Abuzurile Sexuale
Cuprins
Introducere
Capitolul I
1.1Prezentarea abuzului sexual
1.1.2 Profilul agresorului sexual
1.2 Abuzul sexual în România
1.3 Forme ale abuzului sexual
1.3.1 Incestul
1.3.2 Violul pedofilic
1.3.3 Pornografia infantila
1.3.4 Relatie interesului sexual la copii si pornografia infantila
Capitolul II Teorii explicative de cercetare a abuzului sexual
2.1 Teorii Biologice
2.2 Teorii Psihologice si Psihiatrice
2.3 Teorii Sociologice
2.3.1 Teoria agresivitatii sexuale învatate
2.3.2 Teoria raportului dintre anomie si oportunitate
2.3.3 Teoria controlului social
2.4 Teoria Excitatiei sexuale
Capitolul III Prevenirea si protectia copilului victima
3.1 Protectia copilului victima
3.1.1 Protectia judiciara
3.1.2 Rolul asistentului social
3.1.3 Denuntul
3.2 Îngrijiri ale violentelor sexuale asupra copiilor
3.2.1 Îngrijirea medico-legala
3.2.2 Îngrijirea psihologica
3.2.3 Consilierea psiho terapeutica
3.2.4 Tratamentul
3.3 Prevenirea abuzurilor sexuale asupra copiilor
3.3.1 Factorii de risc
4 Capitolul IV Partea de cercetare
Bibliografia
Introducere
Cred ca totii stim despre abuzurile sexuale ce se întâmpla în tara noastra si nu numai.
Numai la stiri vedem mii de cazuri despre tati care îsi abuzeaza proprii copii, care nu
depasesc vârsta de 10 ani. De aceea m-a intrigat acest subiect si am vrut sa aflu cât mai multe.
Despre copii, ce se schimba în viata lor dupa o asemenea experienta, cum sunt ei protejati aici
vorbind din punct de vedere juridic. Daca stam bine si ne gândim, oamenii mereu privesc
violul sau abuzul sexual ca fiind ceva intentionat chiar de victima, doar ca aici fiind vorba
despre un copil nu cred ca este vorba de asa ceva. Pentru ca este prea mic si oricum nu stie
cum sa reactioneze la momentul potrivit. Multe persoane vorbesc despre viata copilului, prin
ce trece însa despre abuzator absolut nimic. Nu sunt un avocat al apararii doar ca ar trebuii
daca ne dorim ca aceste fenomene sa dispara, cum acel copil traumatizat are parte de servicii
de ajutorare, si acest individ sa aiba parte de consilieri, pentru a vedea ce anume se întâmpla
cu acel om, ce îl determina sa recurga la astfel de fapte.
Perioada comunista a fost o perioada de tacere, daca o putem numii asa. Nimeni nu
avea curajul sa vorbeasca despre lucrurile astea, totul trebuia sa ramâna în familie. De aceea
si numarul cazurilor de abuz sexual erau într-un numar mic, ca si cum nu ar fi existat. Însa
dupa caderea acestei perioade, numarul cazurilor s-au dublat, triplat iar lumea nu stia cum sa
reactioneze, cum sa îi ajute pe acei copii traumatizati.
CAPITOLUL I
1.1 Prezentarea abuzului sexual
“Abuzul sexual este implicarea unui copil intr-o activitatea sexuala pe care el nu o intelege, pentru care nu are capacitatea de a-si da incuviintarea informata, pentru care nu este pregatit din punct de vedere al dezvoltarii sau care incalca legile sau tabuurile sociale.” (Raport of the Consultation on Child Abuse Prevention- Who, Organizatia Salvati Copiii/ Alternative Sociale, 2002, p.12).
Abuzurile sexuale asupra copiilor pot fi definite ca “orice participare a unui copil sau
adolescent la activitati necorespunzatoare vârstei si dezvoltarii lui psihosexuale pe care el nu
este în masura sa le înteleaga, activitati la care este supus prin constrângere, violenta sau prin
seductie sau care încalca tabu-urile sociale” (Radulescu,2010,p55)
Abuzul sexual asupra copiilor este o problema de ordin moral decât legislativ daca stam bine
si ne gândim si îl diferentiem de alte forme de abuz. Faptul ca societatea este schimbatoare în
privinta problemelor sexuale astfel ca problema copiilor nu capata o pozitie aparte fata de
preocuparile majore. Din anii ’80 exista o preocupare mai mare de interes pentru dezvoltarea
tehnologiei, de dezvoltarea comunicarii în ceea ce priveste abuzul sexual al copiilor. De
aceea anumite statistici dezvaluie ca numarul al abuzurilor sexuale au scazut în anii ’70-’80.
Sunt diferite definitii ale abuzului sexual pe care autorul le explica. Abuzul sexual
este definit ca fiind :” orice contact sau forma de interactiune între copil si adult, în care
copilul este utilizat pentru stimularea placerii sexuale a adultului”.(Radulescu,2010,55).Cu
toate ca mereu s-a vorbit de persoanele abuzatoare ca fiind persoane adulte, se pare ca actul
abuzului sexual poate fi comis de o persoana minora, daca este mai în vârsta decât victima
sau este mai puternic. Cele mai frecvente forme de abuzare a minorului sunt pornografia,
fellatio si cunilingus. (Dâmboveanu,Radulescu,2010,57).Însa, chiar daca sunt mai puternici
sau mai mari decât victimele abuzului, agresorii nu folosesc forta fizica ci pur si simplu îi pot
face pe copii prin diferite forme sa accepte prin diferite jocuri, vorbe frumoase. Se vorbeste
mereu de agresori fiind mereu numai barbati însa se pare ca exista si agresori formati din
femei, un numar mai mic ce e drept. Ce este identic si la agresorii formati din barbati si la
agresorii formati din femei, este ca aceste persoane nu sunt straine copiilor ceea ce pot cadea
mai repede în aceasta capcana pentru ca au încredere în ei. În tarile occidentale, nuditatea
parentala este ceva obisnuit, ceea ce pentru unii acest lucru poate fi considerat ceva
inacceptabil, atitudinea aceasta a parintilor în fata minorilor.(Radulescu,2010,59) Actele
abuzurilor sexuale, sunt foarte putine la numar statistic vorbind deoarece de multe ori acestea
sunt ascunse pentru a ascunde “rusinea” familiei, sunt ascunse chiar si autoritatilor iar acestia
sunt neputinciosi în situatia de fata. Ascunderea abuzurilor de autoritati este un fapt grav,
deoarece prin nepedepsirea agresorilor duce la marirea actelor de abuz sexual. De accea
trebuiesc sporite studii, cercetarii asupra copiilor abuzati, asupra comportamentelor parintilor
fata de copii, si chiar si a copiilor pentru a vedea, pentru a descoperii abuzul sexual. Aceste
cercetari sunt facute pentru supravegherea copiilor, este observata fiecare îmbratisare, fiecare
gest pe care îl au parintii fata de copii.
Conform unui studiu din America abuzul sexual are o pondere de 24% cea mai mica,
iar cea mai mare este de 62%. Cu toate acestea este o pondere mica ale abuzurilor sexuale
declarate, însa majoritatea copiilor abuzati sunt fete. Un alt studiu exploratoriu s-a efectuat în
Anglia unde s-a constatat ca la formele cele mai grave ale abuzurilo sexuale au participat 20
de femei, si 50 de barbati.(Radulescu,2010,64) Dintre cei care au fost victimele unui abuz
sexual majoritatea povestesc prietenilor apropiati, dar cei care nu povestesc, este tocmai din
cauza ca au teama ca nu sunt crezuti.
Elen Ursa defineste abuzul sexual : „Abuzul sexual se concretizează prin supuneri la practici de intruziune orală, genitală sau anală, molestare de natura sexuală, cu contact genital sau fară, exploatare sexuală.” (Elena Ursa, revista Calitatea vieții, XII, nr. 1-4, 2000, p 143-158)
Timp de ani de zile, abuzul sexual asupra copiilor a fost considerat ca fiind ceva care se petrece doar în imaginația acestora. Acest punct de vedere a fost preluat de la Freud, care a renunțat la teoria „seducerii”, a „greșelii ascunse a tatălui”, pentru a elabora teoria psihanalitică, ce se bazează pe complexul lui Oedip, teorie ce se centrează de această dată asupra „dorințelor ascunse ale fiului” (Gerard, L., Violențele sexuale asupra copiilor, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2001, p 45)
„Nereușind să scape de abuz, ei vor reacționa ca și cum urmările abuzului ar putea fi mai rele decât expunerea în continuare la abuz. Sinuciderea poate fi văzută în acest sens ca singura cale de ieșire dintr–o dilemă irezorvabilă: dezvăluirea sau nu a abuzului.”( Kari, K., Copilul maltratat, Editura Eurobit, Timișoara, 1998, p 41)
1.1.2 Profilul agresorului sexual
Se poate descoperi un profil al abuzatorului prin anumiti factori:
• În general abuzatorii adica rudele incestuoase dar si persoanele din afara familiei sunt
de sex masculin, abuzând în general fete dar si baieti desigur într-un numar mai mic;
• Majoritatea dintre abuzatori au vârste cuprinse între 34-45 de ani, însa ceea ce îi
diferentiaza este ca cei care abuzeaza sexual baieti sunt mult mai tineri decât
abuzatorii de fete;
• Ce se stie este ca de obicei în cele mai multe cazuri abuzatorii sunt prieteni ai familiei;
• Un studiu realizat arata ca 35% reprezinta numarul de tati vitregi incestuosi asupra
fetelor si numai 2% fiind tatal biologic;
• La baieti lucrurile stau diferit, astfel ca la marea majoritate abuzatorii sunt chiar tatii
biologici ai acestora si doar 21% este tatal vitreg;
• Abuzatorii sunt de obicei personae care au trait o copilarie nefasta în propia familie ca
de exemplu au fost abandonati de mama, parintii au divortat, ori un deces al unui
membru al familiei, dependenta alcoolului ce duce la violenta fizica;
• Marea majoritate a abuzatorilor au un nivel economic si social scazut, un nivel de
educatie la fel de scazut iar din cauza aceasta au probleme de integrare în societate,
fiind stabatuti adesea de gândul esecului.
Acesti factori sunt rezultatul unor studii efectuate pentru victime si agresori dar nu
poate explica în întregime fenomenul de abuz sexual asupra copiilor. .(Gotfried,2007,p32-33)
1.2 Fenomenul de abuz sexual asupra copiilor în România
Libertatea sexuală este un atribut important al personalității umane și o importantă valoare socială. Pericolul social pe care îl presupun infracțiunile privind viața sexuală constă în primul rând în răul pe care îl provoacă direct persoanei victimei. Dar în afara răului provocat direct persoanei, ele pot avea consecințe vătămătoare pe care le antrenează pe plan social, contra desfășurării normale a vieții sexuale a oamenilor ca bază a existenței societății, încălcarea libertății sexuale creează o stare de nesiguranță socială, un dezechilibru deosebit de primejdios pentru existența societății. De aceea, reprimarea infracțiunilor menționate este o necesitate, societatea fiind interesată în crearea cadrului de desfășurare normală a raporturilor sexuale(V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, Rodica Stănoiu, I. Fodor, Nicoleta Iliescu, C-tin Bulai, V. Roșca, Explicații teoretice ale Codului penal român, partea specială, vol.III, ed.a II-a, Editura Academiei Române, p.328)
În România acest fenomen de abuz sexual asupra copiilor nu este atât de cunoscut ca
în celelalte tari europene, deoarece nu exista date despre victime, date despre abuzul sexual în
sine, nu sunt facute anchete sociale pentru descoperirea victimelor acestui abuzz sexual. Nu
sunt cunoscuti factorii care duc la producerea abuzului sexual.(Gotfried,2007,p33) Faptul ca
aici nu sunt destule cai de informatii ce ar putea ajuta cu usurinta familiile copiilor abuzati sa
declare actul de abuz sexual, nici autoritatiile nu au ce sa faca în privinta acestui lucru. Mai
ales ca, în Romania fenomenul de abuz sexual în timpul Comunismului, era un subiect tabuu
despre care nimeni nu avea curaj sa vorbeasca si mai mult sa se duca la autoritati sa declare
aceste lucruri. Mass-media pe atunci nu aveau suficiente date de informatii asupra acestui
fenomen, pentru a putea opinia publica sa cunoasca acest lucru.
Dupa perioada comunista fenomenul de abuz sexual a început sa ia amploare, sa fie
mediatizat si cunoscute cazuri de autoritati si politie, stiind astfel la ce sunt supusi copii. S-a
eloborat un raport la cererea organizatiei “Salvati copii”, raport elaborat în 2002, în zece state
europene la Copenhaga unde a reliefat faptul ca în anii 1998-2000 s-au înregistrat cresteri ale
abuzurilor sexuale ale copiilor în România ajungând la peste 50-60%. S-au raportat în anul
1998 peste 380 de cazuri de abuz sexual, iar peste un an, numarul a crescut la 618 cazuri,
pentru ca în anul 2000 sa scada si sa ajunga la 582.(Gottfried,2007,p33). Bineînteles aceste
date sunt doar acele cazuri raportate, pentru ca cele neraportate pot ajunge la un numar dubnia fenomenul de abuz sexual în timpul Comunismului, era un subiect tabuu
despre care nimeni nu avea curaj sa vorbeasca si mai mult sa se duca la autoritati sa declare
aceste lucruri. Mass-media pe atunci nu aveau suficiente date de informatii asupra acestui
fenomen, pentru a putea opinia publica sa cunoasca acest lucru.
Dupa perioada comunista fenomenul de abuz sexual a început sa ia amploare, sa fie
mediatizat si cunoscute cazuri de autoritati si politie, stiind astfel la ce sunt supusi copii. S-a
eloborat un raport la cererea organizatiei “Salvati copii”, raport elaborat în 2002, în zece state
europene la Copenhaga unde a reliefat faptul ca în anii 1998-2000 s-au înregistrat cresteri ale
abuzurilor sexuale ale copiilor în România ajungând la peste 50-60%. S-au raportat în anul
1998 peste 380 de cazuri de abuz sexual, iar peste un an, numarul a crescut la 618 cazuri,
pentru ca în anul 2000 sa scada si sa ajunga la 582.(Gottfried,2007,p33). Bineînteles aceste
date sunt doar acele cazuri raportate, pentru ca cele neraportate pot ajunge la un numar dublu
de cazuri ale abuzurilor sexuale. În anii ce au urmat adica 2000-2003 au fost introdusi peste
170 de copii abuzati sexual în centre de consiliere ale Organizatiei “Salvati Copii” pentru
tratament, consiliere si reabilitare. Dintre toate cazurile raportate doar câteva au ajuns sa fie
judecate la instanta, unde agresorul copilului era chiar cineva din familie. Un alt studiu mai
amplu efectuat si finalizat în anul 2002 de Comitetul National pentru Protectia Copilului si cu
ajutorul Ministerului de Justitie a evidentiat o crestere a fenomenului de abuz sexual în
România. (Gotfried,2007,p33-34)
Cele mai vulnerabile victime ale agresorilor sunt copii strazii, si copii care fug de
acasa ori din cauza saraciei ori pentru ca sunt maltratati de propria familie. Sunt anumite
statistici în România ce arata un numar mare de copii ai strazii ajungtnd pana la 5000 de copii
ce sunt raspânditi peste tot. La nivel în tara în marile orase se arata a fi peste 3000 de copii,
iar în capitala peste 1500. Studiul efectuat de Organizatia “Salvati Copii” arata ca sunt copii
cu vârste cuprinse între 7 si 15 ani adica 52%, 25% reprezinta copii cu vârste cuprinse între
16 si 18 ani iar 71% reprezentând numarul baietilor abuzati restu de 29% fiind fete. Dupa
anul 1989, o stire ce a fost preluata de catre postul CNN unde relata faptul ca România este o
tara a pedofiliei, unde se pot gasi copii dispusi sa întretina relatii sexuale(Gotfried,2007,p34).
Acesti copii provin din medii defavorizate, si se “vând” pentru a putea iesi din aceasta situatie
materiala. În 2002, numarul cazurilor de abuz sexual a crescut, având ca victime ale
incestului sau pedofiliei copii cu vîrste pâna la 10 ani. Se evidentiaza faptul ca majoritatea
cazurilor de abuz sexual asupra copiilor s-au petrecut în orasele mari, victimele cele mai
adesea sunt elevi de sex feminin, fiind foarte vulnerabili mai ales ca agresorii sunt cunostinte
ale familiei, având încredere în ei.
În celelalte tari amploarea acestui fenomen de abuz sexual, se dezvolta de la an la an
sa ajunga pâna la 3 milioane de cazuri de abuz asupra copiilor. Majoritatea cazurilor de abuz
sexual sunt somise chiar de proprii parinti. De exemplu în Statele Unite ale Americii sunt
peste 2500 de cazuri de abuz, incluzând si pe cele de abuz sexual asupra copiilor. Acesti copii
sunt abuzati nu neaparat sexual, dar este socant numai prin imaginea unui minor ce se afla în
ipostaze nu tocmai potrivite pentru vârsta lor, iar statisticile arata ca aceste abuzuri pot duce
la moartea copilului. O organizatie cunoscuta în întreaga lume arata niste statistici ce
socheaza lumea, statistici despre copii care sunt în pornografie chiar în prostitutie, acestia
sunt în numar de peste un milion. Sunt numerosi copii care sunt obligati sa întretina relatii
sexuale fortat, însa se pare ca fetele sunt cele mai dese victime acestea având vârste sub 18
ani.Chiar daca amploarea acesui fenomen se dezvolta si putem descoperi asta numai prin
cifrele aparute, totusi fenomenul de abuz sexual ramâne pentru societate un subiect
litigios.(Radulescu,2010,184-185). Un subiect despre care oamenii din întreaga lume nu
vorbesc pentru rusinea familiei, sau poate si pentru ca exista acea teama ca se mai poate
întâmpla din nou. Însa nu toata lumea crede ca acest fenomen se dezvolta în timp chiar daca
exista statistici, cifre care sunt monstruoase, de aceea unii sunt predisausi la ideea ca acest
fenomen este bazat mai mult pe estimari care nici macar nu sunt realiste. Ce exista cu
adevarat sunt acei copii, care nu îsi pot sterge din memorie tot ce li s-a întâmplat, iar cei care
nu cred ca exista asa ceva ar trebui sa se gândeasca ca pot fi si copii lor în aceeasi situatie. Si
ca un pic ajutor din partea lor pot ajuta multi copii care sunt în suferinta si ca nu au avut forta
pentru a se apara.
Multi se feresc sa raporteze un abuz sexual mai ales daca vorbim despre un incest care
este intrafamilial însa acest fenomen a devenit mai popular daca putem numii asa prin
amploarea lui care în ultimele decenii a devenit mai dezvoltat iar acest lucru ar trebui sa
îngrijoreze pe cei din guvern. Acest lucru a devenit posibil pentru ca mass-media a avut un
rol foarte important pentru ca oamenii sa stie, sa cunoasca sa se informeze în legatura cu actul
unui abuz sexual. Si tot ce pot face ei, sa demaraze campanii pentru prevenirea abuzului
sexual macar sa le aline putin suferinta, copii care nu sunt lasati sa se bucure de copilaria lor,
sa creasca ca un copil normal, sa se joace. Tot ce pot face ei acum, este ca devin foarte
introvertiti pe de-o parte, unii pot ajunge la sinucidere iar altii pot dezvolta comportamente
deviante, agresivitatea, comportament sexuale nepotrivite pentru vârsta lor. Asta pentru ca ei
nu povestesc ce li s-a întâmplat de rusine, teama, sau ca pot fi luati ca povestesc fantezii ce li
se întâmpla numai în mintea lor. Poate pentru ca nu sunt ascultati de parintii lor, sa poarte
discutii adecvate care sa le inspire încredere pentru a se putea destainuii, pentru ca familia
este un adevarat suport care îl poate ajuta sa treaca peste traumele unui abuz sexual.
Ce nu se stie pâna în momentul de fata este daca aceste cazuri ale actelor de abuz
sexual sunt datorate cresterii numarului de abuzuri adica cu cât numarul cazurilor creste cu
atât acest fenomen capata si o amploare mai mare. Amploare mai mare cu ajutorul massmediei
si faptul ca populatia a început sa constientizeze ca astfel de lucruri chiar se întâmpla
si ca cei de la guvern trebuie sa adopte legi mai dure pentru pedepsirea agresorilor.
În cele mai multe țări, copiii petrec mai mult timp în îngrijirea adulților în așezămintele educaționale decât în orice altă parte în afara casei. Pe mulți copii mediul educațional îi expune la violență și îi poate învăța despre violență.( J. Bruce , Married adolescents girls, human rights, health and development needs of a neglected majority, Sesiunea Specială ONU pentru copii, 8-10 mai 2002)
Abuzul în școli se poate manifesta sub forma bătăilor și hărțuirii dintre elevi, pedepse corporale, psihologice , discriminarea din partea unor angajați ai școlilor, dar poate lua și o formă mult mai gravă – violența sexuală. În mare parte îndreptată împotriva fetelor, violența sexuală vine din partea profesorilor și băieților din clasă. Violența este îndreptată din ce în ce mai mult împotriva tinerelor lesbiene, tinerilor homosexuali, bisexuali si trans-sexuali , mai ales pe fondul eșecului guvernelor de a adopta și implementa legi care să asigure elevilor o protecție explicită împotriva discriminării
Graficul distribuția cazurilor confirmate, pe tipuri de abuz
Sursa: Situația statistică 2009 a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Neamț
1.3 Forme ale abuzului sexual:
1.3.1 Incestul
Este o forma a abuzului sexual asupra copilului unde vinovatul, faptasul este unul dintre
parinti, unde copilul capata tulburari psihice.
“Rezulta ca, nu se întrevede într-un mod necesar nevoia de uniune sexuala în afara
familiei, daca reproducerea biparentala este suficienta pentru a asigura un grad normal de
variabilitate genetica.”(Lopez,2001,p20).
Aproximativ 50% dintre victime care au fost abuzate sexual înca de când erau copii,
devin la rândul lor abuzatori. Devin victime, victime ale autoritatii parintesti, autoritate pe
care tatal sau mama o folosesc prin diferite afirmatii, priviri, prin tandrete dar si prin
amenintari ce duc la dezorientarea copilului. Deflorarea se produce datorita autoritatii
intermitente ce ar putea declansa o pasiune amoroasa, ce duce la culpabilitatea victimei, la
introvertirea ei. Un caz fabulos de incest este acela între mama si fiu, ce se afla la originea
unor tulburari psihotice. Sa îti penetrezi propria mama ar însemna sa intri în corpul din care ai
iesit, ce duce la plenitudinea falsa, la iluzia de auto-procreare. Excluderea simbolica duce la o
varietate de sentimente de vinovatie. Se face o distinctie între victima aflata într-o stare acuta
si victima aflata într-o stare cronica. (Lopez,2001,p43-44).
Victima aflata în stare acuta sufera de o expulzare din comunitatea din care facea
parte. Sufera de negare, refuz de a mai vorbii, refuz ce este caracteristic tuturor tipurilor de
abuz sexual. Incestul poate fi o agresiune ce este reluata în timp. Victima acestuia sufera
consecinte de învinovatire îndelungata a aparatului defensiv. Victima aflata în stare cronica
este greu de “citit” pentru psihologi si psihiatrii ea nemaifiind în stare sa se integreze social.
Victimele incestului sunt incapabile sa se înyestreze cu un Supra-Eu când acesta se formeaza
în timpul copilariei începând cu idolatrizarea parintilor atunci când sunt victimele abuzurilor
sexuale. (Lopez,2001,p44-45).
Poate fi victima abuzului înca de la maternitate, de când se naste, începând cu priviri
aruncate asupra corpului copilului. “Daca aceasta prima privire în loc sa fie dragostoasa, este
mustratoare, ea deschide o cale a violentei ,care va fi lunga “(Lopez,2001,p50).
Datorita rezistentei se poate explica faptul de ce unele victime ale abuzurilor sexuale nu
prezinta tulburari psihologice. Anumite cercetari despre rezistenta facute, explica mai bine
procesele de adapate si integrare. Din punct de vedere clinic traumatismul sexual duce la
stoparea maturitatii, un proces absolut normal. Un efect negativ asupra acestuia îl are violul
de tata, deoarece el este un transmitator de viata , un simbol pentru copil.Tulburarile psihice
sunt diferite de la o vârsta la alta. Sugarii abuzati sexual se manifesta prin stari de voma si
anorexie. La scolari se poate vorbii despre un comportament de inhibitie sau contrariul
acestuia de un comportament de agresivitate. Anumite tulburari pot semnala incestul, copilulvictima
se afla într-o stare de stres manifestându-se printr-o agitatie necontrolabila. El sufera
si de tulburari ale somnului manifestându-se prin cosmaruri(Sindrom Psiho-
Traumatic).(Lopez,2001,p52). Pentru evitarea acestor situatii cei din institutii specializate,
sau chiar profesorii trebuie sa acorde o importanta mai mare, ami ales ca unele
comportamente sunt revelatoare. La cei mai mari se manifesta prin fuga de la domiciliu, un
fapt ce este frecvent la aceasta vârsta având si tentative de sinucidere.
Incestul poate fi banuit când o minora face o întrerupere de sarcina si este însotita
chiar de tatal ei. Consecintele clinice sunt identice cu cele ale unui sindrom post traumatic si
anume au tendinta de a fugii de acasa, tentative de sinucidere, impotenta, teama de SIDA.
(Lopez,2001,p52-53).
1.3.2 Violul Pedofilic
În cazul unui viol de fiecare data este un grad de de cunoastere mai mic sau mare între
victima si faptas dar doar în putine cazuri victima si faptuitorul sunt persoane total
necunoscute. În plan social, violul a fost considerat un subiect tabuu, o gândire irationala
unde au tendinta de a face vinovata victima de actul sexual. Victima este surprinsa de
faptuitor în momentul atacului si de aceea nu are timp de a lua masuri fie ele psihice sau
fizice pentru a putea face fata actului de viol.
Dupa actul sexual, victima se simte vinovata deoarece stie ca a sedus adultul prin
identificare cu el. Consecintele clinice sunt mai degraba din punct de vedere al fricii,
teama ce îi produce stare de soc acuta, anxietate.(Lopez,2001,57-58) Datorita starii de
soc, îi revine sindromul repetitiei, sindromul de stres având ca simptom închiderea în
sine. Ce este mai grav e ca atunci când copii sunt abuzati sexual, majoritatea devin
violatori în identificare cu cazul prin care a trecut. De aceea se explica si faptul ca adesea
copii dupa ce au trecut de un abuz sexual, îsi expun adesea corpul la pericole cum ar fi de
exemplu alcool, droguri etc. Ei se razbuna într-un mod inconstient pe propria persoana
dar si pe cele din jurul lor.
Experienta violului, a actului sexual negativ produce reactii de sila prin care corpul
prin refulare, respingere cauta sa se curete de toate obiectele, de substantele patrunse în
corpul lui. I se distruge conceptia de sine, o stare de supunere ce i se transforma într-o
stare d înjosire, înjosire pe care oricum faptasul a avut-o pentru victima. Distrugerea
Sinelui prin devalorizare datorita violului se reduce daca nu cumva cel care a înfaptuit
acest act este un om bun si într-un moment de “nebunie” s-a produs actul. El poate fi
salvat chiar de victima, doar ca astfel de situatii nu se întâmpla deoarece iese în fata
personalitatea faptuitorului ce nu are dorinte de împacare sau iertare(Gottfried,2007,p
349-359). Ar trebui sa aiba mustrari pe constiinta, de vinovatie doar ca aceste lucruri,
sentimente le au decât victimele. Violul încalca norme etice ce tin de comportamente din
societate. Victima nu este în stare adesea sa înteleaga personalitatea faptuitorului, de ce a
facut acel lucru, fapt ce ar ajuta la restabilirea Sinelui. Evitarea episodului violului din
viata de zi cu zi, duce la presiunea problemelor la cererea psihoterapiei.
Cu ajutorul flash-back-urilor, victimei îi pot revenii episoade, momente din timpul
actului sexual nefavorabil, în momentul intimitatii cu persoana iubita. Relatia simptometrauma
de viol, în aceasta situatie victima nu poate face nicio diferentiere când i se
vorbeste despre ea în timpul sedintei de psihoterapie, iar adesea sunt negate. Prin negarea
amintirilor, episoadelor nefaste prin care a trecut victima, se poate observa o modificare a
comportamentului social. Victima încearca sa se rupa de tot ce îi aminteste de act, prin
schimbarea locuintei. La orice victima a violului ar trebui sa fie facuta terapie pentru
putea afla efectul experientei prin care a trecut si la structurarea personalitatii. Terapia pe
termen îndelungat nu ne da siguranta ca victima se poate reface din trauma. Faptasul cu
ajutorul actului de violenta sexuala îi poate transmite victimei o parte din neîntelegerile
lui cu sinele si asupra societatii.(Gottfried,2007,p351-353). Fiind afectata, trebuie sa îsi
croiasca un drum în viata pentru a putea supravietuii, sa depaseasca distrugerea propriei
persoane.
Datorita depersonalizarii se detaseaza de tot ce tine de viata sociala, cu neliniste, frica
mai mare daca actul s-a întâmplat la o vârsta frageda, iar faptul ca se distanteaza de
parinti aduce un sentiment în plus de singuratate, o slabiciune de necontrolat.
1.3.3 Pornografia Infantila.
Aceasta problema poate fi discutata din 3 largi perspective ce sunt interdependente. O
prima perspectiva tine de natura pornografiei infantile. Stim cu totii ca fotografiile
pornografice contin imagini sexuale cu copii, însa asta nu înseamna ca de fiecare data
evidentiaza sau explica ceea ce cu adevarat este pornografia infantila. Natura imaginilor
sexuale pe internet poate fi privita din 2 perspecitve: o perspectiva legala si din perspectiva a
unui adlut cu interes sexual asupra copilului. Definitiile legale tind sa accentueze calitatile fie
ele obscene sau de natura sexuala. O problema complicata ale abordarilor juridice ar fi ca
diferite jurisdictii definesc si interpreteaza obscenul si sexualitatea în diferite moduri care
bineînteles este una dintre probleme cu care ne confruntam în încercarea de a avea de-a face
cu prezenta globala a pornografiei infantile.
În timp ce definitiile legale sunt în mod evident importante din perspectiva legala si
judiciara, apropierea pornografiei infantile de problema legala nu este necesar sa întelegem
de ce anume este produsa pornografia infantila. Prin urmare, o abordare juridica nu va asista
la elaborarea unor strategii de prevenire si control, deoarece problema producerii si perceperii
pornografiei infantile este în esenta de natura psihologica decât o problema legala. Este o
problema psihologica datorita calitatilor sexuale a fotografiilor ce le fac sa fie atractive pentru
adultii cu interes sexual la copii, ceea ce de fapt este o minciuna ce exista numai în capul
individului.
Ce face ca o imagine sa fie atractiva pentru un astfel de individ este în mare parte în
continutul ei dar si în masura în care imaginea poate sa cuprinda un amestec între sexualitatea
si fantezie. Prin urmare, pentru a putea întelege natura pornografiei infantile, trebuie sa
privesti din perspectiva colectionarilor. Sunt calitati de natura sexuala si fantezista exprimate
în termeni de stimulare sexuala si probabil masturbare, ce face din imaginile cu copii o
caracteristica a pedofiliei. Materialele ce apar pe internet nu sunt deosebit de omogene. Din
acest material se poate identifica un numar de diferite tipuri de imagini ce sunt atractive
pentru pedofili, însa nu toate se încadreaza în categorii juridice de pornografie infantila.
Pozele cu copii la adultii cu interes sexual pot fi clasificate în categorii ca apartinând undeva
de pe etalon mai putin explicit sexual prin nuditate.
Prima categorie se refera la Erotica. Imaginile în general, nu implica nuditate sau descrie
comportamentul sexual, ci ele sunt pur si simplu fotografii cu copii având anumite conotatii
sexuale mai mult sau mai putin evidente, cum ar fe de exemplu fotografii cu copii în costum
de baie sau în lenjerie intima. Anunturile de haine pentru copii sunt un bun exemplu. Posesia
necorespunzatoare a acestor tipuri de fotografii poate fi un indicativ de interes sexual a
adultilor pentru copii, dar probabil ca nici productia nici posesia nu este ilegala.
Pe larg, în a doua categorie se poate vorbii despre identificarea a unor implicari ale
nuditatii. De exemplu în aceasta categori intra imagini de la publicatiile nudiste. Nudismul
este o activitate legitima, si în acest context se argumenteaza ca astfel de fotografii pot fi
adecvate, însa prezenta lor în afara acestui context este un indicativ al adultului cu interes
sexual pentru copii desi posesia lor nu este ilegala. Imaginile sub acoperire pot intra în
aceasta categorie în cazul în care implica nuditate. Exista mii de poze de acest gen, cu copii
mici, copii care au acces la Internet ce deseori sunt din surse japoneze jucând goi sau sunt
partial îmbracati la piscine, la bazine de înot sau plaja. Fotografii 50 la numar pot fi localizati
la 100 de metri, facând poze clandestine, folosind o camera cu lentile puternice si desigur nici
parintele nici copii nu sunt constienti de faptul ca sunt fotografiati. Aceste imagini au o
calitate deosebit de buna, deoarece ele sut facute deseori în acele zone sigure, ele sexualizând
joaca nevinovata si corespunzatoare. Cu toate acestea, ele nu intra în cadrul definitiilor legale
a pornografiei infantile.
Un grup foarte mare de fotografii care se încadreaza în aceasta categorie sunt acele
imagini reprezentate de nuditate, ce este echivalentul pornografiei infantile. Aceste fotografii
sunt de buna calitate, ce înseamna ca sunt facute de un fotograf profesionist. În general,
aceste fotografii implica sexualitate facând mare uz de stilizare ce prezinta mai degraba decât
aratând un comportament sexual explicit. Copii care sunt implicati sunt în general frumosi,
par bine hraniti si curati. Însa nu toate aceste fotografii pot fi neaparat clasificate ca fiind
ilegale, iar în unele cazuri au fost justificate din punct de vedere artistic. Cu toate acestea
sunt, fara îndoiala extrem de atractive pentru indivizii cu interes sexual la copii. Exista
anumite dovezi ca fotografiile de acest gen sunt uneori asociate cu abuzul sexual la copii, dar
dovada acestui lucru este greu de dobândit. Multe dintre aceste fotografii sunt initial publicate
în reviste foarte bune ca mai apoi fiind scanate si distribuite pe Internet. Locatiile care se
presupun a fi cele mai bune pentru fotografii sunt de cele mai multe Europa de Vest.
În ultima categorie de fotografie se poate identifica sexualitatea. Acestea pot varia de
la imagini în care se pune accent pe zonele genitale sau anale la un copil, sau copii care
prezinta un mod sexual explicit la fotografii, atacurile reale sau simulate sexual efectuate fie
de catre alti copii fie de adulti. Exista unele fotografii reprezentând bestialitatea, dar si
fotografii reprezentând sadismul si chiar robia. Aceasta categorie a fotografiei este în
principal de tip sexual, atât în caracter cât si în productie dar si posesia lor este ilegala în toata
jurisdictia europeana. Nu toata pornografia infantila este ceea ce pare, fiind construita pe
imagini pseudo. Pot fi identificate trei tipuri de imagini pseudo:
• Modificate digital într-un mod corespunzator ,sexualizate în imagini cu
corpuri, de exemplu un copil într-un costum de baie doar ca la modificare
costumul este eliminat, sau corpul unui adult poate fi pus pe corpul unui copil.
• Imagini separate ce pot fi combinate într-o singura fotografie, de exemplu o
fotografie cu un copil a carui mâna este suprapusa pe un penis a unui adult.
• Un montaj de imagini diverse dintre care unele sunt de caracter sexual.
A doua perspectiva se refera la caracteristicile Internetului. Internetul este principalul
mediu contemporan de distribuire a acestor imagini, deoarece este singurul care poate garanta
anonimatul. Acesta permite implicarea fara a dezvalui identitatea. Web-site-urile pot fi
accesate într-un mod similar la fel ca si alte facilitati de mail ce permit transmiterea
securizata si probabil si mesaje criptate fara a dezvalui adresele originale. Cu toate acestea,
individul are un sentiment de siguranta. Calitatile de anonimat ale Internetului permit de
asemenea construirea identitatii false sau de fantezie. Un exemplu bun ar fi acela, un individ
de 50 de ani se poate prezenta ca un adolescent.
O alta caracteristica a Internetului ce o face atractiva pentru adultii cu interes sexual la
copii este ca are calitati multi-stratificate. Un individ poate descarca pasiv imagini de pe siteurile
de stiri sau se pot implica mai activ în schimbul de imagini prin intermediul IRC si ICQ,
si protocoale pentru video-conferinte. Aceste protocoale permit acelasi angajament de
înmagazinare în timp real, interactive si sigure de informatii. Activitatea pe canalele IRC
dezvaluie mai multe adrese si originile lor. Furnizorii de serviciu pot, daca doresc sa
furnizeze informatii descarcate de la grupul de stiri. Chiar si serverele proxz utilizate de catre
serviciile anonime care trebuie sa identifice adresa IP a utilizatorului. Internetul este anonim
doar pentru ca se permite acest lucru. Un motiv important pentru semnificatia Internetului în
mentinerea activitatii de pedofilie este un sens de comunitate virtuala. Interactiunea cu
oamenii cât si procesele de pe Internet este un sentiment de implicare ce se confrunta cu
interactiunea sociala.
Însa anonimatul si identitatea sunt construite în pofida unui sentiment clar de o
comunitate virtuala de pedofilie pe Internet. Se extinde dincolo de frontierele nationale ce
permite pedofilului relativ izolat sa se angajeze cu altii care împartasesc interese sexuale la
copii într-un mod nepericulos si sigur. Comunitatea virtuala este o sursa de importanta de
informatii justificatoare de sprijin si de auto-ajutorare precum si facilitare de schimburi si
distribuire de imagini atractive sexual cu copii. Comunitatea pedofiliei nu este unica în curs
de dezvoltare pe Internet, deoarece exista alte grupuri de interese. Cu toate acestea
semnificatia sa nu trebuie sa fie subestimata. Din cauza Internetului reies sentimente intense
ce pot fi suprimate sexual fapt ce a dus la o crestere a angajamentului. În cazul în care
fantezia sexuala se concentreaza pe imagini pornografice ilegale cu copii, toti acesti factori
pot venii împreuna si se poate vedea aparitia sindromului colector-achizitionarea compulsiva
de imagini, mai degraba fiind o selectie discriminatorie.
Comercialele în pornografia infantila pe Internet nu sutn caracterizate de un câstig
financiar ci sunt în principal un proces de schimb fie direct prin intermediul unor protocoale
cum ar fi IRC sau ICQ sau indirect prin intermediul mesajelor grupurilor de stiri si site-urilor.
Notiunea de schimb reciproc de fotografii este deosebit de important în distributia de
fotografii private, produse din aspectul cel mai îngrijorator al comertului de pornografie
infantila. Schimbul de imagini actioneaza ca o bariera de intrare si ofera un proces al
sentimentului de securitate, o relatie de distrugere reciproca garantata ce se dezvolta în cazul
în care partenerii în timpul schimbului sunt dependenti de securitate. Dar, acest proces de
schimb ofera de asemenea o lege de aplicare, o fereastra de oportunitate în cazul în care ciclul
de schimb este rupt si supravegherea sau interceptarea devine posibila. Implicarea comerciala
în pornografia infantila înca exista pe Internet prin intermediul site-urilor dar în acelasi timp
este si un domeniu de aplicare limitat. Exista potential de piata limitat pentru initiativele
comerciale deoarece foarte mult material este disponibil gratuit prin intermediul grupurilor de
stiri.
Calitatea cea mai importanta a pornografiei infantile ce trebuie subliniata este
imaginea a Comisiei de agresiune sexuala asupra unui copil. Este o imagine a scenei unei
crime. Când apare o astfel de imagine într-o perspectiva de aplicare a legii, primul pas ar fi
de stabilire si anume daca este o imagine recenta, deoarece în cazul în care ar fi recenta cel
mai important aspect se refera la identificarea de locatie a filmarilor si identitatea copilului.
În acest context, este de asemenea important sa se stabileasca de unde provin fotografiile
pentru a accesa retelele de distributie si de a identifica sursele. Atunci când problema
Protectiei Copilului este îndeplinita, alte prioritati ies la investigare cum ar fi stabilirea
dovezilor de posesie. Identificarea de “nou” de la o fotografie “veche” necesita cunostinte ce
rar se gasesc în agentiile de aplicare a legii. Necesita de asemenea o abordare pro-activa adica
cu cât mai mult o fotografie noua este de nerecunoscut si neinvestigat cu atât mai mult un
copil poate fi supus la abuzuri. Se economiseste cost si timp cu initiative precum
computerizarea de scanare a hard-disk-urilor pentru a stabili prezenta pornografiei infantile
este putin probabil cu stadiul actual al cunostintelor pentru a aborda aceasta problema
primara de protectie a copilului. Diviziile intra-agentiilor de responsabilitate dintre unitati
specializate precum publicatii obscene si unitatile de protectie a copilului pot împiedica
gestionarea acestor cazuri.
Pentru abordarea eficienta a Protectiei Copilului, trebuie sa existe o facilitate proactiva
pentru monitorizarea centralizata a imaginilor de la politie si de pe Internet pentru a
stabili “noul de la vechi” si sa colecteze inteligenta. Este nevoie de cercetare de asemenea
facilitate deoarece cunoasterea problemelor este limitata si aduce la cunostinta faptul ca
progresele înregistrate în gestionarea acestei probleme nu vor întârzia sa apara. Raspândirea
globala a Internetului înseamna ca o astfel de facilitate trebuie sa fie daca nu internationala în
caracter atunci cel putin regionala. Atunci când investigatiile sunt întreprinse la nivel local
deasemenea trebuie sa fie un angajament clar si explicit, si punerea în aplicare a intercooperarii
cu prioritatile cu un efect asupra protectiei copilului. Se subliniaza faptul ca
imaginile pot avea calitati importante probatorii. Pot fi profund ofensatoare si tulburator sa te
uiti dar trebuie privite cu atentie. Ele nu sunt vazute doar ca o dovada a posesiei sau ca o
sursa de ultraj moral. Motivul pentru care adultii au un interes sexual la copii colectând
pornografie infantila este de a facilita generarea fanteziei si excitatiei sexuale.
Cu toate acestea, capacitatea fotografiilor sau seriilor de fotografii pot induce excitatia
sexuala diminuata cu o continua expunere. Este un factor important în conducerea cautarii de
noutate ce caracterizeaza confirmarea colectionarilor de pornografie infantila.
Disponibilitatea de imagini pe Internet interactioneaza cu o obisnuinta ce exagereaza
în aceasta cautare a noutatilor. Aparitia sindromului de colector mentionat mai sus, conduce
de asemenea aceasta cerere pentru sustinerea continuarii productiei de material. În trecut,
productia de pornografie infantila a avut comerciale ca o baza privata, si foarte multe
fotografii pentru reviste si filme cinematografice au fost data în vânzare. Titluri ale revistelor
precum “ Lolita, Lollipops, David” au fost produse si vândute fie în magazine de sex-shop fie
prin corespondenta. Aceste reviste înca mai circula în comunitatea de pedofili cu poze noi de
la începuturile revistei facând cu ajutorul acestora clipuri digitale de film si videoclipuri ce
constituie nucleul sexului în pornografia infantila care acum este prezent si pe Internet. O
mare parte dintre aceste lucruri sunt vechi de peste 40 de ani sau chiar mai mult.
Productia de materiale au baza din 1990, este o larga si privata “acasa” ce este pe baza
activitatilor. Pornografia infantila este în prezent distribuita exclusiv fie din mâna în mâna fie
prin intermediul Internetului. Implicarea comerciala în distribuire este destul de rara desi înca
se produce. Productia de imagini recente, implica tot mai mult utilizarea de aparate foto
digitale, însa unele sunt scanate din filmele Polaroid sau ceva similar. Se poate observa faptul
ca, computerele au tot felul de imagini ce sugereaza folosirea de camere digitale pentru
producerea de fotografii. Mutarea fotografiilor cu copii implicati în comportamentul sexual
pe computer nu era o idee buna pentru ca nu stateau bine la gestionarea lor sau la producerea
de secvente lungi ale filmuletelor. Cele mai multe imagini în miscare îti au originea înca din
videoclipurile de înalta calitate sau în cele aparute pe Internet. Acest punct este important
pentru ca pune accentul pe pornografia infantila si anume ca nu este o problema a
Internetului.
Interesul sexual al adultilor pentru copii este bazat mult pe Internet dar sunt si formele
anterioare de productie care înca ramân importante. Materialele de pe Internet la care toata
lumea are acces, vechi de 10-5 ani este cu o cantitate mai mare cu 85-90% fata de anii 1960-
1970. “Curentul “ de pornografie infantila are la baza produse pe piata interna în Statele
Unite ale Americii, Australia si Europa de Vest. Oportunitatea este un factor central în aceste
“crime” ca si acel cineva care acces legitim la copii, ca de exemplu parintii sau parintii
vitregi, se produce pornografia infantila în propria casa, sau acasa la fotograf. Probabil
calitatea cea mai tulburatoare a imaginilor este cu adevarat ceea ce reflecta, adica abuzul
sexual asupra copiilor. De obicei, atacurile sexuale erau fotografiate în dormitoare, living, în
bucatarie, în locurile normale din casa. O sursa de material poate fi chiar turismul sexual, desi
este dificil de judecat. În continuare se deplaseaza în desenele animate sexuale implicând
imagini cu copii ce sunt disponibile pe scara larga, de exemplu, materialul cu povestiri erotice
si obscene. Se construieste o baza de date de pornografie infantila, de fotografii bazate pe
surse de pe Internet.
O principala functie a acestei baze de date este identificarea de noi imagini de la cele
vechi. Sunt peste 50.000 de poze pe Internet pe un esantion facut pe 2 ani. Peste 2000 de
baieti si fete sunt prezentati în imagini sexuale estimându-se ca aproximativ 85% dintre
fotografii sunt de natura sexuala si aproximativ 20% dintre fotografii sunt de nuditate erotica,
cu copii care au peste 15 ani. Peste 500 de copii au fost fotografiati în ultimii 15 ani în timp
ce erau supusi unei agresiuni sexuale grave, iar acele poze erau accesibile publicului. În acest
interval de timp, imaginile au fost distribuite cu 1600-1800 de copii care au fost fotografiati
goi, de multe ori acele fotografii sunt sugestive si provocatoare. Însa, aceste cifre nu sunt
corecte cu numarul de copii implicati în imagini cu agresiuni sexuale. În fiecare luna, apar
imagini pornografice cu copii pe grupurile de stiri de pe Internet însa aparitia lor este
neregulata. Este dificil uneori sa se stie cu certitudine din ce tari provin copii. Europa,
America de Sud, Australia si Statele Unite ale Americii sunt cele mai probabile surse, dar pot
deasemenea sa fie Thai si locatiile filipineze. Copii portretizati în pornografia infantila sunt
de obicei albi cu caracteristici nordice, desi cel mai frecvent apar copii asiatici, iar în cazuri
rare copii negri. Fotografiile nud tind sa fie europene sau din America de Vest la origini însa
cu multi copii japonezi dar sunt si din partile orientale. Se pot descarca de pe grupul de stiri
cca 4000 de fotografii cu copii saptamânal. În prezent, exista un numar îngrijorator cu poze
ale copiilor implicati în abuzul sexual, cu vârste mai mici de 5 ani. Aceste imagini sunt
îngrijoratoare datorita vârstei copiilor care sunt implicati si pentru ca unele imagini au calitati
sadice ce le portretizeaza ca fiind pentru “bunastarea” copiilor. Intervalul de vârsta tipic
pentru aceste fotografii este între 7 si 8 ani pâna la 10-11 ani.
“Tipul de abuz suferit:
Numărul cazurilor înregistrate: Procentajul din total
Neglijare 8.603 73%
Abuz emoțional 1.619 14%
Abuz fizic 967 9%
Abuz sexual 330 3%
Repartizarea pe tipuri de abuz a cazurilor înregistrate în 2014 Potrivit Studiului sociologic la nivel național – “Abuzul și neglijarea copiilor” – realizat de Organizația Salvați Copiii, cu sprijinul Direcției pentru Protecția Copilului, din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, nivelul abuzului fizic ușor și moderat, în rândul populației de părinți, are o incidență cuprinsă între 38 (din mărturiile părinților) și 63 (din mărturiile copiilor) de procente. În același timp, aproximativ 20% dintre părinți (la care se adaugă și alte persoane care au copii în îngrijire) apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de corecție. Aceste cifre sunt îngrijorătoare și arată că, în ciuda interzicerii prin lege, de peste 10 ani, a oricărei forme de violență asupra copiilor, în cadrul familiei, părinții nu numai utilizează în continuare pedeapsa corporală în practica educațională de zi cu zi, însă un procent semnificativ dintre ei apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educare a copilului.”(salvaticopiii.ro)
1.3.4 Relatia dintre interesul sexual al adultilor la copii si pornografia
infantila.
Este complexa si gresit înteleasa. Nu toti infractorii condamnati pentru abuz sexual îsi
exprima interesul sexual pentru pornografia infantila. Pe de alta parte, sunt multi oameni care
au antecedente penale si care aparent nu au nici un interes sexual pentru copii, însa
demonstreaza interes pentru pornografia infantila prin accesare si descarcare de imagini. Nu
se stie înca numarul de persoane care au acces la imagini pornografice cu copii de pe Internet,
dar se stie ca sunt mii si mii de poze. Cu o corespunzatoare cooperare de la furnizorii de
servicii pentru Internet, se poate afla acest lucru si ar putea avea un efect oarecare, un control
asupra acesteia. Relatia dintre colectarea pornografiei infantile si a agresiunii sexuale asupra
copiilor, nu este deasemenea clara. Producatorul pornografiei infantile filmeaza desigur o
agresiune sexuala, pe când un colectionar pasiv nu poate fi în mod necesar implicat în
atacuri.
Sunt 6 tipuri de implicare a colectarii pornografiei infantile pe Internet ce pot fi
identificate:
• Colector confirmat fiind exprimat în termenii colectarii mari ce este de multe
ori indexat
• Producator confirmat are poze angajate în atacuri, cu care a negociat sau au
fost schimbate cu altele. De asemenea el are o colectie cu alte fotografii.
• Omnivore sexuale. Ele nu pot avea interesul specific al colectorului confirmat
de colectare ce pot contine o gama larga de activitati sexuale ciudate.
• Curiosul sexual ar putea descarca sume mici pentru a vedea ce este. Acest
lucru poate fi un pas de crestere spre drumul de implicare.
• Liberala este fie prin principiul sau este ca o rationalizare, descarcari ale
imaginilor ce poate revendica dreptul la libertatea de acces.
Antreprenorul dezvolta web-site-uri sau vinde CD-ROM-ul de imagini. Exista unele
dovezi ca aceste persoane pot fi implicate în industria sexului mai larg.
Exista dovezi clare care confirma colectionarii ce au preferinte în a face alegeri în
comportamentul lor de colectare. Aceste alegeri pot fi foarte specifice, axate pe un grup de o
anumita vârsta sau pe o fantezie în special. Alegerile facute sunt comportamente iar acest
lucru ajuta la cât mai multe obiective bazate pe fantezie de colectari. Aceste alegeri pot oferi
unele intuitii în natura individualitatii cu interes sexual pentru adulti la copii, mai ales
periculozitatea lor si raspunderea sa ofenseze în continuare. Acest lucru subliniaza din nou
importanta continutului de imagini. Aceste imagini trebuie sa fie luate în serios.
În aceasta lucrare, autorul a încercat sa explice una dintre problemele societatii si anume
natura si dimensiunea pornografiei infantile pe Internet. Ceea ce este trist este ca odata cu
dezvoltarea tehnologiei cu un potential mare s-a asociat cu procesul de abuz sexual asupra
copiilor. Problemele cu care ne confruntam sunt grave iar gestionarea lor trebuie sa conduca
în cele din urma la un control mai mare asupra legislativelor continutului de pe Internet.
Nimeni nu recunoaste ca, comertul cu pornografie infantila de pe Internet exista numai pentru
ca se permite acest lucru. O provocare ar fi sa asigure ca potentialul pentru binele Internetului
ramâne sau se elimina în totalitate. Este important ca se va obtine dreptul de echilibru între
libertate si control. Odata cu dezvoltarea tehnologiei cu o viteza mare, si pornografia infantila
se va dezvolta în timp. Poate ca sunt prinsi anumiti producatori de poze sau filmulete cu copii
surprinsi în ipostaze care nu sunt tocmai potrivite pentru vârsta lor, vor aparea altii si altii.
CAPITOLUL II
Teorii explicative de cercetare a abuzului sexual
2.1 Teoriile Biologice
Aceste teorii ajuta la ce l-a determinat pe agresor sa reactioneze în acest fel, ce tip de
comportament sexual are. Datorita explicatiilor biochimice se descopar anumite anomalii
accidentale care apar numai la anumiti indivizi la nivel hormonal. Rezolvarea acestor
anomalii spun teoreticienii se pot trata prin terapie, prin scaderea testeronului care este
principalul hormon ce tine în frâu dezlantuirea sexuala a individului, iar daca nivelul
hormonului creste poate duce chiar la agresivitate. Anumite studii facute într-un laborator au
demonstrat ca nivelul hormonal sexual este mai ridicat la barbatii care sunt agresorii unui
abuz sexual. Însa sunt si anumite anomalii ale creierului care îl pot influenta pe individ sa
reactioneze într-un mod agresiv sexual, datorita unor disfunctii structurii crebrale. Teoriile
antropologice sustine ideea ca indivizii de sex masculin se nasc cu o predispozitie comiterii
abuzurilor sexuale, o predispozitie care îi ajuta pe ei de a descoperii varietati sexuale pentru
reproducere. Agresivitatea sexuala se naste din ideea barbatului de a-si exercita puterea pe
cineva mai slab decât ei, însa se mai spune ca aceasta agresivitate este doar o dorinta sexuala.
Aceste explicatii ale teoriei nu sunt înca testate empiric. Nu s-a identificat nici o anomalie sau
o deficienta a creierului care sa ateste ca agresivitatea sexuala este pur si simplu înnascuta.
Unii specialisti au fost capabili sa integreze mai multe explicatii cu ajutorl unor
factori biologici si au ajuns la urmatoarele ipoteze:
• Functionarea fizico-chimica a creierului determina comportamentul uman în
ansamblul sau;
• Aceasta functionare este controlata de factori genetici si ambientali;
• Influentele ambientale asupra functionarii creierului sunt asociate influentei
exercitate de factorii fizici si factorii sociali.(Radulescu,Dâmboveanu,p68).
Se pare ca nici acest studiu nu a dat nici un rezultat pentru ca indivizii prezinta aceleasi
anomalii ca cele de mai de sus prezentate.
2.2 Teoriile Psihologice si Psihiatrice
Explicatiile acestor teorii se împart în trei categorii astfel ca :
• Cele axate pe punctul de vedere psihanalitic, conform carora experientele timpurii
determina esential comportamentul sexual al adultului;
• Acelea cu caracter comportamentalist, care evidentiaza rolul esential al procesului de
învatare sociala;
• Explicatiile cu caracter integrat, care pun accentul pe mai multi factori printre care cei
biologici în corelatie cu tipul de personalitate si tendintele catre agresivitate sau
sexualitate agresiva.(Radulescu,2010,69).
Teoriile psihanalitice care spun ca indivizii au conflicte în inconstient ce rezulta din
devieri sexuale, care aceste devieri nu au fost tratate sau exista din timpul copilariei si care se
dezvolta mai mult atunci când devine adult. Apare acea teama de castrare care este un factor
important pentru pedofilie, dar si pentru alte agresiuni sexuale, ca de exemplu sadismul sau
masochismul. Unii autori spun ca pedofilia apare ca o deviere sexuala pentru ca anumiti
barbatii sunt incapabili sa întretina relatii sexuale care sa-i satisfaca, având ca partenere de
aceeasi vârsta cu ei. Starea individului care duce la pedofilie este anxietatea. Teoria
psihiatrica sustinuta de B.Karpman este cea a impulsului irezistibil. Impulsul irational
datorita unor frustrari sau respingeri actioneaza ca o forma de excitatie sau pe baza unor stari
emotionale negative ca anxietatea prezentata mai sus, sau furie. J.Keinhard si E.Fisher sustin
faptul ca acei violatori recedivisti, putini actioneaza datorita influentei impulsului sexual,
când comite o agresiune. (Radulescu, Dâmboveanu,2010,70).
Teoriile psihiatrice explica faptul ca individul având acea agresivitate este rezultatul unei
copilarii zdruncinate cu instincte necontrolabile. În cadrul pedofiliei agresorul îsi vede
“partenerul” ca un obiect, îl privste cu ura ceea ce este o forma a perversiunii care este
generata înca din copilarie si pe care agresorul încearca sa se razbune. O razbunare cu
ajutorul careia creste instinctul sexual al agresorului. Faptul ca el îsi abuzeaza propriul copil,
el asa vede ca se razbuna capatându-si astfel respectul de sine prin dominare si putere.
Abuzarea copilului este de fapt o masca a agresorului pentru a-si ascunde propriile temeri.
Aceste teorii nu au înca convingerea ca pot da rezultate, ele explicând doar din punct de
vedere sexual, nu sunt convingatoare.
Teoriile psiho-sociale, ele spre deosebire de celelalte teorii fac o balanta între ceea ce se
întâmpla cu creierul individului în timpul actului de abuz si mediul în care acestia traiesc.
Este teoria învatarii sociale care arata faptul ca individul are acele conduite sexuale si datorita
persoanelor cu care interactioneaza dar si datorita mediului în care traieste si se dezvolta. Cu
ajutorul materialului genetic, indivizii receapteaza anumite comportamente si stari ce pot
duce la agresiune sexuala, cum pot fi influentasi din punct de vedere sexual si cum se
adapteaza ei la acest mediu. De aceea se explica faptul ca nu are nici o legatura daca un copil
provine dintr-un mediu nefavorabil acesta ar putea deveni sigur un abuzator, si nici aceia care
provin dintr-un mediu bun nu înseamna ca nu pot devia de la normele societatii. Teoriile
învatarii sociale pune accentul pe momentele traite înca din timpul copilariei ce ar putea duce
la o limitarea dezvoltarii sexuale.(Radulescu,Dâmboveanu,2010,p71) Indivizii îsi pot modela
comportamentul sexual în functie de parerea celorlati, în functie de experientele traite.
Albert Bandura evidentiaza atitudinile agresive prin copierea copiilor comportamentelor
sexuale de la adulti prin intermediul a trei surse principale:
• Mediul familial-copii care manifesta atitudini agresive, imita de fapt atitudinile
parintilor;
• Mediul ambiental-persoanele care lociuesc în arii în care diversele infractiuni
sexuale sunt frecvente, sunt mai înclinate sa actioneze în functie de asemenea
modele decât persoanele din alte arii;
• Mass-media –scenele de televiziune care prezinta violenta inclusiv de natura
sexuala, au o influenta determinanta asupra copiilor. (Radulescu,
Dâmboveanu,2010,p71).
Teoria învatarii sociale nu poate sa explice ce rol are fiecare element pentru învatarea
sociala deoarece se pune accentul mai mult pe relatia stimul-raspuns.
2.3 Teoriile sociologice
Teoriile sociologice sunt bazate pe o ipoteza care are la baza impulsuri sexuale, care
nu au tendinte înnascute ci sunt doar necesitati pentru a-si elibera frustrarile. Asadar
impulsurile sexuale se transmit unor “obiecte” pentru un efect de socializare. Conform
teoriei, acea socializare este agresivitatea sexuala însasi. Teoriile sociologice explica faptul ca
violenta agresivitatii trebuie identificata prin intermediul unor factori
structurali.(Radulescu.Dâmboveanu,2010,p72).Exista anumite definitii sociologice care
explica cauzele cresterii agresiunilor si ale abuzurilor sexuale din timpul contemporanitatii
doar ca exista foarte putine detalii a actelor sexuale de tipul pedofiliei. Faptul ca ei s-au axat
mai mult pe extinderea fenomenelor de viol, incest si homosexualitate, au ignorat foarte mult
cauzele cresterii fenomenului de abuz sexual ale copiilor, cauzele care duc la pedofilie.
Pedofilia are un caracter specific medical sau psihiatric analizând obiectul de studiu, însa are
si caracter sociologic fiind necesar dar nu atât de mult cât este nevoie de analiza caracterului
din punct de vedere medical si psihologic. Din punct de vedere social comportamentul sexual
este controlat si dirijat, orice persoana având o viata sexuala, nu este de ordin biologic, cât de
ordin social având conduite si atitudini ce sunt modelate social. (Radulescu,
Dâmboveanu,2010,p72).
2.3.1 Teoria agresivitatii sexuale învatate.
Conform studiilor sociologice, natura actelor ale abuzurilor sexuale au la baza ideea ca
atitudinile si comportamentele sexuale sunt profund înradacinate în mentalitatile oamenilor,
cu norme si valori ale unor grupuri sociale. Datorita normelor si valorilor privind
sanctionarea actelor de abuz sexual, împiedica de multe ori definirea acestei infractiuni de
caracter sexual. Abuzul sexual asupra copiilor este de multe ori interpretat ca o diferenta de
socializare între fete si baieti si rolului de status a parintilor. Câteodata aceste diferente pot
favoriza atitudinile de dominare si de autoritate a barbatului asupra femeii si a adultilor
asupra copiilor, fapt ce duce la tratarea acestora ca fiind niste simple obiecte sexuale în
comiterea de acte sexuale. Radulescu,2010,72-73). O alta abordare a abuzului sexual
împotriva minorilor este din perspectiva a socializarii care arata ca acest fenomen este
datorita normelor si valorilor din anumite culturi si a minoritatilor sexuale, având o
dezvoltare importanta a revolutiei sexuale. Odata cu aceasta revolutie se generalizeaza
fenomenul abuzului sexual prin anumite materiale ale mass-mediei care face o comparatie
între sexualitate si violenta. Datorita acestei socializari, apare teoria subculturilor violente
conform careia în unele grupuri sociale sunt diferite niveluri de educatie având un status
socio-economic scazut, iar aici comportamentul acesta agresiv sexual este considerat ca a fi
unul normal.(Radulescu,2010,p73). Într-un mediu social ca de exemplu familia, sau grupul de
prieteni, unde alcoolul este ceva obisnuit, abuzul sexual precum incestulpoate fi considerat ca
ceva normal. Si violul este considerat ca un comportament normal în acele grupuri în care
predomina un nivel de trai mai scazut.
Agresivitatea sexuala dupa parerea unor sociologi poate fi efectul unor norme si valori
ale culturilor existente în societatea moderna, care din cauza aceasta se ignora prejudiciile
victimei si se poate vorbii ca o favorizare adusa barbatului agresor sexual. În timpul
procesului de socializare, agresorul învata asocierea dintre rolurile sexuale si agresivitatea.
Masculinitatea este adesea comparata cu violenta, prin diferite stereotipuri de cucerire, de
dominare si de agresivitate. Datorita masculinitatii si virilitatii se pot realiza actele de abuz
sexual si viol, desigur aceste forme sunt decât mituri ale societatii moderne. Astfel ca fetele
aproape ca sunt obligate sa se supuna puterii si dominatiei barbatilor pentru ca ei sa nu
recurga la violenta. Acestia dupa parerea unor specialisti recurg la un proces de socializare de
intimidare a femeii, de a se obisnui cu situatia de a devenii victima unui agresor
sexual.(Radulescu,Dâmboveanu2010,p73).Totul face parte din procesul de socializare a
barbatului, faptul ca el detine puterea de aceea rata abuzului sexual a crescut în randul
copiilor si femeilor.
Conform teoriei “subculturilor violente” abuzul sexual a aparut în urma ideilor
învatate din societate, atitudinile agresorului cât si a victimei sunt atitudini modelate din
contextul societatii. O noua teorie acea a “asocierilor diferentiale” sustine ca factorul
important în comportamentele sexuale tine si de respectul, de norme, de reguli pe care
indivizii trebuie sa le respecte în societatea în care traiesc. Acesti indivizi tin cont de aceste
reguli numai în masura în care acestora le convine, sau când nu sunt constrânsi de
situatie(Radulescu, Dâmboveanu,2010,p74). Daca agresorul este expus mai mult în timpul
copilariei la modele de violenta, agresivitate el va adopta aceste modele iar atunci când va
deveni adult le va exemplifica devenind un agresor. Impactul pe care abuzul sexual îl are
asupra copilului este foarte puternic deoarece în timpul copilariei se construieste
personalitatea, iar el fiind o victima în timpul acestui proces el va adopta o conduita de
violenta si agresivitate.
2.3.2 Teoria raportului dintre anomie si oportunita Aceasta teorie explica de unde
anume provine agresivitatea sexuala, pe ce factori se bazeaza, si daca acei factori influenteaza
sau nu conduita sexuala. Sunt anumiti factori de risc ce influenteaza si anume:
• Dificultatile economice sau de alta natura care împiedica angajarea într-o casatorie si
prelungesc celibatul, multiplicând situatiile în care se declanseaza conduitele sexuale
agresive;
• Interdictiile severe constând în norme juridice, morale sau religioase care condamna
relatiile nonmaritale si care pot determina, în anumite conditii conduite sexuale
agresive;
• Absenta segregarii între sexe, care poate influenta, în anumite medii de viata,
comiterea unor acte de agresiune sexuala;
• Izolarea geografica sau sociala a victimei, care poate favoriza producerea unor acte de
abuz sexual în cadrul familiei, în special incestul;
• Stereotipurile sociale care determina generalizarea unor atitudini favorabile unei
dominatii autoritare a tatalui fata de fiica, inclusiv prin acte de abuz sexual;
• Absenta mamei din camin sau neîndeplinirea de catre aceasta a atributiilor maritale
datorita fragilitatii ori unor handicapuri de natura fizica, psihica sau emotionala care
poate detemina producerea incestului tata-fiica prin suplinirea rolului mamei de catre
fiica si transformarea acesteia în sotie surogat.(Radulescu, Dâmboveanu,2010,p74-
75).
2.3.3 Teoria controlului social
În aceasta teorie sunt evidentiate trasaturi ale agresorului ca de exemplu
impulsivitatea, ca nu este responsabil fata de actul comis, si de nerespectarea normelor si
valorilor societatii. Aceasta teorie mai explica faptul ca în mediile sociale exista procese
de socializare slabe si unde nu exista credibilitate autoritatilor si a institutiilor de control
social, expansiunea de violenta a agresorilor este destul de mare. O alta fata a teoriei
controlului social este teoria “rezistentei la frustrare si violenta”, unde spune ca individul
poate comite un act de violenta sexuala daca nu este capabil sa îsi tina în frâu cele doua
sisteme ale controlului social. Individul se confrunta cu doua rezistente, cu o rezisteta
interna si anume ceea ce îl conduce la violenta si o rezistenta externa ceea ce tine de
familie, prieteni si autoritati. De cele doua sisteme tine daca un individ poate sa devina un
agresor sau nu. (Radulescu, Dâmboveanu,2010,p 75).Faptul ca îsi izoleaza familia de
societate, acest lucru poate duce la o scadere a interventiilor ale agentilor specializati în
controlul social. Un reprezentant al teoriei controlului social este David Finkelhor ce a
descoperit cauzele savârsirii actelor de abuz sexual, si factorii motivationali a acestora.
Acesti factori motivationali sunt de natura socio-culturala ce apartin masculinitatii, iar cei
inhibitorii cuprind acei factori interni si anume valorile morale si factorii externi care sunt
dependenta adultilor catre copii. Factorii inhibitorii pot fi perturbati de consumul de
alcool, poate fi vorba de lipsa mamei sau îmbolnavirea acesteia care poate produce la acel
copil sa nu mai opuna rezistenta. (Radulescu, Dâmboveanu,2010,p 75).
Însa faptul ca, mama lipseste înseamna lipsa de afectiune astfel ca, acel copil
poate deveni mult mai vulnerabil pentru un abuz sexual. Abuzul sexual se mai poate
caracteriza prin diferite moduri de practica ale organizarii relatiilor sexuale dintr-o
societate. Mediul din care provine agresorul chiar si victima sunt influentate destul de
mult de normele si valorile dintr-o societate. Teoriile sociologice fata de cele biologice si
psihologice sunt mult mai convingatoare în diferite parti culturale sau chiar
geografice,însa nici o teorie nu poate raspunde la aceeasi întrebare si anume de ce anumiti
copii sunt mai predispusi decât alti copii a fi victimele abuzului sexual.
2.4 Teoria excitatiei sexuale.
Explicatia alegerii ca parteneri sexuali copii vine de la faptul ca agresorii se excita
mai mult fiind vorba de copii. O explicatie generala a acestei teorii ar fi faptul ca daca
indivizii au avut ca parteneri sexuali copii înca de când erau tineri, când devin adulti ei cauta
ca parteneri sexuali tot copii, pentru ca acestia îi excita mai mult. Sunt folosite doua ipoteze
în acest sens:”
• Experientele sexuale timpurii legate de excitatia sexuala au fost asociate cu
victimizarea traumatica;
• Aceleasi experiente au fost asociate fie cu un sentiment de realizare, fie cu unul de
frustrare sau rusine.(Radulescu, Dâmboveanu,2010,p 78).. Este un fel de fixatie
pentru acea excitatie sexuala.
Dezvoltarea fixatiei se produce prin excitatia sexuala a experientelor sexuale petrecute mult
prea devreme, ele se petrec într-o fantezie a agresorului, repetându-se altfel excitatia prin
masturbare succesiva. Masturbarea se produce printr-un proces de satisfactie proprie, având
un fel de proces de întarire, asociându-se cu actele sexuale timpurii, iindiferent daca acele
acte sexuale au fost placute sau nu. Sunt difeite moduri de a explica aceasta teorie a excitatiei
sexuale careia i se atribuie un fel de eroare datorita faptului ca, un individ poate intrepreta
aiurea anumite gesturi ale copiilor poate si pentru ca unii copii sunt mai afectivi fata de
anumite persoane, iar acest lucru îi duce pe agresori sa actioneze in cauza si anume sexual
fata de acei copii. Multe alte teorii se bazeaza pe factorii biologici si psiho-sociali ca de
exemplu nivelul hormonal si expunerea la materiale pornografice unde “actorul” este un copil
minor prezentând ceva erotic ce duce la excitatia sexuala a indivizilor fata de acei copii.
(Radulescu, Dâmboveanu,2010,78-79).
Au fost facute numeroase studii si cercetari pentru a afla ce anume îi îndeamna pe
acei agresori sexuali sa îsi aleaga ca parteneri sexuale copii minori, daca acei agresori sexuali
au excitatia mai mare fata de un om normal. Iar acele studii au dat rezultate, astfel ca s-a
demonstrat ca un agresor sexual are o excitatie mai mare fata de un om normal. Aceste studii
s-au facut în baza pedofiliei, pe un grup de copii si un grup format din persoane de acelasi
sex. Astfel ca s-a demonstrat ca la grupul de copii exista mai multa excitatie fata de grupul
format din homosexuali. Nu exista un numar concret, daca sunt excitati mai mult de fete sau
mai mult de baieti. Cert este ca agresorii sexuali sunt excitati de imaginea vizuala a fetelor
sau a baietilor. Studiile efectuate pe baza excitatiei sexuale asupra copiilor, adica pedofilia,
nu demonstreaza ca toti tatii care îsi abuzeaza propriul copil sau mamele incestuoase se simt
neaparat excitati sexual. Însa, excitatia sexuala provine din urma experientelor sexuale din
copilarie. (Radulescu, Dâmboveanu,2010,p 78).
CAPITOLUL III.
Prevenirea si protectia copilului victima
3.1 Protectia copilului victima
Protectia victimelor consta în asocierea mai multor factori cooperatori si anume
justitie, psihiatrii, se face cu ajutorul asociatiilor victimelor pentru a putea duce la stabilirea
de diagnosticuri în ajutorarea victimelor. Salvarea acestor copii care au suferit traume
puternice din cauza abuzurilor sexuale este probabil cea mai crunta imagine pe care ne-o
putem imagina. Dupa anii ’60 s-a dus la o sporire a profesionistilor pentru ajutorarea acestor
copii.(Ball, Cooper,1003,p40).
3.3.1 Protectia judiciara
În cazul infracțiunii de act sexual cu un minor (Art.198 Cod penal) pericolul social al faptei rezultă din consecințele nefaste pe care această faptă le poate avea pentru dezvoltarea fizică și morală a minorului aflat la o vârstă fragedă. Obiectul ocrotirii penale îl constituie relațiile sociale privind libertatea și inviolabilitatea actelor sexuale contra unor manifestări abuzive care implică constrângerea. La această vârstă, a minorității, minorul nu are suficientă experiență și nici destulă rezistență pentru a se apăra împotriva celui care ar încerca să-i exploateze naivitatea. (Gh. Nistoreanu, I. Molnar, V.Dobrinoiu, Al.Boroi, I.Pascu, V.Lazăr, Drept penal, partea specială, Editura Nova, 2000, p.170)
Drepturile copiilor sunt foarte importante daca sunt si respectate. Pentru prima data ca
totul sa fie bine pentru copii din punct de vedere juridic a fost alcatuita un fel de conventie cu
191 de state semnatare, adoptata la 20 noimebrie 1989 de O.N.U. În România, aceasta
conventie a fost adoptata la 28 septembrie 1990, prin legea 18/1990 în concordanta cu
Conventia a Dreptului Copilului. Aceasta Conventie a drepturilor copiilor este de mare ajutor,
mai ales pentru cei care se ocupa de problemele copiilor.(Gottfried,Riedsser,2007,p42).
Faptul ca statele semnatare în numar de 191 au adoptat aceasta Conventie înseamna ca vor sa
se asigure cu adevarat ca toti copii îsim pot exercita drepturile care le au si pot beneficia de
ele. Însa fiecare tara, stat au propriile legi dar pot exista printr-o îmbinare cu prevederile
Conventiei. Apara drepturile cetatenesti ale copilului pe plan social, economic chiar si politic
fie când totul e bine, fie când este razboi. Conventia drepturilor copiilor chiar daca a durat
ceva timp pâna când a fost finalizata la forma care este acum, apara mult mai bine drepturile
copiilor ca oricare alt document.
În aceasta conventie, sunt anumite drepturi ale copiilor, copii cu probleme economice,
care duc o viata grea chiar si din partea parintilor care îi neglijeaza sau care îi abuzeaza fizic,
psihic si sexual în special, chiar statele semnatare ale acestei conventii recunosc faptul ca
exista acesti copii în toate colturile ale lumii. Drepturile copilului sunt ca toti copii îsi pot lua
propriile decizii chiar daca aceste decizii îi pot distruge destinul; acestia pot fi protejati de
discriminari, de toate formele de exploatare. Exista norme care protejeaza copilul de
molestare în cadrul conventieide la O.N.U.(Gottfried, Riedesser,2007,p42-43).
Acestea sunt: “
• Articolul 19. Este necesar sa fie adoptate masuri legislative si administrative în
vederea protejarii copiilor de toate formele de agresiune si exploatare sexuala.
• Articolul 20. Este necesar sa se asigure o protectie speciala si sa se acorde
autorul corespunzator copiilor ce si-au abandonat casele parintesti în urma
molestarii lor.
• Articolul 34. Este necesar sa fie luate toate masurile de rigoare în vederea
protectiei copiilor de exploatare sexuala.
• Articolul 39. Este necesar ca persoanele oficiale sa îndrepte copiii-victime ale
actelor de agresiune sexuala- în institutii de reabilitare.(Gottfried,
Riedesser,2007,p 43).
Justitia juvenila pune mare accent pe drepturile copiilor, drepturi care depind unele de
celelalte, deoarece trebuie luate în considerare toate drepturile acestora pentru
sistemul de justitie penala. Au fost adaugate noi drepturi care nu existau pâna acum,
în special în legislatia internationala faptul ca el poate avea propria identitate, o viata
a lui, dreptul de a avea cetatenie, dreptul la o familie. Legislativ au fost adoptate
drepturi care pâna acum nu existau sau nu erau recunoscute si anume un copil poate
fi audiat direct daca îl poate afecta pentru a se putea apara iar aceste declaratii sa fie
luate în considerare. (Gottfried, Riedesser, 2007,p 43).
Atunci când a fost adoptata conventia au fost implementate si legi pentru
abuzul sexual, în alte tari sunt mai speciale specifice pentru tipul de abuz sexual si
daca victima este minor, pe când în alte state legile sunt la fel pentru toti. Dar cei care
guverneaza ar trebui sa sa gândeasca daca victima este un minor, ceea ce face ca fapta
sa fie mai agravanta. În multe tari europene daca o persoana adulta întretine relatii
sexuale cu un minor cu vârsta de pîna la 12 ani, aici se poate vorbi de pedepsirea
numitului agresor. În alte state pedepsirea agresorului care întretine relatii sexuale cu
minorii doar daca acestia a între 13 si 16 ani. Aplicarea legilor difera de la o tara la
alta, de la un stat la altul, însa ceea ce este comun la toate pedepsele este victima,
minor de obicei care nu se poate apara ca o persoana adulta, nici fizic,nici psihic. De
obicei în aplivcarea legilor intervine si dreptul civil care are propriile norme ce pot fi
adaugate dreptului copilului. Astfel ca în apararea copilului dar si familiei se pot
angaja specialisti pentru a oferi consiliere, ajutor pentru familii în care exista
dependenta de alcool sau droguri sau acesti specialisti pot propune chiar alternative
ale detentiei.(Gottfried, Riedesser,2010,p 44) În dreptul civil acesti copii care sunt
abuzati nu sunt obligati de lege sa depuna chiar ei marturie, pentru a nu-i traumatiza si
mai rau, si pentru ca cei care se ocupa de aceste cazuri de agresiune sexuala ei se
mobilizeaza numai pe agresor, dar sunt cazuri în care atentia i se acorda copilului,
cum se comporta dupa caz, cum vede acum societatea, si cum se comporta cei din
familie cu el.
Se pare ca nu peste tot se face dreptate în legatura cu acei copii nevinovati
care sunt molestati sexual. Cei care se abat de la regula sunt cei din partea de Vest si
în special Rusia, care îsi fac propriile legi. Poate ca acestia nu îsi dau seama de
gravitatea cazurilor, pentru ca separa cazurile, mai întâi se judeca agresorul ca mai
apoi victima în a-i lua declarati si de a începe urmarirea penala. Acesti “monstri” ai
societatii nu ar trebui sa umble pe strazi ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat, pentru ca
acei copii ies foarte greu din socul care îl sufera mai ales daca nu sunt dusi la timp de
parinti la specialisti. Daca nu treci prin astfel de cazuri nu ai cum sa stii cum se simt
acei copii, ce gândesc ei dupa ce li s-a întâmplat ci poti pur si simplu sa îti imaginezi
ca într-o zi ar putea fi victima chiar propriul tau copil.
Nici în România situatia nu e buna, chiar daca exista un bun program pentru
apararea drepturilor copiilor care a fost adoptat în 2004, ce a contribuit la o
ameliorarea a acestui fenomen,însa nici acest program nu da rezultate foarte bune.
Chiar daca se mediatizeaza aceste cazuri într-un final nu se finalizeaza asa cum ar
trebui.
3.1.2 Rolul asistentului social
Asistentii sociali au anumite atributii în cazurile de abuz sexual unde sunt implicati
minori si nu numai în calitate de victime ci si de agresori . Atributiile acestora se reduc doar
la raportarea cazurilor catre organele abilitate în urmarirea si cercetare care este pâna la
finalizarea cazului. Finalizarea cazului nu este doar momentul când instanta anunta sentinta
pentru ca dupa pronuntarea acesteia sunt necesare anumite interventii în ceea ce îl priveste pe
agresor si urmarirea comportamentului acestuia odata cu reintegrarea lui în societate, pentru
prevenirea recidivarii faptei comise. Urmatoarele sarcini ale asistentului social sunt
prezentate în functie de etapele instrumentarii cazului.
3.1.2 Denuntul
Acesta trebuie sa fie facut de victima, de copilul minor abuzat sau de apropiatii
acestuia pentru a putea declansa ancheta pentru procesul penal numai daca agresorul este
adult. Dupa Freud, majoritatea clasicilor spuneau ca aceste denunturi sunt pur si simplu niste
fantezii ale copiilor, dar într-un final ele pot ascunde adevaruri macabre. De cele mai multe
ori, denunturile sunt sunt practic incomplete din cauza rusinii sau teama de incriminare sau de
respingere. Iar în acest caz asistentul social, trebuie sa ofere o disponibilitate mare pentru ca
victima sa i se destainuie, sa poate avea încredere în el . Asistentul social trebuie sa ofere o
anumita comoditate, sa asigure un climat de siguranta fizica cât si emotionala pentru copilul
victima agresat sexual. Dupa aceea, asistentul social ae rolul de a explica copilului ca ceea ce
i s-a întâmplat nu este vina lui si ca în continuare el este un copil normal, si ca nu a gresit cu
nimic.
3.2 Îngrijirile ale violentele sexuale asupra copiilor sunt de 3 feluri:
• Îngrijire medico-legala
• Îngrijire psihologica
• Consilierea psiho-terapeutica
3.2.1 Îngrijirea medico-legala tine de medic pentru a putea face un examen pentru a lua
prevalari de materiale, pentru a întocmi un raport medico-legal. Acest raport este juridic si
este inclus în dosarul anchetei. Medicul trebuie sa faca în asa fel încât acel copil, victima a
violentelor sexuale sa capete încredere în el, iar acest lucru poate fi rezolvat printr-un
interogatoriu, prin care sa îi explice copilului cu vorbe pe întelesul lui. Însa acest examen
medico-legal nu trebuie facut decât cu acordul copilului, ceea ce face situatia si mai grea mai
ales la copii mai mici.
Un examen medical este cel al anusului, si trebuie facut de cineva cu experienta
deoarece poate duce la o eroare de interpretare. Se pot descoperi leziuni anatomice, în
ampulul rectalchiar fecale sau se pot descoperi fisuri ce nu constituie dovezi formale
deoarece el pot fi cauza unui termometru ce poate fi introdus pentru luarea temperaturii. Cel
mai important examen este cel al himenului si cel mai delicat moment. Aici se explica cum sa
produs deflorarea ce înseamna rupture inelului de insertie himenala. Faptul ca se descopera
o ruptura a unui vas de sânge înseamna ca s-a produs o agresiune sexuala recenta.
3.2.2 Îngrijirea psihologica
Este prezentat minorul într-o stare acuta care este diferit de acel copil care este abuzat
sexual chiar de propria familie pentru ca aici copilul are nevoie de parinti pentru a-si
recâstiga încrederea de sine. O prima dificultatea este din partea parintilor care trebuie
convinsi ca acel copil are nevoie de terapie înca de când este mai mic si nu sa astepte sa apara
traumele socului suferit. Pentru aceasta terapie sunt necesare doua faze:
• O faza unde copilul trebuie sa iasa din acel loc care îl traumatizeaza, iar cu cât este
mai mic cu atât cu atât de mult îl traumatizeaza, si din acea stare de culpabilizare.
• A doua faza este cea a recunosterii relatiei sexuale pe un corp agresat. Nu toti parintii
recunosc suferinta copilului pentru ca nu au avut cum sa il protejeze si simt o anumita
frica sau ar fi o a doua faza când atunci ei neaga cu desavârsire ca s-ar fi întâmplat
ceva. Însa pentru a rezolva acest lucru, parintii trebuie sa fie ajutati sa se ‚împace cu
ideea ca aceste lucruri se întâmpla pentru a putea fi alaturi de copilul lor, deoarece
doar asa acel copil poate trece peste trauma suferita care s-a produs în viata lui. Pentru
a reda tot ce s-a întâmplat victima se afla într-un climat calm, unde este lasat sa-si
aminteasca experienta traumatica si pentru eliminarea acelei aparari.
Minorul mai este prezentat si într-o stare cronica ce este bazata ae îngrijirea psihologica mai
speciala. Speciala în sensul ca se vorbeste despre trairile intense pe care le-a suferit în timpul
abuzului sexual, pe relatia lui cu cei din jur.
3.2.3 Consilierea psiho-terapeutica
Trebuie sa se desfasoare pe o perioada lunga de timp, pentru ca diversitatea de reactii este
mult mai mare. În process al consilierii, asistentul social lucreaza împreuna cu psihologul
pentru supraveghere si observare a comportamentului copilului, si pentru recomandarea
membrilor familiei sa adopte un comportament adecvat cu victima. Pentru ca se poate
întâmpla ca si victima si agresorul sa fie minori se realizeaza asistenta amândurora. Pe baza
informatiilor aduse de asistentii sociali instantei de judecata se ia o hotarâre adecvata, iar
pentru asta asistentul social trebuie sa se implice înca din faza de instrumentare a cazului.
Colectarea de informatii se face pentru un protocol de ancheta sociala ce cuprinde:
• Unde anume a crescut si educat copilul.
• Posibilitatile de educare si îngrijire ale copilului ce sunt exercitate de parinti
• În ce conditii a fost comisa fapta
• Starea de sanatate fizica si psihica a copilului agresat
• Motivatia reala a faptei
• Date ale grupului de prieteni ai copilului posibil sa aiba o apartenenta la un grup
delincvent
• Date despre situatia actuala a parintilor
• Date despre situatia materiala, familiala, câti membrii are familia, în ce conditii stau.
Poate ca instanta de judecata sa dea o sentinta în care decide sa fie internat într-un centru
de reeducare sau sa fie în libertate supravegheata, asistenta sociala trebuie sa îsi continue
activitatea. Libertatea supravegheata este pe o perioada determinata de instanta de
judecata, iar în acest caz asistentul social poate propune masuri educationale, observa
comportamentul copilului si discuta pentru prevenirea recidivarii faptei, el tine legatura
cu familia sau cu acele persoane care se ocupa cu educarea copilului.
3.2.4 Tratamentul copiilor abuzati
Tratamentul pentru copii abuzati de propria familie este acela de terapie. Dar pot
exista si cazuri mai grave în care se pot recomanda medicamentatie si anume pastile
contraceptive sau antiretrovirale. Din punct de vedere psihologic se ia în considerare mai ales
din punct de vedere cognitiv comportamentulsa dobândeasca anumite abilitati sociale, sa
învete mai mult despre educatia sexuala, despre înfrânarea mâniei. Serviciile de protectie a
copilului datorita faptului ca au resurse fata de celelalte modalitati ale tratamentului obtin
rezultate bune. Datorita vizitelor la domiciul rezulta prevenirea maltratarilor copiilor, se face
o instruire a parintilor adica o terapie a familiei ce se bazeaza pe atasament, întelegere. Pentru
copii este foarte importanta acest tratament ca mai apoi traumele de care sufera în copilarie sa
fie transmise la generatiile urmatoare. (Radulescu, Dâmboveanu,2010, p 96).
Conform unor autori se pare ca datorita acestor terapii care se fac înca de la începutul
traumei, îi ajuta pe copii sa îsi exprime trairile, sentimentele mult mai bine, pentru ca i se
ofera acestuia posibilitatea unui sentiment de comoditate, de încredere. Cu ajutorul terapiei
educatorii si chiar profesorii devin un model de urmat. Persoanele de care se ataseaza copii,
încep un proces de acomodare si învatare sociala în care copii trebuie sa învete sa-si recâstige
stima de sine si sa învete sa câstige independenta indiferent de ceea ce gândesc parintii.
Aceasta terapie a copiilor abuzati uneori poate sa fie un pic mai dificila datorita unor motive
deja stiute. Motive precum acei copii abuzati, ce nu sunt constienti de ceea ce li se întâmpla,
ei probabil vor sa gaseasca în aceasta terapie un sprijin, cineva care sa îi înteleaga. Un copil
al violentelor sexuale ca incestul de exemplu nutreste sentimente de ura, de neîncredere
pentru cei din jur si mai ales pentru abuzator adica unul din parinti si pentru celalalt parinte
pentru ca l-a aparat când a avut nevoie(Radulescu, Dâmboveanu,2010,p 96-97). Tot greul
daca poate fi numit asa îl duce terapeutul, persoana care va încerca cu tot ce îi sta în putinta
sa medieze aceste sentimente si sa-l faca pe copil sa înteleaga ca el nu este de vina pentru
ceea ce i s-a întâmplat, ca abuzul sexual este un act deviant pentru care abuzatorul va trebui
sa plateasca.
Se intervine si în cazul parintilor abuzatori, prin studierea comportamentelor ceea ce
i-a determinat sa recurga la acel lucru, ca mai apoi sa se continue cu o serie de activitati
vocationale si recreative. La aceasta interventie pentru parinti se discuta despre controlul
furiei, despre tratarea comportamentelor sexuale, înfrânarea acestora. Se discuta si despre
problemele din cuplu, faptul ca exista o problema ca un parinte îsi abuzeaza propriul copil, si
ca acestia nu îi pot oferi un camin stabil unde sa poata avea o crestere normala. Trei autori
cunoscuti au descoperit cinci obiective ce pot fi urmarite:
• “deficientele parentale;
• Interactiunea parinte-copil
• Gestionarea activarii emotionale si a reactivitatilor la provocarile copilului
• Disfunctii cognitive
• Mediul de viata al familiei(nivelul de stres din familie, absenta sprijinului social
adecvat).(Radulescu, Dâmboveanu, 2010, p 99).
Terapia se face la totii membrii familiei în acest caz în abuzul sexual asupra copilului. Se face
o evaluarea a abuzurilor ce exista în cadrul familiei, ce relatie sexuala exista între ei, ce îi
determina din punct de vedere psihic sa faca acest lucru, relatiile din trecut precum si ce loc
ocupa familia din punct de vedere social. Pentru ca aceasta terapie sa dea rezultate se impune
ca între parinti sa se faca o anumita alianta pentru exprimarea sentimentelor, chiar daca
acestia izbucnind în acest fel pot duce la o tensionare a situatiei si astfel nu se mai rezolva
nimic, ceea ce poate duce la terminarea terapiei.
Se fac anumite strategii utilizate în terapia abuzatorilor sexuali si anume 5 la numar.
• “psihoterapia individuala este în functie de nivelul cultural al individului, de forta
capacitatii lui de auto-analiza, de simbolizare si de constientizare a semnificatiilor
celor petrecute
• Psihoterapia de grup este indicata atunci când abuzatorul are o atitudine ambivalenta
fata de consecinte , nu dovcedeste suficienta luciditate fata de gravitatea faptelor
savârsite, nu-l intereseaza decât binele personal(egocentrism prevalent), este inhibat
social;obiectivele terapeutice vizeaza egocentrismul, dezvoltarea socializarii,
afirmarea de sine, favorizarea constientizarii, dinamici defensive; astfel ca rezulta
doua grupuri ce beneficiaza de psihoterapie:
– grupuri psihodinamice se concentreaza pe ceea ce s-a întâmplat, se face o auto-analiza a
emotiilor relatiilor din timpul abuzurilor sexuale;
-grupuri de prevenire a recedivei aceste grupuri se concentreaza pe realitatea faptelor, pe
descoperirea situatiilor de risc ce fac trecerea la actul de abuz.
• Convorbirile de cuplu: cu acordul partenerilor si a celor care au o legatura cu cazul
• Conversatiile familiale doar în situatiile incestuoase
• Tratamente medicamntoase antiandrogeni la cei cu fantasme pedofilice obsedante, la
subiectii care se declara incapabili sa-si înfrâneze impulsurile; prin chimioterapie nonspecifica
ce este utila pentru anxietate, tulburari de somn, depresii si chimio-terapia
specifica cu antidepresoare serotoninergice în cazul fantasmelor
obsedante.(Radulescu, Dâmboveanu, 2010, p99-100).
3.3 Prevenirea abuzurilor sexuale asupra copiilor
“ Este mai usor sa previi, decât sa vindeci acest adevar pe deplin valabil nu numai în
domeniul medical ci si în legatura cu prevenirea faptelor anti-sociale, experienta dovedind
totodata ca activitatea profilactica este si mai putin costitoare fata de combaterea
flagelului, ceea ce nu este deloc neglijabil.(Argesean,1995,p7).
Un rol important în prevenirea abuzurilor sexuale l-ar putea avea mass-media. Cu
ajutorul ei se pot face foarte multe marturii care i-ar putea ajuta pe oameni sa-i exprime
sentimentele si odata cu asta sa declare abuzurile sexuale. Mass media poate ajuta la o
sensibilizare a oamenilor. Un alt rol impactant asupra acestui fenomen au diversele
actiuni de campanii precum “Save Sarah” precum si o carte a “Mariei-Claire Mendes
France”. O carte unde este redactata povestea unei servitoare care a ucis pe cel care a
violat-o si pentru acest lucru a fost condamnata la moarte. Scoala poate fi un loc de
prevenire pentru elevi si parintii unde li se explica fenomenul de abuz sexual precum si
consecintele acestuia, cu ajutorul unor specialisti. (Lopez,2001,p 112).
Prevenirea se realizeaza cu ajutorul unor interdictii precum cea a turismului sexual.
Cum spune si Codul Penal francez ca se sactioneaza “orice crima comisa de un cetatean
francez în afara Republicii”(art226-25 si 227-26 CP)(Lopez,2001,p113). Pentru
pornografia infantila, o anumita restrictionare poate duce la diminuarea acesteia. Faptul
ca se pot sesiza anumite casete sau fotografii ce cuprind copii în diferite ipostaze sexuale
se poate ajunge la concluzia ca înca se mai poate face ceva pentru acei copii. Toata
societatea este socata atunci când se descopera ca agresorul unui abuz sexual este chiar un
om normal, ce respecta anumite principii, însa se pare ca alcoolul sau drogurile,
dependenta acestora duce la agresiune. Se fac numeroase studii pentru a descoperii
agresorul oricarui tip de abuz sexual, fie incest, pedofilie si se descopera de fiecare data
ca este cineva apropiat din familie ca de exemplu tatal vitreg sau mama(în mai putine
cazuri ce e drept), cineva în care copii pot avea încredere deplina. Aceasta stare de
agresiune sexuala se poate datora si faptului ca el poate a fost victima unui abuz sexual si
nu s-a tratat de traumatismele pe care le-a suferit si cu aceasta ocazie dupa parerea
agresorului el se razbuna pentru tot ce i s-a întâmplat în copilarie.
3.3.2 Factori ce duc la comiterea de abuzuri sexuale.
Printre cei mai importanti factori de risc numesc decât doi si anume vârsta si sexul.
Dar mai sunt si altii ce tin de partea familiala, în ce stare de sanatate se afla victima dar si
parintii. Sunt anumiti factori ce actioneaza mai bine daca se combina ce dezvolta
influente asupra victimei devenind astfel mai vulnerabile în fata acelui act de agresiune
sexuala. S-au facut studii pe aceasta tema a factorilor de risc pe baza fetelor care au aratat
ca exista 6% cazuri fara factori de risc, 9% un singur factor de risc, 26% doi factori de
risc iar 68% trei factori de risc(Radulescu, Dâmboveanu,2010, 59.)
Revenind la cei mai importanti si frecventi factori de risc. Se considera a fi cei mai
importanti actionând atât asupra fetelor cât si asupra baietilor acestia : faptul ca
actioneaza asupra victimelor care au dizabilitati fizice sau mentale, poate fi cineva chiar
din familie, un parinte ce are probleme psihice, dependent de alcool sau droguri, poate fi
cineva care în copilarie a fost el însusi abuzat si chiar felul în care locuiesc; poate fi vorba
de o familie care este cunoscuta pentru prostitutie. La fete exista factori de risc mai mari
atunci când sunt abandonate de propria mama chiar si prin moarte, când în familie vine un
membru nou adica tatal vitreg sau când exista probleme în familie. Datorita acestor
factori riscul de a fi abuzate sexual este din ce e în mai mare. Dupa cum enumerat mai sus
ca cei mai importansi factori de risc sunt vârsta si sexul, în continuare vom explica de ce
anume sunt considerati asa.
_ Vârsta. Datorita acestui „detaliu” daca se poate numi asa, el poate oferi informatii
despre victima, si face o balanta între abuzul sexual si cât de vulnerabila este victima.
S-au realizat câteva studii cu referire la vârsta victimelor abuzurilor sexuale iar
acestea au aratat ca vârsta „cea mai buna” a acestor abuzuri sexuale este de 12 ani.
Alte studii efectuate pe aceeasi tema, facute în Statele Unite ale Americii cele mai
vulnerabile vârste pentru un abuz sexual este de pâna la 11 ani. Prima victimizare a
copiilor apare la o vîrsta frageda si anume la 8 ani , iar ca procentaj în rândul femeilor
victimizarea apare la 5 ani în proportie de 20%. .(Radulescu, Dâmboveanu,2010,p60).
Cu cât abuzul sexual este înfaptuit mult mai devreme, cu atât mai mult cazurile de
abuz sexual nu sunt raportate, pentru ca acei copii sunt mult prea mici ca sa
povesteasca ce li s-a întâmplat, pe când cei mari pot face acest lucru fara nici o
problema. Abuzurile neraportate ramân o problema de comunicare pentru ca un copil
mic ca de exemplu cum poate un copil de vârsta de patru ani sa povesteasca abuzul
sexual neavând nici discernamânt pentru ca el oricum nu întelege ce i se întâmpla.
Este o problema grava faptul ca nu se raporteaza aceste abuzuri sexuale, dar si de alta
natura pentru ca exista acea rusine fata de cei din jur sau teama de a reclama
agresorul. Se cunoaste ca victimele abuzului sexual începe înca din primele luni ale
vietii, iar copii cu vârste cuprinse între 1-2 ani nu sunt deloc lipsiti de aceste
abuzuri.(Radulescu, Dâmboveanu,2010,p 60-61).
_ Sexul. Cele mai multe victime ale abuzurilor sexuale conform unor statistici ale
cercetarilor, majoritatea sunt fete, având o probabilitate mai mare de a fi victime
agresiunilor sexuale decât baietii, uneori cifra ajunge sa fie chiar tripla. Un studio
cunoscut realizat pe acesta tema, facut în Statele Unite ale Americii este destul de
dezvoltat a descoperit ca fetele au un procent de 27% pe când baietii au
16%(Radulescu, Dâmboveanu,2010,p 62). Experti cunoscuti au relatat faptul ca
victimele în rândul baietilor s-au marit odata cu tendintele agresorilor iar
subraportarea acestora tine de agresori pentru a nusi mai aduce aminte de experientele
din trecut. Subraportarea este atunci când intervin normele sociale si se dezvolta
anumite stereotipuri precum:
-barbatii trebuie întotdeauna sa dea dovada de masculinitate, sa domine si sa fie
independenti.
-pentru barbati faptul ca au experiente sexuale cu femei mai în vârsta, este un mod
normal de viata a acestora.
-homosexuali au o mare temere în a recunoaste faptul ca sunt, iar adesea cei care au
fost abuzati sexual atunci când erau mici erau abuzati de catre barbati.
-fata de fete, barbatii trebuie sa nu îsi exprime sentimentele pentru a nu fi vulnerabili
în fata acestor pericole precum abuzurile sexuale.
Anchetele realizate în urma studiilor au aratat ca exista o legatura între aceste
cazuri de autoraportare si abuzurile sexuale. Pentru a elucida misterul pentru care se
întâmpla abuzul sexual o firma de avocati din Washington au descoperit trasaturi a
acestui fenomen caee sunt valabile si în alte tari nu numai în Statele Unite ale
Americii. Acestea sunt urmatoarele:
• Abuzul sexual nu tine cont de economie, de rasism, de religie, de locul în care
locuieste fie el rural, urban, suburban.
• Copii sunt abuzati de persoane cunoscute familiei, persoane în care ei au
încredere, însa se pare ca exista probabilitatea mai mare ca baietii sa fie abuzati în
afara familiei.
• Pâna se produce actul abuzului sexual este o perioada buna de timp,timp în care
agresorul se familiarizeaza cu victima, construieste o relatie pentru ca acel copil sa
capete încredere în el înainte de a trece la actul sexual propriu-zis.
• Se stie ca majoritatea agresorilor ai cazurilor raportate sunt adolescenti si ca
acestia sunt heterosexuali având ca procentaj 96% conform unor statistici. Tatii
vitregi îsi abuzeaza mai des copii decât cel biologic, dar acestia continua agresarea
si în afara familiei.
• Cei mai vulnerabili sunt copii care au vârste între 8 si 12 ani iar daca ar fi sa
facem o medie de vârsta la care începe primul act de abuz sexual ar fi cam asa 9,9
pentru baieti iar 9,6 pentru fete. Conform unor studii primul act de abuz sexual a
aparut la fete la vârsta de 5 ani.
• Sunt diferite cauze ce sta la baza estimarilor cazurilor de abuz sexual asupra
copiilor si la definirea acestora prin vârsta la care se întâmpla, faptul ca nu se
raporteaza cazurile la politie iar cele care sunt înregistrate sunt în numar mai mic
decît cifrele negre ale abuzurilor sexuale(Radulescu, Dâmboveanu,2010,p 63).
Trebuiesc atentionate serviciile de protectie a drepturilor copiilor doar pentru
cazurile de abuz sexual intrafamilial. Când se fac anchete pentru a vedea cu
exactitate ce s-a întâmplat câteodata acestea sunt subraportate pentru ca victimele
pe masura ce avanseaza ancheta refuza sa mai vorbeasca de frica sau de rusine, ori
ca nu s-a mai întâmplat nimic, ca nu a fost un abuz.
Mai exista si alti factori de risc precum:
_ mediul geografic
_ clasa sociala si nivelul de instructie
_ grupul etnic si apartenenta religioasa
_ locul în care se comite abuzul(la domiciliul victimei al agresorului, în
parcuri, locuri întunecate(Radulescu, Patrioara, 2003,91-95).
CAPITOLUL IV
CERCETAREA
4.1 Universul cercetarii
Citindu-l pe Sorin Radulescu ca abuzul sexual este “ orice participare a unui copil sau
adolescent la activitati necorespunzatoare vârstei si dezvoltarii lui psiho-sexuale pe care
el nu este în masura sa le înteleaga, activitati la care este supus prin constrângeri, violenta
sau prin seductie sau care încalca tabu-urile sociale(Radulescu, Dâmboveanu,2010,p 55).
Cercetarea a fost realizata pentru a observa comportamentul copiilor care au fost abuzati si in acelasi timp promovarea in ceea ce priveste ocrotirea si sprijinirea copilului abuzat.
Cercetarea contine cinci studii de caz care reflecta motivele pentru care copiii ajung sa devina victime ale abuzului sexual, iar acestia refuza sa recunoasca actul sexual, fapt care de cele mai multe ori se va confirma la Institutul National de Medicina Legala. Victimele au varste cuprinse intre 10-16 ani si sunt agresate fizic, emotional, verbal si sexual.
Sursa de informare este Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, “Centrul maternal”, Calarasi. Scopul Centrului Maternal este de a actiona pentru a preveni intrarea copilului in situatie de criza. In cadrul Centrului fiecare copil este ocrotit in baza unui plan individualizat de protectie, tinand cont de nevoia fiecaruia: educare, asigurarea sanatatii fizice si psihice, pregatirea reintegrarii familiale si sociale.
4.2 Obiectivele cercetarii
1.Identificarea efectelor abuzului sexual asupra vietii copilului.
2. Incurajarea si sustinerea copiilor pentru a nu deveni victime ale abuzului sexual
3. Motivarea copiilor, victime ai abuzului sexual si identificarea problemelor cu care se confrunta.
4.3 Elaborarea ipotezelor
Cu cat copiii, victime ai abuzului sexual ar avea mai mult sprijin din partea familiei, al scolii si al unui specialist, cu atat copilul ar trece mai usor peste trauma suferita.
Cu cat se afla mai tarziu de abuzul copilului, cu atat este mai greu de ajutat pentru recapatarea increderii in sine.
Cu cat copiii ar fi informati cu privire la alternativele abuzului sexual, cu atat numarul victimelor s-ar diminua.
4.4 Metode de cercetare
Ca tehnica, am folosit studiul de caz in care am analizat problemele cu care se confrunta victimele abuzului sexual, care sunt motivele pentru care au ajuns victime ale abuzului, de ce isi doresc sa se intoarca in familie, tinand cont ca in toate cazurile victimele sustin ca le este foarte teama de abuzator.
Studiile de caz contin date despre istoricul copiilor abuzati sexual, in urma carora am observat cum mamele copiilor stiu de cele intamplate, insa de dragul sotului prefera sa ascunda si sa isi lase copilul suferind. Copiii prefera sa traiasca in umilinta, deoarece sunt des amenintati cu moartea in cazul in care vor spune cuiva despre abuz. Copiii, victime ale abuzului sexual au nevoie de sprijin din partea specialistilor pentru a le reda in primul rand increderea in sine.
STUDII DE CAZ
STUDIU DE CAZ 1
Cazul V. T, este un baietel nascut la la 15.05.2003 in comuna Dragalina, judetul Calarasi. Acesta locuieste impreuna cu mama, tatal si bunicii paterni intr-o camera de la marginea comunei.
Tatal are un comportament abuziv asupra copilului, asta de cand nu mai are loc de munca, iar alcoolul este prezent pe toata durata zilei. Mama si bunicii au putere limitata in ceea ce priveste imbunatatirea comportamentului tatalui, deoarece si acestia sunt abuzati fizic de catre tata.
Nemaisuportand abuzurile tatalui sau, copilul V. T a fugit de la domiciul in luna ianuarie a anului 2013, fiind gasit pe strada de catre doamna M.M., care a sesizat Directia de Asistenta Sociala, Calarasi, pentru a fi gasita o forma de ocrotire pentru minorul in cauza.
Evaluarea intiala a avut loc impreuna cu membrii familiei si minorul.
Evaluarea initiala a minorului V.T., a vizat strangerea de informatii cu privire la la starea actuala a copilului, tipul si gravitatea abuzului suferit, persoanele care locuiec cu el, resursele disponibile, relatia cu membrii familiei si riscul repetarii abuzului.
In urma evaluarii situatiei scolare, invatatoarea ne-a spus faptul ca minorul nu frecventeaza orele de curs, vine cu temele nefacute, nu stie sa scrie si sa citeasca, dar nici unul dintre parinti nu se intereseaza de situatia lui scolara.
Din discutiile purtate cu copilul, asistentii sociali au constatat faptul ca minorul tatal il ameninta, il loveste, il atinge in zone intime atunci cand este sub influenta alcoolului.
Copilul V.T., a mai afirmat faptul ca tatal sau este din ce mai rau cu el, il ameninta, il bate, nu il lasa sa se joace cu copiii de varsta lui, iar in lipsa bunicilor si a mamei are un alt comportament, afirmand el ca tatal este foarte iubitor in lipsa celorlalti.
Astfel, ceea ce la inceputul evaluarii initiale a situatiei copilului se considera a fi abuz psihic si neglijare , s-a dovedit in cele din urma a fi abuz fizic si sexual asupra copilului.
Cele afirmate de minorul V.T., s-au confirmat in urma anchetei la domiciul si al rezultatelor analizelor de la Institului de Medicina Legala.
Bunicii sunt atasati de copil, iar minorul are incredere in ei. Acestora le este mila de comportamentul la care este supus cel mic, dar afirma faptul ca nu au cum sa intervina, deoarece si lor le este foarte teama de fiul lor.
Tatal copilului nu s-a aratat foarte dispus sa coopereze cu asistentul social, acesta resping orice mod de a coopera. Domnul S.T., afirma ca tratamentul pe care il aplica fiului sau este unul pe care orice parinte il are. Considera ca pedepsele fizice sunt pentru a-l invata pe minor de mic sa respecte reguli si sa nu iasa din cuvantul parintilor. Spune ca minorul a mintit in totalitate cu privire la agresiunile la care este supus si ca bataile ii sunt date doar in momentul in care nu asculta ce i se spune.
Mama minorului sustine faptul ca stie la ce tratamente este supus fiul ei, insa ii este interzisa prezenta in preajma copilului, atunci cand tatal sau il loveste. Mama copilului doreste sa divorteze si sa ceara sprijinul asistentului social pentru a-I fi incredintat ei copilul spre crestere si educare, deoarece considera ca V.T., este in pericol daca mai ramane alaturi de tatal sau S.T.
Evaluarea familiei
Parintii minorului, V.T., respectiv doamna P.T. si domnul S.T., s-au casatorit in 1995, V.T. nascandu-se in 2003. Nici unul dintre parinti nu lucrau, ambii se ocupau de gospodaria parintilor domnului S.T.
Copilul V.T., are multe interdictii din partea tatalui. Are voie sa consume doar anumite alimente si este supus in mod repetat pedepselor fizice. Copilul simte ca nu este iubit si in ciuda faptul ca este mic de varsta, afirma faptul ca ii este mai frica de tata decat de moarte. Faptul ca mama nu poate interveni pentru a-l scapa pe minorul de relele tratamente, contribuie si mai mult la la sentimentul de nesiguranta si frica al minorului.
Genograma
Legenda:
––Barbat
––Femeie
-Barbat/ femeie decedat(a)
-Divort
-Casatorie si copil
Relatie foarte apropiata
Relatie conflictuala
Relatie distanta
Scala de spijin familial
Nivelul de trai al familiei
Familia copilului V.T., locuieste intr-o camera . Locuinta nu are apa potabila, are curent electric, nu este utilizata si igienizata si ofera conditii indecente pentru intretinerea si cresterea minorului.
Veniturile lunare ale familiei se compun din alocatia minorului, pensia bunicului, ajutorul social, suma lunara fiind aproximativ de 600 de lei.
Plnificarea interventiei:
Principalul obiectiv al interventiei in cazul minorului V.T., in constitutie asigurarea un ui mediu propice cresterii si dezvoltarii psihice si sociale prin indepartarea factorilor care au condus la abuz.
In cadrul interventiei se va avea in vedere constientizarea abuzului de catre toti membrii familiei, inclusiv abuzatorului.
Echipa multidisciplinara va fi alcatuita din: Asistent social, psiholog, medic, jurist.
La nivelul individual, copilului I se va acorda terapie individuala si consiliere urmarindu-se recuperarea psihica a minorului in cauza.
Din discutiile purtate cu toti membrii familiei, reiese faptul ca tatal nu este dispus sa renunte la atitudinea sa fata de minorul V.T., deoarece considera ca este benefica pentru acesta.
Avand in vedere cele precizate mai sus, asistentii sociali propun:
-Consilierea parintelui abuzator, in vederea reabilitarii comportamentului fata de copil
-Accentuarea si mentinerea relatiei pozitive dintre bunicii paterni si copil
-Schimbarea mediului de viata in care traieste copilul, intr-un mediu favorabil cresterii si educarii corespunzatoare.
-Terapie individuala pentru copil, oferirea de suport pentru depasirea traumei suferite.
-Terapie individuala cu tatal abuzator.
-Monitorizarea cazului pe o perioada de 6 luni de la incheierea interventiei.
Incheierea cazului s-a savarsit prin identificarea masurii permanente de ocrotire a acestuia si anume plasarea minorului la un asistent maternal, prin acest mod fiind indepartat de toti factorii de risc ce au condus la abuz. Specialistii care au monitorizat cazul minorului V.T., au considerat in urma evaluarii acestuia ca noua familie este capabila sa raspunda nevoilor copilului.
STUDIU DE CAZ 2
Fetita, A.M., in varsta de 10 ani, este eleva in clasa a III, locuieste impreuna cu mama sa C.M., in varsta de 34 de ani si sotul acesteia L.M., in varsta de 30 de ani intr-o garsoniera de la periferia orasului Calarasi.
Minora in cauza este agresata atat de mama, cat si de tata in mod repetat, verbal si fizic. Copilul este lovit cu diferite obiecte, este muscata, trasa de par, parintii invocand faptul ca minora nu este un copil cuminte si ii scoate din sarite.
Cazul copilului A.M., a fost sesizat la inceputul anului 2012 de catre doamna O.S., vecina de scara cu familia minorei, afirmand faptul ca de cele mai multe ori se aude cum fetita isi implora tata sa nu o mai muste de zonele intime. Doamna a telefonat la Directia pentru Protectia Copilului Calarasi si a anuntat personalul de ceea ce auzea frecvent in casa.
Cazul copilului A.M., a fost preluat de Directia pentru Protectia Copilului Calarasi, urmand a fi evaluat cazul si identificarea unei masuri de ocrotire pentru minorul in cauza.
Evaluarea initiala consta in intervievarea parintilor, scopul acesteia fiind evaluarea situatiei copilului.
Minora A.M., a fost prima care a discutat cu asistentul social despre situatia in care se afla aceasta. Din cele relatate de catre minora, a rezultat ca este tratata in mod abuzit de catre ambii parinti, dar in ultima vreme agresiunile au inceput sa devina zilnice, ba chiar de cateva ori pe zi. Fetita afirma ca tatal o bate cu pumnii, cu picioarele, ii astupa gura sa nu se auda cand tipa, uneori o musca din diferite zone ale corpului. A.M., i-a spus asistentului social ca ar dori sa fie preluata de o familie care sa o inteleaga, care sa nu o bata si care sa o iubeasca.
Copilul a fost plasat in regim de urgenta la Centrul de Primire in Regim de Urgenta pana la finalizarea cazului si instituirea unei masuri de ocrotire si protectie.
In urma discutiilor dintre asistentul social si parintii minorei, mama a fost reticienta, insa a afirmat faptul ca nu se considera vinovata pentru pedepsele pe care I le aplica fetitei. Tatal copilului A.M., afirma cu lejeritate faptul ca nu o mai iubeste pe sotia sa si ca este atras fizic de fiica sa.
In urma evaluarii psihologice a parintilor, s-a constatat faptul ca ambii parintiprezinta tulburari psihice grave, asadar cea mai buna solutie a fost plasarea minorei in cadrul familial al unui asistent maternal.
In urma controlului medical s-a constatat ca minora in cauza prezenta la nivelul corpului urme de lovituri in diferite stadiide vindecare si intradevar pe organul intim al fetitei erau vizibile urme de dinti.
Minora are o inteligenta de nivel mediu, iar nivelul de informatii generale este mediu. Minora afirma ca abuzurile din partea familiei nu ii afecteaza situatia scolara, numai ca de multe ori parintii o tineau inchisa in casa si nu ii dadeau voie sa mearga la scoala.
S-a stabilit ca fetita este foarte deschis, are o capacitate foarte bune de memorare si de stabilire a relatiilor interpersonale. Aceasta este curioasa, sensibila si inventiva. A.M., da dovada de buna cooperare, isi doreste sa depaseasca trauma, sa fie iubita, apreciata si sa creasca intr-o familie normala.
Minora A.M.,este unicul copil la parinti si provine dintr-o familie dezorganizata, mama mai avand 3 casatorii inainte din care nu a rezultat nici un copil.
In prezent, fetita locuieste impreuna cu ambii parinti, intr-o garsoniera de la periferia orasului Calarasi. Copilul a mai fost plasat intr-un centru de plasament in urma cu 5 ani, parintii motivand faptul ca nu au venituri suficiente pentru a o creste. A.M., a stat in centru aproape 1 an, dupa care mama a venit sa isi ia copilul din centru afirmand ca alocatia minorei ii este de auns pentru a o creste.
Nivelul de trai asigurat copilului este unul dificil , resursele materiale fiind foarte reduse. Mama fetitei a fost femeie de servici la cateva scari din bloc, dar a fost data afara din cauza comportamentului agresiv. Tatal nu a lucrat niciodata cu carte de munca, a mai mers cu ziua in curtile vecinilor din jurul blocului.
In prezent, sursa de venit a familieei este reprezentata de alocatia minorei si ajutorul social, suma lunara fiind de aproximativ 400 de lei, iar din cauza datoriilor la intretinere, familia este amenintata ca va fi evacuata din locuinta.
Dificultatile materiale, lipsa conditiilor de crestere si educare a copilului si mai ales tratamentul abuziv pun in pericol dezvoltarea normala a minorei A.M., integritatea fizica si psihica a acesteia.
Minora este terorizata de ambii parinti, de atmosfera din casa si de comportamentul acestora. Afirma ca ii este teama sa mai stea in casa cu ei si ca se simte amenintata in fiacre clipa, mai ales cand tatal ii spune minorei ca o va omori pe mama acesteia si vor ramane doar ei doi. A.M., considera ca parintii ei nu o iubesc si ca ii vor raul, deoarece nu are grija de ea, o bat si nu o lasa sa mearga la scoala.
Copilul nu are o relatie normala de atasement cu parintii ei si nu traieste sentimentul de protectie pe care ar trebui sa il ofere o familie, dezvoltarea si integritateapsihica fiindu-I puse in pericol de comportamentul abuziv al parintilor.
Principalul obiectiv pentru ca minora sa depaseasca traumele suferite este crearea unui mediu de protectie prin indepartarea factorilor care au condus la comiterea abuzurilor.
Pentru inceput se va scoate copilul din mediul familial si stabilirea unui masuri de ocrotire temporara. I se vor acorda ingrijiri medicale si psihologice, in vederea depasirii traumei si restabilirii echilibrului emotional. Plasarea minorei in cauza la o familie de asistenti maternali este cea mai buna solutie pentru moment, evaluarea fiind facuta periodica copilului, in urma plasamentului acesteia.
Parintii minorei A.M, vor fi internati la un spital de specialitate pentru urmarea unui tratament de specialitate, urmand ca apoi in urma unor investigatii sa se stabileasca daca minora se poate intoarce in cadrul familial, avand parte de protectie si siguranta.
In prezent, minora se afla la familia de asistenti maternali, minora integrandu-se foarte bine in familia acestora. A.M, are relatii puternice, bazate pe afectivitate si intelegere cu toti membrii familiei si afirma ca traieste sentimentul de iubire asa cum in familia ei nu s-a intamplat niciodata.
Specialistii au constatat faptul fa nou mediu de viata al minorei este unul favorabil cresterii, educarii si depasirii traumei suferite, ca familia prezinta siguranta si protectie pentru copilul A.M., neexistand riscul producerii unui abuz.
GENOGRAMA
SCALA DE SPRIJIN FAMILIAL
STUDIU DE CAZ 3
Copiii C.L., in varsta de 6 ani, B.L., in varsta de 7 ani locuiesc impreuna cu fratele lor A.L., in varsta de 3 ani si cu cei doi parinti intr-o casa dintr-un sat calarasean.
In anul 2010 tatal, G.L., in varsta de 38 de ani, a ramas fara loc de munca si de atunci au aparut cele mai mari probleme din familie.
Mama, P.L., in varsta de 28 de ani,este casnica deoarece sotul pe fondul geloziei nu o lasa pe femeie sa mearga sa-si caute de munca. In ultimii doi ani, mama aproape ca refuza sa isi mai indeplineasca obligatiile de mama privind cresterea si educarea copiilor.
Persoana care a sesizat cazul este chiar mama copiilor care a sunat la politie si a sustinut faptul ca doi din cei trei copii crede ca ar fi abuzati de catre tatal lor, deoarece acuza dureri frecvente ale anusului. Politia a sesizat cazul la Directia pentru Protectia Copilului Calarasi.
Cazul copiilor L. a fost prealuat de Directia de Asistenta Sociala Calarasi, in vederea investigarii situatiei copiilor si stabilirea unei masuri pentru minorii agresati.
Cei doi copii agresati( C.L., in varsta de 6 ani si B.L.,in varsta de 7 ani) au primit intrebari cu referire la ceea ce s-a intamplat in familie. C.L. a raspuns asistentului social ca tatal il bate frecvent si il ameninta ca o sa-l lase pe strada. Fetita B.L., sustine ca tatal ei este foarte rau atunci cand consuma alcool si de multe ori ii rupe parul din cap, o bate cu batul daca nu doarme atunci cand acesta ajunge acasa. Fetita a mai afirmat ca tatal nu ii da voie mamei sa le dea de mancare si le spune mereu ca mai bine se duc la cersit si nu se mai duc la scoala, sa aduca un ban in casa.
In urma anchetei cu privire la situatia scolara, ambii copii fiind in aceeasi clasa, doamna invatatoare a declarat ca cei doi copii sunt printre cei mai buni din clasa. In ciuda faptului ca ei sunt abuzati in multe feluri acasa, minorii incearca la scoala sa ascunda orice fel de durere fizica si sufleteasca si sa iasa in evidenta doar cu lucruri bune. Colegii de clasa sunt rautaciosi si rad de ei si de modul in care vin imbracati, insa ei incearca sa ascunda durerea pe care o poarta in suflet.
In ziua in care copiii au fost adusi la Directia pentru Protectia Copilului, in regim de urgenta, copiii erau vizibil speriati, plangeau si acuzau dureri abdominale. Din comportamentul copiilor se putea vedea teroarea la care fusesera supusi.
In urma discutiei cu minorii, asistentul social a stabilit faptul ca ce doi frati erau supusi frecvent abuzul sexual, fizic si psihic de catre tatal lor. Minorii declara faptul ca tatal lor are un comportament agresiv fata de ei, mai ales atunci cand este sub influenta bauturilor alcoolice si ca in general nu are grija de ei, dar nici pe mama nu o lasa se se ocupe cum ar trebui.
Domnul G.L., a fost si el intervievat de asistentul social in legatura cu situatia actuala a celor doi minori agresati sexual si fizic.
Tatal declara ca mama ii agreseaza pe copii, el nu s-a atins niciodata de ei. Mai afirma faptul ca isi mai iese din fire in momentul in care vede ca mama nu vrea sa mearga la munca sa aduca bani pentru copii.
Domnul G.L., mai declara ca el si-ar dori sa aiba o familie normala si ca doreste sa sa-I creasca in bune conditii pe cei trei copii. Spune ca problemele actuale se datoreaza conditiilor grele de trai si a lipsei unui loc de munca.
In urma dicutiilor cu domnul G.L., s-a realizat ca acesta nu este coerent in afirmatii si ca incearca sa acopere mai multe fapte savarsite.
Copiii au fost supusi unor controale medicale amanuntite, in urma carora s-au stabilit mai multe probleme: copiii prezinta intarziere in dezvoltare, pe toata suprafata corpului copiii prezinta cicatrici mai vechi. Copiii acuza dureri abdominale si au greturi.
Copiii sunt vizibil marcati psihic de climatul familial agresiv, cu greu pot fi consultati de specialisti, plang fara motiv si se sperie la fiecare zgomot.
Nivelul de trai asigurat copiilor:
Situatia materiala a familiei L. este precara, singurele surse de venit ale familiei fiind alocatiile celor trei copii si un ajutor social dat de primarie, suma totala lunara nedepasind 600 de lei.
Familia L., locuieste la casa intr-un sat din judetul Calarasi, proprietatea fiind mostenirea tatalui de la parintii acestuia. Casa are 3 camera, are curent electric, este mobilata saracacios si nu au apa potabila. Conditiile igienice ale locuintei lasa de dorit.
In mediul familial actual copiii nu beneficiaza de strictul necesar, acesta constand in hrana si imbracaminte.
Abuzul asupra copiilor se datoreaza nivelului educational scazut, consumului de alcool si al gradului de saracie din familie.
Obiectivul principal in cazul copiilor abuzati este schimbarea mediului de viata maltratant in unul care sa le ofere siguranta si protectie. Echipa multidisciplinara doreste indepartarea factorilor de risc care au dus la aparitia abuzului.
Dat fiind faptul ca tatal si-a manifestat regretul fata de cele intamplate, mama a promis ca va fi mai atenta, iar rezultatele analizelor de la Institul de Medicina Legala nu au confirmat prezenta unui act sexual anal la minori, C.L., si B.L., au revenit in familia naturala, ei fiind atent supravegheati de specialisti.
La scurt timp dupa revenirea minorilor in casa, parintii au refuzat sa mai colaboreze cu echipa de specialisti spunand ca este o pierdere de timp.
Asistentului social nu I se mai raspundea la telefon si nici poarta nu I se deschide in momentul in care mergea sa vada cum stau lucrurile, insa vecinii au afirmat ca tatal continua sa le aplice aceleasi pedepse drastice celor doi copii.
Data diind aceasta situatie, s-a propus plasarea copiilor in regim de asistenta maternala la o familie de asistenti maternali profesionisti, mama copiilor afirmand ca este de acord sa cei trei copii sa fie dati unui asistent maternal sau sa fie plasati intr-un centru de plasament, deoarece acasa nu are cu ce sa-I creasca .
Evaluarea finala:
In prezent, cei trei minori se afla in plasament la familia de asistenti maternali M., din Calarasi. Copiii s-au atasat atat de familia de asistenti maternali, cat si de baietelul acestora, B.L., spunand chiar ca acum sunt patru fratiori si se inteleg foarte bine.
In urma evaluarii periodice de catre asistentul social s-a constatat ca minorii au progresat in ceea ce priveste dezvoltarea lor fizica, psihica si sociala. Sunt mult mai uniti fata de cum erau acasa si isi doresc foarte mult sa capete cunostinte noi. Isi doresc foarte mult sa fie inscrisi cat mai repede la scoala de care apartine familia de asistenti maternali, dar din cauza actelor, acest lucra va mai intarzia cateva luni.
Echipa de specialisti a constat faptul ca cei trei minori se afla acum intr-un mediu sigur si ocrotitor si propun mentinerea masurii de ocrotire a celor trei copiii in familia de asistenti maternali pana la identificarea unei masuri de ocrotire cu caracter permanent.
GENOGRAMA
SCALA DE SPRIJIN FAMILIAL
STUDIU DE CAZ 4
Minora I.D, in varsta de 6 ani locuieste impreuna cu cei 3 frati si cu parintii intr-un sat din judetul Calarasi.
Parintii copiilor sunt casatoriti din anul 2000, si inca de la inceputul casniciei au existat probleme, care cu timpul s-au agravat ajungand ca abuzurile fizice, sexuale, emotionale si psihice sa devina un mod de viata.
Situatia sociala a familiei este critica deoarece comportamentul agresiv al tatatul vizavi de copii si mama este frecvent in ultimul timp, un factor important fiind consumul de alcool.
Tatal minorilor, M.D., in varsta de 32 de ani se manifesta violent in cadrul familial, agresand fizic toti membrii familiei. Cand tatal copiilor nu este sub influenta alcoolului, acesta manifesta o atitudine indiferenta fata de familie.
Abuzurile tatalui sunt indreptate in special asupra mamei si asupra fetitei I.D., principalul motivand al abuzului asupra minorei fiind faptul ca tatal considera ca fetita nu este a lui, ci a reiesit in urma inselaciunii sotiei lui.
Mama minorilor este atasata de copii, iar vecinii au numai cuvinte de lauda la adresa ei. De multe ori, femeia fuge cu copiii prin vecini pentru a-I apara de agresiunile tatalui. Spune ca a simtit ca se intampla ceva ciudat intre tata si fetita, insa din cauza banilor nu a putut face demersurile necesare. Doamna S.D., afirma ca si ea este supusa agresiunilor sexuale de catre sotul ei si de multe ori este amenintata ca acelasi lucru va face si cu minora I.D., deoarece considera ca nu este fata lui.
Cazul copilului I.D., a fost sesizat de catre asistentul social din comuna. Asistentul social avea informatii de faptul ca in familie exista diferite forme de abuz si a inceput sa acorde mai multa atentie cazul de fata.
In data de 5 iunie 2011, asistentul social T.H, in urma unei evaluari la domiciul a constat ca fetita avea nenumarate vanatai pe corp. Asistentul social din comuna a alertat Directia de Asistenta Sociala Calarasi cu privire la situatia minore I.D., iar mai apoi a fost investigat amanuntit cazul.
Cazul a fost preluat de Directia de Asistenta Sociala, Calarasi, in vederea investigarii si evaluarii situatiei minorei si a fratilor ei, pentru stabilirea unei masuri de protectie pentru minora in cauza.
Din cauza varstei mici si a deficientelor de vorbire, informatiile pe care asistentul social le-a obtinut nu au fost suficiente pentru a trage o concluzie. Minora a afirmat ca a fost batuta in nenumarate randuri de catre tatal ei, acesta repetandu-I mereu ca nu o iubeste, ca nu este fata lui si ca o sa-I faca viata un chin, asa cum mama copilului i-a facut-o lui. I.D, are un comportament anxios si cu greu se poate afla cate o informatie.
Din discutia pe care asistentul social a purtat-o cu mama minorei S.D, asistentul social a aflat ca aceasta indura inca de la inceputul casniciei agresiunile sotului ei. Doamna S.D, sustine ca la inceput agresivitatea si abuzurile sexuale erau doar asupra ei, insa pe parcurs tatal a devenit violent si cu copiii, mai ales cu I.D.. Mama ne spune ca banuie ca minora ar fi violata de catre tatal sau dar nu stie cum sa ii explice acesteia la ce este supusa in lipsa ei de acasa. Mama este foarte atasa de copii si manifesta o adevarata ingrijorare in ceea ce priveste abuzul sexual al fiicei ei.
Tatal copiilor a fost intervievat de asistentul social in legatura cu ce s-a intamplat cu minora I.D.. Domnul M.D., spune ca nu sunt adevarate acuzatiile mamei copiilor, mai ales in ceea ce o priveste pe fiica lui. Spune ca pe mama o bate ca nu are grija de copii, pe fetita ca nu il asculta, iar pe cei mici cand nu sunt cuminte, dar in nici un caz nu se poate vorbi despre un abuz sexual. M.D., nu manifesta atasament fata de copii, invatatoarea spunand chiar ca a ajuns sa vina, sa-I scoata din ora de curs si sa-I loveasca pe holurile scolii, fapt ce duce la inchiderea copilului in sine, refuzul de a mai partica la activitatile scolare si marginalizarea de colctivul clasei.
Starea fizica si psihica a fizica a minorei a fost evaluata de catre specialisti si s-a constatat faptul ca minora este abuzata atat fizic, cat si sexual de catre tata. Minorei ii este teama de tata si de a ramane singura cu acesta in casa. Micuta are o stare anxioasa si cu greu se poate comunica cu ea. I.D., este foarte atasata de mama si de fratiorii ei si nu doreste sa plece din casa, spunanad ca doar pe ei ii iubeste si din partea lor primeste iubire si afectiune.
Evaluarea familiei
Parintii fetei I.D., respectiv doamna S.D., in varsta de 30 de ani si domnul M.D., in varsta de 35 de ani sunt casatoriti de 7 ani si au impreuna patru copii, cel mai mare avand 11 ani si cel mai mic 3 ani.
Din cauza faptului ca nici unul dintre parinti nu aveau loc de munca stabil, au apelat la autoritatile locale pentru a-I sprijini material, alocatiile copiilor si ajutorul din partea primariei fiind singura sursa de venit, resursele financiare nedepasind lunar 800 de lei.
Domnul M.D., a fost de la inceput agresiv cu sotia, insa dupa nasterea fetitei I.D., tatal a devenit tot mai agresiv absedandu-l ideea ca cea mica nu este copilul lui. Sotia era zilnic amenintata cu moartea pentru a pastra tacerea, deoarece domnul M.D., stia ce consecinte ar putea avea faptele sale.
Familia D., locuieste intr-o casa saracacioasa, alcatuita din 2 camere aflate in stare avansata de degradare. Spatiul mic este neadecvat pentru cresterea copiilor, ei neavand spatiul de joc, loc unde sa-si faca temele si mai ales ca cei mici isi fac lectiile si invata la lumina lumanarii.
Dezvoltarea copilului
Minora I.D., in urma abuzului savarsit de catre tata, fetita manifesta un comportament anxios. Prezinta tulburari de natura emotionala, dureri inexplicabile ale stomacului, accese de plans, consecinte directe ale abuzurilor la care a fost supusa de catre tata.
Medicii si psihologii care au examinat minora au constatat ca starea generala a fetitei este in forma grava, aceasta fiind din cauza comportamentului abuziv al tatalui si ca este in pericol daca va ramane in preajma acestuia. Minora este marcata de abuzurile la care a fost supusa, are in permanenta un sentiment de nesiguranta, la scoale are rezultate slabe din cauza instabilitatii afective si neincrederii in fortele propii.
Obiectivul principal in cazul minorei I.D., il constituie luarea din mediul de viata abuziv intr-unul favorabil cresterii si dezvoltarii psihice, fizice si sociale a copilului, prin indepartarea factorilor care au condus la aparitia abuzului.
In sprijinul fetitei se vor urmai exploatarea resurselor familiale care pot constitui un sprijin pentru copilul in cauza, deasemenea si satisfacerea nevoilor de siguranta si de dezvoltare normala.
Echipa multidisciplinara va fi formata din: asistent social, medic, psiholog, jurist care vor colaborain sprijinul copilului in functie de nevoile pe care le are minora I.D. Prioritatile echipei multidisciplinare, vor fi indepartarea minorei din zona de risc care a dus la aparitia abuzului, identificarea unei masuri de protectie pentru fratii si mamei fetitei I.D.
In regim de urgenta, fetita va fi scoasa din mediul familial si plasata ulterior la Centrul de Primire in Regim de Urgenta, mai apoi fiind facuta evaluarea medicala si psihologica a copilului in vederea identificarii si tratarii abuzului suferit. Dupa scoaterea minorei din mediul maltratant se vor face demersurile necesare pentru obtinerea certificatului medico-legal care sa confirme abuzul comis asupra minorei I.D.
Unul dintre pasii interventiei va fi colaborarea cu mama in vederea identificarii unei solutii optime in rezolvarea situatiei. Sesizarea Comisiei pentru Protectia Copilului, Calarasi pentru demararea procedurilor pentru decaderea din drepturile parentale ale tatalui. Mama va primi consultanta juridica in vederea inceperii demersurilor pentru demersurile de tatal copiilor.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Abuzurile Sexuale (ID: 164543)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.