Abuzul de Substante Laxative Si Purgative

Abuzul de substanțe laxative și purgative

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1- ANATOMIA APARATULUI DIGESTIV

1.1.TRACTUL GASTROINTESTINAL SUPERIOR

1.2.TRACTUL GASTRO INTESTINAL INFERIOR

1.3.ORGANE ANEXE

CAPITOLUL 2- LAXATIVE ȘI PURGATIVE

2.1.BAZE FIZIOPATOLOGICE

2.2. BAZE FARMACOCINETICE

2.3.BAZE FARMACODINAMICE

2.4.BAZE FARMACOTERAPEUTICE

2.5.BAZE FARMACOEPIDEMIOLOGICE

2.6.CLASIFICAREA LAXATIVELOR

2.7.CLASIFICAREA PURGATIVELOR

CAPITOLUL 3- ABUZUL DE LAXATIVE ȘI PURGATIVE

3.1.BOLI PROVOCATE DE ABUZUL DE LAXATIVE SI PURGATIVE

3.2.METODE ALTERNATIVE DE TRATAMENT

3.3.EVITAREA ABUZULUI DE LAXATIVE

3.4.SIMPTOMELE RENUNȚĂRII LA LAXATIVE

3.5.COMPLICAȚIILE MEDICALE ALE ABUZULUI

DE LAXATIVE ȘI PURGATIVE

3.6.ROLUL LAXATIVELOR ÎN PIERDEREA ÎN GREUTATE

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

MOTTO: ”Sănătatea este zestrea și dreptul nostru. Ea este uniunea completă și deplină dintre suflet, minte și corp; aceasta nu este un ideal îndepărtat și dificil de obținut, dimpotrivă este un ideal natural și accesibil, pe care mulți dintre noi îl neglijează”

Dr. Edward Bach

Interesul pentru tratarea diferitelor afecțiuni a fost cunoscut din cele mai vechi timpuri. Timp de milenii, actul terapeutic se baza pe empirism. Ideea obținerii principiului activ dintr-un produs vegetal, substanță responsabilă de efectul farmacodinamic a apărut în perioada experimentală și a fost emisă pentru prima dată de Paracelsius ( sec. XV-XVI d. Hristos). După această perioadă a urmat perioada științifică, în care s-a dezvoltat în mod deosebit: chimia, industria chimică, sintetizându-se noi substanțe chimice, astfel încât problemele legate de medicament s-au pus într-o nouă conjunctură. Preocuparea inițială a fost obținerea unor produse tipizate bine dozate, cu fișe tehnice de preparare și control bine puse la punct. O deosebită dezvoltare în domeniul medical și farmaceutic a avut loc începând cu secolul XIX.

În zilele noastre, medicamentul a devenit aproape la fel de obișnuit ca și hrana, el fiind prezent zilnic în viața a miliarde de oameni. Omul modern nu mai poate concepe existența în suferință, fie ea fizică sau psihică și caută remedii pentru îndepartarea acesteia. Neîndoielnic, medicamentul este util în cele mai multe situații, el folosind la prevenirea, diagnosticarea, ameliorarea și tratamentul a numeroase boli.

Am ales lucrarea de diploma cu tema „Abuzul de substanțe laxative și purgative” din dorința de a aprofunda cunoștințele dobândite și pentru a putea informa corespunzător pacienții care solicită laxative și purgative pentru a combate constipația sau pentru a slăbi.

Numărul mare de medicamente apărute impune cunoașterea efectelor, a mecanismelor de acțiune, efectele secundare, precizarea posologiei în funcție de diverse conditii fiziologice și patologice.

Lucrarea urmăreste în primul rând să ofere principiile generale privind acțiunea medicamentelor, să ne familiarizeze cu modul de a întelege în general.

În conceperea lucrării mele am considerat că este indispensabil să ținem seama de legea fundamentală a farmacologiei, potrivit căreia medicamentele acționeaza modificând, în sens pozitiv sau negativ, funcțiile fiziologice.

De aceea primul capitol al lucrării conține date despre anatomia aparatului digestiv.

Capitolul al doilea cuprinde cunoștiințe de farmacodinamie, farmacoterapie, farmacoterapeutice, farmacoepidemiologie inclusiv clasificarea laxativelor si purgativelor.

Ultimul capitol cuprinde cunoștiințe despre abuzul de laxative și purgative și anume: boli provocate de abuzul de laxative și purgative, metode alternative de tratament, evitarea abuzului de laxative, simptomele renuntării la laxative, complicațiile medicale ale abuzului de laxative și rolul laxativelor în pierderea în greutate.

Pentru documentare am consultat o bibliografie mai amplă, am făcut uz de cunoștințele acumulate la cursuri cât și la practică.

Farmaciștii, ca și ceilalți profesioniști din sănătate, trebuie să facă eforturi continue pentru a-i convinge pe pacienți cât este de important să citească informațiile despre medicamentul pe care îl vor lua și pentru a-i încuraja să pună toate întrebările utile în legătură cu acesta. Farmacistul trebuie sa fie întotdeauna disponibil să îi ajute cu sfatul lui referitor la tot ceea ce trebuie să facă pacienții pornind de la informația dată.

O importanță deosebită o are informarea pacienților pentru o utilizare adecvată a medicamentelor. O informare incorectă sau o întelegere greșită poate duce la un eșec al tratamentului și la o creștere a costurilor pentru sănătate.

    Informarea va ajuta pacientul să ia decizii corecte asupra tratamentului medicamentos, facilitând o comunicare efectivă între pacient și farmacist sau alți profesioniști din sănătate, ajutându-l și încurajându-l pentru o utilizare eficace a medicamentului.

    Aceasta trebuie formulată și prezentată potrivit gradului de întelegere al fiecarui pacient și trebuie prezentat într-un mod echilibrat beneficiile și riscurile medicamentelor.Trebuie sa fie simplă și ușor de înteles.

       La eliberarea medicamentelor, farmacistul trebuie să utilizeze toate cunoștințele în domeniu . Se vor verifica data de expirare și integritatea ambalajelor.

    Farmacistul trebuie să garanteze calitatea medicamentelor la data eliberării lor din farmacie.

Consilierea pacientului sau a reprezentantului său are ca scop asigurarea că acesta primește și înțelege o informație scrisă și orală suficientă pentru obținerea beneficiului maxim al tratamentului prescris.

   Înainte de eliberarea medicamentului contraindicațiile, interacțiunile medicamentoase, eventualele efecte secundare, menționate în prospectul de informare a pacientului, trebuie repetate și accentuate, dacă va fi necesar pentru pacient

    Farmacistul trebuie să se asigure că pacientul sau persoana în grija căruia se află este în totalitate edificată asupra următoarelor aspecte: acțiunea medicamentului, modul de administrare (cum, cand și cat), durata tratamentului, eventualele efecte nedorite, interacțiuni și precauții de respectat.

Cand eliberează un medicament OTC, pacientul sau persoana care se ocupă de pacient trebuie să nu aibă nici un dubiu asupra:

   • actiunii medicamentului;

   • modului de administrare (cum si cat);

   • duratei tratamentului;

   • efectelor secundare, contraindicațiilor și eventualelor interacțiuni.

Farmaciștii trebuie să participe la nivel local sau național la cercetarea privind utilizarea rațională a medicamentelor și a studiilor farmaco-epidemiologice.

Ei trebuie să aibă acces la surse de informații de referință asupra medicamentelor atat din punct de vedere terapeutic, cat și al calitătii farmaceutice, atat la nivel local, național, cat și internațional, la surse de informații care să le permită utilizarea sigură și rapidă a informațiilor de care au nevoie în activitatea lor.

Când este solicitat un sfat sau un medicament OTC, farmacistul trebuie să fie sigur că primește suficiente informații pentru evaluarea problemei sănătații individuale și specifice a pacientului, cum ar fi: natura și durata simptomelor, acțiunile deja intreprinse, medicamentele care au fost eventual utilizate etc.

Este obligatoriu să determine dacă simptomele pot fi asociate cu o problemă gravă de sănătate. În acest caz trebuie să trimită pacientul la medic pentru un aviz medical imediat.

Pentru o problemă minoră, va da sfaturile adecvate și nu va dispune eliberarea medicamentului decât dacă este necesar. Farmacistul se va baza pe experiența sa în selectionarea medicamentelor OTC, în funcție de calitatea acestora, înlocuitatea lor și avantajele formulărilor eficiente.

    Pacientul va fi sfătuit să consulte un medic dacă simptomele persistă.

CAPITOLUL 1

ANATOMIA APARATULUI DIGESTIV

Aparatul digestiv (canalul alimentar sau tractul gastrointestinal), reprezintă ansamblul de organe cu rol de a transforma fizic și chimic alimentele, în scopul asimilării lor și de a elimina reziduurile ce nu au putut fi digerate.

Aparatul digestiv este alcătuit din:

1.1.TRACTUL GASTROINTESTINAL SUPERIOR

Tractul gastrointestinal superior  este format din:

cavitatea bucală – aici alimentele sunt mărunțite cu ajutorul dinților și limbii și sunt amestecate cu saliva. Cavitatea bucală este delimitată de 5 pereți: unul anterior – buzele, doi laterali – obrajii, unul inferior – planseul bucal și unul superior – bolta sau valul palatin.

  esofag – parte a tractului digestiv, esofagul este un tub musculomucos, lung de 25-30 cm cu funcția de transport a hranei și care leagă faringele de stomac. Pereții săi musculari produc contracții ondulatorii, care ajută la transportarea alimentelor

  stomac- aici hrana este transformată în pastă, cu ajutorul acizilor existenți la nivelul stomacului.

Stomacul este porțiunea cea mai dilatată a tubului digestiv. El are o mare importanță fiziologică, iar prin numeroasele afecțiuni pe care le poate prezenta, dobândește și e deosebit de mare importanța clinică.

Descrierea tradițională a stomacului din manualele de anatomie se bazează pe prezentarea conformației sale exterioare.

Forma, dimensiunile, situația stomacului prezintă extrem de numeroase variații individuale. Aceste variații sunt datorate constituției , vârstei, sexului, perioadelor funcționale, poziției corpului, stării organelor învecinate, presei abdominale și altor factori.

Se descriu trei tipuri fundamentale de stomac:

la indivizii normostenici are forma unui J majuscul sau a unui cârlig

la indivizii hiperstenici are forma unui corn de bou

la indivizii astenici stomacul este alungit

La nou născut umbra gastrică se îngustează progresiv, la el nu gasim dilatarile portiunilor pilorice datorate antrului și canalului piloric.

La femei portiunea verticală este mai alungită și cu o ușoară presiune pe curbura mare.

Linia de separare între esofagul tubular și stomacul sacular este dată de orificiul cardial; separația între stomac și intestinul subțire este marcată de orificiul piloric și corespunde sfincterului piloric; la exterior este șanțul duodeno-piloric.

Stomacului i se descriu: două margini, doi pereti și doua orificii.

În stare de umplere moderată, stomacul are urmatoarele dimensiuni: lungimea 25 cm, lațimea maximă între cele doua curburi 12 cm; grosimea masurată între cei doi pereti 8 cm.

Stomacul gol masoara 18 cm în lungime, 7 cm în lațime, 0 cm în grosime, deoarece pereții sunt aplicați unul peste celalalt.

Capacitatea mijlocie a stomacului este de 1300cmc.

Stomacul gol sau contractat poate avea uneori dimensiuni atât de reduse și o formă atât de schimbată, încât seamănă cu colonul transvers. El de poate ascunde sub ficat sau sub diafragmă și este greu de găsit.

Stomacul se gasește la etajul abdominal superior și corespunde epigastrului și hipocondrului stâng. El este ascuns în cea mai mare parte de bolta diafragmei și de ficat.

1.2.TRACTUL GASTROINTESTINAL INFERIOR

Tractul gastrointestinal inferior este format din:

intestinul subtire – reprezintă segmentul aparatului digestiv, situat între stomac și intestinul gros. Aici sunt absorbite majoritatea lichidelor și mineralelor din mâncare.

Intestinul subțire este porțiunea canalului alimentar cuprinsă între stomac și intestinul gros. El are un important rol funcțional. Aici se face digestia intestinală, în decursul căreia conținutul intestinal suferă acțiunea sucului intestinal, a celui pancreatic și a bilei. Tot la acest niveîntre cele doua curburi 12 cm; grosimea masurată între cei doi pereti 8 cm.

Stomacul gol masoara 18 cm în lungime, 7 cm în lațime, 0 cm în grosime, deoarece pereții sunt aplicați unul peste celalalt.

Capacitatea mijlocie a stomacului este de 1300cmc.

Stomacul gol sau contractat poate avea uneori dimensiuni atât de reduse și o formă atât de schimbată, încât seamănă cu colonul transvers. El de poate ascunde sub ficat sau sub diafragmă și este greu de găsit.

Stomacul se gasește la etajul abdominal superior și corespunde epigastrului și hipocondrului stâng. El este ascuns în cea mai mare parte de bolta diafragmei și de ficat.

1.2.TRACTUL GASTROINTESTINAL INFERIOR

Tractul gastrointestinal inferior este format din:

intestinul subtire – reprezintă segmentul aparatului digestiv, situat între stomac și intestinul gros. Aici sunt absorbite majoritatea lichidelor și mineralelor din mâncare.

Intestinul subțire este porțiunea canalului alimentar cuprinsă între stomac și intestinul gros. El are un important rol funcțional. Aici se face digestia intestinală, în decursul căreia conținutul intestinal suferă acțiunea sucului intestinal, a celui pancreatic și a bilei. Tot la acest nivel se efectuează și fenomenele de absorbție.

Datele privind lungimea intestinului diferă destul de mult de la un autor la altul(între 2,5m si 9-10m). Lungimea medie se situează în jurul cifrei de 5-6 m și depinde de starea de contracție a stratului longitudinal al tunicii musculare

Prezintă o serie de inflexiuni, numite anse intestinale și este format din 3 părți:

-duoden – segment inițial al intestinului subțire cu lungime de 25 – 30 de cm si formă de potcoavă deschisă, ce leagă stomacul de jejun. Aici începe procesul de digestie a mâncării, rolul duodenului fiind acela de a neutraliza aciditatea din hrană.

-jejun – partea centrală a intestinului subțire, fiind situat între duoden și ileon. Rolul lui este de a absorbi substantele nutritive

-ileon – ultima parte a intestinului subțire. Aici are loc absorbția nutrienților rezultați în urma digestiei.

intestinul gros – parte a aparatului digestiv, cuprins între intestinul subțire și anus. 

Intestinul gros are in medie o lungime de 1,60m; diametrul lui este de 7 cm la origine și descrește spre porțiunea terminală la 3-3,5 cm.

Intestinul gros înconjoară ca o ramă intestinul subțire

Aici are loc absorbția apei și a mineralelor neabsorbite.

Intestinul gros este format din:

cecum (cecul) – prima parte a intestinului gros, situat între ileon și colon. De cecum este atașat apendicele. În cecum se află flora intestinală.

colon (colon ascendent, colon transvers, colon descendent, colon sigmoid) – aici este absorbită apa rămasă în alimente

rect – canal cu pereți musculoși unde sunt depozitate materiile fecale

anus – partea finală a rectului, folosit pentru eliminarea materiilor fecale

1.3.ORGANE ANEXE

Organele anexe aparatului digestiv au rol doar în digestie.

Acestea sunt ficatul, vezica biliară și pancreasul.

–     ficat – produce bila, neutralizează toxinele din organism, prelucrează și depozitează numeroase vitamine și o serie de microelemente esențiale;

-vezica biliară (colecistul) – rezervor temporar al bilei. Este unită cu ficatul, de unde primește bila, și cu duodenul, unde eliberează bila, necesară digestiei grasimilor

-pancreas – organ care îndeplinește două funcții majore: exocrină (produce sucul pancreatic care conține enzime digestive) și endocrină (produce mulți hormoni importanți,incluzând și insulina).

Fig. 1- Anatomia aparatului digestiv

CAPITOLUL 2

LAXATIVE ȘI PURGATIVE

Laxativele sunt substanțe care provoacă eliminarea unuia sau mai multor scaune de consistență normală, fie prin creșterea tranzitului intestinal, fie prin lubrifiere și emulsionare. Se vor deosebi de purgative care au o acțiune mai intensă, uneori mai drastică, provocând eliminarea de scaune moi sau chiar apoase.

Laxativul este format din compuși chimici care irită peretele intestinal, forțând astfel mușchii colonului să se miște mai repede, pentru a facilita defecația. Folosirea frecventă a laxativelor slabește tonusul muscular al colonului. Acesta devine astfel leneș, iar miscările intestinale devin mai putin frecvente iar după o scurtă perioadă folosirea laxativului devine o necesitate.

Laxativele au două proprietăți comune: nu se metabolizează în tractul gastrointestinal și nu se absorb din intestin, eliberându-se ca atare odată cu scaunul.

Nu doar în tară, ci peste tot in lume, laxativele sunt unul dintre cele mai inutile și totusi cele mai folosite medicamente.

Acestea pot cauza, din nefericire, complicații și diferite boli. Faptul că laxativele pot fi obținute din farmacii fără rețetă nu face decât să înrăutățească lucrurile.

Laxativele sunt extrem de nocive pentru sănătatea noastră, mai ales în ceea ce privește felul lor de a acționa.

Unul din cele mai mari riscuri este deshidratarea, cauzată de aportul scăzut de fluide.

Un alt efect nociv îl constituie încapacitatea de a acumula cantitatea normală de apa, deoarece tranzitul accelerat al alimentelor nu permite acest lucru. Această stare duce la deshidratare, iar lipsa apei poate cauza deteriorări ale țesuturilor oriunde în organism.

Nociva este limitarea absorbției mineralelor prezente în apă și atât de necesare organismului.Vitaminele și mineralele pot fi absorbite din organism numai prin digestie. Astfel pot aparea disfuncții, deoarece sistemul imunitar nu mai funcționează la fel, crescând de asemenea riscul apariției unor infecții.

Folosirea laxativelor poate afecta și peretele intestinal, rănirea acestuia generand un risc crescut de cancer de colon.

Pe lână cele enumerate mai sus, folosirea frecvență a laxativelor poate cauza urmatoarele complicații: starea generală de slăbiciune, letargie, greață, infecții intestinale, vedere încețoșeată, dureri abdominale acute și frecvente, diaree cronică sau constipație, flatulență excesivă și balonare, afecțiuni ale rinichilor, aritmie cardiacă și alte afecțiuni la nivelul organelor interne.

În pofida tuturor acestor riscuri pentru sănătatea noastra, mulți oameni folosesc laxative doar pentru ca sunt ușor de obținut și usor de folosit, chiar dacă nu sunt de mare ajutor.

2.1. BAZE FIZIOPATOLOGICE

FUNCȚIA MOTORIE INTESTINALĂ

Este asigurată de activitatea motorie a mușchilor netezi intestinali, reglată de:

-SNV (plexurile intramurale și sinapsele neuro –efectoare)

Parasimpatic –stimularea mușchilor cavitari și relaxarea sfincterelor

Simpatic-relaxarea muschilor cavitari si contractia sfincterelor

mecanisme nervoase reflexe conținutul intestinal (volum, compoziție, consistentă) influențează baro si chemoreceptorii.

Defecația este asigurată prin mecanism reflex(pe calea parasimpaticuluisacrat) și voluntar. Normal intestinul subțire este evacuat la 6-8 ore de la ingestia alimentelor, resturile digestive ajung în rect după 20-24 ore, de la ingestie.

CONSTIPAȚIA

Este un sindrom manifestat prin întârzierea tranzitului intestinal, cu scaune la intervale mai mari față de normal(1-2/săptămână), fecale cu consistență crescută și dificultate de defecație.

Fiziopatogenia constipației: hipotonia cu hipokinezia colonului sau invers, hipertonia spastică a colonului și/sau tulburări de defecatie.

Cauzele constipației pot fi diverse:

Funcționale

Pasagere (alimentație fără fibre vegetale și puține rezidii);

Habituale (lipsa educației în sensul formării refluxului pentru scaun regulat distonii neurovegetative cu predominanță simpatică);

Constipația rectală (consecința neevacuării scaunului atunci când resturile alimentare trec din sigmoid în rect prin stimularea baroreceptorilor se manifestă reflexul rectal de defecație, în timp refluxul de defecare se atenuează și constipația devine cronică);

leziuni ale plexului mezenteric (congenitale sau dobândite)

mecanice(tumori, stenoze, malformații congenitale la nivelul signoidului)

Clasificarea etiologică a constipației(C):

C de etiopatogenie cunoscută

C idiopatică (habituală)

Constipația cronică antrenează alte tulburări:

hemoroizi dureroși(inflamația venelor hemoroidale);

fisuri rectalesau anale cu sângerări;

astenie(consecinta absorbției toxinelor colibacilare, datorită stagnării în intestin)

Epidemiologie: Constipația devine semnificativă statistic la vârste peste 65 ani(5-7%). Este mai frecventă la femei comparativ cu bărbații.

2.2.BAZE FARMACOCINETICE

Farmacocinetica este o ramură a farmacologiei care studiază soarta medicamentelor în organism, de la administrare până la eliminare. Etapele farmacocineticii se derulează simultan, realizând un sistem unitar. Absorbția reprezintă procesul de pătrundere a medicamentului de la locul administrării în circulația sangvină. Distribuția reprezintă transportul medicamentului în sânge și trecerea lui în țesuturi. Metabolizarea constă în modificarea structurii chimice a moleculei inițiale a medicamentului, cu realizarea în general a unei inactivări a acestuia. Eliminarea constă în excreția medicamentului și a metaboliților acestuia. Viteza de desfășurare a acestor etape ale farmacocineticii este caracteristică fiecărui medicament în parte, deci fiecare substanță are un profil farmacocinetic specific.

a.PURGATIVELE IRITANTE

– stimulează peristaltismul. Sunt indicate mai ales când este necesară evacuarea rapidă a intestinului. Uleiul de ricin se administrează în doză de 15-30 g și produce efect în cca 1-3 ore.Provoacă rareori colici intestinale. Substanțele active numai în colon își produc efectul după cca 8 ore.

Purgativele antrachinonice sunt reprezentate de câteva produse vegetale: frangula (scoarța de crușin),aloe, senna. Se elimină prin lapte și pot provoca uneori diaree la sugari.

Crușinul intră în preparatele Carbocif, Cortelax, Normoponderol, iar senna în Regulax, Rixative, Tisasen. Substanțe sintetice: fenolftaleina(Ciocolax), bisacodilul(Dulcolax) și sodiu picosulfat (Dulcopic)

b.PURGATIVELE OSMOTICE (SALINE)

– sunt săruri care se absorb în mică măsură, rămânând în intestin, unde rețin apa prin osmoză. Provoacă eliminarea de scaune lichide la 1-3 ore de la administrare. Se folosesc pentru evacuarea rapidă a intestinului (înaintea examenului radiologic, intervenții chirurgicale și în unele intoxicații. Sulfatul de magneziu(sarea amară) se administrează în doză de 15 g, dizolvat cu multă apă. Trebuie evitat la copii mici. Asemănător acționează sulfatul de sodiu(sarea Glauber).

Lactuloza (Duphalac) este o dizaharidă sintetică,care fermentează în acid acetic și lactic, indicată în tratamentul constipației produse de opioide și al encefalopatiei hepatice, pentru scăderea amoniemiei.

Macrogolii sunt polietilenglicoli cu lanț lung, chimic inerți, care nu se absorb din tubul digestiv, intrând în preparatele Forlax, Fortrans,alături de amestecuri de electroliți pentru a nu tulbura echilibrul ionic.

Hexitoli: manitol, sorbitol.

c.LAXATIVELE DE VOLUM

– cuprind fibre vegetale nedigerabile care cresc conținutul colonului, stimulând ca urmare peristaltismul.

Exemple:triticum(Diom Fibra) adică tărâța de grâu, psyllium obținută din păstaia semințelor de Ispaghula în preparatul Mucofalk-orange sau Mucofalk-apple, o serie de alimente: pâinea integrală,smochinele,curmalele.

d.LAXATIVELE LUBREFIANTE

– acționează prin înmuierea scaunului și prin favorizarea progresiei conținutului intestinal. Docusatul(Sintolax) are efect slab, care se evidențiază după 2-3 zile. Uleiul de parafină administrat oral înmoaie scaunul. Doza este de 30 g. Nu se asociază cu docusatul, deoarece acesta îi favorizează absorbția, cu formarea de parafinoame.

e.CU ACȚIUNE RECTALĂ

– acționează prin iritarea mucoasei rectale și declanșarea reflexului de defecație. Se folosesc supozitoarele de glicerină(pentru adulți și pentru copii)

Absorbție intestinală parțială: purgative saline, antracenozide, fenolftaleina(ciclu enterohepatic)

Bisacodil -absorbția preparatului din tractul gastrointestinal este minimă. Efectul se dezvoltă peste 15-60 minute după administrarea rectală.

2.3.BAZE FARMACODINAMICE

Definiție:

Laxativele și purgativele sunt medicamente cu acțiune locală la nivelul intestinului, utile în tratamentul constipației.

Laxativele produc un scaun normal, ca aspect și consistentă. Latența=8-12 ore.

Purgativele provoacă eliminarea întregului conținut intestinal, prin mai multe scaune repetate (solide, semisolide, apoi apoase). Latența = 2-6 ore. După efectul purgativ (golirea completă a intestinului) urmează 1-3 zile fără scaun.

Unele purgative sunt laxative la doze mici.

Mecanisme de acțiune:

Accelerarea motilității gastrointestinale, prin stimularea chemo- sau baroreceptorilor (direct sau prin mărirea volumului conținutului intestinal)

Fluidificarea conținutului intestinal prin:

-creșterea secreției active a electroliților și apei, în lumenul intestinal

– antrenarea și reținerea apei în intestin, prin forțe osmotice sau hidrofile

Lubrefierea mucoasei intestinale și înmuierea scaunului;

Intervenția prin hormoni digestivi (colecistochinina)

Clasificare după mecanismul acțiunii:

Laxative de volum (măresc conținutul intestinal)

Substanțe mucilaginoase, polizaharide nedigerabile, naturale și sintetice (agar-agar din algele Gelidium, mucilag din alga Carrageen, semințe de in, ispagula= semințe de Psyla, metilceluloza, carboximetilceluloza)

Fibre vegetale nedigerabile(triticum=tărâțe de grâu);

B. Purgative osmotice(fluidifică și cresc volumul conținutului);

Saline: săruri de magneziu(sulfat, citrat); alte săruri(sulfat de sodiu, fosfat disodic, tratat de sodiu si potasiu)

Lactuloza (dizaharid sintetic);

Macrogoli(M4000)

C. Purgative de contact, stimulatoare iritante (stimulatoare, directe de contact, ale peristaltismului intestinal):

Ale intestinului subțire (ulei de ricin, rezine:Jalapa, Scamonea, Podofilina);

Ale intestinului gros:

-antracenozide(din specii vegetale: crusin, revent, aloe vera, sena);

-derivați de difenilmetan(fenolftaleina, bisacodil, oxifenisatina);

-sulf;

D. Laxative lubrefiante și emoliente(înmoaie conținutul intestinal)

-ulei de parafina, docusat;

E. Laxative pentru uz rectal(administrate intrarectal)

Fosfat monosodic și disodic, citrat de sodiu, sorbitol, docusat, glicerina

BAZE FARMACOTERAPEUTICE

Indicațiile purgativelor (timpul optim de administrare: dimineața pe nemâncate):

Constipație acută;

Intoxicații;

După antihelmintice (pentru grăbirea eliminarii viermilor intestinali)

Înainte de examenul radiologic al tubului digestiv și preoperator.

Indicațiile laxativelor(timpul optim de administrare: seara, înainte de culcare):

Constipație cronică

Ușurarea defecației la bolnavii cu risc, la care trebuie evitat efortul de defecare (cardiovasculari, hernie inghinală, fisuri anale, hemoroizi, colon iritabil, bolnavi la pat etc)

În constipația cronică, laxativele se asociază cu măsuri igienico-dietetice:

alimente bogate în fibre vegetale(pâine integrală, legume, fructe), piure de fructe la copii, dietă bogată în lichide

mișcare, exerciții fizice

Sunt preferabile laxativele și purgativele care scad consistența fecalelor, de rezervă purgativele iritante ce cresc direct motilitatea intestinală.

Laxativele de uz rectal sunt indicate în: fecaloame.

2.5.BAZE FARMACOEPIDEMIOLOGICE

Contraindicații:

– apendicită acută, abdomen acut, peritonită;

obstrucție intestinală;

sarcină, femeia ce alăptează (cele ce se absorb în circulația generală a mamei și difuzează prin placentă și în laptele matern).

Prudență la cardiaci (tratamentul îndelungat cu laxative-purgative induce hipokaliemie și crește toxicitatea cardiotonicelor).

Abuzul este contraindicat, deoarece poate induce "boala laxativelor" (colită severă și pierderi de apă, electroliți, vitamine).

Asocieri contraindicate:

cu antibioticele cu spectru larg (tendință la diaree).

2.6.CLASIFICAREA LAXATIVELOR

LAXATIVE DE VOLUM

Reprezentanți: substanțe mucilaginoase; fibre vegetale nedigerabile.

Substanțele mucilaginoase sunt polizaharide nedigerabile, hidrofile,ce se îmbibă cu apa din conținutul intestinal, consecințele fiind:

cresc volumul conținutului intestinal -—> stimulează baroreceptorii și cresc peristaltismul;

micșorează consistența conținutului și favorizează alunecarea;

efect emolient, calmant al mucoasei.

Fibrele vegetale nedigerabile acționează similar (1 g fibre reține cea 20 g apă).

Farmacotoxicologie:

Cantități mari produc:

flatulență;

obstrucție intestinală, rar (în cazul ingestiei de volume mult prea mici de lichide sau în stenoze).

Farmacoterapie și Farmacografie:

Toate indicațiile laxativelor sunt preferate la bolnavii cu ulcer gastro -duodenal. Târâtele de grâu sunt recomandate în tratament de lungă durată. Ispaghula, în doze de 3-4 g/zi.

Alimente cu efect laxativ de volum: pâine integrală, fructe ( prune, smochine, curmale, etc)…

2.7.CLASIFICAREA PURGATIVELOR

PURGATIVE OSMOTICE

Reprezentanți: saline, lactuloză, macrogoli.

SĂRURI DE MAGNEZIU

Mecanism:

Sunt săruri hidrosolubile dar cu absorbție digestivă redusă, care administrate în soluții hipertone, atrag apa și o rețin în lumenul intestinal, prin fenomenul de osmoză (ce se manifestă până la izotonizarea cu lichidul interstițial); consecințele sunt:

cresc volumul conținutului intestinal -—> stimulează baroreceptorii și cresc peristaltismul;

fluidifică conținutul —> favorizează eliminarea.

Sărurile de Mg + stimulează eliberarea de colecistochinină (hormon duodenal ce stimulează motilitatea intestinală și secrețiile intestinale și pancreatică).

Farmacotoxicologie: Funcție de sare și cationii absorbiți:

hipermagneziemie, cu efect deprimant SNC (în caz de insuficiență renală);

hipernatriemie, ce poate agrava o HTA sau insuficiență cardiacă;

hipocalcemie severă cu comă (în cazul fosfaților);

rar, iritații ale mucoaselor, cu grețuri și vomă (la soluțiile foarte concentrate).

Contraindicații: în insuficiență renală (cu toate că absorbția cationului Mg2+ este redusă per os).

Farmacoterapie și Farmacografie:

Indicațiile purgativelor și laxativelor tratament scurt. Sunt: purgative (la doze mari) și laxative (la doze mici); ex. MgS04 (= sarea amară) este purgativ la doze de 10 – 15 g și laxativ la 5 g.

LACTULOZĂ

Structura chimică.: dizaharid sintetic

Mecanism: p.o. nu se absoarbe și ajunge în colon unde este transformată de bacterii în acid lactic și acid acetic, care acționează ca laxative osmotice și diminuă flora bacteriană producătoare de amoniac; reglează un scaun normal.

Ftox.: diaree și flatulență (la doze mari).

Ca laxativ 10-30 g/zi;

în encefalopatia hepatică, 60-100 g/zi fracționat în trei prize.

Copii: 2,5-7,5 g/zi.

MACROGOLI

Str. chimică: polimeri de condensare ai oxidului de etilen și ai apei.

Propr. fizico-chimice.: inerți chimic; vâscozitatea crește și higroscopicitatea scade cu creșterea greutății moleculare (indicată prin numărul însoțitor; de ex. M 4000).

Fdin.: Laxativ osmotic, fără perturbarea echilibrului hidroelectrolitic.

RA: diaree și dureri abdominale (la doze mari).

CI: colită ulceroasă, dureri abdominale nediagnosticate.

Indicație: constipație cronică funcțională, la adult.

Posologie: 1 plic a 10 g M4000 se dizolvă într-un pahar cu apă;

3-4 plicuri/zi până la apariția efectului (primul scaun), apoi tratamentul de întreținere cu 1-2 plicuri/zi.

PURGATIVE STIMULATOARE ALE PERISTALTISMULUI INTESTINAL

(Purgative iritante, de contact)

Clasificare:

ale intestinului subțire (ulei de ricin, rezine);

ale intestinului gros (antracenozide, derivați de difenilmetan, sulf)

Mecanism:

Irită mucoasa intestinală, declanșând reflexe vegetative, cu următoarele consecințe:

– cresc peristaltismul intestinal;

– cresc permeabilitatea mucoasei și secreția activă a electroliților și apei spre lumenul intestinal, fluidificând conținutul și favorizând eliminarea.

Uleiul de ricin este metabolizat sub acțiunea lipazei pancreatice la acid ricinoleic, care este metabolitul activ, ce stimulează chemoreceptorii.

Sulful, ajuns în intestinul gros, sub acțiunea florei saprofite, este redus la hidrogen sulfurat, care este stimulator fiziologic al peristaltismului colonului.

Antrachinonele acționează la nivelul colonului, prin metaboliții activi (ex emodina, acidul crisofanic), eliberați din glicozidele precursoare, sub acțiunea florei intestinale. Stimulează secreția de electroliți și apă precum și peristaltismul.

Bisacodilul este un prodrog transformat la metabolitul activ în intestinul subțire. Este administrat în forme farmaceutice enterosolubile.

Farmacotoxicologie: La administrare prelungită:

iritația mucoaselor, cu diaree și colici abdominale (în special rezinele vegetale);

hipokaliemie, cu astenie;

"boala laxativelor" (deshidratare cu scădere ponderală, astenie datorată hipokaliemiei);

"colon catartic" (consecință a unor leziuni histologice mai profunde, care pot afecta chiar plexul mienteric);

reacții alergice, sub formă de erupții cutanate pigmentare (fenolftaleina);

efect toxic hepatic (oxifenisatina);

efect teratogen (podofilina).

Contraindicații: asocierea cu diuretice (se potențează pierderile hidro – electrolitice și hipokaliemia).

Farmacoterapie și Farmacografie: Indicațiile purgativelor Se prescriu în doză unică sau pentru o durată foarte scurtă.

Uleiul de ricin (din semințele de Ricinus comunnis) este bine suportat de copii, bătrâni, debili; doza/l este 15 -30 ml (adulți), 5-15 ml (copii > 2 ani), 1-5 ml (copii 1-2 ani).

Bisacodil în doze de 5-10 mg, seara.

Derivați de difenilmetan

LAXATIVE EMOLIENTE ȘI LUBRIFIANTE

Reprezentanți: ulei de parafină, docusat

Mecanism:

– Formează un film la suprafața mucoasei, cu efect emolient protector pentru mucoase și
lubrefiant, favorizând înaintarea conținutului intestinal;

înmoaie conținutul intestinal și favorizează propulsia lui. Docusat (= dioctilsulfosuccinat de sodiu):

are efect tensioactiv;

favorizează emulsionarea grăsimilor, contribuind la îmbibarea bolului fecal cu grăsimi și apă și la înmuierea acestuia;

diminuă absorbția apei la nivelul jejunului (scădere de până la 80%), stimulează secreția și fluidifică astfel conținutul intestinal.

Farmacotoxicologie:

Funcție de substanță:

Uleiul de parafină, administrat zilnic, mult timp induce hipovitaminoze (scade absorbția vitaminelor liposolubile: A, D, K); Atenție! întârzie vindecarea după operații de hemoroizi;

Docusat crește difuziunea intracelulară la nivel intestinal și hepatic, potențând acțiunea și toxicitatea hepatică a unor substanțe asociate (ex. crește toxicitatea hepatică a oxifenisatinei).

Ulei de parafină, doza /1 este 15 – 3o ml, seara la culcare.

Docusat doza este de 100-500 mg/zi în 2-3 prize.

Exemple de laxative și purgative care se află pe piață:

EMOLIENTE:

AGAROL, emulsie

MIL-PAR, susp. Int.

SINTOLAX, drajeuri

PARAGEL, oleum parafinum

LAXATIVE DE CONTACT

DULCOLAX, drajeuri, supozitoare

Drageuri a 5 mg de bisacodil/drajeu.

Supozitoare a 10 mg de bisacodil/supozitor.

Indicații:

Toate formele de constipație, favorizează evacuarea când există dureri, ex hemoroizi; pre – și post – operator; pregătirea colonului pentru examene endoscopice.

Contraindicații:

abdomen acut chirurgical

Avertismente, precauții

În timpul primelor trei luni de sarcină.

La copii sub 4 ani trebuie consultat medicul înaintea administrării Dulcolax.

Efecte adverse

Ocazional disconfort abdominal

Dozare, administrare

Oral:Administrarea concomitentă a antiacidelor (de exemplu, bicarbonat de sodiu) trebuie evitată.

Adulti: 2 drajeuri seara la culcare sau cu o jumătate de ora înaintea mesei de dimineață pentru un efect în aproximativ 5 ore.

Copii în vârstă de 4 ani și peste: 1 drajeu.

Rectal: Supozitoarele pot fi utilizate pentru a obține o evacuare în scurt timp de la administrare.

Adulți: Doza normală este de un supozitor de 10 mg. Cu rezultat în aproximativ 30 de minute.

LAXADIN, comprimate

Compoziție: Comprimate filmate- 5 mg bisacodyl (cutie cu 50 buc.).

Indicații

Toate tipurile de constipație

Pregătirea pentru radiografii abdominale și proctoscopii.

Mod de administrare

Adulți: 2-3 comprimate în timpul mesei.

Copii mai mari de 6 ani: 1/2 comprimat în timpul mesei.

Precauții

consumul de lichide

scăderea absorbției altor preparate (ex. Anticoncepționale orale).

Reactii adverse: hipersensibilizare la produs, colică abdominală, flatulentă.

Contraindicații

Hipersensibilitate la preparat, abdomen acut chirurgical, greață, vărsături, dureri abdominale, simptome de apendicită, ocluzie intestinală și rectoragii de cauză necunoscută.

STADALAX, drajeuri

Indicații

Toate formele de constipație,

hemoroizi,

pre și post operator,

pregătirea colonului pentru examene endoscopice
Contraindicații

abdomen acut chirurgical

Reacții adverse- disconfort abdominal

Mod de administrare

Oral:Adulți: 2 drajeuri seara la culcare sau cu o jumătate de oră înaintea mesei de dimineață pentru un efect în aproximativ 5 ore.

Copii în vârstă de 4 ani și peste; 1 drajeu

REGULAX, cuburi masticabile

Compoziție

1 cub Regulax conține: 0,71 g frunze de Senna și 0,30 g fructe de Senna. Adjuvanți: Propilenglicol, parafina semifluidă, monostearat de glicerol, adeps solidum, acid sorbic, zahăr invertit, sorbitol, gem de prune, pastă de smochine, aromatizanți.

Indicații

Constipație cu defecații rare sau/și cu scaune de consistență crescută,

motilitate intestinală scăzută.

Contraindicații

ocluzia intestinală (ileus),

boli inflamatorii acute ale intestinului

dureri abdominale de origine necunoscută,

la copii sub 12 ani.

sarcină si alăptare.

Reacții adverse

crampe gastrointestinale

În cazul administrării de lungă durată sau al consumului exagerat de laxative, pot apărea: eliminări electrolitice crescute, în special de potasiu; albuminurie sau hematurie; depozitarea de pigmenți coloranți în mucoasa.

Administrare

seara înainte de culcare, la adulți: 1 cub, și la copii peste 12 ani: 1/4 – 1/2 de cub, mestecându-se bine. Efectul se obține după circa 8 ore.

LAXATIN, drajeuri

Drajeuri cu extract de Frangula 65 mg, fenolftaleina 32 mg, sulfat de stricnina 0,65 mg, sulfat de atropină 0,29 mg

Acțiune terapeutică:

Laxativ și purgativ prin Frangula și fenolftaleina ; stricnina favorizează efectul laxativ; atropina impiedică spasmele dureroase ale colonului.

Indicații: Constipație funcțională.

Administrare: 1-2 drajeuri seara la culcare.

X-PREP, sol.int

Indicații: ameliorarea constipației sau eliminarea ei.

Contraindicații:

Diabet

alergie la ingredien

vărsături,dureri la sotmac sau blocaje, constipație severă, sarcină, alăptare.

MIDRO TEA, pulberi vegetale

Indicații: reglarea tranzitului intestinal.

Compoziție:
Frunze de Senna, chimion, frunze de mentă, rădăcină de lemn dulce, flori de nalbă, frunze de fragi.

Administrare: 1/4 până la cel mult o măsură înainte de a merge la culcare. Se mestecă sau se înghit dizolvate în apă. Efectul apare după circa 8 ore.

EUCARBON, comprimate

Indicații terapeutice:

constipației ocazionale,

adjuvant în tratamentul tranzitului intestinal încetinit, meteorismului, flatulenței, hemoroizilor.

Administrare
Adulți și copii de peste 15 ani: 1-2 comprimate * 1-3 ori/ zi

Contraindicații
– Boli intestinale inflamatorii,

-cancer colorectal,

– sângerări rectale nediagnosticate,

-obstrucție intestinala.
– Dureri abdominale de cauze nedeterminate, suspiciune de ulcer gastric sau duodenal.

-Constipație cronică.

-Copii sub 10 ani.

CARBOCIF, comprimate

Compoziție: sulf sublimat 50 mg, bila de bou 20 mg, fenolftaleina 30 mg, cărbune medicinal 169 mg, extract uscat de Frangula 50 mg, atropina sulfat 2 mg, ulei de anis 1,8 mg, ulei de menta 1,8 mg (cutie cu 50 buc.).
Indicații

Constipație functională

Mod de administrare: 1-2 comprimate înainte de culcare.

Contraindicații :

Colopatii obstructive,

ocluzie intestinala,

apendicită,

boli inflamatorii ale colonului,

dureri abdominale de cauză neprecizată,

glaucom cu unghi îngust,

adenom de prostată cu retenție urinară,

alergie la fenolftaleină;

se va evita în timpul sarcinii, alăptarii și la copii;

se va evita folosirea îndelungată.
Reacții adverse:

dureri abdominale,

uscăciunea gurii,

dificultate în micțiune (la prostatici);

folosirea abuzivă poate provoca iritația cronică a colonului, mergând până la colită;

rareori hipersensibilitatea la fenolftaleina (eritem pigmentar fix) și fotosensibilizare.

BEKUNIS, drajeuri

Compoziție:frunze și păstaile plantei Senna

Indicații:constipația

RIXATIVE, pastă

Compozitie Folium Senna în pastă de fructe (prune și mere).

Indicații

constipația croniă, care nu raspunde la alte purgative mai blânde.

pregătirea preoperatorie

pregătirea intestinului pentru examen radiologic sau endoscopic.

Contraindicații

inflamații severe ale intestinului, în suspiciune de ocluzie intestinală, în ileus paralitic, cât și în cazul pacienților cu dureri abdominale,

greață sau vomă.

copii sub 5 ani

în timpul graviditătii

Efecte secundare

Colici abdominale,

diaree (în caz de supradozare),

manifestări alergice la persoane sensibile.

Folosirea repetată și îndelungată poate provoca dependență, manifestată prin atonie intestinală și pierderea de apa și electroliți, în special pierderea de potasiu (hipokalemie). Purgativele care conțin Senna determină o colorație roșie a urinei, când aceasta are o reacție alcalină.

Precauții

Administrare max 10 zile, în special în cazul persoanelor în vârstă.

în cazul diabeticilor (conține zahăr).

Administrare

1-2 lingurite seara, înainte de culcare. Se începe cu o linguriță și se crește progresiv. În cazul pregătirii intestinului: 150 mg în după amiaza zilei care precede examenul radiologic sau endoscopic.

CALIFIG, sirop

Indicatii:
Siropul Califig conține extract din smochine și are rol de ajuta organismul de a se menține în formă.
Adulti: 15-30 ml (1-2 linguri)
Copii 1-3 ani: 2,5-5 ml (o jumătate de linguriță)
Copii 3-6 ani: 5-10 ml (1-2 lingurițe)
Copii 6-15 ani: 7,5-15 ml (1-3 lingurițe)

CORTELAX, drajeuri

Compoziție: extract uscat de Frangula 150 mg, extract uscat de Rheum 150 mg; extract uscat de Cichorium 100 mg, extract uscat de Liquiritia 100 mg

Indicații

Constipație funcțională pregătirea pentru examenul radiologic,

endoscopie,

intervenții chirurgicale.

Mod de administrare-1-3 drajeuri seara la culcare.

Reacții adverse

Uneori diaree,

dureri abdominale,

congestie pelviană;

folosirea abuzivă poate provoca iritația cronică a colonului, mergând până la colită (eventual cu dezechilibre electrolitice, hipokaliemie).

Contraindicații

Boli inflamatorii ale colonului,

apendicită acută,

colopatii obstructive,

ocluzie intestinală,

dureri abdominale de cauză neprecizată;

sarcină,

Alăptare

copiii mai mici de 6 ani;

folosirea îndelungată

TISASEN, drajeuri

Compoziție: senozid A și B, 10mg pe tableta.

Indicații
– constipație

-înaintea examinari X raze,

-endoscopie

– preoperator.
Administrare
La adulți și la copii peste 12 ani 20 mg/zi seara la culcare. Ca purgativ doza zilnică este de 20 si 40 mg/zi seara la culcare.

Contraindicații

copii de 12 ani sau la tineri

hipersensibilitate la oricare din ingrediente,

greață , vărsături sau alte semne de apendicita (febră, dureri în fosa iliacă dreptă),

abdoment acut chirurgical,

fecalom,

dureri abdominale nediagnosticate.

Sarcină și lactație.

Reacții adverse

flatulenta sau dureri abdominale,

o tulburare functională a colonului.

Senozidele pot colora în galben brun sau roșu urina.

Interacțiuni

antiaritmice,

diuretice,

digitalice

corticosteroizi

NORMOPONDEROL, comprimate

Compoziție-Rhamnus frangula, Capsella bursa-pastoris, Taraxacum officinalis, Betula verrucosa, Cichorium intybus, Aetheroleum Foeniculi.

Indicatii-Obezitate, constipatie cronica.

Mod de administrare

Intern:

În obezitate, pentru persoanele cu greutate sub 70 kg-3 comprimate; pentru persoanele cu greutate peste 70 kg-4 comprimate, în doză unică, seara dupa orele 19, timp de 14 zile.

Cura cu Normoponderol va fi repetată după o pauză de 30 zile, 3-4 serii de tratament pe an.

În caz de constipație cronică, se vor administra 3-4 comprimate seara, la culcare, în doză unică, timp de 7 zile, după care încă 7 zile câte 3 comprimate.

Contraindicații-Sarcină, lăuze care alăptează, persoane cu vârsta înaintată.

RHAMNOLAX, comprimate

Compoziție Rhamnus frangula, Cichorium intybus, Aetheroleum Foeniculi.

Indicații

Constipație acută,

constipație cronică.

Mod de administrare

Intern:

ca laxativ, 2-3 comprimate seara, la culcare, în doză unică, sau 2 comprimate de 2 ori pe zi, timp de 14 zile;

ca purgativ, 4-5 comprimate seara, în doză unică, 2-3 zile, după care se continua cu 3 comprimate pe zi, până la 14 zile.

Contraindicații

Sarcină,

lăuze care alăptează,

hemoroizi,

abdomen acut.

LAXATIVE DE VOLUM

DIOMFIBRA, comprimate

GALCORIN, granulat

MUCOFALK –APPLE, granule suspensie

MUCOFALK-ORANGE, granule suspensie

LAXATIVE OSMOTICE

ANDREWS, comb.

FORTRANS,pulbere

LACTULOSE, sirop, sol.int.

TRANSULOSE, gel oral

DUPHALAC DRY, pulbere

DUPHALAC , sirop

FORLAX, pulbere

PRODUSE CU ADMINISTRARE INTRARECTALA

ENEMAX, sol. ext.

ALTE LAXATIVE

SUPOZITOARE CU GLICERINA , copii, adulti

CIOCOLAX, comprimate

CAPITOLUL 3

ABUZUL DE LAXATIVE ȘI PURGATIVE

3.1. BOLI PROVOCATE DE ABUZUL DE LAXATIVE ȘI PURGATIVE

Constipația

Constipația este definită de scaunele greu de trecut sau de eliminat, neregulate însoțite de dureri abdominale, dureri de spate și balonare abdominală.

Constipația se datorează mișcărilor intestinului rare care sunt dureroase sau dificile, sau scaunelor grele în consistență.

Frecvența intestinului poate varia de la trei ori pe zi la o dată pe săptămână în rândul persoanelor normale.

Cauzele comune ale constipației includ dietele sărace în fibre, medicamente, precum și anumite afectiuni medicale.

Dacă constipația este severă și nu răspunde la tratament la domiciliu, este însoțită de sângerare, dureri abdominale, greață și vărsături și scadere în greutate, sau dacă sunteți gravidă trebuie să consultați neapărat un medic.

Non-drogurile ca măsuri pentru constipație includ adăugarea de fibre la dietă, creșterea fluidelor, și exercițiile fizice regulate.

Pregătirile pentru constipație includ laxative, laxative lubrifiante, laxative stimulante, laxative saline, clisme și supozitoare.

Supra-utilizarea de laxative, în special laxativele stimulante, pot avea un efect dăunător asupra colonului și pot face mai rău constipației.

Măsuri pentru prevenirea constipației

1. Creșterea de fibre în dietă

legume,

fructe (cu coajă),

pâine din cereale integrale,

cereale integrale,

prune uscate,

porumb,

boabe întregi (cum ar fi boabe de fasole și fasole Pinto),

ovăz, tărâțe,

porumb,

orz.

suplimente de fibre

2. Creșterea consumului de lichide.

3. Exerciții regulate, cum ar fi mersul pe jos, înot.

Preparate utilizate în tratamentul constipației

Laxative uzuale

Laxativele sunt tratamentele cel mai frecvent recomandate pentru constipație și își pot face efectul în cel puțin 12 ore sau în cel mult 3 zile.

Unele laxative sunt derivate din surse naturale- agar-agar, psyllium, varec (alginate) și guma de plante.

Altele sunt compuși sintetici din celuloza- metilceluloza și carboximetilceluloza.

Laxativele acționează în mod similar. Ele se dizolvă sau se umflă în intestin, se lubrifiază și înmoaie scaunul, și îl ajută să treacă de tranzitul intestinal mai usor.

Beneficiile laxativelor:

Laxativele nu sunt absorbite din intestine în corp și sunt sigure pentru utilizarea pe termen lung. Ele sunt, de asemenea, sigure pentru pacientii vârstnici cu constipație.

Ele sunt utile la pacienții cu sindrom de colon iritabil, diverticuloza, și colostomies.

Unele laxative (cum ar fi guma de guar), sunt utilizate ca suplimente de fibre la pacienții a căror diete conțin fibre insuficiente. Consumul ridicat de fibre poate ajuta la controlul greutății și uneori la nivelul de colesterol din sânge.

Măsuri de precauție pentru utilizarea laxativelor

Fiecare doză de laxativ ar trebui sa fie luată cu cel putin un pahar plin (8 uncii) de lichid pentru a fi sigur și eficient.

Pacienții cu îngustari ale tractului digestiv (inclusiv stricturi esofagiene, strictura intestinală) nu ar trebui să utilizeze în vrac de formare a agenților fără aprobarea medicii lor, din cauza riscului de blocaj al intestinului sau esofagului.

Unii pacienți pot fi alergici la laxative sau la alte substanțe conținute în produs, cum ar fi coloranți sau îndulcitori artificiali.

Balonare, disconfort, și flatulență (gaze) pot fi neplăcute la unii pacienți.

Unele dintre aceste produse conțin zahăr. Pacienții cu diabet zaharat trebuie sa aleagă laxative fără zahăr.

Ele pot reduce absorbția anumitor medicamente aspirina, warfarina (Coumadin), si carbamazepina (Tegretol), și, de asemenea, pot reduce nivelul zaharului din sange.

Dedurizarea scaunului (emolient laxativ)

Ingredientul activ în cele mai multe dedurizări de scaun este un medicament numit docusate. Agenții conținuți de docusate nu stimulează sau cresc numărul de tranzit intestinal. Ele sunt folosite mai mult pentru a preveni constipația decât pentru a o trata. Laxativele sunt de obicei recomandate pentru pacienții care ar trebui să evite încordarea în timpul scaunului:

Pacientii care se recupereaza după intervenții chirurgicale abdominale, pelvine, sau rectale, naștere, sau un atac de cord, persoanele cu handicap grav tensiune arterială crescută sau hernii abdominale

pacientii cu hemoroizi și/sau fisuri anale. Înmuierea scaunului la acești pacienti poate ajuta la reducerea durerii în timpul defecarii.

Laxativele disponibile OTC includ Colace, Surfak și sunt produse în farmacie sau în magazine de-branded care conțin docusate. Unele preparate (de exemplu, Peri-Colace) combină un dedurizator de scaun cu un laxativ stimulent pentru a activa tranzitul intestinal.

Măsuri de precauție pentru utilizarea laxativelor

Laxativele sunt, în general, sigure și bine tolerate. Ele nu ar trebui să fie combinate cu ulei mineral, un laxativ lubrifiant, pentru că laxativele pot crește absorbția și toxicitatea de ulei mineral. Picăturile de ulei mineral absorbit în organism poate provoca inflamații în ganglionii limfatici, ficat și splină.

Laxative lubrifianți 

Uleiul mineral (lichid petrolatum) ușurează scaunul. Ca laxative, acesta este utilizat de către pacienții care trebuie să evite tensionarea (de exemplu, dupa hernie, intervenîii chirurgicale hemoroizi, atacuri de cord și naștere).

Măsuri de precauție pentru utilizarea laxativelor lubrifiante

Uleiul mineral ar trebui să fie evitat la pacientii care iau anticoagulante, cum ar fi warfarina (Coumadin). Acesta scade absorbtia de vitamina K de la intestine.

Uleiurile minerale nu ar trebui să fie luate în timpul sarcinii deoarece poate inhiba absorbția vitaminei și scăderea disponibilității de vitamina K la făt.

Uleiul mineral poate provoca scurgerile de secreții și alte conținuturi din gura și esofag, în plămâni, se numesc aspirație. Anumite persoane (de exemplu tineri, vârstnici, victimele accidentelor vasculare cerebrale, precum și cele cu dificultăți de înghițire), sunt predispuse la aspirație în special în timp ce dorm. Prin urmare, uleiul mineral nu trebuie administrat la culcare sau la persoanele care sunt predispuse să aspire.

Uleiul mineral ar trebui să fie folosit numai pentru perioade scurte de timp. O absorbție semnificativă de ulei mineral în organism poate să apară dacă este folosit în mod repetat, pe perioade lungite.

Laxativele stimulante

Laxativele stimulante induc miscările intestinului prin creșterea contracției și sunt eficiente atunci când sunt utilizate pe termen scurt. Exemple de laxative stimulante sunt Cascara aloe, compuși Senna, bisacodyl și ulei de ricin. Bisacodyl (Dulcolax, Correctol) este disponibil sub forma de pastile pe cale orală, ca un supozitor sau clisma. Forma orală durează de la 6 la 10 ore. Bisacodyl este utilizat frecvent în curățirea colonului de colonoscopii, Clisme bariu și intervenții chirurgicale intestinale. Bisacodyl nu ar trebui să fie luat pentru mai mult de o săptămână, și medicul ar trebui să supravegheze utilizarea repetată. Laxative stimulante sunt Senna (Ex-Lax, Senokot), Cascara Sagrada (Remedy naturii), și casanthranol. Aceste laxative sunt transformate de bacteriile din colon în compuși activi care stimulează apoi contracția muschilor colonului. După ce a luat aceste produse pe cale orală, mișcările intestinului apar de la 8 la 24 de ore. Utilizarea prelungită, cronică ale acestor laxative poate afecta mucoasa colonului. Uleiulde ricin (un ingredient de Concentrat Purge) este un stimulent laxativ lichid care functionează în intestinul subțire. El determină acumularea de lichid în intestinul subțire și promovează evacuarea intestinelor. Uleiul de ricin nu ar trebui sa fie luat cu alimente, deși sucul sau alte lichide aromatizate ajută la diminuarea gustului neplacut. Acest laxativ funcționează destul de rapid, de obicei, în decurs de 2 până la 6 ore. Uleiul de ricin este utilizat de obicei pentru a curăța un colon pentru operație, clisma cu bariu, sau colonoscopie. Absorbția de substanțe nutritive și minerale de către intestinul subțire poate fi afectată de utilizarea frecventă a uleiului de ricin. Prin urmare, acest medicament nu este recomandat ca tratament repetat pentru constipație.

Măsuri de precauție

Intensitatea acțiunii laxative stimulante este dependentă de doză. O doză mare de orice laxativ stimulant poate produce efecte adverse grave.

Efectele secundare includ crampe severe, pierderi de lichid și de deshidratare, tulburări electrolitice, cum ar fi nivelul scăzut de potasiu din sânge, și de malnutriție.

Pe termen lung, utilizarea de laxative stimulante poate duce la pierderea funcției colonului (colon cathartica). După ani și câteva decenii de utilizare frecventă a laxativelor stimulante, nervii din colon dispar încet, mușchii colonului se ofilesc, ăi colonul devine dilatat. În consecință, constipația devine din ce în ce mai rea și nu raspunde la laxative.

Laxativele Saline

Ingredientele active din laxativele saline sunt în mare parte magneziu, sulfat, citrat și ioni fosfati. Acești ioni trag apa în intestine. Suplimentul de apă înmoaie scaunul, crește presiunea în intestine și crește contracțiile intestinale. Fleet fosfo-Soda, lapte de magneziu și citrat de magneziu sunt exemple de laxative saline. Dozele orale de laxative saline ar trebui să fie luate cu unul până la două pahare de apă. Acestea își fac efectul de obicei în 1, 2, 3 ore de la consumare. Dozele mici sunt uneori recomandate pentru constipația ocazională, în timp ce dozele mai mari pot produce evacuarea completă a intestinului. Curățarea completă a intestinului este utilă în pregătirea pentru colonoscopie, sigmoidoscopie și clisma cu bariu.

Măsuri de precauție

Laxativele saline nu trebuie utilizate la pacienții cu insuficiență renală deoarece conțin săruri de magneziu sau fosfat. Acumularea în exces de magneziu și fosfat în sânge poate duce la toxicitate.Nici pacienții care suferă de insuficiență cardiacă congestivă, boli de rinichi și hipertensiune arterială, nu ar trebui să folosească laxative care contin sodiu.

Clisme și supozitoare

Clismele rectale și supozitoarele sunt utilizate frecvent pentru a curăța rectul și colonul sigmoid (partea de colon cel mai apropiat de rect). Clismele și supozitoarele sunt, de asemenea, utilizate pentru a calma constipația. Ele pot fi folosite împreună cu laxativele pe cale orală în curățirea colonului, în curs de pregătire pentru studii de clismă cu bariu. Clisme și supozitoare sunt docusate (Microenema), bisacodyl (Dulcolax SUPOZITOARE), și fosfat de sodiu (Fleet Enema). Aceste produse sunt destinate utilizării ocazionale.

Măsuri de precauție

Clismele Soapsuds pot provoca iritații rectale și, uneori, cangrenă rectală. Prin urmare, clismele soapsuds nu sunt recomandate.

Clisma poate provoca tulburari de lichide și electroliti în sânge dacă este utilizată pe o bază cronică.

Partea superioară a machetei

Partea superioară a machetei

Partea inferioară a machetei

Cele mai periculoase purgative sunt ceaiul de crușin și medicamentele pe bază de fenolftaleină, care produc leziuni pe colon

Tărâțele, zarzavaturile și fructele, cele mai bune pentru stimularea digestiei

„Alimentația deficitară înseamnă o cantitate mică de alimente vegetale, în special zarzavaturi și fructe. Acestea sunt bogate în componente celulozice, care nu sunt digerate în intestinul subțire. Ele ajung nedigerate în intestinul gros și acolo absorb apă și cresc în volum. În acest moment destind intestinul gros și se declanșează contracții care împing conținutul în orificiul anal. Toate aceste alimente bogate în fibre dietetice ajută la stimularea mișcărilor propulsive ale colonului. În momentul în care alimentația este săracă în vegetale și fructe, mișcările intestinului nu mai sunt stimulate”, explică prof. Opriu.

Medicul recomandă varza pregătită sub orice formă, fasolea verde, conopida, brocoli și dovleceii drept alimentele cele mai bune pentru stimularea mușchilor intestinului. Însă cea mai eficientă metodă de accelerare a procesului digestiei este administrarea zilnică a 15-20 grame de târățe de grâu. „Trebuie luate permanent. Astfel, dacă persoana are un aport corect de fibre dietetice, poate să mănânce și alimente ultrarafinate, însă fără a face excese”, susține prof. dr Alexandru Oproiu. În completare este recomandată pâinea neagră, cu graham sau secară.

Medicul spune că un alt factor cu impact major este activitatea fizică deoarece stimulează contracțiile și mișcările intestinelor.

BULIMIA

Bulimia este periculoasă pentru că nu se vede. În timp ce, în cazul anorexiei, acest lucru este evident, în cazul bulimiei, persoanele bolnave par a fi în plină formă deși în spatele unor aparențe, adesea se ascunde un adevărat infern, în care hrana este un adevarat drog pentru persoana bolnavă.

Bulimia reprezintă dereglarea alimentară cronică, cu accese de foame în timpul cărora bolnavii manâncă pe ascuns, cantități mari de mâncare, într-un timp scurt. Pentru a preveni creșterea în greutate, folosesc laxative sau diuretice, au perioade de restricții alimentare de tip anorexic, sau fac exercitii fizice epuizante. Sentimentul de vină, depresia sau dezgustul de sine sunt adesea asociate bulimiei.

Boala este în special femei (proportia este de 2 la 10), iar vârsta la care se manifestă deosebit de intens, este cea cuprinsă între 18 și 20 de ani.

Cauzele afecțiunii.

rezultatul factorilor sociali, psihologici și biologici,

factorul genetic poate avea o contribuție la declanșarea bolii.

dereglarile de natură psihică sunt mai frecvente în familiile celor care suferă de bulimie.

factorii sociali joacă un rol major, mai ales că, în unele medii, se pune accentul pe aspectul fizic.

Problemele în familie

respectul de sine

problemele legate de personalitate constituie

Este foarte greu de stabilit o cifră exactă a celor ce suferă de această boală, deoarece, cel mai adesea, comportamentul unui bulinimic este ținut secret.

Conform datelor existente, în țările industrializate, peste 1,5 la sută dintre femei suferă de bulimie, vulnerabile fiind în special elevele și studentele (4-8 la suta).

Simptomele

frica de a crește în greutate,

sentimentul de saturație în multe planuri,

problemele legate de aspectul fizic,

negarea propriului comportament,

perioade de post (nealimentare), urmate de perioade de supraalimentare,

obiceiuri și ritualuri de alimentare neobișnuite,

exerciții fizice în exces, chiar și în cazul în care greutatea corpului este normală,

cântărire frecventă.

Strategia controlului greutății

vomismente provocate,

utilizarea unor laxative și a unor diuretice,

practicarea intensivă a sportului. Persoana bolnavă este obsedată de corpul său, manifestând o preocupare exagerată, adesea obsesivă față de acesta, deși foarte des, greutatea sa este normală, ba chiar sub limitele normale.

Complicațiile bolii

tulburări frecvente ale ciclului menstrual,

complicatii dentare grave și adesea ireversibile,

alterarea musculaturii buco-faringiene.

probleme cardiace,

sanguine,

digestive,

hormonale,

probleme ale rinichilor și ale oaselor.

depresia și starea de agitație permanentă.

HIPOKALIEMIA este definită ca o valoare a potasiului sangvin sub 3.5mEq/l. Valorile normale serice sunt 3.5-5 mEq/l.

 Fiziopatologie: Potasiu este unul dintre cei mai important ioni ai organismului, fiind depozitat aproape în întregime intracelular (98%). În condiții normale există un raport între potasiul extracelular și cel intracelular; modificarea lui poate avea efecte cardiovasculare sau neuromusculare severe.

HIPOPROTEINEMIE

Diminuare anormală a proteinemiei (nivelul proteinelor în sânge) sub valoarea de 60 grame pe litru. Ea se manifestă printr-o topire a mușchilor și prin apariția de edeme.

Tratamentul său este cel al bolii în cauză.

Hipoproteinemie poate fi provocată de:

carență alimentară în proteine (kwashiorkor),

boală digestivă care diminuează absorbția alimentelor (intoleranța la gluten),

insuficiență a sintezei proteinelor (insuficiență hepatică severă)

pierdere a proteinelor (prin hemoragie, arsuri întinse, abuz de laxative iritante, sau din cauza unui sindrom nefrotic).

ANOREXIA NERVOASĂ

Anorexia nervoasă este o tulburare psiho – somatică sau psiho – fiziologică complexă, cu componente psihologice, neuro-biologice și socio-culturale.

Deficitul de zinc duce la o scădere a apetitului, care poate degenera în anorexie nervoasă, în tulburări de apetit și mai ales într-o inadecvată nutriție.

Din 1979 a fost folosit zincul în tratamentul bolnavilor de anorexie și a fost lansată de către Bakan. Cinci experimente au arătat ca zincul ameliorează scăderea ponderală din anorexie.

În 1994 un experiment a arătat că administrarea de zinc (14 mg/zi) a dublat rata masei corpului în anorexie.

Bolnavii își limitează greutatea corpului prin:

abținerea voluntară îndelungată de la hrană

abuzul de purgative, clisme și diuretice,

folosirea de substanțe anorexigene,

excesul de exerciții fizice.

Termenul de anorexie (fără "nervoasă") este sinonim cu „inapetență”, adică lipsa de apetit, lipsa de poftă de mâncare.

Anorexia nervoasă are un risc crescut de mortalitate – până la 10%.

Testele biologice ajută la diagnosticarea anorexiei.

Diagnosticul se bazează pe o combinație de comportamente, de credințe și experiențe relatate, precum și caracteristici fizice ale pacientului.

Anorexia nervoasă este diagnosticată de psihologi clinici, psihiatri.

Diagnosticarea anorexiei nervoase se face prin :

Refuzul de a menține greutatea corpului la nivelul sau deasupra greutății minime considerate normală pentru o anumită vârstă și înălțime

Teama de a crește în greutate sau de a se îngrășa (de a deveni supraponderal sau obez).

Tulburare în modul de a percepe greutatea și forma corpului, negarea gradului sever de slăbire.

absența a cel puțin trei cicluri menstruale succesive

alte tulburări de alimentație.

Există două tipuri de anorexie nervoasă:

Tipul restrictiv: în timpul episodului curent de anorexie nervoasă, persoana nu a avut comportamente regulate de accese de mâncare rapidă sau de eliminare sau purgație (adică de vărsături auto-provocate, de exerciții fizice exagerate sau abuz de laxative, diuretice sau clisme).

Tipul cu accese de mâncare rapidă sau tipul eliminator: vărsături auto-provocate, exerciții fizice exagerate sau abuzul de laxative, diuretice sau clisme

TETANIA

Tetanoa este caracterizată de contracturi musculare și se manifestă în două forme de afectiuni:

Prima, cea mai rară, poate fi consecința unei micșorări a concentrației de calciu sangvin (hipocalcemie), ca în cazurile rar observate de hipoparatiroidie, dar și unei diminuări a cantității de magneziu sau de potasiu (hipokaliemie), ori unei alcaloze, adică unui exces de baze (substanțe alcaline) în organism.

A doua formă de tetanie, mai frecventă, careia i se rezervă, în general, denumirea de spasmofilie și care mai este numită uneori tetanie normocalcemica, nu are o cauză precisa: pot fi incriminate deficite în magneziu sau calciu și factorii psihologici. Existența spasmofiliei ca afecțiune autonomă nu este unanim recunoscută.

Simptome și semne

crize episodice și simptome permanente, dar unul dintre aceste doua elemente poate fi atenuat sau absent.

contracturi musculare (contracții puternice și prelungite) ale mâinilor (degete strânse în formă de con), uneori ale picioarelor, mult mai rar ale feței. Semnul lui Trousseau, caracteristic, asociat cu crampe ale mâinii și cu o înțepenire a degetelor, care se străng sub forma "mâinii de mamos". În același timp, bolnavul se plânge de furnicături în maini, în picioare și în jurul gurii. Există crize grave, însă doar în forma cauzată de hipocalcemie, riscul fiind legat de spasmul laringelui, care antrenează o jenă respiratorie acută. Spasmofilia, uneori deranjantă, este întotdeauna benignă: crizele, mai putin accentuate, se limitează la o senzație de indispoziție și la câteva furnicături Ele au tendinta să se atenueze cu vârsta. Nu are loc pierderea conoștienței în timpul crizei, care încetează de la sine.

simptomele permanente, care persistă între crize, sunt crampele, furnicăturile, o anxietate, o insomnie sau o stare de oboseală.

Diagnostic – Percuția nervului facial din apropierea unghiului maxilarului poate provoca o contracție a buzelor. Aplicarea unui garou pe braț poate declansa semnul lui Trousseau (acces de contractura). Daca dozarea calciului sangvin nu pune în evidența nici un deficit, este probabil vorba de o spasmofilie.

Tratamentul depinde de forma de tetanie.

– Forma care are o cauză precisă este tratată în mod obligatoriu, la nevoie, de urgentă (injectie intravenoasa cu calciu).
– spasmofilia este uneori tratată prin prescrierea de calciu, de magneziu sau de vitamina d, asociate eventual, deși nu există vreo dovadă științifică privind eficacitatea acestui tratament.Se recomandă sa se respire într-un sac de plastic atunci cand începe criza, deschiderea sacului fiind aplicată în cel mai scurt timp posibil în jurul gurii, ceea ce ar impiedica instalarea alcalozei cauzate de hiperventilatie. În tratamentul de fond pot fi indicate psihoterapia sau administrarea unui anxiolitic.

Absorbtia de calciu și vitamina D- OSTEOPENIE

Osteopenia poate fi considerată o leziune precursoare osteoporozei.

Osteopenia este scăderea densității minerale osoase sub nivelul de referință, însă această scădere a densității minerale osoase nu este suficient de scăzută pentru a fi clasificată ca osteoporoză.

Factori de risc care pot determina osteopenia:

– bolile de nutriție(anorexia nervoasă și bulimia) sau problemele metabolice care nu permit organismului un aport suficient de vitamine si minerale

-chimioterapia utilizată în tratamentul cancerelor și steroizii utilizați în tratamentul foarte multor boli dintre care amintim bolile autoimune, astmul și bronhopneumopatia cronică obstructivă

-expunerea la radiatii fie în scop terapeutic pentru tratarea cancerului fie intamplător

Persoanele cu un risc mai mare de dezvoltare a osteopeniei:

persoanele mai slabe,

caucazienii și asiaticii,

persoanele sedentare sau cele care au un nivel redus de activitate fizică,

fumătorii,

consumatorii de bauturi acidulate

persoanele care consuma cantitati crescute de alcool.

DESHIDRATARE ȘI TULBURĂRI ELECTROLITICE

Dezechilibrul electrolitic reprezintă valoarea anormală a sodiului, potasiului și a altor electroliti din fluxul sanguin.

Sărurile din organism pot avea valori mai mici sau mai mari decât constanta normală.

Printre electroliti se numară: calciul, magneziul, potasiul și sodiul.

Cauze

• Deshidratarea – cauzată de vărsăturile prelungite, diaree, transpirație excesiva sau febra.

• Dieta inadecvată și lipsa de vitamine din alimentele consumate.

• Sindromul de malabsorbție – organismul se află în imposibilitatea de a absorbi electroliții din cauza a diferite afecțiuni ale stomacului, a medicației sau a modului în care are loc procesul de hrănire.

• Dereglari hormonale sau endocrine.

• Boli renale.

• Una dintre complicatiile chimioterapiei este sindromul de liza tumorală. Acesta apare atunci cand organismul descompune rapid celulele afectate de tumoare după chimioterapie. Rezultatul constă în scăderea nivelului de calciu, creșterea nivelului de potasiu în sânge și înregistrarea altor anomalii electrolitice.
Simptome

Manifestările dezechilibrului electrolitic depind de gradul de afectare al electroliților. Dacă rezultatele analizelor de sânge indică modificări ale nivelului de potasiu, magneziu, sodiu și calciu pacientul manifestă spasme musculare, slăbiciune sau convulsii.

Valorile scăzute de electroliți în sânge poate duce la: aritmii cardiace, confuzie, modificări ale tensiunii arteriale, diverse reacții la nivelul sistemului nervos sau osos.

Nivelul ridicat de electroliți în sânge este caracterizat de: slăbiciune sau spasm muscular, parestezie, oboseala, emoții, bătăi neregulate ale inimii, modificarea tensiunii arteriale.

ALTE BOLI:

diaree cronică,

crampe stomacale,

gretă,

sângerări rectale

hipotensiune

3.2. METODE ALTERNATIVE DE TRATAMENT

Consumul de tărâțe, de cereale bogate în fibre este modalitatea perfectă de a ține la distanță afecțiunile stomacului. Acestea adaugă volum bolului alimentar, determinând înaintarea lui mai rapidă în intestin. Se începe cu porții mai micișn și se crește treptat cantitatea pentrua nu suferi de balonare, flatulență și crampe.

Consumul de fasole uscată, prune , pere, smochine, ovăz și nuci. Acestea sunt surse bune de fibre solubile, care se transformă în gel când ajung în intestin și ajută la înmuierea scaunului

Administrarea unei lingurițe sau două de psyllium într-o cană cu apă caldă, lasă la infuzat 2 ore, cu lămâie și miere după gust

Consumul de semințele de in care sunt bogate în fibre și acizi grași Omega 3, ale căror efecte benefice pentru inimă și sistemul circulator au fost demonstrate  în nenumărate rânduri. Se pot cobina cu iaurt, în cerealele cu lapte, în salata servită la prânz.Acestea pot fi măcinate și ținute în frigider și se poate adăuga câte jumătate de linguriță într-un pahar cu suc de portocale.

Consumul a cel puțin 8 pahare de câte 250 de ml pe zi. Fibrele fiind extrem de absorbante și, dacă nu se consuma suficientă apă,  mersul la toaletă ar putea deveni un chin, greu de eliminat.

Cafeaua este recomandată pentru stimularea colonului. Cafeaua băută dimineața are un efect de eliberare a tractului digestiv, însă nu trebuie făcut abuz deoarece cofeina este și un diuretic, rezultând eliminarea rapidă a lichidelor din organism și deshidratarea țesuturilor.

Consumul de ceai de plante (păpădie) sau apă caldă cu lămâie cu efect stimulator asupra intestinului

Consumul de fructele "ridate", cum ar fi prunele stimulează contracțiile intestinale sau stafidele care au efect laxativ

Tinctura de Senna laxativ natural își face efectul în maximum 8 ore, se iau 20-40 de picături de tinctură seara, însă nu trebuie folosit ca remediu pe termen lung deoarece poate produce crampe și diaree, dar poate da și dependență.

Remedii naturiste:

– Perele, ajută la eliminarea reziduurilor din colon.

– Semințele de in conțin fibre.

– Papaya la primele ore ale diminetii, pe stomacul gol, previne constipația.

-Lime în apă călduță la primele ore ale dimineții previne constipația

– Pulbere de floarea-soarelui, de migdale, in și susan consumată zilnic, timp de o săptămână, câte o lingură în sucurile naturale sau în salate.

– Smochinele și curmalele reglează digestia

– Portocalele ajută la funcționarea colonului, iar sucul ajută la curățarea intestinelor,

– Uleiul de ricin este un purgativ eficient, fără efecte adverse.

– Spanacul curăță întreg tractul digestiv iar sucul de spanac previne sau tratează constipația cronică.

– Înainte de culcare, se poate consuma un pahar de lapte în care se pun două lingurițe de ulei de măsline.

Fitoterapice:

crușinul (Rhamnus frangula), în decoct prelungit sau picături, actionează prin creșterea peristaltismului intestinului gros

Semințele de in (Linum usitatissimum), în decoct sau ca atare,

pătlagina (Plantago major) în decoct au acțiune laxativă datorită conținutului în mucilagii.

decocturi de ovăz (Avena sativa) – mai ales pentru persoanele cu stări nevrotice și cu tulburări de somn.

Cicoarea (Cichorinum intybus),

păpădia (Taraxacum officinalis),

volbura (Convolvulus arvensis),

nalba de pădure (Malva silvestris),

frasinul (Fraxinus excelsior),

bozul (Sambucus ebulus), preparate sub formă de decocturi cu efecte laxative foarte bune.

Homeopatia are remedii potrivite fiecărei modalități de manifestare a constipației.

A. în constipațiile fără senzație de defecație.

Sunt utile:

Opium (postoperator, alcoolici, constipații vechi si rebele),

Alumina (la persoane vârstnice, sedentare, cu tegumente foarte uscate, fără transpirații),

Bryonia (uscăciunea mucoaselor, sete mare, dureri abdominale ameliorate în repaus),

Hydrastis (insuficiența hepatică),

Graphites (scaun amestecat cu mucus).

Constipațiile cu mare greutate de evacuare

Causticum (tulburări neurologice),

Natrium muriaticum (fisuri anale),

Plumbum (atonie intestinală, colici spasmodice),

Sepia (prolaps rectal, hemoroizi).

În cazul constipațiilor cu senzație de evacuare insuficientă

Lycopodium (spasm anal, balonari),

Nux vomica (spasme),

Platina (senzație imperioasă, dar fără eliminare).

În cazul constipației „de voiaj”

Anacardium.

În cazul constipațiilor cu scaune tari, urmate de scaune diareice, datorate dischineziei biliare hipotonice

Chelidonium,

Aloe

Drenorulhepatic (china + chelidonimu + taraxacum + solidago)

Medicina chineză împarte constipațiile, în funcție de cauzele de producere în:

constipație prin plenitudine (spastica)

constipație prin insuficiență (atona).

Pentru constipațiile apărute prin plenitudine (prin blocarea Qi-ului ficatului) se acționează asupra punctelor F2, S25 (bilateral, cu aplicare de moxa), TF6, VU18, iar pentru constipația prin insuficiență (insuficiență Qi și sânge) sunt utile punctele S36, VU20, VU21, TF6, S25 (bilateral, cu moxa).

Masajul manual blând al abdomenului, efectuat în fiecare dimineață, reflexoterapia și drenajul limfatic sunt metode de ajutor în cazul constipațiilor acute sau cronice.

3.3. EVITAREA ABUZULUI DE LAXATIVE

Laxativele se utilizează la recomandarea medicului ele fiind deosebit de nocive pentru organism.

Să se bea cel putin 6-10 pahare de apă și băuturi fără cofeină pe zi. Se evita cofeina deoarece aceasta acționează ca diuretic și stimulează eliminarea lichidelor din organism) pe zi. Limitarea aportului de lichide promovează deshidratarea și agravează constipația.

activitățile fizice regulate pot fi utile pentru reglarea funcției intestinale, deși trebuie să se discute cu medicul legat de intensitatea și tipul de exerciții fizice. Activitatea fizică intensă sau prea viguroasă poate agrava constipația, ca urmare a efectelor pe care aceasta le poate avea asupra metabolismului sau a echilibrului fluidelor.

să se consume mese regulate, cel putin trei pe zi, care vor fi desparțite de intervale constante de timp.

să se mănânce alimente diverse care să contribuie la menținerea în limite normale a funcției intestinale. Sunt recomandate: cerealele intergrale, biscuții, tărâțele de grâu, etc. Alături de aceste produse alimentare va fi însoțită de un consum de 6-8 pahare de lichide, pe zi.

Legumele și fructele pot contribui la buna funcționare a sistemului digestiv. Prunele uscate, sucul de prune nu sunt recomandate deoarece ingredientul din compozitia acestora care promoveaza miscarile intestinale este de fapt un laxativ iritant și utilizarea pe termen lung a acestora poate conduce la aceeași problemă ca și utilizarea laxativelor pe termen lung.

Dacă o persoană este constipată mai mult de trei zile trebuie sa apeleze la medic, dietetician sau psihoterapeut.

Abuzul de laxative apare atunci când o persoană încearcă să piardă în greutate sau să elimine într-un mod exagerat caloriile nedorite prin folosirea abuzivă și repetată de laxative.

Laxativele sunt utilizate în mod greșit de unele persoane care consideră eronat că acestea au rolul de a grăbi procesul digestiei și arderea caloriilor.

Abuzul de laxative este periculos și primejdios și poate declanșa multe complicatii, afectând sănătatea.

3.4. SIMPTOMELE RENUNTĂRII LA LAXATIVE

Întreruperea administrării laxativelor este un proces destul de dificil pentru o persoană cu tulburări alimentare. Totuși, este esențial să nu se uite că orice acumulare de kilograme asociată cu întreruperea laxativelor este doar temporară. Simptomele acestui fenomen nu vor duce la cresterea permanentă în greutate.

Nu există un tipar care sa stabilească modul în care va fi afectată o persoană după renunțarea la laxative.

Tipul, cantitatea sau durata pe care au fost folosite laxativele nu sunt indicatori care vor prezice cât de severe vor fi simptomele de sevraj.

Pentru a diminua efectele neplăcute ale renunțării la laxative este bine ca persoana în cauză să se pregătească pentru aceste efecte și să elaboreze un plan de acțiune pentru a putea face față în cazul în care apar efecte neplăcute.

Efectele adverse care se pot manifesta în cazul renuntării la laxative sunt:
– constipație
– retenție de lichide
– senzație de balonare
– creștere temporară în greutate.

Durata manifestărilor specifice renuntării la laxative, variază de la o persoană la alta, de la două zile la 2-3 luni (deși la majoritatea oamenilor acestea n-au depașit 1-3 săptămâni).

3.5. COMPLICAȚIILE MEDICALE ALE ABUZULUI DE LAXATIVE

Complicațiile medicale implicate depind de mai multi factori, inclusiv de tipul de laxative utilizate.

Cele mai frecvente complicații ale abuzului la laxative sunt:
– constipația – utilizarea repetata a laxativelor cauzează constipație

– deshidratarea – laxativele determină eliminarea de lichide din intestine, iar organismul va fi apoi afectat de deshidratare.
– anomalii electrolitice – multi oameni care fac abuz de laxative suferă de dezechilibre electrolitice. Electroliții, cum ar fi potasiul, clorura și sodiul sunt importante pentru funcțiile vitale. Prin diareea cronică, se pierd electroliți din organism prin materiile fecale. Acest lucru conduce la un dezechilibru electrolitic.
– edem – laxativele stimulează eliminarea lichidelor. Schimbările dramatice sau fluctuațiile de lichde din organism dezechlibrează balanța mecanismelor care se autoreglează din organism. Astfel, ca rezultat al abuzului frecvent și prelungit de laxative apare retenția de lichide sau edemul.
– sângerarea – persoanele care abuzează de laxative pot suferi de sângerări intestinale care vor fi regăsite în scaun. Pierderea cronică de sânge asociată cu abuzul de laxative poate duce la anemie.
– dezechilibrul funcției intestinale – oamenii care abuzează de laxative pot manifesta dezechilibre permanente la nivelul funcției intestinale.

3.6.ROLUL LAXATIVELOR ÎN PIERDEREA ÎN GREUTATE

Laxativele actionează asupra funcției sistemului digestiv urmându-și activitatea în colon, care este capătul distal al sistemului digestiv, localizat înainte de anus.

Deoarece absorbția nutrienților și a caloriilor are loc în intestinul subțire, laxativele influențează în mod nesemnificativ absorbția de calorii.

Studiile au demonstrat influența nesemnificativă a acestora.

Ceea ce înseamnă că și dacă are loc expulzarea forțată a materiei fecale, de cele mai multe ori caloriile și nutrienții au fost deja absorbiți.

Cu cât sunt consumate mai multe calorii, indiferent de câte laxative se folosesc, crește numărul kilogramelor.

Ceea ce induce în eroare este ca o scurtă perioadă de timp, se poate observa o scădere destul de mică a numărului de kilograme. Acest lucru se întâmplă din cauza eliminării apei din organism. Rolul laxativelor este să ajute la eliminarea unei catități cât mai mari de fecale din intestin și de a înmuia conținutul scaunului prin hidratarea lui. Apoi fecalele sunt eliminare iar apa absorbită de organism.

Utilizarea într-un mod intensiv a laxativelor poate duce la pierderea unei cantități mari de apă din organism și din moment ce corpul este format într-o proporție de 80% din apă, acest lucru ar putea determina pierderea în greutate ca urmare a eliminării apei.

Organismul se adaptează rapid la efectele nesănătoase prin stocarea a mai multă apă decât este nevoie, anticipând deshidratarea, având loc, creșterea în greutate.

CONCLUZII

Laxativele se găsesc de obicei sub formă de ceaiuri sau pastile. Ele conțin substanțe care stimulează motilitatea intestinală, tratează constipația și accelerează tranzitul, astfel încat evacuarea conținutului intestinal este promptă și eficientă.

Abuzul de laxative duce la eliminarea unor cantități importante de vitamine și minerale din organism necesare inainte ca acestea să fie absorbite complet, dar în același timp împiedică absorbția nutrienților esențiali ai apei. Astfel, laxativele pot declanșa de la o simplă deshidratare, până la gastrită, leziuni intestinale, ulcerație, sindromul intestinului iritabil, boala ficatului gras și pancreatită printre altele.

Netratate la timp, aceste afecțiuni pot fi fatale. Din acest motiv, medicii recomandă utilizarea laxativelor doar ocazional.

Laxativele contribuie de asemenea la o eliminare excesivă de apă, sodiu și potasiu.

Mai mult, utilizarea excesivă a laxativelor tinde să slabeasca mușchii intestinali și ii face mai putin capabili să functioneze cum trebuie.

Ca rezultat, odata ce se încetează să se mai ia laxative în mod regulat, constipatia nu doar că va reveni ci chiar se v-a înrăutați.

De asemenea, administrarea de laxative în exces poate duce la apariția sindromului leneș. Aceasta este o afecțiune în care intestinul nu mai funcționează cum trebuie deoarece a început să se bazeze pe faptul ca laxativele fac toată munca de eliminare a fecalelor.

Laxativele pot uneori să interfereze cu alte medicamente pe care medicul le-ar putea prescrie.

Efectele generate de laxative:

Laxativele distrug intestinul și organismul nu mai functionează normal

Favorizează eliminarea mult mai rapidă a scaunelor, astfel că intestinul nu mai are timp sa absoarbă substanțele nutritive

Creează dependență

Determină o scădere bruscă în greutate, multe persoane ajungând anorexice în urma administrării laxativelor pe termen lung

Senzația de balonare persistentă și o mare greutate în stomac

Atac cerebral

Afectează grav rinichii și cauzează apariția sângelui în urină

Inima este foarte sensibilă la substanțele laxative, iar dacă este expusă pe termen lung ea poate sa cedeze

Medicii americani trag un semnal de alarmă: consumul exagerat de laxative poate avea reacții adverse fatale.

Zeci de cazuri de reactii adverse grave au fost raportate, alături de 13 cazuri de deces, în urma nor supradoze de laxative pe bază de fosfat de sodiu. Fosfatul de sodiu este folosit în unele produse care fac parte din clasa medicamentelor numite laxative saline.

Acestea pot cauza, din nefericire, complicații și diferite boli. Faptul că laxativele pot fi obținute din farmacii fără rețetă nu face decât să înrăutățească lucrurile.

În pofida tuturor acestor riscuri pentru sănătate, mulți oameni folosesc laxative doar pentru că sunt ușor de obținut și ușor de folosit, chiar dacă nu sunt de mare ajutor.

Informarea pacienților are o importanță deosebită pentru o utilizare adecvată a medicamentelor. O informare inexactă sau o înțelegere greșită a unor aspecte poate conduce la un eșec al tratamentului și, în consecință, la o creștere a costurilor pentru sănătate.

Informarea pacienților trebuie să respecte libera lor decizie, să conducă la ameliorarea stării lor de sănătate și la optimizarea rezultatului tratamentului aplicat.

    O informare corectă îi va permite pacientului să ia decizii juste asupra tratamentului medicamentos, facilitând o comunicare efectivă între pacient și farmacist sau alți profesioniști din sănătate, ajutându-l și încurajându-l pentru o utilizare eficace a medicamentului.

BIBLIOGRAFIE

GHID DE FARMACOLOGIE pentru asistenti medicali si asistenti farmacie –prof.dr.CRIN MARCEAN,dr. VLADIMIR MANTA MIHAILESCU 2011

ORDINUL 75/2010 pentru aprobarea Regulilor de buna practica farmaceutica

Farmacopeea Romana editia X

AGENDA MEDICALA 2003, Ed. Medicala, Bucuresti 2003

MEMOMED, Editura Universitară 2013

ANATOMIA OMULUI,vol.II Splsnhnologis2- VICTOR PAPILIAN, editie revizuita integral de prof.univ.dr. Ion Albu, editia aXII-a

TRATAT DE FARMACOLOGIE, editia I – Aurelia Nicoleta Cristea, editura Medicala 2006

BIBLIOGRAFIE

GHID DE FARMACOLOGIE pentru asistenti medicali si asistenti farmacie –prof.dr.CRIN MARCEAN,dr. VLADIMIR MANTA MIHAILESCU 2011

ORDINUL 75/2010 pentru aprobarea Regulilor de buna practica farmaceutica

Farmacopeea Romana editia X

AGENDA MEDICALA 2003, Ed. Medicala, Bucuresti 2003

MEMOMED, Editura Universitară 2013

ANATOMIA OMULUI,vol.II Splsnhnologis2- VICTOR PAPILIAN, editie revizuita integral de prof.univ.dr. Ion Albu, editia aXII-a

TRATAT DE FARMACOLOGIE, editia I – Aurelia Nicoleta Cristea, editura Medicala 2006