
pentru a produce soluții viabile în domeniul detectării timpurii a unui atac sau
prezenței unei arme biologice în mediu.36
Cea mai mare dificultate rămâne incapacitatea de detecție în timp real a
agenților patogeni on-site sau a persoanelor bolnave pe stradă. Echipamentele
dezvoltate până în prezent au scăzut considerabil timpul în care este făcută
analiza materialului biologic, cu toate acestea ele sunt tehnologii post-factum și
nu de predicție. Cel ce operează sistemul de detecție/analiză poate avea un
răspuns abia atunci când colegul său este deja inconștient sau contaminat. Sau,
36 Adrian Mircea Baciu, Op. Cit., p. 138
72

dimpotrivă, echipamentul reacționează negativ, deși zona este plină de persoane
bolnave. De aceea, avertizarea eficientă rămâne încă o problemă nerezolvată.37
În final, pentru a asigura un sistem public de alarmare eficient, trebuie să
explorăm modalitățile de utilizare a mass-media, acordând o foarte mare atenție
considerațiilor psihologice, existând riscul potențial de a provoca o reacție de
panică în masă în loc să avertizăm și să mobilizăm populația. Care este cea mai
bună metodă de a informa publicul cu privire la un risc potențial? Va avea mass-
media profesionalismul de a prelua mesajul și a-l difuza fără a-i altera conținutul
sau fără a difuza informații neconfirmate? Două întrebări direct legate de
profesionalizarea și specializarea jurnaliștilor în anumite domenii, precum și
câștigarea încrederii reciproce. Deseori, jurnaliștii fac aprecieri cu privire la
activitatea și competențele poliției, deși în majoritatea cazurilor nu au
cunoștințele sau competențele necesare pentru a face aceste comentarii, dar nu
am văzut niciodată un polițist să vorbească despre calitatea, acuratețea,
gramatica, limbajul folosit de un ziarist.
III.5.6 Răspunsul instituțional și gestionarea crizei.
Riscul unui atac terorist cu arme biologice pune noi probleme agențiilor
guvernamentale responsabile de răspunsul la acest tip de amenințări. Pentru a
evalua răspunsul instituțional la o amenințare biologică, trebuiesc luate în
considerare două dimensiuni diferite. Pe de o parte, implementarea cu prioritate
a acestui tip de management va necesita un mare volum de învățare și
37 Ibidem., p. 148
73

specializare, precum și modificări structurale în poliție și agențiile naționale de
securitate. Organizarea tradițională nu este capabilă să se adapteze rapid și
eficient amenințării biologice. Așa cum se arată în diferite studii legate de
sociologia organizațiilor, agențiile au adânc înrădăcinate cutume și obiceiuri,
norme profesionale și se opun schimbării, chiar și pe timpul unei crize. A aplica
în continuare conceptul „merge și așa…” înseamnă a se îndrepta spre eșec.38
Fiecare agenție va răspunde cu rutina sa zilnică și cu perspectiva proprie de
interpretare a amenințării, ceea ce va aduce grave prejudicii cooperării. Spre
exemplu, cooperarea între agențiile de aplicare a legii și sistemul medical poate
fi dificilă în gestionarea crizei sau în atingerea compromisului în care protecția
vieții private a pacienților intră în conflict cu munca operativă de poliție și
nevoia stringentă de a obține date operative. Ca atare, orice activitate de
cunoaștere reciprocă și conlucrare preliminară unei crize va fi mai mult decât
benefică atunci când momentul va cere o cooperare instituțională.
Pe de altă parte, așa cum sublinia Richard Monk, continua lipsă de
„memorie organizațională colectivă„ referitoare la incidente ieșite din rutină este
foarte periculoasă pentru comunitatea de aplicare a legii. Orice structură de
poliție ar trebui să aibă o bază de date care să cuprindă studii de caz, modalități
anterioare de răspuns și gestiune a crizelor.39 Din păcate, lipsa cercetării în acest
domeniu ca și frecventa schimbare sau rotație a cadrelor conduce la pierderea
unor aspecte extrem de importante, în special prin prisma greșelilor făcute și a
lecțiilor învățate din crize similare.
O amenințare majoră la adresa securității publice poate fi și o epidemie
naturală, iar modul în care aceasta a fost gestionată din punct de vedere al
38 Idem.
39 Senior Policy Advisor, Organization for Security and Cooperation în Europe, Vienna, 1st Interpol Global
Conference on Preventing Bioterrorism , 2005
74

panicii, problemelor de frontieră, distribuirii medicamentelor, apei și hranei,
reacției politice a țărilor vecine, etc. poate constitui un punct de referință în
construirea unui plan de răspuns la un atac biologic. În eventualitatea unui
asemenea incident care să afecteze mai multe țări, o bulversare majoră a
serviciilor publice, transporturilor, economiei este de așteptat. Acest șoc va fi cu
atât mai mare cu cât țara este mai puțin pregătită, fără resurse materiale sau
infrastructură.
În acest context, gestionarea și abilitatea de a lua decizii va fi strâns legată
de capacitatea psihologică de a manageria reacții iraționale de panică globalizată.
Percepția cu acuratețe a mesajelor transmise prin mass-media către public este
esențială în reinstaurarea calmului. În acest sens, un rol important îl poate juca
Echipa de Sprijin într-un Eveniment Biologic. Concept propus de INTERPOL,
această echipă este formată din experți în diferite domenii care își desfășoară
activitățile zilnice în instituțiile din care fac parte, iar în situații de criză se
constituie în această formațiune menită să consilieze pe cei care iau decizii.
Esențială pentru eficiența echipei este exersarea continuă a capacității de
analiză a datelor, evaluare a opțiunilor, cunoașterea cu exactitate a
disponibilităților și oferirea unei păreri avizate. Pentru acest motiv, echipa
trebuie să fie înființată și antrenată înainte ca un eveniment să aibă loc, și nu pe
timpul desfășurării acestuia.
III.5.7 Contrabanda biologică.
Pregătirea și desfășurarea unui atac biologic vor include fără îndoială
obținerea agentului biologic și transportul acestuia. Pentru a micșora șansele de
75

reușită ale teroriștilor, și a restricționa accesul la agenți patogeni periculoși, toate
transferurile licite de agenți biologici ar trebui raportate și urmărite. Pentru
moment nu există nici o instituție internațională care să autorizeze, gestioneze și
controleze transferurile de agenți biologici periculoși și, dată fiind reticența
anumitor state cu privire la orice formă de control în domeniul biologic, nici nu
este de așteptat înființarea vreuneia într-un viitor prea apropiat. Cu toate acestea,
există norme internaționale de transport referitoare la materiale periculoase,
modul de împachetare și marcare a acestora, etc.
Problema în cazul contrabandei este că un terorist nu va lua niciodată în
considerare aceste cerințe internaționale, materialul biologic este ușor de ascuns,
nu poate fi detectat la trecerea frontierei și este în cantități extrem de reduse.
Pentru aceste motive, este esențială cooperarea dintre mediul științific –
laboratoare, institute de cercetare, producători de vaccinuri – și agențiile de
informații și structurile de poliție. Cu cât un incident, accident, pierdere, furt sunt
detectate mai rapid, cu atât răspunsul și recuperarea agenților va fi mai eficientă,
fără riscuri și cu îmbolnăviri minime.
III.6. INTERPOL – Unitatea de Prevenire a Bioterorismului
Date fiind aspectele discutate mai sus, problematica complexă și resursele
limitate pentru instruire și pregătire, INTERPOL a desemnat lupta împotriva
terorismului, ca fiind prioritară și totodată a angrenat importante mijloace pentru
a susține statele membre împotriva acestui flagel.
Astfel principalele obiective ale acesteiu unităși sunt:
76

a.Avertizarea cu privire la amenințări biologice;
b.Îmbunătațirea schimbului de informații cu privire la grupurile teroriste;
c.Acordare de asistență în cazul unui atac bioterorist;
d.Dezvoltarea programelor de specializarea a organelor competente din
statele membre;
e.Întărirea eforturilor de aplicare a legislației existente;
f.Promovarea unei legislații conformă cu realitatea;
g.Încurajarea cooperării inter-agenții în domeniul prevenirii bioterorismului.
Prima conferință internațională ce a avut ca subiect de dezbatere
bioterorismul s-a desfășurat la Lyon, în urma căreia principalele concluzii
au fost:
a.Stabilirea unui program de training global și a unui centru de resurse la
nivelul Secretariatului General, la dispoziția comunității de aplicare a legii,
având INTERPOL ca agenție conducătoare;
b.Pregătirea de manuale de instruire și ghiduri de investigație, distribuite
global sau puse la dispoziție pe website-ul organizației, pentru descărcare on-
line;
c.Întărirea cooperării dintre lucrătorii din domeniul sănătății publice,
vamă și agențiile de aplicare a legii, precum și între organizațiile
internaționale;
d.Furnizarea de instruire regională pentru țările care au nevoie de a-și
construi capacități de răspuns la un incident bioterorist (în acest sens, trei
grupuri de lucru sunt prevăzute pentru polițiile din Africa, cele două Americi și
Asia);
e.Crearea unui Ghid de Răspuns la Incident cu instrucțiuni specifice pe
linie de bioterorism;
77

f.Punerea la dispoziție pe site-ul securizat al organizației a informațiilor
legate de bioterorism precum și a legăturilor către alte site-uri.40
Această primă fază a programului global al INTERPOL a fost încheiată în
2006, cu rezultate spectaculoase: 240 ofițeri instruiți din 94 țări – în comparație
cu 120 planificați la începutul programului; chestionarele completate de
participanți au arătat că 70% dintre aceștia nu au mai participat anterior la vreun
program de instruire, mai mult de 90% au considerat conținutul instruirii ca
foarte folositor; mai puțin de 20% au considerat țările din care proveneau destul
de bine pregătite pentru incidente biologice; absența legislației cu relevanță în
domeniul prevenirii, investigării și combaterii bioterorismului a fost identificată
ca un impediment serios în exercitarea atribuțiunilor de poliție în acest domeniu.
Ghidul de Răspuns la Incidente Bioteroriste a fost tradus în cele patru
limbi oficiale ale INTERPOL și publicat pe site. Ca o recunoaștere a calității
datelor conținute și utilității lui practice, ghidul a fost tradus de specialiști
chinezi în chineză iar de ofițeri italieni în italiană. Totodată, Biroul Federal de
Investigații a solicitat autorizație pentru tipărirea a 20.000 de exemplare pentru
difuzarea acestuia în toate birourile regionale ale FBI, Agenția pentru Protecția
Mediului a solicitat 700 de exemplare, poliția austriacă a solicitat 75 de
exemplare și lista poate continua. În același registru, pagina de web a
bioterorismului a crescut ca număr de vizite de la 700 la 25.000 pe zi în doi ani
de zile.
40
78

III.7.Cadrul juridic privind bioterorismul în România
Deși în prezent nu există un act normativ care să reglementeze cu precădere
bioterorismul, acesta fiind o formă derivată a terorismului, intră sub incidența
legii nr. 535/ 2004 privind combaterea și prevenirea terorismului. Înainte de a
exemplifica ce obligații revin organelor specializate în conformitate cu legea
535/2004, precizăm că la data de 6 iulie 1979, prin Decretul nr. 253 România a
ratificat Convenția privind interzicerea dezvoltării, producerii și stocării armelor
bacteorologice și cu toxine și distrugerea lor, publicat în Buletinul Oficial al RS
Romania nr. 57 din 7 iulie 1979.
Conform ratificării Convenției Romania se obligă:
Să nu perfecționeze, producă, stocheze, dobândească și să nu obțină prin
orice mijloc agenți microbieni, biologici ori toxine, în cantități mult mai
mari decat sunt necesare pentru scopuri profilactice, de prevenire sau
oricare mod pașnic;
Se angajeaza să distrugă sau să convertească cantități minime necesare
pentru scop pașnic în cel mult 9 luni de la ratificare;
Să nu dsitribuie unui alt stat sau organizație, direct sau indirect, să ajute,
să determine pentru realizarea, utilizarea unui agent biologic.
În ceea ce priveste cadrul legislativ din România, cum am mai și precizat
intervenția în cazul unui atac bioterorist se face conform legii 535/2004,
conform căreia ca un atac să fie considerat terorist acesta trebuie să
79

reprezinte ansamblu de acțiuni și/sau inacțiuni care prezintă pericol
public și afectează securitatea națională.41
Desigur că legea prevede anumite caracteristici ale amenințărilor, de
asemenea și condițiile ce trebuiesc îndeplinite pentru realizarea unui atentat
terorist, dar cel mai important această lege clarifică exact rolul instituțiilor din
stat cu privire la combaterea și prevenirea terorismului în țară. Așadar în
România este conceput un sistem național de prevenire și combatere a
terorismului la care participă:
Serviciul Roman de Informații, cu rol de coordonare tehnică, în structura
căruia se înființează Centrul de coordonare operativă antiterorist, prin
intermediul caruiă Serviviul Roman de Informații asigură coordonarea
tehnică.
Ministerul Administrației și Internelor
Ministerul Apărării Naționale
Ministerul Afacerilor Externe
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile
Ministerul Transporturilor
Ministerul Sănătății Publice
Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației
Ministerul Economiei și Finanțelor
Ministerul Justiției
Serviciul de Informații Externe
Serviciul de Protecție și Pază
Serviciul de Telecomunicații Speciale
41 Legea 535/2004, www.diicot.ro/pdf/legislatie/l_535_2004.pdf, site accesat la data de 25 05 2004, ora 21:30
80

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Banca Națională a României
Agenția Natională de Control a Exporturilor
Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor
Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare42
Prin această participare se ințelege desfasurarea de activități specifice,
individual ori în cooperare, în conformitate cu atribuțiile și competențele legale
fiecărei instituții enumerate mai sus, dar aprobate de Consiliul Suprem de
Apărare a Țarii.
Conform bazei legale în cazul unui atentat terorsit(bioterorist), Serviciul
Roman de Informații, prin unitatea specializată execută intervenția antiterorista,
potrivit metodologiei elaborate și aprobate de Consiliul Suprem de Apărare a
Țarii.Unitatea specializată este Centrul de Coordonare Operativă
Antiteroristă(CCOA), care are următoarele atribuții:
Coordoneaza activitățile desfășurate în cadrul SNPCT, prin reprezentanți
desemnați de autoritățile și instituțiile publice din componența SNPCT;
Asigură operativ schimbul de date și informații între autoritățile și
instituțiile publice componente ale SNPCT privind activitătile cu caracter
terorist;
Integrează datele și informațiile obținute, în scopul stabilirii și
întreprinderii măsurilor care se impun;
Monitorizează activitățile teroriste și informeaza operativ autoritătile și
institușiile publice abilitate din cadrul SNPCT;
42 Idem
81

În situațiile de criză teroristă asigură suportul logistic și operațional
pentru funcționarea operativă a Centrului Național de Acțiune
Antiteroristă, care este integrat funcțional în mecanismul general de
gestionare a crizelor și organizat conform legii;
Transmite autorităților și instituțiilor publice componente din cadrul
SNCPT datele și informațiile care fac obiectul întreprinderii de măsuri,
conform atribuțiilor legale.43
Pe lângă autoritățile și instituțiile prevăzute în legea 535/2004 care sub
aspect conceptual asigură prevenirea și combaterea terorismului din toate
punctele de vedere, inclusiv cel al bioterorismului, în România mai avem și un
Centrul Zonal de Înalte Studii pentru Prevenirea Bioterorismului, în cadrul
Universității Biotera ce se axează pe promovarea a trei coordonate principale:
O amplă recunoștere internațională valabilă atât pentru Centru cât și
pentru România;
Organizarea unui subprogram național de cercetare stiințifică alături de
programul de combatere a terorismului nuclear și IT;
Crearea unei strategii naționale primare de apărare în condițiile unui
eventual atac bioterorist.44
Datorită intensificării riscurilor biologice, prin transportarea agenților
biologici în condiții de siguranță deplină pe distanțe mari și foarte mari pentru a
43 Idem
44 Adrian Mircea Baciu, Op. Cit.,p. 218
82

fi plasate în anumite zone de pe glob inclusiv România, astfel Agenția Naționala
de Control a Exporturilor(ANCEX) a impus o reglementare serioasă privitor la
importul unor astfel de substanțe.
ANCEX este autoritatea națională în domeniul controlului exporturilor
de produse cu dublă utilizare, controlul exporturilor, importurilor și altor
operațiuni cu produse militare, și raspunde, de aplicarea politicii Guvernului în
acest domeniu.45Referitor la activitatea ANCEX conform Convenției privind
interzicerea perfecționării , producției și stocării armelor bacteorologice și cu
toxine și distrugerea lor (BTWC), prezentată în cadrul lucrării, aceasta a
promovat un proiect de lege privind aplicarea prevederilor Convenției privind
interzicerea dezvoltării, producerii, stocării și folosirii armelor chimice, aflate în
strânsă legatură cu cele biologice.
În ciuda tuturor acestor reglemntari juridice la care România este parte ori
le-a legiferat, riscurile rămân la nivel planetar și realizăm că nu există în
continuare frontiere pentru agenții biologici, iar în acest sens se apreciază că este
fundamentală cooperarea statelor, precum și a Romaniei la nivel internațional,
regional și subregional, cu scopul protejării în ansamblu statul, iar în concret
cetățeanul împotriva acestei forme de terorism.

45 Agentia Nationala de Control a Exporturilor, www.ancex.ro, site accesat la data de 25 05 2012, ora 23:30
83

Concluzii
Dezvoltarea tehnologică accelerată, în special în domeniul
biotehnologic, ce caracterizează societatea actuală a determinat o utilizare
alarmantă a armelor biologice, astfel încât tendința de folosire a aestora în
conflicte a dus la cercetări elaborate în domeniu. Terorismul chimic, biologic sau
nuclear nu mai este de domeniul filmelor science-fiction. Potrivit analiștilor,
riscul utilizarii acestor arme este in crestere, avand in vedere sporirea violentei
interetnice si religioase si a incalcarii drepturilor omului.
Analizând riscul utilizării acestor arme, necesitatea unei cercetări
aprofundate și riguroase a devenit o condiție sine-qua-non pentru combaterea
atacurilor bioteroriste, întrucât fără o cunoaștere a tuturor ramurilor și a efectelor
posibile ale armelor bioteroriste, activitățile de combatere sunt destul de greu de
realizat. Astfel, dezvoltarea acestei cercetări a pornit și de la faptul că în
momentul actual nu există un număr sufient de studii și de cercetări aprofundate
în acest domeniu, și mai mult decât atât, tratatele internationale care se refera la
aceste tipuri de armament nu prevad masuri suficiente de control.
Efectele pe care le pot avea armele bioteroriste, folosirea agenților
biologici ca arme de război pot fi devastatoare, iar una dintre cauze este
determinată de faptul că procuparea acestor arme a ajuns să fie mult mai la
îndemână, și asta datorită faptului că urmele fabricării și folosirii lor pot fi șterse
foarte ușor, făcând astfel prinderea făptașilor relativ greu de realizat.
84

După cum am menționat și pe parcursul lucrării, scopul utilizării armelor
biologice este de a induce și de a răspândi neliniștea, teama, teroare în vederea
obținerii cerințelor ideologice, financiare sau chiar personale. Astfel,
combaterea bioterorismului a ajuns să fie o chestiune imperios necesară, iar în
această direcție, educarea oamenilor în direcția protejării a ceea ce îi înconjoară
ar fi primul și cel mai mic pas pentru oprirea sau diminuarea conflictelor la scară
mică dar și a celor globale.
În concluzie, bioterorismul cu armele sale de distrugere în masă
reprezintă una din cele mai grave amenințări la adresa păcii și securității
internaționale, precum și a securitățiinaționale, ceea ce argumentează actualitatea
și importanța deosebită ale acestei lucrări.
85

Bibliografie
I. Acte normative
1.Codul de procedură penală actualizat 2011-2012, republicat în
Monitorul Oficial nr. 78 din 30 aprilie 1997 Codul Penal al României , actualizat
în 2011 prin legea nr. 202/2010 publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 714
din 26 octombrie 2010
2.Constituția României , Regia Autonomă Monitorul Oficial,
București, 2003;
3.Convenția europeană privind asistența juridică în materie penală
(20.04.1962) și Protocolul adițional.
4.Convenția cu privire la interzicerea perfecționării, producției
și stocării armelor bacteriologice (biologice) și cu toxine și la distrugerea lor ,
ratificată prin Decretul nr. 253 din 6 iulie 1979, Buletinul Oficial al R.S.
România, nr. 57 din 7 iulie 1979
5.Convenția privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării
și folosirii armelor chimice și distrugerea acestora , ratificată prin Legea nr. 125
din 9 decembrie 1994, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 și 356 bis
din 22 decembrie 1994
6.Convenția Organizației Națiunilor Unite privind Armele Biologice
și Toxinele
7.Declarația universală a drepturilor omului , Institutul Român pentru
86

Drepturile Omului, București, 2006.
8.Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Țării din 23 iunie 2004
privind Doctrina națională a informațiilor pentru securitate.
9. Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Țării nr.36 din 5 aprilie
2002 privind Strategia națională de promovare și combatere a terorismului.
10. Hotărârea nr. 1040 / 13.10.2010, privind Strategia națională de
ordine publică 2010 – 2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 721 / 28.10.2010.
11.Legea nr. 39/21.01.2003 privind prevenirea și combaterea
criminalității organizate, publicată în Monitorul Oficial nr. 50 din 29 ianuarie
2003
12.Legea nr. 51 / 29.07.1991, privind siguranța națională a României,
publicată în Monitorul Oficial nr. 163 / 07.08.1991.
13.Legea nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate ,
Monitorul Oficial nr.248 din 12 aprilie 2002;
14. Legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției
Române, Monitorul Oficial nr.305 din 09 mai 2002;
15.Legea nr. 360 / 06.06.2002, privind Statutul polițistului, publicată
în Monitorul Oficial nr. 440 / 24.06.2002, cu modificările și completările
ulterioare.
16.Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului,
publicată în Monitorul Oficial nr. 1161 din 8 decembrie 2004
17.Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile d e interes
public, Monitorul Oficial nr.633 din 23 octombrie 2001;
18.Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare , ratificat prin
Decretul nr. 21 din 30 ianuarie 1970, Buletinul Oficial al R.S. România, nr. 3 din
31 ianuarie 1970
87

II. Tratate. Cursuri. Monografii
1.Antipa, Maricel (2010), Triumviratul dezastrului global. Terorism
global- arme de distrugere în masă-Criminalitate organizată, București:
Ed. Regia Autonomă Monitorul Oficial
2.Băraru, Iosif (2010), Înfracțiunile de terorism. Legislație și
procedură penală, București: Ed. Universul Juridic
3.Baciu, Adrian Mircea (2009), Bioterorism, Arme biologice și
structurile de aplicare a legii, București:Ed. Pro Universitaria
4.Centrul de Informare pentru Cultura de securitate, Centrul de
Cooperare Operativă Antiteroristă, Inamicul invizibil-Bioterorismul și
armele biologice în lume
5.Dascalu, Ioan (coord.); Ștefan, Cristian-Eduard; Marica, Mariana-
Daniela; Marica, Septimiu-Mihai (2009 ), Bioterorismul în societatea
modernă, București:Ed. Sitech,
6.Delcea, Cristian, (2006) Psihologia terorismului. Studiu psihologic
asupra teroriștilor, București: Ed. Diversitas
7.Mureșan, Carmen; Cruceru, Mircea; (2010), Bioterorismul și
pandemiile, București: Ed. Top Form
8.Păun, Ludovic (2003), Bioterorismul și armele biologice, București:
Ed. Amaltea
9.Roman, Ioan, Dogaru, Horia,(2004) Amenințarea bioterorismului și
prevenirea acestuia , Revista română de drept umanitar, nr. 3
88

10.Simileanu, Vasile, (2004), Radiografia terorismului , Colecția
Geopolitica, București: Ed.Top Form
11.Stamin, Viorel, (2000), Amenințările și riscurile biologice, Revista
Apărarea NBC, nr. 1, Campuling Muscel
12.Toma, Gheorghe (2006), Securitatea națională sub impactul
amenințărilor asimetrice: realități, provocări, schimbări , București: Ed.
Academiei Naționale de Informații
13.Ungureanu, Traian (2007) Ce s-a mai întâmplat cu și după 11
septembrie?, Revista 22
14.Văduva, Gheorghe, (2008), Terorismul: acțiuni, contraacțiuni și
reacții în volumul „Contraterorism și securitate internațională”, București:
Ed. Top Form
89