Abordări Teoretice Privind Societațile cu Răspundere Limitată

1. Abordări teoretice privind societațile cu răspundere limitată.

1.1 Caracteristica generală și noțiuni privind societațile cu răspundere limitată .

Marea majoritate a subiectelor colective de drept al afacerilor o constituie persoanele juridice.1

Odată cu adoptarea Codului Civil al RM2 legiuitorul în art.106 CC a dat noțiunea de societate comercială ca"fiind organizația comercială cu capital social constituit din participațiuni ale fondatorilor". Această definiție nu enumera toate semnele ce ar caracteriza o societate comercială ca persoană juridică numind doar două: organizația comercială și participațiunile fondatorilor, acest lucru revenindui doctrinei.

Mircea Ștefan Minea definește societatea comercială ca o persoană juridică instituționalizată, creată în temeiul unui contract de societate prin care două sau mai multe persoane (fizice sau juridice) convin că prin aporturile individuale să săvârșească acte sau fapte de comerț, să obțină profit pe care să-1 împartă între ele.3

Alți autori definesc societatea comercială ca o persoana juridică constituită în baza unui contract prin care două sau mai multe persoane conving să formeze cu aportul lor un fond social cu scopul de a împărți câștigul care ar putea să provină din exercitarea unuia sau mai multor acte de comerț4.

Reieșind din definițiile mai sus se poate de evidențiat următoarele elemente ale societății comerciale și anume: calitatea de persoană juridică5,

1 Mărgineanu G., Mărgineanu L., Dreptul afacerilor, V.I., Ed."Elena", Chișinău, 2004, p.29.

2 Codul Civil al Republicii Moldova nr 1107-XV din 06.06.2002, Monitorul Oficial al R.Moldova Nr. 82-86
din 22.06.2002.

3 M.Șt. Minea, Constituirea societăților comerciale, Ed. "Lumina Lex", București, 1996, p. 18.

4 Turcu I., Teoria și practica dreptului comercial român. Voi I,: Ed."Lumina Lex",București 1998, p.237.

5 Гражданское право:Том 1 Учебник, Издание пятое/Под ред. А.П. Сергеева, Ю.К., М.2000 с.123-124.

act de constituire bi- sau unilateral6, activitate lucrativă aducătoare de beneficii, scopul propus de fondatori (realizarea și împărțirea beneficiilor). Considerăm reușită definiția dată de Roșea Nicolae și Sergiu Baieș, definind societatea comercială ca persoană juridică fondată în baza actului de constituire prin care asociații convin să pună în comun anumite bunuri pentru exercitarea activității de întreprinzător, în scopul realizării și împărțirii beneficiilor rezultatelor7.

Societatea cu răspundere limitată este cea mai răspândită formă de organizare a activității de întreprinzător din Republica Moldova.

Astfel,conform Registrului de stat al persoanelor juridice,la data de 01.01.2016,sînt înregistrate 92044 societăți cu răaspundere limitată din numărul total de 170049 persoane juridice și înterprinzători individuali.8

Spre deosebire de societățile pe acțiuni, care sunt cele mai mari organizații comerciale, cu capitaluri de proporții, societățile cu răspunde limitată fac parte din categoria organizațiilor care dispun de capitaluri mijlocii. Societățile cu răspundere limitată sunt favorabile desfășurării unor afaceri de dimensiuni reduse. Mai mult, practica dovedește că numeroase forme societare de acest gen sunt constituite de către soți, în cadrul unei familii.

Societatea cu răspundere limitată este o creație a dreptului german, fiind reglementată prin Legea germană privind societățile cu răspundere limitată din anul 1892. Legea respectivă a servit ca sursă de inspirație pentru adoptarea unor acte normative similare în alte țări, precum: Austria (1906), Cehoslovacia (1920), Polonia (1920), Franța (1942), Grecia (1971) etc. Ulterior, legiuitorul german a mers mai departe, creând, în anul 1980, societatea cu răspundere limitată cu un singur asociat. Inspirându-se de la germani, acest tip de societate a fost preluat mai apoi de Franța (1985), România (1990), Republica Moldova (2002) și alte țări.

6 .Могилевский С.Д., Общества с ограниченной ответственностью.Учебно-практическое пособие, Дело, Москва, 2000.

Roșea N., Baieș S., Dreptul afacerilor, Vol I, Chișinău, 2004, p. 131;Baieș S.,Roșca N. Drept Civil.Partea generală.Persoana fizică.Persoana jridică.Ediția a-V-a,Chișinău,tipografia centrală,2014,p.310.

Для ликвидации предприятия нужен регламент.Экономичское обозрение,Логос Пресс,26.02.16 p.14

Primele reglementări cu privire la societatea cu răspundere limitată le găsim în Regulamentul societăților economice nr.500/1991 . In prezent, normele privind societatea cu răspundere limitată se conțin în două acte normative: Codul civil (art. 145-155) și Legea privind societățile cu răspundere limitată nr. 135/2007 . în situația când anumite prevederi din Codul civil vin în contradicție cu cele din Legea nr. 13 5/2007, prioritate va avea ultima, ca lege specială.

Astfel, am putea defini societatea cu răspundere limitată este o persoană juridică formată prin voința uneia sau mai multor persoane, exprimată în actul de constituire, prin care acestea convin să pună în comun anumite bunuri pentru a desfășura activitate de întreprinzător, a realiza și a împărți beneficii, societate în care asociații nu răspund pentru obligațiile ei, ci suportă riscul activității acesteia în limitele părții sociale deținute.

In ceea ce privește natura juridică a societății cu răspundere limitată în doctrină există mai multe concepții ca teoria contractuală, teoria actului colectiv, teoria instituției, teoria dublei naturi juridice, teoria patrimoniului personificat. Insă indiferent de concepția adoptată toți autorii sunt de acord că la originea oricărei societăți se află consimțământul individual al asociaților.8

In doctrină s-a afirmat că cel mai important mijloc de individualizare a persoanelor juridice în activitatea economică este denumirea de firmă. Art.66 din Codul civil din 2002 prevede că persoana juridică participă la raporturile juridice numai sub denumire proprie, stabilită în actele constitutive și înregistrată în modul stabilit.

Regimul juridic al denumirii societăților cu răspundere limitată își are fundamentul în dispozițiile art.66 Codul civil din 2002, art.24-26 din Legea nr.845 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi din 19929, art.3 din Legea privind societățile cu răspundere limitată din 14.06.2007 și în art.8 din

8 Roșea N., Baieș S., Dreptul afacerilor, op.cit., p.133.

9 Legea Republicii Moldova nr.845-XII cu privire la antreprenoriat și întreprinderi din 03 ianuarie 1992 //
Monitorul Parlamentului nr.2, 1994.

Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale din 20 martie 188310. Protecția juridică a denumirii de firmă se mai asigură și în Legea concurenței nr.183 din 11.07.2012 .Denumirea societății cu răspundere limitată se compune din elemente care permit identificarea ei. In structura denumirii societății comerciale, doctrina juridică evidențiază două părți: corpul și accesoriul.

Corpul este format din elemente obligatorii, pe când accesoriul poate avea elemente obligatorii, dar și elemente selectate arbitrar de fondatori. Corpul firmei este compus din textul care indică forma de organizare a societății comerciale. Astfel denumirea deplină trebuie să includă forma de organizare a societății: „societate cu răspundere limitată" iar denumirea lor prescurtată să conțină abrevierea respectivă: SRL. Legea nu stabilește locul acestei sintagme – la începutul denumirii ori la sfârșitul acesteia – de aceea fondatorii sunt cei care determină locul corpului în denumire.

Accesoriul poate consta din litere11, cifre12, cuvînt13 sau îmbinări de cuvinte14.

Societățile cu răspundere limitată care desfășoară activități de bursă trebuie să conțină în denumire și cuvântul bursă, activități de lombard trebuie să conțină și cuvântul lombard15, societatea care are în capitalul socialinvestiții străine va include în denumirea de firmă sintagmele „întreprindere mixtă" sau „întreprindere cu investiții străine"16.

10 Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale încheiată la 20 martie 1883, revizuită la
Bruxelles la 14 decembrie 1900, la Washington la 2 iunie 1911, la Haga la 6 noiembrie 1925, Ia Londra la
2 iunie 1934, la Lisabona la 31 octombrie 1958, la Stockholm la 14 iulie 1967 ("Actul de la Stockholm")
și modificată Ia 2 octombrie 1979, publicată în ediția oficială "Tratate internaționale", 1998, vol.6, p.160.

11 De exemplu: „R&R", "BTB", "VIT", "KLM" .

12 De exemplu: „555", „989".

13 Accesoriul poate fi alcătuit dintr-un cuvânt de uz comun {Copăcel, Toamna, Lăcrimioară, Fântânița etc.),
dintr-un nume {Ionel, Viorica), o denumire {Cricova, Călărași) un cuvânt inventat {Vitanta) sau format prin
unirea rădăcinilor sau inițialelor a două sau mai multe cuvinte {MOLRU, INMACOM), un cuvânt dintr-o altă
limbă {Mc Donalds, Салют) etc.

14 Accesoriul denumirii poate consta și dintr-o compoziție de cuvinte {Floare-Carpet, Vatra Haiducului,
Valea Părului, Apă Bună). Uneori denumirea de firmă poate consta din cuvinte străine în care se include și
forma de organizare juridică din altă limbă („Castle View Marketing LTD", „Price Waterhouse Coopers").

15 Prin Hotărârea Guvernului nr.204/1995 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de
organizare, funcționare și licențiere a lombardurilor (pct.lO), se stabilește că denumirea completă a
lombardului trebuie să conțină cuvântul „Lombard", altor persoane juridice fiindu-le interzis să includă în
denumire acest cuvânt sau derivate ale lui.

16 Legea nr.998/1992, art.7.

1.2 Evoluția istorică a societății cu răspundere limitată.

Omul nu este în stare să-și atingă singur toate scopurile sale și, odată cu sporirea nevoilor omului asocierea a devenit inevitabilă. Ideea de "societate" s-a născut și s-a dezvoltat din cauze de ordin economico-sociale. Viața socială, fiind rezultatul unui întreg proces de sinteză, a transformat raporturile umane de coexistență în raporturi de cooperare. In aceste condiții s-a născut ideea cooperării între mai mulți întreprinzători, care să realizeze împreună astfel de activități. Această idee și-a găsit expresia, pe planul dreptului, în conceptul de societate comercială, care implică asocierea a două sau mai multe persoane, cu punerea în comun a unor resurse, în vederea desfășurării unei activități economice și împărțirii beneficiilor obținute.

Societatea comercială, entitate de natură contractuală, bazată pe asocierea liberă a membrilor ei, are o istorie de mii de ani.

Codul lui Hamurabi reglementa activitatea comercială în mai multe dispoziții referitoare la contractul de locațiune, de comision, precum și cel de împrumut.17

In dreptul roman, societățile erau de mai multe feluri:18

societăți în cadrul cărora se puneau în comun toate bunurile prezente și viitoare (universitates rerum);

societăți în cadrul cărora se punea în comun un singur lucru (societas unius rei);

17 Smochină A., Istoria universală a statului și dreptului, Epoca Antică și Medievală, Ed. "Tipografia
Centrală", Chișinău, 2002, p. 28-31.

18 Valerius M. Ciucă, Lecții de drept roman, Voi. I, Ed. „Polirom", București, 1998, p. 215; Кашанина Т.В.
"Корпоративное право" (право хозяйственных товариществ и обществ) Учебник для вузов-М. Изд-во
"Норма-Инфра" 1999г. с.89-122; Римское частное право: Учебник/ Под ред. И.Б. Новицкого и И.С.
Петерского, М: Юрист 2001, с. 115-116.

societăți în cadrul cărora se puneau în comun veniturile (societas quaestus);

societăți cu un singur fel de afaceri (societas alianius negationis), ca de pildă societatea publicanilor (societas publicanomm), care avea drept obiect arendarea impozitelor statului.

Societatea comercială, cu principalele ei atribute, apare în Evul Mediu, în republicile italiene Florența, Genova și Veneția comerțul maritim și terestru a cunoscut o puternică înflorire la începutul secolului al XII-lea.

Dezvoltarea comunităților urbane a condus la apariția unor corporații ale negustorilor, conduse de „consuli", cu atribuții de judecători și apărători ai comerțului și corporației. Meritul deosebit al sistemului corporațiilor a constat tocmai în faptul că el a determinat organizarea unei reglementări unitare a regulilor referitoare la comerț.

In timp, societatea comercială a apărut ca o soluție pentru cei care deși dețineau mari sume de bani, totuși prin funcțiile lor: clerici, militari, erau incompatibili cu activitățile speculative comerciale. In atare situații ei devin asociați ai comercianților în baza unui contract de command prin punerea la dispoziția lor a unor fonduri de bani sau de marfa cu condiția de a participa la împărțirea beneficiilor și de a suporta riscurile pierderilor în limita respectivelor valori.

Printr-o lege {Gesellschaft mit beschrenkter Haftung) din 1892, în Germania s-a introdus o nouă formă de societate care s-a extins rapid: societatea cu răspundere limitată.19 A fost preluată și reglementată în Franța 1925 și apoi în alte țări.20

Referindu-ne la perioada modernă, este de semnalat faptul că prima reglementare: sistematică și cuprinzătoare a societăților comerciale o reprezintă Codul comercial francez din 1807.

19 B.A. Савельев. Гражданский кодекс Германии (история, система, институты). Учебное пособие. –
М., 1994 с.25.

20 Кашанина Т.В., Корпоративное право, op.cit., p. 173-174.

în ce privește reglementarea societăților comerciale în R.M. este legată, în mod indubitabil, de însăși constituirea acestui stat ca unul de drept bazat pe economia de piață. Constituția RM în art. 9 dispune că piața, libera inițiativă economică și concurența loială sunt factorii de bază ai economiei. în art. 126 Constituția prevede că economia țării este una de piață, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată și pe proprietatea publică, antrenate în concurență liberă. Realizarea acestor obiective ar fi fost posibilă numai după repunerea proprietății private în drepturile firești, realizată prin Legea cu privire la proprietate nr. 459/199121. Alături de proprietatea privată a fost inclusă și proprietatea colectivă sub formă de proprietate a întreprinderilor de arendă, întreprinderilor colective, cooperativelor, societăților economice, societăților pe acțiuni etc.22 Regulamentul societăților economice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 500 din 10.09.1991 permitea fondarea societăților comerciale: societățile în nume colectiv, societățile în comandită, societățile cu răspundere limitată, doar că regulamentul le numea societăți economice. Baza juridică a societăților comerciale a fost pusă de Legea nr. 845/1992 care a definit activitatea de întreprinzător, a stabilit subiectele care au dreptul să practice această activitate, regulile generale de constituire înregistrare, reorganizare și lichidare a acestora.

Societățile comerciale capătă o reglementare nouă în Codul civil adoptat la 6 iunie 2002. Acesta a păstrat doar patru forme de societăți comerciale: societatea în nume colectiv, societatea în comandită, societatea cu răspundere limitată și societatea pe acțiuni.

Pînă în anul 2007 nu a existat o Legea a societăților cu răspundere limitată, nefiind acest domeniu reglementat mai detaliat, însă la 14 iunie 2007 a fost totuși adoptată o Lege privind SRL.23

21 la moment abrogată.

22 Roșea N., Baieș S., Dreptul afacerilor, Chișinău, Editura "Cartier ", 1997, p. 161-l62.

23 Monitorul Oficial nr. 127-130/548 din 17.08.2007.

1.3 Dezvoltarea societăților cu răspundere limitată în Republica Moldova comparativ cu alte siste de drept.

în Republica Moldova au existat reglementări juridice ale relațiilor economice. Pînă la Unirea din 1918, se aplicau actele normative ale Rusiei țariste. Dupa 1 decembrie 1918, prin Decretul-lege nr.1731 din 4 mai 1919 funcționînd pînă în 194424 acțiunea Codului comercial român din 1887 a fost extinsă și pe teritoriul Basarabiei.

Dupa cel de-al doilea război mondial, în Moldova, ca și în toate țările cu regim comunist, a funcționat economia planificată. Activitatea de întreprinzător era declarată activitate ilegală și persoanele care o desfășurau erau sancționate penal.

După declararea independenței la 27 august 1991, în Republica Moldova au fost adoptate un șir de acte normative menite să instaureze relațiile economice de piață. Actele normative, în majoritatea lor, reglementau insuficient noile relații, dar faptul adoptării lor insufla optimism.

Un prim act normativ prin care s-a permis constituirea persoanelor juridice de drept privat cu scop lucrativ a fost Regulamentul societății economice (în continuare RSE), aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.500 din 10 septembrie 1991 (în prezent abrogată).25 Potrivit pct.ll din RSE, persoana juridică se considera constituită și avea dreptul să desfășoare activitatea de întreprinzător „din momentul înregistrării ei". înregistrarea de stat era considerată ca moment principal în includerea în circuitul civil a noului subiect de drept. Această concepție a fost preluată și de dispozițiile ulterioare, potrivit cărora întreprinderea devine subiect de drept din momentul înregistrării de stat.

Prin dispozițiile pct. 11-19 din RSE, înregistrarea persoanelor juridice a fost instituită ca o procedură administrativă, efectuată de comitetele

24Tașcă M., Aspecte din dreptul comercial al Basarabiei. în: „Revista de drept privat", 2003. Nr.l, p.66-67. 25Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 000, în vigoare : 10.09.1991 (in prezent abrogat).

executive ale raioanelor și de primăriile din localitatea în care își aveau sediul. Pentru înregistrare se prezentau: cererea, actele de constituire autentificate notarial și alte documente prevăzute de legislație. Decizia asupra înregistrării se adopta în termen de 30 de zile. înregistrarea societății urma să fie notificată în Registrul de stat și, în termen de 10 zile, comunicată organelor financiare și de statistică. Cererea de înregistrare era respinsă numai în cazurile stabilite la pct.14 din RSE. Respingerea nu putea avea ca motiv iraționalitatea societății.

După scurt timp, dispozițiile pct.12-16 din RSE ce priveau înregistrarea au fost substituite prin reglementările art.27-31 din Legea nr.845/1992, prin care s-a instituit un organ special-Camera înregistrării de Stat de pe lîngă Ministerul Justiției, căruia i s-au delegat atribuții exclusive privind înregistrarea de stat a întreprinderilor. Modul de înregistrare stabilit în această lege a fost dezvoltat în Regulamentul înregistrării de stat a întreprinderilor, aprobat prin Hotarîrea Guvernului nr.50 din 29 ianuarie 1992 (în prezent abrogată).26 Dispozițiile acestui regulament erau superioare celor ale RSE privind înregistrarea. In perioada acțiunii acestor acte normative, s-a perfecționat procedura de înregistrare a întreprinderilor, s-a acumulat o experiență în ținerea Registrului de stat și în operarea cu date din el.

Art. 126 din Constituția Republicii Moldova proclamă drept condiții inalienabile ale economiei nationale libertatea comerțului si a activității de întreprinzător. Pornind de la dispozițiile constituționale și impus de cerințele unor convenții internaționale la care Republica Moldova a aderat, Parlamentul depune eforturi pentru crearea unui mediu de afaceri adecvat noilor realități economice. Legea nr.845/1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi a jucat rolul unui mic cod comercial, deoarece a permis activitatea de întreprinzător și a stabilit cercul de persoane care o pot desfășura. în realizarea acestor deziderate, a adoptat un șir de acte legislative pentru

26 Hotarîrea Guvernului RM cu privire la aprobarea Regulamentului înregistrării de stat a întreprinderilor în Republica Moldova, nr.50 din 29.01.92 // Monitorul Oficial nr.1/41 din 30.01.1992 – abrogat.

liberalizarea activității de întreprinzător. Prin aceste acte, a fost descătușată inițiative private și legalizată activitatea de întreprinzător.27

Din cauza traducerii stîngace ori a încercării nereușite de a adopta unele norme și instituții din actele normative ale unor state europene, primele legi de dupa declararea independenței nu satisfăceau cerințele unei economii libere, de aceia pe parcursul anilor 1997-2008, au fost înoite un șir de dispoziții din Legea nr.845/1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, adoptîndu-se un șir de legi 48: nr.23 5/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător, nr.845/1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, Legea nr. 1134/1997 cu privire la societățile pe acțiuni, nr. 135/2007 cu privire la societățile cu răspundere limitată, nr.231/2010 cu privire la comerțul interior, nr.93/1998 cu privire la patenta de întreprinzător, nr.451/2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător, nr.81/2004 privind investițiile în activitatea de întreprinzător, nr.220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali și multe altele.

In Republică Moldova societatea cu răspundere limitată a fost reglementată prin Regulamentul societăților economice aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.500 din 10 septembrie 1991, care a fost înlocuită parțial prin dispozițiile Codului civil din 2002 și apoi integral prin Legea nr. 13 5/2007 cu privire la societățile cu răspundere limitată.28 Acest din urmă act legislativ are un nivel mai înalt de perfecțiune care va contribui la securizarea circuitului civil, la protecția drepturilor asociaților și implicit la crearea unui climat de afaceri favorabil

Legea nr. 13 5/2007 reglementînd statutul celei mai răspîndite forme de persoană juridică de drept privat și implicit celei mai solicitate forme de desfășurare a afacerilor conține noțiuni și mecanisme noi care trebuie înțelese corect și aplicate într-un mod just și coerent. Deci , această lege specială care reglementează statutul juridic al societății comerciale cu răspundere limitată , începînd cu elaborarea proiectului de act constitutiv

27 Roșea Nicolae, Baieș Sergiu…, p.43.

28 Monitorul Oficial nr.'l27-130/548 din 17.08.2007.

și terminînd cu radierea acesteia din Registrul de stat al persoanelor juridice este reglementează, modul de constituire, i se aplică art.11-23; funcționării-art.24-79; reorganizării-art.80, iar prin dispoziție de blanchetă-și art.69-85 din Codul civil; dizolvării și lichidarii-art.81, iar prin dispoziție de blanchetă-și art. 86-101 din Codul civil.

In cazul în care Legea nr. 13 5/2007 nu dispune, se apelează la alte acte legislative. Dreptul comun pentru persoanele juridice, inclusiv pentru societățile comerciale, îl constituie Codul civil nr. 1107/2002. Diferitele situații juridice pot impune aplicarea dispozițiilor din Cartea Intîi, care conține reglementări generale privind persoana juridică (art.55-105), dispoziții generale privind societățile comerciale (art. 106-120), dar și dispozițiile speciale privind societatea cu răspundere limitată (art. 145-155).

înregistrarea societăților cu răspundere limitată și efectuarea modificărilor în Registrul de stat al persoanelor juridice sunt guvernate de Legea nr.220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali.5129 Sunt aplicabile SRL și unele dispoziții din legile nr.845/1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, nr.989/2002 cu privire la activitatea de evaluare, nr.451/2001 cu privire la licențiere.

Reglementările Codului civil, pus în vigoare la 12 iunie 2003,30 deși conține o serie de imperfecțiuni, acest cod are sarcina de a unifica reglementările juridice și a pune o temelie nouă circuitului civil și comercial, de a contribui la avansarea economică a statului.

Codul civil a unificat dreptul privat, stabilind că persoanele fizice și persoanele juridice care practică activitate de întreprinzător sunt subiecte ale raporturilor juridice civile și că statutul lor juridic este determinat de legislația civilă.

29 Roșea N., Baieș S., Cojocarii O., Comentariu teoretico-practic, la Legea nr.135/2007 privind societățile cu
răspundere limitată., Ed.'Tipografia Centrală", Chișinău, 2009, p.6.

30 Monitorul Oficial nr.184 187/711 din 30.11.2007.

Aceste norme fiind abstract separate de alte norme de drept privat, împreună cu normele din legile speciale dar și cele de intervenție a statului în activitatea economică, formează baza juridică a dreptului afacerilor.31

În virtutea faptului că Legea nr. 13 5/2007 este una organică și că a fost, în principiu, adoptată ultima dintre cele menționate, normele ei au prioritate față de normele celorlalte. Prin urmare, pentru armonizarea legislației considerăm necesară înlăturarea dublării și excluderea art. 145-154 din Codul civil, care au reglementări similar celor din Legea nr. 135/2007.

Trebuie menționat faptul că Republica Moldova s-a angajat să armonizeze legislația națională cu Directivele Uniunii Europene, îndeplinind în mare măsură acest angajament, ceia ce implică necesitatea de a cunoaște interpretarea acestor directive pentru aplicarea corectă a reglementărilor preluate. Sunt destinate și SRL următoarele: Directiva I nr.68/151/EEC din 9 martie 1968, de coordonare, în vederea echivalării garanțiilor impuse societăților comerciale pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, modificată prin Directiva 2003/5 8/CE din 15 iulie 2003; Directiva XI nr.89/666 din 21 decembrie 1989 privind publicitatea sucursalelor, Directiva XII nr.89/667 din 21 decembrie 1989 privind SRL cu asociat unic.

Un prim act normativ în domeniul constituirii societăților comerciale în Republica Moldova ca stat independent a fost Decretul Președintelui R.M.cu privire la înregistrarea întreprinderilor ce funcționează pe teritoriul Republicii Moldova nr.241 din 09.12.91 (abrogat), care a instituit începînd cu 1 ianuarie 1992, Registrul Comercial de Stat al Republicii Moldova (registrul întreprinderii), care urma să includă datele necesare despre toate întreprinderile, asociațiile, filialele și reprezentanțele lor de pe teritoriul republicii, indiferent de forma juridico-organizatorică, subordonarea departamentală și tipurile de activitate.

31 Codul Civil al Republicii Moldova nr 1107-XV din 06.06.2002, Monitorul Oficial al R.Moldova Nr. 82-86 din 22.06.2002

Un alt prim act normativ prin care s-a permis constituirea societăților comerciale a fost Regulamentul societății economice aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.500 din 10.09.1991 (la moment abrogat).32 Potrivit pct.ll din regulamentul menționat societatea comercială se considera constituită și avea dreptul să exercite activitatea de întreprinzător „din momentul înregistrării ei", înregistrarea de stat este considerată ca moment principal în „nașterea" și includerea în circuitul civil al noului subiect de drept. Această concepție a fost preluată și de dispozițiile ulterioare, potrivit cărora, iar unele întreprinderi din acest moment dobîndesc personalitate juridică.33

După un scurt timp, dispozițiile pct.12-16 din Regulamentul societății economice privind modul de înregistrare au fost abrogate, iar în locul lor s-au pus în vigoare reglementări noi cuprinse în art.27-31 din Legea nr.845-XII cu privire la antreprenoriat și întreprinderi din 03 ianuarie 199234. Prin această lege s-a reglementat formele activității de antreprenoriat și modul de creare a acestora.

Astfel ordinea de înregistrare stabilită prin această lege a fost dezvoltată în Regulamentul înregistrării de Stat a întreprinderilor aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.50 din 29.01.1992.35 în perioada valabilității acestor dispoziții s-a perfecționat procedura de înregistrare a întreprinderilor, s-a acumulat o proprie experiență în ținerea Registrului societăților comerciale și operarea cu datele acestora.

Pe baza reglementărilor menționate și a practicii acumulate a fost elaborată Legea nr. 1265/2000 cu privire la înregistrarea de stat a

32Hotărîrea Guvernului R.Moldova nr.500 despre aprobarea Regulamentului societăților economice din R.Moldova din 10 septembrie 1991 // Monitorul Oficial nr.41-42 din 28.07.1995 – abrogat.

33 N. Roșea, Înregistrarea de stat a societăților comerciale prin prisma noului Cod civil în RepublicaMoldova, Buletinul Judecătoriei Economice și Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul

Finanțelor", 2003, nr.5, p.9.

34Legea Republicii Moldova nr.845-XII cu privire la antreprenoriat și întreprinderi din 03 ianuarie 1992 // Monitorul Parlamentului nr.2, 1994.

35Hotărîrea Guvernului RM cu privire la aprobarea Regulamentului înregistrării de stat a întreprinderilor în Republica Moldova, nr.50 din 29.01.92 // Monitorul Oficial nr.1/41 din 30.01.1992 – abrogat.

întreprinderilor și organizațiilor36. Codul civil aprobat în anul 200237 nu conține norme de procedură privind înregistrarea societăților comerciale și se reduce numai la dispoziții de trimitere, potrivit cărora societatea comercială apare „în momentul înregistrării de stat", iar modul de înregistrare este stabilit de lege". Societății cu răspundere limitată Codul Civil i-a consacrat art. 145-155, unde stabilește prevederi generale cu privire la societatea cu răspundere limitată, privitoare la actul de constituire al societății cu răspundere limitată, capitalul social și capitalul de rezervă al societății cu răspundere limitată, înstrăinarea părții sociale, excluderea asociatului, ș.a.

Principalul act normativ ce reglementează statutul juridic al societății cu răspundere limitată este Legea privind societățile cu răspundere limitată nr. 135-XVI din 14.06.200738, care stabilește modul de constituire, funcționare, reorganizare și lichidare a societăților cu răspundere limitată. Acest act normativ are 6 capitole și 83 de articole și anume Capitolul I – Dispoziții generale, Capitolul II – Constituirea societății, Capitolul III – Capitolul social și patrimonial al societății, Capitolul IV – Asociații. Organele societății, Capitolul V – Reorganizarea și lichidarea societății și Capitolul VI -Dispoziții finale și tranzitorii.

O nouă lege ce conține prevederi referitoare la societatea cu răspundere limitată este Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali, nr. 220-XVI din 19.10.200739, care reglementează procedura înregistrării de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali, ținerea registrelor de stat ale persoanelor juridice și întreprinzătorilor individuali, precum și stabilește statutul juridic al organului înregistrării de stat și al registratorului.

36Legea Republicii Moldova nr.l265-XIV cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor și organizațiilor din 5 octombrie 2000 // Monitorul Oficial nr.31-34 din 22 martie 2001.

37 Codul Civil al Republicii Moldova, nr 1107-XV din 06.06.2002 // Monitorul Oficial al R.Moldova Nr. 82-
86 din 22.06.2002.

38 Monitorul Oficial nr. 127-130/548 din 17.08.2007.

39 Monitorul Oficial nr. 184 187/711 din 30.11.2007.

Alte acte normative ce reglementează statutul juridic al societății cu răspundere limitată ar fi:

Legea insolvabilității Nr. 632-XV din 14 noiembrie 2012 // Monitorul Oficial Nr. 139-140 15 noiembrie 2012

Hotărîrea Guvernului despre unele măsuri privind perfecționarea sistemului înregistrării de stat a întreprinderilor și organizațiilor Nr.1419 din 20.12.2001 // Monitorul Oficial al R.Moldova nr.158-160/1469 din 27.12.2001

Hotărîrea Guvernului RM privind aprobarea tarifelor la serviciile cu plată, prestate de Camera înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaționale Nr.926 din 12.07.2002 // Monitorul Oficial al R.Moldova nr. 103-105/1039 din 18.07.2002

Hotărîrea Guvernului cu privire la punerea în aplicare a numărului de identificare de stat unic al întreprinderilor și organizațiilor, nr. 861 din 14.07.2003 // Monitorul Oficial al R.Moldova nr. 153-154/899 din 22.07.2003.

Statutul juridic al societății cu răspundere limitată este reglementat foarte amplu în practica internațională. Astfel, legislația României conține prevederi referioare la societatea cu răspundere limitată în Legea română nr. 31/1990 privind societățile comerciale.40 Atît legislația RM cît și cea română prevad posibilitatea constituirii S.R.L. de către o singură persoană (art.5 alin.(2) din Legea nr.31/1990).

Potrivit art.l 1 alin.(l) al Legii române capitalul social al unei societăți cu răspundere limitată nu poate fi mai mic de 2.000.000 lei si se divide în părți sociale egale, care nu pot fi mai mici de 100.000 lei).

Legea română (art. 12) stabilește acelaș număr maxim de asociați (50) ca și legislația RM (Legea cu privire la SRL (art.l 1).

Potrivit art. 13 din Legea română în cazul în care, într -o societate cu răspundere limitată, părțile sociale sunt ale unei singure persoane, aceasta, în calitate de asociat unic, are drepturile și obligațiile ce revin, potrivit prezentei legi, adunării generale a asociaților.

40Legea română nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, sursa:www.dsclex.ro

Dacă asociatul unic este administrator, îi revin și obligațiile prevăzute de lege pentru aceasta calitate.In societatea care se înființează de către un asociat unic, valoarea aportului în natura va fi stabilită pe baza unei expertize de specialitate.

Art. 14 stabilește că o persoană fizică sau o persoana juridică nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu răspundere limitată. O societate cu răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere limitată, alcătuită dintr-o singură persoană.

Potrivit art. 190 al Legii române administratorii sunt obligați să convoace adunarea asociaților la sediul social, cel puțin o dată pe an sau de câte ori este necesar. Un asociat sau un număr de asociați, ce reprezintă cel puțin o pătrime din capitalul social, vor putea cere convocarea adunării generale, arătând scopul acestei convocări.

Convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia, arătându -se ordinea de zi. Administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaților, mandatul de administrator în alte societăți concurente sau având același obiect de activitate, nici să facă același fel de comerț ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancțiunea revocării și răspunderii pentru daune.

Potrivit art.l 1 alin.(l) al Legii române capitalul social al unei societăți cu răspundere limitată nu poate fi mai mic de 2.000.000 lei si se divide în părți sociale egale, care nu pot fi mai mici de 100.000 lei).

Legea română (art. 12) stabilește acelaș număr maxim de asociați (50) ca și legislația RM (Legea cu privire la SRL (art.l 1).

Potrivit art. 13 din Legea română în cazul în care, într -o societate cu răspundere limitată, părțile sociale sunt ale unei singure persoane, aceasta, în calitate de asociat unic, are drepturile și obligațiile ce revin, potrivit prezentei legi, adunării generale a asociaților.Dacă asociatul unic este administrator, îi revin și obligațiile prevăzute de lege pentru aceasta calitate.In societatea care se înființează de către un asociat unic, valoarea aportului în natura va fi stabilită pe baza unei expertize de specialitate.

Art. 14 stabilește că o persoană fizică sau o persoana juridică nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu răspundere limitată. O societate cu răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere limitată, alcătuită dintr-o singură persoană.

Potrivit art. 190 al Legii române administratorii sunt obligați să convoace adunarea asociaților la sediul social, cel puțin o dată pe an sau de câte ori este necesar. Un asociat sau un număr de asociați, ce reprezintă cel puțin o pătrime din capitalul social, vor putea cere convocarea adunării generale, arătând scopul acestei convocări. Convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia, arătându -se ordinea de zi. Administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaților, mandatul de administrator în alte societăți concurente sau având același obiect de activitate, nici să facă același fel de comerț ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancțiunea revocării și răspunderii pentru daune.

Art. 194 al Legii române stabilește că actul de constituire poate prevedea alegerea unuia sau mai multor cenzori de către adunarea asociaților. Dacă numărul asociaților trece de cincisprezece, numirea cenzorilor este obligatorie.

Potrivit art. 195 al Legii române societatea cu răspundere limitată nu poate emite obligațiuni.

Legislația Rusiei de asemenea prevede societatea cu răspundere limitată – ca formă a societății comerciale. Astfel, Legea rusă cu privire la societățile cu răspundere limitată41, în art.2 stabilește că societatea cu răspundere limitată este acea societatea comercială constituită de una sau mai multe persoane, capitalul social și căreia este divizat conform actului de constituire și unde asociații nu răspund pentru obligațiile societății și poartă riscul pierderilor, legate de activitatea societății, în limita aportului lor la capitalul social.

41 Федеральный закон от 8 февраля 1998 г. N 14-ФЗ "Об обществах с ограниченной ответственностью" (с изменениями от 11 июля, 31 декабря 1998 г.).

Așadar, societatea cu răspundere limitată reglementată de legislația Rusiei este practic aceeași cu cea din RM. Astfel, SRL poate fi constituit de una sau mai multe personae. Asociații SRL pot fi în număr de maxim 50 persoane. Organele SRL sunt: Adunarea fondatorilor, administratorul și cenzorul.

în art.8 al Legii rusă cu privire la SRL se stabilesc drepturile membrilor SRL-lui, care sunt în concordanță cu pct.l al art.67 Cod Civil al Rusiei42. Aceste drepturi sunt dezvăluite în art.26 al aceleași legi.43

Legislația Ucrainei stabilește statutul juridic al SRL în Codul Civil44 și în Legea cu privire la societățile comerciale45. Astfel, Ucraina nu are la moment o Lege cu privire la SRL, cu toate că necesitatea acesteia este evidentă.46

Articolul 50 din Legea ucraineană sus-menționată stabilește că societatea cu răspundere limitată este acea societate, care are un capital social, divizat în cote-părți, mărimea cărora se determină de actele de constituire.

Potrivit aceluiași articol asociații SRL răspund în mărimea aportului depus în capitalul social.

Capitalul social al SRL ucrainean trebuie să fie în mărime minimă echivalentă cu 100 salarii minime. La momentul înregitrării SRL-ului asociații sunt obligați să depună cel puțin 30% din capitalul social. Potrivit art.52 asociații sunt obligați să depună aportul final în capitalul social cel tîrziu în termen de un an din momentul înregistrării, spre deosebire de Legea RM eu privire la SRL care stabilește termenul de 6 luni.

42Гражданский кодекс Российской Федерации, Федеральный закон от 26.11.2001 N 146-ФЗ, Принят Государственной Думой 1 ноября 2001 года, Одобрен Советом Федерации 14 ноября 2001 года.

43 Постатейный комментарий к Федеральному закону от 8 февраля 1998 г. N 14-ФЗ "Об обществах с
ограниченной ответственностью".

44 Гражданский кодекс Украины / Кодексы Украины, №1, 1999 г.45 Закон Украины "О хозяйственных обществах" от 19 сентября 1991 г., № 1576-ХП, Ведомости
Верховного Совета Украины.-1991.

46Кибенко Е.Р. Научно – практический комментарий Закона "О хозяйственных обществах"-Х.: Эспада, 2000

Asociatul ce a depus tot aportul primește de la SRL un certificat privind aportul său. La ieșirea asociatului din cadrul SRL acestuia I se achită echivalentul bănesc al aportului său în termen de 12 luni de la ziua aprobăririi bilanțului anual al întreprinderii, dar SRL poate achita și mai devreme această sumă.

La reorganizarea SRL-ului sau la decesul unui asociat succesorii asociaților au dreprul de preempțiune asupra cotei-părți din capitalul social.

Organul suprem al SRL-ului ucrainean este Adunarea asociaților, care se compune din asociați sau reprezentanții acestora. Membrii Adunării asociaților au atîtea voturi cît constituie aportul lor la capitalul social al SRL-ului. Alte organel ale acestei întreprinderi sunt: administratorul și cenzorul.

1.4 Concluzii

În concluzie putem menționa ca societatea cu răspundere limitată este cea mai răspîndită formă de societate comercială apărută încă în antichitate.Potrivit Legii privind societățile cu răspundere limitată prevede o definiție generală că societatea cu răspundere limitată este societatea comercială cu personalitate juridică al cărei capital social este divizat în părți sociale conform actului de constituire și ale cărei obligații sînt garantate cu patrimoniul societății. Considerăm reușită definiția dată de savanții Roșca N. și Baieș S., definind societatea comercială ca persoană juridică fondată în baza actului de constituire prin care asociații convin să pună în comun anumite bunuri pentru exercitarea activității de întreprinzător, în scopul realizării și împărțirii beneficiilor rezultatelor.

Societatea cu răspundere limitată este cea mai răspândită formă de organizare a activității de întreprinzător din Republica Moldova,fapt confirmat de datele statistice. Spre deosebire de societățile pe acțiuni, care sunt cele mai mari organizații comerciale, cu capitaluri de proporții, societățile cu răspunde limitată fac parte din categoria organizațiilor care dispun de capitaluri mijlocii. Societățile cu răspundere limitată sunt favorabile desfășurării unor afaceri de dimensiuni reduse. Mai mult, practica dovedește că numeroase forme societare de acest gen sunt constituite de către soți, în cadrul unei familii.

Societatea cu răspundere limitată este o creație a dreptului german, fiind reglementată prin Legea germană privind societățile cu răspundere limitată din anul 1892. Pînă în anul 2007 în Republica Moldova nu a existat o Legea a societăților cu răspundere limitată, nefiind acest domeniu reglementat mai detaliat, însă la 14 iunie 2007 a fost totuși adoptată Legea privind societățile cu răspundere limitată,care este o lege specială și reglementează expres statutul juridic al acestor societăți comerciale.