ACADEMIA DE POLIȚIE Alexandru Ioan Cuza [308101]

Licență

ACADEMIA DE POLIȚIE Alexandru Ioan Cuza [308101]

Byadmin ianuarie 1, 2024

ACADEMIA DE POLIȚIE “Alexandru Ioan Cuza”

FACULTATEA DE POMPIERI

PROIECTAREA INSTALAȚIEI DE CLIMATIZARE

PENTRU O

COMPANIE DE MICROELECTRONICE

Conducător științific:

Conf. Univ. Dr. Ing.

ZGAVAROGEA Irina

Absolvent: [anonimizat]

2018

[anonimizat] “Proiectarea instalației de climatizare pentru o companie de microelectronice” îmi aparține în întregime și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau străinătate. [anonimizat], [anonimizat], cu respectarea strictă a regulilor de evitare a plagiatului:

[anonimizat], sunt scrise între ghilimele și dețin referința precisă a sursei;

reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori deține referința precisă;

rezumarea ideilor altor autori deține referința precisă la textul original.

București, 21.06.2018

Autor: [anonimizat]

_________________

CUPRINS

LISTA FIGURILOR………………………………………………………………………………………………- 9 –

LISTA TABELELOR…………………………………………………………………………………………..- 10 –

GLOSAR……………………………………………………………………………………………………………- 11 –

REZUMAT…………………………………………………………………………………………………………- 13 –

SUMMARY………………………………………………………………………………………………………..- 14 –

INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………………- 15 –

CAPITOLUL I. PARAMETRII CLIMATICI DE CALCUL AI AERULUI EXTERIOR……………………………………………………………………………………- 19 –

I.1 Situația aerului exterior vara…………………………………………………………………………….- 19 –

I.1.1 Temperatura aerului exterior tev: ……………………………………………………………………- 19 –

I.1.2 Conținutul de umiditate al aerului exterior Xcl: ………………………………………………..- 20 –

I.1.3 Radiația solară: ……………………………………………………………………………………………- 20 –

I.1.4 Umiditatea relativă a aerului ϕev…………………………………………………………………….- 21 –

I.1.5 Viteza vântului……………………………………………………………………………… …………….- 24 –

I.1.6 Entalpia aerului umed hev………………………………………………………………………………- 24 –

I.2 Situația aerului exterior iarna……………………………………………………………………………- 24 –

I.2.1 Temperatura aerului exterior tei………………………………………………………………………- 24 –

I.2.2 Umiditatea relativă a aerului umed ϕei………………………… …………………………………- 24 –

1.2.3 Conținutul de umiditate al aerului exterior Xcl………………………… ……………………..- 24 –

I.2.4 Viteza vântului……………………………………………………………………………………………..- 25 –

I.2.5 Entalpia aerului umed hei……………………………………………………………………………….- 25 –

CAPITOLUL II.PARAMETRII CLIMATICI DE CALCUL AI AERULUI INTERIOR……………………………………………………………………………………- 26 –

II.1 Situația aerului interior vara…………………………………………………………………………….- 26 –

II.1.1 Tempreratura aerului interior tiv…………………………………………………………………….- 26 –

II.1.2 Umiditatea relativă a aerului interior ϕiv…………………………………………………………- 26 –

II.1.3 Viteza aerului interior………………………………………………………………………………….- 27 –

II.1.4 Temperatura medie radiantă a suprafețelor delimitatoare θmr…………………………….- 28 –

II.1.5 Conținutul de vapori al aerului umed Xcl………………………………………………………..- 28 –

II.1.6 Entalpia aerului umed hiv……………………………………………………………………………..- 28 –

II.2 Situația aerului interior iarna……………………………………………………………………………- 28 –

II.2.1 Temperatura aerului interior tii………………………………………………………………………- 28 –

II.2.2 Umiditatea relativă a aerului interior ϕii…………………………………………………………- 28 –

II.2.3 Viteza aerului interior………………………………………………………………………………….- 28 –

II.2.4 Temperatura medie radiantă a suprafețelor delimitatoare θmr…………………………….- 29 –

II.2.5 Conținutul de vapori al aerului umed Xcl………………………………………………………..- 29 –

II.2.6 Entalpia aerului umed hii………………………………………………………………………………- 29 –

CAPITOLUL III. STABILIREA SARCINII TERMICE…………………………………………..- 30 –

III.1 Situația de vară……………………………………………………………………………………………..- 30 –

III.1.1 Aporturi de căldură……………………………………………………………………………………- 30 –

III.1.1.1 Aporturi de căldură prin elemente inerțiale……………………………………………….. – 30 –

III.1.1.2 Aporturi de căldură prin elemente vitrate………………………………………………….. – 34 –

III.1.1.3 Aporturi de căldură de la încăperi vecine……………………………………………………- 39 –

III.1.2 Degajări de căldură…………………………………………………………………………………….- 40 –

III.1.2.1 Degajări de căldură de la oameni……………………………………………………………… – 40 –

III.1.2.2 Degajarea de căldură de la iluminatul electric……………………………………………. – 42 –

III.1.2.3 Degajarea de căldură de la echipamentele electrice dintr-o hală de producție de microelectronice……………………………………………………………………………- 43 –

III.2 Stabilirea sarcinii termice de iarnă…………………………………………………………………..- 45 –

III.2.1 Degajările de căldură de la corpurile statice…………………………………………………..- 45 –

III.2.2 Degajările de căldură de la sursele interioare…………………………………………………- 46 –

CAPITOLUL IV. BILANȚUL DE UMIDITATE ȘI SUBSTANȚE NOCIVE…………….- 47 –

IV.1 Degajările de umiditate de la oameni………………………………………………………………- 47 –

IV.2 Bilanțul de substanțe nocive…………………………………………………………………………..- 48 –

IV.2.1 Degajări de CO2 de la oameni……………………………………………………………………..- 48 –

CAPITOLUL V. CALCULUL DEBITULUI DE AER ȘI PROCESELE DE TRATARE……………………………………………………………………………….- 49 –

V.1.1 Determinarea debitului de aer pentru perioada de vară…………………………………….- 49 –

V.1.2 Recalcularea parametrilor aerului refulat iarna………………………………………………. – 53 –

V.1.3 Calculul debitului minim de aer proaspăt……………………………………………………….- 55 –

V.2 Tratarea complexă a aerului…………………………………………………………………………….- 56 –

V.2.1. Iarna……………………………………. ……………. …………………………………………………..- 57 –

V.2.2 Vara……………………………………………………….. ………………………………………………..- 61 –

V.3 Alegerea centralei de climatizare: ……………………………………………………………………- 65 –

V.4 Alegerea gurilor de introducere a aerului : ……………………………………………………….- 65 –

V.5 Alegerea gurilor de aspirație: ………………………………………………………………………….- 66 –

CAPITOLUL VI . DIMENSIONAREA CANALELOR DE AER ȘI A TRAPELOR DE DESFUMARE…………………………………………………………………….- 67 –

VI.1 Dimensionarea canalelor de aer de introducere și aspirație………………………………..- 67 –

VI.1.1 Dimensionarea canalelor de aer de introducere………………………………………………- 68 –

VI.1.2 Dimensionarea canalelor de aer de aspirație………………………………………………….- 70 –

VI.2 Instalația de desfumare………………………………………………………………………………….- 73 –

VI.2.1 Descrierea instalației de desfumare………………………………………………………………- 73 –

VI.2.2 Dimensionarea trapelor……………………………………………………………………………….- 74 –

ANEXE………………………………………………………………………………………………………………- 97 –

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………….- 98 –

TABLE OF CONTENTS

LIST OF FIGURES………………………………………………………………………………………………- 9 –

LIST OF TABLES………………………………………………………………………………………………- 10 –

GLOSSARY………………………………………………………………………………………………………- 11 –

SUMMARY……………………………………………………………………………………………………….- 13 –

SUMMARY………………………………………………………………………………………………………..- 14 –

INTRODUCTION………………………………………………………………………………………………- 15 –

CHAPTER I. CLIMATE PARAMETERS OF EXTERIOR AIR CALCULATION…………………………………………………………………………………………………- 19 –

I.1 Outdoor air condition………………………………………………………………………………………- 19 –

I.1.1 Outdoor air temperature tev: …………………………………………………………………………..- 19 –

I.1.2 Humidity content of outdoor air Xcl: ………………………………………………………………- 20 –

I.1.3 Solar radiation:…………………………………………………………………………………………….- 20 –

I.1.4 Relative humidity of the air ϕev………………………………………………………………………- 21 –

I.1.5 Wind speed……………………………………………………………………………… …………………- 24 –

I.1.6 Wet air enthalpy hev………………………………………………………………………………………- 24 –

I.2 Outdoor air condition in winter…………………………………………………………………………- 24 –

I.2.1 Outdoor air temperature tei…………………………………………………………………………….- 24 –

I.2.2 Relative Humidity Humidity ϕei………………………… ………………………………………….- 24 –

1.2.3 Humidity content of outdoor air Xcl………………………… …………………………………….- 24 –

I.2.4 Wind speed………………………………………………………………………………………………….- 25 –

I.2.5 Wet air enthalpy hei……………………………………………………………………………………….- 25 –

CHAPTER II. CLIMATE PARAMETERS OF INTERNAL AIR CALCULATION…………………………………………………………………………………………………- 26 –

II.1 Indoor summer air condition……………………………………………………………………………- 26 –

II.1.1 Indoor summer air condition tiv……………………………………………………………………..- 26 –

II.1.2 Relative humidity of indoor air ϕiv………………………………………………………………..- 26 –

II.1.3 Indoor air speed…………………………………………………………………………………………..- 27 –

II.1.4 Average radiant temperature of delimiting surfaces θmr……………………………………- 28 –

II.1.5 Wet air vapor content Xcl……………………………………………………………………………..- 28 –

II.1.6 Wet air enthalpy hiv……………………………………………………………………………………..- 28 –

II.2 Indoor air condition in winter………………………………………………………………………….- 28 –

II.2.1 Indoor air temperature tii………………………………………………………………………………- 28 –

II.2.2 Relative humidity of indoor air ϕii…………………………………………………………………- 28 –

II.2.3 Indoor air speed…………………………………………………………………………………………..- 28 –

II.2.4 Average radiant temperature of delimiting surfaces θmr……………………………………- 29 –

II.2.5 Wet air vapor content Xcl……………………………………………………………………………..- 29 –

II.2.6 Wet air enthalpy hii………………………………………………………………………………………- 29 –

CHAPTER III. ESTABLISHING THERMAL TASK………………………………………………- 30 –

III.1 Summer situation………………………………………………………………………………………….- 30 –

III.1.1 Heat inputs……………………………………………………………………………………………….- 30 –

III.1.1.1 Heat inputs through inertial elements……………………………………………………….. – 30 –

III.1.1.2 Heat inlays through glazed elements………………………………………………… …….. – 34 –

III.1.1.3 Heat intakes from neighboring rooms…………………………………………….. ………..- 39 –

III.1.2 Heat releases……………………………………………………………………………………. ………- 40 –

III.1.2.1 Heat releases from humans…………………………………………………………… ……….. – 40 –

III.1.2.2 Heat recovery from electric lighting…………………………………………. ……. ……… – 42 –

III.1.2.3 Heat removal from electrical equipment in a microelectronic production hall……………………………………………………………….. ………….- 43 –

III.2 Determination of winter thermal load………………………………………………………………- 45 –

III.2.1 Heat releases from static bodies……………………………………………………………………- 45 –

III.2.2 Heat releases from internal sources………………………………………………………………- 46 –

CHAPTER IV. BODY OF HUMIDITY AND NOCTABLE SUBSTANCES……………- 47 –

IV.1 Humidity releases from humans……………………………………………………………………..- 47 –

IV.2 Balance of harmful substances……………………………………………………………………….- 48 –

IV.2.1 Dispositions of CO2 from people………………………………………………………………….- 48 –

CHAPTER V. CALCULATION OF AIR DEBIT AND TREATMENT PROCESSES………………………………………………………………………………………………………- 49 –

V.1.1 Determination of summer airflow………………………………………………………………….- 49 –

V.1.2 Recalculating the air parameters in the winter……………………………………………….. – 53 –

V.1.3 Calculation of minimum fresh air flow…………………………………………………………..- 55 –

V.2 Complex air treatment…………………………………………………………………………………….- 56 –

V.2.1. Winter…………………………………. ……………. …………………………………………………..- 57 –

V.2.2 Summer………………………………………………….. ………………………………………………..- 61 –

V.3 Choice of air conditioning ……………………………………………………………………………..- 65 –

V.4 Choosing the air intake holes ………………………………………………………………………….- 65 –

V.5 Choice of suction holes…………………………………………………………………………………..- 66 –

CHAPTER VI. DIMENSION OF AIR CHANNELS AND OPERATIONS…………………………………………………………………………………………………….- 67 –

VI.1 Sizing of intake and suction air channels…………………………………………………………- 67 –

VI.1.1 Sizing intake air channels……………………………………………………………………………- 68 –

VI.1.2 Sizing of suction air channels………………………………………………………………………- 70 –

VI.2 Smoker installation……………………………………………………………………………………….- 73 –

VI.2.1 Description of the dehumidification plant……………………………………………………..- 73 –

VI.2.2 Sizing of traps……………………………………………………………………………………………- 74 –

ANNEXES…………………………………………………………………………………………………………- 99 –

BIBLIOGRAPHY……………………………………………………………………………………………..- 100 –

LISTA FIGURILOR

Fig. I.1: Diagrama h-x, ce marchează punctul „E” pentru situația de vară………………..- 23 –

Fig. II.1: Umiditatea relativă și temperatura aerului interior…………………………………….- 27 –

Fig. III.1: Determinarea suprafeței însorite a unei ferestre…………………………………………- 35 –

Fig. V.1: Diagrama h-x, ce marchează punctul „C” pentru situația de vară………………..- 52 –

Fig. V.2: Diagrama h-x, ce marchează punctul „C” pentru situația de iarnă………………..- 54 –

Fig. V.3: Diagrama h-x, ce marchează procesele de tratare pentru situația de iarnă……………………………………………………………………………- 59 –

Fig. V.4: Diagrama h-x, ce marchează procesele de tratare pentru situația de vară…………………………………………………………………………….- 63 –

Fig.VI.1: Suprafața utilă a ferestrei de desfumare…………………………………………………….- 75 –

Fig.VI.2: Trapă de evacuarea fumui montată în treimea superioară a peretului……………- 76 –

LISTA TABELELOR

Tabel I.1 Variația diurnă a temperaturii aerului exterior……………………………………………- 20 –

Tabel I.2 Valorile intensității radiației solare directe și difuze………………………………….- 23 –

Tabel I.3 Valorile conținutului de umiditate al aerului exterior iarna………………………….- 24 –

Tabel II.1: Tabel centralizator al parametrilor aerului…………………………………. ………..- 29 –

Tabel III.1: Aporturi de căldură prin pereții exteriori cu orientarea V………………………..- 32 –

Tabel III.2: Aporturi de căldură prin pereții exteriori cu orientarea E………………………..- 32 –

Tabel III.3 Aporturi de căldură prin pereții exteriori cu orientarea N………………………..- 33 –

Tabel III.4 Aporturi de căldură prin terasă…………………………………………………………- 31 –

Tabel III.5: Aporturi de căldură prin ferestrele orientate E…………………………………….- 33 –

Tabel III.6: Aporturide căldură prin ferestre Orientate V………………………………………..- 36 –

Tabel III.7: Tabel centralizator cu aporturile de căldură prin pereți și ferestre……………..- 37 –

Tabel III.8: Valorile orientative ale lui Δta…………………………………………………………- 39 –

Tabel III.9: Tabel centralizator cu aporturile de căldură de la încăperile învecinate……..- 40 –

Tabel III.10 Tabel centralizator cu aporturile de căldură de la încăperile învecinate……..- 41 –

Tabel III.11 degajarea de căldură a echipamentelor de birou…………………………………- 43 –

Tabelul III.12: Tabel centralizator al aporturile si degajările de căldură……………………- 44 –

Tabel V.1: Determinarea temperaturii aerului climatizat……………………………………….- 51 –

Tabel V.2: Tabel cu parametrii fiecărui punct al procesului pentru situația de iarnă……..- 60 –

Tabel V.3: Tabel cu parametrii fiecărui punct al procesului pentru situația de vară………- 64 –

Tabel V.4: Tabel cu tipul echipamentelor și dimensiunile acestora………………………….- 65 –

Tabelul VI.1.1: Dimensionarea canalelor de introducere……………………………………….- 69 –

Tabelul VI.1.2: Dimensionarea canalelor de introducere……………………………………….- 70 –

Tabelul VI.1.1: Dimensionarea canalelor de aspirație…………………………………………..- 71 –

Tabelul VI.1.2: Dimensionarea canalelor de aspirație……………………………………………- 72 –

GLOSAR

Bateriile de încălzire- se montează pe tubulatură și sunt utilizate pentru încălzirea aerului proaspăt introdus într-o incintă, în sistemele de ventilație. Pot fi racordate la tubulatură circulară sau rectangulară și se fabrică în următoarele variante: baterii de încălzire electrice, cu apă caldă și baterii de încălzire cu abur. Bateria trebuie instalată astfel încât să se asigure o distribuție uniformă a aerului pe întreaga secțiune. Pot fi utilizate în sistemele de ventilație alături de un ventilator, ca preîncălzitor sau postîncălzitor pentru instalațiile cu recuperatoare de căldură sau pe tubulatura de introducere a aerului proaspăt a centralelor de tratare a aerului.

Filtrele de aer- sunt componente esențiale ale unei instalații de ventilație și climatizare reținând, în funcție de clasa de eficiență, particule de praf, fum, polen, alergeni, mirosuri neplăcute, bacterii și viruși din aerul introdus sau evacuat dintr-o incintă. Filtrele plane și ondulate de clasă G3 și G4 sunt folosite ca treaptă unică de filtrare pentru încăperile fără cerințe speciale dar și pentru prefiltrarea și separarea particulelor fine și grosiere în filtrarea de înaltă eficiență. Filtrele metalice sunt utilizate în medii agresive sau la hote, pentru separarea vaporilor de ulei. Filtrele cu saci de clase F5, F6, F7, F8 și F9 sunt folosite pentru separarea particulelor fine și se montează la centralele de tratare a aerului și în instalațiile de ventilare și climatizare pentru industria electronică, farmaceutică, fotografică. Filtrele absolute HEPA sunt utilizate pentru atmosfera controlată din spitale, laboratoare, camere curate, centre de date și în industria electronică. Cu ajutorul filtrelor ULPA se obține o puritate a aerului de până la 99,999995%, acestea fiind utilizate în medii care necesită un mediu steril, în cercetări spațiale sau în domeniul nuclear. Celulele filtrante cu carbon activ ajută la purificarea aerului prin eliminarea mirosurilor neplăcute și a solvenților din cabinele de vopsitorie.

Tubulatura- este utilizată pentru vehicularea aerului în sistemele de ventilație și climatizare. Tronsoanele de tubulatură rigidă se folosesc pentru debite mari de aer. Cu ajutorul pieselor speciale (coturi, ramificații tip „T", reducții, piese de schimbare de secțiune) pot fi realizate diferite configurații, transportând aerul în zonele în care este necesar. Tubulaturile rigide pot fi circulare sau rectangulare. Tronsoanele de exterior și cele prin care este introdus aer climatizat trebuie izolate termic pentru a evita formarea condensului. De asemenea, tubulatura poate fi izolată fonic pentru atenuarea zgomotului. Tubulatura utilizată în instalațiile de evacuare a fumului în caz de incendiu necesită izolație specială, rezistentă la temperaturi înalte. Tubulaturile flexibile sunt utilizate în instalații de ventilație cu debite mici de aer. Spre deosebire de tubulatura rigidă, aceasta nu trebuie să urmeze un anumit traseu iar instalarea este ușoară și flexibilă. Tubulatura flexibilă poate fi, de asemenea, neizolată sau izolată termic și acustic.

Ventilatoarele- sunt echipamente utilizate pentru introducerea aerului proaspăt în încăperi sau evacuarea aerului viciat. După direcția fluxului de aer vehiculat, ventilatoarele pot fi axiale – la care fluidul este vehiculat paralel cu axul ventilatorului sau centrifugale – la care aspirația aerului se face la 90° față de direcția de evacuare. Ventilatoarele centrifugale pot fi monoaspirante sau dublu aspirante. Ventilatoarele sunt utilizate pentru introducerea sau evacuarea aerului din clădiri rezidențiale, comerciale sau industriale. Acestea pot fi livrate în următoarele variante: ventilatoare axiale de perete, axiale de tubulatură, centrifugale, de acoperiș, în construcție anticorozivă, echipate cu motoare antiex sau antiscânteie, ventilatoare rezistente la temperaturi înalte pentru evacuarea fumului în caz de incendiu.

REZUMAT

Scopul și ideea lucrării de licență este proiecatarea instalației de climatizare pentru o companii de microelectronice si calcularea dimensiunilor trapelor necesare pentru desfumarea spațiului în caz de incendiu.

Această lucrare este structurată pe opt capitole, după cum urmează:

În capitolul I sunt prezentate aspecte referitoare la calculul parametriilor climatici ai aerului exterior pentru ambele situații respectiv de vară și cea de iarnă.

În capitolul II sunt prezentate aspecte referitoare la calculul parametriilor climatici ai aerului interior pentru situația de vară și cea de iarnă, calculându-se temperaura, umiditatea relativă a aerului interior, viteza, continutul de umiditate, temperatura medie radiantă a suprafețelor delimitatoare și entalpia aerului umed.

În capitolul III sunt prezentate aspecte referitoare la calculule necesare stabilirii sarcinii termice de vară și cea de iarnă, calculându-se aporturile și degajările de căldură.

În capitolul IV sunt prezentate aspecte referitoare la calculul bilanțului de umiditate și substanțe nocive, prin calcularea degajărilor de umiditate și CO2 de la persoanele aflate în spațiul aferent instalației și degajările de substanțe nocive.

Capitolul V cuprinde calculul debitului de aer și tratarea complexă a acestuia și figurarea acestora prin intermediul diagramelor.

Capitolul VI se v-a face alegerea echipamentelor, dimensionarea canalelor de aer și stabilirea dimensiunilor trapelor de desfumare.

Cuvinte cheie: parametrii climatici, sarcina termică, aporturi, degajări, trape de desfumare.

SUMARY

The purpose and the idea of the license work is to design the air conditioning system for a microelectronics and calculate the size of the traps required for space decomposition in case of fire.

This paper is structured into six chapters, as follows:

In Chapter I there are presented aspects regarding the calculation of climatic parameters of the outdoor air for both summer and winter situations.

In Chapter II there are presented aspects regarding the calculation of climatic parameters of the indoor air for summer and winter, calculating the temperature, the relative humidity of the indoor air, the speed, the moisture content, the radiant temperature of the surface delimiters and the enthalpy of the wet air.

In Chapter III are presented the aspects regarding the calculation necessary for thermal setting of the summer and winter temperature, calculating the inputs and discharges of heat.

In Chapter IV there are presented aspects regarding the calculation of moisture balance and harmful substances by calculating the moisture and CO2 releases from the persons in the space corresponding to the installation and the releases of harmful substances.

Chapter V includes the calculation of the air flow and its complex treatment and its figuration through diagrams.

Chapter VI concerns the choice of equipment, the air channel dimensioning and the determination of the deflection traps.

Keywords: climatic parameters, thermal load, inputs, releases, smoke hoods.

INTRODUCERE

„Oamenii iși desfășoară marea majoritate a timpului în spații închise. Calitatea mediului în care aceștia își desfășoară activitatea are o mare influență asupra productivității muncii.

Calitatea mediului ambiant se poate aprecia după valoarea parametrilor confortului termic, puritatea aerului și compoziția chimică, precum și după alți factori ca nivelul de zgomot, nivelul de iluminare, elemente de estetică, gradul de ionizare a aerului etc.

În anotimpul rece, menținerea temperaturii aerului la o valoare constantă se poate asigura cu instalații de încălzire. În aceste cazuri puritatea aerului se obține prin ventilare naturală (deschiderea ferestrelor, infiltrații etc.). Acest mod de ventilare are un caracter intermitent, este limitat ca și eficiență, nu poate fi folosit pe durata intregii zile și este dependent direct de acțiunea factorilor climatici exteriori. Temperatura aerul interior are o tendință de creștere vara. Această tendință poate fi combătută prin ventilare naturală însă, în aceste condiții, nu este posibilă limitarea acesteia la anumite valori.

În incintele în care se produc degajari mari de nocivități (laboratoare, încăperi de producție, săli cu aglomerări mari de persoane, hale pentru creșterea industrializată de animale etc.) instalațiile de încălzire nu mai pot asigura calitatea mediului. În aceste incinte, pentru îndepărtarea mirosurilor, substanțelor toxice sau degajărilor nocive, este necesară introducerea “controlată” a unui debit de aer.”()

„Tehnologia electronică este o disciplină elativ nouă care se ocupă de procedeele de realizare a componentelor și a circuitelor electronice, precum și de modalitățile de asamblare a acestora pentru realizarea apapaturii electronice. Aparatura electronică conține o serie de blocuri funcționale interconectate. În structura blocurilor electronice se găsesc circuite electronice care trebuie sa realizeze funcțiile cerute. Pentru proiectarea și realizarea aparaturii electronice este necesar ce electronistul să cunoască pe lângă caracteristicile funcționale și pe cele constructive ale componentelor și ale dispozitivelor folosite la realizarea blocurilor electronice.

Tehnologia electronică cuprinde mai multe domenii în funcție de specificul fabricației:

Tehnologia componentelor electronice pasive;

Tehnologia dispozitivelor semiconductoare și a circuitelor integrate;

Tehnologi de realizare a modulelor electronice (packaging electronic);

Tehnologia aparatelor și a sistemelor electronice.

Tehnologiile de fabricație a componentelor active și pasive, precum și a aparaturii electronice sunt în continuă schimbare și perfecționare. Dinamica unei tehnologii este cea care conferă dinamica domeniului respectiv. În decursul timpului, la fabricația aparaturii electronice sau produs schimbări care au dus la modificări ale formei, ale gabaritului componentelor și al nodului de interconectare a dispozitivelor și a circuitelor electronice. Tehnicile folosite la fabricația componentelor și cele de asamblare pentru producția de serie a echipamentelor electronice (tehnologia de montaj) au beneficiat de număr aparent inepuizabil de îmbunătățiri.

Tehnologia microelectronică abordează modalitățile de realizare al dispozitivelor electronice discrete și al circuitelor integrate. Reducerea gabaritului și a prețului de cost și creșterea fiabilității echipamentelor electronice s-au obținut odată cu dezvoltarea tehnologiilor de realizare a circuitelor integrate și cu cele de asamblare modulară. Tehnologia microelectronică are la bază un număr important de etape tehnologice elementare pentru fabricarea dispozitivelor semiconductoare și a circuitelor integrate. Activitățile corespunzătoare domeniului sunt foarte diverse: elaborarea de materiale semiconductoare, realizarea plachetelor semiconductoare, tehnologii pentru realizarea joncțiunilor, tehnici pentru depuneri de straturi, tehnici de interconectare, producția de componente și dispozitive electronice, tehnicile de testare legate de producție și de procedee tehnologice, proiectare asistată de calculator, etc. În practică toate aceste domenii se găsesc în interdependentă reciprocă. Această disciplină se bazează pe cunoștințele din domeniile: fizice chimiei, materialelor semiconductoare și a dispozitivelor electronice. Ea reprezintă o știință inginerească, ce necesită numeroase cunoștințe științifice de bază, dar cere și ingeniozitate.

Procesele de fabricație specific domeniului electronic sunt foarte diverse, acestea fiind în continuă schimbare și perfecționare. Dinamica dezvoltării secolului al XXI -lea se datorează în mare măsură progreselor înregistrate în tehnologiile microelectronice în care inteligența înglobată în microprocesoare, controlate și în sistemele de calcul ne schimbă viața de zi cu zi.

Circuitele integrate sunt acele circuite în care un număr de elemente de circuit sunt asociate și interconectate electric inseparabil. După modul de realizare circuitele integrate pot fi: semiconductoare, peliculare sau hibride.”()

S-a dimensionat o instalație de climatizare aferentă unei construcții de tip hală, aferentă unei companii de microelectronice, amplasată în localitatea Alexandria. Orientarea intrării principale este VEST.

Date de proiectare:

Destinația clădirii: Birouri și producție

Localitatea: Alexandria

Orientarea intrării principale: VEST

Elemente delimitatoare ale clădirii studiate:

Acoperișul este terasă tip 1

Pereții exteriori sunt multistrat tip 9

Ferestrele sunt termopan cu geam absorbant

Numărul ocupanților este 140

Putere instalată: 25 W/m2

Înălțimea de nivel este de 5 metri

Sistemul de ventilare: Difuzoare plane

Caracteristiciile instalației și a soluției și a soluției adoptate:

În prezenta lucrare, sau efectuat calcule pentru o instalație de ventilare și climatizare a aerului pentru o fabrica cu specificul de producție de microelectronice.

Astfel pentru trasarea proceselor de tratare complexă a aerului in diagrama h-x este necesară calcularea parametrilor de vară si de iarnă.

Pentru determinarea debitului de aer necesar climatizării încăperii trebuie să se cunoască starea aerului interior, sarcina termică si umiditatea. Astfel pentru bilanțul termic de vară s-au calculat aporturile de căldură din exterior prin elemente inerțiale și neinerțiale, de la încăperile vecine, cât și degajările de căldură de la sursele interioare (degajări de căldură de la oameni și de la sursele de iluminat electric).

Pentru bilanțul termic de iarnă s-au calculate degajările de căldură de la oameni, corpuri de iluminat, de la corpurile statice și pierderile de căldură ale încăperii.

Pentru obținerea parametrilor de climatizare impusi, se utilizează o centrală de tratare a aerului, montată pe terasă clădirii.

Sistemul de climatizare utilizat este de tip „numai aer” si astfel aerul de climatizare este obținut in centrala de tratare la parametrii stabiliți și distribuit in spațiile de climatizare prin intermediul canalelor de aer.

Centrala de tratare a aerului este de tip CLIMACIAT 300 in construcție tip „linie”, ce introduce în spațiul climatizat un debit de aer de 20290 m3/h .În jurul CTA se prevede un spațiu de aproximativ 1m pentru montaj și mentenanță.

Centrala de tratare este prevazută având în componența ei două ventilatoare, filtru, două baterii de încălzire, baterie de răcire, umidificator , un ventilator de introducere și un ventilator pentru aspirația aerului.

Soluția de climatizare adoptată, const în amplasarea unor difuzoare plane în plafonul fals, pentru introducerea aerului tratat, iar pentru recirculare și evacuare s-au utilizat de asemenea difuzoare plane de aspirație amplasate pe perimetrul încăperii, în plafonul fals. Poziționarea difuzoarelor de introducere și aspirație s-a făcut în funcție de încăperea climatizată.

Distribuția aerului în spațiile interioare s-a realizat prin intermediul unor tubulaturi rectangulare izolate cu vată minerală de 2,5 cm, montate în plafonul fals care au fost racordate la gura de introducere a centralei de tratare. Gurile de introducere au fost racordate la tubulatura de distribuție a aerului prin intermediu lunei tubulaturi circulare flexibile.

S-au utilizat guri de introducere model PKA250 cu plenum integrat MBB-200-250-S.

De asemenea, recircularea aerului s-a făcut printr-o tubulatură rectangulară montată în plafonul fals, la care s-au racordat grilele de aspiratie. Racordarea grilelor la tubulatură s-a realizat tot prin intermediul unei tubulaturi circulare flexibile.

S-au utilizat grile de aspirație PCA400, dotate cu plenum integrat MBB-250-400-E

Alegerea difuzoarelor de introducere a aerului s-a realizat având în vedere ca viteza aerului în zona de lucru să nu depășească limita de confort a ocupanților.

De asemenea, pentru confortul interior, s-a avut in vedere ca nivelul de zgomot să nu depășească 45 dB.

Pentru evitarea infiltrațiilor mari a aerului exterior precum și evitarea aparițiilor mirosurilor neplăcute de la grupurile sanitare existente, clădirea a fost climatizată în suprapresiune fata de exterior. Astfel, debitul de aer evacuat, reprezintă 90% din debitul de aer introdus.

Pentru a nu recircula aerul viciat la nivelul agregatului de tratare s-a avut în vedere ca amplasarea prizei de aer proaspăt să fie la o distanță de cel puțin 5 m în plan orizontal fată de gura de evacuare a aerului și ca aceasta să nu se afle în aval pe direcția vântului dominant față de gura de evacuare a aerului viciat. Astfel, centrala de tratare a aerului a fost prevăzută cu o tubulatură rectangulară pentru admisia de aer proaspăt, prevazută la capăt cu o grilă exterioară și o grilă de evacuare a aerului cu nocivități cu canal rectangular cu grilă exterioara la capăt, grilă poziționată la distanță mai mare de 5 m de grila de aspirație a aerului proaspăt.

CAPITOLUL I

PARAMETRII CLIMATICI DE CALCUL AI AERULUI EXTERIOR

I.1 Situația aerului exterior vara

Parametrii climatici exteriori de calcul ai instalațiilor de climatizare pentru situația de vară sunt cei ai lunii iulie, fiind considerată cea mai caldă lună a anului pe teritoriul Românie.

I.1.1 Temperatura aerului exterior tev:

Pentru tratarea aerului pe timp de vară se utilizează relația:

tev = tem + Az (I.1)

În care:

tem – temperature exterioară medie a linii iulie, corespunzătoare localității în care este amplasată clădirea;

Az – amplitudinea oscilației zilnice a temperaturii exterioare

tev= tem + Az = 23,4 + 7 = 30,4 [⁰C] => 31 [⁰C] (I.2)

Valorile tem si Az sunt date în STAS 6648/1-1982 pentru principalele localități din România. În cazul acesta, pentru localitatea Alexandria, gradul de asigurare este de 98 [%].

Temperatura exterioară are o variație diurnă importantă, între valoarea maximă și cea minimă realizându-se o diferență de 2*Az.

Valoarea temperaturii te pentru un moment de timp τ dat, se poate calcula folosind relația:

te = tem +c1* Az cos (τ – τmax) (I.3)

sau simplificat:

te = tem + c*Az (I.4)

unde:

τmax – ora la care temperatura exterioară este maximă (ora 1500)

c1 – coeficient de corecție a curbei de cosinusoidale

c = c1*cos(τ – τmax) – coeficient de reducere a amplitudinii de temperatură

Valorile pentru produsul c∙Az sunt luate din STAS [6], după care s-a calculat te si sunt prezentate in tabelul următor:

Tabel I.1 Variația diurnă a temperaturii aerului exterior

I.1.2 Conținutul de umiditate al aerului exterior Xcl:

Acesta este necesar pentru stabilirea punctului de stare.

Punctul de stare se determină în funcție de localitate și de gradul de asigurare ales, tot din STAS 6648/1-1982.

Xcl = 11,45 [g/kg]

I.1.3 Radiația solară:

Are o variație anuală, lunară și zilnică determinate de poziția soarelui pe bolta cerului. Radiația este recepționată de sol sub formă de radiație directă si radiație difuză.

Intensitatea radiație solare directe ID [W/m2] va fi luată în considerare în funcție de oră și de orientarea elementului de anvelopă.

Intensitatea radiației difuze Id [W/m2] se stabilește în funcție de oră, fiind considerată aceeași pentru toate orientările.

Radiația solară globală I [W/m2] se calculează folosind relația:

I = a1*a2* ID + Id [W/m2] (I.5)

În care:

a1 – coeficient în funcție de nebulozitate a atmosferei

a2 – coeficient în funcție de altitudine

Se consideră a1 = a2 = 1

I = Id + ID (I.6)

Valorile pentru intensitatea radiației solare între orele 6-18 sunt prezentate în tabelul I.2

Tabel I.2 Valorile intensității radiației solare directe și difuze

I.1.4 Umiditatea relativă a aerului ϕev

Se determină cu ajutorul diagramei h-x intersectând linia ce corespunde conținutului de vapori de apă cu linia temperaturii. (fig.I.1).

ϕev=40[%]

Fig. I.1 Diagrama h-x, pentru aerul umed, la presiunea de 1013 mbar, ce marchează punctul „E” pentru situația de vară

I.1.5 Viteza vântului

Nu afectează sarcina termică a încăperilor ventilate sau climatizate deoarece zilele putenic însorite sunt caracterizate prin calm atmosferic.

I.1.6 Entalpia aerului umed hev

Se calculează conform relației:

hev = tev + (1.86 * tev +2500) Xcl∙ 10-3 (I.7)

hev = 31 + (11,6 * 31 + 2500) 11,45 ∙ 10-3 = 60,28 [kJ/kg] (I.8)

I.2 Situația aerului exterior iarna

I.2.1 Temperatura aerului exterior tei

Temperatura aerului exterior în anotimpul rece, se consideră în funcție de zona climatică în care se află localitatea. Vlorile sunt date în STAS 1907/1. Localitatea Alexandria se află în zona climatică IV, deci tei = -21 [⁰C].

I.2.2 Umiditatea relativă a aerului umed ϕei

Umiditatea relativă pentru situația de iarnă se consideră ϕei = 80 [%] pentru toate cele 4 zone de temperatură.

1.2.3 Conținutul de umiditate al aerului exterior Xcl

Conținutul de umiditate pentru situația de iarnă se determină în funcție de zona climatică din tabelul I.3.

I.3 Valorile conținutului de umiditate al aerului exterior iarna

Pentru situația noastră avem zona climatică IV deci conținutul de umiditate Xcl = 0,4 [g/kg].

I.2.4 Viteza vântului

Spre deosebire de situația de vară viteza vântului poate influența starea de confort prin mărire aportului de aer rece infiltrat. Acest inconvenient poate fi inlăturat prin funcționarea instalațiilor de ventilare în suprapresiune.

I.2.5 Entalpia aerului umed hei

Ca și la situația de vară se calculează cu relatia I.7

hei = -21 + (1,86 * (-21) + 2500) * 0,4 ∙ 10-3 = -20,01 [kj/kg]

CAPITOLUL II

PARAMETRII CLIMATICI DE CALCUL AI AERULUI INTERIOR

II.1 Situația aerului interior vara

II.1.1 Tempreratura aerului interior tiv

Este un parametru al confortului termic care influențează schimbul de căldură între om și mediul înconjurător și poate fi controlat cu ajutorul instalațiilor de climatizare sau ventilare.

Valoarea temperaturii adoptată în situația de vară, nu trebuie să fie foarte mică din motive economice sau fiziologice. O valoare mică a temperaturii aerului interior va conduce la obținerea unei sarcini de răcire mari și deci, o instalație neeconomică, cu debit de aer mare care ar crea senzația de prea rece și riscul de șoc termic la ieșirea ocupanților din încăperea climatizată.

Temperatura aerului interior se determină cu relația:

tiv = 10 + 0,5 * tev (II.1)

În care: tev – temperatura de calcul a aerului exterior = 31 [⁰C]

tiv = 10 + 0,5 * 31 = 25,5 [⁰C] => 26 [⁰C].

II.1.2 Umiditatea relativă a aerului interior ϕiv

Influențează schimbul de căldură latentă între om și mediul înconjurător. Valorile de calcul pentru instalațiile de climatizare sunt cuprinse în intervalul ϕi = 45 [%] conform I5-2010 “Normativ pentru proiectarea, executarea și exploatarea instalațiilor de ventilare și climatizare”.

Din punct de vedere al confortului interior și respectarea condițiilor speciale de păstrare ale materiilor prime din fluxul tehnologic, valoarea maximă a umidității relative este limitată însă în funcție de temperatura aerului interior, pentru a se evita senzația de zăpușeală am ales valoare umidității relative ϕiv = 45 [%] .

Graficul prezentat este realizat de compania ''IBM'' pentru a arăta regimul optim de păstrare, fără a influența negativ caracteristiciile componentelor aflate în fluxul tehnologic de producție ale acestora. Acesta arată temperatura și umiditatea relativă ale mediului în care se află materia primă si echipametele de producție. (fig II.1)

Fig. II.1 Umiditatea relativă și temperatura aerului interior

(diagrama pshiometrică de la compania IBM)

II.1.3 Viteza aerului interior

Influențează schimbul de căldură convectiv și se alege între limitele de 0,1…0,25 m/s conform I5 – 2010(Normativ pentru proiectarea, executarea și exploatarea instalațiilor de ventilare și climatizare).

II.1.4 Temperatura medie radiantă a suprafețelor delimitatoare θmr

Este dependentă de izolarea termică a elementelor ce delimitează încăperea spre exterior și mai ales gradul de vitrare.

Acest parametru nu poate fi controlat în situația de vară de instalațiile de climatizare dar trebuie avut în vedere ca încăperile să nu aibă suprafețe calde de dimensiuni mari care să influențeze confortul termic.

II.1.5 Conținutul de vapori al aerului umed Xcl

Conținutul de vapori de apă se determină cu ajutorul diagramei h-x intersectând linia umidității relative cu linia temperaturii și de obține:

Xcl = 9,5 [g/kg]

II.1.6 Entalpia aerului umed hiv

Se calculează cu aceeași formulă ca și la aerul exterior (relația I.7)

hiv = 26 + (1,86 * 26 + 2500) *9,5 * 10-3

hiv = 48,03 [kJ/kg]

II.2 Situația aerului interior iarna

II.2.1 Temperatura aerului interior tii

S-a ales temperatura aerului interior iarna conform SR EN 15251:2007, care stabilește temperatuura convențională de calcul pentru încăperi cu destinația producție ca fiind de 22 [⁰C].

II.2.2 Umiditatea relativă a aerului interior ϕii

Se alege corespunzător condițiilor de confort sau cerințelor tehnologice, adoptându-se valori similare situației de vară: ϕii = 45 [%]

II.2.3 Viteza aerului interior

Se adoptă ca și la situația de vară având în vedere că debitul de aer și gurile de refulare sunt aceleași.

Va fi aleasă între limitele de 0,1…0,25 [m/s] conform I5 – 2010(Normativ pentru proiectarea, executarea și exploatarea instalațiilor de ventilare și climatizare)

II.2.4 Temperatura medie radiantă a suprafețelor delimitatoare θmr

Ca și în situația de vară, în situația de iarnă θmr nu poate fi controlat de instalațiile de climatizare dar trebuie avut în vedere ca încăperile să nu aibă suprafețe calde de dimensiuni mari care să influențeze confortul termic.

II.2.5 Conținutul de vapori al aerului umed Xcl

Se determină cu ajutorul diagramei h-x intersectând linia umidității relative cu linia temperaturii

xcl = 8 [g/Kg]

II.2.6 Entalpia aerului umed hii

Se calculează conform (relației I.7)

hii = 22 + (1,86 ∙ 22 + 2500) * 8 * 10-3 [kJ/kg]

hii = 42,33 [kJ/kg]

În tabelul II.1 s-au centralizat valorile parametrilor aerului, determinate în aceste doua capitole.

Tabel II.1: Tabel centralizator al parametrilor aerului

CAPITOLUL III

STABILIREA SARCINII TERMICE

III.1 Situația de vară

III.1.1 Aporturi de căldură

Sarcina termică a încăperilor climatizate vara este numită și sarcină de răcire și se calculează cu relația:

Qv = Qap + Qdeg (III.1)

În care: Qap = Qpe + QFE + QÎ (III.2)

Qdeg = Qom + QIL + QME + … (III.3) QPE – aproturi prin elemente de construcție exterioare inerțiale

QFE – aporturi prin elemente neinerțiale

QÎ – aporturi de la încăperi vecine

Qom – degajări de căldură de la oameni

QIL – degajări de la iluminat

QME – degajări de la mașini acționate electric și altele

La sarcina termică de vară se mai adaugă sarcina de umiditate, care împreună sunt elemente hotărâtoare în stabilirea debitului de aer pentru instalația de climatizare.

III.1.1.1 Aporturi de căldură prin elemente inerțiale

La elementele inerțiale apare un fenomen de defazare și amortizare a fluxului termic, datorat efectului de acumulare, adică fluxul patrunde cu o întârziere de ε ore și este mai mic decât cel receptat.

Aportul de căldură primit din exterior se determină cu formula(III.4):

QPE = S ∙ qPE (III.4)

În care: S – suprafața elementului de construcție din care s-a scăzut suma suprafețelor vitrate.

QPE – fluxul termic transmis prin perete [W/m2]

Fluxul termic transmis prin perete din exterior se calculează în funcție de orientarea peretelui și de ora la care se face calculul. Acesta se calculează cu formula(III.5):

qPE = kPE∙ (tsm – ti) + ɳ∙αi∙ (ts – tsm) (III.5)

unde:

kPE – coefficient global de transfer termic prin perete [W/m∙K]

tsm – temperature medie a aerului însorit [⁰C]

ti – temperature de calcul a aerului interior vara [⁰C]

ɳ – coeficient de amortizare a fluxului termic pătruns

αi – coeficient de transfer termic superficial la interior

ts – temperatura aerului însorit [⁰C]

Aporturile de căldură prin pereți se aleg în funcție de diferența de temperatură între aerul exterior și interiorul vara (Δt) și în funcție de tipul peretelui.

Δt = tev – ti = 31 – 25,5 = 5,5 [⁰C] => 6 [⁰C]

Conform temei de proiectare pereții exteriori sunt de tipul multistrat tip 9 iar acoperișul clădirii este de terasă tip 1. Elementele componente ale pereților sunt:

Tencuială interioară ipsos cu grosime de 0,02 [m]

Beton cu grosimea de 0,3 [m]

Vată minerală cu grosimea de 0,05 [m]

Tencuială exterioară ciment cu grosimea de 0,02 [m]

Acoperișul terasă tip are următoarea structură:

Strat de pietriș cu grosimea de 0,04 [m]

Hidroizolație bituminoasă cu grosimea de 0,01 [m]

Șapă din mortar de ciment cu grosimea de 0,025 [m]

Strat termoizolant 0,1 [m]

Beton de pantă cu grosimea de 0,1 [m]

Placă de beton armat cu grosimea de 0,1 [m]

Calculul suprafețelor sunt determinate astfel:

Calculul suprafeței peretului exterior pe orientarea Vest:

S=-= 324,2 – 24,03 = 300,17 []

Calculul suprafeței peretului exterior pe orientarea Est:

S=-= 203,75 – 13,35 =190,4 []

Calculul suprafeței peretului exterior pe orientarea Nord:

S=-= 155,85 – 30,6 = 125,25 []

Calculul suprafeței terasei:

=1060 []

În tabelele următoare s-au calculat aceste aporturi de căldură:

Orientare V S = 300,17 [m2]

Tabel III.1: Aporturi de căldură prin pereții exteriori cu orientarea V

Orientarea E S = 190 [m2]

Tabel III.2: Aporturi de căldură prin pereții exteriori cu orientarea E

Orientarea N S = 125,25 [m2]

Tabel III.3 Aporturi de căldură prin pereții exteriori cu orientarea N

Terasa S = 1060 [m2]

Tabel III.4 Aporturi de căldură prin terasă

III.1.1.2 Aporturi de căldură prin elemente vitrate

Aporturile de căldură care pătrund prin elementele de constructive vitrate se datorează intensității radiației solare și diferenței de temperature dintre aerul interior si exterior. Intensitatea radiației solare este influențată de calitatea geamului, de existent unor mijloace de ecranare a ferestrei, de tipul ferestrei folosite și de orientarea ferestrei.

Relația de calcul a aportului de căldură transmis prin suprafete vitrate este:

QFE = QI + QT [W] (III.6)

Unde:

QI – reprezintă fluxul de căldură pătruns prin fereastră datorat intensității radiației solare[W]

QT – reprezintă fluxul de căldură pătruns prin fereastră datorat diferenței de temperatură [W]

Fluxul QI pătruns prin fereastră datorat intensității radiației solare se determină cu relația:

QI = ct∙ f ∙ m ∙(Si∙ Cp∙IDmax + S ∙ Idmax) (III.7)

Unde:

ct – coefficient funcție de tipul de tâmplărie;

ct = 1 pentru ferestre cu ramă din lemn sau PVC

ct = 1,15 pentru ferestrele cu ramă din aluminiu, tip vitrină, fără ramă sau perete cortină

CP – coeficient pentru puritatea atmosferei ales pentru ora la care radiația solară directă este maximă

f – factor solar care depinde de calitatea geamului și a ecranării ferestrei; reprezintă raportul dintre fluxul solar pătruns prin fereastra cu protecție antisolară (geam gros, geamuri duble, geamuri absorbante, reflectante, sau cu elemente de ecranare, rulouri) și fluxul solar pătruns printr-o fereastră simplă cu geam de 3 mm.

m – coeficient de acumulare termică

Si – suprefața însorită a ferestrei

S – suprafața ferestrei

Masivitatea elementelor de construcție este caracterizată prin coeficientul mediu de asimilare termică al clădirii care se determină cu relația:

Smed = (III.8)

În care:

Sj – suprafața interioară a elementului de contrucție

sj – coeficient de asimilare termică al materialelor din care sunt constituite suprafețele interioare ale elementelor de construcție masive ale încăperii.

Smed – 4,5…10,5 [W/m2 ∙ K]

Suprafața însorită a ferestrei de lățime B și înălțime H (fig. III.1) de determină cu relația:

Si = (B – bu) ∙ (H-hu) [m2] (III.9)

Fig. III.1 Determinarea suprafeței însorite a unei ferestre

Fluxul de căldură pătruns prin fereastră datorat diferenței de temperatură se calculează cu relația:

QT = S ∙ Uf ∙ (te – ti) [W] (III.10)

Unde:

S = B ∙ H suprafața totală a ferestrei

Uf – coeficient global de schimb de căldură

te – temperatura aerului exterior la ora de calcul

ti – temperatura aerului interior

Valorile aporturilor de căldură s-au calculat pe baza relațiilor mai sus menționate pentru fiecare element vitrat și fiecare orientare. Elementele vitrate sunt repartizate astfel:

Orientare E

5 fereastre TERMOPAN cu geam absorbant de dimensiuni

B x H = 5,4 [m] x 1,7 [m];

Orientare V

9 fereastre TERMOPAN cu geam absorbant de dimensiuni

B x H = 5,4 [m] x 1,7 [m];

Valorile aporturilor de cșldură prin ferestre sunt calculate ăn următoarele tabele:

Tabel III.5: Aporturi de căldură prin ferestrele orientate E

B x H =5,4 [m] x 1,7[m]

ct = 1; cp= 1,03; f = 0,85; Idmax= 147 [W/m2]; IDmax= 575 [W/m2];

Tabel III.6: Aporturide căldură prin ferestre Orientate V

B x H =5,4 [m] x 1,7[m]

ct = 1; cp= 1,03; f = 0,85; Idmax= 147 [W/m2]; IDmax= 575 [W/m2];

Tabel III.7: Tabel centralizator cu aporturile de căldură prin pereți și ferestre

III.1.1.3 Aporturi de căldură de la încăperi vecine

Dacă încăperea climatizată se învecinează cu încăperi neclimatizate unde se realizează temperaturi mai mari, se va produce un transfer de căldură de la încăperea neclimatizată către cea climatizată. Acest transfer termic este în general denumit ”aport de la încăperi vecine” și se include în bilanțul global al aporturilor de căldură către încăpere. El se determină cu relația în regim staționar :

Fiind determinat în regim staționar, aportul de la încăperi vecine se consideră constant la toate orele de bilanț termic ale încăperii climatizate.

Fluxul termic Qiv pătruns din încăperile învecinate slab însorite (cu elemente exterioare cu arie mică și vitrare redusă) se determină considerând transferul termic în regim staționar, folosind relația:

Qiv = Spi ∙ kpi ∙ (ta – ti) = Spi ∙ kpi ∙ Δta (III.11)

Unde:

Spi – aria peretelui interior prin care pătrunde căldura în încăperea învecinată [m2]

kpi – coeficientul global de transfer termic al peretelui considerat [W/m2∙K]

ti – temperature aerului în încăperea climatizată [⁰C]

ta – temperature aerului în încăperea învecinată [⁰C]

Valorile orientative ale lui Δta sunt indicate în tabelul III.8, conform STAS 6648/1-1982, în funcție de orientarea peretelui exterior al încăperii învecinate.

Tabel III.8: Valorile orientative ale lui Δta

Peretele interior este perete monostrat tip 2, din BCA cu grosimea de 0,3m având rezistența termică de 1,28 [m2∙K/W].

Coeficientul global de transfer termic se determină cu relația III.7:

kpi = (III.12)

În care:

R – rezistența termică a peretelui interior [m2∙K/W]

kpi – 0,78 [W/m2∙K]

În cazul dat, hala de producție este singura incăpere climatizată, iar aceasta are o temperatură mai ridicată față de încăperile învecinate, aflate pe latura de nord.

Aporturile de căldură s-au calculat pentru fiecare încăpere climatizată și sunt centralizate în tabelul III.9.

Tabel III.9: Tabel centralizator cu aporturile de căldură de la încăperile învecinate

III.1.2 Degajări de căldură

Sursele interioare care pot degaja căldură sunt: oamenii, birotica, iluminatul, mașini acționate electric, materiale care se răcesc, suprafețe calde etc.

În general, se consideră că au o intensitate constantă de degajare dar, prin cunoașterea specificului activității și a naturii particularităților surselor de degajare de căldură se pot introduce ipoteze suplimentare prin care se obține o reducere a valorilor de calcul cu repercursiuni favorabile asupra mărimii debitului de aer necesar pentru climatizare.

III.1.2.1 Degajări de căldură de la oameni

Degajările de căldură de la oameni sunt dependente de mai mulți factori, cei mai importanți se referă la tipul activității, care evidențiază efortul depus și temperature aerului interior.

Căldura cedată unei încăperi de ocupanții ei se calculează cu relația:

Qom = N∙ qom [W] (III.13)

În care:

N – numărul ocupanților din încăpere

qom – degajarea specifică de căldură a unei persoane în funcție de starea de efort fizic și temperatura aerului interior [W/pers].

În cazul activităților de producție cu specificul fluxului tehnologic de electronice, degajarea de căldură a unei persoane este de 140 [W].

Degajarea de căldură a oamenilor funcție de tipul activității (după ASHRAE):

Tabel III.10 Tabel centralizator cu aporturile de căldură de la încăperile învecinate

Ponderarea s-a efectuat considerând că o femeie degajă aproximativ 85 [%] din degajarea de căldură a unui bărbat adult iar un copil aproximativ 75[%] din aceasta.

– această degajare conține 18 [W] căldură din mâncarea consumată, 9 W căldură perceptibilă și 9 [W] căldură latentă.

Conform temei de proiectare, numărul ocupanților clădirii este de 40 persoane. Deci căldura totala deganajă de la oameni este:

Qom = 140 * 140 = 19600 [W]

III.1.2.2 Degajarea de căldură de la iluminatul electric

Fluxul de căldură degajat de la sursele de iluminat electric se determină cu relația:

Qil = Nil ∙ B [W] (III.14)

În care:

Nil – puterea instalată a surselor de iluminat

B – coeficient care tine seama de partea de energie electrică transformată în căldură

Pentru iluminatul fluorescent avem B = 0,8

Conform temei de proiectare, puterea instalată este de 25 [W/m2].

Nil = 25 * 0,8 * 1060 = 21200 [W]

Profilul de utilizare a iluminatului arifical:

Între orele 800-1100 (60%*Nil)

Qil = 21200 * 0,6 = 12720 [W]

Între orele 1100-1700 (40%*Nil)

Qil = 21200 * 0,4 = 8480 [W]

Între orele 1700-2000 (70%*Nil)

Qil = 21200 * 0,8 = 16960 [W]

În calcul se se ia profilul de utilizare a iluminatului artifical dintre orele 1700-2000, deoarece la această oră este situația cea mai defavorabilă.

III.1.2.3 Degajarea de căldură de la echipamentele electrice dintr-o hală de producție de microelectronice

Echipamentele electrice de la o hală de producție de microelectronice au degajări semnificative de căldură și trebuie luate în considerare puterile electrice date de producător. În spațiile ventilate avem 2 copiatoare de mare viteză, 5 de calculatoare, 10 laptopuri, 5 de imprimante laser, 4 imprimante SP900 in-line de inspecție 2-D, 4 MyData MY100 Hydra, 4 My12 Hydra Ersa Hotflow 2/12 in-line, 4 impeimante EKRA, 4 MyData TP9, 4 MyData MY9, 2 sisteme VISCOM AOI, 2 sisteme Mirtec AOI si un sistem de control BGA Metcal VPI-1000.

Valorile degajărilor de căldură a echipamentelor sunt redate în tabelul III.11

Tabel III.11 degajarea de căldură a echipamentelor de birou

Valorile calculelor privind aporturile si degajările de căldură la spatiul climatizat sunt redate în tabelul III.12 :

Tabelul III.12: Tabel centralizator pe intervalul orar 0800-2000 privind aporturile si degajările de căldură la spatiul climatizat

În urma calculelor privind aporturile si degajările de căldură la spatiul climatizat s-au obținut următoarele valori:

Qdeg = Qom + Qil + Qech = 19600 + 16960 + 16550 = 53110 [W]

Qap = QPE + QFE + Qiv = 21676+ 3972+750 = 26409 [W]

În urma celor două calcule putem determina sarcina termică de vară:

Qv = 53110 + 26398 = 79409 [W] Qv = 79,409 [kW]

III.2 Stabilirea sarcinii termice de iarnă

Sarcina termică de iarnă Qi se determină cu relația:

Qi = Qdeg –QP [W] (III.15)

În care:

Qdeg – suma degajărilor de căldură de la sursele interne

Qc – pierderea de căldură

Degajarea de căldură de la sursele interioare reprezintă suma degajărilor de la oameni, de la iluminat (calculate în capitolul anterior) și de la corpurile statice ale înstalației de încălzire.

III.2.1 Degajările de căldură de la corpurile statice

Degajările de căldură de la corpurile statice ale instalației de încălzire se pot calcula cu relația:

Qcs = Qp ∙ [W] (III.16)

În care:

Qp – pierderile de căldură ale încăperii calculate pe bază de indici [W]

Δt’ = tg – te

Δt = ti – te

ti – temperatura aerului interior iarna [⁰C]

te – temperatura aerului exterior iarna [⁰C]

tg – temperatura de gardă [⁰C]

Instalația de încălzire cu corpuri statice poate să preia tot necesarul de căldură sau să asigure temperatura de gardă, prevăzută în cazul încăperilor climatizate pentru a menține o anumită temperatură, împiedicând astfel subrăcirea încăperii în perioada când nu funcționează instalația de climatizare. Valoarile temperaturii de gardă sunt între 5 și 10 [⁰C].

Pentru calcul s-a ales valoarea de 5 [⁰C] pentru temperatura de gardă.

ti = 22 [⁰C]

te = -21 [⁰C]

tg = 5 [⁰C]

Pierderile de căldură se calculează cu relația:

Qp = V ∙ qp [W] (III.17)

În care:

V – volumul spațiului climatizat [m3]

qp – indice pierdere de căldură cu valori 25…40 [W/m3]

Pentru calcul s-a ales qp = 25 [W/m3]

Qp = 5300 ∙ 25 = 132500 [W]

Qcs = 132500 ∙ = 80116,279 [W]

III.2.2 Degajările de căldură de la sursele interioare

Degajările de căldură de la sursele interioare se calculează cu relația:

Qdeg = Qom + Qil + Qcs [W] (III.18)

În care:

Qom – căldura degajată de ocupanții spațiului climatizat [W]

Qil – căldura degajată de la sursele de iluminat [W]

Qcs – căldura degajată de la corpurile statice de încălzire [W]

Qdeg = 19600 + 16960 + 16550 + 80116,279 =133226,279 [W]

În urma acestor calcule putem determina sarcina termică de iarnă ca fiind:

Qi = 133226,279 – 132500 = 726,279 [W]

Qi = 0,726 [kW]

Sarcina termică este de răcire deoarece:

Qi > 0 cu href < hi

CAPITOLUL IV

BILANȚUL DE UMIDITATE ȘI SUBSTANȚE NOCIVE

Bilanțul de umiditate are drept scop stabilirea sarcinii de umiditate Gv a încăperilor, care împreună cu sarcina termică constituie baza de calcul a debitului de aer pentru climatizare. Sursele ce degajă vapori de apă sunt foarte diverse și sunt prezente în încăperi în funcție de destinația acestora și procesul tehnologic ce se desfăsoară.

Sursele interioare ce degajă vapori de apă sunt: oamenii, suprafețele libere de apă, mâncarea, apa ce stagnează sau curge pe pardoseală, utilajele industriale, materialele ce se ususcă etc.

În tema cazul acesta avem doar degajări de umiditate de la oameni.

IV.1 Degajările de umiditate de la oameni

Oamenii degajă umiditate prin transpirație, respirație și evaporare de la suprafața pielii. Această degajare depinde de temperatură, vârstă, felul activității, sex etc. și se calculează cu relația:

Gom = N ∙ gom [kg/s] (IV.1)

În care:

gom – degajarea specifică de umiditate a unei persoane în funcție de temperatura interioară și felul activității.

N – numărul de persoane

Degajarea de umiditate a unei persoane se determină cu relația:

gom = [kg/s ∙ pers] (IV.2)

în care:

ql – degajarea de căldură latentă a omului [W/om]

hv – entalpia vaporilor de apă la temperatura corpului uman, tom = 37 [⁰C], determinate cu relația:

hv = 1.86 ∙ tom +2500 [kj/kg] (IV.3)

hv = 1,86 ∙ 37 +2500 = 2568,82 [kj/kg]

În cazul activităților într-o hală de producție de microelectronice, degajarea de căldură latentă a unei persoane este:

ql = 55 [W/persoană], pentru o temperatură interioară de 22 [⁰C] (iarna),

conf. Tabel III.10

ql = 55 [W/persoană], pentru o temperatură interioară de 26 [⁰C] (vara),

conf. Tabel III.10

gom = = 0,0214 ∙ 10-3 [kg/s pers] (pentru situația de iarnă)

gom = = 0,0214 ∙ 10-3 [kg/s pers] (pentru situația de vară)

În urma acestor calcule s-a calculat bilanțul de umiditate atât pentru situația de iarnă cât și pentru situația de vară:

pentru situația de vară Gom = 140 ∙ 0, 0214 ∙10-3 = 2,996 ∙ 10-3 [kg/s]

pentru situația de iarnă Gom = 140 ∙ 0, 0214 ∙10-3 = 2,996 ∙ 10-3 [kg/s]

IV.2 Bilanțul de substanțe nocive

Efectele substanțelor nocive asupra corpului uman depind de concentrația lor în aerul încăperii, de natura lor precum si de timpul de inhalare. În procesele tehnologice diversitatea acestor substanțe este mare, concentrația admisibilă a lor fiind stabilită prin norme generale de protecția muncii (NGPM). Aceste concentrații, cu cantitățile de substanțe degajate stau la baza determinării debitului de aer. În încăperile fără procese tehnologice sau social culturale, degajările de nocivități provin de la oameni sub forma de dioxid de carbon (CO2)

IV.2.1 Degajări de CO2 de la oameni

Prezența omului în orice incintă determină, prin expirație, degajări de dioxid de carbon în funcție de vârstă și activitate:

Yco2 = N ∙ yco2 [kg/h] (IV.4)

În care:

N – numărul de persoane

yco2 – degajarea specifică de CO2 a unei persoane în funcție de vârstă și activitate [kg/h]

Degajarea medie de CO2 specifică unei persoane, în cazul prestării unei munci ușoare specifică activității de productie de microelectronice are valoarea de 35 [g/h]

Yco2 = 140 * 35 = 4900 [g/h] =4,90 [ kg/h]

CAPITOLUL V

CALCULUL DEBITULUI DE AER ȘI PROCESELE DE TRATARE

În cazul clădirilor de producție a microelectronicelor, calculul debitului de aer pentru încăperile climatizare se face din condiția preluării simultane a căldurii și umidității din încăpere. Deoarece în general sarcina termică și de umiditate este mai mare vara, debitul de aer se va calcula în această situație.

Acest calcul, are pe lângă aspectele economice, și anumite restricții funcționale în sensul că pentru evitarea senzației de curent, apare necesitatea limitării diferenței de temperatură între aerul interior și cel refulat în funcție de “bătaia” jetului de aer, ceea ce duce la dependența calculului de sistemul de distribuție al aerului în încăpere.

Sistemul de distribuție implementat la nivelul clădirii de birouri este un sistem de distribuție “prin amestec” sus-sus. În acest sistem aerul este refulat în partea superioară a încăperii și preluarea căldurii și umidității se face prin amestec turbulent între aerul refulat și cel interior;

V.1.1 Determinarea debitului de aer pentru perioada de vară

Se înscrie în diagram h-x punctul de stare al aerului interior pentru vară Iv, pe baza temperaturii și a umidității relative. Se citesc parametrii hi și xi care intervin în calculul debitului de aer;

xiv = 9,5 [g/kg]

hiv = 48,03 [kj/kg]

tiv = 26 [⁰C]

ϕiv = 45 [%]

Se calculează raza procesului pe baza raportului între bilanțul termic Qv și bilanțul de umiditate Gv;

εv = [kj/kg] (V.5)

εv = = 26505 [kj/kg]

Valoarea εv obținută se marchează pe scara diagramei h-x cu care se lucrează.

Se trasează o dreaptă paralelă la raza procesului εv prin punctul Iv.

Se stabilește temperatura aerului refulat tc plecând de la valorile recomandate ale diferenței de temperatură dintre aerul ti și aerul refulat tc;

Pentru sistemul de climatizare “prin amestec” se recomandă Δt = (4…8) [⁰C]. Determinarea temperaturii aerului climatizat este prezentat în tabelul V.5

Tabel V.1: Determinarea temperaturii aerului climatizat

Aleg Δt=8 [⁰C]. Pe diagram h-x (fig. V.1), a aerului umed se reprezintă punctul Cv cu următoarele caracteristici:

tCv = 17 [⁰C]

xCv = 7,61 [g/kg]

hC = 36,98[kj/kg]

ϕ = 63 [%] (conform diagramei h-x pentru puctul Cv)

Rezultă L = 5,99 [kg/s] calculate la o densitate a aerului de 1,2 [kg/m3] și un număr de schimburi orare n = 4,1.

Numărul orar de schimburi a fost ales conform I 5-2010 „Normativ pentru proiectarea, executarea, exploatarea instalatiilor de ventilare si climatizare” și acesta trebuie sa fie cuprins între 3-5 [schimburi/oră], conform destinației încăperi.

Fig. V.1: Diagrama h-x, pentru aerul umed, la presiunea de 1013 mbar, ce marchează punctul „C” pentru situația de vară

V.1.2 Recalcularea parametrilor aerului refulat iarna

Debitul de aer se menține constant și pentru perioada rece, urmând ca recalcularea parametrilor aerului refulat să se facă astfel:

Se cunosc:

starea aerului exterior Ei(te;xe)

sarcina termică de iarnă Qi = 0,726 [kW]

sarcina de umiditate 2,996 [g/s]

starea aerului interior Ii(ti;ϕi)

ti = 22 [⁰C]

xi = 8 [g/kg]

hi = 40,33 [kj/kg]

ϕi = 45 [%]

Recalcularea parametrilor pentru situația de iarnă se face prin intermediul relațiilor de bilanț:

hc = hi – [kj/kg] (V.6)

hc = 40,33 – = 40,25 [kj/kg]

xc = xi – [g/kg] (V.7)

xc = 8 – = 7,92 [g/kg]

Raza procesului în perioada de iarnă este:

εi = = = 242,323

Din diagramă (fig. V.2) rezultă că temperatura punctului C este de 21 [⁰C] cu ϕ= 49 [%].

Fig. V.2: Diagrama h-x, pentru aerul umed, la presiunea de 1013 mbar, ce marchează punctul „C” pentru situația de iarnă

V.1.3 Calculul debitului minim de aer proaspăt

Dacă instalația folosește atât aer interior și exterior trebuie stabilită proporția de aer proaspăt cât și proporția de aer recirculat. Pentru determinarea debitului de aer proaspăt, s-a ținut cont de următoarele condiții:

diluarea conținutului de CO2 de la oameni

L1 = [m3/h] (V.8)

În care:

YadCO2- concentrația maximă de CO2 admisă în încăpere [g/m3]

YrCO2 – concentrația maximă de CO2 admisă în aerului exterior [g/m3]

YCO2 – degajarea de CO2 de la oameni [g/h]

Concentrația maximă de CO2 admisă în încăperi în care oamenii se află periodic este de 1,75 g/m3. Concentrația maximă de CO2 în aerul exterior în cazul orașelor mari este de 0,75 g/m3.

L1 = = 4454,54 [m3/h]

L1 = 4454,54 [m3/h] = 1,4849 [kg/s]

Condițiile igienico sanitare

L2 = N lps [m3/h] (V.9)

În care:

N – numărul de persoane

lps – debitul de aer pentru diluarea fumului de țigară [m3/h/persoană]

Conform normativului I5, debitul de aer proaspăt pentru o persoană, într-un mediu în care nu se fumează este de 15 [m3/h].

L2 = 15 *140 = 2100 [m3/h]

Debitul de aer proaspăt introdus în spațiul climatizat este maximul dintre cele două debite rezultate din cele două condiții. Deci debitul minim de aer proaspăt introdus este egal cu:

L2 = 2100 [m3/h] = 0,7 [kg/s]

Debitul minim de aer din considerente tehnice

Debitul minim de aer proaspăt trebuie să îndelinească și o condiție tehnică, aceea ca el să poate fi măsurată fără erori mari.

Condiția tehnică pentru debitul minim de aer proaspăt este:

L3≥0,1*L => L3= 0,1 ∙L = 0,1 ∙9,48 = 0,948 [kg/s] (V.10)

Debitul de aer proaspat introdus in incapere este maximul dintre cele doua debite rezultate din cele doua conditii.Deci debitul de aer proaspat introdus in incapere este egal cu:

Lmin=4454,54 [m3/h] = 1,4849 [kg/s]

Cantitatea de aer recirculata va fi egala cu:

LR=Linst-Lmin; (V.11)

LR = 5,99 – 1,4849 = 4,501 [kg/s]

V.2 Tratarea complexă a aerului

„Procesul de tratare complexă este o succesiune de procese termodinamice simple, în urma cărora aerul tratat ajunge la parametrii necesari pentru a prelua căldura și umiditatea din spațiul deservit de instalație. Modificarea stării aerului tratat se poate face pe mai multe căi, cu diverse aparate termice iar procesul de tratare va fi definit funcție de soluția aleasă. Din acest motiv mărimea agregatului de stare este dependentă de numărul și tipul aparatelor termice utilizate.

Trasarea unui proces complex de tratare a aerului presupune:

Definirea punctelor de stare

Trasarea pe diagrama h-x a proceselor simple de tratare cu ajutorul punctelor cunoscute și a unor puncte auxuliare determinate din natura proceselor simple;

Desenarea agregatului de tratare prin amplasarea logică a aparatelor termice care să realizeze procesele simple utilizate în procesul de tratare.

Procesele complexe de tratare sunt trasate în condiții de calcul și sunt utilizate pentru a determina caracterisicile elementelor componente ale agregatului de tratare putând apoi avea posibilitatea de a alege de la un furnizor consacrat agregatul necesar.

Orice instalatie are in componenta o camera de amestec a aerului proaspat cu aer recirculat.”()

V.2.1. Iarna

Pentru situația de iarnă se utilizează un proces de tratare cu baterie de preîncălzire a aerului proaspăt fără preîncălzirea aerului amestecat

Pentru tratarea procesului de tratare:

Se amplasează punctele I(ti,xi,hi,φi), E(te,xe,he,φe), C(tc,xc,hc,φc) în diagrama h-x;

Se determină punctul P, trasând dreapta xe până la intersectia cu dreapta ti, proces de încălzire din punctul E până la temperatura t=22 [0C];

Se determină punctul R la intersecția lui xc cu φ=90 [%];

se determină punctul M, la intersecția dreptei hr cu dreapta tp, proces de amestec între punctul P și I.

Parametrii aerului rezultat în urma amestecului iarna dintre aerul exterior și cel al punctului P ( aer preîncălzit) sunt calculați cu relația :

hM=(Lmin*hP+LR*hI)/(LR+Lmin (V.12)

xM=(Lmin*xP+LR*xI)/(LR+Lmin (V.13)

hP= tp+ (1,86*t+2500)*xp*10-3

Rezultă:

hP= 22+ (1,86*22+2500)*0,4*10-3

hP= 23,02 [kj/kg]

xP= xE=0,4 [g/kg]

Deci:

hM=(1,4849*23,02 +4,501 *42,33)/( 4,501 +1,4849)

hM=39,60 [kj/kg]

xM=(1,4849*0,46+4,501*8)/( 4,501 +1,4849)

xM=6,88 [g/kg]

Este nevoie a se recalcula parametrii punctului M.

Rezultă din diagramă tR= 12 [0C], φ=90 [%] și xC= xR= 7,92 [g/kg] rezultă hM= hR, unde:

hR= tR+ (1,86*t+2500)*xR*10-3

hR= 12+ (1,86*12+2500)*7,92*10-3

hR= 31,98 [kj/kg]

Așadar:

hM= hR= 31,98 [kj/kg]

t= 22 [0C]

hM= t+(1,86*t+2500)*xM*10-3

hM-t=(1,86*t+2500)*xM*10-3

xM= hM-t/(1,86*t+2500) *10-3

xM=31,98-22/(1,86*22+2500) *10-3

xM=3,93[g/kg]

Pentru restabilirea debitelor se scriu ecuațiile următoare unde x și y reprezintă debitul de aer exterior și cel recirculat.

hM*Lins= hP*x+ hI*y (V.14)

xM*Lins= xP*x+ xI*y (V.15)

31,98*5,99 = x*23,02 +y*42,33

3,93*5,99 =x*0,4+y*8

Din aceste ecuații scoatem pe rând x și y, cu următoarele valori x= 2,13 (aer exterior) și y= 4,39 (aer recirculat).

Proporțiile debitelor sunt:

Lr- aer reciculat- 67,33 %

Lmin- aer exterior- 32,67 %

Fig. V.3: Diagrama h-x, pentru aerul umed, la presiunea de 1013 mbar, ce marchează procesele de tratare pentru situația de iarnă;

În urma rezultatelor obținute conform nomogramei vom avea urmatoarele tratări complexe ale aerului iarna:

I-P proces prîncălzire al aerului exterior;

P-I=M proces amestec;

P-R proces umidificare adiabatică;

R-C proces încălzire;

C-I evolutia aerului în încapere.

Tabel V.2: Tabel cu parametrii fiecărui punct al procesului pentru situația de iarnă

V.2.2 Vara

Proces de tratare vara cu răcire într-o treaptă

Pentru trasarea procesului de tratare se cunosc din etapele anterioare de calcul următoarele elemente:

starea aerului exterior Ev, prin parametrii tev și x cl;

starea aerului interior Iv, prin parametrii ti și φ i;

sarcina termică și de umiditate de vară Q v și G v și raza procesului ;

starea aerului climatizat C, aflat la intersecția dreptei tc cu dreapta paralelă la dusă prin punctul Iv;

debitul de aer necesar pentru climatizare L, debitul de aer proaspăt Lp și debitul de aer recirculat Lr.

Etapele trasării procesului de tratare sunt următoarele:

se amplasează punctele cunoscute în diagrama h – x;

se determină parametrii aerului amestecat M, cu relațiile V.14 și V.15, se amplasează punctul M în diagrama h-x;

se determină punctul R, la intersecția dreptei xc cu curba φ R = 90[%];

se unește punctul M cu punctul R și apoi se continuă dreapta MR până la curba φ = 100 [%] unde se va afla punctul T care reprezintă intersecția dintre temperatura medie a bateriei de răcire tBR și curba φ = 100 [%]; valoarea standard a lui tBR este de 9 [°C] deoarece instalațiile frigorifice (chillere) care răcesc apa utilizată în baterii, livrează în mod normal apă răcită cu parametrii 7°C -12 [°C];

se unește punctul R cu punctul C, obținând-se procesul de tratare.

Procesul realizat este prezentat în fig. V.4 și are în componență următoarele procese simple:

– Iv +Ev = M – proces de amestec;

– MR – proces de răcire cu uscare;

– RC – proces de reîncălzire;

– CI – proces în încăpere.

Dacă temperatura tBR = tT este mai mare decât valoarea standard de 9 [°C], pentru a se putea realiza procesul de tratare este necesar să se schimbe temperatura medie a apei de răcire fie prin modificarea parametrilor chillerului (dacă acesta alimentează o singură baterie de răcire) sau prin montarea unor ventile cu trei căi pe aspirația.

Parametrii aerului rezultat în urma amestecului vara dintre aerul proaspăt și aerul interior sunt calculați cu relația:

hM=(Lmin*hE+LR*hI)/(LR+Lmin

xM=(Lmin*xE+LR*xI)/(LR+Lmin

Pentru determinarea punctului M, punct aflat pe dreapta EI, aflăm entalpia și conținutul de umiditate ale acestuia:

hM= (1,4849 *60,28+4,501*48,03) /(4,501+1,4849)

xM=(1,4849 *11,45+4,501*9,5)/( 4,501+1,4849

hM=51,03 [kj/kg]

xM=9,97 [g/kg]

Pe diagramă trasăm punctul R la intersecția dreptei xc cu curba φR = 90%;

Pentru punctul R avem:

xR= xC= 7,61 [g/kg];

t R= 12 [0C];

h R= t+(1,86*t+2500)*xR*10^-3

h R= 12+(1,86*12+2500)*7,61*10^-3= 31,19 [kj/kg].

Se marchează punctul T, corespunzător bateriei de răcire, la intersecția dintre temperatura bateriei de răcire și umiditatea de 100%.

Se unesc punctele R și C obținându-se procesul de tratare reprezentat în fig. V.4.

Pentru restabilirea debitelor se scriu ecuațiile următoare unde x și y reprezintă debitul de aer exterior și cel recirculat.

hM*Lins= hE*x+ hI*y

xM*Lins= xE*x+ xI*y

51,03 *5,99 = x*60,28+y*48,03

9,97*5,99 =x*11,45+y*9,5

Din aceste ecuații scoatem pe rând x și y, cu următoarele valori x= 4,90 (aer exterior) și y= 4,35 (aer recirculat).

Proporțiile debitelor sunt:

Lr- aer reciculat- 47,03 %

Lmin- aer exterior- 52,97 %

Fig. V.4: Diagrama h-x, pentru aerul umed, la presiunea de 1013 mbar, ce marchează procesele de tratare pentru situația de vară;

În urma rezultatelor obținute conform nomogramei vom avea următoarele tratări complexe ale aerului vara:

– Ev +Iv = M – proces de amestec;

– MU – proces de răcire cu uscare;

– UR – proces de umidificare adiabatică;

– RC – proces de reîncălzire;

– CI – proces în încăpere.

Tabel V.3: Tabel cu parametrii fiecărui punct al procesului pentru situația de vară

Schema de principiu a agregatului de climatizare este prezentată în anexe.

V.3 Alegerea centralei de climatizare:

Se alege o centrală de climatizare AHU CLIMACIAT GI 300, debit de livrare de: 21358 [m3/h] sau 5933 [m3/s] cu următoarele dimensiuni:

BxH=8210×1635 [mm]. (V.16)

Viteza aerului prin centrală este de 2,53 [m/s].

Celelalte componente ale instalației sunt:

Tabel V.4: Tabel cu tipul echipamentelor și dimensiunile acestora

Lcentrală=1970+1650+280+500+350+1010+350+1970=8080 [mm]

Priza de aer :

LXH=(550X800) [mm] (V.17)

AK=0,44 [m2];

ф=450 [mm].

V.4 Alegerea gurilor de introducere a aerului :

Etape de alegere:

Se propune un numar de guri de introducere:

DGI = Dtot intr/ NGI≤(500…550) [m3/h] (V.18)

În situația mea numărul de guri de introducere este de 38, iar debitul pe o gură de introducere este de 533,95 [m3/h];

Se amplasează aceste guri de introducere în planul încăperii;

Se încearcă asezarea lor cât mai simetrică.

Din nomogramele specifice gurilor de introducere se alege o tipodimensiune de gură de introducere pentru care să fie îndeplinite în egalitățile următoare :

l02≤+C; (V.19)

l02≤+C; (V.20)

C=Hîncăpere – Hzonă de ocupare – Hplafon fals = 5-1,8-0,7=2,5 [m]; (V.21)

l02=bătaia jetului pentru viteya terminală de 0,2 [m/s];

C = distanța de la plafonul fals la planul de ocupare.

Se verifică nivelul de zgomot al gurii de introducere:

Am ales guri de introduceremodel PKA250+MBB-200-250-S

V.5 Alegerea gurilor de aspirație:

Etape de alegere:

Se propune un număr de guri de aspirație:

DGI = Dtot asp / NGI ≤(500…550) [m3/h] (V.22)

Dtot asp= 0,9* Dtot intr [m3/h] (V.23)

Dtot asp=0,9*20290,1 [m3/h]

Dtot asp= 19222,2 [m3/h]

În situația mea numărul de guri de aspirație este de 18, iar debitul pe o gură de introducere este de 1067,9 [m3/h].

Se amplasează aceste guri de aspirație în planul încăperii;

Se încearcă asezarea lor astfel încât să se evite fenomenul de “scurt circuitare” a zonei de ocupare;

Din nomogramelespecificegurilor de aspiratie se alege o tipodimensiune de gura de aspiratie;

Se verifică nivelul de zgomot al gurii de introducere ;

Am ales guri de aspiratie model PCA400+MBB-250-400-E.

CAPITOLUL VI DIMENSIONAREA CANALELOR DE AER ȘI A TRAPELOR DE DESFUMARE

VI.1 Dimensionarea canalelor de aer de introducere și aspirație

Această dimensionare se v-a realiza aplicând metoda vitezelor descrescătoare de la ventilatorul din CTA până la cea mai depărtată gură de introducere sau aspirație din încăperea climatizată.

Pentru a se respecta cerințele de nivelul de zgomot impus de normativul I5/2010, vitezele aerului din rețeaua de distribuție vor trebui să se încadreze în urmatoarele plaje de valori:

Ramuri secundare (3…5 m/s);

Ramuri principale (4…6 m/s);

Conducte de aer amplasate la exteriorul clădirii sau in spații tehnice (6…8 m/s);

Din punct de vedere al geometriei canalelor de aer ce vor fi dimensionate se vor adopta tubulaturi executate din table de oțel zincat sau galvanizată de sectiune rectangulară, iar raportul dintre laturile secțiunii canalelor nu trebuie să depășească 3 la 1.

O altă condiți este realizarea aceleieași viteze a aerului în ramurile secundare ce intră într-o ramificație, deasemenea racordurile flexibile de la tubulaturi la gurile de introducere sau aspirație nu trebuie să fie mai lungi de 1,5 m, iar viteza aerului pe aceste racorduri nu trebuie să depașească (3…3,5 m/s).

Elemente componente tubulatură:

tronsoanele drepte cu secțiunea constantă au raportul laturilor a/b 3 alcătuite din module ce nu depășesc 2m;

curbe sau coturi cu păstrarea constantă a secțiunii, iar raza medie de curbură să nu depășească de două ori latura după care se face curba;

curbe sau coturi cu secțiune variabilă;

difuzoare;

ramificații normale.

După dimensionarea geometrică a conductelor de aer se v-a trece la calcularea pierderilor de sarcină pe circuitele de introducere și aspirație de la ventilator până la ultima gură de introducere/aspirație (cea mai defavorizată din punct de vedere hidraulic).

Etapele dimensionării conductelor de aer sunt următoarele :

Se trasează o schemă de calcul (schemă de distribuție monofilară, se v-a evita pe cât posibil intersectarea celor două circuite;

Etapa propriu zisă de dimensionare geometrică și calculul pierderilor de sarcină;

Dimensionarea prizei de aer proaspăt și a gurii de evacuarea aerului viciat;

Dimensionarea canalului de aer proaspăt.

Dimensionarea prizei de aer proaspăt:

SCAP = DP /ν =[m2] (VI.1)

a*h= SCAP =>a= SCAP /h= [m] (VI.2)

Secțiunea canalelor de aer se determină din relația:

S=L/v [m2],unde: (VI.3)

L – debitul minim de aer proaspăt;

v – viteza aerului pe tronsonul respectiv.

VI.1.1 Dimensionarea canalelor de aer de introducere

Stabilirea debitelor transportate pe fiecare tronson se face stabilind traseul canalelor, după cum reiese din din desenu anexat, fectuându-se apoi culculele necesare aflări debitelor, vitezelor și dimensiunilor secțiuni.

Acestea se regăsesc în tabelele VI.1.1 și VI.1.2, prezentate mai jos:

Tabelul VI.1.1: Dimensionarea canalelor de introducere

Tabelul VI.1.2: Dimensionarea canalelor de introducere

VI.1.2 Dimensionarea canalelor de aer de aspirație

Stabilirea debitelor transportate pe fiecare tronson se face stabilind traseul canalelor, după cum reiese din din desenu anexat, fectuându-se apoi culculele necesare aflări debitelor, vitezelor și dimensiunilor secțiuni.

Acestea se regăsesc în tabelele VI.2.1 și VI.2.2, prezentate mai jos:

Tabelul VI.1.1: Dimensionarea canalelor de aspirație

Tabelul VI.1.2: Dimensionarea canalelor de aspirație

VI.2 Instalația de desfumare

VI.2.1 Descrierea instalației de desfumare

Desfumarea/evacuarea fumului si gazelor arse in caz de incendiu pentru spațiile din clădirea analizată (spațiul de producție) se va realiza prin dispozitive care se deschid automat în caz de incendiu, cu posibilitatea de acționare manuala de la distanță în caz de incendiu.

Elementele componente ce alcătuiesc sistemele de evacuare a fumului și gazelor fierbinți, precum și alte elemente de protecție la foc conexe vor fi dispozitive pentru evacuarea fumului ce se vor monta Ia partea superioară a pereților și în tavan.

Dispozitivele vor fl acționate cu dublă comandă (automată și manuală).

Comanda sistemului de evacuare a fumului se va face la declanșarea incendiului, prin detectoare activate de dispozitive sensibile la temperatura de 40…100°C.

Comanda de acționare a trapelor se va realiza electric sau pneumatic.

Acționarea automată sau manuală se poate face prin comandă de la centrală sau prin sistemul pirotehnic.

După utilizare, rearmarea elementelor de protecție trebuie să se faca ușor.

Modul de funcționare a comenzii dispozitivelor de obturare a golurilor se va face cu comandă prin dispozitiv termic ce asigură funcționarea sistemului prin ruperea unei legături mecanice Ia creșterea temperaturii. Dispozitivul de ruptură termică se amplasează într-un loc ușor de remarcat fară să necesite reglaj.

Conform art. 5.5.3 din P118/99 Normativ de siguranță la foc a construcțiilor, suprafața utilă a trapelor trebuie sa fie 1% din suprafața spațiului pe care it desfumează.

Suprafața libera normată a dispozitivelor pentru evacuarea fumului în caz de incendiu, se stabileste confom prevederilor P188-99 ,,Normativ de siguranță la foc a construcțiilor” și a metodoIogiei de calcul din GP-063/2001.

VI.2.2 Dimensionarea trapelor

Terminologie:()

Trapă de fum dispozitiv de evacuarea fumului și a căldurii, integrat într-un element de construcție care separă interiorul de exteriorul unei clădiri. Acest element de construcție prezintă un unghi mai mare sau egal cu 300 față de verticală

Suprafața geometrică a unei trape: suprafața de deschidere măsurată în planul definit de suprafața construcției și punctul de contact cu structura trapei. Această suprafață nu poate fi micșorată de suprafețele ocupate de elementele de comandă, de lamele sau alte piese care ar putea obstrucționa suprafața

Coeficient aeraulic: raport între debitul efectiv, măsurat în condiții specifice și debitul teoretic la trapei (Cv). Acest coeficient ține seama de șicanele din trapă, cum ar fi comenzile, lamele, traversele, etc, precum și de efectul vântului lateral

Suprafața utilă a unei trape: produsul dintre suprafața sa geometrică și coeficientul aeraulic

Fereastră de evacuarea fumului pe fațadă : dispozitiv de evacuarea fumului și căldurii sau de aport de aer , integrat într-un element de construcție care separă interiorul de exteriorul unei clădiri. Acest element de construcție prezintă un unghi mai mic de 300 față de verticală.

Suprafața geometrică a ferestrei de evacuarea fumului prin fațadă: suprafața eliberată prin deschidere la nivelul ramei dispozitivului în poziție deschisă.

Suprafața liberă a dispozitivului de evacuare a fumului prin fațadă: suprafața efectivă de trecere a aerului, egală sau inferioară cu suprafața geometrică a deschiderii, ținând seama de eventualele obstacole (mecanisme de deschidere, grile…) cu condiția ca deschiderea să fie de cel puțin 600 atunci când este vorba de deschidere basculantă (de sus în jos sau invers, spre exterior sau spre interior orizontal sau vertical) sau deschidere pivotanta (orizontal sau vertical). Dacă este vorba de deschidere culisantă, suprafața liberă este suprafața degajată de partea culisantă.

Suprafața liberă calculată a ferestrei de evacuare a fumului prin fațadă: Suprafața liberă obținută prin deschiderea ferestrei. Suprafața verticală cuprinsă între partea superioară a dispozitivului în poziție deschisă și tavan, trebuie să fie cel puțin egală cu suprafața care prin deschiderea dispozitivului se creiază între conturul ramei fixe și conturul ferestrei deschise (în caz contrar, partea superioară ar fi prea aproape de tavan pentru a putea conta pe toată suprafața deschiderii) Triunghiurile laterale vor fi luate în considerare numai în măsura în care nu sunt obturate de un obstacol lateral la mai puțin de ½ din înălțimea H a ferestrei și numai dacă distanța între două ferestre consecutive este mai mare decât ½ din înălțimea H a ferestrei. (fig. VI.1).

Suprafața utilă a ferestrei de desfumare: suprafața determinată prin încercări și ținând seama de eventualele deformații provocate de temperatura ridicata. In lipsa unei proceduri de încercare, suprafața utilă poate fi considerată ca fiind 0,5 din suprafața liberă sau cea liberă calculată.

Gură: orificiul unei conducte de evacuarea fumului sau de introducere de aer , în mod obișnuit obturat de un volet.

Suprafața geometrică a gurii: Suprafața eliberată de volet în poziție deschisă la nivelul ramei

Suprafața liberă a gurii: suprafata efectivă de trecere a aerului, inferioară sau egală cu suprafața geometrică a deschiderii reala ținând seama de eventualele obstacole (mecanisme de deschidere, grile…)

Volet: Volet: dispozitiv de obturare comandabil de la distanță, amplasat în dreptul unei guri de desfumare, racordat la o conductă aeraulică

Dimensionarea trapelor s-a făcut astfel:

Dimensiune trapă L * H :

L=lățime trapă

H= Înălțime trapă

α =60°

α = Unghiul de deschidere

Sg = H * L (m2) (VI.4)

Sg = Suprafață geometrică

Sd=L* H* sin α (m2) (VI.5)

Sd = Suprafață deschisă

SdI=(L*H*sin α)+(H* cos α)( H* sin α) (VI.6)

SdI= suprafață laterală a deschiderii

SI= suprafață liberă (suprafața cea mai mică din valorile lui Sd și Sdl) (m2)

Su=0,5 * SI (VI.7)

Fig.VI.2: Trapă de evacuarea fumui montată în treimea superioară a peretului

Trapele de fum verticale, asigură evacuarea fumului în caz de incendiu. Acestea cor fi acționate de senzorii locali de detecție ai temperaturii (sistem pirotehnic).

Trapele de fum sunt sisteme care realizează:

evacuare naturală a fumului și călduri;

iluminare naturală.

Calcul:

Suprafața hală producție S= 1060 m2

Necesar Sutilă= 10,6 m2 suprafață de evacuare fum și gaze fierbinți.

Trapă verticală 3,6 m * 1,6 m

Sg = H * L (m2) (VI.8)

Sg = 5,76 (m2)

Sd=L* H* sin α (m2) (VI.9)

α =60°

Sd = Suprafață deschisă

Sd= 5,76* sin 60° (m2)

Sd=4,98 (m2)

SdI=(L*H*sin α)+(H*cos α)( H*sin α) (VI.10)

SdI=4,98+1,8*3,117 (m2)

SdI= 10,5906 (m2)

VI.3 Simulare desfumări halei de producție în programul de simulăre ANSYS

Pentru simulare am ales instalații de desfumarea naturală (prin tiraj natural).

Desfumarea prezintă următoarele:

AVANTAJE:

Fig.VI.3:Avantajele utilizări unei instalații de desfumare

DEZAVANTAJE:

Fig.VI.4: Dezavantajele neutilizări unei instalații de desfumare

În simulare vom urmări să vedem cum se comportă aerul viciat la diferite momente de timp. Pentru fiecare dintre valori vom observa distribuția in radiator a urmatorilor parametrii:

Densitatea

Presiune

Viteză

VI.3.1. Cateva cuvinte despre programul ANSYS

Ce este Ansys?

ANSYS este un program de analiză cu elemente finite utilizat pe scara larga în industrie și cercetare cu scopulde a simula raspunsul unui sistem fizic solicitat mecanic, termic sau electromagnetic.

Programul ANSYS a fost conceput să poată fi utilizat și prin intermediul unui limbaj de programare parametrică APDL (ANSYS Parametric Design Language). Acesta permite utilizarea comenzilor de generare a modelului din programul cu elemente finite în termenii unor parametri (variabile).Deasemenea o serie de rezultate pot fi extrase prin intermediul unor parametri si utilizate pentru a obține o serie de funcții necesare în special în modulul de optimizare. Descrierea parametrică a unor comenzi echivalează cu crearea unor funcțiiutilizator care pot fi utilizate pentru o clasă largă de aplicații similare, adică spre exemplu dacă modelul unei structuri variază în raport cu o serie de parametri, odată creat un singur model parametric, celelalte modele geometrice se pot obține din acesta printr-o apelare a funcției create cu parametrii actuali.

Cei 9 pași de parsurs in rezolvarea unei probleme:

Lansarea programului și setările preliminare;

Precizarea tipului de element;

Precizarea proprietaților de material;

Precizarea geometriei modelului;

Discretizarea modelului;

Precizarea condițiilor la limită;

Rezolvarea propriu-zisa (procesarea);

Post procesarea rezultatelor;

Validarea rezultatelor.

Pentru realizarea simulării am ales să utilizăm FLUID FLOW(CFX).

Etapele unei simulări în Fluid Flow(CFX):

1.Crearea geometriei modelului(GEOMETRY).

2.Împărțirea în elemente finite (MESH).

3.Aplicarea condițiilor la limită (SETUP).

4.Rezolvarea ecuațiilor (SOLUTIONS) .

5.Afișarea rezultatelor (RESULTS).

Fig.VI.5:Meniul cu etapele de parcurs

VI.3.2. Crearea geometriei modelului (geometry).

Pentru ca simularea să fie cat mai aproape de realitate am creat un spațiu cu dimensiunile exacte pentru a compara rezultatele obținute in urma calculelor efectuate pentru lucrarea de diplomă.

În realizarea geometriei am creat:

focarul, apropiat de formă și dimensiune cu unul real;

geometria spațiului, incluzând și ferestrele cu suprafața liberă pentru desfumare.

Fig.VI.6: Geometria spațiului unde se simulează desfumarea

VI.3.3. Împărțirea în elemente finite(mesh).

Am împărțit geometria în trei părții: spațiul de producție, focar și trape de defumare pe care le-am împărțit în părții finite. Pe trapele de desfumare și pe focar distanța dintre noduri va fi de 0,01 m, iar pe spațiul de producție la 0,1 m.

Fig.VI.7: Mesh spațiu producție

Fig.VI.8: Mesh trape de desfumare

Fig.VI.9: Mesh focar

VI.3.4.Aplicarea condițiilor la limită(setup):

Simularea va fi de tip transient pe o durată de 600 de secunde.La t=0 încăperea este plină cu aer curat(neviciat) și are o temperature de 22 °C.

Pentru a putea introduce condiții la limită va trebui să diferențiem spațiul de producție de focar și trape, astfel vom insera 3 domenii:

-domeniul inlet(focar);

-domeniu pereți(spațiul de producție);

-domeniu trape(trapele de desfumare).

Fig.VI.10: Meniul pentru aplicarea condițiilor la limită

Domeniul inlet(focar):

Focarul deagajă fum cu o viteză de referință de 0,5 m/s-1 și o densitate a acestuia de 1,5 kg/m-3. Acesta are valori trecute în figura de mai jos.

Fig.VI.11:Valorile condițiilor la limită a domeniului focar

Domeniul pereți(spațiul de producție):

Acest domeniu este format din pereții halei de producție. Acesta are următoarele valori trecute în de mai jos.

Fig.VI.12: Valorile condițiilor la limită a pereți

Domeniu trape(trapele de desfumare)

Trapele de desfumare sunt amplasate în treimea superioara a perețiilor și permit evacuarea fumului și a gazelor fierbinți. Acestea sunt de tip opening(deschise), fiind influențate de parametrii interiori care acționează asupra lor.

În output control am introdus variabilele de care o să ținem cont în timpul simulării, acestea fiind:

densitate;

presiune;

viteză.

Fig.VI.13: Lista variabilelor

VI.3.5.Rezolvarea ecuațiilor(solution).

Fig.VI.14: Graficul și ecuațiile pentru a determina soluția

VI.3.6.Afișarea rezultatelor(results):

Densitatea fumului la diferite intervale de timp:

T= 10 s

Fig.VI.15: Densitatea fumului la T= 10 s

T= 30 s

Fig.VI.16: Densitatea fumului la T= 30 s

T= 60 s

Fig.VI.17: Densitatea fumului la T= 60 s

T= 90 s

Fig.VI.18: Densitatea fumului la T= 90 s

T= 120 s

Fig.VI.19: Densitatea fumului la T= 120 s

T= 150 s

Fig.VI.20: Densitatea fumului la T= 150 s

T= 180 s

Fig.VI.21: Densitatea fumului la T=180 s

T= 250 s

Fig.VI.22: Densitatea fumului la T= 250 s

T= 600 s

Fig.VI.23: Densitatea fumului la T= 600 s

Viteza aerului si presiunea pe care o aplică pe anumite zone la timpul:

T= 600 s

Fig.VI.24: Densitatea fumului la T= 600 s

VI.3.7.Concluzii:

am inițiat un focar în intriorul unei hale de producție urmărind parametrii legați de degajare de fum a acestuia, pentru a observa miscarea aerului viciat în încăpere, acesta fiind influențat de trape în evoluția lui în încăpere micșorând timpul de propagarea al lui în încăpere.

se poate observa stratificarea acestuia, în partea superioară a încaperii și în colțul unde nu se află trape de desfumare ca fiind mai dens.

conform calculelor efectuate pentru instalația de desfumare, s-a determinat suprafața trapelor pentru tipul si dimensiunea spațiului de producție pentru un timp de 250 de scunde, acesta fiind suficient pentru evacuarea personalului din incintă potrivit simulări obținute.

ANEXE

În anexe sunt prezentate câteva șabloane care vor fi utilizate de către studenți la întocmirea lucrării, precum și alte documente utile:

Anexa 1: Coperta lucrării de diplomă

Anexa 2: Prima pagină a lucrării de diplomă

Anexa 3: Declarație standard privind originalitatea lucrării

Anexa 4: Exemplu de cuprins

Anexa 5: Exemplu pentru lista de figuri și lista de tabele

Anexa 6: Model pagină curentă lucrare diplomă

BIBLIOGRAFIE

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: ACADEMIA DE POLIȚIE Alexandru Ioan Cuza [308101] (ID: 308101)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

ACADEMIA DE POLIȚIE Alexandru Ioan Cuza [308101]

Copyright Notice

International Business Economics Research Journal January 2010 Volume 9, Number 1 [621979]

Capitolul 22 – Sistemul i nformational al intreprinderii 1.Resursele informationale Sistemul informațional permite cunoaște rea situației existente… [631070]

Cuprins INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 2… [620268]

STUDIUM, VIII 2015 Mihai CHIRIAC [603547]

Corresponding author : Advanced Product Quality Planning in the Aerospace industry – [631629]

În primul capitol sunt prezentate noțiunile generale ale unui sistem informatic, descrierea, importanța acestuia cât și componentele de bază. [306723]

Copyright Notice

Similar Posts