ACADEMIA DE ÎNALTE STUDII MILITARE Centrul de Studii Strategice de Securitate DIMENSIUNE GEOPOLITIC Ă ȘI GEOSTRATEGIC Ă. RĂZBOIUL TERORIST. R ĂZBOIUL… [606138]
1R O M A N I A
MINISTERUL AP ĂRĂRII NAȚIONALE
STATUL MAJOR GENERAL
ACADEMIA DE ÎNALTE STUDII MILITARE
Centrul de Studii Strategice de Securitate
DIMENSIUNE GEOPOLITIC Ă ȘI GEOSTRATEGIC Ă.
RĂZBOIUL TERORIST. R ĂZBOIUL ÎMPOTRIVA TERORISMULUI
BUCURE ȘTI, 2002
2
T E R O R I S M U L
DIMENSIUNE GEOPOLITIC Ă ȘI GEOSTRATEGIC Ă.
RĂZBOIUL TERORIST. R ĂZBOIUL ÎMPOTRIVA TERORISMULUI
CUPRINSUL
I
NTRODUCERE ……………………………………………………………………………….. 3
1. T ERORISMUL – EXPRESIE A ST ĂRII DE HAOS …………………………………………….. 3
1.1. Determin ări și nedetermin ări………………………………………………….. 3
1.2. Haosul terorismului………………………………………………………………6 1.3. Crizele specifice st ărilor de haos……………………………………………….6
1.4. Managementul crizelor…………………………………………………………..9 1.5. Terorismul și starea de anomie a sistemelor sociale……………………….. 10
2. A
MENINȚĂRI ȘI RISCURI DE NATUR Ă TERORIST Ă………………………………………….12
3. F IZIONOMIA TERORISMULUI . ORGANIZA ȚII ȘI STRUCTURI TERORISTE …………………… 16
3.1. Defini ții date terorismului……………………………………………………… 16
3.2. Scurt ă istorie a flagelului terorist……………………………………………… 18
3.3. Forme de manifestar e a terorismului………………………………………… 21
3.3.1. Terorismul ca reac ție a celui slab împotriva celui puternic……………… 21
3.3.2. Terorismul ca inst rument de presiune politic ă. Terorismul politic……… 23
3.3.3. Terorismul informa țional, terorismul mediatic, ciberterorismul…………. 24
3.3.4. Terorismul ca instrument de constrângere. Terorismul economic.
Terorismul financiar. Terorismul tehnologic………………………………. 27
3.3.5. Terorismul și distrugerea valorilor. Terorismul cu ltural…………….. ……….. 29
3.3.6. Terorismul patologi c (ca anormalitate)………………………………….… 30
3.3.7. Terorismul r ăzbunător………………………………………………………. 31
3.3.8. Terorismul religios………………………………………………………….. 31
3.3.9. Terorismul infrac țional (din spectrul crimei organizate)…………………. 35
3.3.10. Terorismul etnic……………………………………………………………. 37 3.3.11. Terorismul de stat………………………………………………………….. 37 3.3.12. Terorismul NBC……………………………………………………………. 42 3.3.13. Alte forme de terorism…………………………………………………….. 49
3.4. Organiza ții și structuri teroriste………………………………………….…… 50
4. S
URSE ȘI RESURSE ALE TERORISMULUI …………………………………………………. 52
5. V IITORUL TERORISMULUI ………………………………………………………………… 54
6. A PĂRAREA (PROTEC ȚIA) ÎMPOTRIVA TERORISMULUI . RĂZBOIUL ANTITERORIST ………… 58
6.1. Concep ția apărării împotriva terorismului…………………………………… 58
6.2. Structuri de reac ție împotriva terorismului…………………………….……. 60
6.2.1. Nemilitare…………………………………………………………………….. 60
6.2.2. Militare………………………………………………………………………… 60
Forțe Speciale………………………………………………………….. ………… 60
Structuri militare obi șnuite………………………………………………………. 60
7. O FENSIVA ÎMPOTRIVA TERORISMULUI . COMBATEREA TERORISMULUI …………………… 61
7.1. Politici pentru combater ea terorismului……………………………………… 61
7.2. Cucerirea ini țiativei strategice………………………………………………… 62
7.3. Complexul de ac țiuni ofensive împotriva terorismului……………………… 63
7.3.1. In domeniul culegerii informa țiilor……………………………….………… 63
37.3.2. Sisteme de supraveghere și de monitorizare a terorismului…………… 63
7.3.3. Structuri și acțiuni ofensive împotriva terorismului………………………. 64
Nemilitare…………………………………………………………………………. 64 Militare…………………………………………………………………………….. 64
8. P
REGĂTIREA ARMATEI ROMÂNIEI PENTRU A FI ÎN M ĂSURĂ SĂ ACȚIONEZE
ÎMPOTRIVA TERORISMULUI ………………………………………………………….. ……… 66
8.1. Amenin țări și riscuri teroriste la adresa României…………………………. 66
8.2. Posibile coordonate politice de combatere a terorismului…..……………. 68
8.3 Structuri de ac țiune antiteroriste nemilitare și militare……………………… 69
8.4. Rolul posibil al armatei în ac țiunile antiteroriste……………………………. 69
8.5. Elemente ale unei concep ții privind preg ătirea armatei
pentru astfel de misiuni……………………………………………………..……… 70
CONCLUZII ȘI PROPUNERI …………………………………………………………………… 72
ÎNCHEIERE …………………………………………………………………………………… 75
BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă………………………………………………………………….. 77
ANEXE
1. Coresponden țe și indetermina ții
2. Conven ții împotriva terorismului
3. Grupuri și organiza ții teroriste (islamice)
4. Organiza ții teroriste din America Latin ă
5. Organiza ții teroriste din Europa
6. Organiza ții teroriste din Asia
7. Organiza ții teroriste din SUA
8. Grafice comparative
9. Atacuri teroriste
10. Acțiunea antitetorist ă
11. Sfera de cuprindere a terorismului
COLECTIV DE CERCETARE
COORDONATOR :
General de brigad ă (r) dr. GHEORGHE V ĂDUVA, cercet ător științific principal
Membrii colectivului:
General de brigad ă (r) dr. EMIL CHE ȚE, cercet ător științific principal
Colonel (r) dr. CONSTANTIN MO ȘTOFLEI, cercet ător științific principal, director adjunct al CSSS
Colonel (r) VASILE POPA, cercet ător științific
ALINA MACOVEI, asistent de cercetare
ALEXANDRA SARCINSCHI, asistent de cercetare MIHAI DINU, asistent de cercetare
4
I
NTRODUCERE
Terorismul nu a ap ărut recent. El este foarte vech i – a precedat strategia terorii1
exercitat ă de legiunile ro mane asupra popula țiilor din zonele ocupate, supravie țuind
acesteia – și, de-a lungul timpurilor, s-a manifest at sub toate formele posibile, de la
terorismul pe șterii la ciberterorism, în func ție de treapta de civiliza ție pe care a ajuns
omenirea, deci de mijloacele la dispozi ție, și aproape peste tot în lume. Mijloacele au
fost mereu altele, esen ța a rămas însă aceeași: înfricoșare, distrugere, ucidere. Din
păcate, și terorismul, ca și războiul, face parte, în tr-un fel, din arsenalul prin care lu-
mea se neag ă pe sine, se ur ăște și se autodistruge, crezând c ă se purific ă.
Terorismul este acela și de veacuri. Atacul terori st de la 11 septembrie 2001
asupra Statelor Unite ale Amer icii, prin imaginea terifiant ă transmis ă în direct (ca și
cea a revolu ției române din decembrie 1989), n-a f ăcut altceva decât s ă schimbe
percepția omenirii și a fiecăruia în parte, s ă-i aducă aminte c ă, undeva, nu departe
de el, de omul planetei, poate chiar lâng ă el, poate chiar în el, se afl ă un monstru ca-
re-l poate ucide oricând și oricum. Acesta a fost, probabil, și obiectivul central al ata-
curilor din 11 septembrie: crearea unui co șmar universal, lumea s ă afle și să nu uite
că poate fi lovit ă și ucisă oricând, oriunde și prin orice mijloace.
Terorismul nu este doar r ăul care se abate asupra planetei, ci este chiar r ăul
din lume, adic ă răul nostru, partea fanatic ă dintre noi și, adesea, din noi, fanatismul
obsesiv al puterii, al r ăzbunării, el egocentrismului, al pedepsirii cu orice pre ț, al puri-
ficării prin ucidere și prin distrugere. De aceea, aces t fenomen specific doar mediului
uman (doar fiin ța umană are plăcerea sadic ă de a teroriza) trebuie investigat și anali-
zat așa cum este, de pe pozi ții cât se poate de obiective, pentru a-i decela sensurile
și mecanismele, pentru a-i afla izvoarele și, în consecin ță, pentru a-i anihila cauzele,
a-i distruge structurile , a-i limita efectele și a-i tăia rădăcinile.
Terorismul este o amenin țare asimetric ă, din umbr ă. Evoluția lui, de la o seam ă
sau o sum ă de acte teroriste disparate la un summum al fanatismului, cruzimii și vio-
lenței, adică la un război terorist, și el asimetric și pervers, este de natur ă să genere-
ze reacția corespunz ătoare a omenirii, s ă declanșeze adică războiul antiterorist.
1.TERORISMUL ȘI STAREA DE HAOS
1.1.Determin ări și nedetermin ări
Teoria haosului2 nu justific ă terorismul, nu-l argumenteaz ă și nici nu-l explic ă.
Cauzele și explicațiile terorismului se afl ă, în principiu, în dinamica antinomic ă a lu-
1 Una din primele forme ale terorismului de stat.
2 „Ideea unei teorii despre haos sau a unei metodologii privind controlul haosului, este pentru un
neavizat un nonsens, c ăci cuvântul HAOS este asociat fie conceptului de dezordine, fie are conota ții
ce amintesc de procesul genezei din teologie. Din p ăcate, aceasta confuzie referitoare la termenul de
haos a fost generat ă de o alegere nefericit ă, tipică economiei de pia ță aplicată unde nu trebuie, a unei
etichete puse pe un domeniu de studiu din matematic ă și fizică. Teoria haosului nu are nimic în co-
mun cu ceea ce știm în sens comun despre haos. Ea se refer ă strict la studiul complet al sistemelor
dinamice neliniare considerate ca fiind sisteme de ecua ții diferen țiale neliniare. Este o teorie plin ă de
formule, grafice de o complexitate ce concureaz ă imagina ția artistului, cu multe calcule și evident con-
cluzii. Ce este îns ă esențial de precizat (…) este faptul c ă aplicarea în economie, sociologie, mana-
5mii, în anomia social ă, în patologia sfid ărilor economice, culturale, sociale și morale,
în degradarea raporturilor sociale, na ționale și internaționale. Teoria haosului con-
semneaz ă doar o astfel de r ealitate, neliniar ă, care trebuie în țeleasă și evaluat ă în
coordonatele de instabilitate și intervalele de evolu ții aleatorii3 care caracterizeaz ă o
astfel de stare.
Analiza terorismului și din perspectiva une i astfel de teorii ofer ă posibilitatea
evaluării spațiului de nedeterminare al aces tui fenomen care se prezint ă ca o mala-
die rebel ă la tratament, ca un cancer, ca un r ăzboi-mozaic.
Trecerea de la o lume bipolar ă – așa cum se apreciaz ă că a fost pân ă în 1990
– la una multipolar ă (care cunoa ște însă, preț de câțiva ani, o faz ă de unipolarism4 și
una, intermediar ă, de unimultipolarism5) este caracterizat ă de puternice dezechilibre
economice, politice, sociale și militare și de aceast ă luptă, dusă, prin toate mijloacele,
de state, na țiuni, etnii, corpora ții transna ționale, cercuri de interese, religii, secte, cul-
turi etc., pentru a câ știga un loc cât mai bun în ceea ce se nume ște noua ordine
mondială. Nimeni nu știe precis când se va încheia aceast ă luptă, când se va instau-
ra aceast ă nouă ordine și cum va ar ăta ea. Bineîn țeles, cei care au conceput-o spun
că va fi multipolar ă, stabilă și, în realitatea ei, omogen ă, democratic ă, guvernat ă de
instaurarea suveran ă a drepturilor omului, ca în modelul de mai jos:
BIPOLARISM HAOS POSTHAOS NOUA ORDINE
xxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxx
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
Nealiniați x yttty tttty cd xtttt y yy tytyy tttt y tt x
xr p u txttd uxett r td g f yy yy
xdttsfrtthbxc ty tttt xx ttttt u tt y tt x
yyytyx x y x y ttuh yyttoih ou ytt aiottre
upogu o yts ou y adtw x yytyyy t x y y
ttxxxxx y y ctdf er ntf v yytyyyb h r
a tt r ee t sdr i yer so tctra o c yyyy cre
y yyty tr yyy iu yyytyyy u trdtestttt r x t yyyyyy ttyyxvx
xyyxyyttyyyyx
yy yyyyy yxyy
yx yyyyy x yyx
yyy yyyyyy yy
x yy yxvyy y x
y yyyyyy t yy y
yy yyxy ttxyyy yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy
x = comunism y = societate democratic ă de tip occidental (noua ordine) s…r… = accidente t = terorism
Experien ța umană de până acum arat ă că omogenitatea (chiar în diversitatea
culturilor și sistemelor de valori) este practic imposibil ă. Dar ea se prezint ă ca o ten-
dință, ca un ideal, ca o construc ție în viitor. Perioadele de st abilitate, în istoria omeni-
rii, au fost foarte scurte și, după cum bine știm, ele au avut dou ă funcții foarte impor-
tante:
a. au accentuat crear ea, consolidarea și concentrarea sistemului de valori6;
gement, biologie, neurologie, inginerie a consecin țelor teoriei tinde s ă fie de importan ță majoră pentru
acest sfâr șit de mileniu.“ , ziarul CURENTUL din 22.02.1998.
3 „Neliniaritatea este prezent ă pretutindeni, în via ța de zi cu zi, și nu este ceva foarte rar, cum ar putea
crede unii. Aleatorul nu înseamn ă haos. Aleatorul poate fi modelat de un sistem cu foarte multe varia-
bile, pe care niciodat ă nu-l voi putea controla. Haosul poate p ărea aleator, dar este construit din pu ține
variabile și permite o anumit ă tratare matematic ă nouă și chiar un control. Este o dezordine special ă,
«născătoare» de ordine ce poat e apare spontan, ca și tornada într-o vijelie turbulent ă.“ Andreea Mun-
teanu , INTRODUCERE ÎN TEORIA HAOSULUI httm.
4 În care SUA reprezint ă o superputere solitar ă, constrâns ă să își asume gestionarea haosului, adic ă a
procesului de trecere la multipolarism, la o nou ă ordine mondial ă.
5 Samuel P. Huntington, S UPERPUTEREA SOLITAR Ă, în Foreign Affairs/New York Times Syndicate, 1999 .
6 Conceptul fundamental al civiliza ției este cultura, iar conceptul fundamental al culturii este valoarea.
Valorile nu se opun, nu se lupt ă între ele, nu duc la r ăzboi. Ele se asambleaz ă în sisteme durabile ca-
re dau standardele de civiliza ție ale planetei. Dac ă există o unitate a lumii, ea nu exist ă decât în sis-
temele ei de valori. Valorile sunt perene, trainice, imuabile. Nu ele genereaz ă acțiunea. Ele alc ătuiesc
doar baza. Interesele sunt motivele și imboldurile ac țiunii.
6b. prin jocul de interese, potrivit legii nega ției, au germinat noile nuclee de tensi-
uni și de conflicte care au im pus ruperea echilibrului și instaurarea st ării de
haos în vederea trecerii la un nou echilibru.
Așadar, cauzele dezechilibrelor și ale fenomenelor care se produc în starea de
haos trebuie c ăutate, în primul râ nd, în starea anterioar ă de echilibru, indiferent cum
era el, adic ă în ordinea anterioar ă, care tocmai a fost bulversat ă. Este o prim ă con-
cluzie foarte important ă și pentru analiza terorismului. A șadar, acest fenomen nu es-
te un produs exclusiv al st ării de haos. El î și află cauzele și rădăcinile în ordinea an-
terioară, mai exact, în tensiunile interne care au generat ruperea echilibrului relativ al
acesteia (care era un echilibru al terorii) și distrugerea ei.
În timpul ordinii bipolare existau o mul țime de tensiuni și de acumul ări care fă-
ceau ca dou ă mari strategii disuasive s ă mențină un precar echilibru, care se baza,
în principiu, pe frica de cel ălalt. Dar fiecare din tabere f ăcea tot ce era posibil pentru
a câștiga confruntarea cu cealalt ă, sau măcar pentru a se pune într-o pozi ție mai
avantajoas ă în cazul unei altfel de confrunt ări. Dacă un război total, nuclear, nu era
posibil (datorit ă consecin țelor sale previzibile), nu înseamn ă că nu exista, la acea
vreme, nici un fel de r ăzboi, nici un fel de confruntare.
Dimpotriv ă, ea era de talia unui r ăzboi în toat ă regula, cu dispozitive strategice
imense și cu sisteme de angajare foarte bine puse la punct. Acest r ăzboi se ducea,
practic, pe toate planur ile (politic, ideologic, economic, cultural, informa țional, psiho-
logic și militar), sub aproape toate forme le posibile, de la confrunt ările militare pe ter-
țe teatre (Afganistan, Angola, lumea arab ă), la cele ciberinforma ționale. Toate aces-
tea au fost grupate pe nedrept într-un conc ept nesemnificativ, dar acceptat de toat ă
lumea, care se cheam ă „război rece”. Acest „r ăzboi rece” a însemnat, de fapt, o con-
fruntare cvasiuniversal ă, în toate planurile și prin toate mijloacele posibile. Aceast ă
stare de confruntare din timpul societ ății mondiale bipolare a favorizat manifestarea
și chiar recrudescen ța terorismului (Anexa nr.9). Deși terorismul nu are legi, nici prin-
cipii, nici limite, nici ra țiuni suficiente, putem aprecia c ă, în perioada amintit ă, el s-a
manifestat pe urm ătoarele planuri:
a. ca reac ție împotriva ordinii instaurat ă după cel de-al doilea r ăzboi mondial
(spre exemplu, terorismul croat din primii ani de dup ă încheierea conflictului);
b. ca mijloc de subminare reciproc ă a intereselor celor dou ă superputeri, pe
teatrele de confruntare dintre acestea;
c. ca reac ție de respingere a ordinii bipolare, ordine a terorii, extrem de restricti-
vă și de stresant ă;
d. ca recrudescen ță a extremismului mondial, în spec ial a celui politic, a celui et-
nic și a celui religios.
Cele dou ă superputeri ( și nu numai ele) au între ținut, au finan țat și au folosit în
interes propriu ac țiunile de tip terorist, sub aproape toate formele de manifestare a
acestora. În acea perioad ă, cu excep ția terorismului psihopat, aceste ac țiuni erau, în
general, controlate și puse sub o ideologie a confrunt ării și, în acela și timp, a
disuasiunii reciproce. De aceea, mai toate organiza țiile teroriste cunoscute au supor-
turi ideologice p ăstrate înc ă de atunci. Unele dint re ele se prezint ă ca o reac ție re-
manentă a acelor timpuri.
Starea de haos a spulberat acest control și a făcut inoperabile sistemele și stra-
tegiile disuasive. Dintr-odat ă, terorismul, dintr-un mijloc de confruntare, a devenit lan ț
foarte complex de ac țiuni, un sistem aleator de atacuri în spectrul de confruntare, cu-
cerind astfel ini țiativa strategic ă (deși el nu are o coordonare de superputere sau de
putere mondial ă unitară din punct de vedere politic și ideologic), de reac ție nemijloci-
tă, extrem de violent ă la orice încercare de a instaura o anumit ă ordine, un act de
7răzbunare a tuturor împotri va tuturor, precum și de impunere a unor identit ăți, con-
cepte, filosofii, îndeosebi din spectrul religios și din cel etnic-civiliza țional7.
1.2.Haosul terorismului
Terorismul – chiar și în starea de haos în care se afl ă planeta – nu este o ex-
presie a confrunt ării între civiliza ții, așa cum se sugereaz ă adesea. Starea de haos
este haos și în sistemul și așa destul de eterogen al ac țiunilor de tip terorist. În
această lipsă de ordine care caracterizeaz ă haosul, exist ă totuși o anumit ă cores-
pondență între „mi șcarea brownian ă” a politicilor, economiilor, strategiilor, culturilor,
etniilor, intereselor și acțiunile de subminare a statelor, na țiunilor, superputerii ameri-
cane și diferitelor entit ăți care încearc ă cât de cât s ă pună o anumit ă ordine în siste-
mele rela țiilor interna ționale. Aceste ac țiuni, precum și cele care se înscriu pe alte
coordonate ale vie ții planetare (cele din lumea interlop ă, din zona traficului de droguri
și de carne vie, a asasinatelor psihopate și reacțiilor la orice fel de ordine etc.) alc ătu-
iesc ceea ce numim terori sm contemporan. Organiza țiile teroriste par a nu avea nici
o logică. Și totuși, există o logică în toate. Aceste coresponden țe sunt îns ă relative,
uneori chiar aleatorii, dar cu un tonus cauzal destul de pronun țat, dovad ă că și în ha-
os există o anumit ă ordine, o anumit ă cauzalitate.
Haosul este, pentru terorism, un mediu foarte prielnic, a șa cum este și pentru
lumea interlop ă, pentru criminalitate și traficul de droguri, pentru prosperarea centrilor
distructivi, negativi de putere, care încurajeaz ă fărădelegea, lipsa de ordine, suspi-
ciunea, neîncrederea și, mai ales, starea de nesiguran ță, de team ă. De aceea, ie și-
rea din haos și trecerea la o nou ă ordine este totdeauna extrem de dificil ă, anevoioa-
să și nu se poate realiza decât prin mari sacrificii.
Chiar dac ă terorismul, a șa cum s-a ar ătat, nu este un produs exclusiv al st ării
de haos, el este vârful de lance al haosului, este r ăzboiul cel mai periculos împotriva
ordinii. Un asemenea r ăzboi nu se poate duce la nivel strategic decât numai și numai
într-o astfel de stare . Aceasta este cea de-a doua concluzie foarte important ă pentru
conceperea și punerea în oper ă a strategiilor antiteroriste, a r ăzboiului antiterorist,
care este și trebuie s ă fie un alt fel de r ăzboi decât cel al confrunt ărilor armate dintre
națiuni.
1.3.Crizele specifice st ărilor de haos
Crizele sunt treceri la limit ă ale situa țiilor de anormalitate. El e constau în degra-
darea rapid ă și intempestiv ă a raporturilor economice, sociale, morale, culturale și
militare și se caracterizeaz ă prin iminen ța confrunt ării. Confrunt ările din timpul crizei
nu sunt îns ă unilaterale, nu se supun unei singure legi și nu sunt neap ărat militare.
Criza nu înseamn ă război, în sensul tradi țional al acestei no țiuni de confruntare
violentă între dou ă sau mai multe armate sau for țe înarmate. Crizele sunt multiple,
greu previzibile și cu desf ășurări rapide, greu de controlat și de solu ționat. Ele nu
sunt dintr-o dat ă explozii, ci st ări care se deruleaz ă cu repeziciune înaintea exploziei,
7 „Prin cre șterea fără precedent a cuno ștințelor în epoca noastr ă, capătă legitimitate problema adapt ă-
rii mentalit ăților la aceste cuno ștințe (teoria haosului NN). Miza este considerabil ă, căci extinderea
continuă a civiliza ției de tip occidental la scar ă planetar ă ar face ca pr ăbușirea sa s ă echivaleze cu un
incendiu planetar de neegalat cu primele dou ă războaie mondiale .“, Extras din cartea
TRANSDISCIPLINARITATE – Manifest, de Ba sarab Nicolescu, Editura Polirom, Ia și, România, tradu-
cere de Horia Vasilescu, edi ție îngrijită de Magda Cârneci.
8dintr-o dat ă explozii, ci st ări care se deruleaz ă cu repeziciune în aintea exploziei, de-
gradări sau, mai degrab ă, acumul ări grave, aritmice, de incompatibilit ăți care distor-
sionează sistemele, care determin ă schimbări sau semnaleaz ă incoeren țe și impun
nevoia acut ă de schimbare. Este vorba de nevoia ajuns ă în starea ei grav ă, insupor-
tabilă.
Cauzele crizelor sunt numeroase și foarte complexe. Într-o societate normal ă,
echilibrat ă, starea de criz ă nu-și află locul. De aici nu se deduce c ă, în anumite tipuri
de societ ăți, stările critice sunt eliminate ab initio și definitiv. Adev ărul este c ă situații
critice pot ap ărea oricând. Unele dintre ele au cauze naturale (cutremure, inunda ții,
alte calamit ăți). Important este s ă se înțeleagă bine mecanismul producerii lor și, mai
ales, cauzele lor. Intervalele de timp ca racterizate de echilibre sociale, economice,
politice, culturale și militare sunt foarte scurte și nu folosesc dinamicii sociale. Echili-
brele sunt doar clipe de respira ție. Importante sunt dezechilibrele, adic ă apariția a noi
provocări care reclam ă soluții noi de progres. Desigur, dez echilibrele controlate, pro-
duse, rezultate din tensiunile in terne novatoare ale sistemului.
Acesta ar fi procesul firesc. Dar, în derularea lui, apar discontinuit ăți, anomalii,
perturbații, sincope și chiar deterior ări grave. Haosul nu este doar un produs al anor-
malităților, al degrad ării condiției sociale, al uzurii mecanismelor sociale și morale, al
incompatibilit ăților care se creeaz ă între aspira ții și posibilit ăți, între interese și institu-
ții. Dar nu le exclude, ci, dimpotriv ă, le presupune. Terorismul apare în astfel de st ări,
este un produs al lor.
Starea de haos este un ansam blu de crize, care se produc în mod aleator și ca-
re nu-și găsesc nici solu ții rapide, nici justific ări imediate, nici ra țiuni suficiente.
Starea de haos este o stare generalizat ă de criză, este un produs al luptei din-
tre tendin țele de evolu ție și cele de involu ție, dintre progres și perturba ții, care fac s ă
crească nivelul entropic și de nesiguran ță al sistemelor.
Într-un fel, haosul poate fi privit și ca un model al realit ății complexe. Pentru c ă
și în dezordine exist ă o anumit ă ordine, un anumit sens al mi șcării. Teoria haosului
nu modeleaz ă doar dezastrele, ci și formele care rezult ă din aceast ă dezorganizare
în vederea organiz ării. Sunt procese și fenomene complexe, expr imând treceri de la
lucruri care nu- și mai au rostul la altele care încep s ă fie reclamate de sensul mi șcă-
rii, al vieții. De aceea, teoria haosului are o mare aplicabilitate în art ă.
Crizele sunt privite, în gener al, ca sincope, ca perturba ții, nu ca efecte, ca stadii
ale unor procese și, în consecin ță, ca momente ale schimb ării, care vizeaz ă treceri,
adesea bruscate, la o nou ă ordine, la un nou tip de existen ță, adică la un nou tip de
structuri sau de rela ții. Desigur, crizele nu sunt și nu pot fi tratate ca revolu ții. Ele sunt
privite și tratate ca perturba ții grave, ca turbulen țe8 și, ca atare, lumea vizeaz ă, în
principiu, nu crearea de crize, ci ie șirea din crize.
8 „Turbulen ța, manifestare a comportamentului haotic, este una din cele mai dificile probleme din fizi-
că. Fenomenul a fost explicat de c ătre David Ruelle și Floris Takens, iar pentru modelarea compor-
tamentului sistemului haotic au fost utiliza ți atractorii stranii – «mul țimi fractale complexe situate în
vecinătatea unor unde cvasiperiodice pe un tor» (Alain Boutot, I NVENTAREA FORMELOR , Ed. Nemira,
București, 1997, p. 51), acolo unde apare turbulen ța. Supersensibilitatea la condi țiile inițiale (SSCI)
este o no țiune a teoriei haosului, no țiune sinonim ă cu neprev ăzutul. «Se spune c ă un sistem depinde
sensibil de condi țiile inițiale atunci când curbele sale integrale, la început foarte apropiate, se îndep ăr-
tează unele de altele exponen țial odată cu trecerea timpului.» (Alain Boutot, I NVENTAREA FORMELOR ,
Ed. Nemira, Bucure ști, 1997, p. 121) Supersensibilitatea la condi țiile inițiale se manifest ă atunci când
două condiții inițiale foarte asem ănătoare dau na ștere unor comportamente calitative diferite.“,
Nadina Ioana Nistor, Teoriile morfologice și o nouă perspectiv ă asupra arhitecturii, Note de lectur ă
pe marginea lucr ării lui Alain Boutot – I NVENTAREA FORMELOR , editura Nemira, Bucure ști, 1997.
9Dar crizele exprim ă incompatibilit ăți ale sistemelor sau ale sistemului, sunt un
produs al acestor incompatibilit ăți, deci, ele se cer solu ționate.
Se poate oare pune semnul de identitate între crize și haos? Cu alte cuvinte,
haosul se define ște numai pe mul țimea stărilor de criz ă? Sunt crize specifice st ării
de haos și alt fel de crize? Care sunt principalele crize ale st ării de haos? Care sunt
crizele din perioada mondializ ării? În ce mod influen țează acestea ac țiunile de tip te-
rorist?
La aceste întreb ări și la multe altele este nevoie s ă se caute r ăspunsuri, întru-
cât de modul cum sunt analizate și înțelese stările anomice sociale și crizele depind
și soluțiile de optimizare a sistemelor sociale și instituțiilor. Mondializarea – ca proces
necesar și obiectiv de realizare a unit ății lumii în sistemele ei de valori, în informa ție,
în ceea ce prive ște nivelul de civiliza ție și, mai ales, economia și nivelul de trai – es-
te, ca orice proces de o asemenea am ploare, generatoare de crize. Unele țin de per-
turbațiile firești, inevitabile, altele de opozi ția unor entit ăți (sociale, na ționale, econo-
mice, din lumea interlop ă etc.) la acest proces. Sunt și crize care rezult ă din manipu-
larea procesului de mondializare, din folosir ea lui pentru realizarea unor interese care
n-au nimic comun cu progresul omenirii, ci izvor ăsc din filosofia de putere și de privi-
legii care înc ă guverneaz ă lumea.
Crizele din starea de haos, în accep ția sa de stare de dezorganizare în vederea
unei noi organiz ări, nu difer ă de celelalte, numai c ă evoluțiile lor sunt acute, greu
previzibile și dificil de controlat. Acestea se pot clasifica în câteva categorii:
Crize generale;
Crize economice și geoeconomice;
Crize financiare;
Crize energetice, ecologice, cosmice etc.;
Crize demografice;
Crize sociale;
Crizele politice și geopolitice;
Crize ale culturii;
Crize etnice;
Crize identitare;
Crize militare.
Crizele generale se caracterizeaz ă prin universalizarea perturba țiilor în toate
planurile: economic, financiar, social, polit ic, cultural, etnic, identitar, informa țional și
militar. Ele nu sunt un produs al haosului, dar pot fi analizate – cel pu țin în anumite
componente ale lor – prin t eoria haosului. Ele marcheaz ă marile momente de cotitur ă
istorică, trecerea de la un nivel de civiliza ție la altul și impun schimb ări radicale, mu-
tații strategice. În astfel de momente, se dezvolt ă tot felul de reac ții și tot felul de ac-
țiuni din partea unor entit ăți distincte, cele mai multe informale, care urm ăresc să ob-
țină anumite avantaje, pozi ții sociale etc. în folos propr iu sau în numele unor precep-
te, crezuri, ideologii, idealuri care define sc anumite concepte.
Acțiunile teroriste nu sunt și nu pot fi privite doar ca scursuri sociale, ca reac ții
demente, psihopate. Ele sunt efecte (c e-i drept, secundare, dar efecte!) ale st ărilor
care definesc criza și, de aceea, trebuie analizate împreun ă cu parametrii respec-
tivelor stări, cu cauzele care genereaz ă anormalitatea.
Cele mai multe dintre cauzele ac țiunilor sau reac țiilor de tip terorist țin de crize-
le identitare și, în consonan ță cu acestea, de cele politice. Terori știi doresc o alt ă or-
dine (social ă, economic ă, politică, economic ă, militară etc.), alt ă morală, alte rapor-
turi, alte ideologii, alte precepte, alte institu ții. Cei mai mul ți dintre ei – inclusiv lideri ai
organiza țiilor din care fac parte – n-au un model anume, nu știu foarte precis cum
trebuie s ă arate lumea pentru care lupt ă. Pe cei mai mul ți dintre ei nu-i intereseaz ă
10lumea propriu-zis ă, ci spectacolul lumii ca at are, dimensiunea lui punitiv ă, adică pute-
rea distrugerii, teama oribil ă pe care vor s-o instaleze și, mai ales, starea de angoas ă
pe care o genereaz ă în rândul lumii (îndeosebi la nive lul Puterii Politice) o astfel de
atitudine amenin țătoare și generatoare de moarte.
Terorismul nu este criz ă și nici reac ție la stările de criz ă. El este un produs al
lumii noastre, care trece dintr-o criz ă în alta, și se prezint ă ca un sistem haotic, dar
dinamic, procesual și foarte complex, cu evolu ții adesea imprevizibile. Terorismul ține
de patologia societ ății moderne, de marile discrepan țe și de neputin ța socială a omu-
lui. El nu este deci numai reac ție, ci (în primul rând) și mijloc de protest, de lovire și
de pedepsire a lumii. Aceasta este cea de a trei a concluzie foarte important ă pentru
înțelegerea esen ței actelor teroriste.
1.4.Managementul crizelor
Când se vorbe ște de crize, se au, în general, în vedere, situa țiile conflictuale
care pot degenera în confrunt ări grave, inclusiv armate. Acestea sunt generatoare de
războaie și pot aduce mari prejudicii or dinii existente, stabilit ății și securității sisteme-
lor sociale. Este și unul din motivele pentru care, în noul concept strategic NATO,
gestionarea crizelor ocup ă un loc foarte important. Prac tic, aceasta este noua confi-
gurație a filosofiei Alian ței. Rolul NATO este, de- acum, nu numai acela con ținut înde-
osebi în art. 5 al Tratatului, de ap ărare colectiv ă, ci mai ales acela de a ține sub lup ă
crizele și a le găsi rezolv ările corespunz ătoare. Dup ă atacul terorist din 11 septem-
brie 2001 asupra Statelor Un ite, rolul acesta cre ște foarte mult, dev ine, practic, pri-
mordial. Este pu țin probabil ca, în urm ătorii ani, s ă se întreprind ă vreun atac clasic
masiv asupra vreuneia dintre țările membre NATO care s ă necesite interven ția în for-
ță a Alianței, prin toate mijloacele sale militare sau cu o parte însemnat ă din acestea.
Cu alte cuvinte, r ăzboiul mondial, în formula lui clasic ă, cunoscut ă, devine improba-
bil, chiar imposibil. Dar crizele de natur ă socială, etnică, religioas ă, identitar ă și, mai
ales, terorist ă, se anun ță din ce în ce mai frecvente și mai complexe.
Gestionarea crizelor în st ările de haos presupune:
– Analiza temeinic ă a amenin țărilor și riscurilor;
– Sesizarea tensiunilor și instabilit ăților interne, regionale, generale;
– Prefigurarea și configurarea spa țiilor periculoase, a vulnerabilit ăților și punc-
telor-forte ale structurilor și acțiunilor care preced și condiționează stările de criz ă;
– Sesizarea și studierea posibilelor mecanisme de declan șare și de manifestare
a crizelor;
– Cunoașterea crizei privind mai ales urm ătoarele:
• Natura acesteia;
• Sfera de cuprindere;
• Conținutul;
• Evoluția sau involu ția;
• Forțele participante;
• Instituțiile pe care le afecteaz ă;
• Efectele imediate, pe termen mediu și, dacă e posibil, pe termen lung;
• Liderii;
• Punctele tari și punctele vulnerabile;
• Mecanismul de func ționare;
• Dacă faciliteaz ă sau nu ac țiuni de tip terorist;
• Sesizarea momentului (pragului ) în care criza, din reac ție socială, devine
amenințare gravă la adresa securit ății naționale, adic ă a momentului în ca-
re criza devine r ăzboi;
11- Soluționarea crizei.
Sesizarea (eventual, antic iparea) momentului în care criza devine r ăzboi este
partea cea mai important ă a gestion ării crizelor și are o importan ță cu totul special ă,
întrucât numai în felul acesta (cunoscând adic ă fizionomia crizei) se pot g ăsi la timp
soluțiile necesare. Este cea de a patra concluzie cu ro l foarte important în analiza te-
rorismului, în proiec ția crizelor din st ările de haos.
Dar acest lucru este foarte di ficil, întrucât fizionomia r ăzboaielor s-a schimbat
foarte mult, pe prim plan trecând r ăzboaiele informa ționale și cele fluide.
„Războaiele fluide (civile, etnice și religioase) sunt confrunt ări fără armate, f ără
fronturi, f ără lege. Sprijinite pe o mondializare economic ă și financiar ă sălbatică și
incontrolabil ă, ele pun în oper ă ceea ce politologul Zaki Ladi numea «fragmentarea
lumii». Aceste noi r ăzboaie utilizeaz ă filierele crimei organiza te, principalul beneficiar
al dezordinii mondiale care domin ă de la sfâr șitul războiului rece.“9
1.5.Terorismul și starea de anomie a sistemelor sociale
„Revolta și teroarea pl ătesc un pre ț. Ordinea și legea au un cost.“
Carl Sandburg
Una dintre ipotezele științifice ale acestei lucr ări privește terorismul ca manifes-
tare a stării de anomie a sistemelor sociale.
Privind societatea din perspectiv ă sistemică, ea este compus ă dintr-o mul țime
de elemente care ac ționează între ele atât de intens, încât st ările lor sunt interdepen-
dente și orice modificare a unuia duce la modific ări determinate în toate celelalte,
afectând ordinea social ă ce o caracterizeaz ă. Conceptul de ordine social ă include
ansamblul normelor, regulilor, obliga țiilor, interdic țiilor și practicilor sociale dintre indi-
vizi, grupuri și instituții sociale. Adic ă dreptul.
Pentru func ționarea și stabilitatea unei societ ăți, ordinea social ă reprezint ă o
condiție necesar ă, dar nu și suficient ă, motiv pentru care în orice societate ea este
dublată și de o ordine normativ ă (juridică, de drept, public ă, constitu țională etc.), care
este o ordine constrâng ătoare adresat ă persoanelor ra ționale în scopul accept ării și
respectării normelor fundamentale dintr-o societate.
În orice societate, ordinea social ă nu este ve șnică, imuabil ă și neschimb ătoare,
ci într-o permanent ă schimbare și transformare datorat ă acțiunii actorilor sociali im-
plicați în ea.
În ceea ce prive ște natura și funcțiile ordinii sociale , acestea sunt structurate în
două paradigme cu rol explicativ și în analiza terorismului : paradigma consensului
și paradigma conflictului .
1. Conform paradigmei consensului , ordinea social ă se datoreaz ă con-
sensului valoric și normativ al actorilor sociali fa ță de modelul etic, normativ și
cultural propus de societate; aceast ă paradigm ă este concretizat ă sub forma
teoriilor contractului social, ale pactului so cial sau ale princip iilor structuralist –
funcționalismului american (de ex., principiul consensului func țional al lui T.
Parsons).
2. Conform paradigmei conflictului , ordinea social ă este determinat ă ex-
clusiv de autoritatea regulilor și sancțiunilor impuse de factorii de putere din so-
cietate, ceea ce d ă naștere unor conflicte și tensiuni între actorii sociali.
9 WebEncyclo/Dossier.httm.
12Orice sistem social se caracterizeaz ă prin starea de echilibru , indiferent de na-
tura lui (static sau dinamic10, finalist sau de interac țiune11), iar orice dereglare a fun-
cționării sale, dereglare cauzat ă de dezintegrarea normelor ce reglementeaz ă com-
portamentul indivizilor și asigură ordinea social ă, reprezint ă o stare de anomie . Ano-
mia nu desemneaz ă o clasă unitară de fenomene, ci o no țiune al c ărei conținut impli-
că o multitudine de opozi ții între situa ții sociale și stări individuale, între aspecte soci-
ologice și psihologice, între proces e ipotetice sau reale.
În concep ția teoreticienilor sociali clasici, func ționarea adecvat ă a societ ății
presupune existen ța a trei condi ții de bază:
1. un sistem de rela ții solidare între elemente, care face s ă funcționeze
ansamblul social;
2. conștientizarea acestei solidarit ăți de către elementele în cauz ă;
3. o form ă de reglementare care „predetermin ă” modul în care ac țiuni-
le acestor elemente trebuie s ă convearg ă între ele.
În acest context, anomia este determinat ă, în esen ța ei, de lipsa de interac țiune
și coordonare între element ele sistemului social.
Analizând terorismul12 ca manifestare a anomiei sociale , constat ăm că el poate
fi luat în considerare din urm ătoarele puncte de vedere:
– al relației actorului social cu grupul din care face parte;
– al raportului dintre normele institu ționale și mijloacele efective utilizate de actor
în raport cu preferin țele și valorile sale induse prin procesul de socializare;
– al atitudinilor manifestate de actor în raport cu scopurile culturale, normele in-
stituționale și mijloacele efective de ac țiune.
Terorismul apare, a șadar, ca o stare de r ăzvrătire violent ă, de alienare activ ă:
există o motiva ție negativ ă a acțiunii actorilor sociali, considerat ă ca răspuns indivi-
dual la presiunile exercita te de structurile sociale și culturale (alienare), dar și o orien-
tare spre scopuri a acestor motiva ții în planul ac țiunii sau al ab ținerii de la ac țiune
(orientare activ ă). În raport cu scopurile cu lturale, normele institu ționale și mijloacele
efective de ac țiune, actorul social, caracter izat ca terorist, manifest ă atitudini de res-
pingere și înlocuire (respingere agresiv ă).
Analiza terorismului trebuie s ă ia în considerare și aspectul violenței (violența
anomică, în special), ca rela ție social ă și acțiune coercitiv ă exercitat ă asupra unor
persoane în vederea ob ținerii unui r ăspuns conform anumitor interese. Violen ța este
legată de urm ărirea unor scopuri depend ente de o serie de condi ții obiective și
subiective, de strategia care trebuie adoptat ă în anumite împrejur ări revoluționare.
Violența semnific ă un mijloc coercitiv util izat pentru asigurarea domina ției sau pentru
dobândirea unei pozi ții dominatoare, concretizat, în cazul de fa ță, sub forma tero-
rismului. Acest tip de rela ție socială se construie ște pe baza a trei elemente:
1. autorul violen ței:
• un individ, un grup de indivizi (a c ărui organizare poate fi atât formal ă,
cât și informal ă), o organiza ție, o institu ție;
10 Sistemele sociale statice reprezint ă o configura ție de stări ale elementelor sistem ului care sunt reci-
proc compatibile, prezentând o mare stabilitate; în schimb, în sistemele dinamice, schimb ările interne
sunt continui, f ără a se ajunge la forme de echilibru înalt stabile – echilibrul reprezint ă mai degrab ă un
proces continuu de echilibrare și reechilibrare.
11 Sistemele sociale finaliste sunt orientat e în totalitate spre realizarea unei finalit ăți, iar sistemele de
interacțiune (suprasistemele) sunt compuse din mai multe subsisteme, de regul ă finaliste, care in-
teracționează, tinzând s ă realizeze un anumit ec hilibru ce reprezint ă o rezultant ă a acestor interac ți-
uni.
12 Nu vom insista aici asupra defini țiilor terorismului. Trebuie doar subliniat faptul c ă terorismul este o
strategie politic ă al cărei principiu se bazeaz ă pe utilizarea sistematic ă a unor acte de violen ță în sco-
pul propagării insecurit ății.
13• există anumite interese și scopuri a c ăror realizare este urm ărită prin di-
verse mijloace.
2. victima, cel care suport ă violența:
• un individ, un grup de indivizi (a c ărui organizare poate fi atât formal ă,
cât și informal ă), o organiza ție, o institu ție, o țară, un sistem;
• există o serie de interese, de scopuri diferite de cele ale celui care exer-
cită violența sau, cel pu țin, sunt percepute ca atare.
3. acțiunea coercitiv ă, violența în sine:
• scopul const ă în: aproprierea unor resurs e sau dobândirea controlului
asupra acestora; dobândirea de putere, prestigiu, afec țiune; impunerea
simbolurilor și valorilor ce apar țin unor raporturi de for țe; obținerea ac-
ceptării și conform ării la aceste simboluri și valori;
• poate fi întreprins ă prin mijloace directe sau indirecte.
Într-o societate anomic ă, valorile sunt nedeterminate, normele sunt ambigue
sau lipsesc, iar reglement ările nu sunt coerente, ajungându-se astfel la situa ția în ca-
re nu se mai face diferen ța între revendic ările și speranțele legitime, pe de o parte, și
cele ilegitime, pe de alt ă parte. De asemenea, comportam entul indivizilor este supus
la o mare presiune de c ătre conflictul ce se na ște între normele acceptate și realita-
tea social ă, apărând cinci tipuri de reac ții posibile (conform teor iei lui R.K. Merton):
conformism, inovare, ritualism, retragere sau rebeliune. Aceast ă ultimă categorie,
unde se poate încadra și terorismul , este format ă din indivizi care resping atât valori-
le, cât și mijloacele existente, dar doresc în mod activ s ă le înlocuiasc ă cu unele noi
(care nu sunt valori) și să înșele astfel sistemul social.
Anomia, în viziune psihologic ă, reprezint ă principala maladie a omului modern.
Ea produce indivizi anomici caracteriza ți de câteva tr ăsături, dintre care unele sunt
specifice tipului terorist :
1. incertitudine și anxietate cauzate de conflictul intrapsihic profund, exis-
tent între credin țe și convingeri co ntradictorii;
2. orientare c ătre mișcări extremiste;
3. pierdere a sim țului coeziunii cu întreaga soci etate, ca urmare a mani-
festărilor de anarhie social ă și de individualism extrem;
4. dezorientare, disperare și insecuritate, ca elemente ale unei con științe
tragice ce resimte profund alterarea personalit ății. Ca efect, apare deli-
rul de persecu ție, sentimentul excluderii din grup și ura față de semeni,
sublimate în orient ări active c ătre mișcări și doctrine reac ționare sau
caracterizate și de reac ții violente, extreme;
5. stare de inadaptare în raport cu normativitatea și mecanismele confor-
mității, stare care genereaz ă indivizi revolu ționari și cu comportament
terorist;
6. atitudine a individului care, al ături de autoritarism, reprezint ă unul din-
tre cei mai importan ți factori determinan ți ai prejudec ăților rasiale;
7. trăsături de personalitate aflate în rela ții de dependen ță cu diferite opi-
nii, credin țe, convingeri, conduite sau factori emo ționali ce duc la mani-
festarea comportamentului de natur ă teroristă.
O viziune complet ă asupra terorismului ca manife stare a anomiei sociale poate
fi construit ă numai prin analiza tuturor elementelor (câteva dintre ele prezentate mai
sus). În declan șarea acțiunii umane cu caracter terorist au o importan ță deosebit ă
atât institu țiile, cât și mediile sociale și colectivit ățile. Orice evaluare unilateral ă a fe-
nomenului terorist nu duce la cunoa șterea și înțelegerea acestuia (în sensul sesiz ării
cauzelor care-l produc și mecanismelor de func ționare), ci, dimpotriv ă, la adâncirea
14și mai mult a misterului, întruc ât terorismul nu este o simpl ă reacție, ci un fenomen
foarte complex, cu determina ții multiple, ramificate social și înstufate psihologic.
2.AMENINȚĂRI ȘI RISCURI DE NATUR Ă TERORIST Ă
Amenințările și riscurile de natur ă teroristă nu au limite. „Arma“ principal ă a te-
rorismului este omul, în spe ță, omul disperat sau omul manipulat , adică adus în stare
de disperare sau de răzbunare , dar și omul „demiurg“ , omul pedepsitor , omul-călău,
care se consider ă destinat și predestinat a îndeplini o misiune suprem ă, a se sacrifi-
ca sau a sacrifica pe oric ine pentru a duc e la bun sfâr șit o sarcin ă ce vine dintr-un
spațiu sacru, dintr-o lume care-l domin ă și care are menirea de a o distruge cât mai
repede și cât mai violent pe cea real ă și, evident, de a o înlocui.
Omul este o fiin ță creativă, imaginativ ă, indiferent în ce postur ă s-ar afla. Tero-
rismul îl folose ște ca arm ă, pentru c ă el, omul, poate p ătrunde oriunde, poate distru-
ge orice. Omul poate înlocui o rachet ă de croazier ă; o rachet ă de croazier ă nu va pu-
tea înlocui niciodat ă un om. Iat ă de ce terorismul se consider ă superior oric ărei ripos-
te, oricărei acțiuni și oricărei reacții. Spațiul virtual al teroristului este unul al distruge-
rii spectaculoase, al c ăutării și pedepsirii cu moartea a celor pe care îi consider ă vi-
novați. Aceasta este cea de a cincea concluzie care atrage aten ția asupra profunzi-
milor actului terorist, pr ivit uneori doar ca o reac ție superficial ă și psihopat ă.
Terorismul se consider ă „justițiar“ și mesianic și, în acela și timp, punitiv. El este
însă arogant și exclusiv, unilateral și ireconciliant. Unii îl cred un fel de feed-back,
pentru că, în ultim ă instanță, el este un produs social, este un fel de „cancer“ al soci-
etății omene ști. Un cancer care se autoiluzioneaz ă că ar fi… balsam.
Această filozofie nu este nou ă. Ea s-a manifestat și în antichitate, și în epoca în
care legiunile romane h ălăduiau întinsurile Europei și Africii, dar și în vremea invaziei
mongole sau în cea a Evului mediu, or i în cea de acum, care a generat ac țiunea
drastică din Afganistanul de azi. Nou ă este doar „tehnologia“ terorismului, nou este
arsenalul mijloacelor, procedeelor și acțiunilor. Dar argumentel e sunt neschimbate de
sute de ani.
Care sunt deci principalele amenin țări de natur ă teroristă? Cum se grupeaz ă
ele din punct de vedere al ariei geografice, pe țări, pe ideologii și pe civiliza ții? Care
sunt cauzele acestora?
Principalele amenin țări de natur ă teroristă, în cadrul r ăzboiului mondial te-
rorism-antiterorism care tocmai s-a declan șat, se contureaz ă a fi, în continuare,
următoarele:
Posibilitatea folosirii de c ătre organiza ții, grupări sau persoane teroriste a
armelor de distrugere în mas ă;
Pregătirea și efectuarea unor posi bile atacuri asupra bazelor nucleare ale ță-
rilor care posed ă astfel de mijloace, precum și asupra întreprinderilor chimi-
ce, laboratoarelor biologice etc., pentru a procura armament nuclear, chimic
și biologic sau pentru a detona astfel de arme la fa ța locului, în spa ții deschi-
se/închise, în zone aglome rate sau oriunde s-ar g ăsi ele (pe mijloace de
transport feroviar și rutier, în reactoare nuclear e, la bordul unor nave sau ae-
ronave, în sta ționare etc.) și a produce catastrofe spectaculoase, în numele
unor ideologii, unor principi i considerate sacre sau pur și simplu din asuma-
rea voca ției de a pedepsi;
Proliferarea ac țiunilor punitive sau de r ăzbunare împotriva celor care au de-
clanșat campania antiterorist ă și a țărilor care fac parte din coali ția
antiterorist ă;
15 Continuarea ac țiunilor de natur ă teroristă – individuale, de mic ă amploare,
sau organizate, de amploare – împotriva democra țiilor occidentale;
Continuarea asasinatelor și acțiunilor de lovire a tutu ror celor care, într-o
formă sau alta, se opun st ării de haos favorabile prolifer ării crimei organiza-
te, traficului de droguri și de carne vie, câ știgului ilicit;
Efectuarea unor atacuri as upra sistemelor de protec ție a mediului, barajelor
și folosirea de șeurilor toxice și radioactive pentru a produce catastrofe eco-
logice;
Continuarea și diversificarea asasinatelor politice;
Atacarea școlilor, a institu țiilor de cercetare, a laboratoarelor și unităților eco-
nomice de importan ță națională sau interna țională, pentru a produce panic ă
și teroare;
Atacarea sistemelor de valori și a institu țiilor de cultur ă;
Crearea de diversiuni pent ru a provoca nesiguran ță, tensiuni, instabilit ăți și
chiar riposte violente și a adânci starea de anomie a sistemelor sociale;
Continuarea și chiar intensificarea atacurilo r cu bombe, explozivi plastici și
alte mijloace artizanale asupra popula ției, în locuri aglomerate și, pe cât po-
sibil, în prezen ța mass media;
Degradarea, în continuare, a condi ției umane și, din aceast ă cauză, prolife-
rarea terorismului psihopat;
Menținerea și chiar cre șterea ac țiunilor teroriste de sorginte etnic ă pentru
distrugerea ideii de convie țuire și cultivarea individualismului feroce, a agre-
sivității în purificarea etnic ă, a separatismului etnic;
Acțiuni de natur ă teroristă în ciberspa țiu în vederea cre ării unor perturba ții
grave în sistemele de comunica ții, distrugerea sistemelor de comand ă și
control, a sistemelor bancare, viru sarea bazelor de date, crearea unei st ări
de haos generalizat în sistemele de informa ții.
Acestea ar fi princi palele repere ale spa țiului amenin țărilor de tip terorist. Spec-
trul amenin țărilor teroriste este îns ă mult mai larg. Practic, nu se poate alc ătui un ca-
talog exhaustiv al amenin țărilor și riscurilor de natur ă teroristă, așa cum nu se poate
alcătui un catalog cu produsele inteligen ței negative. Aceste amenin țări și, în conso-
nanță cu ele, riscurile aferente sunt nelimitate. Pe unele le putem anticipa, pe altele
nu. Ar fi posibil ca, în scurt timp, terorismul s ă recurgă la un nou tip de arm ă pe care
o putem numi arma genetic ă.
Dar tocmai acesta este și unul din obiectivele strate gice ale tero rismului, ale
războiului de tip terorist: crearea nesiguran ței, universalizarea și permanentizarea
amenințării, altfel spus, atârnarea unei noi s ăbii a lui Damocles deasupra lumii, dea-
supra civiliza ției și valorilor acesteia.
„Bush a declarat în fa ța Adunării Generale a Na țiunilor Unite c ă instigatorii aten-
tatelor din 11 septembrie as upra Statelor Unite preg ătesc alte opera țiuni, susceptibi-
le de a atinge oricare țară. Ei caută – a spus el – arme nucleare, chimice și biologice
și nu vor ezita s ă le foloseasc ă. «Lumea întreag ă este confruntat ă cu cea mai oribil ă
dintre perspective: ace ști teroriști sunt în c ăutare de arme de distrugere în mas ă pen-
tru a transforma ura lor în holocaust. Ne a șteptăm să recurgă la arme chimice, biolo-
gice și nucleare de îndat ă ce vor fi în m ăsură să o facă» a precizat pre ședintele ame-
rican.“13
Riscul terorist este la ordinea zilei, amplificat de mass media și deja univer-
salizat. Terorismul n-are țară și nu cunoa ște granițe. El s-a „mondializat“ înaintea in-
13 După Randall Mikkelsen, Le terrorisme de demain risque d' ętre nucléaire dit Bush a l'ONU,
http://fr.news.yahoo.com/011111/85/28tpx.html
16formației și economiei, sau concom itent cu acestea, și-a creat celule pretutindeni, a
proliferat amenin țător și sfidător, ascuns și spectacular.
Spectrul terorismului, a șa cum s-a spus deja, este foarte larg și nu se reduce la
acțiunile unor organiza ții, ale unor persoane, grupuri etnice, religioase etc. Exist ă un
terorism exercitat de factorul economic, unul exercitat de un stat împotriva altui stat,
de o politic ă împotriva altor politici, de o ideo logie împotriva altor ideologii, și lista ar
putea fi continuat ă.
La aceste provoc ări, lumea reac ționează cum poate. Spre exemplu Greenpeace
a cerut „oprirea imediat ă a exportului de de șeuri nucleare“14, de care se fac vinovate
nu organiza țiile teroriste, ci unele state. Existen ța acestei probleme a depozit ării de-
șeurilor nucleare este de natur ă să terorizeze lumea și nu va fi departe vremea când
nu i se va mai putea da o replic ă pe măsură.
Amenințările de tip terorist nu au frontiere. Au îns ă surse, resurse și cauze.
Aceste amenin țări pot avea un caracter local, urm ărindu-se intimidarea unui stat, a
unui partid, a unei personalit ăți cu privire la politica dus ă în zonă (atentatele împotri-
va lui Luis Delamare, a ambasadei franceze din Liban, luarea de osta tici în Liban, în
Iran sau terorismul algerian). Ele pot avea îns ă și unul mult mai larg, chiar mondial.
Unele pot fi ac țiuni pentru „pedepsirea“ unu i stat sau a unui conduc ător pentru
politica pe care o duce, pentru ceea ce face (ac țiunile împotriva Iugoslaviei și a lui
Slobodan Milo șevici, dar și cele desf ășurate împotriva ambas adelor americane în
Africa, asupra intereselor franceze pe timpul eseurilor nucleare etc.).
Sunt și acțiuni care lovesc peste tot în lume for țele turce ști, altele țin de o
filosofie integralist ă, fundamentalist ă, intolerant ă, separatist ă etc., cum sunt, spre
exemplu, ac țiunile separati știlor basci și cele ale palestinienilor în Orientul Apropiat.
De asemenea, este foarte greu s ă se facă distincție între acte care sunt teroriste
și cele care sunt ac țiuni normale, justificate împot riva unor decizii ce afecteaz ă o par-
te a popula ției, împotriva procesului de globalizare, împotriva unor for țe politice, a
unor regimuri nepopulare sau dictatoriale etc.
Dar și aceste mi șcări au o mul țime de forme de exprimare, de materializare, de
nuanțe, de conota ții, de moduri de a percepe și de a justifica ceea ce fac. Spre
exemplu, o mi șcare care se opune unor regimuri ce practic ă discriminarea și nu re-
cunosc drepturile unor etnii constitutive sau care î și doresc autonomie, separare, in-
dependen ță etc., cum sunt guvernele din Turcia, Peru și Israel, sus ținute în mod ofi-
cial de Statele Unite și de alte țări occidentale sau de indiferen ța acestora fa ță de ce
se întâmpl ă acolo, consider ă că terorismul este unicul mi jloc de a se face auzit ă, de
a atrage aten ția lumii și a forța o soluție.
Quebec putea fi un teatru de violen țe politice datorit ă, pe de o parte, extremi ști-
lor și separati știlor, în situa ția în care suverani știi erau împin și spre disperare, și, pe
de altă parte, din cauza anumitor minorit ăți autohtone care doreau s ă-și mențină pri-
vilegiile.
Peru și Columbia sunt zone de violen ță în America latin ă. Aici, de ani de zile,
amenințările se țin lanț. În Africa, de asemenea. Dac ă procesul de anexare a Saharei
la Maroc se va definitiva, Frontul Polisario va genera un risc de tip terorist? E greu de
răspuns tran șant. Dar o astfel de eventualitate nu poate fi exclus ă. Ceea ce se în-
tâmplă în momentul de fa ță în Algeria, în Nigeria, în Ango la, în Somalia sunt acte fe-
roce, prin care se urm ăresc scopuri extrem de diferite. For țele angajate în conflict vi-
zează, evident, cucerirea puterii, în ti mp ce elementele care se afl ă în spatele aces-
tora urmăresc men ținerea unui haos în zonele respec tive pentru a profita de pe urma
14 Départ d'un convoi de déchet s nucléaires pour l'Allemagne di manche, http://fr.news.yahoo.com/
17acestei situa ții (spre exemplu, în Angola, se realizeaz ă afaceri ilegale fabuloase cu
petrolul și diamantele din aceast ă țară).
Există unele date potrivit c ărora inclusiv Arabia Saudit ă, unde o parte a popula-
ției nu agreeaz ă prezența american ă în zonă, s-ar afla la originea unor acte și chiar
mișcări teroriste.
Astfel de acte se produc și pe continentul asiatic, î ndeosebi în zona caucazian ă
și în cea de contact a civiliza țiilor. Se consider ă că Afganistanul – țară aflată tocmai
pe o falie interciviliza țională – a fost și mai este înc ă o bază de antrenament pentru
diferite organiza ții teroriste, inclusiv pentru re țelele Al Qaida, ceea ce a și determinat
reacția pe măsură a Statelor Unite ale Am ericii, în urma atentatelor teroriste din 11
septembrie 2001 de la New York și Washington.
În Asia Central ă, îndeosebi în zona Caucazului, se deruleaz ă conflicte care ne-
cesită o analiz ă foarte atent ă a filosofiei acestora, întrucât se consider ă că ele se si-
tuează undeva la grani ța dintre terorism și banditism. Zona se afl ă, de asemenea, la
o confluen ță violentă între civiliza ții, în care ofensiva islamist ă se izbește de bătălia
pentru petrolul caspic și de reflexele sovietismului și fundamentalismului și, bine-
înțeles, de configura ția actuală a spațiului strategic post-sovietic.
În Orientul Mijlociu se bat cap în cap: terorismul palest inian, terorismul kurd, ex-
tremismul evreiesc și, posibil, chiar terorismul yemenit.
Apoi, aici, din cauza barajului turcesc de pe fluviile Tigru și Eufrat, de pe terito-
riul Turciei, dac ă un astfel de proiect se va finaliza, oricând este posibil s ă se declan-
șeze un „r ăzboi al apei“, care se va desf ășura prin toate mijloacel e posibile, inclusiv
prin acțiuni de tip terorist.
Numeroasele etnii din Birmania au fost supuse unei dictaturi. Țara se confrunt ă
cu o situa ție instabil ă, datorită presiunilor autonomi știlor (mai ales a celor kareni) și
acțiunilor armatelor produc ătorilor de droguri și de pietre pre țioase. Se afl ă aici și un
oleoduct care traverseaz ă ținutul karen.
Există numeroase forme de terorism – pakistanez, hindus, talmuk, șiik etc. – ca-
re exercit ă presiuni și riscuri și asupra continentului european, datorit ă prezenței a
numeroșilor talmuci în Europa și atitudinii lor rebele fa ță de autoritatea de stat.
Aceste tipuri de riscuri sunt, în general, previzibile. Ele țin de o anumit ă filozofie
a nemulțumitului, a celui care se consider ă frustrat și persecutat.
Se manifest ă însă și riscuri care vin din in teresul diferitelor entit ăți, diferitelor
grupuri care nu se afl ă în lumea a treia, ci în interiorul civiliza ției de tip occidental.
Acestea contest ă (sau pun la îndoial ă) universalitatea valorilor civiliza ției occidentale
și unele ac ționează prin mijloace teroriste împotriva acesteia. Terorismul „cotidian“
ține însă de interesul unor grupuri care eludeaz ă legea și dreptul, care doresc s ă im-
pună „dreptul“ lor și legea lor.
„Recenta evolu ție a tehnologiilo r militare, apelat ă de strategi prin vocabula
RAM (revolu ția în afacerile militare) favorizeaz ă «privatizarea violen ței» prin formarea
unor mici armate profesi oniste dotate cu armament și echipamente perfec ționate.
Acestea pot s ă urmărească propriile lor obiective sau s ă-și închirieze serviciile unor
puternici și bogați comanditari.(…) Aceast ă «privatizare» a violen ței nu afecteaz ă ime-
diat și de o manier ă semnificativ ă stabilitatea interna țională. Totuși, pe termen lung, ea
fragilizeaz ă fundamentul societ ăților, legile, constitu ția, viitorul.Gangsterii și bandele
înarmate prolifereaz ă în metropole și în zonele de non-drept, care se afl ă în expansiune
continuă. Radicalizându-se, revendic ările identitare și religioase alimenteaz ă tribalismul
înarmat, sectarismul și terorismul. Cartelurile drogurilor și alte organiza ții criminale dre-
nează capitaluri mai importante, mai substan țiale decât bugetele anu mitor state membre
18ONU. Delincven ța planetar ă, ce se afl ă în creștere, este una din amenin țările cele mai
serioase care apas ă asupra p ăcii în acest mileniu“15.
3.FIZIONOMIA TERORISMULUI . ORGANIZA ȚII ȘI STRUCTURI TERORISTE
3.1.Defini ții date terorismului
Definițiile date terorismului sunt numeroase și foarte diversificate. Unele consi-
deră acest fenomen ca fiind normal, ca reac ție la „virusarea“ si stemelor societale și la
bulversarea sistemelor de valori, altele îl plaseaz ă în formele extreme de manifestare
a violenței umane, iar cele ma i multe îl consider ă un fenomen de patologie social ă,
adică o reacție anormal ă, asimetric ă, chiar atipic ă și, în general, cu totul dispropor ți-
onată la progres, la tendin țele evolutive ale societ ăților.
Desigur, aceste defini ții își au importan ța lor, întrucât analizeaz ă, din varii punc-
te de vedere, un fenomen – fenomenul terorismului – și îl plaseaz ă într-o ontologie
socială și ea foarte diversificat ă și foarte complex ă.
Termenul de terorism vine din limba latin ă, de la cuvintele terror-terroris, și are
conotație militar ă. Terorismul era folosit de legi unile romane pentru a impune legea
lor, înspăimântând popula ția și obligând-o astfel la su punere. Hitler avea și el o atitu-
dine extrem de favorabil ă față de terorism. Unul din principiile dup ă care se ghida și
pe care-l enun ță în „Mein Kampf“ era acela potrivit c ăruia „singurul mijloc de a câ ști-
ga cu ușurință împotriva ra țiunii îl reprezint ă teroarea și forța“.
Primele încerc ări de definire a terorismului din punct de vedere juridic au ap ărut
în timpul „Conferin țelor Interna ționale pentru Unificarea Legii Penale”, prin intermedi-
ul lui Quintilliano Saladana, ca re a introdus, în 1925, în c adrul Academiei de la Haga,
conceptul de „crim ă internațională” (ce includea în sfera sa de definire crimele împo-
triva drepturilor omului și crimele comise împotriva șefilor statelor str ăine sau a re-
prezentan ților diplomatici ai acestora). Datorit ă inabilității statelor de a c ădea de
acord asupra definirii „cri mei politice” sau a determin ării exacte a ceea ce constituie
un act terorist, patru conferin țe interna ționale au e șuat în încercarea de a defini tero-
rismul.
În cadrul conferin ței de la Copenhaga din anul 1935 se ajunge la definirea ju-
ridică a terorismului ca „act voluntar comis împotriva vie ții, integrit ății fizice, s ănătății
sau libert ății oficialit ăților; orice act care primejduie ște o comunitate, creeaz ă o stare
de teroare în vederea schimb ării autorit ăți publice sau împiedicarea ac țiunilor aceste-
ia, sau care urm ărește deranjarea rela țiilor interna ționale ”.
Prima „Conferin ță a Ligii Na țiunilor pentru prevenirea și pedepsirea teroris-
mului” a avut loc între anii 1935-1936, în cadrul acesteia adoptându-se definirea
actelor teroriste ca „actele criminale îndreptate îm potriva unui stat, astfel gândite și
concepute s ă creeze teroare în min țile persoanelor particular e, a grupurilor sociale
sau a opiniei publice ” .
În 1972, administra ția american ă a înaintat, în cadrul celei de-a șasea Adun ări
Generale a ONU, memoriul „Propunerea SUA privind legiferarea conven ției pentru
prevenirea și pedepsirea anumitor acte de terorism interna țional” , finalizat ă cu deci-
zia ONU de a stabili un „Comitet Ad Hoc pentru terorismul interna țional”.
La 9 decembrie 1985, ONU a adoptat pentru prima dat ă o rezolu ție de con-
damnare a actelor teroriste, definindu-le ca „acte criminale”.
15 WebEncyclo/Dossier.httm.
19„Terorismul este o problem ă a oamenilor care plonjeaz ă într-o logic ă a urii fără
limite, pentru care toat e valorile ce fundamenteaz ă societatea noastr ă occidental ă și
mai ales respectul fa ță de viața umană nu mai au curs“ 16.
Terorismul are o plaj ă foarte larg ă de scopuri, obiective și nu poate fi redus la
ceea ce s-ar numi patologie social ă. Dar el este un produs al societ ății omene ști, vine
din interiorul civiliza țiilor și se prezint ă ca o trecere la limit ă, ca un summum al acu-
mulărilor negative.
Uneori este vorba de „grupuri teroriste locale care caut ă pur și simplu s ă utili-
zeze terorismul pentru a- și procura resursele necesare ducerii r ăzboiului lor de gueri-
lă. Frontiera între banditism și terorism este flexibil ă. Este ceea ce, într-un anume
sens, s-a observat în Asia Central ă unde s-a procedat la sechestrarea occidentalilor
(în vederea r ăscumpărării lor) și în Yemen.“17
Bătălia pentru resurse, mondializarea informa ției și a economiei – atât cea „po-
zitivă“, necesar ă și folositoare oamenilor, na țiunilor și statelor, cât și cea „negativ ă“,
profitabil ă doar pentru lumea interlop ă, pentru criminalitate, traf ic de droguri etc., adi-
că pentru partea social ă distructiv ă – produce efecte dintre cele mai ciudate.
Terorismul se prezint ă ca un fenomen social extrem de complex, constând din
manifestarea spectaculoas ă a violenței, cu scopul de a atrage aten ția, a însp ăimânta,
a chinui și a impune un anumit tip de comportament, uneori, pur și simplu pentru a
teroriza, printr-o gam ă foarte diversificat ă de acțiuni-limită, în care omul este deopo-
trivă armă și victimă, călău și condamnat.
Terorismul are cauze și efecte. El se prezint ă ca un aisberg, care amenin ță nu
numai cu ceea ce se vede, ci mai ales cu ceea ce nu se vede. Poate avea explica ții,
nu însă și justificări sau ra țiuni suficiente. Terorismul frizeaz ă iraționalul. El nu este
înfruntare sau confruntar e, ci anormalitate, ur ă, patologie social ă, inteligen ță crimina-
lă, mârșăvie.
Terorismul militar nu este altceva decât un terorism practicat prin mijloace mili-
tare de c ătre structuri militar e. Sunt bine cunoscute formele de terorism militar din re-
gimurile dictatoriale, ca și cele care se practic ă îndeosebi în America Latin ă.
Terorismul militar are câteva caracteristici care-l diferen țiază de celelalte forme
de terorism:
este un terorism „organizat“, ce- și fixează scopuri și obiective precise18 pe
care le duce la îndeplinire pe etape, în mod planificat;
este instrument de presiune care, de cele mai multe ori, se prezint ă doar
ca o expresie militar ă (o component ă militară) a terorismului de stat;
este o form ă de manifestare a terorismului politic; de și există impresia c ă,
uneori, terorismul militar este independent de cel politic, el nu poare fi alt-
ceva (atunci când nu vine di n partea vreunui grup de dezaxa ți) decât o ex-
presie militar ă a unui extremism politic (spr e exemplu, teroarea legionar ă
din anii ’41);
poate fi exercitat uneori de fo ști militari (în cea mai mare parte dezaxa ți
sau trecu ți în lumea crimei or ganizate) care urm ăresc anumite obiective și,
în acest scop, se grupeaz ă în organiza ții teroriste .
16 La guerre contre le terrorisme, de Christi an Delanghe, general (r) de corp de armat ă, 18.09.2001,
www.fr.strategie.org.
17 RAPPORT DE 2-eme PHASE 51-eme SESSION NATION ALE Comité 2 „ Les Fragilites de l’Europe
face au terrorisme“, mai 1999.
18 Într-un fel, terorismul militar al zilelor noastre, ca re nu se exercit ă numai de forma țiuni paramilitare,
ci și de țări și structuri militare moderne, bine înzestrate, es te o continuare a celui exercitat de legiunile
romane pentru supunerea popula țiilor din teritoriile cucerite.
20
3.2.Scurt ă istorie a flagelului terorist
Legiunile militare romane foloseau drept tactic ă și strategie împotriva popula ției
inamice teroarea , cu scopul de a o pacifica și a o supune (pax romana) . Metodele de
acest gen sunt îns ă mult mai vechi. Se întâlnesc la multe triburi antice. Administra ția
romană le-a „împrumutat de la antici“ și le-a folosit cu succes pentru realizarea obiec-
tivelor sale. „De pildă, pentru «omogenizarea» etnic ă, asiro-babilonienii și egiptenii
utilizau pe scar ă largă deportările masive de popula ții, fenomen relatat nu numai de
inscripții străvechi, ci îndeosebi de Vechiul Testament, unde se arat ă pe larg avataru-
rile evreilor, dar și riposta acestora la un asemenea «tratament» violent. Romanii au
combinat metoda de «pacificare», dar și de epurare etnic ă în teritoriile ocupate, cu
recrutările de b ărbați valizi în armat ă, momindu-i cu salarii bune și acordarea de
drepturi atr ăgătoare dup ă lăsarea la vatr ă. În timp ce o bun ă parte dintre cei mai vi-
guroși bărbați ai unei etnii, încorporat ă în armat ă, era transferat ă cât mai departe de
locul ei de ba ștină, prin deplas ări militare, în locul ei erau adu și, după același tipic,
tineri osta și de alte etnii. A rezultat o amalgam are, un amestec de popoare, finalul fi-
ind slăbirea pân ă la anihilare a rezistentei acestora. Dou ă popoare s-au putut opune
forței militare romane și terorismului practicat de acea sta. Este vorba de geto-dacii
care, folosind avantajul oferit lor de mun ți și păduri, au reu șit să-i țină locului pe inva-
datori, ba chiar s ă-i forțeze la un moment dat s ă se retrag ă peste Dun ăre. Apoi de
germanii înving ători în Pădurea Teutoburgic ă asupra legiunilor romane, oprindu-le din
înaintare spre inima teritoriilor lo r. În afara terorismului militar și a disloc ărilor etnice,
romanii au avut inteligen ța de a îngloba în Panteonul lor religios toate zeit ățile popu-
lațiilor pe care le supuneau, evitând în acest fel și conflictele de ordin cultic.“19
Triburile barbare și romanii practicau un fel de „teror ism de stat“ sau terorism al
celui mai tare (exista și un drept – dreptul celui mai puternic) prin care se ob țineau
efecte spectaculoase. Reac ția la un astfel de terori sm erau fuga, supunerea și, rare-
ori, răzvrătirea. Răscoala lui Spartacus este una din acele r ăzvrătiri spectaculoase
care au uimit epoca roman ă și au pus în oper ă un principiu ce a guvernat și încă mai
guverneaz ă lumea: la teroare se r ăspunde prin teroare, la violen ță prin violen ță.
„De-a lungul timpului, no țiunea de terorism și-a modificat în țelesul. La un mo-
ment dat, în Evul Mediu, crucia ții, porniți să elibereze Ierusalimul și Mormântul Sfânt
din «mâinile» credincio șilor lui Muhammad, s-au v ăzut loviți de împotrivirea b ăștinași-
lor, care-i socoteau pe de o parte invadatori, iar pe de alta și «necredincio și», deoa-
rece creștinii nu-l venerau pe profetul lor. Cei mai înver șunați s-au dovedit a fi mem-
brii sectei musulmane arabe «hashihishin» (asa sin), care ucideau f ără scrupule, și
creștinii, luptând pân ă la unul, convin și că, murind pentru credin ța lor religioas ă, vor
avea parte de Paradisu l lui Allah, ferici ți veșnic și îmbuibându-se din mun ți de pilaf,
înconjura ți de cadâne. «Asasin» a devenit de atunci, prin in termediul crucia ților, care-
i considerau pe musulmanii respectivi drept terori ști, un termen ce-a r ămas ca sino-
nim criminalilor ce ucid cu cruzime. Îns ă tot de atunci, de și religia mahomedan ă in-
terzice sinuciderea, s-a perpetuat o credin ță sectară, în virtutea c ăreia a muri pentru
Allah ar fi un gest r ăsplătit prin așezarea celui ce se jertfe ște direct în Paradis. A șa s-
au născut Intifada și Jihadul islamic, care stau la baza terorismului de esen ță arabă.
Intifada și Jihadul sunt denumirile pe care le dau mu sulmanii atacurilor asupra evrei-
lor și celor pe care le sus țin, indiferent de credin ța lor religioas ă. Aparent, un aseme-
nea comportament intolerant pare o form ă a luptei de ap ărare a fiin ței naționale ara-
be, îmbrăcând conota ții patriotice. Este iluzoriu a gândi în acest mod. C ăci a pune pe
19 Gh. Bassarabescu, Terorism, între istorie și actualitate , CLIPA, nr. 518, din 27 septembrie 2001.
21picior de egalitate lupta armat ă desfășurată, de pildă, în plin r ăzboi, de c ătre partizani
sau maquisarzi împotriva inam icului înarmat, ocupant al țării este una și alta este a
teroriza popula ții inocente, copii, femei, b ătrâni neînarma ți, ucigând doar de dragul
de a ucide, în numele lui Allah.
Este interesant de observat aici dou ă momente istorice petrecute în secolul tre-
cut în spa țiul arab. Unul îl constitu ie lupta de eliberare na țională a popoarelor arabe
dusă împotriva otomanilor, de aceea și religie cu ei, în timpul Primului R ăzboi Mondi-
al, susținuți de armata britanic ă de religie cre ștină, când intoleran ța și fanatismul con-
fesional nu s-au manifestat, l ăsând loc ra țiunii. Pe acest fond corect, arabii și-au do-
bândit libertatea. Al doilea moment este ma rcat de manipularea s entimentului religios
al arabilor, de c ătre naziști, în timpul celui de-al Doilea R ăzboi Mondial, cu scopul de
a slăbi influenta franco-britanic ă în zonă. Exact aceast ă propagand ă hitleristă crimi-
nală a deturnat spiritul pasiv al arabilor, convin și că totul este predestinat de Allah și
ce se întâmpla trebuia s ă se întâmple. Prin urmare, c ă lupta și împotrivirea nu- și au
loc. Astfel, nazi știi au readus în ac tualitate mentalit ăți de mult p ărăsite de arabi dup ă
cruciade și chiar dup ă expediția lui Napoleon Bonaparte în Egipt și Orientul Apropiat.
Întărâtați împotriva atât a englezilor cre știni, dar și a evreilor, fanaticii islamici arabi și
nu numai au devenit, de-a l ungul deceniilor, exponen ții terorismului antioccidental.
Prin mimetism, terorismul apare ast ăzi nu numai la musulmani, dar și la alte popoare,
ca, de pild ă, la japonezi, tamili, bengalezi, taliban i etc., la care sinuciderea ritual ă es-
te considerat ă un gest de onoare și suprem ă jertfă. Indiferent cum se petrece, dac ă
această sinucidere are ca efec t asasinarea deliberat ă a unor oameni nevinova ți, ea
devine un act de terorism, condamnat de societate.
Sigur, se afirm ă ca violen ța naște violen ță sau, cum spune dictonul, «Cine
scoate sabia, de sabie va pieri!». Este adev ărul pur în aceast ă aserțiune de mare
bun simț. O dovede ște din plin sfâr șitul nu numai al fiec ărui terorist în parte, dar și al
grupărilor teroriste, indiferent dac ă ele se numesc «brig ăzile roșii», «mujahedini»,
«aynu» sau cine știe cum. Singura solu ție valabil ă pentru rezolvarea conflictelor de
orice natur ă este dialogul, compromisul. Din nefericire, când î și face loc terorismul,
rațiunea dispare, înlocuit ă fiind de fanatism, de or birea gândirii logice și a valorilor
esențiale.“20
Convenția european ă pentru reprimarea terorismului precizeaz ă, încă din arti-
colul 1, c ă „Pentru nevoile de extr ădare între statele contractant e, nici una din infrac-
țiunile men ționate mai jos nu va fi considerat ă ca infrac țiune politic ă, ca infrac țiune
conexă la o infrac țiune politic ă sau ca infrac țiune inspirat ă din mobiluri politice:
a. infrac țiunile cuprinse în sf era de aplicare a Conven ției pentru represiunea
capturării ilicite de aeronave, semnat ă la La Haye, la 16 decembrie 1970;
b. infrac țiunile prev ăzute de Conven ția pentru pedepsirea (sanc ționarea, re-
primarea) actelor ilicite î ndreptate contra securit ății aviației civile, semnat ă
la Montreal la 23 septembrie 1971;
c. infrac țiunile grave constituite dintr-un atac contra vie ții, integrit ății corporale
sau libert ății persoanelor care au dreptul la protec ție interna țională, inclusiv
agenții diplomatici;
d. infrac țiunile care comport ă răpirea, luarea de ostateci sau sechestrarea ar-
bitrară;
e. infrac țiunile comportând utilizarea de bom be, grenade, fuzee, arme auto-
mate, scrisori sau plicuri-capcan ă, în măsura în care o astfel de utilizare
prezintă un pericol pentru persoane;
20 Gh. Bassarabescu, Terorism, între istorie si actualitate , CLIPA, nr. 518, din 27 septembrie 2001.
22f. tentativa de comitere a uneia dintre infrac țiunile precizate sau participarea
în calitate de coautor sau complice a unei persoane care comite sau în-
cearcă să comită o astfel de infrac țiune.“21
Aceasta era, în 1977, viziunea asupra tero rismului. El nu era considerat ca
având o determina ție politică, nu era considerat un act politic, deci un r ăzboi, ci o in-
fracționalitate. De ace ea, autorii conven ției, dată fiind bipolaritat ea acelor vremuri și
lupta pe toate fronturile între cele dou ă sisteme din timpul r ăzboiului rece, au avut
mare grij ă să separe actele teroriste de ac țiunile politice propriu-zise, indiferent dac ă
acestea din urm ă erau sau nu erau legitime.
Schimbarea viziunii asupra te rorismului a fost determinat ă, fără îndoială, de
atacurile kamikaze asupra cl ădirii Pentagonului și complexului World Trade Center
din Statele Unite ale Americ ii de la 11 septembrie 2001.
După ce lucrurile s-au mai lini știt și campania împotriva principalului suspect –
Osama ben Laden – și a Afganistanului, țară care ad ăpostea centre de antrenare a
teroriștilor – a intrat în line dreapt ă, au început din nou s ă fie puse întreb ări cu privire
la caracterul și natura ac țiunilor de tip terorist și, în consecin ță, la reac țiile sau
acțiunile lumii civilizate. S-a ajuns astfel la concluzia c ă terorismul este un fenomen
mult mai complex chiar decât r ăzboiul, care trebuie studiat și aprofundat nu doar
pentru a-i limita efectele și a-i pedepsi pe cei vinova ți, ci îndeosebi pentru a-i în țelege
și a-i eradica mecanismele și cauzele. Aceasta este o alt ă concluzie foarte
important ă de care trebuie s ă se țină seama în analiza și combaterea acestui
fenomen. „Politica lumii este dominat ă nolens-volens de hot ărârea Statelor Unite ale
Americii ( și a coaliției care s-a format în jurul ei) de a eradica terorismul din lume prin
operația «Justiție Infinită22». Problema este îns ă extrem de dificil ă, căci nu este vorba
de a deschide unul sau mai multe fronturi militare împotriva unor na țiuni vinovate, ci
de necesitatea depist ării unei re țele planetare de cuiburi te roriste (depozite de arme,
locuri de antrenament, centre de informare, depozite bancare, unit ăți economice etc.)
care formeaz ă o vastă și complex ă structură multinațională ce trebuie anihilat ă. La
aceasta se adaug ă caracterul clandestin și conspirativ. Simpla arestare a lui ben
Laden nu rezolv ă problemele terorismului, c ăci structurile construite vor func ționa
mai departe. Mai mult înc ă, încarcerarea « șefului» va provoca cert ac țiuni teroriste
(tip luare de ostatici) pentru ob ținerea eliber ării sale, lucru care va crea dificult ăți
mari, în ciuda anul ării principiului «zero pierderi». Evident c ă, prin fermitate și cu răb-
dare, terorismul mondia l poate fi eradicat, a șa cum a fost lichidat cel german acum
câteva decenii. Incontestabil, nota de plat ă va fi foarte mare.“23
Evoluția terorismului de la acte de însp ăimântare a popula ției, din vremea Impe-
riului roman și a invaziilor barbare, și de impunere a unui tip de comportament, pân ă
la ceea ce azi numim război terorist , război care, într-o form ă sau alta, afecteaz ă în-
treaga planet ă, este indubitabil ă. De aici rezult ă o mulțime de întreb ări la care nu se
poate răspunde imediat și superficial. Neîndoielnic, te rorismul este un fenomen com-
plex, cu cauze profunde, ce țin de func ționarea societ ății, de rela țiile dintre individ,
grup și societate, de raporturile sociale și, deopotriv ă, de patologia social ă. Care sunt
factorii care au favorizat o astfel de evolu ție? Cum au ap ărut? Cât sunt ei de „obiec-
tivi“, de necesari, de întâmpl ători? În ce m ăsură puteau fi preveni ți? Cu alte cuvinte,
cât de „vinovat ă“ este lumea pentru propria ei terorizare?
21 Convention européenne pour la répression du terrorisme, Strasbourg, 27.01.1977
22 O traducere mai corect ă, în sensul ac țiunilor care s-au într eprins, ar fi „Justi ție până la capăt“.
23Constantin BALACEANU –STOLNICI, La judeca ta zilei, ziarul ZIUA din 26.09.2001.
23
3.3.Forme de manifest are a terorismului
3.3.1.Terorismul ca reac ție a celui slab îm potriva celui puternic
De obicei, reac ția celui slab împotriva celui puternic nu se nume ște terorism, ci
răzvrătire, nesupunere, revolt ă. Terorismul nu este r ăzvrătire, așa cum nici r ăzvră-
tirea nu este terorism. De regul ă, nu cel slab îl terorizeaz ă pe cel puternic, ci cel pu-
ternic îl terorizeaz ă pe cel slab. De aici nu rezult ă că cel slab nu-l poate teroriza pe
cel puternic, ci doar c ă, pentru a teroriza, ai nevoie de putere.
Terorismul, ca reac ție a celui slab împotriva celui puternic, este, în principiu, o
răzvrătire la terorism (sau la ceea ce cel care se r ăzvrătește consider ă terorism), este
adică terorism contra terorism. Aceasta-i esen ța, numai mijloacele sunt diferite. Cel
puternic face ce vrea, cel slab face ce poate. Justific ările care s-au adus de du șmanii
declarați ai Statelor Unite pentru actul de te rorism din 11 septembrie 2001 (de și ni-
meni nu și-a asumat în mod serios, pân ă acum, aceste atentate) sunt de notorietate.
Ele înseamn ă, în esen ța lor: terorism contra terorism . Terorismu l exercitat de lumea
a treia contra terorismului exercitat de America în lume a a treia, îndeosebi în lumea
islamică. Acesta-i limbajul în care vorbesc o parte din statele lumii islamice. Ameri-
canii folosesc bani și sisteme sofisticate de arme, organiza țiile teroriste
antiamericane folosesc oameni. Folose sc oameni nu numai pentru motivul c ă nu dis-
pun de sisteme sofisticate de arme, ci și pentru acela c ă ele consider ă că arma cea
mai performant ă și, în concluzie, cea mai eficient ă o reprezint ă omul dispus la sacri-
ficiul de sine pentru cauz ă. Astfel de oameni au existat și vor exista totdeauna, iar
numele lor nu este numa i acela de fundamentali ști islamici, ci și de japonezi, ameri-
cani, germani, francezi, chinezi, ru și, români etc. Romanii spuneau cu mândrie :
„Dolce et decorum est pro patria mori „, iar dacii consi derau trecerea în nefiin ță ca o
sărbătoare important ă. De aici nu rezult ă, desigur, c ă sacrificiul de sine este un act
terorist; rezult ă doar faptul c ă terorismul folose ște cea mai eficient ă și cea mai veche
armă a tuturor timpurilor: sacrificiul de sine.
Terorismul, ca reac ție a celui slab împotriva celui puternic, are foarte multe ca-
uze. Acestea rezid ă în principiu în:
inegalitatea social ă, polarizarea bog ăției și a sărăciei;
aroganța puterii;
lupta pentru putere și suprema ție;
ura celui slab împotriva celui puternic, izvorât ă din negarea ordinii exis-
tente pe care cel slab o consider ă nedreapt ă;
proliferarea disper ării;
exercitarea de c ătre cel puternic a unor presiuni și acțiuni pe care cel
slab le consider ă a fi acte sau ac țiuni teroriste;
incompatibilit ăți grave în perceperea sistemelor de valori;
existența unor tensiuni, convingeri și prejudec ăți care cer alt proiect al
lumii;
hotărârea de a distruge nu pentru a se construi, ci pentru a spulbera;
nevoia de a fi luat în seam ă.
Acțiunile teroriste din partea ce lui slab împotriva celui puternic nu au reguli, nici
zone preferen țiale, nici frontiere. Ele se desf ășoară pretutindeni și vizează, de regul ă:
asasinarea unor personalit ăți;
distrugerea unor obiective culturale, economice și militare;
producerea unor catastrofe cu mor ți și răniți;
24 spargerea codurilor sistemelor de comand ă și control, virusarea și pertur-
barea re țelei Internet, distruger ea sistemelor de comunica ții, instala țiilor
portuare și aeroportuare, a nodurilor de cale ferat ă, lucrărilor de art ă etc.
Forțele și mijloacele folosite în astfel de ac țiuni și reacții sunt cele pe care le au
la îndemân ă organiza țiile teroriste sau pe care și le pot procura. Niciodat ă nu se va
ști cu precizie când, unde, cum și cu ce for țe și mijloace vor ac ționa terori știi. În mo-
mentul când astfel de ac țiuni și reacții sunt previzibile și, ca atare, parabile, organiza-
ția care le întreprinde î și pierde ra țiunea de a mai exista și, din acest motiv, intr ă în
conservare sau se desfiin țează.
De regul ă, cele mai multe din ac țiunile teroriste import ante ale celui mai slab
împotriva celui puternic se preg ătesc timp îndelungat și se desf ășoară pe teritoriul
celui puternic, loviturile fiind bine aplicate, fie în punctele sale ce le mai vulnerabile, fie
în zonele sale cele mai puternice („lovitura de decapitare”
24).
Formele și procedeele prin care se ac ționează sunt și ele foarte numeroase.
Totul este permis, de la înjunghierea în plin ă stradă a persoanelor vizate la atacul cu
bombă, de la ambuscade în puncte obligat orii de trecere la virusarea re țelelor de cal-
culatoare. Aceste atacuri sunt efectuate de persoane dispuse s ă sacrifice orice, in-
clusiv propria lor via ță, în numele unor idealuri și convingeri care, pentru cei în cauz ă,
sunt indestructibile și au valoare de simboluri.
Marea for ță a terorismului exercitat de cel sl ab împotriva celui puternic const ă
în compensarea insuficien ței mijloacelor prin inteligență și spirit de sacrificiu dus pâ-
nă la fanatism și absurd.
Este, desigur, limpede pentru toat ă lumea c ă nici un act terorist nu poate fi și n-
ar trebui s ă fie justificat, admirat sau tolerat. Lumea civilizat ă nu poate accepta nici
acțiunea, nici replica de tip terorist. Dar nici nu le poate evita. De aceea, ea este ne-
voită să adopte un comportament adecvat, încercând eradicarea cauzelor.
Dar cea mai eficient ă armă împotriva terorismului nu o reprezint ă… sistemele
de arme, oricât de „inteligente“ ar fi ele, ci investigarea și cunoașterea profund ă a fe-
nomenului și, respectiv, ac țiunea iscusit ă asupra cauzelor care-l genereaz ă și a fac-
torilor care-l prolifereaz ă.
TIPURI DE AC ȚIUNI (REAC ȚII) TERORISTE ALE CELUI SLAB ÎMPOTRIVA CELUI PUTERNIC
PERSOANE
CONTRA
PERSOANE PERSOANE
CONTRA
INSTITU ȚII GRUPURI ETNI-
CE SAU RELI-
GIOASE ÎMPO-
TRIVA STATULUI
DE DREPT REGIMURI TOTA-
LITARE ÎMPOTRI-
VA POPULA ȚIEI STAT SLAB
CONTRA STAT
PUTERNIC STAT (STATE)
CONTRA ORGA-
NISME
(INSTITU ȚII) IN-
TERNAȚIONALE
– Răzbunare.
– Crime împotriva
unor ierarhici pen-
tru a le lua locul. – Pedepsiri din ra-
țiuni religioase sau
din alte motive. – Asasinat politic.
– Asasinat mafiot.
Acțiuni ale unor
psihopați.
– Uciderea unor
lideri militari, unor oameni de cultur ă
și a altor persona– Răzbunare.
– Acțiuni împotriva
guvernelor.
– Atacarea unor in-stituții de cultur ă.
– Atacul violent a-
supra unor școli,
tabere de copii,
cămine de b ătrâni
etc. – Blocarea sau a-
tacarea unor ca-
zărmi militare.
– Atacarea unor ambasade
și a – Răzbunare.
– Ambuscade îm-
potriva liderilor și
șefilor de state.
– Guerila etnic ă
sau religioas ă.
– Atacuri violente asupra popula ției
majoritare și a in-
stituțiilor oficiale
ale statului (arma-
tă, poliție, parla-
mentari, lideri po-litici, guvernan ți,
primării, institu ții – Acțiuni de înfri-
coșare prin pe-
depse aplicate de
tribunale special constituite.
– Acțiuni în for ță.
– Asasinate. – Înfometare.
– Cenzur ă urmată
de măsuri punitive
aspre.
– Vânarea și uci-
derea opozan ților.
– Terorizare prin info
rmație și acți– Finanțarea unor
grupări și orga-
nizații teroriste și
îndoctrinarea lor. – Crearea pe te-
ritoriul propriu sau
susținerea unor
baze de antrenare
a teroriștilor.
– Realizarea și co-
ordonarea unor
atacuri asimetrice
asupra statului ri-val (de obicei ma-
re
putere sau un – În măsura în ca-
re organismele in-
ternaționale vor
lua o mai pronun-țată atitudine anti-
teroristă, este de
așteptat ca, împo-
triva acestora și a
unor institu ții inter-
naționale care
promoveaz ă siste-
mele de valori ale
democra țiilor occi-
dentale sau sus țin
anumite centre de
24 Col.dr. Constantin Oni șor, TEORIA STRATEGIEI MILITARE, Editura Academiei de Înalte Studii
Militare, Bucure ști, 1999, p. 382.
25lități. altor institu ții ca
mod de r ăzbunare
personal ă. de cultur ă etc.).
– Deturnări de avi-
oane.
– Atacuri în trenuri, pe vase de pasa-
geri, în locuri aglo-
merate etc. uni psihologice.
– Terorizare prin
forțe de ordine și
securitate politic ă.
– Muncă forțată.
– Terorism „cultu-
ral“. regim democrat).
– Terorism infor-
mațional (ciberte-
rorism) – Coalizarea cu
alte state care
practică sau sus țin
terorismul. putere, s ă se de-
clanșeze toată ga-
ma de ac țiuni tero-
riste cunoscute sau necunoascute
încă.
3.3.2.Terorismul ca instru ment de presiune politic ă. Terorismul politic
„Mișcările anarhiste europene ale începutului de secol au reprezentat primele
exemple de terorism politic. Reconstruc ția Europei democratic e pe model liberal, du-
pă război, a suscitat noi violen țe teroriste împotriva sistemului socio-economic instau-
rat. Acestea sunt exprimate sub diferite forme. Mi șcările de extrem ă stângă europea-
nă din anii 70 – 80 – în Germania (B aader Meinhof), în Italia (Brig ăzile Roșii), în
Franța (Acțiunea Direct ă) -, care aveau ca obiectiv s ă doboare capitalismul, sunt ur-
mate de un terorism de extrem ă dreaptă legat de efectele c onjugate ale «noii s ără-
cii» și de «frica» fa ță de fluxurile migratoare slab controlate într-o Europ ă în plină
transformare. Skinheads, mi șcările neo-naziste active în Germania de est, ultra-
naționaliștii flamanzi apropia ți de Vlaamsblok, ch iar extrema dreapt ă franceză, după
prăbușirea speran țelor sale electorale ar putea s ă aleagă, în anumite condi ții, expre-
sia cea mai violent ă.“25
Aceasta nu înseamn ă însă neapărat terorism. Actul te rorist distruge, însp ăi-
mântă, creează situații-limită, apeleaz ă la faptul împlinit, seam ănă adică teroare. Iar
teroarea politic ă are foarte multe fa țete. Majoritatea organiza țiilor teroriste din lume,
inclusiv fundamentalismul islamic, practic ă, de fapt, un terorism politic. Îns ă nu numai
aceste organiza ții sunt vinovate de virulen ța terorismului politic, disimularea, dar om-
niprezen ța, omnipoten ța, impactul grav și consecin țele complexe ale acestui tip de
terorism asupra societ ăților, statelor și oamenilor. Terorismul de stat este, în toat ă
dimensiunea lui, un terorism politic.
Formele de manifestare ale terorismului politic sunt numeroase. Ele se înca-
drează totuși în câteva categorii:
Terorismul explicit sau implicit pus în aplicare de majoritatea statelor cu
regimuri totalitare;
Terorismul exercitat de organiza țiile politice extremiste (majoritatea or-
ganizațiilor teroriste din Europa și din America latin ă, spre exemplu, au
la bază ideologii politice de natur ă comunist ă, unele neo-nazist ă sau din
sfera a ceea ce am putea numi exclus ivismul sau fundamentalismul poli-
tic);
Terorismul practicat de persoane in fluente, grupuri de interese etc.;
Terorismul Puterii.
Terorismul este folosit ca instrument de presiune politic ă. Obiectivele teroris-
mului politic – cel pu țin cele enun țate în diferite împrejur ări – se înscriu în general în
următoarea scal ă:
¾ cucerirea puterii politice prin violen ță;
¾ opoziția la imperialism și oligarhie;
¾ lupta pentru reforme sociale (altele decât cele obi șnuite, de regul ă, prin
distrugerea violent ă a celor existente);
¾ lupta pentru putere și influență;
¾ lupta pentru imagine;
25 INSTITUT des HAUTES ETUDES de DEFENSE NATIONALE, RAPPORT DE 2-eme PHASE 51-
eme SESSION NATIONALE Comité 2 „ Les Fragilites de l’Europe face au terrorisme“, mai 1999.
26¾ lupta pentru identitate;
¾ crearea și întreținerea st ării de haos.
Terorismul politic s- a manifestat cu pregnan ță în timpul r ăzboiului rece, ca mo-
dalitate de subminare reciproc ă, prin violen ță non-statal ă, a celor dou ă ideologii –
capitalist ă și socialist ă -, fiind mai mult un terorism id eologic. Fiecare dintre cele dou ă
superputeri – și, la umbra lor, o mul țime de alte organiza ții, organisme sau cercuri de
interese – încuraja, la nive l regional, terorismul politic , sub aproape toate formele și
formulele sale, de la cele psihologice și informa ționale, la atacuri și asasinate.
În momentul de fa ță, o mare parte din organiza țiile teroriste din Europa occi-
dentală, din America latin ă, din Asia și din Africa, inclusiv din lumea arab ă, poartă
această amprent ă a luptei împotriva capitalismului. În realitate, este vorba de o lupt ă
pentru putere sau pentru impunerea unui anumit tip de putere.
3.3.3.Terorismul informa țional, terorismul mediatic, ciberterorismul
Terorismul este terorism și, poate, n-ar trebui s ă-l fragment ăm, să-l împărțim în
categorii și să-l analizăm pe părți, ci ca întreg, ca fenomen. El este periculos pentru
oricare om, oriunde s-ar afla el și orice ar face el, dar este la fel de periculos și pentru
instituții, pentru state, pent ru organizarea social ă, adică pentru societatea omeneas-
că, în filosofia și integralitatea ei . Este o alt ă concluzie foarte important ă.
Principalele caracteristici ale societ ății omene ști moderne sunt cele referitoare
la puternica ei informatizare, adic ă la globalizarea informa ției, a actului comunic ării,
în general, și, pe aceast ă bază, la creșterea interdependen ței, în special. Cu alte cu-
vinte, societatea omeneasc ă tinde spre un sistem integral global, dar deschis și in-
stabil, a c ărui temelie se construie ște și se consolideaz ă pe informa ție și pe sisteme-
le ei de valori.
De aceea, este foarte probabil ca, în viitor, terorismul s ă își aleagă cu predilec-
ție țintele din domeniul informa ției, din cel al sistemelor de valori comune ale lumii și
mai ales din sistemele de valori ale na țiunilor.
Atacurile teroriste asupra informa ției este posibil s ă vizeze:
distrugerea fizic ă a unor sisteme tehnice de comunica ții, îndeosebi a re țele-
lor, nodurilor și centrelor complexe de tr ansmisiuni ale statelor- țintă, ale
unor institu ții interna ționale care promoveaz ă sau susțin războiul antiterorist,
ale altor structuri și organisme care asigur ă ordinea și stabilitatea în țări și în
lume;
virusarea computerelor și distrugerea re țelelor și a bazelor de date, îndeo-
sebi din domeniile economic, financiar și militar;
preluarea pirateric ă a unor sisteme de comand ă-control și provocarea unor
conflicte grave și chiar a unor catastrofe inimaginabile;
crearea unor structuri și rețele speciale ciberteroriste care s ă opereze în
spațiul informa țional;
practicarea, pe scar ă largă, a pirateriei electronice26 etc.
Aici nu este vorba de mecanismele (în c ea mai mare parte previzibile) ale r ăz-
boiului informa țional și mediatic, ci de ac țiuni teroriste. De și este foarte greu de ope-
rat o distinc ție netă între acest tip de r ăzboi din domeniul informa ției (care se pare c ă
este permanent) și terorismul informa țional , există totuși o separa ție destul de clar ă
între ele: terorismul vizeaz ă distrugerea fizic ă, în numele unor id ealuri sau al unor
„vocații” mesianice, spectacu losul, crearea unor situa ții-limită care să ducă la înfrico-
26 Prin piraterie electronic ă înțelegem, deopotriv ă, atât atacurile virulente în spa țiul cibersistemelor, cât
și pe cele efectuate în lumea produc ătorilor de sisteme electronice de procesare a informa ției, cu sco-
pul de a le folosi ulterior în ac țiuni ciberteroriste.
27șarea popula ției și a conducerii politice (are, deci, în cele mai multe cazuri, un obiec-
tiv politic), în timp ce r ăzboiul informa țional și mediatic (chiar dac ă vizează tot un obi-
ectiv politic) urm ărește, potrivit principiilor enun țate de Sun Tzî cu dou ă milenii și ju-
mătate în urm ă, să învingă pe cât posibil f ără a distruge fizic, s ă obțină suprema ția
strategic ă informa țională, de regul ă, fără distrugerea sistemelor și, mai ales, f ără
pierderi inutile de vie ți omenești. Războiul informa țional const ă într-un sistem de ac-
țiuni coerente, care se intercondi ționează, duse la scar ă strategic ă, potrivit unei con-
cepții elaborate și controlate de factorul politic, pe când terorismul din spa țiul informa-
țional, mediatic și psihologic nu are nici o logic ă, nici o coeren ță, este haotic, frag-
mentat în func ție de interese, mentalit ăți, idealuri, sloganuri, credin țe, convingeri etc.
Nici o țară din lume, nici chiar SUA, nu- și mai poate asigura securitatea prin for-
țe proprii, și aceasta din cel pu țin două motive:
1. mondializarea informa ției, dezvoltarea și proliferarea f ără precedent a sis-
temelor de arme și mijloacelor de distrugere;
2. omniprezen ța și omnipoten ța amenin țărilor asimetrice, îndeosebi a celor de
natură endogen ă, care își mută centrul de greutat e în sfera informa țională,
mai târziu posibil în cea a ecosistemelor și chiar în cea genetic ă, afectând
direct mecanismul intim al vie ții umane – informa ția ereditar ă – acizii nucle-
ici.
De aici, viitorul va confi gura, probabil, un sistem de reac ție care se va baza pe
mutarea accentului pe alte modalit ăți de a duce r ăzboiul. Care vor fi, deci,
amenințările de mâine? Și, în consecin ță, care va fi configura ția războiului viitor?
Terorismul – îndeosebi cel ciberinforma țional – pare a fi doar un prim semnal care
configureaz ă, sumar dar semnificativ , dimensiunea confrunt ărilor de mâine.
Terorismul mediatic incumbă două aspecte: cel al folosirii de c ătre terori ști a
mass-media pentru atingerea scopurilor lor criminale, violente și cel al teroriz ării po-
pulației de către institu ții sau reprezentan ți ai media. Evenimentel e din 11 septembrie
2001 din Statele Unite, mari ac țiuni teroriste, au prilejuit, la contactul cu o realitate
atât de crud ă, de inimaginabil ă, declan șarea unui veritabil terorism mediatic. Te-
lespectatorii din întreaga lume au rev ăzut de zeci și zeci de ori secven ța lovirii Ge-
menilor, au distins, sub explica ția sugerat ă de comentatori, prin fundalul înecat în fum
al sinistrului, figura resping ătoare a diavolului, presa a r eadus în prim-plan catrenele
lui Nostradamus despre Apocalips ă, lăsând spa țiu suficient oric ăror interpret ări. Când
datele unui eveniment mediatic devin exclusivitatea câtorva grupuri de pres ă, cum s-
a întâmplat în destule cazuri, terorizarea și manipularea opiniei publice are un câmp
foarte larg de ac țiune. Imagini, fotografii, date, declara ții „fierbin ți” sunt acaparate, pot
fi trucate, amplificate sau minima lizate, ascunse ochilor publicului ș.a.m.d. Dac ă am
revedea pe micile ecrane desf ășurarea summit-ului Americ ilor de la Quebec din apri-
lie 2001, am remarca imediat imaginile unei a șezări asediate, ocupat ă masiv de for-
țele de ordine, și aceasta, spun unii ziari ști de acolo, pentru c ă autoritățile au reu șit,
prin câteva mijloace de comunicare, s ă convingă lumea c ă în oraș se vor petrece ac-
țiuni teroriste. Justificarea interven ției s-a făcut prin mijloace de terorism mediatic: in-
vocarea probabilit ății utilizării violenței de către un grup minoritar de protestatari (du-
pă opinia multora compus din simpli manipul atori), diabolizarea lo r prin crearea unei
imagini de veritabil bordel stradal. Cu complicitatea mass-medi a, s-a indus ideea
pregătirii unor atentate împotriva unor șefi de state prezen ți la summit, de c ătre „băr-
bați în negru”, s-a înveninat atmosfera urban ă pașnică, s-au înc ălcat, scrie o parte a
presei, libert ăți și drepturi democratice elementare.
Terorismul mediatic pleac ă de la posibilitatea manipul ării prin media, a negocie-
rii între terori ști și organele de ordine chiar pe postul na țional de televiziune, a popu-
larizării cauzei unor grup ări teroriste prin mijloacele de comunicare, a atragerii, pe
28această cale, de simpatizan ți din rândul oamenilor pa șnici. El mai pleac ă de la
posibilitatea dovedit ă a model ării opiniei na ționale și internaționale, prin exacerbarea
violenței, prin folosirea imaginii apropiate de realitate (mult mai credibile), a imaginii
deformate pozitiv, deformate negativ, dezirabile, indezirabile, virtuale (f ără corespon-
dență cu realitatea), subliminare (ce se adreseaz ă subconștientului), a autoimaginii.
Opinia public ă american ă și internațională a fost intens șocată și convins ă de necesi-
tatea particip ării la conflictul din Golf, de exemplu, prin declara ția unei tinere studen-
te arabe oarecare, de fapt fiica am basadorului Kuweitului în SUA, c ă văzuse cum
soldați irakieni t ăiau furtunurile de oxigen ce aliment au incubatoarele cu copii imaturi
dintr-o maternitate kuweitian ă, îi scoteau pe ace știa și-i lăsau să moară goi pe par-
doseala spitalului, imagine (s-a constatat ulterior, de c ătre un documentarist canadi-
an, Nel Doherty) confec ționată de firma Hill & Knowlton, pentru zece milioane dolari
primiți de la o asocia ție compus ă din membri ai guvernului kuweitian și înalți funcțio-
nari americani27. Miza pe ideea c ă „o singur ă imagine TV are un im pact mai mare de
10.000 de cuvinte” (James R. Schlesinger) face ca reac ția maselor fa ță de suferin țele
din Bosnia, Somalia, Pia ța Tien-An-Men ș.a. să sporeasc ă considerabil când se
uzează de aportul mass-media. Pentru ascunderea adev ărului sau secretul opera țiu-
nilor în multe conflicte (Malvine, Grenada, Panama, Africa de Sud, Rhodesia), pre-
zența ziariștilor în zona luptelor a fost interzis ă sau restric ționată. Tehnicile de mani-
pulare mediatic ă pentru a justifica un r ăzboi sau o interven ție dictatorial ă, antidemo-
cratică, un genocid au fost, în timp, folosite de multe ori: ele au sus ținut acțiuni agre-
sive armate, au vizat diabolizarea unor conduc ători (exemple: Milo șevici sau Clinton),
au subliniat dezumanizarea adversarului, l-au acuzat pe acesta de crime de r ăzboi
(vezi Bosnia), au atras oprobriul op iniei publice, au condus la sc ăderea încrederii ad-
versarului în informa țiile transmise prin mass-media, au iscat conflicte între p ărți, în-
tre grupări etnice ș.a.m.d.28.
Terorism mediatic este avalan șa de știri cu crime, violuri, b ătăi, transmise sear ă
de seară, din rațiuni comerciale și nu numai, pe toate c analele de televiziune din
România anului curent. Tot terorism mediatic cu scop de r ăsturnare imagologic ă este
și cazul Mih ăilă Cofariu, prezentat de televiziunile occidentale, în acel martie 1990,
ca fiind un maghiar b ătut cu bestialitate de români din Târgu Mure ș, când, de fapt, el
era un țăran român din Ib ănești, ca și alți câțiva români uci și în acelea și împrejur ări
tragice. Se folose ște, în astfel de cazuri, cu preponderen ță, imaginea, îns ă și cuvân-
tul, care lanseaz ă idei-forță, teme, argumente, slogane, bi ne ordonate în creuzetul
propagandistic și antipropagandistic al patronilor mi jlocului de informare în mas ă res-
pectiv.
Terorismul mediatic formeaz ă teroriști, propag ă și îndeamn ă la violen ță, dar și
destramă familii, distruge destine, love ște sub centur ă, face „dezv ăluiri în exclusivita-
te”, reține doar ceea ce este mai brutal, mai șocant, ce violenteaz ă ochiul, omite de-
talii important e, imagineaz ă scenarii de co șmar, nu retracteaz ă, nu-și cere scuze, nu
revine. Este un malaxor al manipul ării prin comunicare, al execu ției în direct și la co-
mandă a unor persoane, personalit ăți, instituții, state, na țiuni care refuz ă să fie domi-
nate sau vor s ă domine, s ă se lase lovite ori s ă înceteze de a-i lovi pe al ții, să ascun-
dă adevărul sau s ă nu mai mint ă, să se înregimenteze într-o anume grup ă sau să
stea deoparte, s ă li se taie o parte din trup sau s ă li se transplanteze în corp ceva
străin. Pe scurt spus, este o arm ă extrem de perfid ă, care nimice ște în mas ă, conver-
27 Col. Simion BONCU și lt. col. Valentin STANCU, Concuren ță și congruen ță în imagine, în revista
SPIRIT MILITAR MODERN, nr.1/1994, p. 19.
28 Mr. Eugen LUNGU, Tehnici de influen țare psihologic ă în conflictele armate. Diabolizarea adversaru-
lui, în revista SPIRIT MILITAR MODERN, nr. 3/1999, p. 35.
29tește conștiințe, naște și susține monștri. Este și motivul fundamental pentru care
acesta se cere eradicat, interzis, printr-o legisla ție corespunz ătoare.
3.3.4.Terorismul ca instrument de constrângere. Terorismul economic.
Terorismul fina nciar. Terorismul tehnologic
Încă din antichitate, lumea a fost nevoit ă să suporte numeroase constrângeri,
unele venite din mediul geografic de via ță, generate de lupta pentru un anumit tip de
existență (care s-a complicat din ce în ce mai mult), altele ținând de legile de compu-
nere și funcționare a societ ății omene ști, adică de procesual itatea organic ă a aceste-
ia. Viața socială este, în general, un sist em de constrângeri în ac țiune. Omul este li-
ber în m ăsura în care se conformeaz ă dreptului și constrângerilor naturale și sociale
în care tr ăiește. Hegel definea liberta tea ca necesitate în țeleasă.
Există însă numeroase alte constrângeri artifici ale, folosite de om împotriva
omului, pentru ob ținerea unor avantaje, pentru dominare, pentru putere. Terorismul
este, de la originea lui și până azi, atât în mâna celor puternici, cât și la îndemâna
celor slabi, un mijloc extrem de constrângere.
Nu este adev ărat că terorismul se define ște ca o reac ție a omului disperat.
Omul disperat nu este terorist . Terorismul nu este doar o reac ție; el este o ac țiune
premeditat ă, gândită, calculat ă, care se înscrie în spa țiul inteligen ței negative, al inte-
ligenței perverse, criminale.
Se pune, în mod firesc, întrebarea: A șa era și pe vremea legiunilor romane sau
a conchistadorilor care au invadat civiliza ția aztecă? Așa era, desigur. Terorismul nu
a fost niciodat ă altceva decât o ac țiune sau o ripost ă asimetric ă, dusă în condi ții de
inițiativă strategic ă sau tactic ă, prin care s-a urm ărit mereu acela și scop: terorizarea.
Adică înfricoșarea dus ă la limită, îngrozirea, omorârea.
Terorismul este un r ăzboi de un tip special, care vizeaz ă distrugerea de vie ți și
de sisteme de valori. Niciodat ă un război obișnuit nu-și propune s ă distrugă un sis-
tem de valori. El urm ărește doar învingerea unei armate, dac ă se poate chiar f ără
pierderi de vie ți și distrugeri materiale, supunerea unei țări, realizarea unui scop poli-
tic. Doar terorismul vizeaz ă distrugerea de dragul dist rugerii. Pentru a se cuib ări și
prolifera, el vizeaz ă, de asemenea, periferia societ ății, zona ei nev ăzută, greu contro-
labilă și care, adesea, este oprit ă să acceadă la sistemele de valori na ționale și in-
ternaționale.
Revista interna țională și strategic ă, în numărul 43, se ocup ă de relațiile interna-
ționale ilicite. Mafia rus ă, cea albanez ă, chineză, operațiunile de sp ălare a banilor,
traficul de droguri, de arme și prostitu ția etc. sunt amenin țări grave care, de regul ă,
sunt analizate ca procese în sine, f ără responsabilit ăți, fără teritorializare, f ără cauze.
Dar, din p ăcate, nici studiul publicat în revista respectiv ă și nici altele nu abor-
dează frontal problema activit ății ilicite a statelor, responsabi litatea lor pentru prolife-
rarea unor astfel de amenin țări, componenta ilegal ă, ca să nu spunem terorist ă, a
unor activit ăți de stat. Fenomenul pare s ă devină o component ă a relațiilor interna țio-
nale. Produsul s ău brut, spre exemplu, este eval uat la 800 – 1500 miliarde dolari,
adică mai mare decât produsul intern brut al Spaniei. Dispunând de astfel de sume,
terorismul poate destabiliza cu u șurință politicile na ționale sau regionale, dac ă se do-
rește acest lucru. Tot în cadrul terorismului financiar se înscrie și procurarea (sau re-
cuperarea) de fonduri prin luar ea de ostatici, prin amenin țări, șantaje, spargeri de
bănci, atacarea unor mijloace care transport ă bani sau valori etc.
Nevoile de finan țare a terorismului nu sunt foarte mari. De cele mai multe ori,
acțiunile teroriste sunt duse de unul sau câ țiva terori ști, în general, ideali ști sau fana-
tici, care nu au nevoie de stimulente prea mari pentru a- și face treaba. Unii din ace ști
30idealiști sau fanatici sunt studen ți, oameni de diferite meserii, fo ști sau chiar actuali
militari etc. Armele folosite de terori ști, încărcăturile, explozibilul etc. nu cost ă foarte
mult și se procur ă destul de u șor.
Sursele de procurare a banilor (de finan țare) sunt familiare în lumea terori știlor:
atentate, spargeri de b ănci, trafic de droguri. Acestea sunt cele obi șnuite. Exist ă însă
și altele, mult mai substan țiale și care, în viitor (ca și în trecut), nu vor înceta s ă exis-
te: oameni foarte boga ți, cercuri de interese interne sau interna ționale din tot spectrul
activităților umane, de la cele economice, la cele ale lumii interlope, organiza ții și chi-
ar state.
De-a lungul istoriei terorismului, finan țarea cea mai substan țială a fost asigurat ă
și va fi și în continuare asigurat ă de institu ții puternice, interesate în proliferarea (în
interes propriu) a terorismului, a haosului, și de state.
De aceea, ac țiunea Statelor Unite și a coaliției antiteroriste mai întâi rând împo-
triva statelor teroriste sau care favorizeaz ă terorismul trebuie evaluat ă ca o „lovitur ă
de decapitare“ în primul rând împotriva finan țatorilor și susținătorilor acestui flagel.
3.3.5.Terorismul și distrugerea valorilor. Terorismul cultural
Huntington propune o hart ă a liniilor de fractur ă între civiliza ții. Insistă pe con-
fruntarea dintre musulmanii și creștinii din Indonezia și Filipine, precum și pe pătrun-
derea islamului în Africa subsaharian ă.
Dar Huntington trage o linie și între civiliza ția occidental ă și cea pe care el o
numește „civiliza ția ortodox ă“. Aceast ă linie trece pe la est de Țările Baltice, pe la
vest de Belarus, desparte apoi Ucraina subcarpatic ă, unde se afl ă minoritari maghi-
ari, de restul Ucrainei, la fel procedeaz ă și cu Transilvania (care ar apar ține civiliza ției
Vestului) de restul teritori ului României (care ar apar ține civiliza ției ortodoxe), urmea-
ză frontiera dintre Croa ția și Iugoslavia (Croa ția aparținând de civiliza ția occidental ă)
și, în aceea și manieră extrem de simplist ă, desparte teritoriul din Bosnia locuit de
croați de cel locuit de sârbi și de musulmani.
Lăsând de o parte faptul c ă este foarte greu de identificat și de localizat chiar și
marile entit ăți civilizaționale (sinic ă, hindusă, japonez ă, islamică, africană ortodoxă și
occidental ă, eventual sud-american ă, dar aceasta poate fi încadrat ă și în civiliza ția
occidental ă), astfel de linii creeaz ă foarte multe pr obleme. Nu exist ă civilizații pure.
Marile civiliza ții sunt mari acumul ări de valori care se întrep ătrund cu celelalte și dau
frumusețea și diversitatea acestei lumi. Tocm ai aici, în negarea acestei afirma ții, se
află acțiunile extremiste din spa țiul cultural, între care și terorismul.
Terorismul cultural nu este un mijloc de confruntare, ci unul de distrugere a sis-
temelor de valori. R ăzboiul „cultural“, în țeles ca o confruntare de interese (de intere-
se, nu de valori) ale unor grupuri care apar țin unor entit ăți civilizaționale nu este tero-
rism. El este o trecere la limit ă a concuren ței, mai exact a b ătăliei pentru piața cultu-
rală, și se desf ășoară în cadrul a ceea ce numim „cultur ă de piață“, care nu are nici o
legătură cu cultura autentic ă, adică cu sistemele de valori ale lumii.
Terorismul cultural const ă în:
– Invadarea mijloacelor de comunicare cu imagini porno și alte produse care
agreseaz ă și deformeaz ă universul etic și estetic al popula ției și sistemele de valori;
– Agresarea na țiunilor cu subproduse culturale (film e, imagini video, reviste etc.)
care cultiv ă violența, individualismul, egoismul, lipsa de respect fa ță de valorile pro-
prii;
– Agresarea și chiar distrugerea simbolurilor.
31Terorismul cultural poate c ăpăta, îndeosebi în regimurile totalitare (dar nu nu-
mai), forma terorismului cult ural de stat, în sensul c ă statul emite sloganuri și unități
de măsură în ceea ce prive ște valoarea.
Terorismul cultural, în forma lui c ea mai greu de contracarat, se exercit ă de că-
tre grupuri extremiste, fanatic e, care cred doar în anumit e sloganuri pe care le con-
fundă cu sisteme de valori, în numele c ărora se exercit ă presiuni, amenin țări, spălări
de bani, crime, asasinate, distrugeri.
Se apreciaz ă că terorismul viitorului î și va căuta o parte din argumentele sale
într-un anumit mod (exclusi vist, violent) de a percepe și a sluji cultura. Este posibil ca
viitorul să ne ofere surpriza unor fundam entalisme de tip cultural.
Terorismul identitar
Terorismul identitar ține de afirmarea violent ă a identit ății. El nu rezult ă neapă-
rat dintr-o criz ă de identitate, de și se manifest ă cu pregnan ță sub aceast ă motivație.
Terorismul identitar are conota ții dintre cele mai diverse, dar con ținutul lui este ace-
lași: impunerea unui anumit tip de identitate, mai exact pedeps irea tuturor celor care
nu recunosc aceast ă identitate. El se asociaz ă cu diferite alte forme, dar nu trebuie
confundat cu acestea. El este un terorism protestatar și deosebit de virulent.
Vecine cu terorismul identitar sunt mi șcările separatiste, mi șcările de eliberare,
mișcările revendicative. Acestea nu sunt îns ă terorism. Ele au, în genere, un obiectiv
bine stabilit, corespund voin ței unei țări, unei na țiuni sau unui grup etnic și îmbracă
diferite forme, de la dialogul politic și social la r ăzboiul de eliberare și chiar la r ăzboiul
de gueril ă. Toate acestea nu sunt îns ă terorism. Terorismul este o trecere la limit ă a
acestor mi șcări (uneori nu are nici o leg ătură cu ele), este o presiune continu ă, care
constă din acțiuni deosebit de violente, uciga șe și sinuciga șe, care vizeaz ă teroriza-
rea Puterii și a tuturor celor care se opun realiz ării obiectivelor respectivelor grup ări,
obiective care, de cele mai multe ori, nu sunt nici clare, nici posibil a fi îndeplinite .
Yasser Arafat, liderul OEP, declara în 1974 la Na țiunile Unite c ă „diferența între revo-
luționar și terorist rezid ă în motivele pentru care fiecare se bate. C ăci e imposibil s ă-l
numim terorist pe cel care sus ține o cauz ă dreaptă, care se bate pentru libertate,
pentru eliberarea p ământului s ău de invadatori, de coloni ști și coloniali ști.“29
3.3.6.Terorismul patol ogic (ca anormalitate)
Unele acte teroriste sunt s ăvârșite de psihopa ți, oameni care pierd contactul cu
realitatea, pierd cont rolul sensurilor, ac ționează inconștient. Comportarea lor
deviantă are drept cauze: s ărăcia, alcoolismul, drogurile, violen ța urbană, pierderea
reperelor, boala, dificult ățile vieții, neîmplinirile afective sau sexuale, refularea, inacti-
vitatea, șomajul, inadaptabilitatea social ă, provenien ța dintr-o familie dezor-
ganizată30. Astfel de asasini, de regul ă ai unor șefi de state, ai unor personalit ăți
marcante, arti ști sau simpli cet ățeni, atribuie o coloratur ă politică gestului lor, aduc
motivații dintre cele mai șocante: pretextul de a se crede justi țiari, modificatori de
destine, pacificatori, conduc ători, comandan ți străluciți. De fapt, ei ascund fobii diver-
se, panici și angoase difuze, acel monstru pitit în fiecare ins și capabil de cele mai
mari atrocit ăți, plasat în zona incon știentului psihic freudi an (pulsiunilor, ira ționalului
etc.)31.
29Yasser Arafat, în Discurs pronun țat în fața Adunării Generale a Na țiunilor Unite, 13 noiembrie 1974.
30 General de divizie (r.) dr. Gheorghe Ar ădăvoaice et al., TERORISM, ANTITERORISM, CONTRA-
TERORISM, Editura Antet, 1997, p. 28.
31 Vezi Manuel Paniker Toledano, POUR LE MEILLEUR ET POUR LE DIRE, Internet, Handiplus, 3
decembrie 2001, http : // www.handiplus.com/article .
32Psihopatul e un individ a c ărui personalitate este marcat ă de impulsivitate, r ă-
ceală afectivă, egocentrism, agresivitate, intoleran ță la frustrare ș.a. El nu poate sta-
bili relații afective normale, este hipersensibil, vulnerabil, impulsiv, cu o nevoie de sa-
tisfacție imediat ă, cu o angoas ă cvasipermanent ă, o anxietate existen țială și un sen-
timent de insecuritate camuflat în spatele unei prezent ări de sine agresiv ă și provo-
catoare, cu o frustrare afectiv ă permanent ă, legată de caren țe familiale precoce, ima-
turitate, depresivitate și tendințe perverse. Psihicul abis al, cum îl denumesc speciali ș-
tii, sau domeniul activit ății inconștiente a spiritului poate pune în mi șcare forțe obscu-
re care îl guverneaz ă în rău32. Pierderea echilibrului între activitatea con știentă și cea
inconștientă face ca organismul s ă nu mai r ăspundă voinței, iar incon știentul să pă-
trundă în conștient, transformând o idee fix ă sau o obsesie într-o crim ă. Așadar, dac ă
personalitatea criminal ă are drept teren favorabil de dezvoltare cauze genetice, fizio-
logice, psihologice sau/ și sociologice, terorismul patol ogic se poate structura pe o
combinat ă a lor, cu r ădăcini mai adânci în primele cauz e. Tratamentul radical, suge-
rat de speciali ști, nu este cel penal, corec țional, ci criminologic, unul polivalent, care
vizează abordarea tuturor sferelor personalit ății: sfera psiho-moral ă, cea psiho-
socială, cea psiho-sexual ă, cea psiho-cognitiv ă și cea psiho-neurologic ă (Lagier,
Pierre-Marie, L’enracinement criminel , Teză de doctorat, Universitatea din Montreal,
1979). Este un tratament pluri și interdisciplinar, cu urm ări, se crede, dintre cele mai
evidente asupra celor predispu și la asemenea fapte.
Juridic, acest gen de terori ști intră în categoria fal șilor delincven ți, pentru c ă de-
lincvența lor este simptomul unei patolog ii mentale (cele mai multe mor ți săvârșite
prin acte teroriste sunt produsul unei cr ize psiho-patologice: schizofrenie, depresie,
paranoia, gelozie etc.). Delincven ța lor e considerat ă ca un epifenomen al condi ției
socio-politice, care genereaz ă o criminalitate al eatoare, ocazional ă și, în bună măsu-
ră, previzibil ă.
3.3.7.Terorismul r ăzbunător
Terorismul r ăzbunător se împarte în dou ă categorii:
– cel care ține de natura uman ă și se prezint ă ca o reac ție violent ă la nemul țu-
miri, umilin țe, agresiuni de tot felul, manifestându-se, într-o form ă sau alta, în toat ă
lumea;
– cel care se manifest ă la nivelul unor comunit ăți, grupuri, religii etc.
Cel din prima categorie este, de regul ă, un terorism individ ual sau exercitat de
grupuri informale, nu are nici o logic ă și se supune factorilor aleatori care îl determi-
nă. Formele lui cele mai frecvente de mani festare sunt: atacuri efectuate de unele
persoane asupra altora, cu scop de r ăzbunare (vendeta, spre ex emplu, dar exercita-
tă prin mijloace teroriste); atacuri ale unor fo ști deținuți asupra celor care i-au
condamnat sau asupra institu țiilor care i-au condamnat, at acuri frecvente efectuate
de grupuri sau bande împotriva unor cartiere, familii, institu ții etc.
Cele din categoria a doua sunt determinate de prejudec ăți, de un anumit mod
de a interpreta Coranul, Noul Te stament sau Biblia, de ideologii și concep ții
frustrante, dar care cultiv ă și justifică actul răzbunării etc. Formele cele mai întâlnite
ale acestui tip de terorism sun t: atacurile pedepsitoare, justi țiare (acțiunile Hezbollah,
acțiunile KKK în Statele Unite, atacul cu sarin efectuat de secta AUM în 1995 în me-
troul din Tokio, ac țiunile diferitelor altor secte ș.a.); uciderile rituale; sinuciderile în
masă etc.
32 Jean-Claude Filoux, INCON ȘTIENTUL, Editura AROPA, 2001, p. 128.
33
3.3.8.Terorismul religios
Fundamentalismul
Fundamentalismul nu este numai o mi șcare extremist ă, cum se crede adesea.
El este o filosofie, o credin ță și se bazeaz ă pe un sistem selectiv de valori. Selecta-
rea acestora este îns ă o trecere la limit ă și se realizeaz ă nu doar prin „decuparea“
unor valori dintre alte valori , ci prin afirmarea exclusiv ă și agresivă a celor selectate și
negarea violent ă a celor neselectate. El are ca expresie direct ă terorismul islamic și
este menit s ă aducă islamismul, prin orice fel de mijloc, la conducerea planetei,
deoarece numai aceast ă religie – se crede – este adev ărată și important ă, numai ea
are o misiune mesianic ă. El vizeaz ă lumea întreag ă, dar mai ales civiliza ția occiden-
tală, cu leag ănul ei european și configura ția ei actual ă de influen ță american ă.
„Terorismul islamic care vizeaz ă Europa a evoluat în 15 ani de la un terorism
de stat de orientare strategic ă, promovat mai ales de Iran și care-și recruta adep ții
îndeosebi din mediul șiit sau apropiat de șiism, la un terorism marginal, f ără orizont
strategic, care- și recruteaz ă adepții dintre elementele per iferice (cartiere r ău famate,
periferice, studen ți marginaliza ți), suniți și gata să asimileze toate «jihadurile» în curs
de desfășurare (spre exemplu, cazul algerian). Acest terorism este greu de reperat
(pentru c ă actorii sunt adesea de na ționalitate european ă și pot să adopte «jihadul»
fără să aibă vreun raport cu țara lor de origine). Este uneori apropiat de simplul ban-
ditism și se nutre ște dintr-o frustrare împotriva societ ății. Fundamentalismul joac ă de
acum înainte rolul de executoriu care este acela al Ac țiunii Directe și pe cel al Bandei
care-și face treaba“33.
Am putea spune c ă, din punct de vedere al ac țiunilor extreme, fundamen-
talismul religios a fost una din caracteristic ile principale ale secolu lui al XX-lea. Reli-
gia s-a constituit deopotriv ă într-un suport al revigor ării unor tensiuni vechi, dar și
într-un instrument folosit cu abilitate și, adesea, cu brutalitate de anumi ți conduc ători
politici pentru legitimarea public ă a unor ac țiuni.
Procesul de mondializare for țată, efectele colaterale ale acesteia, cre șterea să-
răciei și a gradului de insecuritate, concomitent cu m ărirea enorm ă a decalajelor între
bogăție și sărăcie, între lumea bogat ă și lumea s ăracă și cu explozia demografic ă au
determinat popula ția să-și pună speranțele în miracolul credin ței. Iar cea mai afectat ă
populație a planetei de pe urma procesului de mondializare, îndeosebi din lupta pen-
tru resurse, a fost și este cea care tr ăiește în lumea islamic ă. În plus, modul de via ță
islamic, valorile str ăvechi, inflexibile, respingerea acestei lumi de c ătre civiliza ția oc-
cidentală, care o prive ște ca un fel de rezerva ție, s-au constituit în factori de consoli-
dare a islamismului în dim ensiunea sa fundamentalist ă, exclusivist ă, punitivă, agresi-
vă. Fundamentalismul religio s, în lumea islamic ă, ține loc de na ționalism. El este
deasupra na țiunilor, întrucât consider ă că toată lumea islamic ă reprezint ă o entitate
religioasă și etno-cultural ă.
De aceea, în numele legii islamice, grup ările fundamentaliste au declan șat răz-
boiul sfânt JIHADUL . Acest război, care este foarte complex și se duce prin toate mij-
loacele posibile, are dou ă componente:
1. Realizarea și menținerea cu orice pre ț a unității religioase și etno-culturale a
lumii islamice, în acest sens principalele ac țiuni fiind îndrept ate împotriva „ liderilor
arabi corup ți” și pentru impunerea regulilor, legilor și obiceiurilor islamice;
33 INSTITUT des HAUTES ETUDES de DEFENSE NATIONALE, RAPPORT DE 2-eme PHASE 51-
eme SESSION NATIONALE Comité 2 „ Les Fragilites de l’Europe face au terrorisme“, mai 1999
342. Organizarea și desfășurarea unor ample și diversificate ac țiuni împotriva
Israelului și a SUA, țări pe care fundamentalismul islamic le consider ă răspunzătoare
pentru situa ția statelor arabe.
Organiza țiile și grupările fundamentaliste islamice declar ă că menirea lor este
să ducă la realizarea acestor obi ective, iar legea lor unic ă este Coranul. Adev ărul es-
te că, uneori, jocul de interese a fost mai presus decât Coranul.
În lumea musulman ă, Sharia – legea islamic ă – este considerat ă o expresie a
voinței lui Allah. Aplicar ea acesteia se bazeaz ă pe un set de îndatoriri a c ăror respec-
tare îi face pe supu șii musulmani s ă devină ținta favorurilor divine într-o via ță viitoare.
Sharia a fost definitivat ă la sfârșitului secolului 9, când de altfel a și apărut sub forma
unor manuale elaborate de juri ști islamici. În forma ei clasic ă, legea difer ă de siste-
mele juridice normale prin faptul c ă nu reprezint ă doar un cod care s ă reglementeze
relațiile dintre oameni, ci legifereaz ă și legăturile oamenilor cu divinitatea. Strict juri-
dic, Sharia stabilește limitele legale ale existen ței umane și are ca principale compo-
nente „ legea penal ă” și „legea familiei ”.
Fundamentalismul islamic
„Concise Oxford Dictionar of curent English ” definește fundamentalismul ca fi-
ind respectarea strict ă a preceptelor religioase, în spec ial în cazul religiei islamice.
Încercările de a stabili care sunt tr ăsăturile fundamentalismului islamic, și chiar folosi-
rea acestui termen au dus la dezbat eri aprinse. Acesta se manifest ă ca o întoarcere
la credin ța adevărată, într-un Dumnezeu transcendental. Pe de alt ă parte,
fundamentalismul apare ca o ideologie militant ă, care implic ă și acțiuni politice. Ast-
fel, mișcările fundamentaliste s-au transformat în partide politice din care s-au des-
prins fac țiunile armate. Pozi ția acestor grup ări s-a schimbat în func ție de interesele
de moment.
Liderii islamici au în demnat popoarele arabe s ă porneasc ă războiul sfânt –
JIHADUL – împotriva Vestului, ca apoi s ă determine o reconciliere. Resping capita-
lismul, dar ap ără proprietatea privat ă. Condamn ă civilizația occidental ă, considerând-
o un factor de destabilizare a Islamului, dar achizi ționează tehnică de ultim ă oră
pentru ca statele sau grup ările islamice s ă devină tot mai puternice. Mi șcările sunite
au purtat ac țiuni militare împotriva ocupa ției sovietice, cooperând de multe ori cu
SUA. America va deveni apoi „ dușmanul de moarte ” al lumii islamice.
Pornind de la aceste elem ente, de la aceste realit ăți, analiștii consider ă că exis-
tă două tipuri de fundamentali ști: „renaștentiștii”, care cred în mod sincer, și „fanaticii
sau extremi știi”, care se folosesc de religie în scopuri politice. Dar nici aceast ă clasi-
ficare nu ajut ă foarte mult, deoarece „ renaștentiștii” devin în mod frecvent extremi ști
și invers, în func ție de situa ție și de schimb ările de lider. Membrii acestor grup ări
aparțin tuturor categoriilor sociale și sunt situa ți pe diferite trepte ale ierarhiei politice.
Însă obiectivul lor este unul singur: s ă transforme Islamul într-o putere mondia-
lă. Ei consider ă religia islamic ă adevărata religie; de aceea, Islamul este și trebuie s ă
rămână, potrivit concep ției lor, o putere. For ța mișcărilor islamice î și trage seva din
credința adevărată în Allah. Pentru ei, Islamul reprezint ă singura solu ție pentru toate
problemele, de la politic ă până la viața particular ă a oamenilor, de la diferite aspecte
ale vieții și până la modul de organizare a lumii și a statelor. Aceste idei vor putea fi
puse în practic ă numai prin crearea unor state cu adev ărat islamice, închinate lui
Allah, iar acest lucru trebuie s ă fie îndeplinit prin toate mijl oacele, inclusiv prin violen-
ță. Reușita revolu ției din Iran a încura jat tot mai mult mi șcările islamice, ac țiunile
acestora fiind îndreptate îm potriva atât a oficialit ăților, cât și a oamenilor simpli care
se opuneau ideii unui stat islamic.
35Spre exemplu, num ărul persoanelor ucise în confrunt ările dintre Israel și pales-
tinieni, de la debutul Intifadei din 28 septembrie 2000 pân ă în noiembrie 2001, era de
1021 persoane, dintre care 799 palestinieni și 222 evrei.
Serviciile secrete amer icane au întocmit o list ă a grupurilor și organiza țiilor tero-
riste care au drept obiectiv lupta împot riva intereselor SU A în plan interna țional. Men-
ționăm că lista respectiv ă a fost întocmit ă pe baza prevederilor cuprinse în Actul de
Luptă Împotriva Terorismului , încheiat în 1996.
În țările musulmane sau guvernate de musulm ani, fundamentalismul islamic, ca
și naționalismul pan-arab, se constituie într -un mijloc de acces la putere. Fundamen-
talismul nu este doar o mi șcare religioas ă, cum ar p ărea la prima veder e; el este de-
opotrivă o mișcare politic ă radicală, cu o ideologie (politic ă, în primul rând) exclusivis-
tă și extremist ă.
Această mișcare este prezent ă în Orientul Mijlociu și în Asia, astfel:
În Iran
Dinastia Pahlavi
34 a produs numeroase dificult ăți economice, șomaj, infla ție și
corupție. Ayatolahul Kmomeiny a aruncat vina pe influen ța exercitat ă de cei 45.000
de străini (americani). El, împreun ă cu alți molahi, fundamenteaz ă o opoziție față de
Islam, îl r ăstoarnă pe șah și creează organisme islamiste alc ătuite din a șa-zișii gardi-
eni ai revolu ției. Mai departe, ei renun ță la modernizare, interzic controlul na șterilor,
izolează țara din punct de vedere economic și politic și creează o rețea în Orientul
Mijlociu, cum ar fi, spre exem plu, Hezbollahul libanez. Exist ă, desigur, și forțe care se
opun acestei ac țiuni arhaice, mai ales mi șcările reformiste ale pre ședintelui
Fafsaniani, și lui Mohamed Khatami, care inten ționează să reintroduc ă o linie mode-
rată ceea ce ar permite accesul investi țiilor străine. În 1999, au av ut loc confrunt ări
deschise între studen ții protestan ți și forțele de securitate.
În Arabia Saudit ă
Cu toată prezența american ă (la care o mare parte din popula ție se opune),
Arabia Saudit ă practică un islamism auster, care limiteaz ă libertățile individuale și in-
fluența străină. Se apreciaz ă că un astfel de islamism nu finan țează în mod direct te-
rorismul și păstrează legături importante cu industria petrolier ă american ă.
Există însă și unele presupuneri cu priv ire la amestecul Arab iei Saudite (a unor
cercuri din aceast ă țară) în rețelele teroriste, inclusiv în at acurile de la 11 septembrie
2001.
În Afganistan
Până la interven ția american ă, în urma catastrofei teroriste din 11 septembrie,
fundamentalismul islamist cont rola 90 % din teritoriul țării și constituia filosofia unei
guvernări care, practic, nu era foarte bine organizat ă. La data interven ției bombarda-
mentelor americane asupra talibani lor, aveau loc lupte între fac țiunile rivale sus ținute
de Statele Unite, de Pakistan și de Rusia. Se apreciaz ă că, în aceast ă țară, care se
situează pe o falie civiliza țională, spațiu străvechi de confruntare, s-au aciuit cele mai
importante baze și centre de antrenament ale terorismului interna țional, inclusiv or-
ganizația Al Qaida sus ținută de Osama ben Laden, principalu l suspect în atacurile
teroriste din 11 septembrie.
34 Pahlavi, al ături de Ceau șescu și Gorbaciov, este considerat unul dintre agen ții de influen ță ai CIA,
vezi Florian Gârz, Ghidul spionului român , Editura Obiectiv, Craiova, 2001.
36Atacurile americane asupra Af ganistanului sunt pe punctul de a se încheia. De-
ja s-au luat m ăsuri pentru alc ătuirea unui guvern și, probabil, pentru readucerea la
conducere a ex-pre ședintelui Burhanudin Rabani.
În urma crizei asiatice din 1997, fundamentalismul isla mist a început s ă pătrun-
dă și în unele țări din zon ă. Ca și în Orientul Mijlociu și în Africa de Nord, îndeosebi
în Algeria și în Egipt, el se opune regimurilor politice tradi ționale și legitime. Cu ex-
cepția talibanilor din Afganistan și a fundamentali știlor filipinezi, în zon ă nu s-au înre-
gistrat ac țiuni violente, extreme. Dar fenomenul este abia la început.
În Malaezia
Guvernul condus de Mahathir Mohamed este islamist, în timp ce Partidul
Islamist Maleezian (PAS), care și-a triplat num ărul de locuri în parlament, este
fundamentalist și critică politica economic ă a guvernului. De și în iulie a.c. un grup
necunoscut a atacat dou ă depozite militare, nu au avut loc, în aceast ă țară, până în
prezent atacuri teroriste.
În Indonezia
Grupuri fundamentaliste între țin violen ța care const ă în confrunt ări între mu-
sulmani și creștini, atacuri cu bombe asupra ambasad ei filipineze etc. Acestea des-
tabilizeaz ă guvernarea care este musulman ă.
În Filipine
Grupul Abu Sayaf este autorul unor r ăpiri din toamna acestui an.
În Africa
Libia și Sudanul încearc ă să-și amelioreze rela țiile cu Occidentul, de și sunt
considerate ca state teroriste. Pre ședintele Omar Bashir, în pofida opozi ției funda-
mentaliste din Sudan, prime ște investitori în domeniul in dustriei petroliere, iar Gadafi
și-a schimbat strategia, poz ând în mediator interna țional și lider al lumii africane.
În Algeria
Mai ales în urma evenimentelor din 11 septembrie 2001 și constituirii unei coali-
ții antiteroriste mondiale, se sesizeaz ă și aici o oarecare diminuare a extremismului
fundamentalist.
Principalele caracteristici ale fundamentalismului islamic sunt urm ătoarele:
– radicalismul puterii;
– tendințe de izolare economic ă și politică;
– suport și export
35 de ideologie revolu ționară;
– tendința de a forma o re țea interna țională;
– respingerea democra ției de tip occidental și a influen ței acesteia;
– există diferite ramuri ale islamismului ( șiite, în Iran, sunite , în Afganistan,
frați musulmani , în Egipt, Libia și Sudan, FIS, în Algeria), care creeaz ă
anumite diferen țe, exercitând influen țe asupra guvernelor și parlamentelor;
– tradiționalismul exacerbat, exclusivist și agresiv;
35 Exportul de ideologie revolu ționară vizează constituirea unei re țele de na țiuni fundamentaliste și o
putere regional ă (Iran) care s ă asigure constituirea unei puternice for țe menită să contracareze influ-
ența Occidentului; dar pre țul este prea mare, întrucât o astfel de politic ă a atras totdeauna izolare și
sancțiuni interna ționale ce au dus la sc ăderea nivelului de trai în țările respective și la apari ția unor
probleme sociale grave.
37- violența.
Acesta este, în esen ță, fundamentalismul. Se pune o întrebare tulbur ătoare:
Va fi secolul XXI un secol al confrunt ărilor religioase?
3.3.9.Terorismul infrac țional (din spectrul crimei organizate)
(Acest tip de terorism este cel mai r ăspândit și cel mai greu de controlat.)
Terorismul infrac țional se exercit ă atât în lumea interlop ă, sub diferite forme, de
la reglările de conturi pân ă la lupta pentru putere și influență, cât și asupra societ ății,
în ansamblul ei. Trebuie f ăcută distincție între terorismul din acest spectru infrac țional
și crima organizat ă. Crima organizat ă nu este terorism. Ea este un mod de rezolvare
de către cercurile criminale și mafiote, pe calea criminalit ății și infracționalității, a unor
probleme care țin de asigurarea spa țiului de ac țiune pentru economia subteran ă, tra-
ficul de droguri și de carne vie, sp ălarea banilor etc., ac țiuni care aduc profituri fabu-
loase. Terorismul de acest tip vine în sprijinul crimei organizate, este un instrument al
acesteia și, de aceea, el se va afla tot timpul în avangarda ei și în susținerea ei (de și,
la drept vorbind, și crima organizat ă este un instrument al terorismului). Terorismul
care vine dinspre infrac ționalitate este o modalitate de înfrico șare a lumii, a societ ăți-
lor, institu țiilor și persoanelor, tocmai pentru a crea câmp liber de ac țiune infrac ționa-
lității, eludării legii. Cu alte cu vinte, terorismul de acest fel este un gen de bogyguard
al infracționalității, dar și un mod de a crea fondul aperceptiv al societ ății vizavi de
lumea interlop ă (care trebuie s ă fie unul de team ă, de frică, de teroare), atât în ceea
ce privește virulen ța punctelor tari, imbatabile, ale acestei lumi, omnipoten ța lor, cât
și dimensiunea însp ăimântătoare a corup ției și puterii nelimitate și nelimitabile a ba-
nului murdar.
Potrivit estim ărilor Fondului Monetar Interna țional36, câștigul din activit ăți ilicite
este de 500 miliarde dolari, adic ă 2% din Produsul Brut Mondial, din ceea ce acumu-
lează anual planeta. Jum ătate din acest câ știg provine din traficul de droguri, a c ărui
cifră de afaceri este, potrivit PNUCID37, de 400 – 500 de miliarde de dolari anual,
adică mai mult decât se ob ține din comer țul cu automobile.
Aceste cifre demonstreaz ă cât de importante sunt, pentru cercurile care le co-
ordoneaz ă, afacerile ilicite, sp ălarea banilor, crima organizat ă. Deja astfel de activit ăți
s-au mondializat, iar re țelele lor transfrontaliere și internaționale func ționează din ce
în ce mai bine, în condi țiile în care cercurile respective au luat m ăsuri foarte exigente
de securizare a informa ției, sistemului de conducere și modului de func ționare. Cri-
minalitatea este mult mai flexibil ă decât normalitatea, decât ac țiunea împotriva ei.
Toate sistemele de protec ție a societ ății, începând cu cel juridic și continuând cu cel
al reacției de tip militar, sunt supus e unor legi, unor principi i, unor norme, care nu se
schimbă de la o zi la alta. Toate aceste organisme ac ționează potrivit normei dreptu-
lui, nu la inspira ție, ceea ce creeaz ă unele dificult ăți în ceea ce prive ște operati-
vitatea. În schimb, crima organizat ă și infracționalitatea ac ționează în afara legii și nu
suportă nici un fel de constrângeri.
Terorismul infrac țional, situându-se în avanpostul crimei organizate, nu are de-
cât constrângerile impuse de aceasta. De aici rezult ă câteva concluzii foarte impor-
tante în ceea ce prive ște evaluarea terorismului de acest gen:
• este posibil ca, în viitor, s ă se accentueze procesul de mondializare și, deci,
de organizare a terorismului infrac țional, tocmai datorit ă faptului c ă el se află
36 Marie Christine Dupuis, La finance criminelle menace-t-elle l’economie mondiale? , Centrul de
Cercetări asupra Amenin țărilor Criminale Contemporane, 1999, p. 4.
37 Programul Na țiunilor Unite pentru Controlul Interna țional al Drogurilor.
38în avangarda infrac ționalității, iar aceasta urmeaz ă o cale a structur ării la ni-
vel planetar;
• se poate estima c ă terorismul infrac țional va deveni din ce în ce mai mult un
terorism organizat, puternic globalizat, cu re țele de conducere și de acțiune
în toată lumea, ceea ce va schimba radical configura ția spațiului strategic
internațional, amenin țările de acest gen devenind foarte periculoase și ge-
nerând necesitatea unei riposte la nivel strategic;
• probabil, terorismul infrac țional își va subordona tero rismul identitar și îl va
folosi în sensul cre ării, în zonele de interes, de probleme și de conflicte care
să abată (concentreze) într-o alt ă direcție eforturile comunit ății interna ți-
onale, oferindu-se astfel o mai mare libertate de ac țiune pentru infrac ți-
onalitate și crima organizat ă (nu se exclude nici ev entualitatea ca terorismul
identitar s ă-l foloseasc ă pe cel infrac țional pentru atingerea obiectivelor sa-
le);
• este însă posibil ca terorismul – îndeosebi terorismul politic și cel identitar –
să capete o anumit ă independen ță și să-și subordoneze el infrac ționalitatea
și crima organizat ă, transformându-le în mijloace de finan țare;
• între terorism și crima organizat ă există o relație de completitudine, chiar
dacă o astfel de leg ătură presupune foarte mult ă diversitate și incertitudine
și într-un domeniu și în celălalt.
3.3.10.Terorismul etnic
„Terorismul de tip etnic și separatist î și află, în parte, r ădăcinile în marile bul-
versări suportate de Europa se colului al XX-lea: sfâr șitul marilor imperii, revolu ția ru-
să, două războaie mondiale, construc ția european ă, finele marxismului. În decursul
ultimilor 50 de ani, în Europa de Vest, c onflictul irlandez (IRA ), separatismul basc
(ETA), chestiunea corsican ă (FLNC) și Tirolul de sud sunt câteva exemple. Mai re-
cent, căderea zidului Berlinului și reactivarea chestiunii minorit ăților în numeroase țări
din estul european (Bosnia, Kosovo, Transilv ania, Armenia…) sunt susceptibile de a
favoriza acest tip de terorism.
Anumite tensiuni sunt înc ă vii, cum se poate observa, chiar în inima țărilor eu-
ropene, în Irlanda, în jurul frontie rei italo-austriece, în zonele m ărginașe ale
Germaniei unde rezid ă minorități germane active, în Corsica, în Belgia. În aceste țări,
problemele de coabitare au degenerat adeseori în confrunt ări. Desigur, aici nu este
vorba de crim ă organizat ă, ci de determina ții identitare foarte puternice, care vin de
secole.
O reluare a confrunt ărilor nu este exclus ă. Aproape toate aceste țări europene
(cu excep ția Franței, care, constitu țional, nu recunoa ște existen ța minorit ăților, in-
compatibile cu univ ersalitatea republican ă, și a Germaniei, care este relativ omoge-
nă) conțin minorit ăți sau specificit ăți culturale regionale care ar putea foarte bine s ă
se trezeasc ă dacă sunt girate prost, în special dac ă democra țiile se joac ă cu focul
exaltând drepturile minorit ăților, cum s-a procedat pân ă acum.
În Scoția, în Tirol, în Alsacia, în Bretania, nu este imposibil ca , într-o zi, tenta ții-
le violente, care au existat, s ă renască. Europa, p ământul care prime ște milioane de
emigranți, este de asemenea susceptibil ă să fie teatrul unor violen țe teroriste de tip
«etnic» care intereseaz ă țările situate în vecin ătatea frontierelor sale (spre exemplu,
chestiunea kurd ă).“38
38 INSTITUT des HAUTES ETUDES de DEFENSE NATIONALE, RAPPORT DE 2-eme PHASE 51-
eme SESSION NATIONALE Comité 2 „ Les Fragilites de l’Europe face au te rrorisme“, mai 1999.
39
3.3.11.Terorismul de stat
Terorismul celui puternic
Terorismul de stat este, f ără îndoială, o formă a terorismului politic, poate forma
lui cea mai grav ă, cea mai accentuat ă. Terorismul de stat este foarte vechi. De aici și
vine aversiunea popula țiilor față de regimurile totalitare sau militarizate. De-a lungul
timpului, numeroase state și-au terorizat popula țiile care intrau, într-o form ă sau alta,
sub jurisdic ția lor. Dar au terorizat și statele care nu se puteau opune politicii lor.
Formele de terorism de stat sunt numeroase și nelipsite pe planet ă. Cu toate c ă
dintotdeauna omenir ea le condamn ă și luptă prin orice mijloace împotriva lor, ele nu
înceteaz ă încă să existe.
În timpurile moderne, terorismul de stat s-a dezvoltat mai ales în țările latino-
americane supuse dictaturilor, dar și în Grecia anilor 1967-1974. Mul ți autori conside-
ră că, în Indonezia, în Coreea de Sud și în alte țări, terorismul de stat consist ă în
mobilizarea și chiar militarizarea societ ății pentru a lupta împotriva inamicului interior.
Există o osatur ă ideologic ă a terorismului de stat care const ă într-o anume doc-
trină a naționalismului exacerbat, intoleran ței și altor exclusivit ăți. Acestea erau cân-
dva promovate și de doctrina Monroe din vremea r ăzboiului rece. Aceasta debuteaz ă
cu o politic ă de contrainsurec ție, ale cărei puncte forte sunt lovi turile de stat din Gua-
temala din 1954, din Brazilia din 1964, din Chile di n 1973, precum și guerilele din
Uruguay și din alte locuri. În Guatemala, între 1976 și 1983, un milion de oameni (din
cele 9 milioane, cât este popula ția acestei țări) au fost deplasa ți pentru c ă au încercat
să susțină guerilele. Dintre ace știa, între 261.000 și 600.000 (cifr ă oficială) au fost
dislocați cu forța și puși sub controlul armatei și patrulelor de autoap ărare civilă.
Militarizarea societ ății, controlul strict al informa ției și cenzura sunt modalit ăți ale
terorismului de stat. Asasinatele și deportările masive practicate de regimul stalinist,
deportările în Bărăgan și condamnarea la ani grei de în chisoare pe motive politice,
practicate de guvernele României în perioada anilor 1946-1964, ca și practicile altor
guverne din fostul sistem comuni st, dar nu numai de acestea, ci și de altele, din toat ă
lumea, pe motive extrem de diversificate – de la protec ția intereselor statelor respec-
tive și până la apărarea valorilor na ționale – sunt forme ale terorismului de stat.
Terorismul de stat (terorismul institu țiilor) a îmbr ăcat, de-a lungul timpului, forme
diferite, între care:
• sclavagismul;
• inchiziția;
• genocidul;
• deportarea popula țiilor;
• invazia;
• trecerea prin foc și sabie a popula țiilor sau țărilor care nu se supuneau dic-
taturii celui mai puternic;
• dictatura militar ă;
• dictatura politic ă;
• cotropirea diferitelor state de c ătre state mai puternice și impunerea unor
regimuri de via ță insuportabile;
• birul;
• practicarea de c ătre conducerea statului a unui regim sever fa ță de popula-
ție privind impozitele, as igurarea locurilor de munc ă, neacordarea drepturi-
lor legitime, ascultarea telefoanelor, violarea coresponden ței etc.;
40• șantajul;
• presiunea politic ă etc.
Dar terorismul de stat mai este în țeles, în zilele noastre, și altfel, ca raliere a di-
feritelor regimuri politice și conduceri ale unor state, de regul ă din lumea a treia (dar
nu numai), la fenomenul terori st, la sponsorizarea, sus ținerea și proliferarea lui, pre-
cum și la încurajarea folosirii asasinatului, violen ței, pirateriei și altor procedee de
exercitare a presiunilor de tot felul și de însp ăimântare a popula țiilor.
Cadrul general de problematizare
Desemnarea unui stat ca sponsor al terorismului și impunerea sanc țiunilor co-
respunzătoare reprezint ă un mecanism al c ărui scop este izolarea na țiunilor ce folo-
sesc terorismul ca expresie a voin ței lor politice. Este important ă izolarea și exercita-
rea presiunilor asupra acestui tip de state, astfel încât ele vor renun ța la folosirea
și/sau sponsorizarea terorismului și vor sanc ționa juridic terori știi.
Terorismul de stat a sc ăzut în intensitate în ultimele decenii, îns ă, cu toate
acestea, a devenit extrem de important ă adoptarea unui prag zero de toleran ță a sta-
telor vis-à-vis de activit ățile teroriste din interiorul grani țelor lor. În anii ’80 și la înce-
putul anilor ’90, Iranul și grupările teroriste pe care acesta le sponsorizeaz ă au fost
responsabile pentru majoritatea atacurilo r teroriste din Orientul Mijlociu. De și Iranul
continuă să practice terorismul de stat , începând cu 1997, câteva fac țiuni importante
din aceast ă țară au încercat s ă-i schimbe imaginea interna țională din aceea de stat
care sponsorizeaz ă terorismul în aceea a unei for țe constructive în regiune.
De asemenea, s ub presiunea sanc țiunilor interna ționale și a izolării, Sudanul și
Libia par s ă-și fi redus suportul acordat grup ărilor teroriste interna ționale, Sudanul
chiar declarând c ă dorește să acționeze în sensul ie șirii sale de pe lista terorismului
alcătuită de SUA. Pe aceast ă listă mai sunt și Iranul, Irakul, Siria, Cuba, Coreea de
Nord și Afganistanul.
Introducerea unui stat pe lista terorismului este posibil ă numai dac ă respectivul
stat, deși nu se angajeaz ă direct în ac țiuni teroriste, acord ă sprijin grup ărilor teroriste,
furnizându-le fonduri, armament și orice alt tip de suport material sau oferindu-le po-
sibilități de instruc ție, suport logistic, ad ăpost și facilități diplomatice.
State care sponsorizeaz ă terorismul
Statele Unite ale Americii, al ături de alia ții săi și de Națiunile Unite, au stabilit o
mare varietate de sanc țiuni, mai ales economice, pe care le aplic ă și le vor aplica sta-
telor care continu ă să sprijine terorismul:
Afganistan:
– SUA nu a recunoscut guvernarea taliban ă și, de aceea, nu a inclus
Afganistanul pe lista statelor care sponsorizeaz ă terorismul, îns ă grupuri
extremiste islamice au aici baze de antrenament și de opera ții;
– talibanii au permis func ționarea câtorva baze de antrenament ale unor gru-
pări non-afgane și au oferit suport logistic membrilor diverselor organiza ții
teroriste;
– în prezent, talibanii îl ad ăpostesc pe Osama ben Laden, terorist interna țio-
nal suspectat de conducerea atacurilor asupra ambasadei din Africa, asu-pra USS Cole în Portul Aden, asupra WTC și Pentagon.
41Sancțiuni: Rezoluția 1267 a Consiliului de Securitate al Na țiunilor Unite interzi-
ce orice zboruri ce nu sunt în scopuri umanitare în și din interiorul
Afganistanului, înghea ță conturile lui Osama ben Laden, impune embargo
asupra armelor talibanilor, închide toat e sediile talibanilor de peste ocean și
restricționează dreptul la c ălătorie al înal ților oficiali talibani.
Grupări pe care le sus ține: al Qaida.
Coreea de Nord:
– în anul 2000, Republica Popular ă Democrat ă Coreea s-a angajat în trei
runde de discu ții asupra terorismului, iar rezultatul a fost semnarea unei
declarații comune RPD Coreea – SUA împotriva acestui fenomen;
– cu toate acestea, Coreea de Nord continu ă să sprijine Liga Comunist ă Ja-
poneză – Facțiunea Armata Ro șie;
– există indicii care acuz ă RPD Coreea de vânzare de arme direct sau indi-
rect către diverse grup ări teroriste (oficialii filipinezi au declarat c ă Frontul
Eliberării Islamice Moro a cump ărat armament de la Coreea de Nord);
– în prezent, acord ă adăpost pentru cinci membri Yodo-go care au deturnat
un avion în anul 1970 în Coreea de Nord.
Sancțiuni: SUA a impus un embargo asupra armelor.
Grupări susținute : Liga Comunist ă Japonez ă – Facțiunea Armata Ro șie.
Cuba:
– se pare c ă, în ultimii ani, nu a sponsorizat direct activit ăți teroriste, probabil
datorită noii sale politici în privin ța dezvolt ării economiei, mai ales a turis-
mului, și cultivării unor rela ții mai bune cu celelalte state;
– încă acordă adăpost câtorva terori ști ETA și unor terori ști americani refugi-
ați;
– Havana men ține legături cu alte state care sponsorizeaz ă terorismul;
– Forțele Armate Revolu ționare Columbiene și Armata de Eliberare Na ționa-
lă au o prezen ță permanent ă pe insulă.
Sancțiuni: SUA a impus un embargo asupra comer țului și călătoriilor.
Grupări susținute : ETA (Basque Fatherland and Li berty), fugitivi americani,
FARC (For țele Armate Revolu ționare Columbiene) și ELN (Armata de Elibera-
re Națională).
Iran:
– este unul dintre cele mai active stat e care au sponsorizat terorismul în anul
2000;
– Corpul de Gard ă Revoluționar (IRGC) și Ministerul Informa țiilor și al Securi-
tății sunt institu ții de stat implicate în planificarea și execuția câtorva acte
teroriste și continuă să acorde sprijin unor grup ări teroriste;
– continu ă să ajute grup ări teroriste ce ac ționează pe teritoriul israelian și se
opun procesului de pace dintre Israel și vecinii s ăi;
– oferă fonduri, ad ăpost, baze de antrenament și armament urm ătoarelor
grupări: Hezbollah, HAMAS, Ji hadul Islamic Palestinian și Frontul Popular
pentru Eliberarea Palestinei – Cartierul general (fac țiunea condus ă de
Ahmad Jibril);
– furnizeaz ă armament, baze de antrenament și asistență logistică grupărilor
extremiste din Golf, Africa, Turcia și Asia Central ă;
– încă nu a fost revocat decretul (fat wa) împotriva lui Salman Rushdie și nu a
fost retras ă recompensa pentru asasinarea sa (2,8 milioane $).
42Sancțiuni: Actul de Sanc ționare a Iranului și Libiei din 1996 pr evede privarea
de anumite facilit ăți a companiilor str ăine care investesc în sectorul energetic
iranian. Grupări susținute : Hezbollah-ul libanez , HAMAS, Jihadul Is lamic Palestinian,
Partidul Muncitorilor din Ku rdistan, Frontul Popular p entru Eliberarea Palesti-
nei – Cartierul general (fac țiunea condus ă de Ahmad Jibril).
Irak:
– în anul 2000, acest stat a planificat și a sponsorizat terorismul interna țional.
Deși Bagdadul s-a concentrat pe activit ățile antidisidente de peste hotare,
regimul continu ă să sprijine diverse grup ări teroriste;
– Serviciul de Informa ții Irakian continu ă să intimideze și să încerce s ă redu-
că la tăcere oponen ții din străinătate ai regimului (în special pe produc ătorii
postului de radio „Libertate pentru Irak”);
– Bagdadul denun ță și neagă legitimitatea personalului Na țiunilor Unite care
lucrează în Irak (un irakian a deschis focul asupra biroului Organiza ției
pentru Hran ă și Agricultur ă a Națiunilor Unite din Bagdad, ucigând dou ă
persoane și rănind șase; criminalului i s-a permis s ă țină o conferin ță de
presă larg mediatizat ă în care și-a justificat ac țiunea prin duritatea sanc țiu-
nilor Națiunilor Unite);
– în Bagdad î și au sediul câteva grup ări teroriste, printre care: Frontul Arab
pentru Eliberare, Organiza ția 15 Mai (inactiv ă), Frontul pent ru Eliberarea
Palestinei, Organiza ția Abu Nidal;
– oferă sprijin grup ării teroriste iraniene Mu jahedin-e Khalq (MEK).
Sancțiuni: Națiunile Unite men țin încă un embargo asupra comer țului cu
Irakul, exceptând doar hrana, materialele medicale și alte provizii cu scop
umanitar. Irakului i se permite s ă exporte o cantitate limitat ă de petrol pentru a
putea plăti cheltuielile umanitare.
Grupări susținute : Frontul Arab pentru Eliberare, Organiza ția 15 Mai (inactiv ă),
Frontul pentru Eliber area Palestinei, Organiza ția Abu Nidal, Mujahedin-e
Khalq.
Libia:
– începând cu anul 1992, Libia refuz ă să se conformeze Rezolu ției Consiliu-
lui de Securitate al Na țiunilor Unite care ordon ă predarea celor doi agen ți
de informa ții libanezi suspec ți în atacul asupra zborului Pan Am 103 dea-
supra Sco ției, în 1987. Rezolu ția cere și acordarea de compensa ții și
cooperarea cu autorit ățile interna ționale în investigarea acestui atac și a
celui asupra zborului UTA 772;
– este principalul suspect în câteva opera țiuni teroriste, incluzând atacul cu
bombe asupra discotecii L abelle din Berlin (1986) în care au fost uci și doi
soldați americani, un civil turc și au fost r ănite peste 200 de persoane;
– deși respinge Organiza ția Abu Nidal și se distan țează de extremi știi pales-
tinieni, Libia men ține contacte cu grup ări ce folosesc violen ța împotriva
procesului de pace din Orientul Mi jlociu (Jihadul Islamic Palestinian și
Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei – Cartierul general).
Sancțiuni: Actul de Sanc ționare a Iranului și Libiei din 1996 pr evede privarea
de anumite facilit ăți a companiilor str ăine care investesc în sectorul energetic
libanez. Na țiunile Unite men țin embargoul aerian și asupra armelor, aprob ă
înghețarea fondurilor libaneze din alte țări și interzic comer țul cu echipament
petrolier cu Libia.
43Grupări susținute : Organiza ția Abu Nidal, Jihadul Islamic Palestinian și Frontul
Popular pentru Eliberarea Pale stinei – Cartierul general.
Siria:
– continu ă să asigure ad ăpost și ajutor câtorva grup ări teroriste, dintre care
unele au baze de antrenament și alte facilit ăți pe teritoriul sirian;
– câteva grup ări teroriste î și au cartierul general chiar în Damasc: Frontul
Popular pentru Eliberarea Pale stinei – Cartierul general (fac țiunea condus ă
de Ahmad Jibril), Jihadul Islamic Pale stinian, Abu Musa’s Fatah-the-
Intifada, Frontul Popular pentru Eliberarea Pa lestinei (fac țiunea condus ă
de George Habash), HAMAS;
– pare a sus ține acordul cu Ankara în ceea ce prive ște neacordarea de spri-
jin grupării Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), de și unele surse rele-
vă faptul că, pe teritoriul sirian, exist ă adăposturi pentru membri PKK;
– deși pretinde c ă este fidel ă procesului de pace, Siria nu se opune atacuri-
lor anti-israeliene al e Hezbollah-ului și ale grup ărilor extremiste palestinie-
ne;
– Damascul este un punct de tr anzit primar pentru terori știi care c ălătoresc
spre Liban și care asigur ă armamentul pentru Hezbollah.
Sancțiuni: SUA a impus un embargo asupra armelor. De asemenea, este res-
tricționat exportul de înalt ă tehnologie c ătre Siria.
Grupări susținute : Frontul Popular pentru Eliber area Palestinei – Cartierul ge-
neral (fac țiunea condus ă de Ahmad Jibril), Jihadul Islamic Palestinian, Abu
Musa’s Fatah-the-Intifada, Frontul Po pular pentru Eliberarea Palestinei (fac ți-
unea condus ă de George Habash), HAMAS.
Sudan:
– la sfâr șitul anului 2000, S udanul semnase 12 conven ții interna ționale pen-
tru combaterea terorismului;
– a închis Conferin ța Popular ă Arabă și Islamică ce servea drept forum al te-
roriștilor;
– continu ă să ofere ad ăpost diverselor grup ări teroriste, incluzând: al-Qaida,
organiza ția egiptean ă al-Gama’a al-Islamyya, Ji hadul Islamic Egiptean,
Jihadul Islamic Palestinian, HAMAS. Majoritatea grup ărilor folosesc
Sudanul ca baz ă de asisten ță a compatrio ților din str ăinătate;
– violeaz ă Rezoluția Consiliului de Securitate al Na țiunilor Unite ce ordon ă
predarea celor trei suspec ți în tentativa de asasinat a pre ședintelui egip-
tean Hosni Mubarak.
Sancțiuni: SUA interzice toate importurile și exporturile dintre SUA și Sudan, dar și
investițiile americane în aceast ă țară.
Grupări susținute : al-Qaida, organiza ția egiptean ă al-Gama’a al-Islamyya, Jihadul Is-
lamic Egiptean, Jihadul Isla mic Palestinian, HAMAS.
3.3.12.Terorismul NBC
S-a crezut, la un moment dat, c ă, în aceast ă epocă a supertehnologiilor, armele
nucleare, chimice și cele biologice nu mai prezint ă o amenin țare major ă. S-a înche-
iat, în acest sens, un tratat de neproliferare a armelor chimice, semnat de 143 de sta-
te (Statele Unite n-au semnat ac est document), iar arma biologic ă a fost considerat ă
ca nesemnificativ ă în cazul unei confrunt ări, fie chiar și ca ripost ă asimetric ă, datori-
44tă, pe de o parte, lipsei de precizie în actul întrebuin țării și, pe de alt ă parte, efectelor
ei colaterale (unele chiar asupra for țelor proprii) greu de controlat și de prevenit.
Ca urmare a dezvolt ării armamentului nuclear și a sistemelor de arme de mare
precizie, arma chimic ă a fost întrebuin țată foarte rar în confrunt ările militare de dup ă
cel de-al doilea r ăzboi mondial, iar cea biologic ă s-a prezentat mai mult ca o amenin-
țare posibil ă. Cea nuclear ă, care a evoluat spectaculo s, reprezentând, la ora actuală,
cea mai mare amenin țare la adresa p ăcii și vieții pe pământ, a devenit mai mult un
mijloc de disuasiune decât unul care poate fi întrebuin țat.
Datorită marilor aglomera ții urbane și mutării scopului efortulu i militar din sfera
producerii de pierderi umane adver sarului în cea a efectului coercitiv sau disuasiv,
strategia distrugerii masive s-a estompa t, iar mijloacele respective au intrat, dac ă nu
în desuetudine, atunci într-un fel de rezerv ă disuasiv ă.
Realitățile conflictelor din ultime le decenii au reliefat îns ă o cu totul alt ă per-
spectivă și au repus în oper ă un principiu care începuse s ă fie uitat, și anume acela
că nici o for ță din lume nu renun ță la mijloacele de lupt ă pe care le are decât dac ă
apar altele mai performante și, în consecin ță, mai eficiente . Astfel, strategii timpurilor
noastre au în țeles că armamentul de înalt ă precizie nu înlocuie ște armele de distru-
gere în mas ă și că, în orice moment, exist ă posibilitatea folosirii lor de c ătre anumite
forțe, îndeosebi teroriste, nu numa i ca riposte asimetrice, ci și ca modalit ăți extreme
de implementare sau de impun ere a unor precepte religi oase fundamentaliste, de
reacție la globalizare, de „pedepsire” a unor popula ții, etnii etc.
În aceste condi ții, pe lâng ă arma nuclear ă și materialele radioactive, posibilita-
tea folosirii mijloacelor chimice și a celor biologice r ămâne amenin țarea cea mai peri-
culoasă a începutului de mileniu.
Tragicul atac terorist asupra World Trade Center și Pentagonului a readus în
actualitate nevoia reconsider ării strategiilor de întrebuin țare de c ătre diverse for țe,
mai ales teroriste (dar nu numai), a mijloacelor chimice și biologice – ca redutabile
arme de nimicire în mas ă – și, în consecin ță, a măsurilor de prevenire, contracarare
și protecție a personalului și populației împotriva efectelor lor.
După utilizarea, în 1995, a sarinului, de c ătre secta japonez ă AUM Shinri Kyo,
în atacul declan șat prin surprindere în metroul din Tokyo, cu scopul de a produce
numeroase victime în rândul civililor, a devenit evident ă amenințarea chimic ă și bio-
logică în arsenalul grup ărilor și organiza țiilor teroriste.
Scopurile terorismului nuclear, chimic și biologic nu sunt prea numeroase. Ele
se pot grupa în câteva categorii distincte, dup ă filozofia organiza țiilor teroriste care
fac apel la astfel de mijloace, dar care nu influen țează în mod substan țial procedeele
de acțiune. Aceste categorii sunt urm ătoarele:
cele care grupeaz ă scopurile ce vizeaz ă „pedepsirea necredincio șilor” și
eliminarea lor fizic ă de pe pământul pe care terori știi consider ă că îl pângă-
resc;
cele care vizeaz ă răzbunarea persoanelor (pierderilo r) suferite de membrii
organiza ției respective sau de comunitatea pe care sus țin că o reprezint ă;
cele care se constituie într-o ripost ă asimetric ă dată „agresorului” superior
în ceea ce prive ște accesul la resurse, puterea economic ă și financiar ă, in-
fluența interna țională, tehnologia civil ă și militară, sistemele de arme;
cele politice extremiste, fanatice.
Scopul nemijlocit este acela de a ucide cât mai mul ți oameni, într-un timp cât
mai scurt, pentru a crea panic ă și derută, a înfrico șa, a induce și menține o stare de
teroare în rândul popula ției vizate și a atrage aten ția mass media.
Bioterorismul și terorismul chimic, cel cu reziduuri radioactive, ca și cel nuclear,
nu sunt și nu pot fi reac ții în disperare de cauz ă, întrucât astfel de acte necesit ă o ba-
45ză material ă serioasă, laboratoare bine utilate, folosirea unor speciali ști de înalt ă cla-
să, costuri foarte mari și pregătiri temeinice, adesea îndelungate. Terorismul de acest
fel const ă într-un complex de ac țiuni ofensive, duse prin surprindere, în situa ții în ca-
re organiza țiile respective de țin inițiativa strategic ă.
Întrucât s-a considerat mult ă vreme c ă teroriștii sunt psihopa ți, criminali ordi-
nari, oameni de la periferia societ ății, de o condi ție inferioar ă, fără nici un fel de mora-
litate și cu o capacitate intelectual ă îndoielnic ă, acest fenomen a fost tratat ca simpl ă
criminalitate, cu scop de r ăzbunare sau de presiune politic ă punctiform ă, disparată,
fără semnifica ție strategic ă majoră, nu s-au luat, practic, nici un fel de m ăsuri eficien-
te nici pentru înl ăturarea cauzelor care îl genereaz ă, nici pentru limitarea accesului la
tehnologii, nici pentru crearea unui front comun al civiliza ției și civilizațiilor împotriva
lui. Mai mult, au fost momente și etape în istoria contemporan ă a acestei lumi, înde-
osebi în timpul r ăzboiului rece, când terori smul a fost încurajat și chiar folosit, și de o
parte și de cealalt ă, pentru subminare reciproc ă, schimbarea unor guverne, impune-
rea unor politici etc.
Ca urmare, terorismul și-a creat o mare libertate de ac țiune, ceea ce a favorizat
apariția terorismului biologic, chimic, nuc lear, radiologic, a ciberterorismului și tero-
rismului informa țional etc.
La ora actual ă, „arma“ terorism ului este fiin ța umană (teroristul însu și), iar mij-
loacele nelimitate.
Tipologia agen ților toxici și biologici
Ideea că grupările teroriste nu dispun de tehnolog iile sofisticate necesare pre-
parării munițiilor nucleare, a agen ților toxici și a celor biologici periculo și nu mai este
de actualitate. Chiar dac ă organiza țiile respective nu au fabrici proprii care s ă produ-
că masiv astfel de agen ți, nimeni nu poate garanta c ă aceste organiza ții nu au acces
la astfel de întreprinderi, c ă nu au laboratoare proprii în care s ă se facă cercetări și
să se realizeze, în cantit ățile dorite, substan țe extrem de nocive. Spre exemplu, exis-
tă rețele imense de producere a drogurilo r care n-au putut fi niciodat ă distruse în to-
talitate sau puse sub controlul absolut al statelor.
Terorismul nuclear (care se a șteaptă să și ființeze) poate beneficia de tehnolo-
giile existente în domeni u, de reactoare nucleare și de material radioactiv, pe care-l
poate folosi a șa cum este sau în bombe atomice primitive. Terorismul chimic și bio-
logic își poate procura agen ții respectivi atât din produc ție proprie, cât și din între-
prinderile și statele care produc astfel de agen ți.
a. Sistemul terorist de producere a unor astfel de agen ți constă în:
• laboratoare (se poate monta un laborator cu doar 10. 000 de dolari) sau ba-
ze proprii (s-au g ăsit astfel de dovezi în locurile de dislocare ale sectei AUM, precum
și la bazele de antrenament ale organiza ției Al Qaida din Afganistan);
• specialiști (biologi, geneticieni, chimi ști etc.) care fac parte din organiza ții te-
roriste, dar care lucreaz ă în întreprinderi chimice din diferi te state, în fabrici de medi-
camente, în laboratoare, în armat ă, în institute de cercet ări etc. (în universit ățile din
SUA, spre exemplu, se afl ă 25.000 de studen ți din Arabia Saudit ă, iar Mohamed
Atta, cel care a pilotat primul avion ce s-a zdrobit de World Trade Center, a f ăcut, la
Hamburg, în Germania, studii de electronic ă; în Rusia, Marea Britanie, Fran ța etc. și
chiar în România s-au preg ătit zeci de mii de chimi ști, biologi, ingineri agricoli din țări-
le arabe și din toat ă lumea);
• sistemele de producere a drogurilor controlate de aceste organiza ții;
• mijloace artizanale, mici laboratoare particulare.
46Sistemul propriu al terori știlor poate produce, dup ă datele care se de țin,
substanțe simple, cum ar fi diferite toxine, agen ți patogeni mortali etc.
Un astfel de sistem nu este și nu poate fi îns ă eficient decât dac ă folosește me-
tode și tehnici foarte moderne de r ealizare a unor astfel de agen ți, ca, de pild ă, ingi-
neria genetic ă.
Dacă organiza țiile teroriste n-au f ăcut până acum apel masiv la mijloacele de
atac nuclear, biologic și chimic, se poate deduce c ă încă n-au pus la punct o tehno-
logie eficace de producere a lor. De aici nu rezult ă că, în viitor, nu vor folosi și astfel
de agenți cum ar fi antraxul, viru și ai variolei, ciumei și altor boli infec țioase grave,
mortale, contagioase, cu r ăspândire rapid ă, ca să nu mai vorbim de bomba nuclear ă
artizanal ă. În deceniul 1960-1970, în laboratoarele chimice am ericane, prin metode
ale ingineriei genetice, a fost realizat a șa ceva, iar în spa țiul ex-sovietic se afl ă încă
numeroase depozite cu substan țe și agenți biologici.
• întreprinderi specializate în producerea unor substan țe chimice sau unor
agenți biologici:
– laboratoare ale unor centre de cercet ări în domeniu;
– întreprinderi chimice.
b. State produc ătoare de agen ți toxici și biologici care, într-o form ă sau alta,
sprijină organiza țiile teroriste : spre exemplu, Afganistanul și unele țări cu regimuri po-
litice totalitare sau care se opun procesului de mondializare (Iran, Irak, Libia, Palesti-
na, anumite for țe din Pakistan și chiar din unele țări care au f ăcut parte din Uniunea
Sovietică).
c. Mari puteri sau puteri regionale (Statele Unite, Rusia, China, India etc.) care
dispun de arsenale chimice sau de sisteme de produc ție a unor agen ți biologici și
chimici, precum și de laboratoare foarte moderne unde se fac astfel de cercet ări. Se
pare că zona predilect ă de formare și înarmare a bioterorismului și terorismului chi-
mic, ca și a celui nuclear se afl ă în aceste țări.
Lista agen ților biologici și chimici, întocmit ă de Organiza ția Mondial ă a Sănătății
(OMS), susceptibili a fi întrebuin țați de terori ști cuprinde: toxina botulinic ă, viruși care
produc antrax, morv, cium a, holera, febra tifoid ă, Ebola, variola, febra galben ă, diver-
se encefalite, la care se adaug ă sarinul, somanul, tabunul și mai ales VX-ul.
Există însă zeci de mii de substan țe chimice foarte toxice (insecticide, pestici-
de, LSD, cianuri, agen ți sufocan ți, agenți vezican ți etc.). Și este posibil ca bioterori știi
să lucreze deja la descoperirea sau realizarea unor superviru și cu care s ă înspăi-
mânte lumea. Numai agen ți cu acțiune rapid ă și răspândire imediat ă pot constitui un
mijloc de ac țiune pentru terori ști, și nu STL-urile obi șnuite.
Deși se cunosc foarte mult e lucruri despre organiza țiile teroriste, în urma atacu-
rilor asupra SUA din 11 septembrie 2001, a devenit clar pentru toat ă lumea c ă se știe
foarte pu țin în ceea ce prive ște posibilit ățile lor reale în domeniul terorismului NBC.
S-au făcut totuși și foarte multe exager ări, s-au emis scenarii catastrofale, atribuindu-
i-se terorismului NBC virtu ți și capacit ăți pe care înc ă nu le are și nici nu le poate
avea pe termen scurt.
Metode de dispersare a agen ților toxici și biologici
Transportul la țintă și dispersarea agen ților toxici și biologici pare a fi, în opinia
unor speciali ști, problema cea mai dificil ă a terorismului chimic și a bioterorismului
(nu și a celui nuclear și patologic). Desigur, o astfel de aser țiune este valabil ă în ceea
ce privește transportul și dispersia substan țelor chimice cunoscute pân ă în prezent
(mai puțin a agen ților biologici).
47Agenții chimici sunt, în general, în stare lichid ă sau gazoas ă, iar transportul și
dispersia lor presupun recipien ți volumino și și sisteme de pulverizare corespun-
zătoare (instala ții montate pe avioane, pe ma șini, vermorele, spray-uri, mijloace ex-
plozive etc.). Se ce r, de asemenea, spa ții închise și mari concentr ări de oameni, ce-
ea ce nu exist ă decât în metrouri, cl ădiri, săli de conferin țe, institu ții publice etc. La
aceste condi ții defavorizante, se adaug ă factorii atmosferici, cei meteorologici, pre-
cum și măsurile de protec ție luate de popula ție. De aceea, atacurile cu sarin, soman,
tabun, VX și alte substan țe de acest tip vor fi, ca și până acum, sporadice, punctifor-
me, în locuri selec ționate cu mult ă grijă. Ele pot fi efectuate prin:
– sisteme de pulverizare montate pe av ioane mici, pe elicoptere, pe avioane f ă-
ră pilot sau alte mijloace volante (rachet e Alazar, mici recipiente legate de baloane
meteorologice), mijloace volante artizanale;
– bombe artizanale lansate din diferite mijloace aeriene, de pe nave de coast ă,
din automobile etc.;
– automobile-capcan ă;
– încărcături chimice (sau biologice) cu explozie telecomandat ă, plasate în cl ă-
diri, lifturi, metr ouri, trenuri, pie țe și alte locuri publice;
– atacuri sinuciga șe.
Antraxul, toxina botulinic ă, bacteriile, virusurile și alte microorganisme purt ătoa-
re de agen ți patogeni pot fi transportate cu u șurință, în „recipiente cât un capac de
stilou, și dispersate prin orice mijloace. Dar cel mai eficient „mijloc” de transport la
țintă și de dispersie a agen ților biologici și chiar chimici va fi ființa sinuciga șă a tero-
ristului . De aceea, nu este exclus ca, în viitor, s ă asistăm la atacuri biologice efectua-
te de terori ști sinuciga și infectați cu virusuri purt ători de maladii cu r ăspândire rapid ă
și acțiune letal ă.
Este însă posibil (exist ă semnale în acest sens) ca cercetarea științifică în do-
meniul terorismului biologic și îndeosebi a celui chimic s ă lucreze pentru „miniaturiza-
rea agen ților chimici și biologici“, astfel încât ace știa să fie dispersa ți cu ușurință și
activați de la distan ță sau de înse și condițiile de mediu (lumina soarelui, ploaie, vânt
etc.). Deja exist ă exemple în acest sens: contam inarea a 750 de persoane (nici un
decedat) cu bacilul febr ei tifoide efectuat ă de secta Rajneesh în Oregon în 1984,
atacul din metroul din Montreal și diverse tentative ale se ctei AUM Shinri Kyo cu
agenți chimici și biologici, cea mai „reu șită” făcând 7 mor ți și 270 răniți, la
Matsumoto, și 12 morți și 5.500 răniți la Tokyo. „Bomba nuclear ă a săracului“ începe
să fie folosit ă din ce în ce mai frecvent.
Înainte de atacurile din 11 sept embrie 2001 de la Washington și New York, în
diferite rapoarte se aprecia c ă a existat tendin ța ca astfel de mijloace s ă fie mai pu țin
folosite datorit ă slabei lor eficien țe. Aceast ă tendință nu mai este de actualitate. Dim-
potrivă, se poate aprecia c ă folosirea mijloacelor de atac chimic și biologic se va in-
tensifica și va cunoa ște noi escalad ări, întrucât:
– în urma atacurilor reu șite din 11 septembrie 2001 și a ripostei americane,
orientarea terori știlor este posibil s ă se îndrepte c ătre mijloace mult mai
performante, cum sunt cele de nimicire în mas ă, mai ales biologice;
– există mulți speciali ști teroriști (chimiști, geneticieni, biologi) infiltra ți în toate
statele și în toate structurile științifice, care pot pune la punct în scurt timp
agenți biologici (dar și chimici și radiologici) și pregăti scenarii ingenioase
de fabricare a acestora și de întrebuin țare împotriva Americii și a aliaților
săi, inclusiv împotriva României;
– direcția cercet ării științifice teroriste este spre miniaturizarea armelor de
nimicire în mas ă, a sistemelor de transport la țintă și de dispersie;
48- terorismul de toate felur ile este complex ramificat și, de aceea, imposibil de
descoperit, supravegheat și anihilat pe termen scurt.
Mijloace, misi uni, obiective
A apărut și a proliferat tragic teroristul-sinuciga ș. Sectele apocaliptice, extre-
miștii de dreapta, organiza țiile extremi știlor islamici, al c ăror obiectiv nu este s ă ne-
gocieze cu guvernele sau s ă-și atragă opinia public ă, ci pur și simplu s ă distrugă un
sistem politic pe care-l consider ă ostil, chiar odios, o religie, o existen ță neconform ă
cu regulile lor și, în numele unor prec epte greu de identificat și de înțeles, să ucidă,
au proliferat.
După atentatul chimic de la Tokyo, interesul terori știlor pentru armele chimice și
biologice a crescut. În 1997, num ărul unor astfel de atentate a crescut de trei ori fa ță
de 1996 (FBI a anchetat pes te 100), iar în urm ătorii ani a fost și mai mare. Exist ă in-
formații potrivit c ărora unele grupuri teroriste, între care Jihadul Islamic, Hezbollah,
Grupul Islamic Armat (GIA) din Algeria, Jihadul islamic egiptean, Hamas, terori știi
Siks și cei ceceni, PKK, kmerii ro șii și alții, inclusiv cei din Al Kaida și mai ales secta
Aum Shinri Kyo, manifest ă un interes deosebit fa ță de mijloacele chimice și biologice.
Mijloacele prin care se duc la îndeplinire ac țiunile terorismului chimic și biologic
se împart în trei categorii: cunoscute, b ănuite (posibile) și necunoscute. Pentru cele
cunoscute (laboratoare proprii, diferite întreprinderi ale industriei chimice și farma-
ceutice, instala ții de fabricare a drogurilor și toxinelor, mijloace de transport și de dis-
persie la țintă etc.), ca și pentru cele posibil a fi întrebuin țate, pot fi prev ăzute măsuri
adecvate de contracarare și de protec ție, mai ales c ă 40% din laboratoarele farma-
ceutice și biotehnologice se afl ă pe teritoriul Statelor Unite.
Mai dificil de contracarat vor fi cele necunoscute, cele neb ănuite. Aceste mij-
loace își află sorgintea îndeosebi în biotehnologiile moderne și mai ales în ingineria
genetică. Noile descoperiri în domeniul genomului și manipul ările genetice se aplic ă
deja în agricultur ă, în creșterea animalelor, iar rezultat ele dezastruoase (crearea mu-
tanților, viruși ai unor maladii mortale etc.) încep s ă îngrijoreze omenirea. Este posibil
ca și de aici, din aceast ă sferă, să-și recruteze terorismul, în viitor, mijloacele de
distrugere masiv ă.
În laboratoarele universitar e, spre exemplu, studen ții sunt foarte bine informa ți
în legătură cu utilizarea ADN-ului recombinat și a tehnicilor de clonaj care pot fi folo-
site pentru producerea pe scar ă largă a unei arme biologice însp ăimântătoare. Agen-
ții biologici clasici cuprind Yersinia pestis (ciuma), febra v ăii Rift, coxilia burretti (febra
Q), encefalitele și variola. Producerea acestor viru și, transportul și dispersarea lor
sunt costisitoare și, de aceea, ele nu s-au folosit pe scar ă largă de terori ști. Dar ingi-
neria genetic ă reduce costurile și face posibil ă și viabilă întrebuin țarea masiv ă a pro-
cedeelor muta țiilor genetice într-o perspectiv ă practic nelimitat ă.
Marea majoritate a guvernelor, inclusiv cel al SUA, consider ă că eforturile și
cercetările lor în domeniul biologic sunt de natur ă defensiv ă. Dar este imposibil s ă se
facă distincție între cercet ările ofensive și cele defensive în acest domeniu, iar rezul-
tatele lor vor fi, f ără îndoială, accesibile și terorismului.
Astfel, arma genetic ă poate deveni în scurt timp cel mai însp ăimântător mijloc
de distrugere în mas ă. În curând, 143 de țări se vor reuni la Geneva pentru a revizui
și reactualiza conven ția din 1972 asupra armei chimice și biologice. Dar un tratat,
oricât de laborios ar fi, nu va putea stopa terorismul chimic și biologic.
Misiunile pe care și le stabilesc și le duc la îndeplinire grup ările bioteroriste și
terorismul chimic urm ăresc producerea de pierderi masive în oameni și mijloace ma-
teriale, îndeosebi Statelor Unite, alia ților americanilor și altor țări, popoare și religii.
49Un studiu al guvernului am erican efectuat în 1993 arat ă că 100 de kilograme de spori
de antrax, pulveriza ți din avion deasupra ora șului Washington, pot produce 3 milioa-
ne de mor ți. Un alt studiu efectuat de CIA în 1995 releva c ă 17 țări erau bănuite că își
constituie arsenale biologice: Irak, Iran, Li bia, Siria, Coreea de Nord, Coreea de Sud,
Taiwan, Israel, Egipt, Vietnam, Laos, Cuba, Bulgaria, India, Africa de Sud, Rusia și
China.
Obiectivele vizate de tero rismul nuclear, chimic și bioterorism sunt foarte diver-
sificate, imposibil de prev ăzut și foarte greu de protejat. At acurile cu astfel de mijloa-
ce pot viza: SUA și aliații săi, oricare alt ă țară de pe globul p ământesc, sedii ale dife-
ritelor alian țe și organisme interna ționale, obiective economice, baraje și amelior ări
hidroenergetice, institu ții de cultur ă și de cult, aglomer ări urbane, surse de ap ă și de
alimente, produse vegetale și animale, mari p ăduri, fluvii, mijloace de transport, prac-
tic orice, pentru c ă terorismul nu are nici reguli, nici limite, ci doar cauze care trebuie
descoperite și soluționate.
Măsuri de combatere a terorismului NBC
Măsuri care țin de eradicarea cauzelor
Acest grup de m ăsuri ține de implementarea unor st rategii politice, economice
și culturale globale și regionale, elaborate în raport cu concluziile care rezult ă din in-
vestigarea complex ă a sfidărilor, provoc ărilor și amenin țărilor care se profileaz ă la
orizontul mileniului trei, și cuprinde:
Cercetarea profesional ă a fenomenului terorismului în general și mai ales a
terorismului nuclear, chimic și biologic, care se afl ă abia la început, dar care
are posibilitatea s ă beneficieze de pr ogresele enorme f ăcute de ingineria
nucleară, de cea genetic ă și bacteriologic ă;
Descoperirea, investigarea și analiza factorilor favorizan ți și înlăturarea
acestora;
Concentrarea activit ății factorilor de decizie politic ă pe optimizarea raporturi-
lor interumane, degradate semnificativ în perioada trecerii la implementarea
obiectivelor și structurilor noii ordini m ondiale, periodic caracterizat ă în ge-
neral de o stare de haos (care se cere deci analizat ă pe coordonatele teoriei
haosului);
Acceptarea sistemelor de valori ale tuturor civiliza țiilor existente și diminua-
rea semnificativ ă a comportamentului agresiv și amenin țător în rela țiile in-
ternaționale;
Eradicarea s ărăciei;
Promovarea dialogului și schimbului de valori între religii, între etnii, între
entitățile etno-culturale etc.
În acest proces trebuie s ă se implice și domeniul militar prin institu țiile sale
specializate, care pot contribui substan țial la conturarea unui model strategic româ-
nesc de acțiune eficient ă (în limitele competen țelor noastre) asupra cauzelor acestui
fenomen.
Măsuri care țin de combaterea structurilor și acțiunilor teroriste
Aceste m ăsuri contureaz ă, de fapt, strategia antiterorist ă, mai exact, compo-
nenta strategic ă a luptei antiteroriste, care are dou ă coordonate:
50• Ofensiva împotriva organiza țiilor și grupărilor teroriste, care const ă într-un an-
samblu de ac țiuni de descoperire și lichidare prin mijloace politice, legislative,
economice, și în ultimă instanță, militare a acestora;
• Protecția și apărarea împotriva ac țiunilor teroriste, care se refer ă la un sistem
de măsuri de contracarare a atacurilor teroriste, de protec ție împotriva
substanțelor chimice și agenților patogeni a popula ției, efectivelor militare,
animalelor, bunurilor materiale și mediului înconjur ător.
Ofensiva împotriva terorismului chimic și biologic presupune:
Efectuarea cercet ării strict specializate și descoperirii la timp a grup ărilor,
organiza țiilor, bazelor de antrenament ale terori știlor, a laboratoarelor și mij-
loacelor de producere (procurare) a agen ților chimici și biologici. Acest lucru
nu se poate realiza decât de structuri foarte bine preg ătite în acest sens,
compuse din chimi ști, biologi, geneticieni etc. cu experien ță îndelungat ă și
performan țe profesionale;
Pregătirea unor ac țiuni adecvate de interzicere a accesului terori știlor la ast-
fel de mijloace chimice și biologice;
Organizarea unor ac țiuni de prevenire și neutralizare a atac urilor teroriste
chimice și biologice prin folosirea unor contraagen ți chimici și a vaccinului;
Acțiuni politice, economice și, în ultim ă instanță, militare pentru lichidarea
resurselor, bazelor și a organiza țiilor teroriste.
Protecția și apărarea împotriva ac țiunilor terorismului bio-chimic cer neap ărat
intervenția prompt ă a institu țiilor și structurilor specializate, care trebuie s ă se consti-
tuie într-o interfa ță între lumea științifică și societatea uman ă ce trebuie preg ătită și
apărată prin mijloace specializate împotriva acestui tip de terorism, care r ămâne, du-
pă gradul de periculozitate, amenin țarea mondial ă numărul unu.
Măsuri pentru lich idarea efectelor
Aceste m ăsuri sunt deosebit de importante și, de aceea, trebuie luate din timp,
realizându-se un sistem na țional de reac ție în situa ții limită, care să vizeze și li-
chidarea efectelor atacurilor chimice și biologice (atacurilor NBC, în general), inclusiv
a celor efectuate de terori ști, întrucât acestea din urm ă sunt oricând posibile. Aceste
măsuri sunt:
localizarea zonelor atacate chimic și biologic și izolarea lor;
prevenirea exti nderii contamin ării asupra altor zone;
intervenția prompt ă a structurilor specializat e pentru tratarea popula ției și
decontaminarea zonei;
alte măsuri strict specializate.
Problema terorismului NBC nu este atât una a prezentului, cât una a viitorului.
Atacul cu sarin din metroul din Tokio, ef ectuat în 1995, sau des coperirea cianurilor și
urmelor altor substan țe toxice în re țelele teroriste islamice, nu sunt concludente în
legătură cu preocup ările terori știlor. Ele par mai degrab ă acte ale unor dezaxa ți decât
acțiuni riguros preg ătite, de mare amploare, cu implica ții strategice serioase. Repre-
zintă totuși semnale și avertismente c ă astfel de mijloace ar putea s ă fie folosite de
grupuri teroriste pe scar ă largă în viitor. Unii anali ști și unii strategi apreciaz ă că
secolul al XXI-lea ar putea fi seco lul armelor de distrugere în mas ă. Deocamdat ă, din
fericire, o astfel de previziune nu se confirm ă. Secolul al XXI-lea a debutat prin
războiul antiterorist și folosirea sistemelor de a rme performante. Se pare c ă, cel puțin
în Statele Unite, amenin țările NBC (care nu sunt întru totul reale) se folosesc și ca
51Statele Unite, amenin țările NBC (care nu sunt întru totul reale) se folosesc și ca mij-
loace de presiune asupra Congresului pentru a se ob ține suplimentarea de fonduri.
De aici nu rezult ă, desigur, c ă terorismul NBC nu este și nu poate deveni o ma-
re primejdie, ci doar faptul c ă el nu este o amenin țare organizat ă, de foarte mari pro-
porții, acum. Este îns ă foarte posibil ca, în viitor, mai ales în sistemul terorismului de-
vastator și punitiv, s ă fie folosite și arme de distrugere în mas ă.
3.3.13.Alte forme de terorism
Sunt o mul țime de alte forme de mani festare a terorismului. Și chiar dac ă ele nu
au toate un impact direct asupra vie ții oamenilor, sistemelor de valori și normelor de
drept, se constituie totu și într-un mediu de insecuritate social ă și individual ă, de ge-
nerare și de proliferare a acestui fenomen.
Dintre aceste forme de terorism, amintim:
terorismul familial;
terorismul școlar;
terorismul str ăzii;
terorismul cartierelor r ău famate;
hărțuirea (de orice ti p) a persoanelor și chiar a institu țiilor;
terorismul genetic etc.
3.4.Organiza ții și structuri teroriste
(Anexele 3, 4, 5, 6, 7 și 8)
Ce sunt organiza țiile și structurile teroriste? Cum au ap ărut ele? Apari ția și pro-
liferarea lor r ăspund unor necesit ăți? Sunt adic ă produsul unor legit ăți sociale, politi-
ce, economice sau militare? Cu alte cuvinte, organiza țiile teroriste sunt un accident
social, o anomalie social ă sau se constituie într-un fenomen specific unei anumite
perioade a dinamicii evolu ției societ ății omene ști, comportându-se semper ubique ca
un fel de „viru și sociali“ care se caracterizeaz ă prin acțiuni și reacții violente și impre-
vizibile.
Din punctul de vedere al anomiei sociale, organiza țiile teroriste reprezint ă mo-
dalități de polarizare și de exprimare organizat ă, comună a violen ței, de selectare a
indivizilor violen ți sau predispu și la violen ță (din varii motive, unele patogene, altele
de sorginte social ă, altele subiective) și de grupare a lor pe motiva ții și sisteme de
reacție. Ar fi îns ă o mare gre șeală dacă s-ar reduce fenomenul terorism și, respectiv,
organiza țiile teroriste la necesitatea organiz ării și regrupării violenței sociale și indivi-
duale în poli de violen ță sau în mici nuclee de violen ță. Terorismul este, în primul
rând, o mi șcare politic ă, un fenomen politic, mai precis, un mijloc de punere în oper ă
a unor politici. De aceea, terori smul nu poate fi privit doar ca lucrare a unor criminali,
a unor descreiera ți. Criminalii și descreiera ții pot fi instrumente (nu cauze) ale tero-
rismului. El trebuie considerat, cel pu țin în aceast ă etapă a analizei fenomenului, ca
un sistem (aparent haotic) de mijl oace de realizare a unor scopuri și obiective foarte
bine gândite, în majoritatea lor de natur ă politică. În acest sens, terorismul are valoa-
re strategic ă, principalele sale funcții fiind:
funcția de amenin țare;
funcția de descurajare;
funcția de pedepsire (func ția punitiv ă);
funcția de răzbunare;
funcția de atragere a aten ției.
52Aproape toate actele terorist e au fost revendicate. Excep ție face cel din 11 sep-
tembrie 2001 din Statele Unite ale Am ericii, dar lucrurile nu sunt înc ă foarte clare în
legătură cu autorii acestui atentat f ără precedent în istoria terorismului. Faptul c ă ma-
joritatea actelor teroriste au fost revendicate dovede ște că, deși terorismul love ște
din umbr ă, organiza țiile respective doresc s ă se știe că ele exist ă, că amenință, că
nu glumesc, c ă au capacitatea de a lovi oriunde și pe oricine și, ca atare, trebuie lua-
te în seam ă.
Organiza țiile teroriste sunt numeroase, dive rsificate, extrem de violente și îm-
bracă tot spectrul de structuri, forme și procedee de terorizare a lumii. Unele sunt
create ad hoc , pentru câteva misiuni (chiar și pentru o singur ă acțiune de amploare),
după care dispar. Altele sunt create pe termen lung, urm ărind scopuri și obiective
ample pentru realizarea c ărora acționează prin orice mijloace și prin procedee nelimi-
tate. Cele mai multe din organiza țiile teroriste s-au format în deceniile 8 și 9 ale seco-
lului al XX-lea și poartă, cel puțin formal, dar nu numai formal, ci și în esen ța lor, în
concepție și în modul de ac țiune, puternice amprente ideologice.
Natura organiza țiilor teroriste este foarte diversificat ă. Deși par a se asem ăna,
organiza țiile teroriste se deosebe sc unele de altele, iar ac țiunile lor rareori sunt con-
certate. De altfel, specificul ac țiunilor teroriste const ă în extrema lor particularitate, în
caracterul aparent aleatoriu și în intensitatea mare a loviturilor pe unitate de timp,
adică a violenței.
Și chiar dac ă ele se aseam ănă prin ferocitate și lipsa oric ărei măsuri, nu vin, to-
tuși, din acela și arbore, nu au aceea și origine. Paradoxal, de și mediul haotic le este
favorabil, ele însele fiind un mijloc de r egenerare a acestuia, cele mai multe dintre
actualele organiza ții teroriste nu sunt un produs al st ării de haos; ele au ap ărut mai
ales în timpul r ăzboiului rece, sunt un produs al acestuia, adic ă o prelungire a efecte-
lor confrunt ărilor latente de atunci într-un mediu complex de insecuritate și teroare.
Sunt și organiza ții care au ap ărut înainte de r ăzboiul rece, dar și câteva care au ap ă-
rut după acesta.
Raportate, deci, la cea mai recent ă confruntare de nivel mondial – r ăzboiul rece
– organiza țiile teroriste se împart în:
a) Organiza ții care au ap ărut înainte de r ăzboiul rece;
b) Organiza ții create în timpul r ăzboiului rece, ca instrumente ale acestuia;
c) Organiza ții care s-au format dup ă războiul rece.
Această clasificare se pare c ă nu spune mare lucru. Ea este îns ă foarte impor-
tantă, întrucât situeaz ă fenomenul terorismului într-un spa țiu al confrunt ării globale,
ceea ce faciliteaz ă procesul de analiz ă și de decelare a cauzelor și determina țiilor
acestuia.
Principalele concluzii care se deprind din aceast ă clasificare sunt urm ătoarele:
– în perioada de maximizare a amenin țărilor și a intensific ării riscurilor
de confruntare, fenomenul terorist se intensific ă;
– organiza țiile teroriste, în condi țiile bipolarit ății, sunt puternic ideologi-
zate, atât de o parte, cât și de cealalt ă;
– cele mai multe din organiza țiile teroriste sunt folosite, în aceast ă pe-
rioadă, ca instrumente asimetrice ale confrunt ării;
– și de o parte și de cealalt ă se creeaz ă confuzii în ceea ce prive ște
delimitarea terorismului de lupta pentru eliberare na țională sau pentru
democra ție;
– perioada bipolarit ății a favorizat, într-o oarecare m ăsură, terorismul de
stat, sub toate formele sale, de la dictatur ă militară sau politic ă la
agresiune armat ă.
53Din punct de vedere al resurselor de finan țare – unele cunoscute sau b ănuite,
altele necunoscute -, organiza țiile teroriste se împart în:
a. Organiza ții finanțate de unele state, inclusiv mari puteri;
b. Organiza ții finanțate de anumite cercuri de interese, funda ții, corpora ții na-
ționale sau transna ționale;
c. Organiza ții care se autofinan țează din traficul de drogur i, criminalitate,
spargeri de b ănci, jafuri și alte activit ăți de acest gen.
De aici se desprinde concluzia c ă organiza țiile teroriste nu au, totu și, o existen-
ță în sine, nu sunt doar un rezultat al schizofreniei sociale, al degrad ării ființei umane.
Ele sunt, totodat ă, și modalit ăți de impunere a unui comporta ment favorabil anumitor
acțiuni ilicite, de manife stare a puterii, de reac ție virulent ă, asimetric ă la acțiuni și
presiuni care se consider ă inacceptabile.
Organiza țiile teroriste nu sunt de mas ă, nu au foarte mul ți membri. Ele se alc ă-
tuiesc în func ție de anumite interese sau de anumite porniri și adună oameni dispu și
la orice, care au convingeri foar te puternice, vecine cu obsesia, și cu o inteligen ță
remarcabil ă. De aceea, ele sunt foarte periculoase.
4.S
URSE ȘI RESURSE ALE TERORISMULUI
Aceste surse și resurse pot fi:
Internaționale;
Regionale;
Locale;
Accidentale.
Natura resurselor:
Financiare;
Economice;
Tehnice și științifice;
Umane;
Religioase;
Din spectrul crimei organizate și al lumii interlope;
Ideologice, politice etc.
Există și alte resurse care pot fi folosite pentru sprijinirea terorismului. Unele
sunt întâmpl ătoare și provin din asocierea unor in terese de moment, altele țin de
evoluția unor conflicte și a unor spa ții de confruntare. Activitatea uman ă, fiind foarte
complexă, produce nu numai structuri și acțiuni în sensul evolu ției pozitive, ci și pe
cele care frâneaz ă această evoluție.
Implicarea statelor în terorismul interna țional se poate manifesta în diferite mo-
duri, de la ofer irea de asisten ță la diverse niveluri la ajutoare opera ționale și chiar la
inițierea și orientarea activit ății organiza țiilor teroriste.
În funcție de gradul de implicare în terorismul interna țional, statele pot fi împ ăr-
țite în: state-sponsor și state-teroriste, dar acest gen de clasificare este problematic
prin faptul c ă se poate transforma în arm ă politică utilizată de națiuni pentru a- și des-
crie astfel adversarii sau de organiza țiile teroriste pentru motivarea ac țiunilor teroriste
la adresa statelor rivale.
54Lupta împotriva statelor implic ate în terorismul interna țional reflect ă conflictele
de interese din arena interna țională dintre state și superputeri, dintre alian țe și ligi de
state, dintre grupuri și organiza ții diverse.
Dintotdeauna, eforturile luptei împotriva te rorismului au creat co nflicte de intere-
se, în interiorul statel or, între securitatea na țională și interesele economice. Astfel,
într-o analiz ă a măsurilor interna ționale adoptate împotriva st atelor implicate în tero-
rism se arat ă că majoritatea statelor nu sunt dispuse s ă-și sacrifice interesele eco-
nomice în schimbul stop ării sau diminu ării terorismului, cel mai relevant exemplu al
acestei tendin țe fiind atitudinea unor state europene (în spec ial Germania, Fran ța,
Italia) în ceea ce prive ște Iranul (stat considerat de D epartamentul de Stat american
ca lider în pozi ția de stat-sponsor al terorismului).
Resursele terorismului, fi e ele economice, financiare, științifice, tehnice, ideolo-
gice (religioase) sau de alt ă natură, se concretizeaz ă în diverse forme de manifesta-
re:
Sursa/suportul ideologic oferit de statele implicate prezint ă o importan ță ma-
joră și se manifest ă ca:
¾ îndoctrinare politic ă și religioas ă prin intermediul agen ților statului-
sponsor, prin programe de preg ătire în cadrul unor institu ții ale statului-
sponsor ;
¾ propagand ă în favoarea terorismului, direct ă sau mascat ă, exercitat ă
prin mass-media, biseric ă, organiza ții guvernamentale și neguverna-
mentale, etnice, religioase etc.;
Sprijinul financiar , absolut necesar pentru ca o organiza ție terorist ă să acțio-
neze și să se dezvolte, poate fi oferit de acto ri individuali, statali (state, organiza ții
guvernamentale și neguvernamentale, partide politic e etc.), regionali sau globali și
poate lua urm ătoarele forme:
¾ bugetele unor state care practic ă sau susțin financiar terorismul;
¾ fonduri indirecte alocate sub masca “asisten ței”, a “ajutoarelor inter-
naționale”, “sprijinirii for țelor democratice, progresiste”;
¾ subvenții ale unor oameni de afaceri, emigran ți etc.;
¾ bani obținuți de trafican ți de arme, muni ții, droguri, substan țe radio-
active, materiale strategice, carne vie, opere de art ă etc.;
¾ fonduri strânse de partide, organiza ții religioase, organiza ții neguver-
namentale, persoane particulare etc.;
¾ fraude, evaziuni fiscale, bancrut ă frauduloas ă, deturnări de fonduri, fal-
sificare și spălare de bani etc.
Sprijinul militar constituie una din modalit ățile de ajutor absolut indispen-
sabile și se concretizeaz ă în:
¾ antrenamente în tabere specializate;
¾ programe de ajutor m ilitar în armament și echipament aprobate de par-
lamentele unor state;
¾ armamente rezultate din destructurar ea unor armate (ca aceea a fostei
URSS);
¾ armament, muni ție provenite din contraband ă sau puse la dispozi ție de
state, guverne, organiza ții teroriste, persoane etc.
Suportul opera țional include directa asisten ță a statelor implicate în teroris-
mul interna țional la alegerea țintelor și pregătirea atacurilor spec ifice, putând lua dife-
55rite forme, de la preg ătirea documentelor false, a unor arme speciale, sofisticate (ca
urmare a utiliz ării rezultatelor unor cercet ări științifice și a unor tehnologii de vârf, a
resurselor informa ționale la diferite niveluri, oferite de unii actori interna ționali statelor
sau organiza țiilor teroriste sau ob ținute pe c ăi diverse) pân ă la folosirea propriilor
agenții naționale de spionaj.
De exemplu, este un fapt dovedit c ă ambasadele iraniene din lume aprovizio-
nează celulele teroriste cu armament (transportat prin filier ă diplomatic ă), bani, pa-
șapoarte, vize etc., fiind implicate și în recrutarea de col aboratori din comunit ățile is-
lamice de pretutindeni.
Se poate spune c ă suportul opera țional reprezint ă antecamera inițierii și ca-
nalizării atacurilor teroriste .
O altă sursă a terorismului interna țional, care poate fi considerat ă și cel mai
înalt nivel de implicare a unui stat în sprijinirea activit ăților teroriste, este reprezentat ă
de utilizarea propriilor for țe de securitate, a serviciilor de informa ții și chiar a agen țiilor
guvernamentale în punerea în aplicar e a unor atacuri teroriste.
În aprilie 1998, Boaz Ganor (cercet ător la ICT – The International Policy
Institute for Counter-Terrorism) a realizat o diagram ă sugestiv ă referitoare la
implicarea statelor în terorismul interna țional :
Diferite forme prin care un stat
poate sprijini terorismul Clasificarea statelor în func ție de
nivelul de implicare în terorismul
internațional
IMPLICAREA STATELOR ÎN TERORISMUL INTERNA ȚIONAL
5.VIITORUL TERORISMULUI
Însumat, luat adic ă la nivelul efectelor psihologice și nesiguran ței cetățeanului,
terorismul este un fenomen, este un r ăzboi. Dar micile grupuri teroriste, chiar și or-
56ganizațiile teroriste (care num ără de la câ țiva membri la câteva zeci, rareori sute de
membri), nu sunt for țe sociale reprezentative.
Acțiunile și mișcările teroriste nu pot fi încadrate în mari ideologii, în mari mi ș-
cări de idei. Nici chiar cele care țin de fundamentalismul islamic.
Există patru categorii de cauze ale terorismului:
• cele care țin de sentimentul de insecuritate și, în consecin ță, de criza
de identitate na țională, etnică, cultural ă și chiar individual ă;
• cele care țin de criza de sistem politic (regi muri totalitare, dictaturi mili-
tare), de lupta pentru putere și pentru impunerea autorit ății (de stat, de
partid, de grup, de interese);
• cele care țin de mondializarea haosului în folosul lumii interlope și cer-
curilor de interese (economice, politice și financiare) ce nu vor s ă se
supună autorității dreptului interna țional;
• cele care țin de natura uman ă (sentimentul înstr ăinării, degradarea
condiției umane, îmbog ățire, influen ță etc.).
Elemente de sociologie a terorismului:
• mișcările teroriste sunt efectuate, în general, de persoane tinere
(majoritatea terori știlor și a membrilor organiza țiilor de tip terorist au sub
30 de ani);
• teroriștii din extrema dreapt ă sunt recruta ți îndeosebi dintre b ărbații din
rândul claselor s ărace, din lumea a treia și rareori din mediul intelectual
pur;
• majoritatea terori știlor din extrema dreapt ă trăiesc în ora șe mici și sunt
credincio și, chiar fanatici;
• în mișcările de extrem ă stângă sunt admise și femei (pân ă la o treime),
iar recrutarea terori știlor se face din clasa burghez ă mijlocie și înaltă,
trăiesc în mari ora șe și sunt, în genere, necredincio și sau, în orice caz,
fără să aparțină unei anume religii.
Elemente de psihologie a mi șcărilor teroriste:
• parte din terori ști sunt personalit ăți dezechilibrate, cu ambi ții foarte
mari, invers propor ționale cu capacit ățile lor reale, care dispre țuiesc
viața;
• persoane cu idei fixe și convingeri in șanjabile;
• teroriștii din cadrul mi șcărilor de extrem ă stângă au obsesia grupului, a
colectivit ății, manifest ă devotament excesiv fa ță de sloganuri, precepte,
idei etc.;
• teroriștii din cadrul mi șcărilor de extrem ă dreaptă rămân cel mai adesea
în identit ăți slab organizate, chiar dezorganizate, nu comunic ă cu exte-
riorul incintei, au o imagine fix ă amic-inamic, cred în ritualuri simbolice,
în jurăminte de r ăzbunare, în justi ția poporului, în pedepsirea tr ădători-
lor, în clipa judec ății etc.;
• liderii între țin acest spirit și creează un cult în jurul lor; ei se consider ă
aleși, unși, trimiși să facă dreptate, s ă negocieze etc.
Există mai multe feluri de terorism (Anexa nr. 9) :
57
• cel care critic ă, în mod spectaculos, prin toate mijloacele posibile, socie-
tatea, autoritatea și promite c ă va schimba lumea, pedepsindu-i pe „tic ă-
loși“ și pe „necredincio și“ și instaurând o alt ă societate;
• cel care vizeaz ă răzbunarea împotriva vinova ților;
• cel care urm ărește întoarcerea la origini și distrugerea civiliza ției actuale
care a degradat mediul și omenirea;
• terorismul punitiv.
De aceea, ac țiunile teroriste vizeaz ă:
• atacarea unor simboluri, monumente, cimitire, cl ădiri importante, poduri,
complexe arhitecturale;
• să demonstreze lumii c ă există o forță deasupra statelor, armatelor, par-
tidelor, institu țiilor și ordinii existente, care-i va pedepsi pe to ți cei ce nu
cred în ea;
• să provoace reac ții virulente ale autorit ăților pentru a le putea acuza și a
atrage în felul acesta de partea lor opinia public ă;
• să provoace panic ă și nesiguran ță;
• să creeze impresia c ă există o zi de apoi și că ea nu este prea departe.
Astfel, unele mi șcări teroriste – mai ales cele care vin dinspre zona ideologic ă
marxistă – speră să provoace revoluția mondial ă sau o form ă foarte violent ă a aces-
teia. Dar formele acestea de terorism politic și ideologic nu mai su nt atât de acute
după încheierea r ăzboiului rece. De aici nu se desprinde concluzia c ă acest tip de
terorism a încetat, ci doar aceea c ă își caută noi forme de exprimar e, cum ar fi cele
care țin de ciberterorism sau de terorismul mediatic. Îns ă, deocamdat ă, aceste tipuri
de terorism nu sunt prea agreabile, întrucât nu vizeaz ă spectaculosul, sunt invizibile
și, deci, nu însp ăimântă.
Mișcările teroriste prolifereaz ă și se diversific ă. Cu toat ă reacția relativ unitar ă a
lumii civilizate împotriva te rorismului, nu se poate spune c ă efectul va fi foarte mare
și că, într-un timp relativ scurt, va duce la eradicarea acestei amenin țări. Dimpotriv ă,
cu cât lumea devine mai complex ă, cu atât amenin țările de tip extremist (între care
se diferen țiază net cele teroriste) vo r fi mai numeroase.
Mulți teoreticieni definesc terorismul ca r ăzboiul celui slab împotriva celui pu-
ternic. Aceste defini ții sunt relative și vin, de regul ă, din partea celor puternici. La ori-
ginea sa, terorismul a fost un mijloc al celor puternici pentru supunerea celor slabi.
Nici acum nu se poate spune c ă o astfel de perspectiv ă a dispărut. Acțiunile unora
dintre țările occidentale sunt percepute în multe locuri de pe planet ă ca fiind de tip
terorist. În condi țiile actuale, terorismul este, deopotriv ă, acțiune (sau reac ție) a celui
slab împotriva celui puternic, dar și acțiune a celui puternic pentru a- și extinde pute-
rea.
Tendințele în evolu ția mișcărilor de tip terorist îmbrac ă un spectru foarte larg,
având, în general, urm ătoarea configura ție:
recrudescen ța violenței;
intensificarea loviturilor asupra punctelor vulnerabile ale societ ăților și,
deopotriv ă, asupra zonelor vitale;
folosirea pe scar ă largă a terorismului extrem, a terorismului kamikaze;
diversificarea mijloacelor teroriste, folosirea loviturilor la distan ță;
apariția probabil ă a terorismului genetic;
58 dezvoltarea ciberterorismului și utilizarea loviturilor de tip cosmic (spre
exemplu, ar putea fi fo losite sistemele HAARP pentru crearea unor lentile
în ionosfer ă prin care s ă pătrundă razele cosmice care sunt distructive).
Este posibil ca, în viitor, tipurile de tero rism cu care s-ar putea confrunta lumea
să evolueze pe urm ătoarele paliere:
terorismul politic (terorismul puterii);
terorismul identitar;
terorismul infrac țional;
ciberterorismul;
terorismul economic;
terorismul cosmic;
terorismul genetic;
terorismul sexual.
Terorismul politic este acela și de când e lumea. El nu se schimb ă niciodat ă.
Nici mijloacele nu sufer ă schimbări radicale. Mereu vor fi fo losite asasinatul politic,
hărțuirea sângeroas ă, luarea de ostatici, satanizarea liderilor și, bineînțeles, lovitura
armată.
Terorismul identitar , care, într-un fel, este cel clasic, cel protestatar, s-ar putea
să aibă ca principali actori identit ățile de tip etnic și religios, grupuri extremiste, alte
grupuri în general antisociale și, mai ales, entit ăți care se situeaz ă pe poziții de neac-
ceptare a ordinii post-haos și cu atât mai pu țin a noii ordini mondiale.
Ciberterorismul cunoaște deja o evolu ție care începe s ă îngrijoreze. El vizeaz ă
nu doar re țelele Internet, ci și inițierea unor „lovitur i de decapitare“ f ără precedent.
Este vorba de atacarea bazelor de date, a sistemelor de conducere și mai ales a sis-
temelor de securitate nuclear ă, biologic ă și financiar ă.
Și în viitor, terorismul economic (cu finalitate în domeniul economic) va ocupa
un loc important. El va veni, pe de o parte, din rândul lumii in terlope, care dore ște să
prelungeasc ă starea de haos, și, pe de alt ă parte, din partea unor cercuri politice și
economice care doresc s ă se mențină cu orice pre ț în vârful ierarhiei economice.
Terorismul cosmic nu-și anunță încă o prezen ță prea apropiat ă. Cosmosul este
stăpânit (atât cât e st ăpânit) de un num ăr limitat de țări, iar bătălia pentru el nu are,
deocamdat ă, decât o un obiectiv strategic gl obal. Terorismul cosmic va ap ărea în
momentul când cosmosul va fi un spa țiu din care se va putea ac ționa cu u șurință ori-
când și împotriva oricui. Iar acest timp nu este prea departe. Lumea nu are nici un fel
de protec ție anticosmic ă.
Terorismul genetic va fi, probabil, cel care va atenta la informa ția prin care se
transmite via ța. Terorismul genetic ar putea fi încadrat și în ceea ce numim biote-
rorism. Totu și, terorismul genetic – care nu va întârzia s ă apară – nu este doar folosi-
rea unor mijloace de atac biologic împotriva vie ții umane sau animale. El este un atac
asupra informa ției ereditare și vizează nu doar uciderea, ci și crearea unor mutan ți,
schimbarea naturii, distrugerea popula țiilor, a speciilor, a vie ții.
Terorismul sexual a luat o amploare f ără precedent. În afara traficului cu carne
vie, care se practic ă deja la nivel planetar, este vorba de proliferarea re țelelor
pedofile, a prostitu ției și industriei porno, care, exacerbate, pot duce efectiv la degra-
darea fiin ței umane.
Terorismul este o amenin țare omniprezent ă și necesit ă un răspuns omnipre-
zent și omnipotent. Aceast ă amenințare vizeaz ă, în principiu, valorile democratice și,
deci, reclam ă un răspuns în respectul acestor valori.
59Terorismul este favorizat de câteva realit ăți, între care:
• fracționarea tot mai accentuat ă a societăților, chiar și a entităților naționale,
apariția și proliferarea intereselor care impun violen ța;
• izvoarele etnice și naționaliste din ce în ce mai puternice ale terorismului;
• plictisul societ ăților bogate;
• proliferarea climatului și implicit a mediului de violen ță gratuită: filme de ac ți-
une, comportamentul de la meci urile de fotbal, din mediul școlar, din cartie-
re, de pe strad ă;
• costurile reduse ale terorismului, în compara ție cu efectele sale spectacu-
loase;
• accesul posibil la tot felul de armamente, inclusiv la arme de distrugere în
masă (la materiale nucleare, chimice și biologice);
• intelectualitatea, s ărăcită, disprețuită și umilită, ar putea genera elemente
care să înarmeze terorismul cu mijloace și idei greu de contracarat;
• diminuarea autorit ății statelor na ționale și proliferarea atitudinilor și atacurilor
împotriva marilor entit ăți naționale și a valorilor acestora, încurajate de me-
dia și de cercurile interesate în men ținerea st ării de haos.
6.A
PĂRAREA (PROTEC ȚIA) ÎMPOTRIVA TERORISMULUI . RĂZBOIUL ANTITERORIST
6.1.Concep ția apărării împotriva terorismului
O bună perioadă de timp, terorismul a fost și mai este înc ă privit ca infrac țiune,
ca exercitare extrem ă a violen ței pentru ob ținerea unor efecte în strad ă, în lumea in-
terlopă, în mediile corupte. Preciz ările care s-au f ăcut ulterior cu privire la încadrarea
terorismului în sistemul ac țiunilor politice aduc o oarecare claritate în judecarea acte-
lor de acest tip. Având determina ție politică, terorismul este r ăzboi, și anume r ăzboi
asimetric. Defini ția clausewitzian ă potrivit c ăreia războiul este continuarea politicii
prin alte mijloace r ămâne valabil ă. Deși terorismul poate fi definit foarte bine, a șa
cum este uneori definit și războiul, ca sfâr șit al politicii.
Războiul terorist, r ăzboiul antiterorist
Dacă terorismul este r ăzboi, apoi acest r ăzboi este de un tip deosebit, necu-
noscut pân ă acum. Este un r ăzboi care se caracterizeaz ă prin:
lipsa unui teatru anume, mai exact, ex tinderea teatrului de confruntare la
nivelul întregii planete și chiar în cosmos;
ciberspa țialitatea;
marea diversitate a ac țiunilor;
folosirea omului ca arm ă, ca mijloc de lupt ă;
lipsa de coordonare strategic ă unitară;
intempestivitatea;
surprinderea;
menținerea ini țiativei strategice prin ac țiuni surprinz ătoare, desf ășurate
cu repeziciune, oriunde și oricând.
„Mai întâi, dac ă un astfel de r ăzboi exist ă, acesta este de o cu totul alt ă natură
decât cele pe care le cunoa ștem noi pân ă în prezent, cu doi adversari sau blocuri
bine identificate care se înfrunt ă după reguli cunoscute, în mod esen țial cu for țe mili-
tare, oameni și material. Avem aici , pe de o parte, o coali ție care tinde pu țin câte pu-
60țin să devină universal ă (ceea ce constituie o configura ție inedită) și, pe de alt ă parte,
fie un individ sau un grup înc ă neidentificat cu claritate, și o entitate multiform ă, tero-
rismul, care ac ționează cu mijloace non-militare și după forme fără precedent.
Acest război este deteritorializat. No țiunea de teritoriu, chiar și de stat, era fun-
damental ă în conflictele trecutului: fiecare pr otagonist se identifica cu un teritoriu un-
de se implantau grosurile for țelor militare; se c ăuta cucerirea de teritorii sau ap ărarea
de teritorii. Aici (este vorba de atacurile din 11 septembrie 2001 N.N.) a fost vizat teri-
toriul american, dar nu pentru a fi cucerit (cel mult, s-a c ăutat «pedepsirea» pentru
felul său de a fi). Cât despre riposta american ă, aceasta- și definește cu greu țintele,
teritoriul pe care s ă-l loveasc ă, căci adversarul este deteritorializat: (…)
Acest război este asimetric. Deja am subliniat asimetria cultural ă, care opune
iluminații care nu au nici un fel de team ă de moarte (dimpotriv ă, își fac un titlu de glo-
rie din a muri cum se vede în Sri Lanka sau în Palestina) occidentalilor care caut ă,
din contr ă, să radieze moartea, și mai ales moartea violent ă, din peisajul lor mintal.
Asimetria se observ ă și în mijloacele folosite: avioane civile, dirijate contra unor tur-
nuri civile, fa ță de portavioane sau rachete care, în pofida num ărului lor și nivelului
tehnologic, sunt pu țin adaptate unui co nflict asimetric; singure for țele speciale, mij-
loacele de informa ții și poliția teritorial ă, ca și embargourile finan ciare fiind de natur ă
să aducă un pic de simetrie în aceste mijloace și, deci, s ă aducă oarecare succe-
se.“39
Războiul terorist, astfel privit, necesit ă o ripostă pe măsură, dar nimeni nu este
pregătit pentru o astfel de ripost ă, pentru c ă nimeni nu s-a gândit vreodat ă că tero-
rismul – care nu era decât o form ă extremă de protest sau de supunere prin voin ța
celui mai puternic – ar putea deveni r ăzboi, și încă război planetar. Și astăzi, mulți
analiști se îndoiesc de o astfel de dimensiune dat ă terorismului. Poate c ă, într-un fel,
asta s-a și dorit: să se creeze imaginea unei amenin țări permanente, a unui r ăzboi
permanent, cu care lumea s ă se lupte, vrând-nevrând, pân ă în pânzele albe…
Totuși, atacurile de la 11 sept embrie au existat. Amenin țarea terorist ă nu mai
este o glum ă, nu mai este o simpl ă formă de protest sau un mod de a supune lumea
folosit odinioar ă de legiunile romane și existent înc ă și astăzi în mentalitatea unor pu-
teri, dar sub alt ă formă și sub alte formule.
„Actele de r ăzboi produse la 11 septembrie 2001 contra Statelor Unite au de-
pășit terorismul obi șnuit. O veritabil ă reflecție strategic ă și militară trebuie s ă fie an-
gajată pentru a determina ce mijloace și ce strategii sunt necesare democra țiilor
noastre pentru a contracara în mod eficient aceast ă amenințare. Lupta împotriva te-
rorismului interna țional nu este numai o problem ă de securitate interioar ă care afec-
tează anumite țări, ci ea constituie o veritabil ă provocare strategic ă lansată împotriva
democra țiilor noastre și valorilor noastre“ – spune un general francez.40
Este limpede c ă problema combaterii terorismului cere altfel de solu ții decât ce-
le de pân ă acum. Este vorba de o altfel de concep ție, de o altfel de reac ție, de o altfel
de strategie. Pentru c ă terorismul nu mai este ce a fost. El devine o amenin țare foar-
te gravă, ale cărei consecin țe pot degenera în monstruozit ăți.
„Folosirea for ței trebuie s ă urmărească o logică de finalitate. (…) Ast ăzi, strate-
gia militar ă trebuie s ă fie conceput ă și aplicată după noi modele. Este vorba de a
combina, în totalitatea teatrelor de opera ții și potrivit unui ritm impus de adversar, ac-
țiuni de natur ă foarte divers ă, fizice și altele, realizate de forma ții articulate și angaja-
39 De nouvelles formes de guerre?, de Paul-Ivan de Sain t Germain, fost direct or al F.R.S., 26.09.2001,
www.frstrategie.org.
40 La guerre contre le terrorisme, de Christi an Delanghe, general (r) de corp de armat ă, 18.09.2001,
www.fr.strategie.org.
61te sub form ă de «vectori opera ționali» dimensiona ți și ajustați potrivit obiectivelor se-
lecționate și efectelor dorite.“41
6.2.Structuri de reac ție împotriva terorismului
6.2.1.Nemilitare
Terorismul a fost considerat pân ă acum o treab ă a poliției și, eventual, a unora
din forțele speciale. For țele speciale n-au fost create totu și pentru combaterea tero-
rismului, ci pentru ac țiuni militare speciale, în special pentru cercetare, ob ținere de
informații, diversiune și acțiuni în adâncimea dispozitivului inamic, la sute de kilo-
metri, de mare importan ță și de mare risc.
Practic, în afara structurilor de informa ții și a celor de ordine intern ă și de ordine
publică, nu exist ă, la ora actual ă, structuri viabile care s ă combată terorismul inter-
național. Conven țiile încheiate și celelalte documente interna ționale au avut toat ă gri-
ja să deceleze între actele teroriste – care au fost considerate ac țiuni ale unor extre-
miști pentru a ob ține unele avantaje: bani, eliber area unor camarazi etc. – și acțiunile
cu conota ție politică. Se dorea s ă nu se amestece lupta pentru libert ăți democratice
(îndeosebi din țările care, pe vremea aceea, erau comuniste și din țările lumii a treia)
și mișcările teroriste care, în vi ziunea legiuitorului interna țional, erau altceva.
Viziunea s-a schimbat, terorismul se consider ă o amenin țare asimetric ă la
adresa întregii lumi și, ca atare, lumea va trebui s ă-i constituie structuri de protec ție și
de combatere a acestei amenin țări.
Acestea se cer realizate atât la nivel interna țional, cât și la nivel na țional și con-
stau în principiu în:
• legislație foarte clar ă și rapidă în domeniu, la care s ă adere, pe cât posibil,
toate statele și toate na țiunile, care s ă scoată definitiv terorismul în afara
legii și să instituie o reac ție mondial ă a lumii civilizate, a întregii lumi, împo-
triva lui;
• structuri integrate (la nivelul comunit ăților interna ționale și la niveluri na țio-
nale) pentru descoperirea și combaterea organiza țiilor teroriste și a acțiuni-
lor acestora;
• structuri ale societ ății civile, care s ă ducă la eradicarea, prin mijloace cultu-
rale și ale educa ției civice a terorismului din via ța societăților.
6.2.2.Militare
Forțe Speciale
Forțele speciale nu au fost create pentru ac țiuni antiteroriste. Ele nu sunt nici
dotate și nici preg ătite pentru astfel de misiuni. Oric um, misiunile de acest tip nu cer
o pregătire la nivelul excep țional la care se instruiesc aceste for țe. Forțele speciale
sunt structuri de r ăzboi, destinate s ă îndeplineasc ă misiuni excep ționale, de mare di-
ficultate, în adâncimea di spozitivului inamic, s ă culeagă informații, să dirijeze mijloa-
cele de lovire, s ă ajute la manevra strategic ă de forțe și mijloace, s ă creeze faptul
împlinit, s ă scoată rapid din lupt ă punctele-cheie ale dispozitivului advers etc.
41 La guerre contre le terrorisme, de Christi an Delanghe, general (r) de corp de armat ă, 18.09.2001,
www.fr.strategie.org.
62Or, războiul antiterorist cere mai întâi un sistem riguros de depistare, suprave-
ghere și anihilare rapid ă a rețelelor, organiza țiilor, bazelor de antrenament și logisti-
ce, școlilor și infrastructurilor teroriste și a celor adiacente, a ac țiunilor teroriste, ori-
unde ar fi ele. Pentru aceasta, este nevoi e de un sistem integrat de supraveghere la
nivelul întregii planete, cu re țele și structuri în fiecare țară în parte, în fiecare col țișor
de lume. For țele militare speciale (sau o parte dint re acestea) pot fi elemente de lovi-
re, de anihilare, de supraveghere și de diversiune.
În situația în care for țele speciale vor primi și astfel de misiuni, este limpede c ă
ele trebuie s ă fie integrate, ca module, într-un sistem de supraveghere și de reac ție
mult mai larg, iar modul de ac țiune va fi probabi l cel adecvat. Dac ă forța principal ă a
terorismului const ă în surprindere și în folosirea ca arm ă a elementului uman, atunci
contracararea unor astfel de ac țiuni trebuie s ă se facă tot prin folosirea elementului
uman în surprinderea și anihilarea structurilor terori ste. Oricum, ele trebuie urm ărite
peste tot, a șa cum au procedat israelienii dup ă atentatul asupra lotului lor sportiv de
la Olimpiada din 1972. Au c ăutat peste tot grupul palestinian care a desf ășurat acest
atentat și l-au anihilat pân ă la unul.
Structuri militare obi șnuite
Structurile militare obi șnuite nu sunt destinate pentru lupta împotriva teroris-
mului. Dar, în condi țiile date, ele pot fi instruite și pentru astfel de misiuni. În acest
caz, un program de preg ătire pentru r ăzboiul de tip antiterorist ar trebui s ă cuprindă:
teme de cunoa ștere detaliat ă a fenomenului terorist, a amenin țărilor de
acest gen și a modalit ăților de ac țiune;
teme de preg ătire a for țelor pentru a desf ășura acțiuni de cercetare-
supraveghere, de c ăutare și de nimicire a elementelor și rețelelor teroris-
te;
teme care s ă antreneze trupele pentru ac țiuni de acest tip desf ășurate în
localități, în păduri, în locuri aglomerate sau p ărăsite, atât pe teritoriul
național, cât și în compunerea unor for țe multina ționale;
teme de salvare-evacuare și acordare a primului ajut or în cazul unor ata-
curi teroriste;
alte teme care țin de preg ătirea grupurilor, echi pelor, echipajelor și altor
structuri militare pentru ac țiuni de ap ărare împotriva atacurilor teroriste,
de protec ție a popula ției și valorilor și, respectiv, pentru desf ășurarea
unor acțiuni ofensive împotriva organiza țiilor, cuiburilor, bazelor de an-
trenament și altor structuri de ti p terorist.
7.OFENSIVA ÎMPOTRIVA TERORISMULUI . COMBATEREA TERORISMULUI
7.1.Politici pentru combaterea terorismului
Combaterea terorismului nu este o problem ă militară, ci, în primul rând, una po-
litică. Decizia pentru organizarea unei cr uciade antiteroriste trebuie luat ă – și a fost
luată – de conducerea politic ă a Statelor Unite ale Amer icii, a Uniunii Europene, a
Alianței Nord-Atlantice, precum și de organismele interna ționale destinate s ă asigure
protecția națiunilor, s ă prevină războiul și să organizeze și gestioneze bunele rela ții
dintre ele.
63Politicile pentru combater ea acestui fenomen trebuie s ă se bazeze pe cunoa ș-
terea lui și să vizeze eradicarea cauzelor care-l genereaz ă. Un algoritm ra țional de
cunoaștere și recunoa ștere a acestui fenomen ar trebui s ă cuprindă:
• politici de investigare;
• politici de evaluare;
• politici de contracarare a efectelor;
• politici de eradicare a cauzelor;
• politici de prevenire;
• politici de finan țare a structurilor și acțiunilor îndreptate împotriva teroris-
mului;
• politici de preg ătire a for țelor, mijloacelor și populației pentru a duce un
război antiterorist.
Decizia politic ă de luptă împotriva terorismului apar ține civiliza ției și vizează
protecția prin lege și printr-un sistem coerent de constrângeri și de acțiuni a cet ățea-
nului, comunit ății, propriet ății, instituțiilor, statului și sistemelor de valori împotriva ac-
telor teroriste.
Toate politicile antiteroriste trebuie s ă vizeze:
informarea corect ă asupra activit ăților, persoanelor, organiza țiilor și instituțiilor
teroriste, a celo r care sprijin ă sau finan țează terorismului de orice fel;
supravegherea structurilor, institu țiilor și activităților care sunt b ănuite că gene-
rează, încurajeaz ă sau susțin terorismul;
prevenirea oric ăror acțiuni de tip terorist;
distrugerea re țelelor, organiza țiilor și bazelor terorismului din toat ă lumea, ori-
unde ar fi ele.
7.2.Cucerirea ini țiativei strategice
Pe baza deciziilor politice, trebuie s ă se elaboreze un conc ept strategic adecvat
și pentru combaterea terorismului. Acest lucru es te foarte dificil, întrucât terorismul
nu este o ac țiune strategic ă de mare amploare, ci un sistem de ac țiuni disparate, f ără
o coordonare unitar ă și fără doctrine, for țe și mijloace stabile, identificabile, împotriva
cărora să se poate ac ționa prin mijloace legale și prin structuri constituite și deprinse
cu astfel de activit ăți.
O strategie antiterorist ă trebuie s ă aibă în vedere, pe lâng ă celelalte componen-
te foarte important e (identificarea amenin țărilor și riscurilor, concep ția acțiunilor, pre-
gătirea și structurarea for țelor și a mijloacelor, amploarea și specificul opera țiunilor),
și cucerirea și menținerea ini țiativei strategice.
Acest lucru va fi foarte greu, întrucât terorismul se bazeaz ă tocmai pe surprin-
derea tactic ă, adică pe acțiunile nea șteptate (în ceea ce prive ște obiectivul ales, tim-
pul de ac țiune și modul de atac), dar prima condi ție a reușitei unei ac țiuni de nivel
strategic este s ă se dețină inițiativa strategic ă. Acțiunea prin surprindere, spectacu-
loasă, violentă și puternic mediatizat ă este punctul forte al terorismului, dar și punctul
lui cel mai sensibil și, în anumite privin țe, cel mai vulnerabil.
Cucerirea ini țiativei strategice în r ăzboiul antiterorist const ă în:
crearea și menținerea unei situa ții strategice predominat ă de un sistem
coerent și permanent de supraveghere civil ă și militară a zonelor, grup ă-
rilor, statelor, organiza țiilor și chiar a persoanelor care se b ănuiesc a face
parte din re țele teroriste;
64 acțiuni preventive (filtre, razii, de scinderi în cuiburi teroriste), dar și acți-
uni care s ă determine o atitudine atent ă, vigilentă din partea popula ției și
instituțiilor;
cucerirea suprema ției informa ționale;
sesizarea etapelor și momentelor în care se preg ătesc acțiunile teroriste
și interven ția rapidă pentru z ădărnicirea lor;
lovirea preventiv ă, deopotriv ă, masivă, punctiform ă și oportun ă a bazelor
de antrenament ale terori știlor, a depozitelor, locurilor de întâlnire și altor
elemente de infrastructur ă;
atacarea f ără întrerupere, prin Internet, prin media și prin mijloace ale
războiului psihologic, a site-urilor, organiza țiilor, rețelelor, centrelor și al-
tor elemente ale terorismului;
realizarea unui sistem de preg ătire antiterorist ă a popula ției, economiei și
instituțiilor.
7.3.Complexul de ac țiuni ofensive împot riva terorismului
7.3.1.In domeniul culegerii informa țiilor
Guvernul american preg ătește lansarea unei noi re țele Internet securizate de-
numită GovNet. Scopul este acela se securitate a comunic ării. Este, deopotriv ă, un
mijloc de ap ărare împotriva ciberterorismului și de efectuare a unei ofensive împotri-
va acestui tip de terorism. Aceasta va asigura leg ătura între toate agen țiile de securi-
tate americane și între ministere. O astfel de re țea nu permite pirateria informa ționa-
lă, introducerea de viru și. Desigur, o astfel de re țea se dore ște a fi separat ă de cea
publică. Nimeni nu garanteaz ă însă că o astfel de re țea va fi impenetrabil ă pe termen
lung. Cu atât mai mult cu cât, se știe, rețeaua Pentagonului, care este foarte bine
protejată, a putut fi penetrat ă de un virus.
Întrebările care se pun în leg ătură cu securizarea comunica țiilor sunt numeroa-
se. Se dezvolt ă deja un fel de super-Internet, Internet 2, care beneficiaz ă deja de ce-
le mai bune tehnologii furnizate de IBM și de alți producători de tehnologii înalte și de
fibră optică și care leag ă sute de universit ăți și laboratoare.
În toată această derulare a r ăzboiului antiterorist important este c ă America s-a
hotărât să disloce contra terorismului consi derabile resurse materiale, tehnice și fi-
nanciare inclusiv pentru securizarea re țelelor Internet, indiferent s ă ele sunt sau nu
amenințate de pericolul terorist.
42
7.3.2.Sisteme de supraveghere și de monitorizare a terorismului
Reușita în acțiunile împotriva terorism ului depind în mare m ăsură de cunoa ș-
terea acestui fenomen în dinamica și cauzalitatea lui. O astfel de amenin țare nu poa-
te rămâne neinvestigat ă și nesupravegheat ă. Terorismul este o provocare extrem de
gravă, care impune restric ții și constrângeri cu care lumea trebuie s ă se obișnuiască,
iar conducerea politic ă și strategic ă, forțele speciale și forțele armate trebuie s ă le
pună în aplicare.
Sistemele de supraveghere și de monitorizare a terorismului presupun structuri
și infrastructuri cu foc continuu, distribuite în a șa fel încât s ă acopere întreaga plane-
42 Michel Ktitareff, Le gouvernement américain veut lancer un nouveau réseau Internet "anti-
terroriste", http://fr.biz.yahoo.co m/011022/3/25b5u.html
65tă sau, într-o prim ă etapă a războiului antiterorist, zonele care ating pragul de impor-
tanță ce se ia în considera ție de factorii de decizie.
Aceste sisteme trebuie s ă fie integrate, dar și suficient de flexibile pentru a face
față flexibilității tactice și aleatorii a terorismului, și să asigure bazele de date și infor-
mații necesare organiz ării corespunz ătoare a ac țiunii și reacției. Tot ele trebuie s ă ai-
bă componente na ționale și internaționale, care s ă acționeze, prin cooperare în toate
mediile și în toate spa țiile. Fiecare din aceste structuri trebuie s ă includă:
• componente de supraveghere electronic ă de mare sensibilitate;
• componente de cercetare direct ă, prin agen ți și agenți de influen ță;
• componente de comunica ții rapide și securizate;
• componente de analiz ă a datelor și informa țiilor;
• componente de decizie rapid ă;
• componente de validare și corectare oportun ă a acestor decizii.
Factorul cel mai important în suprav egherea structurilor, infrastructurilor și acți-
unilor teroriste îl reprezint ă omul, agentul de informa ții, dotat cu toate mijloacele ne-
cesare și ajutat de un sistem tehnic-informa țional permanent și eficace.
7.3.3.Structuri și acțiuni ofensive împotriva terorismului
Nemilitare
Căile cele mai eficiente de combatere a terori smului nu sunt cele militare, ci ce-
le politice și culturale.
Fiind un fenomen politic, o expresie a disfunc ționalității sociale, terorismul ac ți-
onează în acest spa țiu, lovind în tot ce înseamn ă ordine, organizare, autoritate și va-
lori democratice. Terorismul nu este doar un fenomen cu cauz e aleatoare, cum s-a
crezut mult ă vreme. La articolul 421 – 1 din Codul penal francez, spre exemplu, sunt
prevăzute dou ă condiții pentru ca un act s ă fie considerat terorist: cel care-l comite
să dețină materiale omorâtoare, s ă deturneze aeronave etc. și să poată fi stabilit ă o
relație între comiterea infrac țiunii (deci respectivul cod consider ă terorismul ca infrac-
țiune) și o întreprindere individual ă sau colectiv ă având drept sc op tulburarea grav ă a
ordinii publice prin intimidare, prin teroare (deci terorismul este considerat ca infrac ți-
une împotriva ordinii publice).
O astfel de viziune nu mai este de actualitate. S-a dovedit deja c ă terorismul
poate fi considerat un r ăzboi de tip asimetric. În acest ca z, el trebuie definit ca atare
de dreptul interna țional, de dreptul p ăcii și al războiului și tratat ca atare. Cu alte cu-
vinte, toate structurile interna ționale, începând cu ONU și continuând cu cele regio-
nale și toate statele, trebuie s ă se implice în combaterea te rorismului în primul rând
prin mijloacele societ ății civile – legisla ție, mijloace economice și financiare, politici,
sisteme preven ționale, educa ție, cultur ă – și, la nevoie, prin folosirea for ței.
Militare
Terorismul este, deci, un r ăzboi. Un r ăzboi al cărui teatru de ac țiuni este plane-
ta. Adică un război împotriva ordinii actuale a lumii. Un r ăzboi mondial?!. E drept, un
război care nu are – cel pu țin la nivelul cunoa șterii noastre de azi – o conducere cen-
tralizată, un cartier general și nici o strategie coerent ă. El const ă din însumarea unor
acțiuni disparate, numeroase și cu o arie de r ăspândire nelimitat ă, în toate mediile,
care au efecte, mai ales psihol ogice, ce nu pot fi neglijate . Efectul cel mai periculos al
66terorismului este teama, adic ă insecuritatea persoanei, a sistemelor de conducere și
de comunicare, a organismelor sociale.
Deci, terorismul este un r ăzboi care are ca scop principal s ă înspăimânte. Dis-
trugerea, crima, asas inatul reprezint ă doar mijloace. Obiectivul strategic este spaima,
înspăimântarea.
Așadar, de și conduc ătorii terori știlor nu s-au a șezat niciodat ă toți la aceea și
masă și nu au pl ănuit un mod de a ac ționa, un sistem de preg ătire a for țelor și mij-
loacelor, cam to ți acționează în acela și mod, prin mijloace și procedee asem ănătoa-
re. Nu exist ă o strategie terorist ă de distrugere sau însp ăimântare a planetei, dar se
acționează efectiv, dac ă nu pentru realizarea acestui obiectiv global, atunci pentru
realizarea lui pe felii sau în mozaic.
Teroriștii nu-și propun (cel pu țin cei care au ac ționat pân ă acum) s ă distrugă
planeta. Ei nu au nimi c cu planeta. Ei î și propun s ă-i distrug ă pe cei pe care-i ur ăsc,
pe cei care le stau în cale, s ă realizeze, într-o anumit ă regiune ( țară etc.) ordinea
(sau dezordinea) pe care ei o doresc, s ă impună, adică, prin forță o stare, un regim, o
conduită.
După atacurile din 11 septembrie 2001, s-a desprins concluzia c ă terorismul es-
te război și, deci, trebuie ac ționat pe m ăsură.
Care este îns ă această măsură?
„A fost aleas ă încă o dată bombardarea masiv ă, de la mare altitudine. Totu și,
crizele recente, mai ales în Irak și în Serbia, au demonstrat ineficacitatea cvasitotal ă
a acestei strategii asupra for țelor de la sol. Aceste lovituri pot s ă neutralizeze cu pre-
cizie ținte economice, dar provoac ă în mod sigur «efecte colaterale» în rândul popu-
lației civile. În contextul actual al Afganistanul ui, una dintre țările cele mai vulnerabile
din lume, astfel de lovituri nu au sens . Este vorba atunci de o parte emergent ă a unui
război subteran mai serios asupra re țelelor teroriste? Îndr ăznim să sperăm.“
43
Acțiunile asupra talibanilor au dus totu și la un rezultat: schimbarea regimului,
lovirea puternic ă a infrastructurilor teroriste și punerea zonei sub un anumit control.
Cât de eficient va fi acest control și cum se va realiza el r ămâne de v ăzut.
Acțiunile asupra Afganistanului și, probabil, și altele asupra altor țări care gene-
rează, adăpostesc sau sus țin terorismul pot s ă reprezinte o component ă a strategiei
antiteroriste, dar nu singura.
O strategie antiterorist ă ar trebui s ă cuprindă:
identificarea amenin țărilor și riscurilor de natur ă teroristă;
identificarea principalelor caracteristici ale ac țiunilor de tip terorist și a
modalităților de concepere și punere în aplicare;
obiectivul sau obiectivele și scopurile ac țiunilor antiteroriste;
sistemele de protec ție a persoanelor, institu țiilor și organiza țiilor sociale,
culturale etc.;
concepția de ansamblu a ac țiunilor (războiului, campaniilor) împotriva te-
rorismului;
structurile de for țe destinate s ă acționeze împotriva terorismului;
mijloacele (politice, economice, financiare, culturale, informa ționale și mi-
litare) care vor fi folosite;
modalitățile de acțiune și procedeele;
sistemul de preg ătire a forțelor;
mediile din care și în care se va ac ționa;
43 „La stratégie militaire americaine est-elle enco re capable de se reformer ?“ par Jean Marguin ,
Chargé de recherche, 15/10 /2001, www.frstrategie.org.
67 susținerea mediatic ă și publică.
Deci, practic, r ăzboiul care se cere a fi dus împotriva terorismului trebuie s ă
conțină:
strategii de identificare;
strategii de protec ție;
strategii de contracarare (contraofensive);
strategii ofensive;
strategii disuasive.
Cum vor trebui structurate armate le pentru a fi oricând în m ăsură să ducă un
război împotriva terorismului?
Va fi oare nevoie de a șa ceva? Și, dacă va fi, atunci cum vor fi structurate micile
unități și unitățile de baz ă de acțiune și de reac ție? Așa cum sunt acum? Vor fi modu-
larizate? Vor fi flexibile, în sensul c ă, spre exemplu, un bata lion de infanterie poate
acționa întrunit, pe subunit ăți sau pe mici grupuri antiteroriste?
Cum va fi configurat ă pregătirea armatei pentru astfel de misiuni? Dar a statelor
majore? Cine va concepe și cine va conduce aceste complexe de ac țiuni?
O posibil ă configurare a for țelor militare ar putea fi urm ătoarea:
Structuri de conducere specifice (în cadrul celor obi șnuite);
Forțe (structuri) de informare, supraveghere și avertizare;
Forțele speciale;
Forțe de acțiune preventiv ă;
Forțe principale de ac țiune și de reac ție.
„Felicitându-se pentru rolul jucat de Ma rea Britanie, europeni i nu pot decât s ă
resimtă ca o anomalie faptul c ă Uniunea European ă nu este capabil ă să-și asume un
rol echivalent (cu SUA N.N.), militar și diplomatic, când este vorba de o criz ă de di-
mensiuni mondial e. Marea criz ă din zilele noastre va fi f ără îndoială de natur ă să-i
incinte pe europeni, inclusiv pe britanici, s ă grăbească punerea pe picioare a For ței
de Reac ție Rapidă Europene, prev ăzută inițial pentru 2003. Capacit ățile militare inte-
grate vor trebui s ă fie disponibile din timp de pa ce, mai ales în domeniul for țelor spe-
ciale (domeniu de viitor, unde capacit ățile europene ar putea s ă fie pe deplin compa-
rabile cu cele ale Statelor Unite), în cel al for țelor aeriene tactice, de transporturi mili-
tare, ca s ă nu mai vorbim de mijloacele de informa ții.“
44
8.PREGĂTIREA ARMATEI ROMÂNIEI PENTRU A FI ÎN M ĂSURĂ
SĂ ACȚIONEZE ÎMPOTRIVA TERORISMULUI
8.1.Amenin țări și riscuri teroriste la adresa României
Trebuie subliniat de la început c ă România nu s-a confruntat și nu se confrunt ă
cu riscuri majore de natur ă teroristă la adresa ei. Țara noastr ă, deși se află pe o falie
de ciocnire a unor interese geopolitice și geostrategice, nu reprezint ă, deocamdat ă,
un spațiu de confruntare terorist ă, nici unul de generare a terorismului și nici nu con-
stituie un mediu favorabil dezvolt ării unor ac țiuni de acest gen. Acest lucru se dato-
44 L'ordre mondial nouveau est (presque) arrivé, par : Robert Bussière , chercheur associé à la FRS,
09.10.2001, www.frstrategie.org/
68rează caracteristicilor poporului român, voca ției sale spre împ ăciuire și dialog, rezis-
tenței sale îndelungate la opresiuni și represiuni de tot felul.
Spațiul românesc a suportat îns ă, de-a lungul timpurilor, numeroase ac țiuni ca-
re pot fi considerate terorist e, începând cu cele generate de n ăvălirile barbare și de
strategia distructiv ă a legiunilor romane și continuând cu ac țiunile horthy știlor în
Transilvania ocupat ă din perioada anilor 1940 – 1944 și cu terorismul statului totalitar
din primii ani ai comunismului.
Desigur, terorismul are multe alte forme și formule care, într-un fel, pot afecta și
țara noastr ă. Cert este c ă România nu a fost, nu este, nu va fi și nu poate fi genera-
toare de terorism.
Din aceste considera ții, apreciem c ă amenințări majore de natur ă teroristă la
adresa României, în m ăsura în care vor exista, nu pot fi decât conjuncturale și tranzi-
torii. Ele pot rezulta dintr-o extindere a spa țiului de confruntare al ideologiilor și prac-
ticilor fundamentaliste sau de alt ă natură și în zone apropiate de cele de interes stra-
tegic pentru România (zona Balcanilor, Transnistria, spa țiul caucazian și cel al M ării
Negre), din alinierea României la coali ția antiterorist ă mondial ă sau din degradarea
semnificativ ă a institu țiilor interne și proliferarea și în țara noastr ă a rețelelor și struc-
turilor mafiei și crimei organizate.
În prezent și, probabil, pe termen scurt, amenin țările și riscurile de natur ă tero-
ristă care pot afecta țara noastr ă rezultă din:
¾ degradarea în continuare a condi ției umane și proliferarea infrac ționalității
de toate tipurile;
¾ extinderea în continuare și pe teritoriul nostru a traficului de droguri, re țele-
lor de prostitu ție și a traficului de carne vie;
¾ evoluția structurilor econom iei subterane, a sp ălării banilor și activităților ile-
gale;
¾ existența unor minorit ăți kurde, musulmane, islamice care, la ad ăpostul
neimplicării țării în opera ții antifundamentaliste spectaculoase, ar putea în-
cerca să constituie și la noi unele baze, pun cte sau structuri de sus ținere a
terorismului (islamist, îndeosebi) care este vânat pretutindeni;
¾ existența unor persoane care, în lipsa altor mijloace și activități care să le
aducă prosperitate, pot fi racolate în organiza ții, structuri și rețele teroriste.
Opțiuni politice, ac țiuni sau compromisuri din part ea factorului politic de natur ă
să favorizeze terorismul violent, produc ător de victime și distrugeri, sunt imposibile în
România.
Din analiza situa ției actuale, precum și din evaluarea și prognosticarea evolu ției
ei pe termen scurt, rezult ă că și în România este posibil ă conturarea și chiar manifes-
tarea unor amenin țări de natur ă teroristă, directe sau mijlocite, la adresa țării, a unor
instituții române ști, organiza ții și cetățeni români, precum și la adresa unor persoane,
grupuri, institu ții interna ționale sau ale diferitelor state (ambasade, reprezentan țe,
firme, consulate, misiuni, turi ști, delega ții etc.) care se afl ă temporar sau permanent
pe teritoriul țării noastre. Aceste amenin țări pot să constituie elemente ale r ăzboiului
terorist care se apreciaz ă că a fost declan șat în toat ă lumea; consider ăm că, de re-
gulă, astfel de ac țiuni – în cea mai mare parte, ma rginale sau punctiforme – vor avea
obiective limitate și numai în mod indirect vo r contribui la extinderea, și în spațiul de
interes strategic pentru România, a r ăzboiului terorist. Aceste amenin țări sunt:
posibilitatea procur ării de către terori ști și organiza ții teroriste a unor mijloa-
ce nucleare, chimice și biologice care s ă fie folosite în țară sau în afara
acesteia în ac țiuni teroriste;
atacarea unor depozite române ști de armament și muniții în vederea procu-
rării de mijloace necesare unor ac țiuni de tip terorist și nu numai;
69 organizarea pe teritoriul țării a unor ambuscade sau asasinate care s ă vize-
ze lideri politici europeni, americani, ru și, ai lumii musulmane etc. afla ți în vi-
zite, în activit ăți oficiale sau cu alte prilejuri în România, sau alte persoane,
grupuri, institu ții etc.;
acțiuni ale unor organiza ții teroriste interna ționale de recrutare a unor per-
soane (chiar și speciali ști) sau personalit ăți din România care s ă facă parte
din respectivele re țele sau s ă îndeplineasc ă temporar, contra unor sume
mari de bani sau în virtutea unor convin geri, misiuni punctiforme (asasinate,
misiuni ciberteroriste, trafic de influen ță, distrugeri etc.);
organizarea, pe teritoriul țării, a unor baze, re țele, puncte subversive, noduri
de comunica ții, zone de transfer și alte elemente care țin de structuri teroris-
te de diferite nuan țe și orientări;
atacuri teroriste asupra unor reprezentan țe ale marilor puteri, structurilor
NATO, organismelor interna ționale sau structurilor de combatere a teroris-
mului interna țional;
hărțuirea unor persoane, firme și chiar institu ții pentru ob ținerea unor profi-
turi și crearea unei st ări de nesiguran ță care să faciliteze economia subte-
rană, spălarea banilor etc.;
acțiuni ale terorismului et nic, coroborate cu influen țe ale rețelelor fundamen-
taliste sau na ționaliste;
acțiuni ale ciberterorismului și terorismului psihologic, ale terorismului pato-
logic, genetic și celui aleator;
acțiuni ale terorismului mediatic.
Sub aparenta libertate a presei și a cuvântului, în România ultimului deceniu, în
media s-a instalat, comod și nederanjat de nimeni, oriunde s-a dorit, un terorism
mediatic de cea mai virulent ă speță. Cu toat ă libertatea de expresie și acțiunile care
au dezamorsat unele afaceri murdare sau unele ac țiuni menite s ă ducă la transfor-
marea teritoriului României înt r-un depozit de gunoaie toxice, în pres ă a fost introdus
și exercitat un terorism mediatic feroce care a contribuit la degradarea economiei și a
vieții cetățeanului, a sistemului de valori na ționale, la umilirea și terorizarea oamenilor
și a personalit ăților, la reinstituirea fric ii de ziua de mâine, de institu țiile proprii și de
cele interna ționale.
8.2.Posibile coordonate politice de combatere a terorismului
Cu toată degringolada sistemelor de va lori din societatea româneasc ă, clasa
politică, în ansamblul ei, f ără excepții, nu este nici generatoare, nici promotoare, nici
ocrotitoare a vreuneia dintre formele de te rorism. Terorismul care se manifest ă, to-
tuși, și încă la vedere, în societatea româneasc ă este cel mediatic a c ărui victim ă es-
te însăși clasa politic ă și, în oarecare m ăsură, cel psihologic, care cap ătă cote de-a
dreptul îngrijor ătoare în campaniile electorale.
Trebuie, totu și, spus c ă terorismul de tip psihologic existent în timpul campanii-
lor electorale, de regul ă, nu este unul organizat, condus sau coordonat, ci unul im-
plicit, care exist ă în societatea româneasc ă de când se știe ea.
Instituțiile politice ale statului român, ale societ ății române ști, inclusiv cele care
compun societatea civil ă, sunt antiteroriste.
E drept, nu a existat, pân ă la 11 septembrie 2001, o strategie expres ă antite-
roristă, pentru motivul c ă astfel de amenin țări și riscuri nu au vizat semnificativ socie-
tatea româneasc ă. Combaterea terorismului revenea structurilor Ministerului de In-
terne, ajutat, la nevoie, de for țele speciale ala Ministerului Ap ărării Naționale (în prin-
cipiu, unit ăți și subunit ăți de cercetare) care erau instruite și pentru astfel de misiuni.
70Nu s-a întâmplat îns ă niciodat ă ca, pe teritoriul României, s ă aibă loc ample opera ții
antiteroriste.
Realitatea îns ă s-a schimbat. Din moment ce amenin țările de tip terorist au de-
pășit, în multe locuri de pe planet ă, cadrul infrac ționalității și crimei organizate, statul
român, aliniindu-se la coali ția antiterorist ă internațională își definitiveaz ă, prin docu-
mentele sale de conducere (Strategia de securitate na țională și Strategia militar ă), o
concepție clară și distinctă de ripost ă organizat ă în cadrul acestui tip de r ăzboi, care
constă în:
• elaborarea unei concep ții de lupt ă antiterorist ă, integrat ă concepției euro-
pene și euroatlantice pe aceast ă temă;
• stabilirea m ăsurilor concrete de protec ție a popula ției, a valorilor, institu țiilor
de stat, a propriet ății și comunit ății împotriva ac țiunilor teroriste;
• constituirea structurii de for țe care va îndeplini astfel de misiuni;
• stabilirea competen țelor, a modului de cooperare și a responsabilit ăților ce
revin fiec ăreia din institu țiile angajate în acest sens;
• stabilirea sistemului de preg ătire a forțelor;
• alocarea resurselor necesare.
8.3.Structuri de ac țiune antiteroriste nemilitare și militare
Este foarte greu de confi gurat structurile de for țe care trebuie s ă rezolve situa-
țiile complexe ce se creeaz ă în cazul existen ței pericolului terorist. În mod normal,
aceste structuri trebuie s ă constituie un sistem de protec ție, de ac țiune preventiv ă și
de reacție adecvat ă nu numai împotriva terori smului, ci în oricare alt ă situație-limită.
O societate care func ționează normal, într-un mediu de secu ritate normal, ar trebuie
să fie mai pu țin vulnerabil ă (chiar invulnerabil ă) la atacuri teroriste. Nu este îns ă așa.
Uneori s-a dovedit c ă societăți democratice cu tradi ție, cum este, spre exemplu, cea
american ă, devin, în anumite împrejur ări, foarte vulnerabile la terorism.
Numai societ ățile perfect integrate, de tipul celor militariza te sau celor organi-
zate riguros, ierarhic, sunt în m ăsură să asigure o reac ție corespunz ătoare la ase-
menea situa ții. Societ ățile liberale sau cu democra ții liberale, tolerante și deschise,
sunt foarte vulnerabile la atacuri te roriste, mai ales atunci când deranjeaz ă sau frâ-
nează, prin politica pe care o duc, astfel de ac țiuni antiteroriste.
Pentru a se proteja împotriva te rorismului, o societate trebuie s ă dispună, în
principiu, de urm ătoarele structuri:
• sisteme de supraveghere complex ă și de evaluare operativ ă a riscurilor și
amenințărilor de tip terorist (pentru aceas ta, nu sunt suficiente mijloacele
specializate, oricât ar fi ele de complexe și de sofisticate; este nevoie ca
societatea s ă aibă un foarte mare grad de integralitate și de omogenitate);
• sisteme de comunicare rapide și sigure;
• legislație adecvat ă, dar care, pe cât posibil, s ă nu ofenseze alte state, alte
structuri, sisteme de valo ri etc., ceea ce este foarte greu de realizat, mai
ales dacă societățile respective sunt mari puteri;
• structuri de informa ții performante;
• structuri de ordine public ă bine puse la punct și perfect integrate;
• forțe speciale.
8.4.Rolul posibil al armatei în ac țiunile antiteroriste
71Nu este, desigur, treaba unei armate s ă ducă acțiuni antiteroriste. Dar, dup ă
atacurile din 11 sept embrie 2001, precum și în urma analizei atente a noilor riscuri, în
special a celor de natur ă asimetric ă, s-a ajuns la concluzia c ă forțele armate nu pot
rămâne în afara acestor provoc ări, că ele trebuie s ă participe, în forme specifice, dar
în cadrul unui sistem complex și unitar, la r ăzboiul declan șat împotriva terorismului.
Primele reac ții la aceast ă nou dimensiune a rolului și locului unei armate într-un
tip de „război“, care, de fapt, nu este r ăzboi în sensul clasic al cuvântului, ci o ac țiune
de mare amploare și de o deosebit ă complexitate declan șată împotriva terorismului,
au fost oarecum dubitative. Unii au considerat c ă terorismul nu este un r ăzboi, deci
nu implic ă armatele, ci for țele de ordine și de supraveghere. Implicarea armatelor ar
duce la diminuarea func țiilor lor, la sl ăbirea capacit ății lor de reac ție în caz de r ăzboi
și, deci, la vulnerabilizarea entit ăților pentru ap ărarea și protecția cărora acestea au
fost constituite, adic ă punerea în peric ol a identit ății și suveranit ății statelor (în m ăsu-
ra în care identitatea statal ă, suveranitatea și independen ța se mai consider ă ca va-
lori politice și naționale ale civiliza țiilor). Alții cred că terorismul, prin actele sale și prin
perspectivele sumbre și deosebit de amenin țătoare care se contureaz ă după atacuri-
le din 11 septembrie 2001, reprezint ă efectiv un r ăzboi împotriva ordinii actuale și vii-
toare, împotriva vie ții normale, a democra ției, a dreptului și a legii și, ca atare, toate
forțele, inclusiv cele militare (mai ales ce le militare) trebuie implicate în ripost ă.
Pentru a- și îndeplini acest nou rol, armata este obligat ă să-și realizeze structuri-
le (de concep ție, de conducere și de execu ție) necesare, un sistem de preg ătire
corespunz ător, o strategie pe m ăsură și mijloacele de care are nevoie.
În principiu, rolul unei armate în r ăzboiul antiterorist (pe care nu-l duce îns ă
numai armata) const ă în:
• culegerea și analizarea informa țiilor despre structurile teroriste, baze de
antrenament, depozite, sisteme de ac țiune, rețele de comunica ții, mod de
conducere etc.;
• protecția obiectivelor de valoare strategic ă și a altor obiective importante
împotriva ac țiunilor teroriste;
• căutarea, descoperirea, atacarea și distrugerea rapid ă a structurilor și in-
frastructurilor teroriste;
• participarea la lichidarea urm ărilor atacurilor de tip terorist (atunci când
acestea se produc prin surprindere);
• acțiuni în for ță asupra punctelor tari ale re țelelor (structurilor) teroriste;
• acțiuni, în cadrul coali ției antiteroriste, împotriv a bazelor de antrenament
internaționale și a altor structuri și infrastructuri teroriste.
8.5.Elemente ale unei concep ții privind preg ătirea
armatei pent ru astfel de misiuni
O concep ție privind preg ătirea antiterorist ă a armatei ar trebui s ă cuprindă:
• elemente de cunoa ștere a fenomenului terorist și a implica țiilor sale asupra
stabilității sistemelor sociale și securității economice, culturale și militare;
• amenințări și riscuri de natur ă teroristă generale și specifice;
• scopuri, obiective și modalit ăți de acțiune ale terorismului, aria lor de extin-
dere, efecte imediat e, pe termen mediu și pe termen lung;
• principii, norme și reguli ale r ăzboiului antiterorist;
• strategii antiteroriste și modul lor de aplicare;
• tactici ale r ăzboiului antiterorist;
• misiunile care revin armatei, unit ăților și subunităților;
72• sisteme de interoperabilitate cu alte armate;
• modul de conducere;
• logistica.
Sistemul na țional de reac ție în situa ții-limită
Amenințările și riscurile permanente, accidentale și cele previzibile sunt, la ora
actuală, altele decât r ăzboiul mondial sau regional în care s ă fie folosit arsenalul de
armamente ce exist ă la ora actual ă pe planet ă. Desigur, nu este, nu poate și nu tre-
buie să fie exclus nici un astfel de risc. Dar, în situa ția geostrategic ă creată, el este
foarte greu de materializat, în trucât, în general, omenirea a reu șit să-și pună sub
control interna țional arsenalele de arme. Evident nu acest control p ăzește planeta de
o catastrof ă mondial ă militară, ci frica.
Ceea ce predomin ă în acest început de mileniu în lume sunt conflictele asime-
trice, amenin țările atipice, cele specifice st ării de haos, criminalitatea organizat ă la
nivel planetar și cele care necesit ă instituirea st ării de asediu și stării de urgen ță.
De aceea, într-o astfel de situa ție, modalitatea cea mai eficient ă de organizare a
reacției (acțiunii) este constituirea unui Sistem Na țional de Reac ție (Acțiune) în Si-
tuații-Limită care să includă și subsistemul (sau sistemul) na țional antiterorist .
Acest sistem na țional de reac ție (acțiune) în situa ții-limită trebuie s ă fie condus
de Consiliul Suprem de Ap ărare a Țării sau de Guvern, structuri de mare importan ță,
care au nu numai competen țele, ci și mijloacele necesare pentru orice fel de in-
tervenție, pentru orice fel de reac ție, inclusiv în sistemul r ăzboiului antiterorist. A în-
credința războiul antiterorist altor structuri, spre exemplu serviciilor de informa ții (ca-
re nu au nici mijloacele economice, nici financiare, nici culturale și nici forțe militare
semnificative), nu pare a fi o solu ție foarte potrivit ă. Funcția principal ă a acestor ser-
vicii este s ă culeagă informații, să le analizeze și să-i avertizeze pe cei în drept asu-
pra riscurilor, amenin țărilor și caracteristicilor exacte ale situa ției.
Războiul antiterorist nu este un atribut al SR I, nici al SIE, nici chiar al Ministeru-
lui Apărării Naționale sau al Minist erului de Interne; angajarea țării și stabilirea modu-
lui de ac țiune (reac ție) într-un astfel de r ăzboi (ca orice alt fel de r ăzboi) este un atri-
but al conducerii supreme a statului român .
Forțele care particip ă la acest tip de r ăzboi sunt numeroase și ele trebuie în-
chegate într-adev ăr în sistem. Acestea sunt:
• serviciile de informa ții;
• instituțiile de supraveghere a spa țiului aerian, terestru, marin,
cosmic, informa țional și cultural;
• instituțiile administra ției centrale și locale;
• instituțiile (structurile) de reac ție la calamit ăți și dezastre;
• instituțiile de ordine public ă;
• instituțiile de protec ția informa ției;
• forțele armate.
Or, toate acestea nu pot fi închegate într-o structur ă și într-o reac ție unitară, în
cadrul unui sistem na țional de reac ție (acțiune) în situa ții-limită sau pentru pre-
venirea unor situa ții de acest fel decât de pre ședintele României (prin Consiliul Su-
prem de Ap ărare a Țării) și de parlament (guvernul fiind cel care pune în oper ă aces-
te decizii). Rolul SRI poate fi cel mult de protec ție nemijlocit ă, de organizare, coor-
donare a reac ției imediate, având și mijloacele necesare. Nu CIA a declan șat războ-
iul antiterorist, ci pre ședintele Statelor Unite.
73Chiar dac ă România nu s-a confruntat și, probabil, nu se va confrunta nici în vii-
tor cu un r ăzboi terorist, decizia pentru declan șarea războiului antitero rist trebuie s ă
aparțină președintelui și parlamentului țării. Mai ales c ă, potrivit op țiunii politice deja
adoptate, România face parte din coali ția mondial ă antiterorist ă.
C
ONCLUZII ȘI PROPUNERI
1. Terorismul este un r ăzboi de un tip special, care vizeaz ă distrugerea de vie ți
și de sisteme de valori. Niciodat ă un război obișnuit nu-și propune s ă distrugă un sis-
tem de valori. R ăzboiul urm ărește doar învingerea unei armate, dac ă se poate chiar
fără bătălii sângeroase, pierderi de vie ți omenești și distrugeri materiale, supunerea
unei țări, realizarea unui scop politic. Doar terorismul vizeaz ă distrugerea de dragul
distrugerii.
2. Terorismul este un fenomen mu lt mai complex chiar decât r ăzboiul, care tre-
buie studiat și aprofundat nu doar pentru a-i limita efectele și a-i pedepsi pe cei vino-
vați, ci îndeosebi pentru a-i în țelege și a-i eradica mecanismele și cauzele.
3. Terorismul love ște prin surprindere, de regul ă, în punctele vulnerabile, astfel
încât să ucidă, să distrugă și să înspăimânte, s ă creeze efecte spectaculoase și o
atmosfer ă de infern și mizerie uman ă, dusă până la abject și insuportabil.
4. Terorismul devine din ce în ce ma i mult un instrument al politicii, și anume
instrumentul ei cel mai rapid, cel mai a scuns, cel mai veninos, cel mai greu de oprit,
dar și de controlat și de stăpânit.
5. Terorismul nu este un fenomen unitar, de și acțiunile lui, extrem de diver-
sificate, au aceea și filozofie a distrugerii, a tero rii. El dispune de structuri și forțe
numeroase, infiltrate în toate palierele și ramifica țiile societ ății omene ști – unele
dintre aceste structuri fiind ac tive, altele, în conservare – și este în m ăsură să
acționeze rapid, oricând și oriunde. Terorismul folose ște o strategie a ac țiunilor de tip
rapid care, însumate, dau imaginea unui r ăzboi-mozaic.
6. Arma lui principal ă este omul – omul inteligent, om ul fanatic, omul misionar -,
care, în numele unor convingeri ce nu pot fi zdruncinate u șor, este în stare de orice
sacrificiu și, mai ales, este în stare s ă inventeze mijloace de ac țiune inteligente și de-
osebit de eficace, întrucât el pune în ceea ce face toat ă religia și toată ființa lui. Ase-
menea oameni nu pot fi u șor opriți.
7. Este de a șteptat ca terorismul, în pofida m ăsurilor care se iau pentru eradi-
carea lui și pentru distrugerea structurilor și rețelelor sale, s ă prolifereze, mai ales în
zona neconven țională, atipică și asimetric ă.
8. Societatea r ămâne foarte vulnerabil ă la atentatele terorismului nuclear, ra-
diologic, chimic și a bioterorismului care, în urm ătoarea etap ă, se vor multiplica și se
vor diversifica, efectele fiind deosebit de grave.
74
9. Probabil, în urm ătorii ani, efortul principal al terorismului interna țional se va
dirija pe folosirea unor speciali ști pentru adaptarea agen ților chimici și biologici și a
mijloacelor de transport la țintă la tipul de ac țiuni vizate de strategiile teroriste. Ar pu-
tea fi vizate marile aglomer ări urbane, mijloacele de transport și, posibil, unit ățile mili-
tare, școlile, institu ții de stat și chiar unele din institu țiile interna ționale, precum și țări-
le aliate Statelor Unite ale Americii.
10. Este posibil s ă prolifereze „teroris mul nesângeros“, terorismul cibernetic, cel
psihologic și cel mediatic. Acest tip de terorism nu mai este arma s ăracului, ci, dim-
potrivă, arma omului foarte bi ne instruit, dar cu ambi ții nesatisf ăcute, nemul țumit de
modul cum evolueaz ă lumea sau de rolul pe care-l joac ă el în viitorul „sistem de co-
mandă și control“ al planetei. De aceea, es te posibil ca, în procesul mondializ ării
economiei, informa ției și culturii, ac țiuni de tip terorist s ă vină nu numai din partea
lumii interlope și a crimei organizate, ci și din partea unor grupuri de interese.
11. În viitor, probabil se va accentua procesul de mondializare și, deci, de or-
ganizare a terorismului infrac țional, tocmai datorit ă faptului c ă el se afl ă în avangarda
infracționalității, iar aceasta urmeaz ă o cale a structur ării la nivel plan etar. Se poate
estima c ă terorismul infrac țional va deveni din ce în ce mai mult un terorism organi-
zat, puternic globalizat, cu re țele de conducere și de acțiune în toat ă lumea, ceea ce
va schimba radical configura ția spațiului strategic interna țional, amenin țările de acest
gen devenind foarte periculoase și creând necesitatea unei riposte la nivel strategic.
Probabil, terorismul infrac țional își va subordona terorismul identitar și îl va folosi în
sensul gener ării, în zonele de interes, de probleme și de conflicte care s ă abată
(concentreze) într-o alt ă direcție eforturile comunit ății interna ționale, creându-se ast-
fel o mai mare libertate de ac țiune pentru infrac ționalitate și crima organizat ă, ca și
pentru terorismul i dentitar. Este îns ă posibilă și reciproca: terorismul identitar s ă și-l
subordoneze, cel pu țin în anumite zone și în anumite etape, pe cel infrac țional – in-
clusiv sponsorul lui pr incipal, crima organizat ă -, în scopul dobândi rii puterii politice,
separării etnice etc.
12. De aceea, în sistemul m ăsurilor împotriva terorismului, trebuie s ă se afle și
crearea și menținerea unei situa ții strategice dominate de un sistem coerent și per-
manent de supraveghere civil ă și militară a zonelor, grup ărilor, statelor, organiza țiilor
și chiar a persoanelor care se b ănuiesc a face parte din re țele teroriste.
13. Cucerirea suprema ției informa ționale ofer ă posibilitatea ini țierii și desfă-
șurării unor ac țiuni preventive (filtre, razii, de scinderi în cuiburi teroriste), dar și acți-
uni care s ă determine o atitudine atent ă, vigilentă din partea popula ției și instituțiilor;
14. Sesizarea etapelor și momentelor în care se preg ătesc acțiunile teroriste
oferă posibilitatea unei interven ții rapide, atât pent ru lovirea preventiv ă, deopotriv ă,
masivă, punctiform ă și oportun ă a bazelor de antrenament ale terori știlor, a depozite-
lor, locurilor de întâlnire și altor elemente de infrastructur ă, cât și luarea altor m ăsuri
pentru lichidarea efectelor, cum ar fi atacarea f ără întrerupere, prin Internet, prin me-
dia și prin mijloace ale r ăzboiului psihologic, a site-urilor, organiza țiilor, rețelelor, cen-
trelor și altor elemente ale terorismului, adi acente sau complementare acestuia.
15. Se impune, totodat ă, realizarea unui sistem de preg ătire antiterorist ă a po-
pulației, economiei și instituțiilor.
75
16. Analizarea tuturor amenin țărilor și riscurilor de natur ă teroristă sau care pot
facilita terorismul de orice fel și elaborarea, în consecin ță, a măsurilor (politice, eco-
nomice, financiare, informa ționale, sociale, culturale și militare) creeaz ă condițiile ne-
cesare pentru evaluarea, prognozarea, prevenirea, limitarea, anihilarea și, în final,
eliminarea fenomenului terorist sau a latu rilor celor mai viol ente ale acestuia.
17. Constituirea unor structuri in tegrate sau complementare de ac țiune rapid ă
și de reac ție rapidă la terorismul de orice fel este foarte important ă, în cadrul unui
Sistem Na țional de Reac ție (Acțiune) Rapid ă în Situa ții-limită. Acest sistem ar
putea avea un subsistem na țional antiterorist. Aceste structuri nu trebuie s ă fie altele
decât cele existente. Este îns ă necesar ca ele s ă fie reorganizate pe principii modu-
lare și pregătite în așa fel încât s ă fie gata s ă intervină în orice moment, în orice situ-
ații-limită, inclusiv pentru anihilarea ac țiunilor de tip terorist. Concret, s-ar putea con-
stitui o For ță de Acțiune (Reac ție) Rapid ă Integrată din care s ă facă parte (func țional,
operațional
45) atât structuri de informa ții, de acțiune psihologic ă, de acțiune (reac ție)
rapidă ale armatei, Ministerului de In terne, Serviciului Român de Informa ții, cât și alte
elemente, inclusiv din rândul gardienilor publici și structurilor private de paz ă și secu-
ritate, din sistemele de securitate a informa ției și comunica țiilor, elemente teritoriale,
logistice etc.
18. Precizarea cât mai exact ă, în accep ție națională și internațională, a teroris-
mului, re țelelor și organiza țiilor teroriste, în vederea delimit ării clare de alte ac țiuni
care nu sunt teroriste, chiar dac ă apeleaz ă la forme violente de ac țiune sau de reac-
ție.
19. Definirea clar ă, prin lege și documente oficiale, a domeniului ac țiunilor de
combatere a terorismului, inclusiv a r ăzboiului antiterorist, a competen țelor și respon-
sabilităților institu țiilor statului de drept și structurilor sale în acest sens, cu scopul de
a se preveni, pe de o parte , extremismul de stat (car e poate deriva din pretextul ac ți-
unilor antiteroriste), adic ă excesul de zel, și, pe de alt ă parte, lipsa de fermitate în
războiul contra terorismului. F ără a se limita ini țiativa și efortul de cucerire a ini țiativei
(și suprema ției) strategice în lupta împotriva terorismului de or ice fel, este obligatoriu
să se instituie și în acest domeniu principiul de drept al ac țiunii propor ționate și cel al
protecției prin lege a for țelor în orice configura ție a strategiilor antiteroriste. Războiul
terorist, ca și războiul antiterorist, se cere definit de dreptul interna țional, de
dreptul p ăcii și al războiului .
20. Strategia antiterorist ă – în măsura în care se va considera necesar ă o astfel
de strategie – trebuie s ă facă parte din strategia general ă, mai exact, din strategia de
securitate na țională, care este o strategie de tip total, integral, și, deopotriv ă, din
conceptul strategic NATO, care este o strategie de coali ție, de alian ță, deci global ă,
urmând s ă identifice și să defineasc ă cu precizie acele elemente din strategia for țe-
lor, din strategia mijloacelor și din cea opera țională care asigur ă tratarea și rezolva-
rea, la nivelul r ăzboiului, a acestui tip de confruntare asimetric ă.
21. Este necesar ă constituirea, dup ă standardele UE, a unui
SISTEM NA ȚIONAL
DE REAC ȚIE (ACȚIUNE) ÎN SITUA ȚII-LIMITĂ, care să aibă și o semnificativ ă component ă
specializat ă de cercetare, investigare și combatere a terorismului de orice fel, inclusiv
45 Eventual, doar pentru anumite situa ții-limită, cum ar fi, spre exemplu, combaterea rapid ă a actelor
teroriste sau reac ția la acțiuni adverse deosebite, desf ășurate prin surprindere.
76a celui ciberinforma țional și NBC (nuclear, chimic și biologic), care se pare c ă va de-
veni amenin țarea cea mai grav ă a începutului de mileniu.
Î
NCHEIERE
Terorismul se prezint ă ca un fenomen foarte complex, cu manifest ări extrem de
violente, desf ășurate de cele mai multe ori prin surprindere, împotriva unor ținte pre-
cise, care, în general, nu se pot ap ăra. El se prezint ă ca o reac ție și, în acela și timp,
ca o acțiune punitiv ă împotriva oricui se opune unei anumite idei, unei anumite filoso-
fii, unei anumite religii, unei anumite politici. Se spune c ă terorismul este arma s ăra-
cului. Aceast ă aserțiune este adev ărată numai în parte. Ea este arma extremistului, a
celui care dore ște să ucidă, să înspăimânte, s ă domine prin teroare.
Din vremea n ăvălirilor barbare și până azi, au existat, exist ă și vor exista oa-
meni care cred în te rorism, care practic ă terorismul și, în numele unor principii pe ca-
re ei le slujesc, vor c ăuta să impună și altora un astfel de comportament.
Terorismul nu va putea fi eradicat. Sub o form ă sau alta, el va exista mereu.
Omenirea poate s ă-l pună însă sub supraveghere, s ă-i limiteze efectele, s ă se prote-
jeze împotriva lui. Prima m ăsură de protec ție antiterorist ă este cunoa șterea profund ă
a acestui fenomen, depistarea cauzelor care-l genereaz ă și acțiunea asupra lor.
Cunoașterea este îns ă foarte dificil ă, iar acțiunile asupra cauzelor presupun, de
fapt, armonizarea lumii, rezolvarea ma rilor probleme cu care se confrunt ă. Astăzi,
aceste probleme țin de accesul la resurse, de regimurile politice și de drepturile omu-
lui. Mâine, poate, ele se vor muta în efortul supravie țuirii, în lupta pentru spa țiu și
pentru informa ție.
Până atunci, trebuie s ă facem fa ță provocărilor de azi, s ă distrugem focarele de
geneză și de proliferare a ac țiunilor teroriste și să prevenim cauzele care duc la ma-
nifestarea acestui fenomen.
BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă
Ar ădăvoaice, Gheorghe; Iliescu, Dumitru; Ni ță, Dan Lauren țiu, Terorism,
antiterorism, contraterorism , Ed. Antet, Bucure ști, 1997, 383 pag.
Bădescu, Ilie; Dungaciu, Dan; Baltasiu, Radu, Istoria sociologiei. Teorii con-
temporane , Ed. Eminescu, Bucure ști, 1996, 704 pag.
Ionescu, Ion; Stan, Dumitru, Elemente de sociologie , vol. 1, Ed. Universit ății
“A.I. Cuza”, Ia și, 1997, 348 pag.
Katzman, Kenneth, Terrorism: Near Eastern Groups and State Sponsors ,
Congresional Research Center Report for Congress, 2001
Popa, N.; Mih ăilescu, I.; Eremia, M., Sociologie juridic ă, Ed. Universit ății din
București, Bucure ști, 1997, 124 pag.
Rădulescu, Sorin M., Homo Sociologicus. Ra ționalitate și iraționalitate în ac ți-
unea uman ă, Casa de editur ă și presă “Șansa” – SRL, Bucure ști, 1994, 302 pag.
Snowden, Ben; Hayes, Laura, State-Sponsored Terrorism , 2001
XXX, Terorismul , Ed. Omega, Bucure ști, 2001, 224 pag.
77 Dicționar de analiz ă politică, coord: J.C. Plano, R.E. Riggs, H.S. Robin, artico-
lele: sistem, sistem social , Ed. Ecce Homo, Bucure ști, 1993, 196 pag.
Dicționar de sociologie LaRousse , coord.: R. Boudon, Ph. Besnard, M.
Cherkaoui, B.-P. Lecuyer, articolele: anomie, devian ță, teoria sistemelor , Ed. Uni-
vers Enciclopedic, Bucure ști, 1996, 366pag.
Dicționar de sociologie , coord.: Gilles Ferreol, articolele: anarhie, anomie,
constrângere social ă, devianță și criminalitate, sistem , Ed. Polirom, Ia și, 1998, 254
pag. Dicționar de sociologie , coord.: C. Zamfie, L. Vl ăsceanu, articolele: anomie,
coerciție, conflict, contradic ții sociale, criz ă, echilibru social, etichetare social ă, inse-
curitate, sistem social, terorism , Ed. Babel, Bucure ști, 1998, 754 pag.
Patterns of Global Terrorism – 2000 , U.S. Department of State, 2001
Jeremy Rifkin, Bioterorisme high-tech et révolution genetique , Le monde,
05.10.2001.
Louise Leduc, Bioterorisme: de la science fiction ŕ la réalité , La presse, 04
septembre 2001.
Ron Purver, La menace de terrorisme biologique en chimique sélon les sources
publiées , CSIS/SCRS, 1955.
Robert S. Root-Bernstein, Inféction terrorism , Atlantic monthly, 1991.
Les Etats-Unis réorganissent la lutte contre la terrorism , propos de MM. Clarke
et Blitzer.
Brad Roberts, Biological weapons: weapo ns of the future?, Washington DC,
Center for Strategic and In ternational Studies, 1993.
Terrorisme: la guerre (Terrorism: the war) , www.strategic-
Road.com/dossier/terrorusa.
François-Bernard, Huyghe – Twin Towers et Big Brothers , 09/2001,
www.strategic-Roads.com.
Rapport 2000/02: Terrorisme chimique, bi ologique, radiologique et nucleaire ,
Canada, 18 Decembre 1999.
Eric de la Maisonneuve, La tragédie de l’histoire , 09/2001, Reflexion
strategique, www.strategic-Roads.com
.
`
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: ACADEMIA DE ÎNALTE STUDII MILITARE Centrul de Studii Strategice de Securitate DIMENSIUNE GEOPOLITIC Ă ȘI GEOSTRATEGIC Ă. RĂZBOIUL TERORIST. R ĂZBOIUL… [606138] (ID: 606138)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.