Academia de Muzică Gheorghe Dima Cluj-Napoca [306295]

[anonimizat]

„Singurătate-n doi”

Adaptare după „Nora- O casă de păpuși” de Henrik Ibsen

Coord. științific:

Conf. Univ. Dr. Anca Mihuț

Absolvent: [anonimizat]…………………………………………………………………….…pg.3

Biografie Henrik Ibsen…………………………………………………………………….pg.4

[anonimizat]……………………………………………………pg.6

Etapele creației ibseniene………………………………………………………………….pg.8

„Nora- O casă de păpuși”- istoric, geneză, premieră, izvoare de inspirație………………pg.10

Genul dramatic și drama…………………………………………………………………..pg.11

Rezumatul piesei „Nora- O casă de păpuși”………………………………………………pg.12

Teatrul Realist Scandinav…………………………………………………………………pg.13

Teatrul Analitic……………………………………………………………………………pg.14

Scenariu și indicații scenice…………………………………….…………………………pg.15

Desfășurătorul spectacolului………………………………………………………………pg.38

Structura spectacolului…………………………………………………………………….pg.41

Fișa de personaj ([anonimizat])……………………….pg.44

[anonimizat]………………………………………………………….pg.47

Costumele și decorul………………………………………………………………………pg.48

Descrierea interpreților……………………………………………………………………pg.51

Afiș………………………………………………………………………………………..pg.53

Program de sală……………………………………………………………………………pg.54

Poze din spectacol…………………………………………………………………………pg.55

Concluzie generala…………………………………………………………………………pg.60

Bibliografie………………………………………………………………………………..pg.61

Webografie………………………………………………………………………………..pg.62

1. [anonimizat], care m-au ajutat să descopăr Universul ibsenian și de ce nu, o parte din sufletul și personalitatea lui. [anonimizat] a trecut, au fost pentru el o [anonimizat] i-au umplut mintea și sufletul de idei. Ceea ce am constatat a [anonimizat] a [anonimizat], evenimente ce aveau să schimbe întreaga lume.

Am ales piesă “Nora-O casă de păpuși” pentru că m-a fascinat subiectul. Într-[anonimizat] a avut curajul și tăria să spună “stop” unei vieți lipsite de sens și adevăr.

[anonimizat]. [anonimizat], să o joc sau să o [anonimizat].

Cred că acum e momentul potrivit și cred că pot încerca să pun în scenă un spectacol al cărui subiect este emanciparea femeii și “trezirea Norei”.

2. Biografie Henrik Ibsen

Născut la 20 martie 1828 [anonimizat]-o familie de întreprinzători. Când a ajuns la vârsta de opt ani tatăl său a dat faliment. Pentru următorii opt ani familia să a trăit într-o mică fermă de lângă Skien. [anonimizat], umilințele ce însoțesc declasarea. [anonimizat], [anonimizat]-le cu amintiri din copilărie.

La vârsta de cincisprezece ani Ibsen părăsește școala și se angajează ca ucenic în farmacia unui orășel de coastă pe nume Grimstad. Acea farmacie era un soi de “club” unde se adunau oamenii târgului pentru a comenta evenimentele zilei: [anonimizat]torilor etc.

În timp ce se pregătește pentru examenul de maturitate, Ibsen îi studiază pe Sallust și Cicero, creând piesă “Catilina”. În anul 1848 Ibsen salute cu entuziasm mișcarea revoluționară de pe continent. În aceeași perioadă, întemeiează o foaie de satiră literară și de opoziție politică, pagini în care regăsim radicalismul și spiritul de opoziție, ce aveau să rămână ale dramaturgului și să aibă un puternic răsunet în piesă “Un dușman al poporului.”

În anul 1851, Ibsen devine director al teatrului norvegian din Bergen și scrie ciclul pieselor istorice inspirate din trecutul Norvegiei. După închiderea teatrului din anul 1862, degustat de neînțelegerea pe care o întâmpinau piesele sale, Ibsen părăsește Norvegia și pleacă într-o lungă emigrație care va dura cât viața lui.

În anul 1864 Ibsen se stabilește la Roma, ajutat fiind de prietenii lui. Prima sa piesă de succes a fost “Brand” (1865), pusă în scenă abia în 1885. În ea se povestește viața aspră a unui ministru care renunță la compromisurile favorurilor pe care le putea obține pentru o viață sinceră. Următoarea să piesă a fost “Peer Gynt” (1867), care înfățișează povestea unui călător prin lume implicat într-o serie de aventuri remarcabile. Punctul de vedere al autorului este clar: o viață fără ritm are puțin sens și menire. A urmat “Liga Tinereții” (1868) în care Ibsen dezvăluie corupția din politică și “Împărat și Galilean” (1873) piesă ace înfățișează pledoaria pentru un nou tip de Creștinism. “Stâlpul societății” (1877) și “Casă unei păpuși” (1879) se ocupă de reformele sociale bazate pe principia de onestitate și libertate. Piesă “Fantomele” (1881) are ca subiect tragedia bolilor care afectează mintea și este considerate ca fiind una dintre cele mai mari piese ale lui Ibsen.

Printre ultimele sale piese se regăsesc: “Un inamic al omenirii” (1882), “Rață sălbatică” (1884), “Hedda Gabler” (1890), “The Master Build” (1892) și “Când noi morți înviem” (1899).

Ibsen se întoarce în Norvegia în 1892. Era un om bogat, onorat de către lume și iubit de către conaționalii săi. Piesele sale erau traduse în multe limbi și puse în scenă prin toată lumea.

Ibsen a murit în Christiania pe 23 mai 1906.

Ca reprezentant al unei culturi minore, Ibsen are o sensibilitate pentru cele mai felurite curente europene cum ar fi: teatrul romantic al lui Goethe și Schiller și față de realismul francez, reprezentat de Balzac și Dumas-fiul. Cultura romantică îl împinge să se intereseze cu râvnă de tradițiile și legendele nordice. În operele sale se răsfrâng teme precum cele din “Faust”, tratate când în manieră simbolistă, când în manieră realistă, toate fiind strâns legate de experiențe religioase, politice, personale, artistice sau sociale.

“Fiecare operă nouă a fost concepută de mine în scopul de a mă elibera, de a mă purifica intelectualmente. Niciodată nu ești complet degajat de responsabilitate și de complicitate față de societatea căreia îi aparții. De aceea scriam într-o dedicație << A trăi înseamnă a lupta contra demonilor inimii și creierului. A scrie înseamnă a pronunța tu însăți ultima judecată asupra ta>>”.

3. Considerente generale despre contextul istoric/cultural al epocii în care a trăit și creat dramaturgul Henrik Ibsen-secolul XIX

Secolul XIX este o perioadă din istoria omenirii caracterizată prin importante fenomene politice, ideologice și culturale. În timp ce portughezii, spaniolii și Imperiul Roman se prăbușeau, Imperiul Britanic, cel German și America au cunoscut o dezvoltare rapidă. Conflictele militare au răvășit Europa, dar au și încurajat cercetarea științifică și explorarea.

Acest secol a fost remarcabil prin largă răspândire și formarea a noi fundații de așezări care în particular au fost create în America de Nord și Australia. În această perioadă 70 de milioane de europeni au părăsit continental. În același timp și organizațiile sportive au cunoscut o perioadă înfloritoare în Anglia și America.

Personalități notabile ale secolului: Abraham Lincoln (al 16-lea președinte al USA), filantropul și omul de afaceri John Rockefeller, Geronimo și Jack Spintecătorul.

În arta realismul și romantismul de la începutul secolului au lăsat loc impresionismului și post-impresionismului în a doua jumătate a secolului XIX.

Parisul a fost capital mondială a artei. Nume de referință din pictura secolului XIX: Paul cezanne, Eugene Delacroix, Paul Gauguin, Vincent van Gogh, Claude Monet, Renoir, Rodin.

Din punct de vedere muzical în acest secol forma Sonatei devine principala formă de compoziție instrumentală pe tot parcursul secolului, o mare parte din creația muzicală a fost menționată ca fiind în stil romantic. Compozitori din secolul XIX: Ludwing van Beethoven, Georges Bizeț, Brahms, Frederic Chopin, Franz Liszt, Niccolo Paganini, Franz Schubert, Piotr Ilyci Ceaikovsky, Giuseppe Verdi și Richard Wagner.

Pe front literar secolul XIX este deschis romantismului. William Wordsworth și Samuel Taylor Coleridge sunt considerate inițiatorii Școlii din Anglia, în timp ce pe continent curentul german “Șturm und Drâng” își răspândește influența până în Italia și Spania.

Arta franceză fusese îngreunată de războaiele napoleoniene, dar ulterior s-a dezvoltat rapid, începând modernismul. Frații Gancourts, Emile Zola și Giovanni Verga, produc unele dintre cele mai bune romane naturaliste. Romanele naturalismului Italian sunt importante îndeosebi, deoarece dau o hartă socială a Italiei unificate, pentru un popor care până atunci fusese abia conștient de diversitatea etnică și culturală.

Scriitori contemporani cu Henrik Ibsen: Lev Tolstoi, Anton Pavlovici Cehov, Dostoievski, Charles Dickens, Oscar Wilde, Mark Twain, Victor Hugo, Jules Verne etc.

Emanciparea femeii în secolul XIX.

Din ce în ce mai multe femei refuzau să se supună condițiilor unei societăți dominate de bărbate, criticând convențiile sociale și absurditatea acestora. Mișcarea feminine avea ca scop dobândirea unor drepturi și libertăți care secole la rând au fost refuzate. Acestea erau menite să creeze o viață mai sănătoasă și mai puțin discriminatorie. În vreme ce mișcarea de emancipare lupta pentru depășirea dezavantajelor economice și politice, un grup de reformatoare avea în vedere în primul rând îmbunătățirea vieții de zi cu zi. Cele două aspirații erau complementare. Femeia în definitiv, dorea o viață mai puțin împovorată și mai plăcută.

Una din luptătoarele cele mai acerbe ale perioadei a fost Ottilie Hoffman. S-a născut la Bremen în 1835. În Anglia s-a implicat în mișcarea de moderație, care urmărea stoparea excesului de alcool în marile orașe. Când s-a întors în Germania a întemeiat alături de alte doamne cu idei similar o uniune pentru drepturile femeilor cu sediul din Bremen. Otille se pronunța pentru abolirea discriminării mamelor necăsătorite, dar cum Biserica nu era de acord, aceasta se aliază cu Helene Stockers, care conducea o asociație pentru protecția mamelor.

Otille își revendică drepturile într-un mod extreme de personal: refuză să se căsătorească. Nu dorea să depindă de un bărbat sub nicio formă.

Reformarea vestimentației nu este nici ea de neglijat. Doamnele se săturaseră de corsete, pălării și rochii complicate, care nu doar că erau foarte scumpe, ci și extreme de incomode. Părul scurt a devenit o modă, deoarece era mai ușor de îngrijit. Femeile începuseră să utilizeze și bicicletele, asigurându-și o mobilitate mai mare și în același timp s-a renunțat la șaua concepută special pentru doamne.

Ideile reformei nu numai că au reușit să facă viața mai suportabilă, dar au permis și aducerea în prim-plan a problemelor cu care se confruntau femeile. Propunerile acestora în legătură cu stilul de viață, erau în consonanță cu o simplitate feminine, o armonie care dorea să contracareze modelul masculine deja bine stabilit.

4. Etapele creației ibseniene

Etapa romantica- îl prezintă pe Ibsen ca fiind un revoltat împotriva realităților în mijlocul cărora trăiește.

Versurile sale- ode patriotice, elegii și meditații de factură romantică îl fac cunoscut și va continua să scrie versuri până în 1871. În literatura romantic daneză, temele istorice sau legendare erau curente. În Norvegia însă, scriitorii își exprimau entuziasmul patriotic prin anumite sublinieri complementare: prea mărirea voinței personalităților istorice, elogierea eroicelor atitudini patriotice, exaltarea energiei scandinave de odinioară sau prin ironizarea lipsei de personalitate a ființelor slabe și inconștiente de gravitatea momentului. Asemenea trăsături le menține și Ibsen în operă sa, complicându-le cu aspect și preocupări noi. El nu urmărește să recreeze o lume vagă și pitorească de poezie romantic: dramele sale istorice erau inspirate de pasiunile violente relatate de străvechile legende.

“Pretendenții la coroana”

“Movila eroului”

“Cântecul Nibelungilor”

A doua etapă e cea a poemelor dramatice- “Brand” și “Peer Gynt”. Această perioadă coincide cu o grea perioadă din istoria scandinaviei. Primul dintre aceste poeme este un patetic strigat de revoltă. În versurile sale din acest timp, Ibsen este frământat adânc de nenorocirea care s-a abătut asupra poporului frate danez. Al doilea poem dramatic e un amestec de comedie cu moment de dramă, fantezie și realism.

“Brand”

“Peer Gynt”

“Împărat și Galilean”

Ultima etapă, dar nu cea din urmă a fost perioada dramelor realiste.

Primul succes de răsunet European al lui Ibsen în domeniul dramei realiste este realizarea figurii Norei din “Casa de păpuși”.

Niciun dramaturg după Shakespeare, n-a creat o galerie atât de variată și de profund studiată de personajele feminine ca Ibsen. Până la Nora, femeia din operele lui Ibsen era fie o valkirie energică care luptă alături de bărbat, fie o ființă tandră și devotată până la sacrificiu.

“O casă de păpuși”

“Un dușman al poporului”

“Femeia marii”

“Constructorul Solness”

Pentru Ibsen, ceea ce constituie celulă, e familia.

5. ’’Nora-O casă de păpuși”

(istoric, geneză, premieră, izvoare de inspirație)

Se spune că primul succes considerabil, european, al lui Ibsen, în domeniul dramei realiste este realizarea figurii Norei din opera “O casă de păpuși”. Despre aceeași piesă se mai consideră a fi o pledoarie pentru emanciparea femeii. Într-adevăr, în mediul munchenez în care trăia atunci dramaturgul, emanciparea femeii luase o oarecare amploare. Bjonson și Stindberg au fost doi scriitori care s-au inspirat și ei din această manifestare.

Piesa “O casă de păpuși” a fost scrisă în anul 1879 în timp ce Henrik Ibsen se afla în Italia. Situația din Europa nu era tocmai fericită, fiind cuprinsă de revoluții.

Ibsen a fost cel care a popularizat drama realistă, făcând ca piesele lui să fie jucate în toată Europa și traduse în foarte multe limbi.

“O casă de păpuși” a fost publicată la Copenhaga în anul 1879, unde a avut loc și premiera. În România, piesa se joacă abia în 1901. Această operă a fost a doua dintr-o serie de piese realiste ale lui Ibsen, prima fiind “Stâlpii societății” (1877). Prima sa operă a creat o valve în toată Europa și în scurt timp a fost adoptată de teatrele avangardiste ale continentului.

Se spune că intriga piesei s-a bazat pe un eveniment din viața personală a lui Ibsen. În anul 1870, Laura Kieler, o scriitoare norvegiană și prietenă cu Ibsen, îi trimite o continuare a piesei “Brand”, numită “Fiicele lui Brand”. Ibsen a fost atras de această fată, vioaie, frumoasă, pe care a poreclit-o “ciocârlia”. Timp de două luni din vara anului 1872 această fată îl vizitează acasă frecvent. După doi ani, ea se căsătorește cu un bărbat care se îmbolnăvește și a fost sfătuită să-și ia concediu și să plece într-o excursie alături de soțul ei. Laura Kieler, așa cum face și Nora în piesă, a împrumutat bani pentru a pleca în excursie. Aceasta a falsificat o bancnotă, banca a refuzat plata, iar ea i-a mărturisit totul soțului ei. Soțul a intentat divorțul, i-a luat copiii și a primit-o înapoi abia dup ace a fost internată o lună de zile la un azil public. Spre deosebire de Laura, Nora nu se mai întoarce acasă, nici nu-i spune soțului de banii împrumutați, ba mai mult ea este cea care hotărăște să-și părăsească soțul.

Importanța piesei constă în mesajul feminist care a zguduit scenele europene la premiera piesei. Respingerea căsătoriei și a maternității de care Nora a scandalizat audiențele din acel timp. Primele producții germane din 1880 au folosit finaluri alternative, scrise de Ibsen la cererea producătorilor.

Spiritul revoluționar și modernismul l-au influențat pe Ibsen să își aleagă un erou neobișnuit, o casnică. Piesa a reușit să provoace diverse discuții în întreaga Europă. Ceea ce face din piese “O casă de păpuși” o piesă interesantă este felul în care ea poate fi interpretată.

6. Genul Dramatic și Drama

Genul dramatic este o specie literară și cuprinde opere redactate cu scopul de a fi puse în scenă. Acest gen înfățișează cu ajutorul personajelor, o întâmplare, o înlănțuire de evenimente, provocate de o cauză anume și de variate stări conflictuale. Dramaturgul nu are rolul de a povesti evenimentele, ci le expune și le lasă să se desfășoare în fața cititorului și a spectatorului. Autorul se manifestă direct prin metatex (didascalii), iar indirect prin cele expuse în indicații, intervenția să directă fiind, deci, minoră.

Personajele sunt complexe și au roluri decisiv, fiind forțele dramei: prim-plan, plan-secund, grup.

Acest gen are două modalități de exprimare: dialog și monolog, prin care personajele pot comunica: vizual, verbal, auditiv, paraverbal (decor, machiaj, vestimentație), nonverbal (timbrul vocii, intonația, mimică, gestică).

Esența unei opere dramatice este dată de conflict, care se definește prin următoarele trăsături:

– Opoziția între forțe ostile în planul faptelor, al reacțiilor, al atitudinilor

– Prezența unui obstacol între forțele opuse

– Crearea unei situații de criză

– Tensiunea interioară sau manifestată face necesară rezolvarea conflictului

– Conflictul este susținut și prin tehnica suspansului, care produce unele evenimente neașteptate, duce la răsturnări de situații

Drama este o specie a genului dramatic, caracterizată prin ilustrarea vieții reale, cu ajutorul unui conflict complex și puternic al personajelor. Acest gen teatral conține întâmplări și situații tragice în care eroii au un final nefericit. Dramele au că teme, subiecte precum cele: sociale, istorice, politice, mitologice, psihologice etc. Limbajul folosit în acest gen este solemn, dar alternează și cu cel familiar, recurgând uneori și la resurse lexicale comice.

Cuvântul dramă își are originea în grecescul „drama” sau franțuzescul “drame” și înseamnă “acțiune”. Drama s-a manifestat ca specie modernă în secolul al XVIII – lea prin scriitorii germani: Lessing, Schiller și Goethe.

7. Rezumatul piesei “Nora-O casă de păpuși”

Piesa de teatru Nora-O casă de păpuși trezește un ecou puternic din două motive: în primul rând pentru că această operă este un imn închinat libertății și emancipării femeii, în al doilea rând pentru că personajul Nora stârnește emoție, iar publicul empatizează cu durerea și suferința ei.

Nora, soție fidelă și profund atașată de soțul ei, pe nume Torvald s-a zbătut în mari greutăți financiare, atunci când trebuie să-și ducă în Italia soțul lipsit de mijloace materiale, pentru a-l vindeca de boala care îi măcina sănătatea. Personajul feminin făcuse un împrumut, fără să i-o spună soțului, împrumut pe care încerca să îl amortizeze făcând economii din banii pe care Torvald îi dădea pentru cheltuielile casei. Pentru a obține creditul, cu sprijinul unui gir, falsificase semnătura tatălui său care era pe moarte.

Printr-un șir de întâmplări, creditorul ei este concediat de Torvald, acum director de bancă. Krogstad, creditorul, recurge la șantaj pentru a obține revocarea concedierii. La rândul ei, Nora nu reușește să obțină ceea ce i se cere. Creditorul, printr-o scrisoare îi dezvăluie totul lui Torvald, moment ce are să scoată la iveală noi fețe ale soțului. Dacă înainte Nora era pentru el o păpușă drăgălașă și inconștiența, acum ea va deveni o servitoare necredincioasă, care poate obține iertarea soțului doar prin supunere și umilință.

După un timp, Krogstad mai trimite o scrisoare în care își cere iertare pentru cea anterioară. Torvald, văzându-se scăpat de această povară pe care soția i-o provocase, schimbă tonul și se arată dispus să o ierte. Totul era însă prea târziu, Nora deja luase o hotărâre și anume să își părăsească soțul și căminul, dorind să investească mai mult în ea și de ce nu chiar să devină independentă.

Această idee apăruse cu câțiva ani înainte, în 1851 când Jen Stuart Mill publicare articolul “Emanciparea femeii”.

Misiunea de a rosti adevărul a încredințat-o Ibsen, adesea, unor personaje feminine. Femei sau bărbați, cei ce rostesc adevărul în piesele lui Ibsen sunt, mai întotdeauna, purtătorii de cuvânt ai scriitorului. După o tensiune crescândă, a cărui apogee îl reprezintă frenezia cu care dansează Nora tarantella, adevărul izbucnește. Reacția lui Torvald Helmer este cea a unui egoist. Gestul generos al soției este socotit de el drept un act josnic din pricina incorectitudinii lui formale, cu toate că acest act i-a salvat practic viața. Pentru el, Nora, care a intrat în conflict cu societatea, e o delicventă. Conținutul faptei ei este irelevant pentru Torvald, tot ceea ce vede el este forma. Dar primejdia trece, cariera lui Torvald nu mai e în pericol. Superficial, acesta e gata să continue căsnicia cu “veverița” lui, dar Nora nu mai e aceeași. Criza prin care a trecut a determinat-o să-și dorească o schimbare. Aceasta îl provoacă pe Torvald la o discuție serioasă, una din acele discuții din teatrul ibsenian care rezolvă criza dramatică.

Nora afirmă dreptul femeii de a se realiza prin muncă, luptă și căutare, ca om, ca ființă egală cu bărbatul, asta înainte de a fi soție și mamă. Personajul feminine a ales drumul aspru, indicat de rațiune, la capătul căruia se află adevărul și realizarea de sine. Pentru Nora s-a spulberat o iluzie, s-a năruit o convenție. În schimbul iluziei spulberate, Nora a câștigat, prin experiență dureroasă, cunoașterea adevărului și o convingere morală.

8. Teatrul Realist Scandinav

Henrik Ibsen

În a doua jumătate a secolului XIX, publicul occidental a avut două mari revelații: romanul rusesc și teatrul lui Ibsen. Dramaturgul propunea teatrului: o violent denunțare a morale burgheze și idealuri etice înalte, fundamentând totodată și o tehnică dramatic.

La vârsta de 20 de ani, Ibsen debutează cu piesa “Catilina”, care-l anunță de pe acum pe viitorul nonconformist, revoltat contra corupției sociale. După această a urmat un lung șir de piese (8-10) de coloratură romantic, inspirate din: istorie, folclor, legenda țării.

După etapa romantică, Ibsen are în prim plan problemele vieții sociale. Începând din 1877 apar 12 drame mai cunoscute care îi vor stabili renumele. Această creație dramatic este caracterizată de un realism consecvent. Una din piesele de referință ale lui Ibsen “Casa de păpuși” arată poziția nedemnă a femeii în societate, idee ce va fi reluată în piesa “Femeia Mării”, dar într-un mod mai poetic.

O serie de drame ibseniene vor zgudui rezultatul nefast al morale, al opiniei publice burgheze care doboară personalitatea umană.

Ibsen, prin dramaturgia sa a avut mare influență asupra spiritului public și mai ales asupra teatrului.

“Ibsen a readus – în condițiile unui moment istoric diferit-ideea teatrului ca instituție de reeducare morală. Personajele sale sunt conștiințe frământate de întrebări mai mult decât pasiuni. Trăirea lor intense nu se consumă în acțiuni exterioare, în situații și peripeții, ci se concentrează în sufletele lor.”

Spre deosebire de teatrul anterior (teatrul de acțiune sau de situații), operele lui Ibsen se circumscriu “teatrului de idei”. Acest teatru este diferit deoarece: acțiunea exterioară este extreme de redusă și lipsită de “mișcare scenică”.

Ibsen a exercitat o influență decisivă asupra unor dramaturgi precum: Cehov, G.Hauptmann, Pirandello și Bernard Shaw.

9. Teatrul Analitic

În vasta creație a monografiei ibseniena, care a devenit clasica, Emil Reich, face o diferențiere între drama sintetică unde acțiunea se dezvolta și se consuma în sine în cadrul piesei și drama analitică, în care “cu cât acțiunea este mai aproape de sfârșitul ei, cu atât se ridică, mai curând cortina”. La rândul său, Georg Lukacs scrie ca în primul tip de drama toate momentele semnificative se întâmpla în fața spectatorului, iar în al doilea tip de dramă toate evenimentele majore s-au întâmplat în trecut și numai descoperirea lor, acum în prezent, creează drama.

În cazul acestui tip de teatru, adică teatrul analitic întreaga piesă este întoarsă spre trecut, tot timpul personajele fac apel la trecut pentru a crea situații, iar ceea ce spectatorii văd pe scenă e o consecință a întâmplărilor din trecut.

“Drama analitică e un fel de al cincilea act al unei piese din care lipsesc, însă, primele patru”.

Teatrul sintetic se derulează progresiv: căușe dramatice merg înspre efecte dramatice, în vreme ce în teatrul analitic, efectele declanșează o acțiune regresivă de căutare a cauzelor.

“Personajul dramatic culege el însuși roadele propriilor sale fapte”, spune Hegel în prelegerile lui de estetică.. Drama analitică, în general, iar cea ibseniana în special, se bazează pe acel moment de “culegere” a roadelor, iar aceste roade sunt defapt fapte deja consumate.

În ceea ce privește opera “Nora- O casă de păpuși”, aici este clar că vorbim de un teatru analitic, pentru că acțiunea culpabilă a Norei și trecutul tatălui său este prezent pe tot parcursul piesei. Personajele care “au grijă” ca acest trecut să fie mereu prezent sunt: Torvald și Krogstad.

Evident momentul culminant, când tot adevărul din trecut iese la iveală creează o situație fără precedent, iar decizia Norei de a părăsi căminul conjugal e conformă cu toată tensiunea de pe parcursul piesei care la un moment dat, a explodat.

10. SCENARIU

“SINGURĂ-N DOI”

Scena 1 Coșmar PROLOG

Plan 1: din culise

T: Nenorocito! Ce-ai fost în stare să faci? Mi-ai pustiit fericirea, mi-ai distrus viitorul!

(Heblu. Torvald iese din scenă.)

Actul I

Plan 2: acțiune de pe scenă

Scena 2

(Se aprinde lumina, Nora e în scenă, și mănâncă pe furiș praline)

T: (din camera lui) Cine ciripește acolo? Ciocârlia mea?

N: Da, ea e.

T: Și cine zburdă pe acolo, veverița mea?

N: Da

T: Și când s-a întors veverița mea?

N: Chiar acuma (bagă punga de praline în buzunar și se șterge la gură) Torvald, vino să vezi ce cumpărături am făcut.

Scena 3

T: (vine în scenă) Cumpărături? Asta numești tu cumpărături? Atâtea? Rândunica mea, cum scăpa în oraș, iarăși aruncă banii pe fereastră.

N: Dar, Torvald, anul acesta putem și noi să facem un pic de lux. Este primul nostru Crăciun fără economii.

T: Bine, bine dar nici risipă nu putem face.

N: Sigur Torvald, însă un pic tot putem risipi, nu-i așa? Numai un pic. Tu o să ai acum un salariu mare, o să ai mulți bani.

T: Da, dar numai după Anul Nou și apoi, am de așteptat trei luni până la primul salariu.

N: Ei! Până atunci o să ne împrumutăm.

T: Nora! (se apropie de ea și o trage de ureche în glumă) Veșnic nechibzuită! Presupune că astăzi mă împrumut cu o mie de corone, pe care tu o să le risipești în săptămâna Crăciunului, iar eu… de Anul Nou mă pomenesc cu o cărămidă în cap și gata.

N: (astupându-i gura) Ei! Nu fi atât de sinistru.

T: Bine, dar să presupunem că așa s-ar întâmpla, atunci?

N: Dacă s-ar întâmpla așa, mi-ar fi perfect indiferent dacă am sau nu datorii.

T: Dar oamenii de la care m-am împrumutat?

N: Ăia? Cine și-ar mai bate capul cu ei? Niște străini.

T: Nora, gândești ca o femeie! Să fim serioși Nora, tu îmi cunoști părerile în privința asta! Nici un împrumut! Până azi ne-am ținut bine, tot așa trebuie să ne ținem și în puținul timp ce mai avem de rezistat.

N: (se plimbă tristă prin cameră) Da, da, cum vrei tu Torvald.

T: (se apropie de ea) Dar ce văd? Micuța ciocârlie nu trebuie să își lasă aripioarele în jos. Veverița mea s-a îmbufnat? (scoate portofelul) Nora, ce crezi că am aici?

N: (se întoarce repede) Bani!

T: Ia-i (îi dă bani) Doamne, doar înțeleg și eu că de Crăciun sunt destule cheltuieli într-o casă.

N: (numărând) 10,20,30,40, mulțumesc Torvald, o să îmi ajungă mult timp.

T: Da, așa și trebuie să faci.

N: Da, așa am să fac. Vino acum să-ți arăt tot ce-am cumpărat și cât de ieftin. Uite, aici sunt haine noi pentru Ivan și o sabie, aici un cal și o trompetă pentru Bob și aici e păpușă cu pătuțul ei pentru Emmy, le-am luat de la solduri, ea oricum face tot bucățele.

T: Dar în pachetul acela ce e?

N: (precipitată) Torvald, nu! Nu trebuie să vezi până diseară.

T: Aha! Dar spune-mi acuma, tu, risipitoare mică, pentru tine te-ai gândit să cumperi ceva? Rezonabil și care ar putea să-ți facă plăcere…

N: Nu știu ce mi-aș dori. Dar, stai, știi ce?…

T: Ei?

N: (jucându-se cu nasturii lui, fără să-l privească) Dacă ai vrea să îmi faci ceva, ai putea să… ai putea…

T: Ei, hai, spune odată.

N: Ai putea să-mi dai bani, Torvald. Doar atât cât nu te-ar stânjeni deloc, i-aș păstra și voi vedea pe urmă ce-mi cumpăr.

T: Dar bine, Nora, totuși…

N: Ba da, fă cum te rog dragă Torvald, te rog mult de tot. Aș putea să pun banii într-un plic frumos de hârtie poleită și să îi atârn în pomul de Crăciun. N-ar fi drăguț?

T: Cum se cheamă pasărea aia nesocotită?

N: Da, știu, sticletele. Dar fă cum te rog eu, așa o să am tot timpul să mă gândesc cum i-aș putea folosi mai bine. Vezi ce cuminte sunt?

T: (zâmbind) Da, sigur, dar asta numai dacă realmente ai fi în stare să-i păstrezi și-apoi dacă într-adevăr ți-ai cumpăra ceva pentru tine. Numai că banii se vor irosi în casă pe tot felul de fleacuri și până la urmă tot eu va trebui să-i scot din buzunar.

N: Nu-i așa, Torvald.

T: Măcar de-ar fi așa, unică și draga mea Noră. (o strânge în brațe) Sticlețelului meu scump îi trebuie mulți, mulți bani. E de necrezut cât de costisitor este pentru un bărbat un sticlețel ca tine.

N: Cum poți să spui asta, eu economisesc cât pot.

T: (râzând) Da, ai spus foarte bine: cât poți, numai că nu poți deloc.

N: (fredonând și zâmbind cu aer satisfăcut) Hm, ar trebui să știi cât de multe cheltuieli avem noi, ciocârliile și veverițele, Torvald.

T: Ești o micuță bizară, exact ca tatăl tău. Te zbați în fel și chip să pui mâna pe bani, dar în dată ce îi ai, îți și alunecă printre degete, niciodată nu știi ce ai făcut cu ei. Ce să-i faci? Trebuie să te i-a omul așa cum ești. Asta ai moștenit-o prin sânge Nora.

N: Ah, aș fi dorit să fi moștenit multe din calitățile tatii.

T: Eu însă nu te-aș dori niciodată altfel. Fii cum ești tu acuma, dulcea și mica mea ciocârlie. Dar, ascultă, am impresia că e ceva suspect, bizar la tine.

N: Așa par?

T: Desigur. Uită-te drept în ochii mei.

N: Ei?

T: (amenințând cu degetul) Nu cumva mica mea gurmandă a făcut azi ravagii prin magazine?

N: Vai, cum poate să-ți treacă asta prin minte?

T: Spune drept: gurmanda mea n-a dat o raită pe la cofetărie?

N: Nu, crede-mă, Torvald.

T: Nici măcar câteva dulciuri?

N: Nu, absolut deloc.

T: Nici câteva praline?

N: Nu, Torvald, zău, te asigur.

T: Lasă, bineînțeles, am glumit.

N: Dar nici nu mi-ar trece prin minte să fac ceva împotriva voinței tale.

T: O, asta o știu prea bine, de altfel mi-ai și promis. Hai, păstrează-ți micile tale secrete, scumpă Nora.

Deseară, când se va aprinde pomul, știu că o să le scoți tu la iveală.

Ah, ce minunat să te știi stăpân pe o situație sigură, să ai venituri mai mult decât suficiente. Nu-i așa că aceste gânduri îți dau o mare satisfacție?

N: Într-adevăr, e minunat.

T: Îți amintești Crăciunul trecut? Cu trei săptămâni înainte, te închideai în fiecare seară și până la miezul nopții, lucrai flori și surprize pentru pom. Oh, a fost cea mai urâtă perioadă din viața mea.

N: Mie nu mi s-a părut deloc urâtă.

T: (zâmbind) Dar rezultatul nu prea a fost faimos, Nora.

N: Of, iar mă necăjești cu povestea asta? De unde era să știu că pisica intrase înăuntru și făcuse totul fărâme?

T: Sigur n-aveai de unde să știi micuța mea Nora. Principalul e că ți-ai dat osteneala să ne înveselești pe toți. Ce bine că vremurile acelea de strâmtorare au trecut.

N: Da, într-adevăr, e minunat.

T: Acum nu mai trebuie să stau singur și să mă plictisesc, și nici tu nu mai trebuie să-ți obosești frumoșii tăi ochi și mănuțele tale fine și albe.

Scena 4 Coșmar

Plan 3: Nora-Krogstad (moment de pantomimă/dans)

T: Nenorocito! Ce-ai fost în stare să faci? Îți dai seama ce-ai făcut? Răspunde îți dai seama? Ar fi trebuit să prevăd că se va întâmpla așa.

N: (bătând din palme) O, nu e așa, Torvald, de-acum înainte n-o să mai fie nevoie. O! Ce minunat e să auzi asta! (îl ea de braț și se retrag) Ascultă, Torvald, am să-ți spun ce-am plănuit pentru viitor.

Scena 5 (se retrag, Nora aduce bradul și începe să-l împodobească. Torvald rămâne în cealaltă cameră) Aici lumânări, aici ghirlande. Pomul trebuie să fie frumos. Vreau să fac tot ce-ți va face plăcere, voi cânta pentru tine și voi dansa pentru tine.

(Torvald, cu un teanc de acte sub braț, vine de-afară)

Scena 6

N: Ah, te-ai și întors?

T: Da, Nora.

N: Nici nu-ți închipui cât mă bucur de pe-acum gândindu-mă la balul costumat de la familia Stenborg.

T: Și eu sunt curios să văd ce surpriză ai să ne faci.

N: Într-adevăr asta a devenit o problemă pentru mine.

T: De ce?

N: Pentru că nu am nici o idee originală, toate îmi par banale sau fără haz. Aș vrea să găsesc ceva mai deosebit.

T: Aha? A ajuns micuța mea Nora să recunoască asta?

N: (în spatele scaunului lui Torvald, sprijinindu-se cu brațele) Ești foarte ocupat Torvald…

T: Oh! Ce hârtii sunt astea? De-ale băncii.

N: De pe-acum?

T: Am cerut împuternicirea fostului director să fac o serie de schimbări în organizarea bancară și implicit a personalului băncii. Trebuie să profit de săptămâna Crăciunului ca să fiu gata la 1 ianuarie.

N: Dacă nu ai fi atât de ocupat, aș putea să te rog să îmi faci un mare serviciu?

T: Despre ce e vorba?

N: Tare aș dori să arăt cât mai bine la balul costumat. Și nimeni nu are atât gust ca tine. Torvald, n-ai vrea să te gândești puțin și să decizi tu cum să mă costumez și cum să mă aranjez?

T: Aha, suntem la strâmtoare și căutăm un salvator?

N: Da, Torvald, nu pot să mă descurc fără ajutorul tău.

T: Bine, am să mă gândesc, găsim noi ceva.

N: E drăguț din partea ta! Ce frumos arată florile astea roșii. Ia spune-mi, e cu adevărat atât de gravă fapta lui Krogstad?

T: A iscălit pe cineva în fals. Îți dai seama ce insemană asta?

N: Poate că a făcut-o din necesitate?! (îl privește pe Krogstad și face referire la fapta ei)

T: Poate, sau, ca cei mai mulți, din nechibzuință. Dar eu nu sunt atât de nelipsit de inimă încât să condamn un om pentru o singură acțiune culpabilă.

N: O, nu-i așa, Torvald?

T: Oricine se poate reabilita, dacă își recunoaște deschis vina și își ispășește pedeapsa.

N: Pedeapsa?

T: Dar Krogstad n-a mers pe calea asta, a căutat să scape de urmări, prin minciuni, tertipuri. Astea l-au prăbușit moralmente. De aceea a decăzut.

N: Crezi că asta duce…

T: Gândește că un om, având mereu prezentă conștiința culpabilității trebuie să mintă, să simuleze în orice moment. Trebuie să poarte o adevărată mască, pretutindeni și față de oricine, e silit s-o facă, fiindcă clipă de clipă trebuie să-și ascundă fapta. Va face la fel, chiar în fața soției lui și acestă prefăcătorie zilnică devine ticăloșenie atunci când are copii.

N: De ce?

T: Pentru că practica asta continuă a minciunii, contaminează întreaga viață a familiei. Într-o astfel de casă, cu fiecare suflare copiii aspiră germenii putrefacției morale.

N: Ești foarte sigur de asta?

T: O, draga mea, am constatat-o suficient de frecvent în cariera mea de avocat, aproape toți delicvenții minori au avut mame mincinoase.

N: De ce tocmai mame?

T: Statistic vorbind, majoritatea proveneau din mame mincinoase, evident și tatăl are aceeași influență dăunătoare. Krogstad ani de-a rândul și-a otrăvit proprii copii cu minciuni și prefăcătorii, de aceea îl socot un om pierdut moralicește. (îi întinde mâinile) Iată de ce micuța și dulcea mea Nora trebuie să-mi promită că nu se va ocupa niciodată de omul ăsta. Te asigur mi-ar fi imposibil să lucrez cu el, simt literalmente un rău fizic în vecinătatea unor astfel de oameni.

N: Ce cald e aici… și am atâtea de făcut…

T: Da, și eu trebuie să studiez astea înainte de masă. O, mica mea ciocârlie! (se duce în camera lui)

N: (încet, după o scurtă pauză) Ah, nu poate fi așa, e imposibil, nu se poate

Actul ÎI

Scena 7

N: Vine cineva (ascultă lângă ușă) nu, nu e nimeni. Nu vine nimeni azi, prima zi de Crăciun și nici mâine. Nu, nu-i nimic în cutia de scrisori. Ah, prostii, nu va face nimic. Nu se poate întâmpla așa ceva, e imposibil, doar am trei copii mici.

Scena 8 Coșmar

Plan 3: Nora-Krogstad (moment de pantomimă/dans)

T: Nenorocito! Ce-ai fost în stare să faci! Toate înclinările ușuratice ale tatălui tău le-ai moștenit. Nici religie, nici morală, nici simțul datoriei nu îl ai.

(se apucă și își coase rochia). (Intră Torvald)

Scena 9

N: O, cât te-am așteptat dragă Torvald.

T: Ai început să coși?

N: Da, îmi pun la punct rochia. Să vezi ce bine am să arăt.

T: N-a fost bună ideea mea?

N: Minunată! Dar eu, nu am fost drăguță că te-am ascultat?

T: Drăguță? Pentru că –ți asculți bărbatul? Ei, nechibzuită mică, știu bine că n-ai gândit așa. Dar nu vreau să te deranjez, trebuie să probezi, pe câte văd.

N: Tu ai să lucrezi?

T: Da, uite câte hârtii am adus de la bancă.

N: Torvald!

T: Da.

N: Dacă mica veveriță te-ar ruga frumos, din toată inima ceva, ai vrea să faci?

T: Bineînțeles, dar mai întâi ar trebui să știu despre ce e vorba.

N: Veverița ar alerga împrejur și-ar face tot felul de nebunii dacă ai fi drăguț și i-ai satisface dorința.

T: Hai spune odată Nora!

N: Ciocârlia mică ar ciripi în toată casa.

T: Ei, oricum ai ciripi.

N: Ți-aș dansa ca o fiică a ielelor sub clar de lună, doar pentru tine Torvald.

T: Nora… sper că nu e în legătură cu ce-am vorbit noi azi dimineață.

N: Ba da, Torvald, te rog, te implor!

T: Tu chiar ai curajul să îmi mai vorbești de chestiunea asta?

N: Da, trebuie să cedezi, trebuie să-l menții pe Krogstad în postul de la bancă.

T: Draga mea Nora, postul lui l-am dat deja altcuiva.

N: Da, asta e foarte frumos din partea ta, însă ai putea concedia alt funcționar în locul lui.

T: Asta e o încăpățânare de necrezut.

N: Nu, nu e asta. Omul ăsta colaborează la cele mai detestabile ziare, poate să-ți facă enorm de mult rău. Mi-e o frică de moarte.

T: Te înspăimântă vechile amintiri.

N: Ce vrei să spui?

T: Că te gândești, bineînțeles, la tatăl tău.

N: Amintește-ți numai câți ticăloși l-au terfelit groaznic în astfel de ziare. Eu cred că s-ar fi ajuns chiar la destituirea lui dacă ministerul nu te-ar fi delegate pe tine să anchetezi și dacă tu n-ai fi fost atât de binevoitor.

T: Micuță Nora, e o deosebire considerabilă între tatăl tău și mine. Tatăl tău nu era un funcționar ireproșabil. Eu însă sunt și sper că voi rămâne astfel.

N: O, nimeni nu-și închipuie ce poate născoci răutatea omenească. Am putea fi atât de liniștiți și de fericiți aici, în căminul nostru: tu, eu și copiii. De aceea te rog atât de mult.

T: Tocmai fiindcă tu intervii pentru el, mă pui pe mine în imposibilitatea de al menține. Atât ar mai trebui să se răspândească zvonul că noul director a fost convins de cineva – probabil de soția lui – să-și schimbe hotărârea.

N: Ei și?

T: Bineînțeles, când e vorba de un capriciu, micuța încăpățânată răspunde doar: ei și! M-aș face de râs în fața întregului personal. În plus, mai este o împrejurare care face total imposibilă menținerea lui Krogstad la bancă.

N: Ce anume?

T: La nevoie aș putea trece cu vederea principiile lui morale.

N: Nu-i așa Torvald?

T: Am auzit că este și foarte capabil, ba mai mult e o cunoștință de-a mea, din tinerețe. Am fost colegi la facultate. Tot timpul mă striga pe numele mic, la fel face și acum chiar de față cu angajații. Te asigur că îmi este mai mult decât neplăcut.

N: Torvald, tu nu crezi nimic din ceea ce spui.

T: De ce, mă rog?

N: Pentru că e un punct de vedere meschin.

T: Ce spui? Îți par eu meschin?

N: Dimpotrivă, dragă Torvald, tocmai de aceea…

T: E unul și același lucru, Nora. Tu consideri argumentele mele meschine, înseamnă în consecință că și eu sunt meschin. (semnează o hârtie) Așa, micuța mea încăpățânată.

N: Torvald, ce scrisoare era aceea?

T: Concedierea lui Krogstad.

N: Oprește-o Torvald! Mai e încă timp. Fă asta pentru mine, pentru tine chiar, pentru copii. Tu nu știi ce ne poate aduce, tuturor, intransigența ta.

T: Prea târziu.

N: Da… prea târziu.

T: Dragă Nora, îți iert agitația asta exagerată, deși în fond este de-a dreptul o ofensă la adresa mea. Fie ce-o fi. Vei vedea că știu să iau totul asupra mea.

N: Ce vrei să spui cu asta?

T: Totul…

N: Asta n-ai s-o faci niciodată!

T: Bine Nora, atunci să ne împărțim răspunderile ca soț și soție, cum este normal, ești mulțumită? Mai bine ai repeta tarantela și te-ai exersa la tamburină. (pleacă în camera lui)

Scena 10

N: (înlemnita de spaimă) Acum ar fi în stare s-o facă.

T: (intră în cameră) Nora dragă, pari extreme de obosită. Ai exersat prea mult?

N: Nu, încă n-am exersat deloc.

T: Totuși ar fi necesar.

N: Sigur, însă fără tine nu pot face nimic, am uitat totul.

T: O, te ajut eu să te pui repede la punct.

N: Da Torvald, ocupăte o dată și de mine. Mi-e atât de frică… atâta lume… Lasă orice treburi și ocupă-te numai de mine.

T: În astă seară îți stau la dispoziție, ești mică și n-ai pe nimeni să te-ajute. Dar mai întâi vreau să… (caută în cutia cu scrisori)

N: Ce cauți acolo?

T: Să văd dacă e vreo scrisoare.

N: Nu Torvald, stai aici.

T: De ce nu?

N: Te rog, nu e nici o scrisoare.

T: Lasă-mă să văd.

(Nora începe și dansează)

T: Aha!

N: Nu pot dansa mâine dacă nu repet cu tine.

T: Ești atât de speriată Nora dragă?

N: Da, haide, corectează-mă, ca de obicei.

T: Bucuros, dacă dorești tu.

N: (scoate tamburina și un șal lung) Vreau să dansez (începe și dansează)

T: Mai lent, mai lent.

N: Nu pot altfel.

T: Nu atât de violent.

N: Așa trebuie.

T: Așa nu merge deloc, n-aș fi crezut niciodată că ai uitat tot ce te-am învățat.

N: (aruncă tamburină) Acum vezi și tu.

T: Într-adevăr, e nevoie să fii corectată.

N: Vezi că e necesar? Trebuie să mă corectezi tot timpul.

T: Desigur și o să ai numai de câștigat.

N: Și azi și mâine nu trebuie să ai altă preocupare în afară de mine. Nu trebuie să citești nici măcar o scrisoare.

T: O, tot îți mai e frică de omul acela?

N: Da, și asta.

T: Nora, o văd pe chipul tău, a și sosit o scrisoare de la el.

N: Nu știu, se poate, nu trebuie să citești nicio astfel de scrisoare acum, să lăsăm totul după Crăciun. (îl ia de braț și pleacă la bal, se aude muzica tarantelei).

Actul III

Scena 11

(se întorc acasă)

N: Nu, nu, nu, nu vreau acasă. Vreau din nou sus. Nu vreau să plec atât de devreme.

T: Dar scumpă mea Nora…

N: Te implor, Torvald; te rog frumos, din inimă, măcar o oră!

T: Nici măcar un minut, dulcea mea Nora. Tu ști c-așa ne-a fost vorba. Hai, intră-n casă; ai să răcești aici.

(Nora intră în casă, își dă jos șalul și floarea din păr)

N: Nu ești obosit, Torvald?

T: Nu, deloc.

N: Nici nu ți-e somn?

T: Deloc. Mă simt pe cât se poate de vioi. Dar tu? Da, tu pari obosită și somnoroasă.

N: Sunt foarte obosită. Aș dori să mă culc cât mai repede.

T: Ei, vezi? Iată, prin urmare, că am făcut bine insistând să plecăm.

N: Tu în toate împrejurările procedezi bine.

T: (sărutând-o pe frunte) Acum vorbești și tu ca un om. (o privește, apoi se apropie de ea) Ah, ce minunat e să fii din nou acasă, în propriul tău cămin; numai cu mica și încântătoarea ta soțioară.

N: Nu te uita așa la mine…

T: Nu e voie să mă uit la bunul meu cel mai de preț? La această minunăție care îmi aparține? Numai mie? Mie, cu totul și cu totul!

N: Nu trebuie să-mi vorbești astfel în noaptea asta, Torvald.

T: Văd că ai încă tarantela în sânge. Dar asta te face și mai ispititoare. Ascultă! Au început să plece musafirii… Nora, curând se va liniști toată casa.

N: Sper și eu…

T: Nu-i așa? Iubita mea ce-mi aparții! O, știi tu, știi de ce când ies cu tine în lume, știi de ce abia vorbesc, de ce mă țin atât de departe de tine, privindu-te doar pe furiș, știi de ce? Îmi închipui că tu ești iubita mea tainică, logodnica mea tainică și nimeni nu știe că este ceva între noi.

N: O, da, da știu bine că toate gândurile tale sunt numai pentru mine.

T: Astă-seară, când ne pregăteam să plecăm și îți așezam șalul pe umerii tineri și catifelați, pe această minunată linie a gâtului, mi-am închipuit că ești tânăra mea mireasă, că tocmai ne întorceam de la nuntă, că pentru prima dată te conduc în locuința mea, că pentru prima dată sunt singur cu tine cu totul singuri, tu tânăra și frumoasa mea adorată! Toată seara nu mi-am dorit nimic altceva înafară de tine. Te-am sorbit cu privirea și te-am dorit în tot timpul tarantelei; îmi clocotea sângele, nu puteam să te mai privesc; de aceea te-am luat atât de devreme acasă…

N: Acum du-te Torvald, trebuie să mă lași. Astă-seară nu pot.

T: Ce înseamnă asta? Din nou capricioasă, micuța mea Nora? Trebuie, vreau… nu sunt soțul tău? (o ia în brațe). Iubita mea soțioară, am impresia că pentru prima oară te țin așa. Știi tu, Nora, câteodată aș dori să fiu amenințat de o primejdie mare, ca să pot da totul pentru tine: averea, sângele, viața.

N: (se desprinde din brațele lui) Acum citește-ți scrisorile, Torvald.

T: Nu, nu acum. În noaptea asta vreau doar să stau cu tine, iubita mea soție.

N: (îl îmbrățișează și îl sărută) Noapte bună Torvald, noapte bună!

T: Noapte bună, păsărica mea încântătoare. Acum am să citesc scrisorile. (Nora iese, Torvald se așează și începe să citească).

Scena 12

T: Nora!!!!!

N: (cu un țipăt sfâșietor) Ah!!!

T: Ce- i asta? Știi ce scrie aici?

N: Da, știu. Lasă-mă să plec! Lasă-mă să plec!

T: (o smuncește) Unde vrei să te duci?

N: (încearcă să se elibereze): Nu! Lasă-mă. Nu încerca să mă salvezi, Torvald!

T: Deci e adevărat. E adevărat ce scrie? Îngrozitor! Nu, nu poate fi adevărat.

N: Ba da! E adevărat, te-am iubit mai mult decât orice pe lume.

T: Nu invoca scuze prostești!

N: Torvald…!

T: Nenorocito! Ce-ai fost în stare să faci!

N: Lasă-mă să plec, nu vreau să suferi urmările vinii mele. Nu vreau s-o iei asupra ta.

T: Lăsa teatrul, trebuie să stai aici și să-mi dai socoteală. Îți dai seama ce-ai făcut? Răspunde, îți dai seama?

N: Da, acum încep să pricep… multe.

T: (umblă agitat prin cameră): Ce trezire înspăimântătoare! În toți acești 8 ani… Ea, care era bucuria și mândria mea… o ipocrită, o mincinoasă… o ticăloasă, ticăloasă, o criminală. Câtă hidoșenie în toate astea.

T: Ar fi trebuit să prevăd că se va întâmpla așa. Toate înclinările ușuratice ale tatălui tău… toate inclinările ușuratice ale tatălui tău le-ai moștenit. Nici religie, nici morală, nici simțul datoriei. O cât sunt de pedepsit că am tras cu buretele peste faptele lui. Pentru tine am făcut-o și uite cum mă răsplătești.

N: Da, așa.

T: Mi-ai pustiit fericirea, mi-ai distrus viitorul. O, numai gândindu-mă la asta și mă cutremur. Sunt în puterea unui om lipsit de scrupule; E în măsură să facă tot ce vrea cu mine, să-mi ceară orice, să-mi ordone ce-i place, fără să pot crâcni. Și-acum trebuie să cad la fund din pricina ușurinței unei femei!

N: Când n-am să mai fiu pe lume, nu vei mai avea de ce te teme.

T: Fără patetism, cu vorbele de-astea mari, umbla și taică-tu mereu. La ce bun că n-ai să mă mai fii pe lume? Ce-aș avea de câștigat? Și după moartea ta s-ar fi putut da la iveală lucrurile astea. Pricepi acum ce-ai făcut împotriva mea?

N: (cu un calm rece) Da.

T: Totul e atât de necrezut, încât nu pot să-mi revin și totuși trebuie să găsesc o soluție.

T: Scoate-ți șalul n-auzi! E neapărată să-l satisfac într-un mod oarecare. Lucrurile trebuie mușamalizate cu orice preț. În ceea ce privește raporturile dintre noi, să părăsim iluzia că totul va fi ca înainte în casă, asta se-nțelege. Însă nu-ți mai dau dreptul să te ocupi de copii, nu mai pot risca sat îi încredințez. O, să fiu obligat să spun asemenea lucruri acelea pe care am iubit-o atât de mult și pe care încă… nu, totul a trecut! De-acum înainte nu mai poate fi vorba de fericire, trebuie doar să salvăm aparențele. (Torvald mai găsește o scrisoare)

N: Citește-o!

Scena 13

T: Abia am curaj s-o deschid. Suntem poate pierduți amândoi. Trebuie totuși s-o deschid. (deschide scrisoarea, o parcurge, apoi cu un strigăt de bucurie) Nora! Nu… trebuie s-o mai citesc odată. Da! Sunt salvat!

N: Și eu?

T: Și tu bineînțeles, suntem salvați amândoi. Totul trebuie să rămână doar un vis urât pentru mine, doar un vis urât și nimic altceva. Trebuie să fi fost trei zile teribile pentru tine, Nora.

N: Au fost trei zile cumplite…

T: Și disperată nu ai găsit altă cale decât să apelezi la Krogstad și să falsifici semnătura tatălui tău? Nu, nu trebuie să ne mai amintim de coșmarul ăsta… Ce-I cu privirea asta împietrită? O, te înțeleg, nu-ți vine să crezi că te-am iertat… știu că ai făcut totul din dragoste pentru mine…

N: Adevărat!

T: M-ai iubit așa cum o soție trebuie să își iubească soțul. Dar n-ai ales bine mijloacele… Nu trebuie să ții seama de cuvintele pe care ți le-am spus în primul moment de groază, când simțeam că totul se dărâmă pe mine. Te-a iertat Nora, îți jur că te-am iertat.

N: Îți mulțumesc pentru iertare (se îndreaptă spre ușă).

T: Ce vrei să faci în dormitor?

N: Să scot de pe mine costumul ăsta de mascaradă.

T: Da, da scoate-l și încearcă să te liniștești și să te odihnești după spaima asta, păsărica mea încântătoare. O, cât de calm și liniștit e căminul nostru, Nora. Ce este? Nu te culci?

Scena 14

T: Te-ai îmbrăcat din nou?

N: Da, Torvald, m-am îmbrăcat din nou.

T: De ce, acum la ora asta…?

N: În noaptea asta nu dorm.

T: Dar, Nora dragă…

N: Așează-te aici Nora; noi doi avem multe să ne spunem.

T: Nora, ce-I asta, expresia asta rigidă…

N: Va dura mult, am atâtea să-ți spun.

T: Mă neliniștești Nora, nu înțeleg…

N: Da, așa-I. Nu mă înțelegi, nici eu nu te-am înțeles până în noaptea asta. Nu, să nu mă întrerupi. Trebuie doar să asculți. Asta-I încheierea socotelilor noastre, Torvald.

T: Ce vrei să spui?

N: Nu te izbește ceva, așa cum stăm noi doi aici?

T: Ce anume?

N: Suntem căsătoriți de 8 ani. Îți dai seama că este pentru prima oară când noi doi, tu și eu, soțul și soția, stăm serios de vorbă?

T: Cum “serios”?… ce vrei să spui?

N: În opt ani… sau și mai mult… n-am schimbat niciodată o vorbă serioasă despre un lucru serios.

T: Ar fi trebuit să îți împărtășesc grijile mele, când știam bine că nu mă poți ajuta în niciun fel?

N: Nu de griji vorbesc, vreau să spun că noi nu am încercat măcar să discutăm vreo chestiune importantă.

T: Dar, Nora dragă, crezi că te-ar fi interesat chestiunile importante?

N: Ai pus degetul pe rană. Tu nu m-ai înțeles niciodată. V-ați purtat nedrept cu mine… mai întâi tata și apoi tu…

T: Cum? Noi doi? Care te-am iubit cel mai mult?

N: Voi nu m-ați iubit niciodată. În realitate, pentru voi eram numai un amuzament.

T: Bine, Nora, ce vorbe-s astea?

N: Când eram la tata, mă numeam păpușa lui și se juca cu mine cum mă jucam eu cu păpușile mele, pe urmă am intrat în casa ta…

T: Ce fel de expresii folosești pentru căsnicia noastră?

N: Vreau să spun că am trecut din brațele tații în brațele tale. Ai aranjat totul după bunul tău plac și eu m-am adaptat gustului tău. Când privesc în urmă am impresia că am trăit aici ca o paiață, pentru că doar asta cereai de la mine, așa îți convenea. Tu și tata ați făcut un mare păcat. Din cauza voastră nu s-a ales nimic de mine.

T: Nora, ești atât de absurd și nerecunoscătoare! Nu ai fost fericită aici?

N: Niciodată… credeam doar…

T: Niciodată… niciodată fericită?

N: Nu, cel mult veselă. Și tu erai atât de drăguț cu mine… dar casa noastră nu a fost nimic altceva decât o casă de păpuși. Aici eram păpușă-soție, după cum la tata fusesem păpușă-copil, iar copiii noștrii, la rândul lor, au fost păpușile mele. Asta a fost căsnicia noastră, Torvald!

T: Într-o oarecare măsură, așa este, oricât ai exagera… însă vremea jocurilor a trecut, acum urmează vremea educației.

N: A mea sau a copiilor?

T: A amândurora, scumpa mea…

N: Da, numai că tu nu ești bărbatul ideal care să mă poată transforma în soția ideală pentru tine.

T: Tu spui asta?

N: Și eu… sunt pregătită să educ copiii?

T: Nora!

N: Chiar tu spuneai adineauri că nu ai îndrăzni să îmi încredințezi misiunea asta.

T: Într-un moment de furie… de ce mai pomenești?

N: Pentru că ai avut dreptate. Trebuie să încep prin a-mi face propria educație și tu nu ești omul care să mă poată ajuta.

T: (se ridică de la masă) ce-ai spus?

N: Numai singură voi reuși să gândesc prin mine și să îmi fac propria morală. Iată de ce nu mai pot rămâne la tine…

T: Nora… Nora…

N: Plec de aici chiar acum…

T: Ți-ai pierdut mințile? Nu se poate! Îți interzic.

N: Nu mai încerca să îmi interzici ceva de-acum înainte. Îmi iau lucrurile personale.De la tine nu vreau să mai am nimic, nici acum, nici mai târziu.

T: Ce nebunie mai e și asta?

N: Mâine plec acasă… vreau să spun în orașul meu. Acolo îmi va fi mai ușor să mă apuc de ceva.

T: Dar ești total lipsită de experiență.

N: Experiența se câștigă, Torvald!

T: Să-ți lași casa, bărbatul, copiii… gândește-te ce va zice lumea.

N: Nu-mi pasă ce va zice lumea… știu doar că e spre binele meu.

T: O, asta-I revoltător, trădezi îndatoririle cele mai sfinte!

N: Ce înțelegi prin îndatoriri cele mai sfinte?

T: E trist că trebuie să ți le spun eu… nu sunt acelea față de soț și de copii?

N: Mai am și altele, tot atât de sfinte.

T: Nu mai ai. Care altele ar mai putea fi?

N: Îndatoririle față de mine însămi.

T: Înainte de toate, ești soție și mamă.

N: Nu mai cred în asta. Înainte de toate sunt om, întocmai ca și tine, sau cel puțin trebuie să încerc să fiu. Știu bine că cei mai mulți îți vor da dreptate ție, Torvald, pentru că așa scrie și în cărți. Dar eu nu mai vreau să țin socoteală de ce spun cei mai mulți și de ce scrie în cărți. Trebuie să gândesc singură și să îmi fac o concepție personală despre viață.

T: Nu-ți dai seama de rolul pe care-l ai în căminul tău? N-ai în privința asta o călăuză care nu poate greși? N-ai religia?

N: Ah, Torvald nu prea știu bine ce-I religia.

T: Cum poți spune una ca asta?

N: După plecarea mea în singurătate, am să îmi dau seama singură dacă tot ceea ce spune religia e just pentru mine sau nu…

T: O, e nemaiauzit din partea unei femei tinere! Dacă nici religia nu-ți e călăuză, trebuie să fac apel la conștiința ta. Căci ai, totuși, o morală… sau răspunde-mi, nu ai nimic?

N: Ei, nu-I ușor de răspuns. Nici eu nu știu bine. Tot ce știu este că am o cu totul altă concepție față de tine… Așadar, o femeie nu are dreptul să-și cruțe tatăl muribund sau să salveze viața soțului său? Nu pot să cred…

T: Vorbești ca un copil, nu înțelegi societatea în care trăim.

N: Adevărat, dar vreau s-o cunosc de-acum înainte. Vreau să-mi dau seama cine are dreptate, societatea sau eu?

T: Ești bolnavă, Nora; cred chiar că delirezi.

N: Niciodată n-am avut mintea mai limpede și nu m-am simțit mai sigură de mine.

T: Și… luciditatea și siguranță te fac să-ți lași soțul și copiii?

N: Da.

T: O singură explicație posibilă.

N: Care?

T: Nu mă mai iubești!

N: Exact, așa-i.

T: Nora, ai ajuns să-mi spui și asta…

N: Crede-mă că-mi pare rău, Torvald, pentru că tu ai fost întotdeauna atât de bun cu mine. Însă nu mă pot preface. Nu te mai iubesc deloc. Nu mai vreau să rămân aici.

T: Și poți să mă lămurești cum am pierdut dragostea ta?

N: Da, foarte bine. Aseară, când nu se întâmplase încă minunea, atunci mi-am dat seama că nu ești omul pe care mi-l închipuiam.

T: Explică-te mai lămurit, nu pricep nimic.

N: Opt ani, am crezut în tine ca în Dumnezeu. Când s-a abătut nenorocirea asupra mea, am fost sigură că o minune mă va salva. Vreau să spun că tu mă vei salva, într-un gest minunat. În timp ce scrisoarea de la Krogstad era în cutie, nicio clipă nu m-am gândit că te-ai putea supune șantajului acelui om. Aveam credința neclintită că-I vei spune: Aduc la cunoștință lucrurile astea întregii lumi. Și dacă s-ar fi întâmplat așa…

T: Ce-ar fi fost? Ce-ar fi fost dacă lăsăm ca propria mea soție să fie expusă rușinii și disprețului?

N: Dacă s-ar fi întâmplat așa, credeam orbește că vei lua totul asupra ta, spunând întregii lumi: Eu sunt vinovatul!!!

T: Nora!

N: Vrei să spui că niciodată n-aș fi acceptat un asemenea sacrificiu din partea ta? Sigur că n-aș fi acceptat. Dar cine-ar fi crezut dezmințirile mele? Asta era minunea pe care-o speram cu groază. Și pentru a o împiedica vroiam să-mi pun capăt vieții.

T: Aș fi muncit cu bucurie zi și noapte pentru tine, Nora, aș fi suportat oricâte griji și lipsuri. Dar nimeni nu-și jertfește onoarea pentru acel pe care-l iubește.

N: Sute de mii de femei au făcut-o.

T: Vorbești și gândești ca un copil neștiutor.

N: Poate. Dar tu nici nu gândești, nici nu vorbești ca un om alături de care să pot trăi. După ce ți-a trecut spaima ai fost speriat nu pentru că primejdia mă amenință pe mine, ci fiindcă tu însăți erai expus, ai socotit că pentru tine nu s-a schimbat nimic. Eu eram exact ca mai înainte, păsărica ta încântătoare, păpușa ta, pe care de acum înainte trebuie s-o ții în brațe cu atenție dublă, pentru că e atât de fragilă și de slabă. Torvald, în clipa asta mi se pare că am trăit 8 ani cu un străin, că am avut 3 copii cu un străin. Nici nu pot suporta să mă mai gândesc! Îmi vine să-mi sfâșii carnea de pe mine.

T: Da, fără îndoială s-a săpat o prăpastie între noi. Dar, Nora, n-am putea oare arunca o punte peste ea?

N: Nu, nu mă mai simt soția ta.

T: Mă simt în stare să devin alt om.

N: Poate… fiindcă ți se ia păpușa.

T: Să mă despart… să mă despart de tine? Nu, Nora, e un gând pe care nu-l pot suporta.

N: (se îndreaptă spre ușa de la ieșire) Și, totuși, trebuie să ne despărțim.

(își ia paltonul și geanta)

T: Nora, Nora, nu acum… așteaptă până mâine…

N: (își pune paltonul) Nu pot să rămân noaptea în locuința unui străin.

T: Dar n-ar fi posibil să trăim aici ca frate și soră?

N: Ști prea bine ca asta nu ar avea cum să dureze… (aruncându-și șalul pe umeri) Adio, Torvald. Nu vreau să văd copiii. Știu că sunt în mâini mai bune decât ale mele. Așa cum sunt eu acum, nu mai pot face nimic pentru ei.

T: Dar într-o zi Nora… într-o zi…

N: De unde să știu ce vei deveni și ce voi simți eu?

T: Dar tu rămâi soția mea, orice-ai simți și orice ai deveni.

Scena 15

N: Ascultă… când o soție părăsește casa bărbatului, cum fac eu acuma, am auzit că legea îl dezleagă de orice obligație. Nu trebuie să te simți legat de ceva, după cum nici eu nu vreau să mă simt legată de ceva. Să existe libertate deplină pentru amândoi. Uite verigheta ta, dă-mi-o înapoi pe a mea.

T: Și asta?

N: Da… și verigheta…

T: Iat-o.

N: Așa… acum totul s-a sfârșit. Aici sunt cheile. Cât privește menajul, știu femeile de service mai bine decât mine.

T: S-a sfârșit… dar Nora, n-o să te mai gândești niciodată la mine?

N: Am să mă gândesc deseori la tine, la copii și la casă.

T: Pot să-ți scriu, Nora?

N: Nu… niciodată… n-ai voie.

T: Dar, cel puțin să-ți trimit…

N: Nimic, nimic.

T:… să te ajut dacă ai nevoie.

N: Nu, îți repet. Nu accept nimic de la străini.

T: Nora, n-am să mai fiu nimic altceva pentru tine decât un străin?

N: O, ca să fie altfel, ar trebui să se întâmple cea mai mare dintre minuni.

T: Spune-mi-o și mie…

N: Ar trebui ca tu și cu mine să ne transformăm în așa măsură încât… Dar, Torvald, nu mai cred în minuni.

T: Eu însă, vreau să cred. Explică-te… să ne transformăm în așa măsură încât…

N: Încât viața noastră comună, să devină o căsnicie. Adio! (iese din scenă)

Scena 6

T: (se prăbușește pe scaun și își pune mâinile pe față) Nora! Nora! (privește în jurul său și se ridică) Gol. Nu mai e… (se trântește din nou pe scaun).

SFÂRȘIT!!!

11. Desfășurătorul Spectacolului

12. Structura spectacolului “Singurătate-n doi”

Inspirată de ceea ce spune Iosif Herțea în dialogul cu Mihai Mănuțiu în legătură cu statutul muzicii de spectacol, mi-am conceput reprezentația într-o manieră care să se apropie de structura unei partituri, în care textul piesei și coloana sonoră alcătuiesc un tot unitar.

Astfel, acțiunea spectacolului se desfășoară pe trei planuri, care intră într-un contrapunct, așa cum se poate observa din scenariu și desfășurător: planul acțiunii scenice, planul sonor care se aude din culise și un alt plan al interac’iunii dintre Nora și Krogstad.

Primul plan este prezent încă de la începutul spectacolului. El este unul preponderent sonor și constă în urletele disperate și furioase ale lui Torvald, care se simte trădat în așteptările sale, de Nora.

Apoi, planul al II-lea conține însăși acțiunea scenică, unde îi vedem pe Nora și Torvald, în căminul lor, în care se desfășoară viața lor cotidiană.

Planul al III-lea constă în interacțiunea dintre Nora și Krogstad. Am considerat necesar să aduc în scenă prezența lui Krogstad ca pe o amenințare permanentă, ce se intensifică pe parcursul desfășurării acțiunii și care va duce, de altfel, la destrămarea cuplului Nora-Torvald.

Inițial, am conceput momentele dintre Nora și Krogstad sub forma unui dans care pornește lent, dar care devine tot mai convulsiv, pe măsură ce tensiunea dintre personaje crește, în final, acest dans apărând ca o încleștare dintre cei doi.

Până la realizarea spectacolului, am optat însă doar pentru o pantomimă din considerente particulare, care țin de fizionomia actriței care a interpretat-o, până în cele din urmă, pe Nora.

Revin asupra planului I pentru a spune că unul dintre momentele importante ale piesei îl constituie scena petrecerii în care Nora dansează tarantella.

Inițial, m-am gândit sa folosesc acest episod pentru a introduce un moment de dans, dar, pe deoparte m-am gândit ca el ar fi rupt tensiunea și atmosfera care se țesea în planul în care evoluau pe scenă Nora și Torvald; pe de altă parte, am ținut cont de părerile mai multor realizatori de spectacole ibseniene sau de cele ale unor actrițe care au interpretat chiar rolul Norei, cum ar fi Eleonora Duse. În monografia dedicată marii actrițe, autoarea spune că: „Duse însă nu dansa jocul ei național. Nu simțea nevoia și rezolva această scenă în mod total deosebit. Rămânea în picioare privindu-și bărbatul cu ochii mari deschiși”.

Așadar, am hotărât ca acest episod al tarantellei să fie realizat tot din culise și prin atmosfera cvasi-orgiastică, să contrapuncteze planul înghețat, trist și tensionat al relației, aflată la vedere, dintre Nora și Torvald.

Am considerat că această tarantella, care se aude, frenetic, din culise, poate să prefigureze nivelul profund subconștient al pasiunilor și al unor porniri, care nu se pot dezlănțui din cauza măștii sociale pe care își impun să o poarte personajele.

Pentru planul II (Nora-Torvald) am ales partea a doua din concertul intitulat Primăvara,din ciclul Anotimpurilede Vivaldi al cărui sonoritate tristă, melancolică sugerează foarte bine situația cuplului Nora-Torvald. Repetarea cu ostinație a acestei piese amplifică starea de tristețe și tensiune în care se află prinsă, ca într-o plasă, cuplul conjugal.

Dar piesele care alcătuiesc coloana sonoră a acestei reprezentații, nu constituie doar un fundal, un ”decor muzical”. Pe măsură ce acțiunea înaintează,concertul de Vivaldi evocă, în locul unei exuberanțe primăvăratice, doar torpoarea cu care acest anotimp încearcă să se smulgă din iarnă, așa cum Nora se va smulge din căsnicia ei. Așadar, putem spune că sonoritățile acestui concert că o întruchipează chiar pe Nora. pe de altă parte, tarantella solară, vie și plină de exuberanță sugerează o eliberare, o dezlănțuire a forțelor vitale, a pasiunii. Spuneam anterior că acest moment de tarantella oglindește un plan subconștient al instinctelor și pornirilor pasionale sufocate ale celor doi soți. În final, se dezleagă și ”tâlcul” acestei tarantelle, care nu este altceva decât eliberarea pe care și-o dorea eroina și pe care o va dobândi prin abandonarea căminului său. Așadar, atât ”primăvara tristă”, cât și tarantella plină de viață sunt cele două fețe ale Norei.

Conchizând, doresc să arăt că această coloană sonoră pe care am realizat-o nu constituie un simplu findal sonor, ci că piesele alese funcționează, deopotrivă, ca mijloace de sugerare a atmosferei, dar și ca personaje.

Întregul scenariu, bazat pe piesa lui Henrik Ibsen “O casă de păpuși”, are la bază o serie de replici și acțiuni care îi îngrădesc Norei libertatea. Toate acestea desfășurate de-a lungul timpului o fac pe Nora să ia o decizie drastic și anume părăsirea căminului conjugal. Aceste problem încep de fapt mult mai devreme, încă din perioada în care Nora era la tatăl ei, comportamentul acestuia fiind la fel ca și al lui Torvald, așa ca Nora a cunoscut de mică restricțiile.

În cele ce urmează voi exemplifica câteva motive (replici și didascalii) care au dus la destrămarea acestei casnicii:

“(bagă punga de praline în buzunar și se șterge la gură)”

“(se apropie de ea și o trage de ureche în glumă) Veșnic nechibzuită!”

“Nora, gândești ca o femeie!”

“Este de necrezut cât de costisitor este pentru un bărbat un sticlețel ca tine.”

“Nici nu mi-ar trece prin minte să fac ceva împotriva voinței tale.”

“Drăguță, pentru că-ți asculți bărbatul?”

“Draga Nora, îți iert agitația asta exagerată, deși e o ofensă la adresa mea.”

“Te iert.”

“Mai bine ai repeta tarantela și te-ai exersa la tamburină.”

“E nevoie să fii corectată.”

“Iubita mea ce-mi aparții.”

“Bunul meu cel mai de preț.”

“La ce bun că n-ai să mai fii pe lume?”

“Nu-ți mai dau dreptul să te ocupi de copii.”

“Nora ești absurd și nerecunoscătoare.”

Acestea sunt doar câteva replici ale lui Torvald prin care demonstrează limpede ca Nora pentru el nu este decât o jucărie pe care o folosește când vrea și cum vrea. Ea nu are dreptul să facă nimic, nici măcar să mănânce praline pentru ca acestea îi strică dinții, în opinia lui Torvald. Fiecare mișcare a Norei e controlată și atent observată. Personalitatea Norei e foarte puțin evidențiata în piesă, deoarece cam tot ceea ce face e coordonat de Torvald. Nici măcar dreptul de a fii mama nu îl are, deoarece bona se ocupa de cei trei copii. În momentul final când tensiunea crește Torvald vrea să îi ia tot, tot ceea ce de fapt nu a avut niciodată: fericire, respect, împlinire, dragoste, dar mai ales libertate.

13. Fișa de personaj (model Egri Lajos, The art of dramatic writing)

Nora Helmer

– Personajul nu va acționa în afara fisei sale de personaj

– În desfășurarea acțiunii apar efectele/consecințele fișei

Dimensiunile fișei de personaj (structură osoasă):

– Fiziologic

– Sociologic

– Psihologic

A. fiziologic

– Sex: feminin

– Vârsta: 33

– Înălțime, greutate: 1.65 m, 70 kg

– Culoarea părului, ochilor, pielii: șaten, căprui, albă

– Poziția corporală: spatele drept, de obicei stă cu brațele-n sân

– Înfățișare: proaspătă, îngrijită

– Defecte: înălțimea și greutatea

– Ereditate: seamănă atât fizic, cât și psihic cu tatăl său

B.Sociologic

– Clasa socială: burghezie

– Ocupația: fără loc de muncă

– Educația: studii superioare, materia preferată: pictură și literatură

– Viața domestică: părinți decedați, căsătorită cu un judecător cu care are 3 copii mici. A trăit manipulată întâi de tatăl ei, apoi de soț, adaptându-se mereu la mediul impus de alții și supunându-se.

– Religie: protestantă

– Rasă, naționalitate: albă, norvegiană

– Poziția în comunitate: supusă

– Apartenențe politice: nu are

– Hobby-uri: croitul, cititul, copiii

C.Psihologic

– Viața sexuală și standarde morale: relativ activă, nu știe

– Ambiții personale: ulterior, își dorește să descopere lumea și să-și facă o concepție personală despre viață

– Frustrări: comportamentul lui Torvald, similar cu cel al tatălui

– Temperament: sangvin (voios, vesel și fără griji)

– Atitudinea în raport cu viața: viața = familie

– Complexe: sentiment de neîncredere în propriile forțe

– Obsesii, inhibiții, mânii, fobii: are obiceiul de a se linguși ca un copil pentru a obține ceea ce-și dorește, dar și pentru a destinde atmosfera, mănâncă dulciuri pe ascuns

– Extrovertită

– Abilități: simț estetic

– Calități, imaginație, gust: personalitate flexibilă și optimistă, soție devotată, mamă iubitoare și atentă, persoană ordonată și inteligentă, imaginație bogată, gust rafinat

– I.Q.: 110-120

Torvald Helmer

A.fiziologic

Sex: masculin

Vârsta:36

Înălțime și greutate: 1,84m, 95 kg

Culoarea părului, ochilor, pielii: blond, căprui, albă

Poziția corporală: spate drept, mișcări lejere

Înfățișare: îngrijită, cu barbă și păr lung, ondulat

Defecte: nu are

B.Sociologic

Clasa socială: burghezie

Ocupația: avocat, 6/24h la birou, dar lucrează și acasă, venituri medii, mândru de ocupația sa

Educație: studii superioare, eminent, materia preferată: (?? Cea care studiază legislația)

Viața domestică: părinți în viață, educație strictă, căsătorit cu 3 copii

Religie: protestantă

Rasă, naționalitate: albă, norvegiană

Poziția în comunitate: supus în comunitate, lider în viața de familie

Apartenențe politice: comunist

Hobby-uri: tenis de câmp

C.Psihologic

Viața sexuală și standarde morale: necesitate ocazională

Ambiții personale: își dorește să fie omul justiției

Frustrări: constrâns de mic copil

Temperament: bipolar (coleric-sangvin)

Atitudinea în raport cu viața: răbdător și calculat

Complexe: nu are

Obsesii, mânii, fobii, inhibiții: obsedat de ordine și disciplină, fobie de păianjeni, mânia de a menține mereu echilibrul, introvertit

Abilități: lb. Latină, greacă, suedeză, tenis de câmp

Calități, imaginație, gust: corect, convingător, impunător, imaginație limitată, gust rafinat

IQ: 145

14. Plastica corporală, miza în scenă și coregrafia

Nora și Torvald formează o familie de peste 8 ani și au împreună 3 copiii. Torvald este un soț care își alintă soția cu fel și fel de cuvinte siropoase precum: ciocârlie, veveriță, micuță etc., dar și cu alte cuvinte care pot fi interpretabile: risipitoare, gurmandă etc. În timpul conversațiilor lor, Torvald o mângâie, o prinde de nas ca pe un copil. Nora nu prea are gesturi de tandrețe față de el, decât în momentul în care dorește să-l roage ceva.

În timp ce Torvald e ocupat cu documentele de la muncă, Nora se ocupă de treburile casnice.

Torvald e un bărbat destul de rigid, nu face mișcări bruște și nu se implică în timp ce Nora își repetă Tarantella. Singurele gesturi fine pe care le face sunt în actul ÎI, când are o apropiere de natură intimă (mângâieri, atingeri tandre, sărutări) față de soția lui, care îl refuză din cauza stresului provocat de scrisoarea lui Krogstad.

Nora e o femeie frumoasă, delicată căreia îi place să se ocupe cu lucruri mărunte precum: aranjatul bradului, coase diverse ornamente pentru rochii și își repetă conștiincioasă Tarantella, doar pentru a-i face pe plac soțului. Cu toate astea, mai face și lucruri pe ascuns cum ar fi să mănânce praline fără ca soțul ei să știe. Pralinele îi sunt interzise, pentru că, consideră Torvald că „își strică dinții”. În relația cu soțul ei, nu e prea afectuoasă, ba chiar îl respinge. Singurul moment în care își atinge soțul, e atunci când îl roagă să îi de-a bani sau să îi facă vreo favoare. În ceea ce privește plastic ei corporală, această este feminine, are mișcări lente. Nici măcar când se ceartă cu Torvald nu își modifică gesturile, ci doar postură corporală.

Tarantella este acel moment coregrafic desfășurat în actul al II- lea, dansat de Nora.

Tarantella este un stil popular de dans, Italian care de obicei se dansează în 6 optimi. Tempo-ul este unul rapid, iar mișcările sunt săltărețe. Numele de tarantella vine de la păianjenul numit tarantulă. Acesta are o mușcătură otrăvitoare, iar veninul să provoacă o stare de agitație și de extaz. Durata unui astfel de dans este de câteva minute, dar documentele atestă că primele astfel de dansuri durau și câteva ore, depinde de persoana care era mușcată și de gravitatea convulsiilor. Acest dans este de obicei acompaniat de o tamburină, castaniete sau chitară. În ceea ce privește prestația Norei aceasta dansează tarantella acompaniindu-se de tamburină, iar mișcările ei sunt destul de agresive și agitate.

Cu toate acestea, am ales să nu desfășor momentul coregrafic din considerente personale, dar mai ales pe m-am orientat pe spusele Eleonorei Duse, care consider că prin acest moment coregrafic s-ar fi rupt tensiunea creată până în acel moment.

15. Costumele și decorul

Costumele în spectacolul meu vor fi specifice secolului în care a avut loc acțiunea. Și anume personajul masculin, Torvald, va avea un costum elegant format din: pantalon de stofă, cămașa albă, vestă și sacou. Gulerul va fi înalt, iar pe el va fi un papion sau un alt accesoriu specific perioadei. Ca accesoriu acesta va avea un ceas de buzunar cu un lănțișor agățat de pantalon. Pe degetul mic de la mâna stânga va avea un inel care va semnifica rangul care le reprezintă familia: aristocrația.

Nora va purta o rochie vaporoasă, dintr-un material greoi, cu dantelă și imprimeuri. Părul va fi prins lejer într-un coc cu șuvițe răzlețe. Va avea și bijuterii cu pietre mari care vor îngloba ținuta finală a Norei. În momentul în care cei doi se duc la bal, Nora își va pune pe ea un șal lung, înflorat și accesorizat, iar în păr va avea o floare.

Costumele vor fi împrumutate de la Opera Națională Română din Cluj –Napoca.

Am găsit câteva imagini care reprezintă ideea mea în ceea ce privește costumele :

Decorul nu va fi foarte încărcat. Scena va reprezenta o cameră de zi: un dulap, o masă, scaune, o mașină de scris, covoare, pick-up, corp de mobilă. Toate acestea vor fi din secolul XIX cu imprimeuri, mici sculpturi în lemn.

Am pozat obiectele de mobilier care vor fi prezente în spectacol. Toate obiectele pentru recuzită mi-au fost împrumutate de Mint Bistro și Le general Café.

16. Descrierea interpreților

„Mă numesc Lorán Betty și am 20 de ani. Locuiesc în Cluj și m-am născut tot aici pe data de 4 aprilie, 1996. Am urmat clasele 1-8 la Școala Generală „Horea”, fiind elevă la secția maghiară. Pe urmă am studiat arta actorului timp de 4 ani la Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia”. Mi-au fost profesori de specialitate Rodica Lăpuște, Elena Ivanca și Sorina Gașpar. Am lucrat scene din Caragiale, unde i-am jucat pe Zoe Trahanache din „O scrisoare pierdută” și pe Nae Girimea din „D’ale Carnavalului”. Am ridicat un spectacol,” Strada cu povești”, construit din improvizațiile noastre, jucat la Cinema Mărăști. Am prezentat un spectacol cu personaje de compoziție la Casa de Cultură a Studenților, sala Imago, unde am interpretat-o pe Amy Winehouse. În 2014 am participat la Olimpiada Națională de Arta Actorului, Sf. Gheorghe, unde am câștigat premiul 2 pentru proba invidiuală. Un an mai târziu, am luat din nou parte la olimpiadă, de data asta găzduită de Teatrul „Csiky Gergely”, Timișoara, unde trupă din care făceam parte a primit un premiu special din partea teatrului, pentru spectacolul „Îngeri căzuți”, inspirat după filmul „Trainspotting” (1996). În anii de liceu am participat la Zilele Clujului ca mim, iar la festivalurile I.O.I. Fest și Man. În. Fest ca mim și statuie vivantă. Momentan, sunt studentă în anul 1. la Facultatea de Teatru și Televiziune în cadrul U.B.B., Departamentul de Teatru, secția Regie de Teatru, clasa Radu-Alexandru Nica. În semestrul 1. la examenul de extra text nonverbal, i-am jucat pe Stella din „Un tramvai numit dorință” de T. Williams, pe Gina din „Rața Sălbatică” de H. Ibsen și pe slujnica din „Un dușman al poporului”, scrise tot de H. Ibsen.”

P.S.: Nora, din spectacolul “Singură-n doi”, poate fi rolul vieții mele.

George Godja Ionuț, are vârsta de 22 de ani, s-a născut în data de 6 ianuarie 1994, în orașul Satu- Mare. În prezent e student la Academia de Muzica Gheorghe Dima din Cluj Napoca, unde studiază Canto clasic la clasa doamnei profesor Carmen Gurban. A absolvit Liceul de Artă Aurel Pop, din Satul Mare, având ca și activitate principală tot canto.

În momentul de față el colaborează cu Opera Română din Cluj Napoca unde a avut ocazia să se dezvolte din toate punctele de vedere. A început ca și corist, dar odată cu trecerea timpului a ajuns să aibă și momente solistice în diverse spectacole ca și Bariton.

Printre rolurile jucate se afla și:

Fiorello – Bărbierul di Seviglia, Rossini

Contele Almaviva – Nunta lui Figaro, Mozart

Căpitanul Hook – Peter Pan.

Dr. Kola – Bastien und Bastien, Mozart

Premiile obținute:

2011- Mențiune la Concursul “Crai Nou”

2011- Premiul I la festivalul Sigismund Toduta

2015- Premiul Special la festivalul “Ionel Perlea”

2016- Marele premiu la festivalul “Ionel Perlea”

“Singuratate-n doi”

Decizia unei soții de a salva viața soțului său, nu este atât de apreciată precum ar trebui. Amintirile, gândurile și stresul zilnic prin care trece personajul principal, vor avea ca și consecință o decizie drastică. Fericirea de altă dată, acum devine un pur coșmar.

"Aici eram păpușa-soție, după cum la tata fusesem păpușa-copil, iar copiii noștri au fost, la rândul lor, păpușile mele. Asta a fost căsnicia noastră!"

Regia: Larionesi Carmen

Asist. regie: Asist. Drd. Tiberius Simu

Prof. coord.Conf.Univ.Dr. Anca Mihuț

Distribuția: 
Nora – Lorán Betty
Torvald – Godja George
Krogstad – Molnar Zoltan

Poze din Spectacol

CONCLUZIE GENERALĂ

Ca și o concluzie aș putea spune ca mi-a făcut o deosebită plăcere să lucrez cu interpreții mei, pentru că pe parcursul repetițiilor, care au început încă din Ianuarie, am văzut din partea lor dedicare, devotament, seriozitate. Nu mi-a fost ușor pentru că de multe ori simțeam că nu mai am idei, simțeam că nu voi reuși să termin acest spectacol. Mă simt mândră că am reușit să duc la bun sfârșit acest proiect ambițios și complicat.

Cu siguranță spectacolul îl voi repeta în cea mai scurtă perioadă pentru că și eu îmi doresc asta, dar și interpreții mei.

Bibliografie:

Henrik Ibsen- „Teatru”, Ed. Albatros, 1974

2) Ovidiu Drîmba- “Istoria Teatrului Universal”, Ed. Versala, București, 2007, pag. 182-187

3) Ion Marin Sadoveanu- “Istoria Universală a Dramei și Teatrului”, Ed. Eminescu, București 1973, pag.201-225

4) Ovidiu Drîmba- “Însemnări despre Teatrul lui Ibsen”, Ed. Pt. Literatură și Artă

5) Ion Vartic- “Ibsen și teatrul invizibil”, București, Ed. Didactică și Pedagogică, 1995, pag.47-249

6) Henrik Ibsen- “Teatru”, vol. I-II-III, Ed. Pt. Literatură Universală, București 1966, Prefață

7) Ana Maria Nistor- “Cele mai frumoase 100 piese de teatru povestite pe scurt”, București, Ed. Orizonturi, 2012, pag. 192-201

8) Vera Călin- “Ibsen-Nora”, Ed. de stat pentru literatură și artă, 1968

9) Marinela Țepuș și Andreea Dumitru, Iosif Herțea- vrăjitor de sunete ciudate, Revista „Teatrul azi”, București, 2004

10) Olga Signorelli, Eleonora Duse, traducerea din limba italiană de Paul Teodorescu, cu un cuvânt înainte de Mihai Florea, București, Editura Meridiane,1967

Webografie:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Henrik_Ibsen

https://ro.wikipedia.org/wiki/O_caș%C4%83_de_p%C4%83pu%C8%99i

https://ro.wikipedia.org/wiki/Discu%C8%9Bie: Henrik_Ibsen

http://www.teatru-radiofonic.com/2015/01/henrik-ibsen-nora.html

https://www.youtube.com/watch?v=m81oiq5yvCc&list=PL–fTn7WfJbNWVOQx0zC8Hp1QfWdWvZrq, part 1-10

https://ro.wikipedia.org/wiki/Secolul_al_XIX-lea

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/emanciparea-femeii-i-schimb-ri-n-stilul

http://www.scritub.com/sociologie/Emanciparea-femeii64838.php

http://www.dadalos.org/rom/menschenrechte/grundkurs_3/frauenrechte/woher/frauenbewegung1.htm

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dram%C4%83

https://ro.wikipedia.org/wiki/Discu%C8%9Bie: Henrik_Ibsen

https://translate.google.ro/translate?hl=ro&șl=no&u=https: //no. Wikipedia.org/wiki/Laura_Kieler&prev=search

http://argentinagherasim.wikispaces.com/file/view/TRĂSĂTURILE+GENULUI+DRAMATIC.pdf