. Absorbtia Fondurilor Europene
CAPITOLUL 1
ABSORBȚIA FONDURILOR EUROPENE O PROBLEMA PENTRU UE SI NOII SĂI MEMBRI
O perspectiva foarte interesanta în ceea ce priveste Uniunea Europeana si proiectele sale survine în urma analizei modului în care comunitatea aloca si administreaza fondurile structurale destinate statelor membre sau statelor în curs de aderare, care se împart în functie de o suma de criterii într-o suma de categorii dintre care cele mai cunoscute sînt fondurile oferite prin intermediul programelor PHARE, ISPA si SAPARD. Cu toate acestea, ele nu sînt cele mai importante.
La o privire de ansamblu, Uniunea Europeana este o structura suprastatala, care se defineste ca o comunitate de state europene independente, astazi în numar de 15, reunite în jurul unor valori politice, economice, culturale si sociale comune, în urma procesului de cooperare si integrare început în 1951, odata cu semnarea Tratatului de la Paris.
La nivel bugetar, statele membre contribuie la bugetul Uniunii Europene si primesc o anumita cota din bugetele astfel constituite. Fondurile sînt repartizate statelor membre prin doua sisteme, denumite Fonduri Structurale si Fonduri de Coeziune.
Fondurile Structurale sînt acordate pentru ca un stat membru sa atinga un nivel minim de dezvoltare a infrastructurii în raport cu standardele europene, investitiile tintind catre cresterea economica, a locurilor de munca si la dezvoltarea euroregiunilor, precum si la înlaturarea slabiciunilor structurale atît la nivelul regiunilor mai putin dezvoltate cît si în centrele urbane.
Pe aceasta componenta, un exemplu este instrumentul pentru politici structurale pentru preaderare (ISPA), care, pentru perioada 2000-2006, are prevazut un buget de aproximativ un miliard de euro pe an.
În ceea ce priveste Fondurile de Coeziune, acestea îsi propun sa reduca diferentele dintre regiunile si tarile europene.
Obiectivul coeziunii economice si sociale apare în preambulul Tratatului de la Roma din 1957, iar termenul coeziune a fost ales ca fiind principalul cuvînt cheie pentru programul lansat în perioada anilor ’80 de catre Jacques Delors, menit sa relanseze procesul de integrare europeana prin crearea pietei interne si a uniunii monetare europene.
Ideea de baza a fost aceea de a însoti elementele liberale orintate catre piata ale programului de integrare, cu o componenta sociala si o aderare explicita la solidaritate între curentele de stînga si dreapta din Uniunea Europeana.
Astfel, Delors si colaboratorii sai au propus atunci pentru componenta sociala a noii politici europene termeni cheie cum ar fi redistribuirea, solidaritatea, justitia, dezvoltarea sociala si regionala si convergenta.
Aceste deziderate au fost reunite sub formula coeziune economica si sociala, care se regaseste si în preambulul din 1957.
Prin urmare, Fondurile de Coeziune reprezinta un mecanism care urmareste sa elimine diferentele economice care submineaza spiritul comunitar.
Astfel, tarile proaspat aderente la Uniunea Europeana (Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Republica Ceha, Cipru, Malta si Polonia) au primit pentru perioada 2004-2006 o suma de 21,7 miliarde de euro.
Desi paradoxal, una dintre principalele problemele mentionate recent în articolele de presa si comentariile asupra extinderii Uniunii Europene este tocmai slaba capacitatea sau incapacitatea statelor europene si aderante de a absorbi fondurile comunitare, fenomen care este atribuit de specialistii si analistii financiari fragilitatii financiare a acestor state.
De asemenea, foarte des se mentioneaza capacitatea redusa a tarilor de a pregati proiecte eligibile pentru absorbtia fondurilor comunitare.
Dificultatile de absorbtie apar de regula în zona Central si Est Europeana, unde sînt cauzate de o serie de probleme statale, printre care se numara si diferentele de organizare si structura sau stadiul incipient de dezvoltare a democratiei locale. Tarile din Est au initiat la începutul anilor ’90 un proces de descentralizare, aspirînd la reîntoarcerea la autonomia locala, iar colectivitatile locale dispun în prezent de organisme de decizie constituite democratic, alese prin vot universal si cu competente sporite.
În acest context, rolul acestor colectivitati devine din ce în ce mai mare la nivel finaciar, într-o perioada în care cerintele care li se impun presupun un efort specific pentru primirea de fonduri si pentru co-finantarea proiectelor comunitare.
Absorbtia fondurilor se face la nivelul colectivitatilor locale, pe baza competentelor extinse în mod progresiv la nivel regional.
Astfel, în materie de educatie, colectivitatile locale au în sarcina întretinerea si constructia cladirilor, scolilor primare si secundare, precum si remunerarea personalului didactic (administratia institutiilor pentru studii superioare nu este asigurata de colectivitatile locale decît în Polonia).
În domeniul imobiliar, colectivitatile sînt responsabile de constructia caselor si gestiunea în domeniul imobiliar, chiar daca o buna parte din apartamente si case au fost vîndute în cursul tranzitiei catre economia de piata (91% din bulgari sînt proprietarii caselor în care locuiesc).
În ceea ce priveste sectorul social, o parte din cheltuielile cu încalzirea, apa si trasnsportul public pentru familiile fara venituri fac obiectul finantarilor de la bugetele locale (cum este si cazul României). De asemenea, spitalele, ordinea publica, transportul, distributia apei potabile, reciclarea apei si deseurilor menajere, gazele si caldura sînt administrate pe plan local.
Extinderea competentelor a determinat astfel o crestere a cheltuielilor publice locale pentru tarile Est Europene de pîna la un procent de 9% din Produsul Intern Brut (PIB) în anul 2002.
Cu toate acestea, chiar daca înregistreaza o crestere, procentul este net inferior celui din Uniunea Europeana.
Aici apare paradoxul, pentru ca, spus cu alte cuvinte, enuntul de mai sus anunta de fapt ca tarile din Est cheltuie un procent prea mic pentru a putea absorbi în totalitate fondurile europene!
Un indice pentru a masura capacitatea de absorbtie a fondurilor sînt investitiile pe care o anumita tara le face.
Cheltuielile cu investitiile au înregistrat o tendinta de crestere si reprezinta în tarile din Europa Centrala si de Est un nivel relativ superior celor din Uniunea Europeana (2% din PIB, în medie, fata de 1,5% în medie, în Uniunea Europeana). Investitiile sînt cu toate acestea slabe în România si Bulgaria, unde se înregistreaza mai putin de 1% din PIB.
Criticile legate de folosirea banilor comunitari au semnalat în cazul României o serie de cazuri de conflict de interese în care persoane din administratia publica locala si-au însusit o parte din fondurile europene prin intermediul unor lucrari avînd ca obiect alimentarea cu apa, gaze si canalizare.
O problema de acest tip afecteaza, printre altele, si capacitatea de absorbtie a fondurilor europene, determinînd Guvernul sa aprobe o serie de interdictii pentru alesii locali si functionarii publici, care se refera la accesul acestora la fondurile europene.
Criticile nu ocolesc nici Comisia Europeana, care a adoptat recent o propunere pentru cresterea bugetului UE de la 100 de miliarde de euro în prezent, la 143 de miliarde în 2013. Cu acest prilej, Comisia a fost criticata pentru ca nu a oferit o proiectie de perspectiva asupra modului în care vor fi cheltuiti banii, si nici macar nu a sugerat ca intentioneaza sa aloce mai multi bani pentru reforma durabila de structura.
Dovada invocata de analistii financiari este faptul ca Bulgaria si România au fost omise de la calcularea pragului pentru cel mai mare nivel al ajutorului pentru perioada 2007-2013, chiar daca probabil tarile vor deveni membre în 2007.
Exemplul este relevant în masura în care prapastia dintre nivelurile de prosperitate dintre regiunile Uniunii Europene s-a redus foarte putin sau chiar s-a extins în unele cazuri.
Uniunea Europeana nu pare astfel dispusa sa cheltuiasca bani pentru a-si îndeplini propriile obiective pentru realizarea coeziunii si a convergentei.
Perspectiva financiara care defineste venitul UE si pragurile de cheltuieli de-a lungul unei perioade de mai multi ani urmeaza sa fie adoptata de Consiliu si de Parlament înainte de sfîrsitul anului 2005, în cadrul unei dezbateri care promite sa provoace o lupta de putere majora între o serie dintre statele membre (în special cele care contribuie în mod substantial la buget) si Comisie.
Astfel, propunerea Comisiei porneste de la trei prioritati de termen lung, si anume: dezvoltare (mai ales în ceea ce priveste piata muncii si coeziunea), interesul cetateanului (libertate, securitate si dreptate) si întarirea imaginii Uniunii Europene ca partener global.
Pentru a avea resurse financiare pentru atingerea acestor obiective politice, Comisia a cerut o crestere a nivelului mediu de cheltuieli de 1,4% pentru perioada de sapte ani, nevoile bugetare urmînd sa atinga suma de 143 de miliarde de euro.
Pe întreaga perioada, sumele necesare vor ramîne însa undeva sub pragul financiar curent de 1,24% din PIB.
Pe de alta parte, o reorientare a politicii structurale europene prin acordarea de fonduri regionale în baza unor statistici privind venitul la nivel national si nu regional ar crea premisele pentru scaderea cheltuielilor fara a neglija regiunile cu adevarat dezavantajate.
De asemenea, Uniunea nu este transparenta la nivelul planificarii bugetului din cauza mecanismului de corectie a contributiei statelor membre, care nu este aplicat unitar pentru toate statele.
Modul inegal de colectare a banilor la nivelul Uniunii Europene sta din ce în ce mai mult la baza argumentului în favoarea unei taxe UE.
În opinia Comisiei, metoda de finantare trebuie schimbata pe termen mediu, din actualul sistem de contributii într-un sistem de taxe pentru a da Uniunii o mai mare autonomie financiara.
Taxa va urma sa fie bazata pe o taxa pe valoare adaugata uniformizata la nivel european sau o taxa impusa mediului de afaceri, si va trebui sa fie neutra din punctul de vedere al venitului.
Discutia legata de introducerea taxei europene arata însa un impediment major legat de predictia cresterii generale a efortului financiar local si national, deoarece este putin probabil ca tarile membre sa-si reduca taxele interne cu echivalentul sumei alocate Uniunii Europene.
Comisia Europeana a fost criticata recent si pentru faptul de a nu fi dezbatut divizarea si alcatuirea prioritatilor si a responsabilitatilor în domeniul financiar.
Diferitele idei cu privire la Uniunea Europeana formata din 25 de state vor face negocierea bugetului si mai dificila decît a fost în trecut, cu atît mai mult cu cît deciziile vor fi luate în continuare numai prin unanimitate de voturi.
Unanimitatea permite celor care primesc bani sa blocheze deciziile care nu le convin, dar permite celorlalte tari membre sa aiba o influenta foarte mare. Daca întelegerea nu este realizata la timp, nu se va putea spune cum arata din 2007 si nici ce plati se vor face.
O perspectiva care ar trebui sa îi înspaimînte pe contribuabili mult mai putin decît pe cei care primesc fondurile.
CAPITOLUL 2
INSTRUMENTE FINANCIARE ALE UE
2.1. Descriere generală a instrumentelor de integrare ale Uniunii Europene
Începând cu anul 2007, Uniunea Europeană sprijină statele din Europa Centrală și de Est prin trei instrumente financiare: Phare, Ispa și Sapard.
Phare a fost creat la începutul anului 1989 pentru Polonia și Ungaria, primele două țări din regiune care au renunțat la comunism și economia centralizată.
Scopul său era de a ajuta aceste două țări în procesul de tranziție de la regimul comunist la cel democratic (de aici și numele său: Poland Hungary Aid for Reconstruction of the Economy – Polonia Ungaria Ajutor pentru Reconstrucția Economiei).
Pe măsură ce alte state din centrul și estul Europei au trecut la un regim democratic, acestea au fost inclufaceri, si va trebui sa fie neutra din punctul de vedere al venitului.
Discutia legata de introducerea taxei europene arata însa un impediment major legat de predictia cresterii generale a efortului financiar local si national, deoarece este putin probabil ca tarile membre sa-si reduca taxele interne cu echivalentul sumei alocate Uniunii Europene.
Comisia Europeana a fost criticata recent si pentru faptul de a nu fi dezbatut divizarea si alcatuirea prioritatilor si a responsabilitatilor în domeniul financiar.
Diferitele idei cu privire la Uniunea Europeana formata din 25 de state vor face negocierea bugetului si mai dificila decît a fost în trecut, cu atît mai mult cu cît deciziile vor fi luate în continuare numai prin unanimitate de voturi.
Unanimitatea permite celor care primesc bani sa blocheze deciziile care nu le convin, dar permite celorlalte tari membre sa aiba o influenta foarte mare. Daca întelegerea nu este realizata la timp, nu se va putea spune cum arata din 2007 si nici ce plati se vor face.
O perspectiva care ar trebui sa îi înspaimînte pe contribuabili mult mai putin decît pe cei care primesc fondurile.
CAPITOLUL 2
INSTRUMENTE FINANCIARE ALE UE
2.1. Descriere generală a instrumentelor de integrare ale Uniunii Europene
Începând cu anul 2007, Uniunea Europeană sprijină statele din Europa Centrală și de Est prin trei instrumente financiare: Phare, Ispa și Sapard.
Phare a fost creat la începutul anului 1989 pentru Polonia și Ungaria, primele două țări din regiune care au renunțat la comunism și economia centralizată.
Scopul său era de a ajuta aceste două țări în procesul de tranziție de la regimul comunist la cel democratic (de aici și numele său: Poland Hungary Aid for Reconstruction of the Economy – Polonia Ungaria Ajutor pentru Reconstrucția Economiei).
Pe măsură ce alte state din centrul și estul Europei au trecut la un regim democratic, acestea au fost incluse, de asemenea, în program. Astfel, în 1996, 13 state primeau fonduri nerambursabile Phare: 10 state integrate Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia și Slovenia, și 3 state neintegrate Albania, Bosnia-Herțegovina și Fosta Republică Iugoslavă Macedonia.
Din 2007, cele trei state din partea vestică a Balcanilor au fost incluse în programul CARDS (Asistență Comunitară pentru Reconstrucția, Dezvoltarea și Stabilitatea Balcanilor), Phare devenind un instrument concentrat exclusiv pe susținerea procesului de aderare a celor 10 state candidate din Europa Centrală și de Est.
Din 2007, o dată cu integrarea celor 12 state din primul val la Uniunea Europeană beneficiază de asistența Phare numai România și Bulgaria. Alte două țări candidate (Croația și Turcia) beneficiază și ele de asistență de integrare din partea Uniunii, dar prin intermediul unor instrumente separate.
Phare se concentrează pe trei domenii principale:
1. consolidarea administrației și instituțiilor publice din statele candidate, pentru ca acestea să poată funcționa eficient în cadrul Uniunii („Dezvoltare instituțională”);
2. sprijinirea statelor candidate în efortul investițional de aliniere a activităților industriale și a infrastructurii la standardele UE („Investiții pentru sprijinirea aplicării legislației comunitare”);
3. promovarea coeziunii economice și sociale („Investiții în coeziune economică și socială”).
Ispa (Instrument for Structural Policies for Pre-Accession – Instrument pentru Politici Structurale de Integrare) finanțează în perioada 2007 proiecte în domeniul infrastructurii de transport și de mediu.
Programul urmărește alinierea țărilor candidate la standardele de mediu ale Uniunii Europene, extinderea și conectarea rețelelor de transport ale României cu cele trans-europene și familiarizarea țărilor beneficiare cu politicile și procedurile aplicate de Fondurile Structurale și de Coeziune ce se vor derula o dată cu intrarea în Uniunea Europeană.
În ceea ce privește mediul, domeniile de interes sunt următoarele:
– rezerva de apă potabilă;
– tratarea apelor reziduale;
– administrarea deșeurilor solide și a celor periculoase;
– poluarea aerului.
În domeniul transporturilor, Ispa finanțează reabilitarea și dezvoltarea de căi ferate, drumuri, porturi și aeroporturi.
Sapard (Special Pre-Accesion Programme for Agriculture and Rural Development – Programul Special de Integrare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală) sprijină România pentru participarea la Politica Agricolă Comună (PAC) și Piața Internă a Uniunii Europene.
Mai concret, obiectivele programului sunt: îmbunătățirea vieții comunităților rurale, crearea unui sector competitiv de producere și prelucrare a produselor agricole, crearea de locuri de muncă în mediul rural, asigurarea de venituri adecvate locuitorilor din zonele rurale și asigurarea unei dezvoltări durabile a acestor regiuni.
2.2. Programul Phare
O dată cu lansarea celorlalte două instrumente de integrare (Sapard și Ispa) Comisia Europeană a trecut la redefinirea rolului programului Phare pentru evitarea suprapunerii cu acestea.
Astfel, din 2007, Phare sprijină țările integrate în eforturile lor de adoptare a acquis-ului comunitar (legislația Uniunii Europene) și de consolidare a instituțiilor însărcinate cu aplicarea și urmărirea respectării acestuia.
Obiectivul final este de a întări instituțiile democratice, administrația publică și organizațiile responsabile cu implementarea efectivă și eficientă a legislației comunitare.
Așa cum menționam anterior, Phare se concentrează pe trei domenii cheie:
• dezvoltare instituțională;
• investiții pentru sprijinirea aplicării legislației comunitare;
• investiții în coeziune economică și socială.
Dezvoltarea instituțională
Întărirea capacității instituționale și administrative a țărilor integrate este o cerință cheie pentru a putea deveni membre ale Uniunii.
În această situație vor trebui să adopte, să aplice și să urmărească respectarea acquis-ului comunitar.
Scopul dezvoltării instituționale este de a ajuta țările candidate să creeze bazele instituționale necesare integrarii. Acest tip de sprijin reprezintă aproximativ 30% din bugetul Phare în fiecare țară candidată.
Dezvoltarea instituțională nu este legată numai de armonizarea legislației țării candidate cu cea a Uniunii Europene. Se referă, de asemenea, și la modul în care legislația este pusă în practică și respectată.
Aceasta implică pregătirea unui număr mare de funcționari publici, oficiali și experți. Un instrument foarte important în acest sens este înfrățirea instituțională („twinning”).
Acesta implică detașarea unor funcționari publici din statele membre ale Uniunii Europene în cele candidate pentru o perioadă de cel puțin un an. Aceștia sunt cunoscuți sub numele de Consilieri rezidenți de twinning.
Proiectele de înfrățire instituțională (twinning) sunt realizate de administrațiile publice sau organisme mandatate de acestea și nu fac obiectul procedurilor de licitație comercială.
Din 2007, twinning-ul clasic este completat de proiecte similare pe termen scurt („twinning light”) de maxim 6 luni de zile.
Spre deosebire de twinning-ul clasic, acesta nu presupune detașarea permanentă a unor experți din administrația statelor membre.
Alături de înfrățirea instituțională, alte două mecanisme importante de consolidare instituțională sunt:
• furnizarea expertizei în domeniul acquis-ului prin TAIEX
• reforma administrației publice și a organismelor de reglementare prin programul SIGMA – inițiativă comună Comisia Europeană – OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) pentru a ajuta țările din Europa Centrală și de Est în eforturile de a-și moderniza administrația publică.
Investiții pentru sprijinirea aplicării legislației comunitare
Adoptarea acquis-ului comunitar trebuie să fie însoțită de o aplicare adecvată a acestuia.
Acest lucru înseamnă că administrațiile statelor integrate trebuie să dispună de o infrastructură care să le permită să aplice legislația la fel ca în Uniunea Europeană.
Câteva exemple de astfel de investiții sunt: achiziționarea de echipamente și software pentru dezvoltarea sistemelor informatice din administrația publică, achiziționarea de echipamente necesare pentru organizarea de campanii publice de informare sau alte activități de relații publice, echiparea laboratoarelor de control sau a birourilor locale (ex: laboratoarele de control sanitar-veterinar, laboratoarele de control a calității vinului), achiziționarea de echipamente de supraveghere a traficului rutier și asigurare a securității acestuia, achiziționarea de echipamente pentru supravegherea și controlul frontierelor, etc.
Investiții pentru coeziune economică și socială
Nu în ultimul rând, aproximativ o treime din fonduri sunt destinate direct dezvoltării zonelor mai puțin avansate de pe teritoriul României (Zonele Defavorizate stabilite de Guvernul României).
În aceste zone sunt finanțate proiecte de investiții în domenii cheie precum susținerea sectorului privat, dezvoltarea resurselor umane, eficiența energetică, dezvoltarea infrastructurii locale și/sau regionale, servicii sociale, servicii turistice etc.
Scopul acestor investiții este crearea de locuri de muncă, creșterea nivelului competitivității și în general o mai bună calitate a vieții pentru locuitorii acestor regiuni.
În Uniune există, de altfel, o politică a solidarității cu regiunile mai puțin dezvoltate și cu oamenii care trăiesc acolo.
Aceasta este o politică pe care România o va aplica și de care va beneficia după integrare.
2.2.1 Cum se stabilește ceea ce se finanțează
Acest proces numit programare se derulează între Comisia Europeană prin Direcția Generală pentru Extindere și Delegația sa din România, și respectiv Guvernul României prin Ministerul Finanțelor Publice.
Programarea are la bază mai multe documente strategice: Parteneriatul pentru Aderare (PA), Programul Național pentru Adoptarea Acquis-ului comunitar (PNAA), Planul Național de Dezvoltare (PND) și mai recent Foaia de parcurs pentru România și Bulgaria.
În același timp, este avută în vedere și suma de bani alocată de Comisie și aprobată de Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene. La aceasta, trebuie adăugată și co-finanțarea din resurse bugetare naționale.
Alocația financiară anuală este stabilită de Comisie în principal în funcție de populația și PIB-ul țării candidate, dar și de performanțelor anterioare, necesități, capacitatea de absorbție și progresele înregistrate în pregătirea pentru aderare.
Parteneriatul pentru Integrare (PI), adoptat începând cu 1998 de către Comisia Europeană pentru fiecare țară integrată, conține o evaluare a Uniunii Europene a domeniilor prioritare în care fiecare stat candidat trebuie să facă progrese în vederea integrării.
Programul Național pentru Adoptarea Acquis-ului comunitar (PNAA), elaborat de către Guvernul României oferă detalii despre proiectele propuse în vederea atingerii priorităților stabilite în PA, împreună cu finanțarea necesară pentru fiecare dintre domeniile de activitate propuse.
Planul Național de Dezvoltare (PND), elaborat de către Guvernul României stabilește prioritățile pentru promovarea coeziunii economice și sociale.
Foaia de parcurs adoptată în decembrie 2007 (de către Consiliul European de la Copenhaga) identifică principalii pași care mai trebuie făcuți pentru integrare. Fiecare țară este judecată pe baza propriilor sale progrese.
Pentru România foaia de parcurs indică și sporirea progresivă a sprijinului financiar cu 20% în 2008 față de 2007, 30% în 2009 și 40% în 2010.
Pe baza acestor documente, au loc consultări între Comisie și Guvern pentru stabilirea listei de proiecte care vor fi finanțate din bugetul alocat fiecărui an.
După ce cele două părți ajung la un acord are loc elaborarea unei Propuneri Financiare cuprinzând lista proiectelor și detalii despre acestea. Aceasta este supusă aprobării Comitetului de Management al Programului Phare, format din reprezentanți ai statelor membre ale Uniunii.
După obținerea opiniei favorabile din partea Comitetului, Comisia Europeană emite Decizia de Finanțare și se semnează un Memorandum de Finanțare (MF) între Comisie și Guvern, acesta reprezentând baza legală pentru aplicarea programului. Odată cu semnarea MF poate să înceapă implementarea programelor.
2.2.2 Implementarea programelor Phare
În România, programul Phare este implementat în cadrul Sistemului de Implementare Descentralizată (SID). În esență, sistemul implică transferul responsabilității administrării programului (licitații, contractări și plăți) autorităților din România, dar sub supravegherea Comisiei Europene prin Delegația sa din București.
2.2.3 Structuri care asigură implementarea programului Phare
Administrarea programului Phare în cadrul Comisiei Europene
Unitatea România din cadrul Directoratului A al Direcției Generale “Extindere” (Unitatea Phare), Oficiul de cooperare EuropeAid și Delegația din România sunt responsabile pentru programul Phare în cadrul Comisiei Europene.
Unitatea România asigură coordonarea exercițiului de programare, prezidează Comitetul Mixt de Monitorizare Phare și este consultată asupra aspectelor importante privind punerea în aplicare a programelor.
EuropeAid are responsabilitate generală de punere în aplicare a ansamblului instrumentelor de ajutor extern ale Comisiei Europene, finanțate din bugetul Uniunii Europene și Fondul European de Dezvoltare. EuropeAid are de asemenea rolul de a publica toate documentele legate de punerea în aplicare a programelor, asigurând astfel transparența procesului de licitație și participarea cât mai largă.
Delegația este responsabilă cu monitorizarea modului în care programele sunt aplicate. Responsabilitatea gestionării fondurilor aparține Guvernului României. Monitorizarea este de două tipuri: tehnică și financiară.
Cea tehnică presupune: întâlniri lunare cu instituțiile beneficiare; participarea cu observatori în comitetele de coordonare, vizite pe teren, participarea la diferite activități din cadrul proiectelor, participarea la comitetele de monitorizare a programelor.
Cea financiară presupune controlul preventiv (ex-ante) al tuturor operațiunilor financiare (licitații, contracte, plăți).,
Administrarea programului Phare în cadrul Guvernului României:
În scopul implementării programului Phare, în România funcționează următoarele structuri:
(a) Fondul Național (FN) administrează fondurile alocate României în cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
(b) Autoritățile de Implementare (ministere/agenții guvernamentale), răspund de partea tehnică a aplicării programului, inclusiv monitorizarea implementării proiectelor și planificarea asistenței. În interiorul fiecărei Autorități de Implementare funcționează o Unitate de Implementare a Proiectelor (UIP) cu rol tehnic în coordonarea proiectelor.
(c) În ceea ce privește organizarea licitațiilor, încheierea contractelor și executarea plăților pentru fiecare program, acestea sunt realizate de către Agențiile de Implementare (Autoritățile de contractare).
Pentru cea mai mare parte a proiectelor, Agenția de Implementare este Oficiul de Plăți și Contractare Phare (OPCP). În România, OPCP a fost înființat prin HG 865/1997 și funcționează în cadrul Ministerului Finanțelor Publice din anul 1998. Atribuțiile OPCP au fost statuate în Memorandumul de Înțelegere semnat de Comisia Europeană și Guvernul României la 16 iulie 1998. Astfel, OPCP este responsabil cu:
• aspectele procedurale și administrative privind bugetul proiectelor;
• organizarea și supervizarea licitațiilor;
• încheierea și administrarea contractelor;
• executarea plăților;
• raportarea financiară legată de achiziționarea de servicii, bunuri și lucrări în cadrul programelor Phare.
OPCP încheie cu Fondul Național Acorduri de Finanțare, care să asigure finanțarea proiectelor gestionate și ține evidența strictă a sumelor transferate de la FN și a celor plătite în beneficiul fiecărui program și proiect.
Pentru programele de coeziune economică și socială (cu excepția proiectelor de twinning).
Agenția de Implementare este Ministerul Integrării Europene (MIE) și are în acest domeniu aceleași funcții ca și OPCP.
Este preconizat ca, din iunie 2007, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei să devină Agenție de Implementare pentru proiectele de Dezvoltare a Resurselor Umane din Phare 2007-2009.
2.3. Ispa
Ispa (Instrument for Structural Policies for Integration – Instrument pentru Politici Structurale de Integrare) este cel de-al doilea instrument financiar nerambursabil conceput pentru sprijinirea țărilor candidate în procesul de integrare la Uniunea Europeană.
Ispa oferă sprijin financiar în vederea alinierii standardelor de mediu ale României la cele ale Uniunii Europene, urmărește extinderea și conectarea rețelelor de transport ale României cu cele trans-europene și are în vedere familiarizarea țărilor beneficiare cu politicile și procedurile aplicate în cadrul Fondurilor Structurale și de Coeziune ale Uniunii Europene.
Programul Ispa a demarat la 1 ianuarie 2007. Inițial a fost derulat în 10 state membre și noi state membre ale Uniunii situate în Centrul și Estul Europei: Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia. Din 2004, beneficiază de asistență Ispa numai România și Bulgaria.
România a primit aproximativ 240 milioane Euro anual prin intermediul programului Ispa în perioada 2006-2007.
În 2007-2008, se estimează că alocația Ispa pentru România va fi de aproximativ 340 milioane Euro anual.
2.3.1. Mediu
În ceea ce privește protecția mediului, obiectivul Ispa este să sprijine țările beneficiare în alinierea standardelor UE din domeniul protecției mediului. Din acest punct de vedere, Ispa se concentrează asupra aplicării directivelor de protecție a mediului care necesită cele mai mari costuri de implementare. Acestea se referă la următoarele domenii:
• rezerva de apă potabilă;
• tratarea apelor reziduale;
• administrarea deșeurilor solide și a celor periculoase;
• poluarea aerului.
Implementarea acestor directive este strâns legată de îmbunătățirea sănătății și a calității vieții cetățenilor, având un impact pozitiv direct asupra coeziunii economice și sociale din țările beneficiare.
2.3.2. Transporturi
Construirea și reabilitarea infrastructurii în țările beneficiare Ispa și legarea la rețelele de transport ale Uniunii reprezintă elemente-cheie ale strategiilor de dezvoltare economică în țările candidate.
Acestea sunt cruciale pentru integrarea cu succes a acestor țări pe piața internă comunitară și pentru promovarea eficacității și eficienței pe această piață.
În domeniul transporturilor, Ispa încurajează finanțarea proiectelor care permit țărilor candidate să întrunească obiectivele Parteneriatului de Integrare. Acest lucru presupune:
• extinderea rețelelor de transport trans-europene în vederea asigurării de legături bune între Uniunea Europeană și țările membre, de interconexiuni între rețelele naționale și de legături cu rețelele de transport trans-europene;
• sprijinirea unor forme durabile ale circulației persoanelor și a bunurilor.
Ispa contribuie la finanțarea reabilitării și dezvoltării căilor ferate, drumurilor, porturilor și aeroporturilor, ținând cont de cerințele impuse pentru un transport durabil și inter-modal.
2.3.3. Asistență tehnică
Bugetul Ispa poate fi folosit și pentru finanțarea de studii pregătitoare și asistență tehnică. În acest sens, trebuie să existe o legătură clară între aceste studii și investițiile finanțate prin programul Ispa.
Asistența tehnică este foarte importantă atât în asigurarea unui nivel calitativ ridicat al proiectelor propuse, cât și în pregătirea, administrarea și evaluarea impactului acestora.
2.3.4. Cum se stabilește ceea ce se finanțează
În vederea implementării programului Ispa, autoritățile române au fost solicitate să pregătească strategii care să identifice zonele prioritare de intervenție în domeniul transportului și al mediului și care să constituie un reper important în procesul de selecție a proiectelor. Aceste strategii sunt revizuite periodic și trimise pentru avizare Comisiei Europene.
În conformitate cu aceste strategii, autoritățile române au rolul de a asigura portofoliul de proiecte care să acopere în întregime suma alocată pentru cei șapte ani de funcționare a programului Ispa în România (2005-2008), pentru ambele domenii, transport și mediu.
Accesarea fondurilor Ispa presupune următoarele etape:
a) Beneficiarii trebuie să depună propunerile de proiecte pentru evaluare celor două Ministere responsabile de cele două sectoare, transport și mediu, respectiv Ministerul Protecției Mediului și Ministerul Transporturilor.
b) Cele două ministere verifică proiectele și compatibilitatea acestora cu documentele strategice pentru aceste două sectoare și, dacă este cazul, elaborează dosarul de solicitare de fonduri Ispa.
c) Dosarul de finanțare Ispa este apoi trimis Ministerului Finanțelor Publice care-l trimite mai departe Direcției Generale pentru Dezvoltare Regională (DG REGIO) din cadrul Comisiei Europene.
d) Dosarele de finanțare sunt examinate de către serviciile Comisiei și, dacă este necesar, se poate discuta cu țara candidată pentru obținerea de informații suplimentare. Propunerile acceptate de DG REGIO sunt supuse pentru aprobare Comitetului de Management pentru Ispa, format din reprezentanți ai statelor membre ale Uniunii.
e) Dacă se primește o opinie favorabilă din partea Comitetului de Management Ispa, Comisia Europeană aprobă proiectul și elaborează un Memorandum de Înțelegere care este semnat de către țara candidată și de către Comisie. Acest document stabilește condițiile pe baza cărora are loc finanțarea proiectului propus.
2.3.5. Implementarea programelor Ispa
Informații generale
În România, programul Ispa se derulează conform sistemului de implementare descentralizată (SID).
În esență, sistemul implică transferul responsabilității administrării programului (licitații, contractări și plăți) autorităților românești, sub supravegherea Comisiei Europene – supraveghere care presupune controlul preventiv exercitat de Delegația Comisiei Europene în România, de-a lungul întregului proces de licitație, până la etapa finală de semnare a contractelor.
Prin acest sistem, responsabilitatea pentru implementarea programelor Ispa aparține Autorităților Contractante (Agențiilor de Implementare Ispa prezentate mai jos).
Structuri care asigură implementarea programului Ispa
Administrarea programului Ispa în cadrul Comisiei Europene
Direcția Ispa din cadrul Direcției Generale Politică Regională este responsabilă pentru programul Ispa în cadrul Comisiei Europene și este în permanentă legătură cu Delegația Comisiei Europene. Direcția Ispa se ocupă de programarea, analiza, monitorizarea și controlul ulterior al proiectelor.
Administrarea programului Ispa în cadrul Guvernului României
În scopul implementării programului Ispa, în România funcționează următoarele structuri:
(a) Fondul Național (FN) care are rolul de a administra fondurile alocate. Apariția FN în cadrul Ministerului Finanțelor Publice are rolul de a consolida rolul de coordonator al României în utilizarea fondurilor Ispa alocate acesteia, de a contribui la creșterea transparenței utilizării fondurilor, de a reduce numărul structurilor însărcinate cu managementul financiar și de a evita dispersarea fondurilor.
(b) patru Agenții de Implementare care răspund de implementarea programului:
• Oficiul de Plăți și Contractare Phare (OPCP), care este responsabil și pentru managementul proiectelor Ispa din sectorul de mediu: organizarea licitațiilor, încheierea contractelor și executarea plăților. Monitorizarea de zi cu zi a implementării și alte aspecte tehnice legate de aceasta rămân în sarcina beneficiarilor finali ai asistenței.
• Administrația Națională a Drumurilor (AND) este responsabilă pentru managementul proiectelor Ispa în domeniul drumurilor, atât pentru pregătirea proiectelor, cât și pentru organizarea licitațiilor, încheierea contractelor și executarea plăților.
• Compania Națională CFR S.A. este responsabilă pentru managementul proiectelor Ispa în domeniul căilor ferate, atât pentru pregătirea proiectelor, organizarea licitațiilor, încheierea contractelor și executarea plăților, cât și pentru monitorizarea și aspectele tehnice legate de implementarea proiectelor.
• Agenția de Implementare a proiectelor pentru Dunăre este responsabilă pentru managementul proiectelor Ispa în domeniul îmbunătățirii navigabilității pe fluviul Dunărea, atât pentru pregătirea proiectelor, organizarea licitațiilor, încheierea contractelor și executarea plăților, cât și pentru monitorizare și aspectele tehnice legate de implementare.
2.3.6. Co-finanțarea Ispa
În vederea aprobării de către Comitetul de Management al Programului Ispa a proiectelor propuse, beneficiarul trebuie să asigure obligatoriu o co-finanțare de minim 25%, fondurile putând proveni de la beneficiar (din bugete centrale sau locale), din credite etc.
Din acest motiv, în paralel cu pregătirea proiectelor, s-au făcut pași importanți pentru a implica Instituții Financiare Internaționale (IFI) în proiectele Ispa pentru România. Până în momentul de față, două IFI au răspuns pozitiv:
– Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD). Conducerea BERD a aprobat Facilitatea de Creditare pentru Mediul Urban, în valoare de 80 milioane Euro pentru România.
– Banca Europeană pentru Investiții (BEI). Aceasta acordă împrumuturi proiectelor Ispa în cadrul unui program similar de creditare, special dezvoltat de bancă.
2.4. Sapard
Sapard reprezintă cel de-al treilea instrument de asistență financiară din partea UE pentru statele candidate și viitoarele state membre din Europa Centrală și de Est în perioada 2006-2008.
Programul sprijină aceste țări în procesul de pregătire pentru participarea la Politica Agricolă Comună și Piața Internă și în rezolvarea problemelor specifice legate de agricultură și o dezvoltare rurală durabilă.
Sapard a fost creat inițial pentru cele 10 state candidate din Europa Centrală și de Est. Din 2004, după ce 8 dintre acestea au devenit membre ale Uniunii, beneficiază de asistența Sapard România și Bulgaria.
Fondurile alocate anual pentru România prin intermediul acestui program sunt de 162 milioane Euro.
Pentru atingerea obiectivelor mai sus menționate, fiecare stat inclus în programul Sapard a adoptat un Plan Național pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (PNADR) în conformitate cu principiile utilizate de către statele membre. Conținutul fiecărui program reflectă prioritățile fiecărei autorități naționale în funcție de circumstanțe și probleme specifice, dar în limitele stabilite prin Regulamentul Sapard.
Activități eligibile
Conform Regulamentului Sapard, Planul poate include măsuri privind următoarele aspecte:
• investiții în exploatații agricole;
• îmbunătățirea procesului de producție și comercializare a produselor agricole și piscicole;
• îmbunătățirea calității și a standardelor privind sănătatea produselor de origine vegetală și animală;
• metode de producție care au în vedere protejarea mediului înconjurător și conservarea peisajului natural;
• dezvoltarea și diversificarea activităților economice;
• crearea de grupuri de producători agricoli ;
• crearea de servicii de asistență și de management al fermei;
• renovarea și dezvoltarea satelor, protejarea și conservarea moștenirii rurale;
• îmbunătățirea calității terenurilor și reparcelare;
• crearea și actualizarea registrelor funciare;
• managementul resurselor de apă;
• dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii rurale;
• măsuri forestiere, inclusiv împădurirea suprafețelor agricole, investiții în holdinguri forestiere private și prelucrarea/comercializarea produselor forestiere;
• îmbunătățirea pregătirii profesionale;
• asistență tehnică, inclusiv studii care să contribuie la pregătirea și monitorizarea programului, precum și la publicitate și informare.
Lista include un număr mare de măsuri similare cu cele finanțate în statele membre prin intermediul programelor UE dedicate agriculturii și dezvoltării rurale. Fac excepție măsurile care au în vedere crearea capacității de a aplica legislația comunitară (cum ar fi cele referitoare la crearea și actualizarea registrelor funciare).
În România, în perioada 2006- iunie 2008, conform PNADR, vor fi finanțate proiecte în următoarele domenii:
Axa 1: Îmbunătățirea competitivității produselor agricole și piscicole prelucrate:
1.1 Îmbunătățirea procesului de producție și al marketingului produselor agricole și piscicole;
1.2 Îmbunătățirea calității și a standardelor privind sănătatea produselor de origine vegetală și animală;
Axa 2: Îmbunătățirea infrastructurii pentru dezvoltare rurală și agricultură:
2.1 Dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii rurale;
2.2 Managementul resurselor de apă;
Axa 3: Dezvoltarea economică a zonelor rurale:
3.1 Investiții în exploatații agricole;
3.2 Înființarea de grupuri ale producătorilor agricoli;
3.3 Metode de producție care au în vedere protejarea mediului înconjurător și conservarea mediului natural;
3.4 Diversificarea economică;
3.5 Măsuri forestiere;
Axa 4: Dezvoltarea resurselor umane:
4.1 Îmbunătățirea pregătirii profesionale;
4.2 Asistență tehnică, inclusiv studii care să contribuie la pregătirea și monitorizarea programului, precum și la publicitate și informare.
4.2 . Expertiza oferită prin programul Sapard
Sapard este un program de integrare care co-finanțează activități de investiții, lucrări și servicii în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale și funcționează pe principiul rambursării unor cheltuieli executate de către beneficiar în baza contractului.
Cum se stabilește ceea ce se finanțează
Acest proces are la bază PNADR , care se poate modifica în funcție de condițiile existente la un moment dat. Aceste modificări trebuie aprobate de către Comitetul de Monitorizare a Programului și de către Comisia Europeană.
Implementarea programului Sapard
I. O abordare descentralizată
Programul Sapard este implementat complet descentralizat, ceea ce implică responsabilitatea exclusivă a autorităților din statul beneficiar în gestionarea fondurilor. O Agenție Sapard a fost creată în fiecare dintre statele beneficiare.
Este pentru prima dată când Comisia aplică un sistem complet descentralizat de administrare a unui program de asistență externă.
Principala rațiune a acestei abordări este de a oferi viitoarelor state membre posibilitatea de a câștiga experiență în aplicarea regulilor și procedurilor UE. Practic, Agențiile Sapard operează într-o manieră similară cu agențiile de plată din statele membre și, după aderare, ele vor putea îndeplini același rol.
În plus, programul implică un număr mare de proiecte și ar fi fost aproape imposibil, din punct de vedere administrativ, să se efectueze de către Comisie o verificare prealabilă a alocării fondurilor (așa cum se întâmplă cu Phare și Ispa).
Agenția Sapard (ca Autoritate Contractantă) este responsabilă cu activitatea de informare și comunicare privind acest program, cu organizarea licitațiilor și cu contractarea, precum și cu managementul administrativ și financiar al acestuia. Agenția Sapard ia toate deciziile fără aprobarea prealabilă a Comisiei Europene.
II. Pre-condiții
România, ca și celelalte state incluse în programul Sapard, a trebuit să îndeplinească trei condiții înainte de a începe implementarea acestuia:
1. Aprobarea de către Comitetul STAR al Uniunii Europene a PNADR pe șapte ani. Acest plan include setul de priorități, precum și o strategie pentru dezvoltare rurală și o estimare a resurselor financiare necesare.
2. Acreditarea Agenției Sapard, acreditare acordată de către Comisia Europeană înainte ca fondurile să fie transferate în România.
Agenția are două roluri:
• să implementeze măsurile incluse în program;
• să facă plăți către beneficiari.
3. Încheierea unui Acord Financiar Multianual (MAFA) și respectiv a unor Acorduri Financiare Anuale (AFA) cu Comisia Europeană. Acordul Financiar Anual se semnează pentru fiecare an de funcționare a programului și stabilește angajamentul financiar al Uniunii Europene pentru fiecare an, precum și eventuale modificări sau amendamente la cel Multianual.
Administrarea programului Sapard în cadrul Guvernului României
III. Structuri care asigură implementarea programului Sapard
În scopul implementării programului Sapard, conform MAFA , în fiecare țară membră au fost create următoarele structuri:
(a) Autoritatea Competentă, în cazul României este vorba de Fondul Național (FN) din Ministerul Finanțelor Publice. FN este responsabil cu emiterea și retragerea acreditării Agenției Sapard, cu monitorizarea acesteia din punct de vedere al respectării procedurilor pentru care a fost acreditată și cu numirea Organismului de Certificare a conturilor acesteia.
Fondul Național reprezintă, de asemenea, singura entitate financiară prin care fondurile sunt transferate în România. În concluzie, din punct de vedere procedural, Fondul Național asigură urmărirea implementării programului și răspunde în fața Comisiei Europene pentru aceasta.
(b) Agenția Sapard reprezintă organismul responsabil cu aplicarea tehnică și financiară a programului, începând cu selecția proiectelor și până la plata finală. Sarcinile acesteia se traduc prin îndeplinirea a două mari funcții: funcția de implementare (selectare-contractare) și funcția de plată.
Funcția de implementare a Agenției Sapard include:
• lansarea apelurilor de proiecte și primirea propunerilor de proiecte;
• verificarea propunerilor de proiecte pentru aprobarea proiectelor pe baza termenilor și condițiilor de eligibilitate precizate în PNADR (Planul Național pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală);
• selectarea proiectelor pe baza criteriilor de selecție stabilite în PNADR;
• verificarea concordanței cu Acordul Financiar Multianual;
• stabilirea obligațiilor contractuale între Agenție și beneficiarii finali ai fondurilor, inclusiv posibile sancțiuni în eventualitatea în care aceștia nu-și respectă obligațiile asumate;
• emiterea autorizației de începere a lucrărilor;
• executarea de controale pe teren în vederea stabilirii eligibilității, atât înainte, cât și in timpul derulării proiectului;
• urmărirea activităților pentru a se asigura că implementarea proiectelor progresează conform celor convenite în contract;
• raportarea progresului măsurilor implementate, pe baza unor indicatori specifici;
• asigurarea că beneficiarul este informat cu privire la contribuția Uniunii Europene la proiectul său și că respectă criteriile de vizibilitate legate de acest aspect și convenite în contract.
Funcția de plată a Agenției Sapard include:
• verificarea solicitărilor de plată;
• executarea de controale pe teren pentru stabilirea eligibilității plății;
• autorizarea plății;
• executarea plății;
• contabilizarea angajamentelor și a plăților;
• controlul beneficiarilor după plată pentru a verifica în ce măsură termenii și condițiile de eligibilitate continuă să fie respectate
În România, Agenția Sapard are un sediu central în București și 8 birouri regionale în Iași, Constanța, Târgoviște, Craiova, Timișoara, Satu-Mare, Alba-Iulia și București. Acestea sunt responsabile cu primirea propunerilor de proiecte și selectarea proiectelor.
(c) Organismul de certificare operează în mod independent față de Agenția Sapard. Rolul său este de a certifica conturile Agenției, de a raporta cu privire la sistemul de control și management al programului și de a verifica elementele de co-finanțare.
În cazul României, Curtea de Conturi reprezintă Organismul de Certificare și are următoarele funcții:
• verificarea existenței și corectitudinii co-finanțării naționale de 25%;
• raportarea anuală cu privire la sistemele de management și control ale Agenției Sapard;
• eliberarea unui certificat privind contul anual al Agenției Sapard, precum și pentru contul în Euro Sapard, în ceea ce privește integralitatea, acuratețea și veridicitatea acestor conturi.
Rolul Comisiei Europene în implementarea programului Sapard
În cadrul programului Sapard, rolul Comisiei Europene se limitează la furnizarea cadrului general procedural, la aprobarea PNADR, la repartizarea alocărilor bugetare privind contribuția anuală comunitară la program, la verificarea îndeplinirii condițiilor pentru acreditare și conferirea managementului programului instituțiilor naționale desemnate pentru aceasta, monitorizarea respectării procedurilor din pachetul de acreditare și controlul ex-post financiar și tehnic al aplicării programului.
2.5. Derularea licitațiilor de proiecte
Publicitatea licitațiilor
Licitațiile de propuneri de proiecte în cadrul programului Sapard se organizează numai la nivel național. Anunțurile de licitații sunt publicate în țara beneficiară și includ următoarele elemente:
• numele programului,
• Autoritatea Contractantă (Agenția Sapard),
• scopul licitației,
• bugetul aferent,
• termenul limită de depunere a propunerilor de proiecte,
• adresa de unde poate fi procurat (în mod gratuit) pachetul informativ.
Potențialii beneficiari sunt informați despre lansarea de licitații de proiecte prin anunțuri publice în mass-media, distribuirea de broșuri de informare, seminarii, întâlniri cu potențialii beneficiari, precum și prin anunțuri pe site-urile Internet ale Agenției Sapard (www.sapard.ro) și respectiv Delegației Comisiei Europene în România (www.infouropa.ro).
Pachetul informativ
Pachetul informativ cuprinde Ghidul Solicitantului, inclusiv cererea de finanțare și instrucțiuni de completare a acesteia, precum și mai multe anexe (referitoare la lista solicitanților eligibili, lista impozitelor și taxelor la care solicitanții nu trebuie să aibă restanțe, conținutul cadru al studiului de fezabilitate, planul de afaceri etc.).
Ghidul conține informații despre criteriile de eligibilitate a solicitanților, proiectelor și cheltuielilor, procedurile de urmat în cazul solicitării unei finanțări nerambursabile, cererea de finanțare și documentele justificative, locul în care trebuie depusă cererea de finanțare, termenul limită de depunere a acesteia, criteriile de selecție.
Depunerea și conformitatea cererii de finanțare
Propunerile de proiecte vor fi depuse la Biroul Regional pentru Implementarea Programului Sapard (BRIPS) din regiunea în care se va implementa proiectul. Ele trebuie depuse până la termenul limită care figurează în anunțul sesiunii cererii de proiecte.
Expertul BRIPS va verifica dacă condițiile de conformitate administrativă pentru cererea de finanțare și dosarul de licitație au fost respectate.
Pot exista două situații:
• cererea de finanțare este conformă. În acest caz, se va completa și semna o fișă de verificare a conformității care împreună cu cele trei exemplare ale cererii de finanțare vor fi înregistrate sub același număr. O copie a fișei va fi înmânată solicitantului și ori de câte ori solicitantul se va adresa Agenției Sapard în legătură cu proiectul său, va trebui să menționeze numărul de înregistrare specificat pe fișa de verificare a conformității.
• cererea de finanțare nu este conformă. În acest caz, va semna și reprezentantul solicitantului fișa de verificare a conformității care va fi înregistrată. O copie a fișei va fi înmânată solicitantului, care va putea să completeze/modifice cererea de finanțare și să o redepună.
Aceeași cerere de finanțare poate fi declarată neconformă de maxim trei ori pentru aceeași sesiune de cerere de proiecte. Dacă solicitantul se prezintă a patra oară cu aceeași cerere de finanțare, aceasta nu va fi acceptată spre verificare.
Evaluarea proiectelor
Proiectele conforme sunt evaluate de către Serviciile Tehnice Delegate și Agenția Sapard. Procesul de evaluare cuprinde mai multe etape:
• verificarea eligibilității: Evaluatorii verifică dacă proiectul și solicitantul sunt eligibili conform condițiilor programului. Criteriile de eligibilitate sunt condiții obligatorii care trebuie să fie îndeplinite de către solicitant și de către proiect pentru a putea fi acceptat în calitate de candidat pentru acordarea finanțării nerambursabile.
• verificarea pe teren a proiectelor. Experții Serviciilor Tehnice Delegate și, în anumite cazuri, ai Agenției Sapard vor verifica la fața locului dacă tot ceea ce a declarat solicitantul în cererea de finanțare este conform cu realitatea.
• întocmirea listei proiectelor selectate spre finanțare în urma procesului de evaluare și aprobarea acesteia împreună cu raportul de selecție de către Agenția Sapard.
Decizia Agenției Sapard de acordare a finanțării
Solicitanții vor fi informați în scris, de către Agenția Sapard, asupra deciziei luate cu privire la cererile lor de finanțare.
Proiectele declarate eligibile, dar care în urma procesului de selecție nu au fost selectate, pot participa la următoarele sesiuni de cereri de proiecte după ce își vor fi actualizat avizele expirate, în același regim cu proiectele înscrise la sesiunea respectivă.
Semnarea contractului
După decizia de acordare a finanțării nerambursabile, beneficiarului i se va propune un contract de finanțare, în conformitate cu contractul cadru de finanțare al Agenției Sapard anexat Ghidului Solicitantului.
2.6. Respectarea obligațiilor contractuale de către beneficiarul finanțării
Beneficiarul este obligat să respecte prevederile contractuale pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, respectiv perioada de execuție la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăți. De asemenea, este obligat să respecte criteriile de eligibilitate și selecție înscrise în cererea de finanțare pe toată această perioadă.
Dacă beneficiarul nu respectă obligațiile contractuale, Agenția Sapard, în calitate de Autoritate Contractantă, își rezervă dreptul de a întrerupe plățile și/sau de a rezilia contractul și poate cere înapoierea integrală a sumelor deja plătite. Proiectul rămâne eligibil pentru co-finanțare numai dacă nu suferă o modificare substanțială pe perioada de valabilitate a contractului cum ar fi încetarea ori schimbarea localizării activității co-finanțate.
Nerespectarea obiectivelor
Sprijinul acordat va fi recuperat dacă investițiile finanțate nu sunt utilizate conform scopului declarat sau în cazul în care acestea au fost vândute sau închiriate într-o perioadă de 5 ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăți).
În cazul întreruperii contractului de către beneficiar, Agenția Sapard va înceta execuția contractului, va solicita rambursarea sumelor deja plătite și va impune penalități într-un procent prevăzut de lege.
Verificarea derulării contractului și a proiectului
Pe parcursul derulării proiectului, serviciile delegate ale Agenției Sapard vor verifica la fața locului modul de implementare a proiectului. Aceste verificări se fac în urma fiecărei cereri de plată adresată de către beneficiar, înaintea aprobării acesteia.
În cazul în care la verificarea pe teren se constată că o parte a cheltuielilor efectuate de beneficiar nu sunt eligibile, plata se va face numai pentru cheltuielile eligibile.
2.7. Opinii si concluzii
În conformitate cu Legea 571/2003 privind Codul Fiscal și Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 141/20 ianuarie 2004, fondurile provenite de la bugetul Uniuni Europene e sunt scutite de TVA, taxe vamale, etc. Acest lucru se datorează politicii Uniunii Europene care nu acceptă ca din fondurile acesteia să se plătească taxe sau accize, bani ce intră la bugetul de stat.
De această scutire de TVA beneficiază și contribuția națională, însă, din păcate, legile sunt ambigue și lasă loc la interpretări în ceea ce privește cofinanțarea beneficiarului final. Datorită acestui lucru, la nivelul țării, scutirea de TVA pentru co-finanțările locale nu se aplică unitar pentru unele Direcții Județene Financiare aprobând această scutire și fondurile cofinanțărilor locale altele nu. Ar fi deci foarte necesare clarificări ale legii în ceea ce privește această problemă.
In ceea ce privește proiectele Ispa de infrastructură drumuri, considerăm că zonele prioritare de intervenție în domeniul transportului au fost alese în mod eronat. S-a refăcut astfel rețeaua de drumuri din Regiunea Moldovei și a fost neglijată complect zona de vest a României care face interconexiunea cu rețelele de autostrăzi din Uniunea Europeană.
De asemenea s-a neglijat complet și în mod eronat construirea de autostrăzi absolut necesare unui trafic și unui transport civilizat. Părerea noastră este că această decizie a fost dictată nu de motive economice, nu a fost bazată pe studii de oportunitate sau fezabilitate, ci a fost luată strict pe motive politice.
O altă greșeală e fost investirea unor sume uriașe de bani în infrastructura căilor ferate, bani care au fost folosiți în mod neeconomic într-un sector care nu se poate auto-susține și care a înregistrat permanent pierderi. Rezultatele au fost foarte slabe în comparație cu sumele investite în acest sector.
Se observa la toate aceste programe de finanțare obligativitatea cofinanțării naționale (a guvernului) cat și a beneficiarului final. Aceasta este obligatorie și trebuie să demonstreze voința și implicarea beneficiarului finanțării în rezolvarea problemei.
Co-finanțarea ceruta prin proiectele de regulamente aplicabile este de 25% din partea statelor beneficiare.
Cota nu se aplica fiecărui proiect în parte, ci ansamblului valorii proiectelor unui an, insa un anumit procent de co-finanțare trebuie asigurat pentru fiecare proiect.
In anumite cazuri va fi posibil sa se înțeleagă prin co-finanțare și contribuția statului roman cu împrumuturi contractate de la bănci si nu direct de la bugetul de stat.
Aceasta este o problema-cheie, întrucât România trebuie sa facă unele eforturi bugetare, insa va putea primi gratuit sume de trei ori mai mari.
S-a aprobat ca Ministerul Finanțelor sa definească in colaborare cu celelalte instituții implicate, soluțiile necesare pentru asigurarea co-finanțării de la bugetul de stat, precum si pentru garantarea creditelor contractate de către persoanele fizice si persoanele juridice de drept privat de la bănci.
Observăm din păcate o documentație foarte stufoasa și greoaie în cazul întocmirii proiectelor, cererilor de finanțare și raportărilor financiare pe perioada implementării.
Credem că acest lucru se datorează neregulilor în ceea ce privește gestionarea acestor fonduri, constatate în urma verificărilor efectuate de către experții Comisiei Europene, și încercării de a controla și supraveghea cât mai în amănunt derularea acestora.
Prin urmare, toate aceste finanțări au ca obiectiv extinderea U.E. spre est. Aceasta ar aduce avantaje atât Uniunii, cat si statelor care doresc integrarea. Prin extinderea ei Uniunea ar căpăta o pondere mai mare economica și politică in contextul mondial.
CAPITOLUL 3
CAPACITATEA INSTITUȚIILOR ROMÂNEȘTI DE ABSORBȚIE A FONDURILOR STRUCTURALE
3.1. Concepte generale
Proiect finanțat prin Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior
Descrierea proiectului
România, ca țară membră UE, va primi, conform planificării, în perioada 2007-2013 fonduri structurale și de coeziune din partea Uniunii, în valoare totală de 19,6 miliarde euro.
Implementarea Fondurilor Structurale Europene în România reprezintă prin urmare:
– o oportunitate pentru dezvoltarea economică și socială
– o provocare pentru autoritățile de la nivel național și regional care trebuie să administreze alocarea resurselor și pentru organizațiile publice, private și non profit care vor absorbi aceste fonduri.
Plecând de la importanța acestei oportunități și luând în considerare dificultățile anterioare în managementul fondurilor de preaderare, proiectul își propune să analizeze capacitatea instituțională de absorbție și utilizare a fondurilor structurale în domeniul incluziunii sociale.
Obiectivele centrale ale proiectului
1. evaluarea instituțiilor care au derulat programe Phare și a unui grup de control de instituții care nu au derulat programe pe dimensiunile de analiză stabilite;
2. propunerea unui sistem de indicatori de măsurare a capacității de absorbție și a performanței acestora;
3. analiza eficienței în managementul fondurilor structurale, în a doua parte a proiectului, după începerea utilizării acestor fonduri în România;
4. dezvoltarea unui sistem de monitorizare și evaluare a progreselor realizate în aria incluziunii sociale.
Cadrul teoretic
Concepte:
– Excluziunea – incapacitatea/eșecul de integrare a unei persoane sau grup în unul sau mai multe (sub)sisteme din următoarele patru: sistemul democratic și legal (integrare civică), piața muncii (integrare economică), sistemul statului bunăstării (integrare socială), sistemul familiei și comunității (integrare interpersonală).
– Incluziunea socială – asigurarea funcționării sociale normale a persoanelor aflate în situație de excluziune/marginalizare socială sau cu risc ridicat de marginalizare, prin dezvoltarea capacitãților și oferirea de oportunități
Direcții de acțiune ale politicii sociale la nivelul UE
Gradul ridicat de ocupare al forței de muncă și calitatea muncii – țin de dinamica pieței muncii și de sfera profesională și prin direcții comune de acțiune propun:
– crearea de locuri de muncă mai multe și mai bune: creșterea ratei generale de ocupare până la 70% și ratei de ocupare în rândul femeilor până la 60%;
– anticiparea și managementul schimbării;
– exploatarea oportunităților oferite de o societate bazată pe cunoaștere;
– promovarea mobilității forței de muncă, prin implementarea liberei circulații a forței de muncă și eliminarea obstacolelor geografice;
Îmbunătățirea calității politicii sociale:
– modernizarea și îmbunătățirea protecției sociale,;
– promovarea incluziunii sociale – ce are ca obiectiv prevenirea și eradicarea sărăciei, precum și promovarea participării tuturor în viața economică și socială;
– promovarea egalității de gen, prin stimularea participării femeilor la viața economică, științifică, socială, politică și civică;
– întărirea drepturilor fundamentale și combaterea discriminării, prin asigurarea dezvoltării și respectării drepturilor sociale fundamentale.
Promovarea calității în relațiile cu partenerii sociali:
– întărirea dialogului social, promovarea competitivității și a solidarității la acest nivel.
Politica de coeziune economică și socială (2007-2013)
Scop: scăderea disparităților economice și sociale între regiuni.
Obiective:
– creșterea convergenței socio-economice (sunt vizate statele cu PIB/per locuitor mai mic de 75% din media comunitară)
– creșterea competitivității regionale
– îmbunătățirea cooperării teritoriale europene (transnațională și inter-regională).
Programul operațional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane, 2007-2013 – elaborat de Ministerul Muncii
Obiectivul general: dezvoltarea capitalului uman, prin legarea mai evidentă a educației și educației pe termen lung de piața muncii și asigurarea unor oportunități crescute pentru participarea în viitor pe piața muncii modernă pentru 1.650.000 de cetățeni români
– 6 axe prioritare, axa 6 fiind dedicată promovării incluziunii sociale;
– măsuri de incluziune pentru următoarele grupuri vulnerabile:
* populația roma,
* tinerii peste 18 ani care ies din sistemul instituționalizat,
* persoane cu dizabilități,
* persoane marginalizate, persoane fără locuință
* familii cu mulți copii sau monoparentale,
* persoane infectate cu HIV/SIDA,
* persoane victime ale violenței domestice
Capacitatea de absorbție – definiție
Capacitatea de absorbție – gradul în care o țară este capabilă să cheltuiască efectiv și eficient resursele financiare alocate din Fondurile Structurale.
Capacitate de absorbție din partea sistemului instituțional creat de statul respectiv pentru a administra fondurile în cauză – capacitate de absorbție din partea ofertei
Capacitate de absorbție din partea beneficiarilor cărora li se adresează aceste fonduri – capacitate de absorbție din partea cererii.
Capacitatea de absorbție din punctul de vedere al ofertei este determinată de trei factori principali și anume:
– Capacitatea macroeconomică de absorbție
– Capacitatea financiară de absorbție
– Capacitatea administrativă de absorbție
Prezentare generală: PHARE 2004-2006 Coeziune Economică și Socială
Tabelul nr. 1
Cadru instituțional al programelor pe incluziune socială
Tipuri de programe
1) criteriul politic:
– acces la educație pentru grupuri dezavantajate (romi)
2) coeziune economică și socială:
– combaterea activă a excluziunii sociale
– construcție instituțională
3) acțiuni specifice
– sprijin pentru managementul fondurilor europene
Cadru instituțional:
– Finanțator – Comisia Europeană
– Autoritate de implementare – MFP, MMFES-AMPOSDRU, MIE
– Autorități beneficiare – ministere sau agenții de linie
– Asistență tehnică (twining) – consultanți
– Promotori – organizații din sectoarele public, privat, non-profit
Gradul de absorbtie a fondurilor de la Uniunea Europeana (UE) ar putea depasi 60% din acest an, dupa ce in 2007 a fost de circa 21%, estimeaza analistii Bancii Comerciale Romane (BCR) intr-un studiu publicat ieri.
Primele rezultate publicate de Ministerul Economiei si Finantelor (MEF) arata o crestere considerabila a numarului de proiecte aprobate in cele sapte programe operationale, care cuprind 249 de proiecte cu o valoare totala de 2,08 miliarde euro, din care 1,77 miliarde euro reprezinta fonduri europene.
"Interesul ridicat al investitorilor privati, dar si al unor organisme de stat din domeniul educatiei si al administratiei locale pentru finantarile europene este demn de luat in seama in conditiile in care se estimeaza ca o absorbtie buna a acestor fonduri ar putea genera o crestere economica aditionala de 15%-20% in perioada 2007-2013", considera analistii de la departamentul de cercetare al BCR.
Fondurile europene alocate Romaniei in intervalul 2007-2013, inclusiv cele destinate agriculturii, sunt de aproximativ 30 miliarde euro, iar accentul principal este pus pe dezvoltarea rurala si regionala prin investitii in infrastructura.
Publicitate pe acest site. Astfel, 23,8% din fondurile europene sunt alocate in cadrul programelor operationale pentru infrastructura de transport, 23,5% pentru infrastructura de mediu, 19,4% pentru dezvoltare regionala, 18,1% pentru dezvoltarea resurselor umane, 13,3% pentru competitivitatea economica, 1,1% pentru capacitatea administrativa si 0,9% pentru asistenta tehnica, potrivit datelor MEF.
"Consideram ca o absorbtie buna a fondurilor europene este obiectivul major pentru urmatorii ani, fereastra de oportunitate pentru accesarea acestora fiind limitata in timp.
Printre efectele macroeconomice benefice ale unor intrari consistente de fonduri europene se numara limitarea presiunilor de depreciere a leului si mentinerea monedei nationale intr-un interval stabil pana la intrarea in mecanismul ERM II, cresterea in continuare a lucrarilor de constructii pe seama investitiilor in infrastructura si un avans consistent al produsului intern brut (PIB)", sustin analistii BCR.
Totodata, fondurile europene pot produce mutatii majore si definitive in structura satului romanesc, indepartandu-l de agricultura de subzistenta si facand posibila o apropiere de agricultura moderna, orientata spre cerintele pietei, si de industria prelucratoare ce va absorbi tot mai multa forta de munca din zona rurala, se mai arata in studiu.
Analistii BCR atrag, insa, atentia si asupra potentialelor efecte negative, printre care se numara continuarea procesului foarte accelerat de aliniere a salariilor la media europeana, care ar putea duce, in urmatorii ani, la pierderea a unui avantaj competitiv important al industriei romanesti.
Astfel, aparitia unor alternative economice in zona rurala va conduce la cresterea nivelului de trai si la intoarcerea unor romani plecati in alte state din Uniunea Europeana.
3.2. Sprijinul financiar european inainte si dupa aderare
Evolutia fondurilor de pre-aderare
Sursa: Delegatia Comisiei Europene
Fig. nr. 1
– Fondurile corespunzatoare celor 3 instrumente de pre-aderare, incepand cu anul 2000 au reprezentat mai mult de 25% din totalul investitiilor din bugetul national
– Fondurile de pre-aderare finanteaza proiecte pana in 2010
Legatura dintre fondurile de pre-aderare si post-aderare
Tabelul nr. 3
Alocari financiare estimative pentru Romania 2007- 2013
– Total buget peste 28 (30) miliarde de Euro
– Agricultura si dezvoltare rurala – peste 11 miliarde Euro
– Instrumente Structurale – peste 17 miliarde Euro
– Cheltuirea fondurilor alocate in 9 ani – peste 8,5 milioane Euro in fiecare zi timp de 9 ani inclusiv sambete si duminici
Alocare financiara estimativa Instrumente structurale 2007-2013
Tabelul nr. 4
3.2.1. Reforma politicii de coeziune
Obiective
– Convergență (sprijina regiunile rămase în urmă din punct de vedere al dezvoltării economice),
– Competitivitate Regională și Ocupare (sprijina regiuni, altele decât cele rămase în urmă ca dezvoltare, pentru atingerea țintelor Agendei Lisabona)
– Cooperare Teritorială Europeană (promoveaza o dezvoltare echilibrată a întregului teritoriu comunitar, prin încurajarea cooperării și schimbului de bune practici între toate regiunile UE) trei axe: cooperare trans-frontalieră, transnațională și inter-regională
Instrumente
– Fondul European pentru Dezvoltare Regionala
– Fondul Social European
– Fondul de Coeziune
3.2.2. Planul National de Dezvoltare (PND) 2007- 2013
PND 2007- 2013 fundamenteaza prioritatile si obiectivele de dezvoltare de vor fi negociate cu Comisia Europeana in vederea finantarii din Fondurile Structurale si de Coeziune.
PND reprezinta documentul pe baza caruia se elaboreaza Cadrul Strategic National de Referinta (CSNR) 2007-2013, reprezentand strategia negociata cu Comisia Europeana pentru utilizarea instrumentelor structurale, si Programele Operationale (PO) prin care se vor implementa aceste fonduri.
PND 2007- 2013 – conform prevederilor HG nr.1115/2004 privind elaborarea în parteneriat a Planului National de Dezvoltare, care stabileste principiile metodologice, cadrul de lucru inter–institutional si mecanismele de consultare parteneriala.
Obiectivele PND 2007- 2013:
– Obiectivul Global al PND 2007- 2013: „Reducerea cât mai rapida a disparitatilor de dezvoltare socio-economica intre România si Statele Membre ale Uniunii Europene”.
– Conform estimarilor realizate, România ar putea recupera pâna în anul 2013 cca.10 puncte procentuale din decalajul general fata de UE, ajungând la cca. 41% din media comunitara (PIB/capita)
– Obiectivul global se sprijina pe trei obiective specifice:
* Cresterea competitivitatii pe termen lung a economiei românesti
* Dezvoltarea la standarde europene a infrastructurii de baza
* Perfectionarea si utilizarea mai eficienta a capitalului uman autohton
Programarea financiara a PND 2007- 2013
Sursa: Delegatia Comisiei Europene
Fig. nr. 2
PND 2007- 2013 Surse de finantare:
– Fondurile comunitare – 43%
– Surse publice nationale (centrale si locale, inclusiv credite IFI/bancare ale institutiilor publice) – 48%
– Surse private (cofinantari private aferente fondurilor comunitare) – 9%
Prioritati nationale de dezvoltare 2007- 2013 Programe operationale:
– POS CRESTEREA COMPETITIVITATII ECONOMICE
* Cresterea competitivitatii produselor si serviciilor
* Dezvoltarea societatii informationale si a e-economiei
* Dezvoltarea infrastructurii energetice
* Dezvoltarea Turismului
* Asistenta tehnica
– POS INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT
* Cresterea gradului de accesibilitate al Romaniei
* Asigurarea transportului intermodal
* Imbunatatirea calitatii si eficientei serviciilor
* Dezvoltarea durabila a sectorului de transport
* Asistenta tehnica
– POS INFRASTRUCTURA DE MEDIU
* Managementul durabil al surselor de apa
* Modernizarea sistemului de gestionare a deseurilor
* Cresterea standardelor de protectie a mediului si a calitatii vietii
* Asistenta tehnica
Programe operationale(cont.):
– POS DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE
* Adaptabilitatea angajatilor si a intreprinderilor, sprijinirea auto-angajarii si infiintarea de noi intreprinderi
* Cresterea participarii la piata muncii, a capacitatii de angajare, prevenirea segregarii pe piata muncii si promovarea egalitatea de sanse
* Incluziune sociala
* Asistenta tehnica
– POS ADMINISTRATIE PUBLICA
– POR DEZVOLTARE REGIONALA
* Imbunatatirea infrastructurii publice la nivel regional si local
* Sprijinirea diversificarii economice locale si regionale
* Dezvoltarea turismului local si regional
* Sprijinirea regenerarii urbane
* Asistenta tehnica
CONCLUZII
Fondurile Structurale sunt trei instrumente financiare la dispoziția țărilor adresate sectoarelor specifice care au fost considerate relevante pentru dezvoltarea socială și economică a Uniunii Europene și două fonduri complementare. Cele trei fonduri principale sunt: Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) – finanțează infrastructura, investiții creatoare de noi locuri de muncă, măsuri pentru dezvoltare locală, dezvoltarea IMM-urilor; Fondul Social European (FSE) – orientat să cofinanțeze training și măsuri privind înființarea unor capacități și sisteme care urmăresc recrutarea și ocuparea; Fondul de Coeziune – finanțează proiecte de infrastructură, și cele două fonduri complementare sunt: Fondul European pentru Pescuit (FEP) – include măsuri care finanțează modernizarea industriei de pescuit în special acolo unde acest sector este afectat de recesiune; Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) – finanțează măsurile pentru dezvoltare rurală.
1. Fondurile Structurale
Fondul Social European (FSE) contribuie la obiectivul de coeziune economică și socială fixat în articolul 158 al Tratatului CE, prin susținerea politicilor și priorităților care au ca scop să aducă progresul printr-un grad de ocupare totală, să îmbunătățească calitatea și productivitatea muncii și să promoveze incluziunea socială și coeziunea, împreună cu ideile și recomandările Strategiei Europene de Ocupare (EES).
În scopul atingerii acestui obiectiv, FSE trebuie să aibă în vedere trei provocări majore: considerabilele disparități privind ocuparea, inegalitățile sociale, lipsa de calificare și lipsa forței de muncă într-o Uniune lărgită; o viteză crescândă a restructurării economice și sociale datorată globalizării și dezvoltarea economiei bazate pe cunoaștere; și schimbări demografice, care au rezultat scăderea și îmbătrânirea forței de muncă.
Fondul Social European va întări coeziunea economică și socială prin sprijinirea politicilor statelor membre care au ca scop atingerea ocupării totale, îmbunătățirea calității și productivității muncii și promovează includerea socială și reducerea disparităților de ocupare între regiuni. În special, FSE va sprijini toate acțiunile în concordanță cu liniile generale și recomandările adoptate în Strategia Europeană de Ocupare.
FSE va sprijini prioritățile Comunității privind nevoia de a consolida coeziunea socială, de a întări competitivitatea și de a promova creșterea economică. În special, se vor lua în considerare obiectivele Comunității în domeniile includerii sociale, educației și training-ului și egalității între bărbați și femei.
Scopul asistenței
1. În cadrul convergenței și a competitivității regionale și obiectivelor de ocupare, FSE va suporta acțiuni în funcție de următoarele priorități:
a) creșterea adaptabilității lucrătorilor și a întreprinderilor;
b) intensificarea accesului la angajare a celor care caută locuri de muncă și a oamenilor inactivi, prevenirea șomajului, prelungirea vieții profesionale și creșterea participării la piața muncii a femeilor și imigranților;
c) întărirea incluziunii sociale a oamenilor dezavantajați și combaterea discriminării;
d) mobilizarea pentru reforme în domeniile ocupării forței de muncă și incluziunii, în mod special prin promovarea dezvoltării parteneriatelor și pactelor în rețelele de acționari importanți la nivel național, regional și local.
2. În cadrul obiectivului de convergență FSE va sprijini, de asemenea, acțiuni în concordanță cu următoarele priorități:
a) Creșterea și îmbunătățirea investițiilor în capital uman;
b) Întărirea capacității instituționale și a eficienței administrațiilor publice și a serviciilor publice la nivel național, regional și local pentru a pune în aplicare reforme și o bună administrare în special în domeniile economic, ocupare, social, mediu și juridic.
3. În implementarea obiectivelor și priorităților, FSE va sprijini promovarea și desfășurarea activităților inovative și a cooperării transnaționale și interregionale în special prin difuzarea informației, experienței, rezultatelor și bunelor practici, și prin dezvoltarea căilor complementare și coordonate sau acțiunilor comune.
4. În implementarea priorității de incluziune socială, finanțarea de la FSE a acțiunilor cu scopul Regularizării (CE) poate crește la maximum 10% din prioritatea axei implicate.
Statele membre și autoritățile de conducere se vor asigura că acțiunea suportată de FSE este consistentă și în concordanță cu implementarea Strategiei Europene de Ocupare.
În cadrul programelor operaționale, resursele vor fi direcționate către cele mai importante necesități și focalizate spre acele zone ale politicilor unde suportul FSE poate aduce un efect semnificativ în vederea atingerii obiectivelor programului. Pentru maximizarea eficienței suportului FSE, planurile operaționale vor lua în considerare în special regiuni și localități care se confruntă cu problemele cele mai grave, inclusiv concedieri în mediul urban și rural în declin și zone dependente de pescuit.
Fondul de Coeziune reglementat prin Regulamentul nr. 1084/2006 al Consiliului Uniunii Europene, prin care se finanțează proiecte în domeniul protecției mediului și rețelelor de transport transeuropene, proiecte în domeniul dezvoltării durabile, precum și proiecte care vizează îmbunătățirea managementului traficului aerian și rutier, modernizarea transportului urban, dezvoltarea și modernizarea transportului multimodal.
Crearea și scopul Fondului de Coziune:
• Un Fond de Coeziune (denumit în continuare: Fondul) este în acest fel creat cu scopul de a face mai pronunțată coeziunea economică, socială și teritorială a Comunității cu interesul de a promova dezvoltarea durabilă.
• Fondul va contribui la finanțarea programelor care susțin obiectivele stabilite în Tratat.
• Fondul este guvernat de prevederile Regulamentului (CE). Regulamentul (CE) cuprinde prevederile generale pentru funcționarea Fondurilor Structurale și de Coeziune pentru perioada 2007-2013. Se evidențiază că Fondul de Coeziune contribuie la convergența celor mai puțin dezvoltate state membre și regiuni prin participare financiară în programe operaționale ale acestui obiectiv de convergență.
În cadrul reformei sistemului de implementare a politicii de coeziune, intervențiile Fondului de Coeziune sunt integrate în programul multianual al Fondurilor Structurale, care include proiectele majore.
Reforma a fost anunțată în al treilea raport de coeziune, care a fost adoptat de Comisie în februarie 2004. Odată cu menținerea principiilor fundamentale care subliniază valoarea acestei politici (program multianual, parteneriat, evaluare, management împărțit), aceasta reformă aduce un echilibru între o componență strategică accentuată și o simplificare a sistemului de implementare. Simplificarea a avut loc în special prin reducerea numărului de fonduri, programare simplificată, o clarificare a rolurilor Comisiei și statelor membre în termeni de management financiar și control, și prin adaptarea modalităților de implementare pentru a reflecta intensitatea contribuției comunității.
În domeniul rețelelor de transport transeuropene, acțiuni finanțate de Fondul de Coeziune, trebuie urmărite liniile de bază pentru aceste rețele, care au fost adoptate de Consiliu în decizia revizuită (CE) nr. 1692/96. în domeniul mediului, Fondul de Coeziune contribuie la atingerea obiectivelor politicii Uniunii evidențiate la articolul 174 al tratatului.
O extindere a domeniilor de intervenție este justificată de accesul noilor state membre la 1 mai 2004, toate fiind eligibile pentru Fondul de Coeziune, și care se confruntă cu noi și importante nevoi financiare.
Astfel Fondul de Coeziune poate, de asemenea, să finanțeze acțiuni care să susțină dezvoltarea durabilă, unde acestea au o dimensiune referitoare la mediu, precum eficiența energiei sau energia regenerabilă. Dincolo de rețelele de transport transeuropean, acesta permite, de asemenea, finanțarea căilor ferate, căilor navigabile maritime și transportul pe râuri, acțiunile privind transportul multimodal și interoperabilitatea lor, managementul traficului pe șosele și aerian, transportul urban ecologic și transportul în comun. Această extindere a domeniului de intervenții este în acord cu prevederile corespunzătoare din tratat, și este în concordanță cu prioritățile decise de Consiliul European la Lisabona (martie 2000) și Gothenburg (iunie 2001).
Scopul acestei reglementări este să traseze sarcinile Fondului de Coeziune, și modul său specific de aplicare, în special privind condiționarea asistenței și domeniile de intervenție ale Fondului.
Statele membre care beneficiază de Fondul de Coeziune trebuie să se conformeze condițiilor impuse în tratatul privind programele de convergență și cele privind deficitele excesive pentru statele membre care participă la uniunea economică și monetară. Asistența Fondului de Coeziune este condiționată de respectarea acestor condiții. Dacă Consiliul decide, pe baza propunerii Comisiei, că un deficit excesiv există și ca statul membru în cauză nu a acționat în mod efectiv, plata va fi suspendată în mod efectiv de la 1 ianuarie anul următor. Suspendarea încetează când Consiliul decide, pe aceeași bază, ca statul membru în cauză a luat măsurile necesare care să permită întoarcerea la situația care este în concordanță cu Tratatul și cu deciziile Consiliului.
Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR) – Uniunea Europeană are puterea unei piețe interne a 27 de state membre care cuprind peste 200 de regiuni. Însă nu toți europenii au aceleași avantaje și șanse de succes în termeni socioeconomici. Diferența este făcută de zona în care locuiesc – dacă e o regiune prosperă sau săracă, o zona aflată în expansiune sau declin economic, o zonă urbană sau rurală, la periferia UE sau în unul din centrele sale economice. Există disparități semnificative între statele membre ale UE și regiunile sale. Primele 10 cele mai dinamice regiuni din UE au un produs național brut (PNB) de peste 5 ori mai mare decât ultimele 10 cele mai rămase în urmă regiuni din UE.
În acest conext, politica de dezvoltare regională este una din politicile cele mai importante și cele mai complexe ale Uniunii Europene, statut ce decurge din faptul că, prin obiectivul său de reducere a disparităților economice și sociale existente între diversele regiuni ale Europei, acționează asupra unor domenii semnificative pentru dezvoltare.
Principalele domenii de finanțare ale Fondului European pentru Dezvoltare Regională (FEDR) sunt:
• Cercetare și dezvoltare tehnologică, inovare, antreprenoriat, inclusiv întărirea capacităților de cercetare și dezvoltare tehnologică și integrarea acestora în Zona Europeană de cercetare.
• Societatea informațională, inclusiv dezvoltarea infrastructurii de comunicații electronice, îmbunătățirea accesului și dezvoltarea serviciilor publice on-line.
• Mediu, inclusiv investiții legate de furnizarea de apă și managementul deșeurilor, tratamentul apelor reziduale, calitatea aerului, prevenirea, controlul și lupta împotriva secetei, prevenția și controlul integrat al poluării.
• Prevenirea riscurilor, inclusiv dezvoltarea și implementarea planurilor pentru prevenirea și lupta cu riscurile naturale și tehnologice.
• Activități turistice, inclusiv promovarea valorilor naturale ca potențial pentru dezvoltarea unui turism durabil.
• Investiții în cultură, inclusiv protecția, promovarea și prezervarea moștenirii culturale.
• Investiții în transport.
• Investiții în energie.
• Investiții în educație, inclusiv training vocațional.
• Investiții în infrastructura de sănătate și socială.
FEDR are în vedere două obiective:
• Obiectivul 1 – promovarea dezvoltării și ajustării structurale a regiunilor cu dificultăți. Cuprinde regiunile corespondente nivelului doi din Nomenclatorul Unităților Teritoriale Statistice (NUTS) al căror PIB/cap de locuitor este inferior nivelului de 75% din media comunitară.
El include, în afară de acestea, regiunile ultraperiferice, departamentele franceze de peste mări ș.a. Comisia Europeană este responsabilă pentru definirea listei regiunilor cărora li se aplică Obiectivul 1.
• Obiectivul 2 – Favorizarea reconversiei economice și sociale a zonelor cu dificultăți structurale. Regiunile cărora li se aplică obiectivul 2 sunt zone care au probleme de reconversie economică și socială și a căror populație și suprafață sunt semnificative. Ele cuprind zone care se află în faze de schimbări economice și sociale în sectoarele industriale și de servicii, zonele rurale în declin, zonele urbane aflate în dificultate și zonele dependente de pescuit care se găsesc într-o situație de criză.
Principalul obiectiv al Fondului European de Dezvoltare Regională este de a asigura asistență financiară în scopul corectării principalelor decalaje între nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni. Măsurile admisibile pentru intervenția FEDR sunt adaptate la obiectivele și prioritățile politicii de coeziune, astfel:
– Investiții în infrastructură. Intervențiile prin acest fond sunt concentrate pe creșterea potențialului economic, dezvoltare, adaptarea structurală și la crearea și menținerea de locuri de muncă durabile în regiunile selectate pentru Obiectivul 1. Totodată include și investiții care contribuie la crearea și dezvoltarea rețelelor transeuropene în sectoarele transporturilor, telecomunicațiilor și energiei, ținând cont de necesitatea de interconectare a regiunilor centrale ale comunității cu cele care prezintă dezavantaje structurale, care derivă din poziția insulară, lipsa căilor de acces și situarea la periferie. În regiunile sau zonele care intră în
Obiectivele 1 și 2, FEDR poate participa la finanțarea investițiilor în domeniul infrastructurii zonelor industriale în declin, renovarea zonelor urbane degradate, precum și relansarea și integrarea zonelor rurale și a celor dependente de pescuit. În același timp sunt finanțate activitățile creatoare de locuri de muncă, inclusiv cele care vizează conectarea infrastructurilor de comunicare și de altă natură.
– Dezvoltarea potențialului intern prin inițiative de dezvoltare locală și ocuparea forței de muncă, precum și susținerea activităților întreprinderilor mici și mijlocii prin intermediul stimulentelor acordate pentru crearea de noi locuri de muncă (cu excepția măsurilor finanțate de Fondul Social European).
Altfel spus, FEDR susține în particular următoarele sectoare:
• mediul productiv, în special pentru dezvoltarea competitivității și investițiilor durabile ale întreprinderilor mici și mijlocii, și pentru creșterea capacității de atracție a regiunilor prin intermediul potențialului infrastructurii lor;
• cercetarea și dezvoltarea tehnologică în scopul favorizării dezvoltării de noi tehnologii;
• dezvoltarea societății informaționale;
• dezvoltarea turismului și a investițiilor în patrimoniul cultural, inclusiv protecția acestuia și a celui natural, cu condiția de a crea locuri de muncă;
• protecția și ameliorarea mediului ținând cont de principiul precauției și acțiunile preventive în sprijinul dezvoltării economice, utilizării depline și eficace a energiei și dezvoltarea surselor de energie regenerabile;
• susținerea egalității șanselor între bărbați și femei prin crearea de întreprinderi și infrastructură de servicii care să faciliteze concilierea dintre viața de familie și cea profesională.
2. Mecanismul derulării fondurilor structurale
După ce sunt definitivate Programele Operaționale, ministerele au obligația să prezinte Comisiei Europene și MFP „programul complement”, unde primele vor fi detaliate. Apoi, se va elabora ghidul solicitantului, asemănător celor din programele Phare. Aici se vor descrie cerințele, cum trebuie să se pregătească, ce documente sunt necesare. Dacă programele Phare și programele de preaderare au fost dedicate pregătirii pentru regulile europene, fondurile structurale și de coeziune au scopul de reduce diferențele de dezvoltare în plan social și economic între regiuni și între statele membre UE.
Până în acest moment, prin programele Phare, beneficiarii au fost obișnuiți cu alocarea sau implementarea proporțională. A fost un avans, apoi alte plăți intermediare, așadar beneficiarul a avut fonduri suficiente pentru a derula activitățile propuse în proiect. Acum, beneficiarul va primi o plată în avans, după care, pe propria cheltuială, va realiza activități, plăți, după care cu facturile va solicita decontări.
Regulile sunt extrem de dure. Avem celebra regulă „n+2”: proiectele trebuie contractate, finalizate, implementate și plățile efectuate în doi ani de la acordarea finanțării. Dacă un segment de autostradă nu este finalizat în timp, pot apărea blocaje, chiar și procese, iar partea română, autoritatea responsabilă, va trebui să finanțeze ce a rămas de la bugetul de stat, adică în loc să fie folosite fondurile europene, vom plăti de la buget.
Oportunități vor fi în special pentru mediul privat. Implementarea acestor fonduri se face în mod absolut cu contribuția sectorului privat. Niciun proiect nu va fi implementat de către stat, totul se va face pe baza unor licitații. Sectorul privat va avea o contribuție decisivă, cu toate componentele lui: IMM din producție, furnizori de servicii, furnizori de bunuri și echipamente, ONG-uri, ca furnizoare de servicii și expertiză. Experiența statelor deja integrate. Putem învăța din problemele recente pe care le-au întâmpinat noile state membre. Fondurile UE au dat bătăi de cap atât beneficiarilor, cât și instituțiilor. Multe din proiecte au fost de o calitate îndoielnică, nu foarte bine realizate. Instituțiile au avut probleme deosebite în evaluarea proiectelor și stabilirea listei finale. Este un proces care trebuie gestionat într-un timp scurt. Au fost identificate dificultăți în semnarea contractelor și efectuarea primelor plăți, cele de avans.
Ce măsuri a luat România concret, pentru a evita aceste probleme, până acum? A fost introdus un program special de asistență pentru instituții. Legislația comunitară se schimbă. De la an la an apare o nouă decizie, un nou regulament. Termenele date pentru adaptarea instituțiilor au fost foarte scurte. Inerția este foarte mare. Pentru a sprijini instituțiile să se pregătească, este nevoie să existe un sprijin financiar.
Controlul gestionării fondurilor va fi o adevărată aventură pentru instituțiile din România. O marjă de 1% de proiecte cu probleme este considerată „normală”. Pentru a nu „sări” de acest procent, a fost pus la punct un sistem complex, care, de sperat, va funcționa. În toate țările membre sunt probleme în derularea proiectelor, cu siguranță vor fi și în România. Singura noastră grijă trebuie să fie menținerea sub control a problemelor. Un management performant al fondurilor structurale indică între 0,5 și 1% procentul de proiecte cu probleme. Este o rată acceptată de majoritatea statelor membre.
Sunt trei niveluri de control financiar care se execută de diferite instituții. Nivelul de vârf se va regăsi între MFP și Autoritatea de Audit, un organism înființat pe lângă Curtea de Conturi, independent. A fost creat în acest scop, inclusiv pentru a realiza închiderile de program – certificarea că plățile au fost realizate în conformitate cu acordul de finanțare, contractele și celelalte documente care au stat la baza realizării proiectelor. Fără să-și dea seama, un beneficiar final va avea între trei și cinci instituții care vor verifica corectitudinea utilizării fondurilor.
Următoarele aspecte vor fi monitorizate: înregistrarea documentelor, a facturilor, modul în care instituțiile gestionează proiectele, totul va fi verificat de autorități. Va exista un sistem informatic unic, dedicat gestionării acestor fonduri structurale, care deja este finalizat. Acesta va conecta MFP direct la Comisia Europeană. Toate autoritățile vor putea urmări neregulile și chiar fraudele astfel încât va fi foarte ușor identificat beneficiarul cu probleme.
Atribuțiile Agențiilor de Dezvoltare Regională în ceea ce privește gestionarea Programul Operațional Regional (POR).
Agențiile pentru Dezvoltare Regională, în calitate de organisme intermediare, vor prelua unele atribuții privind gestionarea fondurilor alocate prin Programul Operațional Regional, la nivel regional, iar Ministerul Integrării Europene, ca autoritate de management, va asigura monitorizarea și controlul atribuțiilor delegate, în vederea implementării programului.
Acordul-cadru reprezintă documentul încheiat între Ministerul Integrării Europene (MIE), în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional, și Agenția pentru Dezvoltare Regională (ADR), în calitate de organism intermediar, care stabilește cadrul general de implementare a Programului Operațional Regional 2007– 2013 în România, la nivel regional.
Acest acord prezintă responsabilitățile și atribuțiile Autorității de Management (AM) și a Organismelor Intermediare (OI), în vederea implementării Programului Operațional Regional și va fi încheiat pentru o perioada de 10 ani, care va acoperi perioada de implementare a programului, până la închiderea oficială a acestuia.
Se vor delega o serie de atribuții către nivelul regional, cu un impact major asupra absorbției fondurilor structurale în regiunile de dezvoltare din România. Printre principalele atribuții delegate se numără: informare, publicitate și help-desk (punct de informare și sprijin pentru solicitanți și beneficiari); dezvoltarea portofoliului de proiecte; participarea în procesul de evaluare și selecție a proiectelor, semnarea contractelor cu beneficiarii; monitorizarea, și verificarea implementării proiectelor finanțate prin POR 2007-2013.
Programele Operaționale (PO) reprezintă o detaliere sectorială a investițiilor de efectuat în diferite domenii. Acestea trebuie pregătite, finalizate de un minister sau instituție publică responsabilă cu elaborarea mai multor politici. Programele și instituțiile responsabile: Pentru resurse umane, ministerul responsabil este MMSSF. Programul Operațional Regional, coordonat de MIE, va fi implementat efectiv prin ADR.
Programul dedicat transporturilor, implementat de către ministerul de resort, cu ajutorul instituțiilor specializate: CFR, Agenția Națională a Drumurilor etc. Un alt PO este dedicat protecției mediului și este gestionat de Ministerul Mediului. Unul din cele mai importante PO, de Competitivitate, va fi gestionat de MEC. Va mai exista un program dedicat asistenței tehnice, pregătirii instituționale, gestionat de MFP.
Acesta a fost necesar din cauza dificultăților semnalate în celelalte state membre. Din același motiv, va mai exista un program dedicat instituțiilor statului, pentru ca acestea să ajungă să funcționeze similar celorlalte state membre.
BIBLIOGRAFIE
Albu Cornel, Andreescu Eugen, Carata Viorel – Piata comuna si perspectiva anului 2007, Bucuresti, 2005.
Alexandrescu Gr., Popa V. – Posibile arhitecturi institutionale europene, Editura Universitatii Nationale de Aparare, Bucuresti, 2004.
Andresan-Grigoriu Beatrice, Stefan Tudorel – Drept comunitar, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2007.
Anghel M. Ion – Personalitatea juridica si competentele Comunitatilor Europene / Uniunii Europene, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2007.
Arvatu Cristina, Ionescu Daniela, Lucinescu Ioan Codrut, Cinca Sanda, Luca Ruxandra, Campean Calin – Romania si Uniunea Europeana. Cronologie istorica, Editura Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale, Bucuresti, 2004.
Avram Cezar, Radu Roxana, Gaicu Laura – Uniunea Europeana. Trecut si prezent, Editura Universitaria, Craiova, 2006.
Avram Cezar, Radu Roxana, Pirvu Gheorghe, Gruescu Ramona – Romania si exigentele integrarii europene, Editura Alma, Craiova, 2007.
Avram Ion – Uniunea Europeana si aderarea Romaniei, Editura Sylvi, Bucuresti, 2001.
Baluta Oana, Balan Catalin – Justitie si Afaceri Interne, Editura Tritonic, Bucuresti, 2007.
Barbulescu Iordan Gheorghe – De la Comunitatile Europene la Uniunea Europeana, Editura Trei, Bucuresti, 2001.
Barbulescu Iordan Gheorghe – UE de la national la federal, Editura Tritonic, Bucuresti, 2005.
Barbulescu Iordan Gheorghe – UE de la economic la politic, Editura Tritonic, Bucuresti, 2005.
Barbulescu Iordan Gheorghe – Politicile extinderii, Editura Tritonic, Bucuresti, 2007.
Barbulescu Iordan Gheorghe – Sistemul institutional, Editura Tritonic, Bucuresti, 2007.
Badescu Ilie (coord.)- Geopolitca integrarii europene, Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 2003.
Bârsan Corneliu – Drept institutional comunitar, note de curs predate în anul de învatamânt 1993-1994 studentilor de la Facultatea de Drept, Bucuresti.
Bârsan Maria – Integrarea economica europeana, vol. I, „Introducere în teorie si practica”, Ed. Carpatica, Cluj-Napoca, 1995.
Bidilean Vidu – Uniunea Europeana: institutii, politici, activitate, Editura Agroprint, Timisoara, 2000.
Birzea Cezar – Politicile si institutiile Uniunii Europene, Editura Corint, Bucuresti, 2001.
Blidaru Gheorghe, Florea Paul Tiberiu – Banca Europeana de Investitii. Promotorul dezvoltarii Uniunii Europene, Editura Bibliotheca, Targoviste, 2006.
Booker Christopher, North Richard – Uniunea Europeana sau Marea amagire. Istoria secreta a constructiei europene, Editura Antet, Filipestii de Targ, 2004.
Bukovski Vladimir – Uniunea Europeana… o noua URSS?, Editura Vremea, Bucuresti, 2006.
Busek Erhard, Werner Mikulitsch – Uniunea Europeana si drumul catre rasarit, Editura Institutul European, Iasi, 2005.
Calin Razvan, Teodor Cristian – Politica de mediu, Editura Tritonic, Bucuresti, 2007.
Carp Radu – Proiectul politic european, de la valori la actiune comuna, Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 2006.
Cociuban Aristide – Extinderea Uniunii Europene si România, Editura Apimondia, Bucuresti, 2002.
Cociuban Aristide – Piata unica europeana – cele patru libertati fundamentale, ESEN-2, IEM, Bucuresti, 2002.
Coman Ramona, Dobre Anna-Maria (coord.) – Romania si integrarea europeana, Institutul European, Iasi, 2005.
Constantinescu Mihai, Nicolae Serban, Amzulescu Marius – Parlamentele europene, Editura Fundatiei România de Maine, Bucuresti, 2003.
Corbett Richard, Jacobs Francis, Shackleton Michael – Parlamentul European, Regia Autonoma "Monitorul Oficial", Bucuresti, 2007.
Cracana Mihaela, Capatana Marcel – Libera circulatie a persoanelor, bunurilor, serviciilor si capitalurilor, Editura Tritonic, Bucuresti, 2007.
Daianu Daniel – Pariul Romaniei. Economia noastra: reforma si integrare, Editura Compania, Bucuresti, 2004.
Daianu Daniel – Ce vom fi in Uniune. Pariul modernizarii Romaniei, Editura Polirom, Iasi, 2006.
Diaconu Nicoleta – Dreptul Uniunii Europene. Partea speciala. Politicile comunitare, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2007.
Dinu Marin, Socol Cristian, Merinas Marius – Mecanisme de convergenta si coeziune, Editura Economica, Bucuresti, 2005.
Dinu Marin, Socol Cristian, Niculescu Aura – Fundamentarea si coordonarea politicilor economice in Uniunea Europeana, Editura Economica, Bucuresti, 2006.
Dobre Ana Maria, Coman Ramona (coord.) – Romania si integrarea europeana, Institutul European, Iasi, 2005.
Dragos Dragos Cosmin- Uniunea Europeana. Instituii. Mecanisme, Editura All Beck, Bucuresti, 2005
Fuerea Augustin – Manualul Uniunii Europene, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006.
Gheorghe Carmen Adriana – Drept bancar european, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2008.
Ghica Luciana Alexandra – Romania si Uniunea Europeana, Editura Meronia, Bucuresti, 2006.
Gornig Gilbert, Rusu Ioana Eleonora – Dreptul Uniunii Europene, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2006;
Gyula Fabian, Mihu Nicolae, Veress Emod – Parlamentul European, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2007.
Ignatoiu-Sora Manuela – Egalitate si nondiscriminare in jurisprudenta Curtii Europene de Justitie, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2008.
Ionescu Claudia, Toderas Nicolae – Politica de dezvoltare regionala, Editura Tritonic, Bucuresti, 2007.
Jinga Ion – Uniunea Europeana in cautarea viitorului. Studii europene, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2008.
Jozon Monika – Raspunderea pentru produse defectuoase in Uniunea Europeana, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2007.
Matusescu Constanta – Constructia europeana. Evolutia ideii de unitate europeana, Editura Bibliotheca, Targoviste, 2007.
McGiffen P. Steven – Uniunea Europeana. Ghid critic, Regia Autonoma Monitorul Oficial, Bucuresti, 2007.
Nita Ion – Economia tarilor membre ale Uniunii Europene, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2007.
Popa Cristian – Justitita europeana. Dimensiuni, putere, perspective, Editura Concordia, Arad, 2007.
Serban Radu – Romania in Uniunea Europeana, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2007.
http://infoterra.mappm.ro/integrare/comp1/FEDER.htm
http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_5828/Interviu-Din-2007-fonduri-UE-pentru-tot-ce-ti-treceprin-cap.html
Pagina de Internet a Delegației Comisiei Europene în România: http://www.infoeuropa.ro
Pagina de Internet a Direcției Generale pentru Extindere a Comisiei Europene: http://europa.eu.int/comm/enlargement/financial_assistance.htm;
Pagina de Internet a Ministerului Finanțelor Publice: http://www.mfinante.ro,
Site-l EuropeAid: http://europa.eu.int/comm/europeaid/index_en.htm,
Pagina de Internet a Agenției Naționale Sapard: http://www.sapard.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Absorbtia Fondurilor Europene (ID: 133037)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.