ABSTRACT……………………………………………………………………………………………………………………….3… [306640]

Cuprins:

ABSTRACT……………………………………………………………………………………………………………………….3

ANNOTATION…………………………………………………………………………………………………………………..4

LISTA FIGURILOR………………………………………………………………………………………………………….5

INTRODUCERE………………………………………………………………………………………………………………..6

CAPITOLUL I. CONCEPTE TEORETICE ÎN DEFINIREA TURISMULUIC

Noțiunea și specificul conceptului de turism……………………………………………………5

[anonimizat]…………………………………….11

Politici și strategii de dezvoltare turistică………………………………………………………16

CAPITOLUL II. [anonimizat] a destinației turistice…………………………………………………..22

Potențialul turistic al regiunii

Patrimoniul cultural și istoric

Analiza și evaluarea fluxului turistic

Acțiuni și strategii de promovare a turismului în Spania

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI……………………………………………………………………………………….

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………………………

ANEXE…………………………………………………………………………………………………………………………..

DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII

GRAFICUL CALENDARISTIC DE EXECUTARE A PROIECTULUI DE LICENȚĂ

FIȘA DE EVALUARE A PROIECTULUI DE LICENȚĂ

LISTA FIGURILOR

Figura 1.1. Tipuri de turism după motivația deplasărilor turiștilor

Figura 1.2. Alte clasificări ale turismului:

Figura 1.3. Clasificări ale destinațiilor turistice:

Imaginea 1.4. Harta țărilor cu un potențial turistic dezvoltat

Figura 1.5. Tendințe actuale de dezvoltare și previziuni.

Imaginea 1.6. Cele mai importante obiectivele turistice ale Atenei

Figura 1.7. Evoluția sosirii turiștilor în Grecia între anii 2012-2016

Imaginea 1.8. Monumente arhitecturale din Italia

Imaginea 1.9. Harta țărilor pe teritoriul cărora se află Munții Alpi

Imaginea 1.10.Dimensiunea stadionului Maracao

Figura 1.11. Top 3 trambuline cu sărituri de schi

Imaginea 2.1. Harta Spaniei

Imaginea 2.2. Parcul Național Coto Doñana

Figura 2.3. Alte parcuri naționale renumite în Spania

Imaginea 2.4. Minele Las Medulas

Imaginea 2.5. Museo del Prado

Imaginea 2.5. Festivalul LA TOMATINA

Imaginea 2.6. Corrida de Toros

Imaginea 2.8. Futbol Club Barcelona

Figura 2.9. Procentajul de turiști internaționali sosiți în 2016 conform destinațiilor alese

Figura 2.10. Poziționarea acțiunilor a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], ca și prin efectele benefice asupra domeniilor cu care se interferează, turismul acționează ca un factor stimulator al progresului.

Turismul este un complex de servicii și produse ce vine în întîmpinarea cererii consumatorilor sau a sectorului public pentru călătoria internă și în străinătate. Este foarte descentralizat și inclus în economie datorită mobilitații și varietații trebuințelor turiștilor, precum și datorită serviciilor și produselor adiacente turismului care sunt achiziționate înainte și uneori dupa calătorie.

Actualitatea temei. Studierea deplasărilor de turiști este importantă din mai multe motive. Astfel, pentru țările de destinație este vital să se știe de unde vin turiștii. Dacă se știe de unde provine piața turistică, planurile de marketing pot fi îmbunătățite, astfel încât să atragă potențialii călători. Dacă există o strategie de dezvoltare a turismului bine pusă la punct, care drept scop crearea unei baze pentru dezvoltarea turismului intern într-un mod integrat, echilibrat și durabil, aceasta este capabilă să aducă beneficii culturale și socioeconomice considerabile țării și comunităților ei, oferind oportunități de angajare, respectiv atenuarea problemei șomajului, avantaje competitive internaționale, o circulație bănească echilibrată și alte beneficii pe care le vom studia în această lucrare.

Este important ca dezvoltarea turismului să se facă gradat, fără să provoace impacte majore. Trebuie să se bazeze pe utilizarea susținută a resurselor, pe revitalizarea economiilor locale, pe întegrarea populației locale și pe o dezvoltare planificată și controlată care să nu ducă la apariția unui fenomen de masă, care să aibă un impact scăzut.

Vorbind de turism vom face referință la doi indicatori importanți. Pe de o parte, ne referim la oferta de turism concretizată în producția de turism. Prin oferta de turism se înțelege un ansamblu format din:

potențialul turistic; servicii turistice; personal turistic;

infrastructura turistică;

baza tehnico-materială a turismului;

bunuri comercializate în unitățile de turism.

Pe de altă parte, vorbim despre cererea turistică, prin care se înțelege totalitatea deplasărilor de la un loc de reședință la un loc de destinație, deplasări realizate fără scop lucrativ, într-o perioadă determinată de timp.

Scopul lucrării este de a elucida conceptul de turism și a demonstra argumentativ importanța dezvoltării acestuia, iar în acest sens ca bază de cercetare vom utiliza turismul în Spania, unde vom analiza modelele de dezvoltare și de promovare actuale a destinațiilor turistice pe plan național și mondial. Vom descrie potențialul turistic prezent, analiza structura gamelor de servicii, conținutul ofertelor destinațiilor turistice și preferințelor consumatorilor, dar nu și în ultimul rînd vom propune recomandări menite să creeze programe reale de dezvoltare și promovare a sistemului turistic din Spania.

Pentru a atinge acest obiectiv ne propunem următoarele sarcini spre cercetare:

De a defini conceptul de turism;

De a argumenta importanța dezvoltării sistemului de turism, beneficiile și influența indicatorilor asupra econimiei unei țări;

De a evalua situația actuală a turismului în Spania;

De a descrie potențialul turistic deținut;

De a analiza structurile de primire turistică;

De a compara indicatorii de eficicineță ale turismului cu ale altor țări;

De a crea strategii de dezvoltarea a turismului în Spania.

În calitate de obiect de studiu este cererea și oferta turistică a Spaniei, precum și consumatorii ei de bunuri și servicii turistice.

Structura și conținutul lucrării. Pentru realizarea scopurilor și obiectivelor propuse, cercetarea a fost structurată în:

 Introducere

 Trei capitole care reflectă conținutul lucrării

 Concluzii și recomandări

 Surse bibliografice.

În capitolu I: Concepte teoretice în definirea turismului, vom explica originiea turismului și îl vom defini, ca apoi să descriem conținutul și conceptul turismului, importanța și impactul socio-economic, precum și factorii de influență asupra dezvoltarii turismului. Vom menționa politicile existente de dezvoltare, careva strategii de marketing specific abordării sistematice a mixului de marketing pentru diferite destinații turistice.

Acest capitol cuprinde o descriere amplă a conceptului de turism care s-a dezvoltat și consolidat pe parcursul istoriei, pornind de la călătorii cu scopuri de comerț ajugînd în zilele de astăzi la călătorii foarte scumpe avînt scopuri distractive fiind pline de aventuri și atracții turistice.

În capitolu II: Destinația turistică – Spania, vom avea o descriere amplă a potențialului turistic actual în Spania urmată de exemple elocvente și imagini. Vom trece prin toate perspectivele menționînd și explicînd aspectele civice, culturale, religioase, geografice, dar și socio-politice. Vom continua cu o cercetare a sectorul turistic și cifrele obținute în ultimii ani ( numărul de vizitatori, venituri înacasate din turism, numărul de cazări, ierarhizarea celor mai populare zone/atracții turistice, dar și proveniența vizitorilor.) Iar în cele din urmă vom elabora strategii și acțiuni prin care e posibil de contribuit la dezvoltarea turismului în Spania la etapa actuală și vom propune careva sfaturi pentru înlăturarea unor aspecte negative sau cel puțin diminuarea influenței acestora.

Problema științifică importantă abordată: elaborarea unor metode și strategii pentru creșterea cifrei de turiști și dezvoltarea relațiilor cu aceștia. Identificarea așteptărilor, cultivarea pe deplin a potențialului turistic, multiplicarea surselor generatoare de flux de vizitatori și perfecționarea sistemului turistic în Spania.

Sinteza bibliografică. Reperele ce țin de ,, Metode, strategii și tehnici aplicate în procesul de dezvoltare a turismului” care înregistrează definirea noțiunii de turism, importanța, conținutul, rolul, specificul turismului au fost abordate de către următorii autori: Bogdan Bacanu, Cristina Cristureanu, Erdeli G. Gheorghilas, Ion Ionescu , Rodica Minciu, Nicolaie Neacșu, Petre Sirin, Aurelia Felicia Stancioiu, Vasile Turcu, Gabriela Țigu.

Printre alți autori care reprezintă suport teoretic cercetării menționăm: Lionel Becherel, Richard Davidson, Marshall McLuchan, Antonio Dominguez Ortiz, John Swarbrooke, David J. Tefler, François Vallas.

CAPITOLUL I. CONCEPTE TEORETICE ÎN DEFINIREA TURISMULUI

NOȚIUNEA ȘI SPECIFICUL CONCEPTULUI DE TURISM

“Mediul este mesajul”
Marshall McLuchan

Mediul ne transmite foarte multe mesaje, mult mai consistente și profunde decît oricare altă formă de comunicare. Ceea ce ne înconjoară are un impact foarte puternic în formarea personalității noastre și în determinarea felului nostru de gîndire și percepție. Turismul prin esența sa este un canal de comunicare deosebit și foarte valoros prin aportul care-l aduce omului, nu doar prin prisma călătoriilor, dar și aspectelor economice, sociale, culturale care le include.

Călătoria înseamnă aventură, educație, experiență, toate la un loc. Este o curbă de învățare continuă, în același timp o știință și artă – o „artă” în termeni de locuri pe care le vindem și bogăție a culturilor diverselor zone ale lumii și o „știință” în termeni de conducere a afacerii turistice.

Turismul are o un început tocmai din antichitate, totuși pe atunci deplasarea oamenilor era determinată de motivații și necesități practice, în nici un caz cu scopuri de recreere. În Egiptul Antic de exemplu deja existau pelerinaje la templele divinităților, iar în India hindușii își dădeau întîlnire pentru baia rituală în Gange. În Imperiul Roman existau localități celebre, probabil și primele stațiuni renumite, dar care erau destinate doar pentru cei bogați.

Odată cu Revoluția Industrială din Marea Britanie apare primul curent de turism de recreere, acesta fiind introdus pentru lucrătorii din industrie al cărui număr era în creștere în acea perioadă. Inițial, acesta era destinat deținătorilor de mijloace de producție, oligarhiei economice, comercianților și proprietarilor de fabrici. Astfel, Marea Britanie poate fi considerată țara care a introdus și promovat turismul pentru odihnă și tot în 1758 a fost înființată prima companie turistică oficială, Cox&Kings.

Odată cu eliminarea barierelor comerciale și dezvoltarea tehnologiilor, turismul a devenit o industrie adevărată. Originea britanică a acestei noi industrii este reflectată și de denumirile utilizate. În Nice, Franța, una dintre primele stațiuni de pe riviera franceză ce s-a impus de-a lungul timpului, promenada poartă și astăzi numele de „Promenada Englezilor”, iar în multe alte stațiuni istorice din Europa continentală, hoteluri vechi, de rezonanță, sunt denumite Bristol/ Carlton/ Majestic, ceea ce reflectă dominanța de început a clienților englezi.

Mulți dintre turiștii atrași de turismul de odihnă călătoreau la tropice, atât în perioada de iarnă cât și în cea de vară. Locurile cele mai vizitate erau: Mexic, Bali în Indonezia, Brazilia, Cuba, Republica Dominicană, Malaezia, insulele din Polinezia, Queensland din Australia, Tailanda, Florida și Hawaii din Statele Unite ale Americii.

După majoritatea dicționarelor, turismul provine de englezescul “to tour”, care se traduce ca a călători. Alte surse susțin că termenul provine din cuvîntul francez“tour” ce înseamnă călătorie, plimbare, drumeție în circuit, care la rîndul său se declină din grecescul “turnos” – circuit.

Însăși ca fenomen socio-economic care să reprezinte sensul modern al cuvîntului, definiția apare abia în 1905 ca fenomen bazat pe necesitatea de refacere a sănătății și schimbare a mediului înconjurător, pe nașterea și dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumusețile naturii.

În accepțiunea obișnuită de astăzi turismul se referă la deplasarea temporară pe termen scurt a oamenilor spre destinații din afara mediului lor obișnuit și activitățile lor desfășurate în acest timp. Aici intervin agenții economici care facilitează acest proces și asigură satisfacerea acestei trebuințe, fie că asigură și/sau facilitează activitățile, masa, cazarea sau transportul.

Organizația internațională interguvernamentală de turism, creată în 1974, cu sediul la Madrid (Spania) coordonează activitățile organizațiilor naționale de turism, îmbunătățind călătoriile turistice în și între statele membre. Conform O.M.T.,turiștii sunt persoanele ce călătoresc sau locuiesc în locuri din afara zonei lor de reședință permanentă pentru o durată de minimum douăzeci și patru (24) de ore dar nu mai lungă de un an consecutiv, în scop de recreere, afaceri sau altele nelegate de exercitarea unei activități remunerate în localitatea vizatată.

Motivațiile de a călători sunt foarte diverse: unii turiști caută odihnă și relaxare, alții aventură, uni preferă natura, în timp ce alțiivor să descopere locuri noi sau sunt interesați de obiectivele cultural-istorice. Refacerea sănătății se numără de asemenea, printre motivațiile turistice frecvent întâlnite. Există o segmentare destul de bine conturată a pieței turismului în funcție de caracteristici ale turiștilor precum : vârsta, situația familial, nivelul de instruire, nivelul veniturilor.

Dacă tinerii preferă turismul activ (turismul montan, turismul sportiv și cel de aventură) și optează pentru durate mai scurte ale sejurului, familiile cu copii se îndreaptă cu precădere spre turismul rural și cel balnear. Vârstnicii sunt interesați îndeosebi de turismul balnear și într-o măsură ceva mai mică de turismul cultural.

Reeșind din motivațiile oamenilor pentru călătorii, avem următoarele forme de turism :

Figura 1.1.

Tipuri de turism după motivația deplasărilor turiștilor

Sursa : elaborat de autor în baza materialelor.

În literatura de specialitate există numeroase încercări de a defini și clasifica turismul și activitățile turistice, dar se poate afirma că tipurile de turism reprezintă conținutul, în timp ce formele de turism reflectă caracteristicile desfășurării turismului, structura mediului care le-a generat, adică structura societății omenești, modalitățile de acoperire a motivațiilor și posibilitățile tehnico – economice de procesare a fenomenului turistic.

Formele de turism sunt proprii tuturor tipurilor de turism, deținând ponderi diferite în carul fiecăruia. Ele sunt într-o continuă schimbare, datorită dezvoltării societății. Numeroasele posibilități de valorificare a resurselor turistice au condus la conturarea unor forme de turism principale, din care ulterior au derivat și alte forme secundare, care au cunoscut traiectorii de dezvoltare proprii.

Figura 1.2.

Alte clasificări ale turismului:

Sursa : elaborat de autor în baza materialelor.

Locurile care, după unii autori reprezintă ,,inima" turismului, sunt cunoscute în literatura de specialitate sub mumele de destinații. Destinația reprezintă, locul sau spațiul geografic unde un vizitator sau un turist se oprește fie pentru o noapte de cazare, fie pentru o perioadă de timp, sau punctul terminal al vacanțelor turiștilor, indiferent dacă ei călătoresc în scop turistic sau de afaceri.

Destinația constituie legătura catalizatoare ce unește, menține și propulsează toate sectoarele industriei turistice, respectiv transportul, cazarea, alimentația și agrementul, fiind un element complex și specific turismului.Pentru a putea fi considerată destinație, un loc trebuie să dispună de un potențial turistic corespunzător și să îndeplinească, în același timp, și alte cerințe legate de infrastructura, bunurile și serviciile complementare, porți mari ai atractivității, diferențiind destinațiile și determinînd piețele ținta spre care trebuie orientată atenția firmelor de turism.

În funcție de opțiunile turiștilor, de asteptări și de modul de petrecere a vacanței sunt urmărite o serie de elemente determinante. Infrastructura și seviciile oferite reprezentînd unul dintre aceste elemente. Un alt element îl constituie gradul de cultură și localizarea geografică a unei zone, precum și locuitorii ei, tradițiile, stilul de viață și relațiile sociale.

Există mai multe tipuri de destinații turistice în funcție de turiști și/sau unitățile administrative care își asumă responsabilitățile pentru acestea:

Figura 1.3.

Clasificări ale destinațiilor turistice:

Sursa : elaborat de autor în baza materialelor.

Pe piața turistică există o mare concurență între destinațiile turistice pentru atragerea de cât mai mulți turiști. Se observă clar intensificarea activității de marketing, stimulată de autorități și de firmele de turism, prin care se urmarește construirea și consolidarea unei imagini cît mai favorabile asupra destinației turistice.

Să prezentăm mai întâi cîteva din tipurile principale de destinații turistice:

Destinații clasice – Acestea sunt în general orașe care dispun de un bogat patrimoniu arhitectural, cultural și istoric, foarte potrivite pentru petrecerea unei vacanțe sau pentru o vizită de durată mai lungă (ex: Madrid, Paris , Roma etc.). Tot aici pot fi incluse și multe din stațiunile montane sau de litoral (cum ar fi Saint Tropez, Kitzbühel ș.a);

Destinații naturale – cum ar fi Delta Dunării, rezervația Serengeti din Tanzania sau Cascada Niagara din Statele Unite. Aici turiștii vin pentru a admira peisajele sau pentru a lua contact cu bogățiile naturale ale regiunii;

Destinații pentru turismul de afaceri – Acestea sunt importante centre industriale și comerciale, unde exista facilități turistice de inalt nivel și posibilități de agrement variate, fapt care le face atractive pentru oamenii de afaceri.

Destinații “pentru o noapte” – Este vorba în special de localitățile aflate între mările destinații de vacanța și zonele de origine ale turiștilor;

Destinații pentru sederi scurte – Aceste sunt în general orașe mai mici în care există obiective de patrimoniu care le fac atragătoare. Doua exemple bune din această categorie sunt orașele Pisa din Italia si Bruges din Belgia.

În ceea ce privește principalele elemente componente ale destinației turistice, ele pot fi grupate în mai multe moduri. Astfel, unii autori disting trei categorii de elemente ale unei destinații:

Elementele constitutive de bază, numite și “inima” sau “miezul” destinației: localizarea geografică, climatul, condițiile naturale de la fața locului, siturile istorice și arhitectonice.

Elementele periferice naturale (împrejurimile destinației, populația locală, ambianța generală de la destinație);

Elementele periferice create (facilitățile de divertisment, facilitățile de cazare și alimentație, serviciile comerciale, infrastructura de transport).

Alți autori grupează aceleași elemente tot în trei categorii, dar într-o manieră puțin diferită:

Natura, care reprezintă de multe ori principalul element care stimulează interesul vizitatorilor;

Climatul. Foarte multe persoane călătoresc cu scopul principal de a găsi un climat diferit de cel al regiunii în care locuiesc;

Cultura. Este vorba aici atît de elementele de patrimoniu istoric și cultural care vorbesc despre trecutul destinației, cît și de elementele care definesc cultura ei din present (oameni, stiluri de viața, obiceiuri ale locului.)

O altă clasificare este cea care împarte componentele unei destinații în patru categorii, și anume: punctele de atracție de la destinație, facilitățile și serviciile de la destinație, căile de acces către destinație, imaginea destinației.

Punctele de atracție de la destinație – acestea sunt cele care determină în mod decisiv alegerea respectivei destinații de catre turiști și influențează comportamentul turiștilor la destinație. Putem include aici:

Patrimoniu natural. Piesajele naturale, răuri, lacuri, mare, plajă, parcuri și rezervații naturale, climătul, în general toate carcateristicile fizico-geografice ale destinației, și resursele sale.

Patrimoniul arhitectonic, atît cel istoric cît și cel modern;

Patrimoniul cultural: teatru, muzica, folclor, muzee etc.

Patrimoniul industrial: fabrici și elemente de arhitectură industrială interesante pentru vizitatori;

Atracțiile sociale: felul de viața al populației locale, limba, cultura, oportunități de contacte sociale etc.;

Atracții sportive: stadioane, patinoare, parții de schi etc.

Aceste elemente constituie de fapt "forța motrice" a oricărei activități turistice. Luate împreună, ele alcătuiesc ceea ce se numețte mediul destinației respective: natural, economic, cultural, social. Numărul de vizitatori pe care destinația îl poate primi într-o perioadă de fără riscul deteriorării mediului și fără diminuarea atractivității sale, reprezintă capacitatea destinației.

În raport cu elementele de patrimoniu, facilitățile sunt doar componente accesorii ale produsului turistic. Aceasta nu înseamna însă că nu sunt necesare, multe din ele sunt chiar indispensabile. Aici avem în vedere în special urmatoarele elemente:

spațiile de cazare: hoteluri, moteluri, vile, apartamente, case particulare, case de vacanța etc.

servicii de alimentație: restaurante, baruri, cafenele, fast-food-uri, cofetării etc;

transportul la destinație: autobuze, tramvaie, troleibuze, taxiuri, rent a car, biciclete, teleferic, telescaun centre comerciale și agenții de turism.

IMPORTANȚA ȘI IMPACTUL SOCIO-ECONOMIC AL TURISMULUI

Turismul este un intrument foarte util, care poate unifica oameni și culturi, poate stimula dezvoltarea economică a unei țări fiind cea mai simplă formă de export de servicii care astăzi este o forță conducătoare în economia globală.

În ultimii ani tot mai multe țări au descoperit posibilitățile și perspectivele care derivă din această activitate, iar pentru multe altele turismul a devenit vital. Grecia, Spania, Franța, Tailanda, Egipt, Austria,Turcia și unele națiuni-insule ca Bahamas, Fiji, Maldive, trăiesc din turism sau, oricum, o mare parte a Produsului Intern Brut (PIB) le este asigurat de industria turismului. Pe lângă potențialul turistic de necontestat se promovează o imagine turistică, servicii bune și primesc mulți turiști străini care vizitează, se relaxează, dar și cheltuiesc nu puțin, sprijinind astfel economia țării.

Turismul asigură un aport financiar incontenstabil și acesta este un lucru știut, nu degeaba targetul acestor țări este dezvoltarea continuă a industriei serviciilor pentru crearea și menținerea unei imagini favorabile la nivel mondial, să atragă mai mult flux de vizitatori an la an și să acopere toate necesitățile turiștilor, incluzînd serviciile de transport (transportul aerian, croazierele, taxiurile) și serviciile de ospitabilitate (cazarea, inclusiv hotelurile și stațiunile, divertisment cum ar fi parcurile, cazinourile, mall-uri, muzică și teatrele) care devin între timp tot mai tentate și mai sofisticate.

Dezvoltarea este o noțiune al cărei înțeles s-a schimbat foarte mult de-a lungul timpului, definițiile inițiale centrîndu-se doar pe aspectul creșterii economice, un concept ușor de identificat în cadrul dezvoltării turistice. Într-adevar, cei care au favorizat folosirea turismului ca pe un agent de dezvoltare au evidențiat, deseori creșteri în crearea de noi locuri de muncă și în încasările valutare. Mult mai dificilă este, însă, conectarea turismului la noțiunile extinse ale dezvoltării, deoarece termenul a ajuns să conțină și aspecte privind îmbunătățirea, precum și extinderea alegerii unei destinații în funcție de considerații de ordin etic, moral, social și al mediului înconjurător.

Astăzi, volumul de afaceri al turismului este egal sau chiar o depășește pe cea a exporturilor de petrol, a produselor alimentare sau a automobilelor. Această răspândire globală a turismului în statele industrializate și dezvoltate a produs beneficii economice și ocupării forței de muncă în multe sectoare conexe – din construcții în agricultură sau telecomunicații. Turismul mondial a înregistrat anul trecut un număr rocord de 1,184 miliarde de turiști internaționali, în crestere cu 4,4% sau 50 de milioane de persoane comparative cu precedentul record care a fost în 2014, a anunțat Organizația Mondială a Turismului.

Imaginea 1.4.

Harta țărilor cu un potențial turistic dezvoltat

Sursa: http://www2.unwto.org/content/who-we-are-0

De-a lungul deceniilor, turismul a cunoscut o creștere impunătoare și acest sector economic se dezvoltă cel mai rapid din lume. Turismul modern cuprinde un număr tot mai mare de noi denstnații. OMT asistă destinații în poziționarea lor durabilă pe piețele naționale și internaționale. OMT subliniază faptul că țările în curs de dezvoltare vor beneficia de turism durabil și acționează pentru a ajuta de a face acest lucru o realitate.

Figura 1.5.

Tendințe actuale de dezvoltare și previziuni.

OMT prevede o creștere a sosirilor de turiști internaționali cuprinsă între 3% și 4% (2015);

Turismul reprezintă 10% din PIB la nivel mondial;

Sosirile turistice internaționale au crescut cu 4,3% în 2014 la 1.133 miliarde de turiști;

Turismul internațional din SUA a generat 1,5 miliarde dolari în încasările de export(2014).

MODELE TURISTICE

Modelul Grec

Modelul grec de turism reprezintă unul dintre cel mai importante și dezvoltate modele de turism din întreaga lume. Pe lîngă faptul că Atena a fost unul dintre primele orașe din lume, Atena a fost numită și centrul cultural al întregii lumi în perioada antică. Tot grecii au inventat și teatrul și au creat opere care sunt încă recunoscute ca fiind printre cele mai bune scrise vreodată. Toate aceste argumente aduse fac ca Grecia în zilele noastre să fie una dintre principalele destinații turistice pentru oamenii care doresc să descopere istoria culturii și obiectelor de arta a omenirii.

În Atena sunt numeroase locuri turistice care îl va impresiona pe orice turist.

Imaginea 1.6.

Cele mai importante obiectivele turistice ale Atenei

Sursa: http://www.tvl.ro/atena/obiective_turistice_atena.html

Pe lîngă o istorie bogată, Grecia mai este atractivă pentru turiști grație litoralelor, plajelor și multor insule de o frumusețe rară, așa precum Santorini, Mykonos, Rodos, Corfu și Creta. Grecia a fost totdeauna dependentă de sectorul de turism, acesta fiind principala sursă de venit. Turismul aici finanțează 18% din PIB-ul țării și asigură 20% din locurile de muncă.

În Grecia își petrec vacanțele anual peste 20 de milioane de turiști, iar pentru 2017 Grecia estimează că vă atrage 30 de milioane de turiști. Cei mai mulți turiști provin din Uniunea Europeană (12,7 milioane), urmați de cei din America (0,56 milioane), Asia (0,56 milioane), Oceania (0,56 milioane) și Africa (0,06 milioane). Conform unui sondaj din China din 2005, Grecia a fost votată drept prima alegere a chinezilor ca destinație turistică.

Urmărind evoluția sosirii turiștilor în țară, observăm că acest număr este în creștere:

Figura 1.7.

Sursa : elaborat de autor în baza materialelor.

Astfel în timp ce politicienii dezbat soarta elenilor, Grecia rămîne în continuare o destinație preferată, astfel pe plajele grecești, sute de mii de turiști se bucură de soare și de vacanță fără să simtă criza. Turismul rămîne a fi pilonul de rezistență pentru acestă țară, ceea ce le permite grecilor să relanseze economia elenă după 6 ani de recesiune.

Modelul Dubai

Un alt tip de dezvoltare a turismului care nu se bazează pe elementele istorice precum o mare parte din țările europene, este turismul bazat pe elemente moderne, cu investiții foarte mari și cu o dezvoltare foarte rapidă, din acest tip de turism face parte turismul orașului Dubai – orașul mondial al huzurului, care în jurul anilor 1800 era doar un mic sătuc, iar în zilele noastre este unul dintre cele mai importante orașe ale lumii, toate acestea datorită descoperii și dezvoltării foarte rapide a industriei petroliere din Emiratele Arabe.

Fiind amplasat pe un litoral din golful Persic principala ramură a turismului este turismul de litoral care se remarcă prin cele mai luxoase hotele din înteaga lume, insule artificiale, mașini luxoase, și cele mai înalte clădri.

Dubaiul s-a dezvoltat pe cîteva dimensiuni principale. Practic a identificat care sunt mecanismele care aduc cele mai mari venituri, în prezent, acestea ar fi turismul, operațiunile financiare și cele comerciale, toate pe fondul asigurării dezvoltării durabile a infrastructurii. Turismul din Dubai acoperă 20% din PIB-ul pe economie. De menționat e faptul ca Dubaiul este gazda celor mai importante evenimente sportive și culturale.

Deși Dubaiul nu deține resurse importante de petrol și gaze naturale, asa cum se întâmplă în majoritatea regiunilor Emiratelor Arabe, Sheik și cercul de consilieri occidentali au transformat portul Dubai într-una dintre cele mai importante regiuni economice ale lumii.

Toate aceste locuri amețitor de scumpe ce se construiesc astăzi în Dubai se face pentru a crea cît mai multe atracții turistice fără seamăn și care vor fi greu de concurat ani, poate chiar secole. Prințul Mohammed Bin Rashid Al Maktoum este totodată președintele Autorității de Dezvoltare și Investiții, iar planul său de dezvoltare este foarte lucid și rațional: rezervele de petrol sunt limitate, astfel Dubaiul mizează pe sectorul de turism care va prelua controlul și va aduce venit după epuizarea acestora.

Concluzia după expunerea modelelor: Industria turismului este menționată, adeseori, ca un agent de dezvoltare sau de nedezvoltare, care generează crearea de locuri de muncă și încasări valutare. Totuși, nivelul la care turismul are potențialul de a contribui la o dezvoltare socio-economică mai largă este, într-o mare măură, condiționat de natura mediului în care funcționează acea destinație și de deciziile manageriale luate de administrația locală și de guvernul țării în care se află destinația respectivă.

Dezvoltarea turistică a unei destinații depinde în mare parte de intenția guvernării, fie de a promova dezvoltarea la nivel național, fie de a urmări dezvoltarea regională sau locală, în încercarea de a contrabalansa inegalitățile regionale din interiorul țării.

O importanță deosebită o are identificarea celor mai potrivite locuri, zone pentru dezvoltarea stațiunilor, a hotelurilor și a altor atracții turistice. Problema esențială care se pune este a găsirii și aplicării acelor decizii manageriale care să determine creșterea posibilității ca industria turismului sa contribuie în mod pozitiv la dezvoltarea generală a destinației. Posibilitatea ca o singură industrie, cum este cea a turismului, să contribuie la dezvoltarea tuturor zonelor dintr-o regiune sau țară este deosebit de redusă. Totuși, turismul dezvoltat după principii durabile poate fi capabil să satisfacă multe dintre aspectele conceptului larg al dezvoltării.

1.3 POLITICI ȘI STRATEGII DE DEZVOLTARE A TURISMULUI

"Materia primă" a turismului este mediul înconjurător, acesta constituind obiectul, domeniul de activitate și locul de desfășurare a turismului, de aceea scopul primordial al fiecărei țări este să valorifice pe deplin potențialul turistic de care dispune țara lor și să multiplice aceste resurse, dar și să acorde o mare importanță este calității mediului

Caracteristicile mediului vor influența dimensiunea până la care turismul poate fi condus. Dimensiunea este legată, de asemenea, de mărimea zonei în care, la modul ideal, se presupune că se practică turismul. Indiferent dacă este vorba de o destinație rurală, urbană, montană, litorală, insulară sau, pur si simplu, sălbatică și indiferent de localizare, de la o regiune sau țară dezvoltată, la una în curs de dezvoltare, potențialul de contribuție a turismului la dezvoltarea zonei sunt diferite.

Pentru a putea pune în practică un program de dezvoltare, indiferent de domeniu, avem nevoie de strategii, iar de calitatea acestora depinde reușita, care se determină prin creșterea internă și internațională a cererii pentru turism. Reușita depinde deasemenea și de situația politică, economică, de reglementările guvernului care fie încurajează, fie creează bariere în dezvoltarea turismului, plus la toate e necesar să existe o strînsă interdependență la nivelul organizațiilor și al stațiunilor de turism.

Alte condiții importante pentru dezvoltarea turismului într-o anumită regiune sunt reprezentate de existența în zonă, din abundență, a bunurilor necesare turiștilor, precum și a resurselor umane, fără a fi nevoie să fie aduse din alte zone ori chiar să fie importante. O bună aprovizionare, la nivel local, cu aceste resurse va îmbunătăți potențialul ca industria turismului să aibă un impact pozitiv asupra dezvoltării zonei. Posibilitațile de procurare de alimente și materiale de construcții din zona vor crește efectul de multiplicare la nivel local.

Resursele umane acoperă o mare varietate de aspecte, de la disponibilitatea muncitorilor calificați care să fie angajați, în diversele ocupații din domeniul turismului, la posibilitatea de a găsi, pe plan local, manageri de nivel mijlociu și chiar de vârf, pentru unitățile de cazare, alimentație, agrement etc. Resursele umane pot include și atitudinea gazdelor, a localurilor față de dezvoltarea turistică și în ce măsură sunt ele capabile să ia parte la procesul de dezvoltare. O comunitate care sprijină turismul este mult mai dispusă să accepte dezvoltarea acestei industrii, cu toate schimbările ce vor interveni ca o consecință a acesteia

Condițiile pe care le oferă destinația, vor avea de asemenea, un impact deosebit asupra tipurilor de turiști care vor dori să călătorească, de aceea, vor avea impact asupra cheltuirii banilor, care vor ramâne la locul destinației sau în împrejurimile acesteia, în măsura în care oferta de servicii va corespunde așteptărilor clientelei, precum și în funcție de calitatea infrastructurii specifice.

Strategii de dezvoltare a turismului se aplică în :

Politica statului

Parteneriatul cu statul este vital. Aici se includ reglementările în domeniul legislativ care să asigure cadrul juridic de organizare, coordonare și promovare a turismului (în primul rând Legea turismului, Legea parcurilor turistice, Legea pentru acordarea licențelor de turism ș.a.), precum și efectuează colaborarea internațională în domeniul turismului prin încheierea și realizarea tratatelor internaționale, în domeniul fiscal are drept scop evaluarea impactului măsurilor de natură fiscală asupra dezvoltării turismului și adoptarea unui sistem atractiv pentru investitorii din turism.

Statul fundamentează propuneri privind proiectul de buget și urmărește execuția bugetului pentru activitățile din domeniul turismului, urmărește proiectarea și realizarea investițiilor în turism și în infrastructura de turism.

O altă responsabilitate este pentru crearea condițiilor adecvate de dezvoltare a infrastructurii turistice (drumuri, căi de comunicație, condiții corespunzătoare de cazare, alimentație și agrement, amenajări locale și regionale, alte utilități etc.) – care să contribuie cu terenuri necesare realizării proiectelor și sectorul privat, solicitat să finanțeze, să construiască și să exploateze proiectele de acest tip.

Politica în domeniul forței de muncă

Aceasta urmărește asigurarea din punct de vedere cantitativ și calitativ a necesarului de personal și al modului de formare și perfecționare a acestuia. Pare banal, dar pregătirea unui personal specializat pentru turism și o motivare corectă cu siguranță va îmbunătăți calitatea serviciilor, mai ales că ei sunt cei care fac punte de legătură dintre consumator – turistul și produs – oferta turistică. Nu totul se rezumă la calitatea naturală pe care o poate o oferi mediul, iar un agent profesionist știe foarte bine cît de aprigă este concurența în acest domeniu și că uneori unica diferență o poate face chiar el, manipulînd decizia clientului prin calitatea serviciului, sistemul de informare, managementul firmei ș.a.

Politica de produs turistic

Aceasta vizează extinderea ofertei turistice, care se face în baza patrimoniului deținut de destinația turistică. De exemplu :

Dezvoltarea orașelor medievale.

Orașele medievale sunt edificii trecute prin istorie și valorificarea lor este foarte importantă, iar modernizarea ar putea avea impact negativ. Cel mai evident exemplu în acest sens este Italia, țara care este, un adevărat centru istoric.

Italia este țara cu cele mai multe locuri incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO. Aici s-au născut mișcările artistice ale Renașterii și Barocului, este gazda celor mai frumoase palate, piețe, catedrale, castele, per total un muzeu în aer liber. Lucrările de construcții primesc foarte greu autorizații și în multe zone nu se permite decît restaurarea și nici de cum nu e posibil schimbarea aspectelor originale. Totul este făcut pentru protejarea, conservarea și reabilitarea monumentelor istorice. Dacă nu ar fi fost dezvoltat și reglementat de stat acest aspect, ar fi o casă modernă lîngă una clasică medievală și deja Italia nu va mai fi la fel de frumoasă și atractivă pentru turiști.

Imaginea 1.8.

Monumente arhitecturale din Italia

Sursa: Google Image Search – elaborat de autor.

Valorificarea poziției geografice

Poziția geografică a unei zone este renumele care i se dă unei destinații și care o face atractivă pentru turiști. Poziția poate oferi condiții propice pentru dezvoltarea anumitor activități turistice suplinite de servicii de înaltă clasă, care pot aduce turiști pe tot parcursul lunii sau anului sau sezonului.

Un exemplu de zonă turistică atractivă este zona Munților Alpi, care se întinde în șapte țări: Franța, Italia, Elveția, Liechtenstein, Austria, Germania și Slovenia.

Imaginea 1.9.

Harta țărilor pe teritoriul cărora se află Munții Alpi

Sursa: Google Image Search.

Dezvoltarea turismului a pornit de la cîteva comune și orașele bine plăsate, care au devenit stațiuni bine cunoscute în perioada postbelică. Principalele caracteristici care au contribuit la dezvoltarea la nivel înalt a turismului sunt: poziția geografică deosebit de favorabilă în raport cu ariile emițatoare de turiști, facilitarea accesului prin căi rutiere modernizate, căi ferate electrice cu cremalieră, transport pe cablu, poteci marcate, o echipare complexă pentru deservire turistică.

Fiecare țară a valorificat după cum a știut mai bine acest teritoriu. Stațiunile turistice din Franța ca forme de cazare sau agrement sunt foarte diversificate. Arealul Mont Blanc se impune pentru sporturile de iarnă, recreere și climatoterapie, complexul „Trois Vallees”, cu stațiunea Val Thorens – cea mai înaltă pentru schi din Europa, iar Parcul Național Vanoise – cel mai întins parc național de 53 000 ha.

Elveția este renumită pentru stațiunea St. Moritz, cu dotări hoteliere de lux, amenajări ultramoderne pentru schi. Pe valea Davos sunt localizate alte stațiuni recunoscute pe plan mondial: La contactul Prealpilor cu Podișul Elveției s-a format cel mai complex sistem lacustru al țării, cu o mulțime de lacuri glaciare, succesiuni de etaje de vegetație sunt doar cîteva elemente atractive.

Alpii Bavariei formează un areal turistic în extremitatea sudică a Germaniei. Cu toate că altitudinea este modestă sunt intens frecventate de turiști, reprezentînd singurul areal montan autentic din Germania. Culmile înalte și versanții adiacenți sunt înzapezite o bună parte din an, ceea ce creează condiții pentru practicarea sporturilor de iarnă, în stațiuni de importanță internațională – Garmish, Partenkirchen si Oberstdorf – sau națională, Fussen.

Alpii Italieni cuprind trei sectoare. Valea Aosta este spectaculoasă, cu multe stațiuni și reprezintă o axă importantă de circulație. Sectorul central excelează prin frumusețea lacurilor glaciare formate în spatele morenelor terminale: Maggiore, Como, Garda, d’Iseo, Varese. Alpii Italieni Centrali sunt străbătuți de o rețea de cai de comunicație densă și modernizată, ce asigură legături facile cu Elveția și Austria, avînd ca nod principal Milano.

Ljubljana, capitala Sloveniei, este localizată într-un bazinet depresionar de la poalele Alpilor Iulieni. Capitala statului sloven deține numeroase monumente arhitecturale și vestigii istorice cu rol de repere turistice: castelul cetății sec. XII, biserica franciscană, Palatul Krijan, podul Dragonilor, fantana baroca.

Evenimentele Sportive

Evenimentele sportive constituie un factor important în dezvoltarea turismului, în special în dezvoltarea infrasturcturii și organizarea evenimentelor care stimulează turiștii din diferite colțuri ale lumii să se adune într-un singur oraș, într- o singură țară pentru ca să-și susțină idolii sportivi.

Unul din cele mai importante și renumite sporturi este fodbalul. Competițiile de foodbal în ultimi 50 de ani au devenit cele mai populare din lume. Zilnic sunt organizate meciuri de foobal în diferite colțuri ale lumii, sunt investite sume mari pentru consctrucția stadioanelor care ajung la dimensiuni de peste 100 mii de locuri. Oamenii plătesc sume foarte mari pentru a putea fi prezenți la meciurile de foodbal și ca sa-și susțină echipele preferate. Printre cele mai mari competiții de foodbal sunt:

Campionatele naționale, cele mai mari sunt din: Anglia, Spania, Franța, Italia ș.a.

Campionatele mondiale și europene, sunt organizate o dată la patru ani timp de o lună de zile.

Imaginea 1.10.

Dimensiunea stadionului Maracao

Sursa: http://www.infotour.ro/ghid-turistic/divertisment/stadionul-maracana-9567

Pentru organizarea campionatelor sunt construite diferite stadioane. Unu din cele mai scumpe și mari stadioane este stadion Macarao. El a fost inaugurat în anul 1950 pentru a găzdui meciuri de la Campionatul Mondial de fodbal din 1950. Recordul de asistență a fost atins la finala Mondialului 1950, cu o 199.854 de spectatori.

Alt sport apreciat și care atrage milioane de turiști anual este schiatul. Schiatul a evoluat datorită dezvoltării infrastructurii echipamentelor de transport a oamenilor (teleferice) în stațiunile de munte prin acestea schiorii erau duși până în vârful celor mai înalte pante, astfel încât bucuria coborârii pantelor lungi care altădată erau prea greu de urcat se putea face de mai multe ori. Acest sport își are originea în Norvegia și este popular oriunde ninge sau există zăpadă combinată cu pante ale munților și infrastructură potrivită.

Campionatul mondial de zbor cu schiurile este o competiție care are loc odată la doi ani. Campionatul se desfășoară pe trambuline gigantice, care au punctul de construcție peste 185 m.

Top 3 trambuline cu sărituri de schi Figura 1.11.

Sursa: elaborat de autor în baza materialelor.

La aceste evinimente se strîng foarte mulți turiști, nu doar pentru campionat, dar și pentru o vacanță în munți. Cele mai atractive destinații de ski sunt din Slovnia, Germania, Norvegia, Cehia și Austria. Dedicată atît sportivilor experți, cat și începătorilor intrările sporturilor pe zăpadă ski, snowboard, colecția nu scapă din vedere ofertele pentru familii sau pentru grupurile de prieteni. Mulți turiști preferă să plece în timpul sărbătorilor, pentru că atunci sunt ofertele cele mai mari plus la toate atunci se petrec multe evenimetele de sporturi de iarnă.

Evenimente de Artă

Evenimentele de artă oferă o posibilitate imensă pentru țara gazdă să atragă turiști. Muzica, teatrul, festivalurile mereu au fost apreciate, mult așteptate și în masă vizionate. Unul dintre cel mai recunoscut eveniment este concursul muzical Eurovision. Acest eveniment atrage o mulțime de turșiti anual din diferite țări, care vin să-și petreacă timpul alături de cei mai buni artiști din întreaga lume și nu în ultimul rînd să-și susțină țara în concurs. Concursul se transmite în fiecare an de la inaugurarea sa în 1956 și este unul dintre cele mai longevive programe de televiziune din lume. De asemenea, este unul dintre cele mai vizionate evenimente non-sportive din lume, cifrele de audiență fiind estimate în ultimii ani la valori între 100 și 600 de milioane de telespectatori la nivel internațional.

CAPITOLUL II. DESTINAȚIA TURISTICĂ – SPANIA

PREZENTAREA GENERALĂ A DESTINAȚIEI TURISTICE

España adică Spania este un regat misterios situat în vestul Europei, iar la sud învecinată cu Africa fiind ca o punte de legătură între vest și est încă din antichitate. Spania este tărâmul unde creșteau merele de aur ale lui Hercule, iar arabii îl asociau cu Raiul pe Pământ. Pentru unii scriitorii ca George Orwell si Ernest Hemingway aici era arena în care istoria se situa la granița între faptele eroice și tragedie, când toreadorii sfidau moartea.

În Spania cultura se combină cu modernul, spiritul latin păstrează cu tărie stilul de viață caracteristic fără a uita să se adapteze la tot ce este nou. De la relicve romane pînă la palate musulmane, de la catedrale în stil baroc și clădiri moderne, Spania este un cufăr cu bijuterii artistice și arhitecturale într-o paletă culturală fără precedent.

Numele „Spania” este derivat din latinescul „Hispania”, așa erau numiți romanii care locuiau în peninsulă. Totuși primii cărora le-au fost atribuit acest nume erau fenicienii – prima civilizație non-iberică, care a ajuns în peninsulă pentru a-și extinde comerțul și care a fondat orașul activ.

Imaginea 2.1.

Harta Spaniei

Spania este învecinată cu Franța și Andorra la nord și cu Portugalia la vest. Are capitala la Madrid, limba oficială este spaniola, iar catolicismul este religia predominantă cu un procent de 94% din populație. Spania face parte din Peninsula Iberică, avînd două arhipelaguri și câteva teritorii în nordul Africii. Per total are o suprafață de 504.645 km² ceea ce îi permite a fi a patra țară din Europa după mărime. Predomină în general relieful de podiș și cel muntos, cîmpiile reprezentănd a 10-a parte din teritoriu. Altitudinea medie este de 650m deasupra nivelului mării, devenind a doua cea mai muntoasă țară a Europei după Elveția. Spania are o populație de 45.200.737 de locuitori (recensământ – 2007).

Mulți ani la rînd economia Spanie s-a aflat în recesiune, dar odată cu intrarea acesteea în Comunitatea Economică Europeană, economia s-a redresat. S-a modernizat industria, îmbunătățit infrastructura, dar și sistemul politic a fost revizuit permițînd astfel să fie redusă inflația, deficitul bugetar și șomajul și să crească randamentul productivității și creșterea nivelului Produsului Intern Brut pe cap de locuitor.

POTENȚIALUL TURISTIC AL REGIUNII

Spania este o bijuterie turistică, deaceea se poate mîndri cu una din cele mai generoase oferte turistice din Europa. Această țară are o arhitectură predominant veche, cu o mulțime castele de piatră (peste 2000), monumente vaste, gastronomie bogată și orașe sofisticate care toate la un loc o fac a fi o destinație de călătorie de vis. Totuși pe lîngă spațiul rural cu ruine străvechi, orașele sale sunt răsunător de moderne. Capitala andaluză din Sevilla de exemplu este renumită pentru cultura muzicală și pentru folclorurile tradiționale, pe cînd capitala catalană a Barcelonei pentru arhitectura sa seculară și pentru industria maritimă, iar capitala națională a Madridului pentru străzile sale înfloritoare, muzeele, librăriile și stilului său de viață activ, mereu în mișcare și fără somn. Madridul este cel mai mare oraș al Spaniei și este, de asemenea, centrul său financiar și cultural, așa cum a fost de sute de ani.

Țara este diversă din punct de vedere nu doar cultural, dar și geografic, astfel în capitolul ce urmează vom descrie descrie în detalii potențialul geografic de care Spania dispune.

După cum am menționat mai sus, în Spania preponderent persistă relieful de podiș și cel muntos. Meseta este inima Spaniei – un platou central, larg la o jumătate de kilometru deasupra nivelului mării. O mare parte din regiune este în mod tradițional ocupată de ferme în scopul de creștere a vitelor și a cerealelor. În nord-estul țării se află valea largă a râului Ebro, regiunea muntoasă din Catalonia și câmpia de coastă din Valencia. În nord-vest sunt Munții Cantabrieni, o zonă dificilă, în care văile puternic împădurite și spălate de ploi abundente sunt intercalate cu vârfuri înalte. În partea de sud se află terenurile bogate în citrice și irigații ale râului Guadalquivir, iar peste această vale se ridică Sierra Nevada (cel mai popular lanț înzăpezit din sudul Europei). Partea de sud a țării este deșert, o extensie a Saharei. Căptușite cu palmieri, tufișuri de rozmarin și alte vegetații tropicale, coasta sud-estică a Mediteranei și Insulele Baleare se bucură de un climat blând, care atrage milioane de vizitatori, în special din nordul Europei.

Aproape jumătate din Spania este acoperită de o vegetație spontană, dar numai o mică parte este clasificată drept pădure densă. Spania nordică are ogoare și păduri de foioase (stejar, fag). Munții din Meseta de nord, Cordileberii iberici și baetici poartă o foaie de stejar portugheză, cele ale Pirinei Centrale, zonele Iberice și Sierrele Centrale au diverse specii de pin. Restul, mai mult de jumătate din Spania, are o vegetație mediteraneană caracterizată de stejar vechi (Quercus ilex) și alte plante rezistente la secetă. Plopul și eucaliptul au devenit larg răspândite încă din secolul al XIX-lea.

Apropierea Africii a dat Spaniei mai multe specii africane de faună sălbatică decât cele din alte peninsule mediteraneene, în timp ce bariera Pirinei și amploarea țării explică numărul speciilor indigene. Lupul european și ursul brun supraviețuiesc în zonele sălbatice din nord-est. Ape-ul Barbary este posibil indigen, dar este mai probabil un import din Africa de Nord. El supraviețuiește numai în Gibraltar. Măcelul sălbatic, ibexul (capra sălbatică) și cerbul roșu sunt mai frecvente. Mai mult de jumătate din speciile de păsări din Europa se găsesc în Parcul Național Coto Doñana, la gura Guadalquivirului.

Spania deține 4226km2 de arii protejate atît in partea continentală, cît si cea insulară și 41 monumente incluse în patrimoniul UNESCO.

Un exemplu unic de arie protejată este reprezentat de Parcul Național Coto Donada– o rezervație naturală în Andaluzia, sudul Spaniei. Acesta acoperă 543 km2, din care 135 km2 reprezintă o zonă protejată. Parcul este o zonă de mlaștini, curenți de mică adâncime și dune de nisip în Las Marismas, delta unde râul Guadalquivir se varsă în Oceanul Atlantic. Acest parc are o biodiversitate excepțională, deși există unele asemănări cu delta fluviului Camargue din Franța.

Imaginea 2.2.

Parcul Național Coto Doñana

Figura 2.3.

Alte parcuri naționale renumite în Spania

Sursa : Google Image.

Pe lîngă mările și oceanele ce scaldă țărmul spaniol, însăși pe teritoriu există o rețea hidrografică densă, reprezentată prin mulțime de rîuri și fluvii. Apele țării conțin o diversitate de pești și crustacee, în special în sud-est, unde se amestecă apele Atlanticului și Mediteranei (Marea Alboran). Speciile includ gâscă roșie, macrou, ton, caracatiță, pește spadă, sardinia pilchardus și hamsii (Engraulis encrasicholus). Zonele demersale includ merluciul și merlanul. Delfinul cu dungi și balena cu aripioare lungi locuiesc în apele din sudul Spaniei, iar delfinul bottlenose se găsește în largul deltei Ebro. Pescuitul excesiv a avut tendința de a modifica echilibrul speciilor în ultimele decenii.

Potențialul climatic al Spaniei se caracterizează prin suprapunerea unor diviziuni climatice fundamentale (între zonele umede și semiaride și aride) de către o altă zonă (divizarea triplă a peninsulei în climatul maritim, continental și montan). Această complexitate rezultă din mărimea peninsulei, care este suficient de mare pentru a genera un regim termic continental. Localizarea sa în apropierea Oceanului Atlantic și a Africii de Nord o expune atât influențelor maritime, cât și celor din Sahara și relieful său montan, care nu numai că produce propriile sale zone climatice, ci și extinde ariditatea locală prin crearea de umbre de ploaie pe părțile înclinate ale munților.

Tipurile de climă favorizează sau uneori defavorizează anumite forme de turism și influențează inclusiv prețul ofertelor turistice, deaceea este important atunci cînd se planifică o călătorie să se țină cont de prognozele meteo.

Provincia Leon găzduiește unul dintre cele mai impresionante peisaje naturale din Spania care a fost inclusă în Patrimoniului Mondial UNESCO. E vorba de o formațiune stâncoasă, sculptată în gresie aurie. Un covor de castani verzi dă impresia că stâncile colțuroase și turnurile semețe au fost sculptate de forțele naturii. Doar zărirea ocazională a vreunei guri de tunel dezvăluie anticul secret. Aici, în locul numit în prezent Las Médulas, se afla cândva cea mai mare mină de aur a Imperiului Roman.

Pentru extragere romanii au construit 50 de canale și au săpat mai multe bazine în munți și sute de kilometri de tuneluri. Odată ce rețeaua de tuneluri era construită într-o parte a muntelui, geniștii inundau tunelurile cu apă la o mare presiune. Furia apelor disloca tone de pământ. Stânca și nisipul aurifere erau spălate spre baza muntelui, unde aurul putea fi separat de nisip prin spălare și cernere, astfel romanii au extras aproximativ 800 de tone de aur din Las Médulas. Pentru a obține toată această cantitate de aur, miile de muncitori efectiv au urnit munți, mai bine de 240 000 000 de metri cubi de pământ. Și, la fiecare zece tone de pământ pe care-l excavau, obțineau 30 de grame de aur. În zilele noastre au rămas doar tunelurile și stâncile colțuroase ale muntelui spart, șlefuite de eroziune și îmbrăcate cu păduri de castani.

Peisajul care a rămas în urmă, în loc să fie devastat și respingător, este absolut fascinant. Turiștii rămân impresionați de contrastul cromatic, de ingeniozitatea poporului roman, care a exploatat minele de aur și a erodat un munte pentru a lăsa în urmă un monument al naturii. Las Medulas este o atracție turistică unică, surprinzătoare, romantică, uimitoare, iar lista atributelor ar putea continua la nesfârșit.

Imaginea 2.4

Minele Las Medulas

PATRIMONIUL CULTURAL ȘI ISTORIC

Arhitectură

Antoni Gaudi a fost cel mai faimos arhitect spaniol, precum și unul dintre cei mai neobișnuiți arhitecți de la începutul secolului al XX-lea. Printr-o abordare eclectică, el a creat un stil unic care amintește de Mudéjar, un stil arhitectural care combină designul musulman și creștin. Majoritatea lucrărilor lui Gaudi au fost făcute la Barcelona. Cea mai renumită clădire și cel mai vizitat obiectiv turistic este templul neterminat al Sfintei Familii. Cei mai importanți arhitecți din Spania, de la sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului XXI, dintre care unii au atins renume internațional, au fost Josep Lluis Sert, Eduardo Torroja, Sanz de Oiza, Ricardo Bofill, José Rafael Moneo și Santiago Calatrava.

Palate, castele și catedrale cu renume în Spania :

Catedrala Santiago de Compostela

Santiago de Compostela este capitala istorică a provinciei spaniole Galicia. În ciuda fațadei baroce, Catedrala este construită predominant în stilul romanic și este chiar una dintre cele mai frumoase catedrale romanice din Spania. În 1993 a fost inclusă în lista moștenirilor culturale universale UNESCO, iar în anul 2000, Santiago de Compostela a fost desemnată Capitala Culturală Europeană.

palatul alhambra

Alhambra este una dintre cele mai gigantice, mai marețe și mai frumoase construcții din istoria lumii. Aceasta se află în orasul Grenada, pe o intindere de 800 metri lungime și 200 lățime. Monumentul Alhamara a fost ridicat în timpul dominației Maurilor în Spania și s-a lucrat la el 42 de ani zi și noapte.

Cea mai mare sală este sala dreptății și a judecății, unde se judecau și condamnau trădătorii și necredincioșii și se primeau vizitele oficiale. Această sală a servit și ca reședință lui Carol al V-lea. Se mai găsește între altele, frumoasa curte a leilor de 300 metri, toată din marmură albă și înconjurată de o galerie susținută de 128 coloane. În centrul acestei curți se află renumita fântână a leilor, căci e formată dintr-un enorm bazin de alabastru susținut de 12 lei din marmură neagră. Acest bazin e destinat purificării cu apă, ordonată de religia arabă, pentru care scop in împrejurime se afla o măreață moschee.

PALATUL REGAL

Palatul Regal sau Palacio Real este cel mai mare și cu siguranță unul dintre cele mai impresionante palate din Europa. Are peste 2000 de camere decorate în modul cel mai luxos cu putință, dintre care 50 pot fi vizitate. Este situat în estul centrului istoric al orașului Madrid și destul de aproape de Plaza de Espana, este învecinat la est cu Campo del Moro, un parc foarte mare care se întinde de la Rio Manzanares pînă la Palatul Regal. De pe gazonul verde de la intrarea în parc, turiștii se pot bucura de o priveliște superbă, neobturată asupra palatului.

TEMPLO DE DEBOD

În Parcul de la Montana, în apropierea centrului orașului se gasește unul dintre cele mai surprinzătoare obiective turistice din Madrid, Templo de Debod. Acest templu autentic egiptean a fost construit in secolul IV i.Ch. Ca un semn de recunoștință pentru ajutorul adus de către Spania în salvarea templelor din Abu Simbel, statul egiptean a donat Templul Debod Spaniei în anul 1968.Templul din Debod era dedicat zeilor Amon si Isis.

castelul santa barbara

Este una dintre cele mai mari cetăți medievale din Europa și se intinde pe tot vîrful muntelui Benacantil. Inițial a fost construită de mauri în secolul X. Castelul Santa Barbara are tot ceea ce așteptă un turist: tunuri, un palat, temnițe, șanțuri, ruinele unei biserici mici și, desigur, faimosul turn de veghe. Castelul este un loc excelent de vizitat în orice moment al anului. În mijlocul verii este un loc perfect pentru a prinde briza mării, în timp ce în lunile mai reci mersul pe jos până la castel prin parcuri și paduri de pin vă permite ceva timp pentru a reflecta asupra dificultăților de capturare a sa.

catedrala din toledo

Aflată în orașul spaniol cu același nume, catedrala din Toledo este una dintre cele mai mari catedrale creștine din lume, considerată a fi una dintre cele mai marețe structuri gotice de acest gen din întreaga Europă. Îndelungatul proces de construcție (din 1226 pînă în 1493) se reflectă în varietatea de stiluri în care a fost abordată.

palatul alcazar

Real Alcazar este Palatul Regal al Seviliei, un complex magnific de curți, terase și săli în diferite stiluri arhitectonice, de la mudejar la gotic. În centrul complexului se află Palatul Regelui Pedro I. Palatul Alcazar este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Sevilia și într-o vacanță în acest oraș andaluz, o vizită nu trebuie ratată sub nicio formă. Real Alcazar este una dintre atracțiile orașului și localnicii se mîndresc cu acest loc care stă mărturie pentru istoria bogată a orașului lor.

Artele

Spania are o moștenire artistică imensă, variată și distinsă, care include unele dintre cele mai importante figuri din tradiția culturală occidentală. O listă parțială ar include romancierii Miguel de Cervantes (cea mai importantă figură a literaturii spaniole) și Benito Pérez Galdós, dramaturgii Pedro Calderón de la Barca și Lope de Vega, pictorii Diego Velázquez, Francisco de Goya și Pablo Picasso și regizorul Luis Buñuel .

Războiul civil spaniol a marcat o pauză în dezvoltarea artelor. Mulți artiști și intelectuali de conducere au ieșit în exil la sfârșitul războiului. În Spania, regimul Franco a practicat o cenzură masivă care limita expresia artistică. Cu toate acestea, mulți artiști spanioli au făcut contribuții majore pe parcursul secolului al XX-lea.

Perioada cuprinsă între 1500 și 1681, cunoscută sub numele de Epoca de Aur, este considerată cea mai glorioasă epocă a istoriei artistice a Spaniei, cu contribuții durabile în domeniul literaturii, teatrului, arhitecturii și picturii. Totuși, Spania nu a încetat niciodată să fie o țară vitală din punct de vedere cultural, iar secolul al XX-lea în special sa dovedit a fi unul foarte productiv și creativ.

Spania are peste 2000 de muzee, iar cel mai renumit este Muzeul Prado, care se bucură de un mare prestigiu și este unul dintre obiectivele turistice cele mai vizitate din Madrid.

Imgainea 2.5.

Museo del Prado

Prin anii 1900, capacitatea clădirii fusese deja depășită de colecția de arta a muzeului și niște modificări se impuneau. Prima astfel de extindere s-a facut în 1918, iar apoi alte camere au mai fost adăugate în anii 1950 și apoi în anii 1960. Alte două cladiri, Cason del Buen Retiro și Palacio de Villahermosa, au devenit parte a complexului mai tîrziu, aducînd mai mult loc pentru a expune colecția extraordinara a Muzeului Prado. Colecția permanentă a Muzeului Prado este una dintre cele mai mari din lume. Este formată din aproximativ 9000 de tablouri, 5000 de desene, 2000 de tipărituri, 1000 de monede și medalii, și aproximativ 2000 de obiecte decorative. Prado deține cea mai deosebită colecție de artă spaniolă, cu multe opere ale lui El Greco, Velazquez, Goya și Murillo. Vizitatorii pot admira și o colecție de lucrări ale pictorului flamand Peter Paul Rubens și ale pictorului olandez Hieronymus Bosch, dar și niște capodopere italiene. Din cauza mărimii colecției numai a șaptea parte din colecția permanentă a muzeului este expusă.

Gastronomia spaniolă

Bucătăria spaniolă variază foarte mult de la o regiune la alta și este strîns legată de produsele și tradițiile locale. Galicia, de exemplu, este renumită pentru fructele de mare, inclusiv felurile de mâncare de anghilă și țapi de mare în stilul Vizcayan. Catalonia este renumită pentru caserolele din carne și legume. Valencia este patria “paella”-ei, o cutie de orez făcută cu fructe de mare, carne și legume. Din Andaluzia vine “gazpacho” – o supă rece delicioasă din roșii, usturoi și castraveți, în timp ce regiunea producătoare de vite din Castilia se mândrește cu fripturi suculente și cu hamei uscat.

Mâncarea spaniolă este adesea considerată a fi foarte picantă, dar, în afară de câteva feluri de mâncare care conțin cantități mici de ardei iute, cel mai piquant ingredient în general este paprika.. Cele mai frecvent consumate carne sunt carnea de porc, carnea de pui și carnea de vită, dar în cea mai mare parte a țării mielul este mâncat la ocazii speciale. Foarte pasionat atât de pește și crustacee, spaniolii sunt printre cei mai mari consumatori de fructe de mare din lume.

Spaniolii beau frecvent vin și bere cu mesele lor. La micul dejun și după masă, cafeaua puternică este băutura aproape universală. Puțini oameni beau ceai, dar infuzii de plante, cum ar fi mușețelul sunt populare.

Festivaluri și sărbători

În mod tradițional, majoritatea sărbătorilor din Spania au fost și sînt de origine religioasă. La nivel național, cele mai importante dintre acestea sunt Joia și Vinerea Mare, Lunea Paștelui, Corpus Christi, Sărbătoarea Sfântului Iacob (25 iulie) și Ziua tuturor sfinților (1 noiembrie). Cea mai importantă zi a Crăciunului și ziua în care copiii primesc cadouri este Ziua celor Trei Regi sau Epifania (6 ianuarie). O altă sărbătoare importantă este din ziua de 12 octombrie – Ziua Fecioarei din El Pilar, este o sărbătoare și religioasă, dar și civică în care de asemenea se celebrează "descoperirea" Americii (un omagiu pentru Columb sărbătorită și în America).

Fiecare sat și oraș are propria sa fiesta anuală de vacanță, și acestea sunt probabil cele mai importante sărbători în viața de zi cu zi a poporului spaniol. Aceste sărbători sunt de origine religioasă, onorând sfântul patron local sau Fecioara Maria, dar componenta religioasă este adesea mult mai puțin importantă decât dansul și luptele cu tauri care au loc. Unele dintre aceste festivități, cum ar fi Fiesta de San Fermín din Pamplona (cu faimoasa alergare a taurilor), târgul Sevilla și Fallas din Valencia, au devenit faimoase pe plan internațional și s-au transformat în atracții turistice majore.

Cele mai cunoscute fieste spaniole sunt : Feria de Avril din Sevilla, în care o săptămîna din luna aprilie se cîntă și se dansează. El Rocio este un pelerinaj tradițional organizat în luna mai în satul El Rocio, unde flamenco și vinul sunt compenente indispenasabile. O altă fiesta cu traduție este Las Fallas de San Jose, organizat în luna martie în Vallencia. Atunci orașul devine o imensă scenă pentru tone de bună dispoziție și excelente jocuri de artificii.

Un festival secular, bine realizat, se desfășoară în orașul mic din Buñol, în apropiere de Valencia, unde în fiecare august mii de locuitori, dar și vizitatori din toate colțurile lumii vin aici pentru a arunca cu roșii unul la celălalt. Festivalul, numit La Tomatina,care sărbătorește recolta de roșii de vară, = a început ca o repudiere simbolică a unei reguli dure în timpul erei Franco.

Imaginea 2.6.

Festivalul LA TOMATINA

Sport și recreere

Sportul joacă un rol important în viața de zi cu zi a poporului spaniol, iar fiecare regiune are formele sale preferate de joc. În Catalonia montană, schiul și alte sporturi de iarnă sunt printre cele mai populare. De-a lungul coastei Valencia, windsurfingul, scufundările și navigarea au nenumărați entuziasti. În provinciile basce, “jai alai” (un fel de racquetball) este o distracție preferată, iar în Asturias și Andaluzia, evenimentele ecvestre atrage un număr mare de spectatori și participanți.

În ciuda controversei internaționale cu privire la luptele cu tauri, “corrida de toros” ("berea taurilor") este încă destul de populară în Spania. Datând din antichitate, luptele cu tauri sunt considerate spectacol național, un concurs bogat, asemănător mai mult unui balet frumos, decât un eveniment sportiv. Este văzut ca un test eroic, deși sângeros, al voințelor care implică curaj, inteligență, grație și eleganță. Cel mai important matadori ai Spaniei au fost eroi naționali ai staturii mitice, așa cum Manolete în anii 1940. Sezonul se derulează din martie până în octombrie, cu lupte de tauri care apar de obicei duminică după-amiază în orașe mari și în aproape fiecare oraș în timpul festivalurilor locale. Mecca de lupte cu tauri în Spania este în Madrid, la taurul de aur de la Las Ventas.

Imaginea 2.7.

Corrida de Toros

Fotbalul a fost introdus în Spania de către britanici la sfârșitul secolului al XIX-lea (minerii britanici au creat primul club spaniol de fotbal, Recreativo, în Huelva, în 1889), iar în anii 1920 a fost înființată o ligă profesională. Până în anii 1950, fotbalul a depășit popularitatea luptelor cu tauri. Cluburile de conducere din Spania au un record distinct în competițiile europene. Într-adevăr, Real Madrid și FC Barcelona sunt două dintre cele mai faimoase organizații de fotbal. Real și Barca erau în 2015 cele două cluburi din Europa cu cele mai mari cifre de afaceri, conform raportului anual al cabinetului de experți Deloitte, având venituri de 577 de milioane de euro, respectiv de 560 de milioane de euro. Echipa națională a bărbaților spanioli a câștigat Campionatul European al Uniunii Europene de Fotbal (UEFA) în 1964. Spectaculos inversând averile sale, Spania a câștigat campionatul UEFA din 2008, Cupa Mondială 2010 și un alt campionat UEFA în 2012, cu o echipă pe care unii o caracterizează drept cea mai mare echipă națională din istoria sportului.

Imaginea 2.8.

Futbol Club Barcelona

ANALIZA ȘI EVALUAREA FLUXULUI TURISTIC

Regimul lui Franco care a dominat mulți ani în Spania, era orientat să conserveze tradițiile spaniole pe o perioadă cît mai lungă de timp și să impună o moralitate romano-catolice strictă asupra țării. Cu toate acestea, politicile economice din anii 1960 au abordat alte direcții, ceea ce a permis Spaniei să devină deschisă pentru investiții străine și mai ales turism, subminînd astfel dorința guvernului de a proteja sau izola cultura spaniolă.

Turismul astăzi este printre industriile de top din Spania, iar țara este una dintre destinațiile turistice de top din lume. Spania primește anual peste 55 de milioane de vizitatori – mai mult de 10 milioane de persoane decât populația țării. Cei mai mulți vizitatori sunt europeni, cu turiști britanici, francezi și germani care alcătuiesc majoritatea. La începutul secolului XXI, sectorul turismului a reprezentat aproximativ o zecime din PIB-ul Spaniei și ocuparea forței de muncă. Guvernul central din Spania este responsabil pentru politicile turistice și pentru promovarea turismului în străinătate, în timp ce autoritățile regionale promovează turismul în propriile provincii.

În anul 2015 aproximativ 68 de milioane de turiști au vizitat Spania, iar în 2016 cifrele au depășit 70 de milioane. Sectorul turistic din Spania se pregătește pentru un număr record de sosiri în această vară. Temerile continue legate de securitate în alte destinații mediteraneene, cum ar fi Tunisia, Egipt și Turcia, au determinat, de asemenea, reînnoirea interesului pentru Spania ca destinație turistică sigură. Boomul de vară anticipat urmează un număr record de sosiri în perioada ianuarie-aprilie a acestui an, aproximativ 18,1 milioane (13%).

Până în 2016, cele mai populare destinații care au salutat cei mai mulți vizitatori internaționali sunt:

Catalonia cu 5,871,536 de vizitatori (în creștere cu 4,1% față de anul 2015)

Insulele Canare au primit 5,430,923 de vizitatori (cu 11,0% mai mult)

Andaluzia a primit 3 743 392 de turiști internaționali (în creștere cu 18,1%)

Andaluzia a înregistrat cea mai mare creștere a turiștilor internaționali până în prezent în 2016, în creștere cu 18,1% față de 2015. Costa del Sol a primit 1 milion de vizitatori în luna mai, o creștere de 11,9% față de anul trecut și se așteaptă să atingă niveluri record De peste 6 milioane de turiști în timpul sezonului de vârf. Vizitatorii din Andaluzia provin în special din Regatul Unit (32,9%), urmat de Franța (11,3%).

Figura 2.9.

Procentajul de turiști internaționali sosiți în 2016 conform destinațiilor alese

Sursa : Instituto Nacional de Estadisticas – Movimientos Turisticos en Fronteras.

Sporirea turismului în Spania este o veste bună pentru proprietarii de locuințe care închiriază proprietățile lor turiștilor. Peste o cincime (22%) de vizitatori închiriază case de vacanță în campinguri, în unități de cazare și pensiuni din mediul rural. În primele 5 luni ale anului 2016, numărul de nopți de cazare a crescut cu 10,5% față de aceeași perioadă a anului trecut, cu o ședere medie de 4,5 nopți și o rată de ocupare de 34,5% în apartamentele turistice.

Aproape 80% din apartamentele turistice au fost închiriate de către turiștii internaționali. Ultimele cifre disponibile de la Instituto Nacional de Estadisticas (ine.es) indică faptul că turiștii britanici reprezintă cea mai puternică piață.

În 2016 până în prezent, cei mai mulți vizitatori internaționali au venit din:

Regatul Unit – 5,822,105 de turiști (cu 16,1% mai mult)

Germania – 3.799.676 de turiști (cu până la 5.6%)

Franța – 3,753,803 de turiști (în creștere cu 7,6%)

Țările scandinave – 2.027.151 de turiști (cu 12,6% mai mult)

Insulele Baleare reprezintă atractția turistică de top dintre insulele de care Spania dispune, cu 8,3 milioane cazări pe noapte înregistrate, în principal din Germania (38%), urmată de Marea Britanie (28,1%). Cu toate acestea, Insulele Canare – cea de-a doua destinație turistică cea mai populară, cu peste 7,4 milioane de cazări peste noapte, reprezintă cea mai populară destinație pentru petrecerea vacanțelor și sărbătorilor. San Bartolome de Tirajana (Gran Canaria), Arona (Tenerife) și Tias (Lanzarote) sunt considerate cele mai populare stațiuni turistice pentru cazare în regim self-catering.

Totuși pe lîngă cifrele înfloritoare și încasările spectaculoase ce provin din turism și care aduc un aport incontenstabil pentru economia spaniolă, în ultimii ani s-a intensificat o problemă dintre localnici și turiști ce nu poate fi neglijată. Mulți spanioli sunt din ce în ce mai frustrați de armatele de turiști care preiau centrele orașelor, perturbând viețile localnicilor și făcând presiuni asupra resurselor.

Anul trecut, Barcelona a primit un nou primar, Ada Colau – un critic desăvârșit al turiștilor din oraș. După ce a fost ales în funcție în iunie 2015, Colau a amenințat că va pune capăt numărului de vizitatori la Barcelona, temându-se că s-ar "ajunge la fel ca Veneția", un oraș în care turismul a fost învinuit pentru plecarea localnicilor din regiune.

Preocupat de o creștere a inegalității dintre turiști și localnici, în special în ceea ce privește creșterea numărului de apartamente turistice, Colau a pus un moratoriu de un an asupra noilor licențe pentru hoteluri și apartamente turistice din oraș. De asemenea, Barcelona a introdus recent o restricție privind turiștii care vizitează faimoasele piețe La Boqueria, interzicând grupurilor de peste 15 turiști să intre pe piață în timpul orelor de vârf.

În Palma, în orașul în care graffiti anti-turistice sunt la tot pasul, localnicii au fost nevoiți să evite centrul orașului din cauza roiurilor de turiști care sosesc de pe navele de croazieră – până la 22.000 pe zi.

Rezidenții se află, de asemenea, în concurență cu turiștii pentru spațiile de parcare prețioase, provocând sugestia inițiată în această lună de a interzice mașinile turistice din insulele mai mici din Baleare. Deasemenea, guvernul Insulelor Baleare va introduce un impozit pe turism în luna iulie – o plată suplimentară de până la două euro pentru fiecare sejur peste noapte.

În insula populară Ibiza este predispusă la secetă, fiindcă rezervele de apă se diminuează. În ruralul Menorca există temeri că atracțiile naturale ar putea fi distruse de turism. Președintele Insulelor Canare a amenințat recent că va reduce numerele turistice pentru a evita transformarea regiunii în Magaluf – un alt paradis spaniol epuizat de vizitatorii străini.

ACȚIUNI ȘI STRATEGII DE PROMOVARE A TURISMULUI ÎN SPANIA

Turiștii vizitează Spania în număr record. Aceasta este o veste bună pentru economia Spaniei, care încă se confruntă cu o rată a șomajului de 21%, fiind cel mai mare din UE. Primul ministru, Mariano Rajoy, a descris turismul ca o parte esențială a programului spaniol de redresare economică și adaugă că acest sector va contribui la creșterea prosperității pentru toți spaniolii.

Dar după cum am menționat în celelalte capitole se știe că nu toată lumea este mulțumită de această situație, iar cel mai mult de pe urma turismului exagerat suferă mediul și ecosistemele. Acest fapt poate nu respinge interesul turiștilor de a vizita Spania, dar ura localnicilor este un motiv de ingrijore. Graffiti anti-turistice cu sloganuri precum "Turiștii mergeți acasă" și "Turiștii, sunteți Teroriștii" este abia un început. În Playa de Palma unii au suspendat steaguri negre de pe balcoane, ca un protest împotriva exceselor de turism. Totodată, pe măsura trecerii timpului s-a pus problema epuizării resurselor și a degradării tot mai evidente a a calității mediului înconjurător.

Lipsa unui control asupra fluxului de turiști ar putea declanșa revolte mult mai serioase care cu siguranță va avea un impact negativ asupra sectorului turistic și să nu neglijăm schimbările climatice globale care au atins un punct critic.

Activitățile care există în orice unitate economică de turism presupune un consum de energie, materii prime, bunuri finite și semifinite, iar pentru a diminua impactul asupra mediului înconjurător se impune un control al consumurilor curente. În acest context, un rol esențial îl are nivelul de dotare cu echipamente și aparatură performantă, prin care se reduc pierderile, dar se evidențiază consumul.

Astfel este foarte important ca guvernul spaniol să acorde atenție și să elaboereze careva sisteme funcționale menite să dimineze tensiunea, să prevenă iscarea unor conflicte între localnici și turiști, să mențină și să sporească în continure interesul turiștilor fără ca aceasta să afecteze situația ecologică, ci deopotrivă șă o îmbunătățească.

În realizarea acestor obiective am putea propune :

Introducerea unor “taxe verzi” ce vor avea drept scop să contribuie la protejarea mediului insulelor și orașelor.

Realizarea de norme pe unitate economică sau pe turist privind consumul sau deșeurile, apele uzate produse.

Realizarea unor instrumente de reglematare, control a activităților turistice existente la nivelul fiecărei forme turistice (ex. zone sanitare pentru resursele de ape minerale, exploatarea plajelor, modul de construcții).

Aplicarea unor evaluări de impact și de mediu pentru toate formele de turism.

Introducerea în strategiile sectoriale durabile a principiilor de precauțiune și de plată a unor taxe de către poluatori.

Probabil că o măsură de reducere a numărului mare de turiști care umblă goi și amețiți de alcool pe drumuri s-ar potrivi introducere acelor „dry town”-uri americane, unde se interzice consumul de alcool în spațiul public, dar și comercializarea alcoolui în marketuri, restaurante este strict interzisă.

Monitorizarea și controlul asupra fluxului de turiști, îndeosebi va fi ușor de luat mărusi de reducere a vizitatorilor în anumite locații ca de ex. palate, catedrale, temple, ș.a., astfel să fie restricționat accesul în masă și crearea grupurilor de oameni maxim acceptați în același timp. Totodată nu se neglijează drepturile omului și libera circulație a persoanelor și se asigură condiții de practicare a turismului de un număr mai mare de persoane.

Să fie impuse mai multe condiții pentru agenții turistici, fie ei hotelieri sau mai simplu doar ocupați în vînzarea foilor turistice, în obținerea licențelor de activitate. Implicarea lor în aplicarea dezvoltării durabile a mediului de afaceri și partenerilor sociali.

Realizarea uneri solidarități în interiorul generației și între generații ca promotori ai turismului.

Cultivarea unui turism axat pe servicii de calitate și atent față de cerințele de protecție a mediului.

Utilizarea celor mai noi informații și rezultate din cercetarea de mediu cu rol major în stabilirea coordonatelor dezvoltării durabile.

Realizarea unor priecte pentru finanțarea unor acțiuni de reecologizare a unor resurse naturale cu valențe turistice.

Stimularea interesului turiștilor pentru protejarea mediului (activități ecologice, festivaluri tematice, remunerări pentru implicarea în proiecte comunitare etc.).

Aici pot fi găsite mulțimi de soluții, important este ca statul să conștientizeze necesitatea deplină a acestui fapt și implicarea prin reglementări legale pentru a facilita funcționarea acestora și pentru ca ele să fie eficinte și cu impact.

Măsurile și principiile de mai sus acționează direct asupra ritmului de creștere a cererii turistice și de expansiune spațială a dotărilor turistice. Multe decenii de-a rîndul turismul a fost privit nu numai prin prisma avatajelor sale economice : creșterea veniturilor, multiplicarea locurilor de muncă, valorificarea unor resurse mai puțin cunoscute, dar originale. Astfel, au fost create condiții de dezvoltare necontrolată a activităților turistice în mai multe țări recunoscute printr-un patrimoniu turistuc deosebit.

În aplicarea acestor principii se are în vedere reducerea efectelor negative ale turismului. Pentru a include turismul într-o abordare durabilă se cer realizate citeva obiective esențiale :

susținerea activităților turistice care aduc cele mai reduse impacturi asupra mediului;

reducerea formelor de poluare produse de turism;

respectarea diversității și a identității culturale, a egalității de șanse și diminuarea discriminării de orice tip;

aplicarea unor proiecte în turism pe inovare și competitivitate economică, socială, unde prosperitatea individuală și colectivă să fie în concordanță cu starea mediului;

respectarea recomandărilor și legislației conevnțiilor internaționale, mai ales a celor din UE pentru a extinde aplicarea dezvoltării durabile.

Realizarea concretă a acestor obiective trebuie să aibă în vedere conexiunile turismului cu celelalte sectoare economice, fiind știut că acest sector suportă multiple influențe directe și indirecte. În acest context dezvoltarea durabilă a turismului presupune un echilibru constant și continuu între existența, dezvoltarea turismului și protecția mediului înconjurător.

Iar dacă tot va fi eliminat pericolul poluării, putem trece la altă sarcină care presupune atragerea turiștilor și aici vorbim despre sarcinile managerilor de turism și felul în care ei utilizează instrumentele de Marketing.

Pentru a le menține permanent oferta în atenția potențialilor clienți, operatorii și prestatorii de servicii turistice trebuie să utilezeze continuu și să modernizeze tehnicile și acțiunile de comunicare pentru a-i informa în legătură cu oferta disponibilă și pentru a-i convinge să cumpere. Concurența și creșterea competitivității în cadrul industriei turistice este tot mai evidentă, astfel managerii structurilor turistice trebuie să păstreze constant calitatea serviciilor, să facă o promovare dinamică pentru a cuceri noi piețe turistice.

Să nu trecem cu vederea tendința de omogenizare a formelor de turism și a calității serviciilor, căci valoarea calitativă și cantitativă a resurselor turistice, dotările și amenajările turistice, modul în care sunt realizate programele turistice ș.a., de fapt reprezintă unicele elemente de diferențiere și ele trebuie permanent monitorizate și performate în timp, așa cum companiile de telefonie sau oarecare altă tehnică, sunt implicate întro întrecere și la fiecare 2-3 luni generează noi aplicații, măresc capacitatea memoriei sau pixelilor, modernizează conținutul, etc., pentru a fi cu un pas înaintea concurenței, așa se va acționa și în turism. O companie de turism trebuie să aibă o previziune obiectivă asupra situației sale și trebuie să identifice stimulentele care îl pot scoate pe linia de lider în cazul cultivării lor adecvate.

Având în vedere literatura de specialitate din domeniul marketingului, care pornește de la acceptarea ipotezei potrivit căreia marketingul este un instrument de management, o serie de cercetători interpretează marketingul destinațiilor turistice ca fiind o formă a ”planificării strategice orientate către piață”, deci, în consecință, ca o abordare strategică de fixare a dezvoltării mai degrabă decât un instrument de promovare.

Figura 2.10.

Poziționarea acțiunilor a marketingului destinațiilor

Sursa: elaborat de autor.

O destinație turistică este o entitate complexă, formată dintr-o sumă de elemente (atracții, servicii, populația locală ș.a.). Pentru a se remarca pe piața turistică, acest amalgam, această diversitate de elemente trebuie sintetizată într-un logo, un brand foarte bine definit. O întreagă istorie, elemente naturale, antropice, atracții, evenimente și festivaluri ș.a. trebuie rezumate în 5-6 cuvinte care să exprime cu exactitate ce oferă destinația, care este identitatea acesteia și avantajul competitiv în fața altor destinații din întreaga lume. Pentru a avea succes pe piața turistică, brandul și logo-ul trebuie ”îmbrățișate” de toți actorii din turism, de comunitatea locală și de autorități. Trebuie să existe o uniformizare a marketingului unei destinații turistice, aceasta fiind posibilă doar prin colaborarea între toate părțile interesate sau implicate în dezvoltarea turismului într-o anumită zonă.

Marketingul destinaținațiilor turistice este nucleul în jurul căruia levitează toate părțile intersante. În vederea asigurării succesului unei destinații turistice, organizațiile de management trebuie să aibă în vedere, în primul rând, următoarele aspecte specifice activității de marketing:

Stabilirea unui mix potrivit de trăsături și servicii.

Elaborarea unei imagini care să fie atractivă pentru piața țintă.

Plasarea eficienă și accesibilă a imaginii destinației.

Promovarea eficientă, a valorilor și imaginii destinației pentru a-și asiagura vizibilitatea și elementele distinctive în rândul potețialilor consumatori.

Probabil cea mai importantă provocare pentru marketingul destinațiilor turistice este de a aduce toți partenerii individuali împreună pentru a coopera mai degrabă decât să concureze și pentru a pune în comun resursele în vederea dezvoltării unui mix de marketing integrat și sistemul de livrare.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Astăzi cuvântul Spania este ca expresia unui simbol, ca tot ce poate fi mai frumos, mai înălțător și mai grandios ca și construcție, arhitectură, întreaga artă picturală, decorativă și sculpturală.

Numeroase și diversificate culturi au fost încrucișate în acest ținut – cele ale castilienilor, catalonilor, luxanilor, galicienilor, basilor, romanilor, arabilor, evreilor,romilor și altor popoare care sunt renumite pentru bucătăriile lor variate, tradițiile secolare și contribuțiile la patrimoniul artistic mondial, toate împreună au lăsat ceva specific și au favorizat la formarea Spaniei care o cunoaștem astăzi.

Originalitatea Spaniei ține esențial de caracterul recent, rapid și foarte spectaculos al ieșirii sale pe scena turismului inernațional. Înainte de anii 1960-1970, Spania nu a fost frecventată decît de un număr foarte restrîns de vizitatori ( 200-300 mii de vizitatori pe an) atrași mai ales de turism cultural și urban în Catalonia, Madrid și Andaluzia și nu de către plajele maritime. Apoi, după o lungă întrerupere, Spania se deschide cererii străine cu un soi de virginitate turistică, factor de succes și de dificultate în acelaș timp.

Treptat, numărul turiștilor a devenit tot mai mare, fapt care a determinat o veritabilă schimbare în cadrul economiei și societății spaniole. Concret este că Spania a avut un succes deosebit ceea ce a determinat să fie prima destinație pentru vacanțe a clientelei europene. Succesul acestei dezvoltări miraculoase este determinat de : proximitatea zonelor de proveniență a turiștilor, peisajele, rîurile, atractivitatea climatică, factori istorici și culturali, politici, sociali și economici.

Turismul a constituit pentru Spania un factor indiscutabil de imbogățire colectivă și individuală, cu diversificare economică, de echipare și valorificare a teritoriului, de promovare a sa pe piața internațională. Dar, fără a cade în virulența unor critici, trebuie să recunoaștem că această medalie își are reversul său care se poate descrie ca o dependență.

Se observă grave atingeri ale mediului natural printr-o frecvență turistică concentrate. Spațiul disponibil a fost amenajat în urgență, cheltuit, privatizat și urbanizat fără precauții, astfel încît activitățile tradiționale au fost bulversate, în special este cazul litoralului andaluz și al Insulelor Canare, unde economia regională, deja fragilă, a fost asfixiată de „monocultura turistică” și unde interiorul s-a depopulat în profitul zonei litorale.

Acum este nevoie, mai mult ca niciodată, de angajamentul autorităților guvernamentale de la toate nivelurile, de companiile de turism, de lucrători, localnici și de toate celelalte părți interesate pentru a atinge obiectivele stabilite, este responsabilitatea fiecăruia să vadă acest lucru. Spania nu-și poate permite să întoarcă spatele unui astfel de avantaj economic și trebuie doar să reducă formele de poluare prin turism, fără diminua interesul turiștilor de a o vizita, ba deopotrivă să contribuie la dezvoltarea durabilă a acesteea.

Promovarea turistică parcurge un proces de perfecționare și adaptare, fiind nevoită să acționeze adecvîndu-și strategiile în virtuea poziționării în necontenita evoluție. Serviciile se diverisifică și se înmulțesc continuu, iar competiția este din ce în ce mai dură, pe cînd clienții rămîn aceeași la număr și eșecurile se achită scump, iar pentru o țară ca Spania care este dependentă de turism eșecurile vor fi devastatoare atîta timp cît țara încă rămîne a avea un grad ridicat al șomajului. Promovarea se poate face prin Marketing – un instrument de dezvoltare cheie, iar utilizarea corectă a tehnicilor de mix promoțional și de marketing relațional sunt vitale. Aceasta nu este o activitate convențională, ba chiar necesită creativitate, originalitate, strategie și capacitate de a risca pentru a crea ceva care să aibă impact.

BIBLIOGRAFIE

LITERATURĂ ROMÂNĂ:

Bacanu B. Management Strategic. Editura Teorra. București. 1999.

Cristureanu C. Economia și politica turismului internațional. Editura Abeona. București. 2002.

Ionescu I., Turismul – fenomen social-economic si cultural, Editura Oscar Print, 2000.

Gheorghilas A., Amenajari turistice, Editura Universitara, Bucuresti, 2006.

Ghidurile National Geographic, Spania, Editura : Adevarul, București, 2010.

Minciu R., Economia turismului. Universitatea Transilvania. Brasov. 1994.

Neacșu N., CerenscuA. Economia turismului – Studii de caz. Reglementări. Editura Uranus, București, 2002.

Sirin P., Castele în Spania, cronică de familie: 1949-1959, Editura : Humanitas, 2013.

Stancioiu A. F., Dictionar de terminologie turistica, Editura Economica, Bucuresti, 1999.

Turcu V. Economia întreprinderii de turism, Editura Eurostampa, Timișoara, 2003.

Țigu G. Turismul Montan. Editura Uranus. București. 2001.

LITERARUTA INTERNAȚIONALĂ:

Davidson, R., Maitland, R., Tourism Destinations, Holder and Stoughton, Londra, 1997.

Dominguez A.O., Spania: trei milenii de istorie. Editura : Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2008.

McLuchan M., Să înțelegem media. Extensiile omului. Editura : Curtea Veche. București. 2011.

Tefler D.J.,Managing tourism for development. Editura Routledge. 2004.

Swarbrooke, J., Sustainable Tourism Management, CAB Publishing, Wallingford, 1999.

Vallas F., Becherel L., The International Marketing of Travel and Tourism, A Strategic Aprouch, 1999.

ARTICOLE:

Graham K., articol publicat în revista – The Times, 15 iulie, 2015.

Telfer D.J., Managing tourism for development, publicat în lucrarea The Management of Tourism, SAGE Publications, Londra, 2005.

Articol publicat în revista România Mare. Categoria : Așa vă place istoria. Teodor Iordănescu.Turismul în Antichitate. București. 2014.

SURSE INTERNET:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Andorra

https://www.directbooking.ro/obiective-turistice-spania.aspx

http://www.dw.com/en/tourism-boom-in-spain/a-19408343

http://www.news.com.au/travel/travel-updates/tourist-go-home-why-youre-no-longer-welcome-in-spain/news-story/4febc459dcd721f25bc113eab6c509e5.

http://www.e-car.ro/html/turism_extern.php

http://www2.unwto.org/en

http://www.discovercorporatetravel.ro/destinatii_corporate_europa/dubai/atractii_turistice

http://viziteazaitalia.com/info-italia/italia-patrimoniu-mondial-unesco-2/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Turismul_%C3%AEn_Grecia

http://www.business24.ro/turism/turism-europa/grecia-preia-clientii-goniti-din-turcia-si-mizeaza-pe-25-de-milioane-de-turisti-anul-aceasta-1570354

http://www.ziare.com/articole/grecia+venituri+turism,

Turismul din Grecia este pus în pericol de probleme ca instabilitatea economică şi imigraţie

http://www2.unwto.org/content/who-we-are-0