Abstract: Migrația forțată este un fenomen în continuă creștere luând în considerare faptul că doar în câțiva ani, pe întreg globul, mobilizarea… [607484]

1
MIGRAȚIA, DRUMUL SPRE TERORISM

Abstract: Migrația forțată este un fenomen în continuă creștere luând în considerare faptul că doar în câțiva ani, pe
întreg globul, mobilizarea oamenilor a crescut cu 40%. . Momentul declanșarii invaziei islamice a fost „invitația”
Germaniei ce avea nevoie de forță de muncă ieftină și tânără . Se considera că acest flux de refugiați, majoritatea
fiind tineri musulmani, sunt folosiți în mod deliberat pe post de „Cal Troian”, aceștia făcând parte dintr -o „invazie
organizată” a musulmanilor. De multe ori s -a pus problema teroriștilor ascunși în masele de refugiați, fapt ce a dus
la o atitudine reticentă din partea țărilor care au semnat și ratificat Convenția din 1951 . Soluțiile tehnice se opresc
la separarea fenomenului de mi grație de cel al terorismului. Activitatea de triere a migranților și de prevenire a
activității de terorism trebuie corelată cu dezvoltarea unui sistem informațional cât mai complex .
Keywords: Migrație, terorism, război, Schengen, frontiere, extremism, re ligie, securitate.

1. INTRODUCERE
În prezent, cu o oarecare exagerare, putem considera că trăim în Epoca Terorismului și în
același timp asistăm la Epoca Migrației. Aproximativ unul la șapte oameni, aproape un bilion de
persoane, sunt migranți: 740 de milioane dintre aceștia sunt migranți interni și 215 milionane
migranți internaționali, făra să numărăm turiștii. Acești oameni aleg această cale din motive
economice, p olitice, de mediu social, etc. Numărul acestora este foarte probabil să crească în
următorii ani, odată cu înrăutățirea condițiilor de trai datorate schimbărilor climatice , creșterea
apelor mărilor, instabilității și insecurității politice.
Migrația forț ată este un fenomen în continuă creștere luând în considerare faptul că doar în
câțiva ani, pe întreg globul, mobilizarea oamenilor a crescut cu 40%. Majoritatea persoanelor care
au ales acestă schimbare duc o viață precară, în special acel procent de 86% dintre refugiați care
au rămas în țările în dezvoltare. Potențialul de creștere al migrației este de 1,6 bilione de persoane,
o cincime din populația planetei, iar aceste viața acestor persoane este amenințată de diverse forme
de insecuritate.
Oare cauze le principale ale migrației forțate sunt reprezentate de războaiele civile,
represiunea guvernamentală, prabușirea statului sau putem include și alte cauze? Câți dintre
milioanele de refugiați au fost alungați din casele lor de către acțiunile teroriștilor ? Țările cele mai
afectate de terorism sunt aceleași țări care produc cei mai mulți refugiați? Există întradevăr o
conexiune între numărul crescut de atacuri teroriste în anumite țări și numărul mare de refugiați pe
care s -au decis să îl accepte?
În anul 2 015 statele membre ale Uniunii Europene au pr imit 1,9 milioane de cereri pentru azil,
aproape jumătate dintre acestea fiind din Siria iar cealalta jumătate din Afganistan, Irak, Pakistan ,
Algeria, Iordania, Liban, Libia, Nigeria , Etiopia și Arabia Saudită . Numele țărilor enumerate mai
sus sugerează într -o anumită masură o conexiune cu activitățile de terorism, deși , analizând în
amănunt incidentele de -a lungul anilor vom știi că nu doar persoanele de orgine musulmană sunt
responsabile de acest tip de acțiun i inumane. Momentul declanșarii invaziei islamice a fost
„invitația” Germaniei ce avea nevoie de forță de muncă ieftină și tânără, 800.000/1 milion de
migranți pe care să îi califice, să îi învețe limba germană, promițându -le numeroase beneficii,

2
propunând u-și să rezolve în această manieră problema celor 4,5 milioane de șomeri germani. Acest
apel a ac ționat ca un magnet pentru persone cu situați materială precară, provenite din diverse
colțuri ale lumii, în special tineri între 15 -30 de ani. Anunțurile făcu te de catre Germania și ofertele
tentante ce promiteau un trai mai bun au provocat apariția unui val de imigranți, vânători de
oportunități, ce doreau să ajungă în orice țară din Europa ce ar fi fost dispusă să îi accepte.
Majoritatea acestor oameni au înc ercat și continuă prin diferite modalități, legale cât și ilegale, să
intre în țările europene unde li s -ar asigura condițiile necesare unei vieți civilizate , precum și
introducerea la diverse cursuri de calificare, urmăd ca apoi să fie angajați pe diferit e ramuri ale
economiei țării. Se poate spune ca acesta este o forță de muncă ieftină care se va conforma și
accepta regulile noii societăți, dar cu siguranță, ulterior, vor dori obținerea anumitor drepturi
asemănătoare cu cele ale cetățenilor și este posib il ca o parte dintre doritori să folosească metode
de exprimare a nemulțumirilor și frustrărilor acumulate, necompatibile cu o lume civilizată.
Grupările teroriste se formează de cele mai multe ori în momentul apariției unor frustrări
legate de defavoriz ări pe temă rasială, religioasă, politică, etnică iar de cele mai multe ori acestea
prefera abordări extremiste ce pleacă din convingerea ca scopul, eliminarea factorului cauzator de
frustrare, nu poate fi atins pe cale legală.
Se considera că acest flux de refugiați, majoritatea fiind tineri musulmani, sunt folosiți în
mod deliberat pe post de „Cal Troian”, aceștia făcând parte dintr -o „invazie organizată” a
musulmanilor. Acestă presupunere nu a fost facută de către conspiraționiști xenofobiști de dreapt a;
în cadrul NATO s -a pus problema înarmării refugiațior de către Rusia pentru a fii folosiți împotriva
Europei. Un lucru este cert, atât migrația cât și terorismul sunt posibili declanșatori de conflicte
internaționale.

2. MIGRAȚIA REFUGIAȚIOLOR , CAUZĂ A CREȘTER II TERORISMULUI
La începutul anului 2015 “Statul Islamic” (IS) a amenin țat, la un moment dat, ca intenționează
să invadeze Europa cu o jumătate de milion de refugiați prin Libia. De asemenea a afirmat că va
trimite 4.000 de luptători jihadiști ce v or trece prin Turcia. Până în decembrie 2015 în jur de unu –
două milioane de oameni din Siria, Irak și alte țări afectate de conflicte armate și alte propagade,
au ales să fugă în Europa de vest prin Libia și Turcia, fapt ce adus la o creștere majoră a refu giaților
comparativ cu anii precedenți în care 435.000 de persoane au aplicat pentu statutul de refugiat doar
în anul 2013 și 626.000 în anul 2014. În primele 10 săptămâni ale anului 2016 zeci de mii de
oameni au traversat Mediterana. Într -un raport intern , guvernul Germaniei a afirmat că pâna la
finalul anului 2020, doar în Germania, vor sosi 3,6 milioane de oameni.
Premierul Ungariei, Victor Orban, a declarat în cadrul Parlamentului la data de 21
septembrie 2015, luând mantaua unui apărător al civilizaț iei creștin -europene, faptul că „este
obligația istorică și morală a Ungariei de a -și proteja granițele, care, la rândul lor protejează
Europa”. Războiul din Siria a determinat mobilizarea, atât intern cât și extern, a unui număr de
aproximativ 12 milioane de oameni, jumătate din numărul populației țării, în timp ce Războiul din
Irak a trimis peste 4 milioane de oameni în străinătate, mai mult de 10% din populația sa.

3
Războiul din Siria , din anul 2012 a produs mai mult de jumătate (53%) din victimele de război
la nivel mondial, urmat de Irak (12%) și Afganistan (12%). În anul 2014, aproape 80% dintre
aceste victime au murit în aceste trei țări, aceste fiind însoțite de terorism și deplas ări mari ale
populației. Între 1978, când Uniunea Sovietică a invadat Afganistanul și 1989 când s -a retras, 6,2
milioane de afgani au devenit refugiați în Pakistan și Iran, majoritatea înca locuind acolo după toți
acești ani. La 4 ani după invazia Irakului de către americani, în 2003, 2 milioane de irakieni au
devenit refugiați și 1,7 milioane au fost dislocați intern până în februarie 2007. În cazul Siriei, până
în septembrie 2015, țara avea 4,1 milioane de refugiați în străinătate și 6,5 milioane stramuta ți
intern, în timp ce 1.1 milioane de sirieni au fost raniți și peste 250.000 de oameni uciși.
Intervențiile străine de cele mai multe ori înrăutățesc situațiile, prelungesc conflictul și duc
la utilizarea tacticilor asimetrice de catre grupările de rezis tență -terorismul fiind una dintre acestea.
Descop erirea actelor de terorism în mijlocul unui razboi este dificil ă dacă ținem cont de știrile
indipendente și de răspândirea operațiunilor de propagandă .
Sistemul de control al spațiului Schengen a intrat în colaps în jurul anului 2015 când Grecia
și Italia nu au mai putut monitoriza situația refugiaților veniți din Turcia și Libia, numărul și
identitatea acestora precum și motivele pentru care aceștia cer azil. Un procent de 25 -30% dintre
refugiații ajunși în Germania dețineau pașaport sau documente de calatorie valide , de cele mai
multe ori actele provenite din Siria erau false sau furat e, iar obținerea de amprente a fost posibila
doar pentru o mica parte dintre migranți. Majoritatea celor ajunși în Europa nu sunt femei sau copii
ci tineri bărbați ce au plătit sume mari contrabandiștilor pentru a -și croi drumul pe continent, lăsând
în spate membrii ai familiei ce ar fi avut mai mare nevoie de protecție și de siguranță. Putem
considera ca Europa oferă protecție persoanelor greșite, celor care au găsit surse financiare pentru
a-și plăti “biletul pentru dus ” contraba ndiștilor, în timp ce oamenii care suferă cu adevărat nu au
posibilități materiale pentru a pleca.
De multe ori s -a pus problema teroriștilor ascunș i în masele de refugiați, fapt ce a dus la o
atitudine reticentă din partea țărilor care au semnat și ratificat Convenția din 1951 și Protocolul
Națiunilor Unite cu Privire la Statutul Refugiaților din 1967, în ceea ce privește acordarea
drepturilor persoa nelor care cer azil și asitență. Relația dintre terorism și diversele forme de
migrație este una complexă dar care poate fi pusă pe seama globalizării , un fenomen datorită căruia
persoanele cu situație financiara precară, ce duc o viață cu condiții minime de trai, pot visa la un
loc mai bun, la a realiza mai mult, fapt care de cele mai multe ori nu ajunge sa se materializeze
conform dorințelor și asteptărilor . Adapatarea migranților la normele societății poate fii dificilă și
uneori duce la apariția nemulț umirilor, frustrărilor și tensiunilor bazate pe un set de convingeri
dobândite în cadrul fostei societăți de care aparținea și care nu corespund cu mediul actual. Datorită
convingerilor pe care acea persoană sau grup de persoane le au, provenite din mediul socio –
cultural , din istoria, cultura, religia și tradițiile sale cât și din mediul politico -social în care acesta
s-a dezvoltat și a trait și considerând că sistemul legislative nu îl poate ajuta trece la acte de violență
împotriva societății, sperând ca, pe aceasta cale, să schimbe statusul real dar neconform al grupului
țintă.
Competiția duce la dezbateri, dezabaterile la dispute, disputele serioase la polarizare și
conflicte iar escaladarea unui conflict duce la folo sirea politicii violente care poate lua forma unui

4
război asimetric, inclusiv terorism si în ultima fază război la scară mare. Mai multe forme de
conflict pot coexista simultan, acest lucru aplicându -se și în cazul terorismului ce poate fi
manifestat în mijlocul sau în afara liniilor război lui., de cele mai multe ori având manifestându -se
în străinătate decât în teatrul conflictului principal. Institutul pentru Economie și Pace (IEP) afirmă
faptul că din punct de vedere istoric, terorismul se manifestă în statele care trec printr -un conflict
armat major, 55% din actele teroriste au loc în aceste țări iar 33% în țările care sunt implicate într –
un conflict international iar 11% în țări care nu aveau nici o implicare la momentul respectiv.
Astfel, se observă faptul că apare situația în care lead erii teroriști au un atașament excesiv față de
identitatea grupului din care fac parte și caută sa o crească prin acte de violență și să o perpetueze
sub condiții politice îmbunătățite, precum o formă de autonomie. Teroriștii etnici își legitimează
acțiuni le făcând referire la etnia dominantă sau la alt grup ca forță ocupantă, opozantă,
colonizatoare sau forță straină.
Ținând cont de faptul că refugiații provin din țări implicate în conflicte majore, care au cea
mai mare rată a fatalității datorate terori smului , Afghanistan, Irak, Nigeria, Pakistan, Siria, de
condițiile precare de viață în care au trait, de ideologia cu care s -au format, rezumându -ne aici la
religia islamică ce tinde spre radicalism, de motivele politico -sociale ale fiecărei persoane și
fiecărui grup se poate afirma că între există o legatura puternica între razboi, terorism și producția
de refugiați.

3. CONTROLUL MIGRAȚIEI PENTRU CONTRATERORISM
Terorismul este adesea o stategie de provocare iar cei care se angajează în această activitate
încearcă să provoace o reacție exagerată. Cu cât guvernul are mai puține informații despre
locația și identitatea atacatorilor, cu atât este mai probabil ca forțe le de ordine și cele de
securitate să folosească metode extreme ce vizează un întreg sector al societății cu care sunt
asociați teroriștii. Aceasta este de cele mai multe ori tactica teroriștilor, aceea de represiune
care va deschide ochii oamenilor pentr u ca aceștia să realizeze că guvernul este „rău”, fapt ce
ar trebui să convingă populația să se îndrepre către grupul de teroriști, oferindu -le sprijin și noi
recruți. Provocarea represiunii asupra societății pe care teroriștii susțin ca o protejează este o
strategie cinica ce dă dovadă de lipsă de moralitate și viclenie. Acțiunile de provocare a statelor
a dus la pierderea zeci de mii de vieți și a produs sute de mii de refugiați , rezultatele fiind
adestea mai distructive decat pagubele cauzate de terorișt ii insurgenți. Recția SUA în cadrul
intervenției din Irak 2003, atât în mod direct cât și indirect, a dus la mortea a 137 -165.000 de
civili și o migrație interna a 1,3 -1,400.000 de refugiați. În urma intervenției Americii în
Afghanistan și atacurile la gr aniță Pakistanului urmate atacului de la 11 septembrie 2001 au
murit aproximativ 25.000 de oameni, fără sa îi număram pe cei înarmați și care au participat
în mod direct la lupte.
UE cu cele 28 de state membre are o populație de aproximativ 510 milioane de oameni, în
timp ce spațiul Schengen are 26 de state membre cu o populație mai mare de 420 milione de
oameni. Acordul Schengen din 1995 permite oamenilor să se miște liber într -un spațiu de

5
4.312.099 𝑘𝑚2 cu o frontiera externa comună de 42.672 𝑘𝑚2 de graniță terestră și 8.826 𝑘𝑚2
de coastă maritimă.
Controlul frontierelor e ste încă, în mare măsura, prerogativa guvernelor naționale. Cu toate
acestea, un lanț este la fel de puternic precum veriga cea mai slabă iar granițele Schengen sunt la
fel de puternice precum cele ale membrilor săi mediteraneeni, în special Italia și Greci a. Conceput
inițial pentru controlul imigrării ilegale, controalele efectuate la granițe, după atacul 9/11, au
început să fie folosite semnificativ ca măsură de combatere a terorismului. Menținerea teroriștilor
în afara granițelor este un obiectiv importan t dar eficacitatea controlului frontierelor este limitata
de faptul ca mulți dintre teroriști sunt formați pe teritoriu țării în care își desfășoară activitățile sau
sunt straini cu acte și drept de resedință. Uneori terorismul este importat nu de catre st răini ci de
cetățeni care au fost radicalizați fie prin contactul cu sursele de propagandă mass -media sau
persoane/grupări cu astfel de concepții, fie în timpul petrecut în străinătate. Acest lucru pune o
limită controlului migrației în ceea ce privește co ntrolul terorismului. Pe de -o parte, legislația aniti –
terorism are un impact negativ asupra migrației, în special asupra refugiaților ce caută azil. Este
de menționat faptul că crearea unei legături directe între imigranți și terorism crează anxietate,
furie și frustrări în cadrul societații de imigranți și crește ostilitatea împotriva statului. În acestă
situație, ostilitatea împotriva străinilor (xenofobia) crește posibilitatea de iscare a confruntărilor
între diferite grupuri sociale. Crearea unui echili bru între drepturile omului și securitate nu este o
sarcină ușoară pentru țările care doresc să ofere siguranță. Imigranții de obicei sunt într -o poziție
ce îi dezavantajează în țara în care trăiesc iar grupările teroriste tind să profite de această situaț ie
și de politica frontierelor din țara respectivă. Politicile și practicile stricte practicate la nivel
internațional în ceea ce privește combaterea terorismului poate cauza o scadere graduală a
contribuțiilor oferite de migrație societății primitoare. Vi zând în mod special anumite categorii de
imigranți și straini în scopul prevenirii terorismului nu se poate corela nici cu teoriile democrației
liberale pe care Occidentul le apară de atâția ani, nici cu abordarea care se predică în ceea ce
priveste combat erea terorismului în limitele respectării drepturilor omului.
Un pericol suplimentar în ceea ce prive ște utilizarea control ului migranților ca metodă de
contraterorism îl reprezintă faptul că instrumentele folosite pot ajunge să fie extinse și pentru
controlul propriilor cetațen. Duse pâna la limitele sale, controalele migranților și cele de frontieră
vor închide societăți cosmopolite iar oamenii de rând vor plăti prețul pentru crimele celor puțin.
Atacarea ideologiei teroriștilor și a infrastructurilor lor organizaționale este o cale mai
promițătoare decât controlul tuturor indivizilor, în speranța de a prinde teroriștii dintre ei.
La date de 8 septembrie 2006 a fost adoptat de către statele member, Strategia globală a
Organizației Națiunilor Unite împotriva terorismului. Strategia, în formă de rezoluție și Planul de
acțiune anexat (A/RES/60/288), constituie un instrument unic la.nivel mondial, care.ar trebuii să
sporească.eforturile naționale, regionale și internaționale în combaterea.terorismului c are.se
manifestă prin diversele organizații.teroriste în diverse colțuri ale lumii.
Măsurile care trebuie aplicate, trebuie să includă consolidarea capacităților naționale pentru
contracararea oricăror amenințări teroriste, stabilirea unor legislații de sa ncționare aspră a oricăror
tentative sau acțiuni teroriste, creerea și urmărirea oricăror manifestări ce pot provoca actele
criminale teroriste, coordonarea activităților de combatere a terorismului prin sistemul

6
Organizației Națiunilor Unite și a oricăror alte organizații și instituții specializate în asemenea
acțiuni. Adoptarea strategiei internaționale trebuie să dovedească îndeplinirea angajamentul luat
de liderii mondiali la întâlnirea din septembrie 2005 și să se bazeze pe elementele propuse de către
Kofi Atta Annan, Secretarul General al ONU, în raportul său din 2 mai 2006, intitulat:
Uniți împotriva terorismului: recomandări pentru
o strategie de combatere a terorismului global.
„Terorismul nu este o persoană, nu este un singur regim politic și nu este o religie. După
opinia unor specialiști, terorismul este o metodă de implementare a unei ideologii pretins
religioasă, în vederea instaurării unui regim politic. ”Terorismul este o tactică folosită de diferite
grupuri (sau indivizi independenți), în di ferite părți ale lumii în vederea obținerii sau înfăptuirii
anumitor obiective. .Combaterea terorismului ..trebuie pornită .împotriva oricăror forme de
manifestare ..și în special ..împotriva lui ca ideologie .

4. CONCLUZII
Începând cu toamna anului 2015, opinia p ublică europeană a fost afectată de imagini grafice
ale victimelor terorismului de la Paris și Bruxelles, pe de -o parte, și de videoclipuri cu traseele
interminabile ale migranților care se îndreptau prin Balcani spre Austria, Germania, Suedia și alte
țări europene, pe de altă parte. Două probleme – terorismul și migrația – au fost puse la comun în
cadrul discursurilor publice, creându -se astfel impresia că populațiile teroriste și de migranți se
suprapun seminificativ și că acestea reprezintă una și aceeași problem. De exemplu, în toamna
anului 2015, când zeci de mii de oameni au ajuns în Europa Centrală pe ruta Balcanică, atât
președintele ceh Milos Zeman, cât și premierul slovac Robert Fico au sugerat că teroriștii vor folosi
drept acoperire fluxul de refug iați pentru a se infiltra și a înființa așa numitele “sleep cels” în țările
gazdă. Cu toate acestea, puținii teroriști ajunși în Europa trebuie văzuți drept ceea ce sunt în
realitate, excepții.
Peter Neumann, directorul ICSR din Londra a avut dreptate sp unând că nu toți oamenii
care tocmai au scăpat de războiul civil, opresiunea sau sărăcia sunt interesați să atace chiar
societatea care le -a oferit siguranță și oportunitatea unui nou început. Nu se cunoaște nicio dovadă
empirică c ear putea dovedi faptul că imigranții din prima generație sunt deosebit de rebeli sau de
receptivi la mesajele extremist. În schimb, evidența istorică sugerează că acestia sunt foarte
preocupați de construirea unei noi existențe pentru ei și familiile lor, având prea puțin timp p entru
politică sau extremism religios. Chiar dacă salafiștii radicali, precum predicatorul german Pierre
Vogel, au început să vizeze refugiații, mesajul lor, probabil, nu v -a avea o mare amploare.
Această judecată este susținută și de Europol, în ciuda f aptului că la sfârșitul anului 2015
au fost găsiți în râdurile refugiaților veniți în Europa din Turcia și Libia, câțiva teroriști jihadiști.
Precum am indicat anterior, călatoria masivă a unei jumătați de million de refugiați la sfârșitul
anului 2015 a fo st cauzată de o varietate de factori, inclusiv semnalele primite din Suedia și
Germania, discursul doamnei cancelar Angela Merkel din 5 septembrie 2015. Când donatorii
UNHCR au redus contribuțiile destinate taberelor de refugiați đin Liban și Iordania iar speranța

7
unei victorii timpurii asupra regimului Assad s -a stins odată cu intervenția Rusiei, mulți sirieni din
Turcia și Liban au decis să se îndrepte spre Europa decât să mai piardă alți ani în taberele de
refugiați.
Dacă statele membre ale U.E. ar fi căzut de accord asupra unui sistem de alocare a
sarcinilor, ținând cont de posibilitatea de primire a unui anumit număr de refugiați într -o aumită
țară raportată la numărul de locuitori ai acesteia, ar fi existat probleme majore. Politicile europene,
necoo rdonate și neregulate au contribuit la criza de refugiați. Eșecul Greciei de a gestiona fluxul
de refugiați a fost vizibil mult timp, dar s -au putut lua anumite decizii pentru a preveni colapsul
sistemului Schengen. Până în present membrii Acordului Scheng en nu au dezvoltat un sistem de
monitorizare a personelor care intră și ies, astfel că, schimbul de informații asupra mișcărilor
teroriste din Europa rămâne deficitar.
Cu toate acestea, soluțiile tehnice se opresc la separarea fenomenului de migrație de cel al
terorismului. Este de luat în calcul, în ceea ce privește gestionarea migranților și combaterea
terorismului, asumarea unui angajament public solemn a celor care caută azil în Europa, cu privire
la respectarea legilor țării gazdă, a cultur ii politic e și a valori lor de bază ale Europei (regula
majorității democratice cu respectarea drepturilor minorităților, statul ui de drept, drepturile
omului , separarea statului și religiei, egalitatea de gen, libertatea de gândire și religie, solidaritatea
socială, acceptarea pluralistă a diversității și toleranța reciprocă) . Cei care vin pe țărmurile noastre
pentru a solicita protecție împotriva urmăririi penale și a terorismului, ar trebui să fie obligați să
asiste autoritățile în identificarea recrutorilor și ope ratorilor teroristi din mijlocul lor, precum și să
îi raporteze pe cei care doresc să se alăture rețelelor jihadiste.
Astfel de angajamente din partea refugiaților și a altor migranți în țările gazdă sunt un preț mic
de plătit pentru oportunitate de a -și reconstrui viața pe un continent care, după secole de conflicte
religioase și lupte hegemonice pentru putere, a depășit cu succes aceste flageluri istorice și dorește
să avanseze.
Totuși, asumarea și respectarea unui angajament poate fi posibilă numai pri n prisma unor
persoane cu valori morale, lucru care nu se poate corela cu termenul de terorist. Prioritatea
problemei migrației nu trebuie s ă includ ă probleme de diferențieri entice și religioase ci unele ce
duc la trierea acelor migranți și refugiați ce d orec să intre clandestin în Europa și nu doresc să se
conformeze noilor norme sociale pentru a -și crea o viață confortabilă.
Ceea ce poate fi considerat neobișnuit și totuși constituie o problem reală este cauza și
modul prin care anumite personae născute și crescute în Europa sau SUA, de exemplu, au ajuns să
îmbrațișeze concepțiile terorismului islamist jihadist. Bineînteles, aceste persoane sunt atrase prin
metode psihologice, printr -un process de îndoctrinare prin care aceștia ajung să creadă că iau par te
la o misiune deosebită, mai important decât rolul propriei persoane în societate. În felul acesta,
prin continua propagandă, sunt creați tot mai mulți adepți ai extremismului, aceștia devenind o alta
problemă dificil de rezolvat
Activitate a de triere a migranților și de prevenire a activității de terorism trebuie corelată
cu dezvoltarea unui sistem informațional cât mai complex, a unei bănci de date și informații cât
mai exacte despre diversele persoane care provin sau migrează între țări unde sunt ra dicalizați. La

8
aceste informații trebuie să aibă acces toate instituțiile de securitate din diverse țări. ” În acelaș timp
trebuie să existe o și mai strânsă cooperare între instituțiile de securitate și ambasadele diverselor
țări care să informeze și să ur mărească orice informație referitoare la posibilele acte teroriste.
Neglijarea sau amânarea luării în considerație a unor asemenea informații poate să se soldeze
cu multiple victime și catastrofe; din acest punct de vedere putem afirma fără nici un risc de
exagerare că exemple sunt destul de multe și evidente.

5. BIBLIOGRAFIE

1. Alex, BERCA (2017), Între MIT, PROPAGANDĂ și REALITATE , Invazia islamică și
RĂSPÂNDIREA EI ÎN ÎNTREAGA LUME , Vol II;
2. Alex, P. S CHMID (2016) , Links between Terrorism and Migration: An Exploration ,
ICCT – The Hague
3. Laurențiu, NEDIANU (2015), Terorismul între Criminologie și Diploma ție, București;
4. Viorel , GHEORGHE , Necesitatea adaptării cadrului juridic național referitor la prevenirea
și combaterea terorismului și amenințărilor conexe, în context European;
5. ANDREESCU Anghel (2003), Terorismul internațional -flagel al lumii contemporane,
Editura M.A.I., Bucuresti ;
6. https://w ww.cbsnews.com/news/uk -intelligence -chief -andrew -parker -says-terror -threat –
worst -of-his-career/ ;
7. https://www.therebel.media/hungarian_prime_minister_victor_orban_shall_we_be_slave
s_or_men_set_free ;
8. https://www.washingtonpost.com/world/ ;
9. https://ro.wikipedia.org/wiki/Atentatele_teroriste_de_la_Paris_din_noiembrie_2015 ;
10. http://www.terrorism -research.com/history/early.php ;
11. https://lege5.ro/Gratuit/gm2dmnzy/rezolutia -nr-1373 -2001 -a-consiliului -de-securitate -al-
organizatiei -natiunilor -unite ;
12. https://lege5.ro/Gratuit/g42diobv/carta -natiunilor -unite -din-26061945?d=2019 -08-19;
13. http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=32365 ;
14. https://frontex.europa.eu/about -frontex/foreword/ ;