Abordari Nationale Si Europene ale Impozitului pe Profit

LUCRARE DE LICENȚĂ

Studiu privind impozitul pe profit – abordări naționale și europene

Cuprins

INTRODUCERE

MOTIVAȚIA , IMPORTANȚA ȘI METODOLOGIA CERCETARII

LISTA TABELELOR,GRAFICELOR ȘI CASETELOR

CAPITOLUL I

NOȚIUNI GENERALE – ASPECTE GENERALE PRIVIND NOȚIUNEA DE IMPOZIT

1.1 Definiție și caracteristici generale ale impozitelor

1.2 Elementele tehnice ale impozitelor

1.3 Principiile impunerii

1.4 Clasificare a impozitelor

1.5 Presiunea fiscală exercitată de aplicarea impozitelor

CAPITOLUL II

IMPOZITUL PE PROFIT

2.1 Impozitul pe profit-caracteristici și evoluția impunerii acestuia în România

3. Impozitul pe profit conform Codului Fiscal

3.1 Contribuabilii

3.2 Sfera de cuprindere a impozitului

3.3 Contribuabilii scutiți de la plata impozitului pe profit

3.4 Anul fiscal

3.5 Cotele de impozitare

3.6 Modalitatea de calcul a impozitului pe profit

3.7 Declararea și plata impozitului pe profit

3.8 Declararea, reținerea și plata impozitului pe dividend

CAPITOLUL III

FISCALITATEA IN UNIUNEA EUROPEANA

4.1 Nivelul taxări în interiorul Uniunii Europene

4.2.1 Franța

4.2.2 Germania

CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ-“ SC. CH INDUSTRIAL PROD SRL”

4.Prezentarea unității patrimoniale

4.1 Istoricul unității patrimoniale,descrierea activității principale

4.2 Organizarea compartimentului financiar-contabil

5. Studiu de caz privind contabilitatea impozitului pe profit la “S.C CH INDUSTRIAL SRL”

CAPITOLUL V

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Această lucrare de licență prezintă o imagine de ansamblu asupra modului de aplicare al impozitului pe profit în România și prezentarea în general al modului și metodelor de aplicare din Uniunea Europeană.

În orice stat, politica și sistemul de aplicare al impozitelor reprezintă un domeniu important pentru orice stat. Prin acest sistem, orice stat își atrage banii necesari pentru a putea exista și pentru a putea să-și finanțeze politicile precum și a avea de unde să redistribuie mai departe resuresele necesare tuturor ministerelor sale.

Sistemul fiscal al unui stat precum și sistemul de impozitare al acestuia trebuie să aibă mai multe caracteristici.În primul rând, acest sistem trebuie să fie acceptabil; adică normele și metodele de aplicare să fie justificabile, adică să fie agreate de plătitorii lor și de cei asupra cărora se aplică aceste norme și metodologii.

În al doilea rând, sistemul de impozitare și sistemul fiscal, în general, trebuie să ofere o satbilitate a statului și a instituțiilor sale și sã asigure, în mod regulat, veniturile necesare finanțării activităților sale. Diversitatea, este o calitate importantă deoarece un impozit trebuie să aibă o cât mai largă și cât mai cuprinzătoare baza de impunere.

Ce este foarte important, este cã impozitele nu trebuie să influențeze economia unui stat, adică prin aplicarea lor acestea nu trebuie să interfereze cu deciziile sectorului economic privat sau să nu influențeze utilizarea eficientă a resurselor.

Totuși în practica financiară, impozitele au început să fie folosite ca “pârghii de politică economică” adică acestea se folosesc pentru a stimula sau după caz de a frâna activitățile economice din interiorul unei economii de piață, deasemenea, acestea au și calitatea de a îngrădi sau impulsiona relațiile comerciale cu exteriorul cu anumite țări.

Orice sistem fiscal are avantajele și dezavantajele sale, nu există un sistem fiscal perfect, există doar sisteme fiscale care sunt foarte bune, foarte echitabile, adică distribuie povara sarcinii fiscal în mod echitabil între contribuabili.

MOTIVAȚIA , IMPORTANȚA ȘI METODOLOGIA CERCETARII

Motivul principal pentru care am dorit să-mi aleg această temă este pentru a cunoaște mai bine și pentru a face o analiză mai detaliată a modului în care fiscalitatea se desfășoară atât în România cât și în cadrul Uniunii Europene, comunitate din care face parte și România și ale cărei reguli aceasta este obligată să se supună și să le aplice, precum și

Dacă ne uităm la modul în care se mișca lucrurile în acest moment în întreaga comunitate europeană ne putem da seama că se produc niște modificări destul de importante.

Fiecare stat își atrage majoritatea veniturilor la bugetul de stat prin aplicarea impozitelor și taxelor. Însă fiecare țară este diferită, atât structural cât și din punct de vedere financiar. Unele țări implementează o politică fiscală fiscală diferită și asta atrage după sine o presiune fiscală mai mare sau mai mică.

Acest lucru pune o presiune foarte mare asupra contribuabililor și pune mari probleme firmelor mari care operează în cel puțin un stat membru.

O problemă legată de calculul impozitului pe profit, pe care companiile care operează în una sau mai multe state membre ale Uniunii Europene, este legată de cota de impozitare diferită în fiecare stat membru.

O rezolvare la această problemă a fost propusă de către Comisia Europeană, a fost publicarea unui studiu în anul 2011 privind impozitul pe profit în tăriile membre sub numele de „Company Taxation Study”.În urma acestui studiu, să luat decizia că statele membre să permită firmelor din cadrul comunitarii europene să folosească o singură bază de taxe pentru tot profitul creat pe teritoriul Uniunii Europene.

Această decizie este una revoluționară care va încerca să creeze un potențial enorm pentru întreaga comunitate europeană prin posibilitatea de redistribuire a veniturilor bugetare din impozitul pe profit la nivelul Uniunii Europene.

Prin metodologia cercetării se înțelege un ansamblu de metode, procedee, reguli și tehnici utilizate în procesul cercetării științifice având ca rezultat producerea de noi cunoștințe.

Cercetarea economică implica un caracter complex pentru că procesele economice sunt independente și se află sub influența unor factori externi precum factorii sociali, demografici s.a

Există mai multe tipuri de cercetare științifică printre care amintim:

Cercetarea fundamentală care dorește să ofere noi perspective în domeniul studiat pentru a se ajunge la un oarecare progres.

Metoda comparativă de cercetare care folosește rezultatele celorlalte categorii de cercetare pentru a le pune efectiv în aplicare prin crearea de noi produse sau prin luarea unor măsuri de perfecționare.

Metoda cantitativă folosește atât rezultatele cercetării fundamentale cât și a celei aplicative pentru a da noi soluții la diferite probleme din diferite domenii.

Această activitate trebuie să fie una continuă și firească care să adauge noi cunoștințe peste cele culese până în acest moment.

Activitatea de documentare este foarte importantă în cadrul metodologiei de cercetare pentru că asigură baza de plecare de la care se pornește și cunoașterea rezultatelor viitoare.

Metodologia de cercetare a constat în documentarea și colectarea datelor și clasificarea acestora înainte de a fi constatate efective în cadrul cercetării, activitate ce a dus la crearea părți practice a acestei lucrări iar apoi următoarea etapă a fost exemplificarea cunoștiințelor teoretice prin crearea unui studiu de caz practic pentru a se evidenția mai bine conceptele teoretice dar și pentru a vedea elementele practice care intervin ca subsidiar la cunoștințele teoretice.

LISTA TABELELOR,GRAFICELOR ȘI CASETELOR

Grafic 1. Ponderea taxelor și contribuțiilor sociale în PIB în EU 27, SUA și Japonia în anul 2012 (pagina 34)

Grafic 2. Evoluția nivelului fiscalității medii din Uniunea Europeană ca pondere în PIB (pagina 35)

Grafic 3. Ratele impozitului pe profit în Uniunea Europeană (2009-2014) (pagina 36)

Grafic 4. Ratele de impozitare a țărilor din Uniunea Europeană (1995-2013) (pagina 37)

Grafic 5: Organigrama societãtii SC CH INDUSTRIAL SRL (pagina 41)

CAPITOLUL I

NOȚIUNI GENERALE – ASPECTE GENERALE PRIVIND NOȚIUNEA DE IMPOZIT

1.1 Definiție și caracteristici generale ale impozitelor

Conform art.56, alin.1 din Constituția României „Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice”, astfel, taxele și impozitele țin de realitatea cotidiană, iar importanța și procesul constiuirii unor fonduri comune afectează întreaga societate.

Impozitul reprezintă o formă de prelevare silită la dispoziția statului, fără contraprestație directă, imediată și cu titlu nerestituibil, a unei părți din veniturile sau averea persoanelor fizice și/sau juridice, în vederea acoperirii unor cheltuieli publice.

“Aceastã prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu definitiv și fără contraprestație directă din partea statului.”. Această obligație este prevăzută în Legea fundamentală a României, în art. 56 alin.1 la Capitolul III destinat îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor.

Odată cu creșterea influenței globalizării asupra economiei mondiale și odată cu creșterea mobilității atât a persoanelor cât și a mărfurilor peste granițele naționale, încep să se impună noi schimbări în legătură cu politica fiscală a statelor.

Astfel asistăm la dispariția frontierelor fiscale dintre state precum și la desfințarea definitivă a unor taxe pentru exporturi sau alte taxe percepute între țări.

Cea mai mare problemă a statelor este însă evitarea dublei impuneri. Acest lucru se face prin încheierea unor convenții de evitare a dublei impuneri încheiate între țări precum țara noastră și alte țări din Uniunea Europeană. Acest lucru contribuie la realizarea unei politici fiscale pe plan internațional și european.

Impozitul nu trebuie confundat cu o taxă, lucrul care îl face să se diferențieze de un element care poate fi numit o taxă, este că nu presupune o contraprestație directă și imediată.

Statul are dreptul de a introduce impozite iar acest drept se exercitã utilizând puterea legislativă din interiorul unui stat, adică Parlamentul. Potrivit art. 139 alin.1 din Constituție” impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”, iar potrivit art.139 alin.2 „impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și condițiile legii”.

Rolul cel mai important al impozitelor este acela de a constitui mijlocul principal de procurare al resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice.

1.2 Elementele tehnice ale impozitelor

Impozitele au o serie de elemente tehnice pe care fiecare impozit trebuie să le cuprindă și să le dețină. Printre acestea se numără:

Subiectul impozitului care „este persoana fizică sau juridică obligată prin lege la plata impozitului.”

Suportatorul impozitului sau destinatarul acestuia este persoana fizică sau juridică care suportã efectiv impozitul.

Obiectul impozitului sau materia impozabilă este reprezentată de bunul, venitul sau activitatea pentru care se datorează impozitele.

Cota impozitului care este mărimea impozitului, stabilită pentru fiecare unitate de impunere.Se folosesc deobicei cote sub mai multe forme. Prima formă este cea de cota fixã care presupune folosirea unei sume fixe, neschimbate și egale. Astfel de cote se folosesc deobicei la impozite ale căror baza impozabilã este exprimată în unități naturale.

Al doilea tip de cote sunt cotele procentuale care reprezintă un procent din suma în lei a materiei impozabile.

Următorul tip de cota este cea proporționala, care presupune aplicarea unui procent fix, neschimbat asupra materiei impozabile. Acest lucru este în beneficiul agențiilor economici pentru că pot mai bine să-și dezvolte activitatea pentru că partea ce revine statului rămâne constantă tot timpul.

Cotele progresive sunt cote al căror nivel crește pe măsura creșterii venitului impozabil în funcție de natura venitului impozabil și de categoriile de plătitori.

Ultimul tip de cota este cel de cota regresivă, care este specific economiei românești actuale pentru că în acest caz cotele scad pe măsura creșterii venitului impozabil pentru a avantaja plătitorul.

Sursa impozitului care aratã din ce anume se plătește impozitul.

Unitatea de impunere, care „este reprezentată de unitate suportã efectiv impozitul.

Obiectul impozitului sau materia impozabilă este reprezentată de bunul, venitul sau activitatea pentru care se datorează impozitele.

Cota impozitului care este mărimea impozitului, stabilită pentru fiecare unitate de impunere.Se folosesc deobicei cote sub mai multe forme. Prima formă este cea de cota fixã care presupune folosirea unei sume fixe, neschimbate și egale. Astfel de cote se folosesc deobicei la impozite ale căror baza impozabilã este exprimată în unități naturale.

Al doilea tip de cote sunt cotele procentuale care reprezintă un procent din suma în lei a materiei impozabile.

Următorul tip de cota este cea proporționala, care presupune aplicarea unui procent fix, neschimbat asupra materiei impozabile. Acest lucru este în beneficiul agențiilor economici pentru că pot mai bine să-și dezvolte activitatea pentru că partea ce revine statului rămâne constantă tot timpul.

Cotele progresive sunt cote al căror nivel crește pe măsura creșterii venitului impozabil în funcție de natura venitului impozabil și de categoriile de plătitori.

Ultimul tip de cota este cel de cota regresivă, care este specific economiei românești actuale pentru că în acest caz cotele scad pe măsura creșterii venitului impozabil pentru a avantaja plătitorul.

Sursa impozitului care aratã din ce anume se plătește impozitul.

Unitatea de impunere, care „este reprezentată de unitatea în care se exprimã mărimea obiectului impozabil.” Aceasta diferă în funcție de tipul de impozit adică, în cazul impozitului pe venit, de exemplu, se folosește o expresie monetară, iar pentru impozitul pe avere se folosește m2 sau hectare.

Termenul de plată care aratã data până la care impozitul trebuie plătit.

Facilitațiile fiscale, acestea se referă la unele perioade de scutire, unele reduceri de impozite sau unele restituiri de impozite.

Asieta fiscală aceasta reprezintă un grup de operațiuni prin intermediul cărora se stabilește mărimea, subiecții și alte elemente ale impozitului.

1.3 Principiile impunerii

Impunerea impozitelor se realizează printr-un „complex de măsuri și operații” ce încearcă să asigure eficienta impozitelor.La baza politicii de impunere stau niște principii, care potrivit lui Adam Smith, reprezentant de seamă al economiei politice clasice din sec. XVIII-XIX, sunt următoarele:

Principii de echitate fiscalã, care spune cã impunerea trebuie să fie dreaptã și să asigure dreptate și egalitate fiscală în fața legii, adică impunerea să se manifeste diferențiat, în funcție de diferite criterii de mărime (venit, avere) pentru fiecare contribuabil în parte.

Principiile de politicã financiară, în cadrul cărora se urmărește ca sistemul fiscal să atingă un randament fiscal ridicat, impozitele să aibă un caracter universal și să aibă caracteristici de stabilitate și elasticitate.

Principii de politică economică, se referă la creearea impozitelor astfel încât să se atingă o bună colaborare între stat și viața economică De exemplu, utilizarea impozitelor pentru a influența comportamentul producătorilor agricoli în ceea ce privește producția obținută și veniturile realizate.

Principii social-politice,” aceste principii cer ca în impunere să se țină seama de situația personală și socială a plătitorului”. Asta se referă în principal la acordarea de facilități fiscale persoanelor cu venituri reduse și celor care întrețin un anumit număr de copii și bătrâni.

1.4 Clasificare a impozitelor

Impozitele se regăsesc sub o diversitate de forme și sunt clasificate după mai multe criterii.

Primul criteriu se referă la modul de percepere al impozitului.În acest caz impozitele se clasifica în:

Impozite directe care se percep direct de la persoanele fizice sau juridice care trebuie să suporte, la anumite termene, sarcina fiscală stabilită pe baza datelor de care dispun organele fiscale privind veniturile sau averea fiecărui contribuabil și a cotelor fixate prin lege.”: La aceste impozite subiectul și suportatorul impozitului sunt una și aceeași persoană”. Exemple de astfel de impozite sunt impozitele funciare, impozitele pe clădiri, impozitul pe venit s.a.

Impozitele indirecte care, față de cele directe,” sunt instituite asupra vânzării unor bunuri, fiind vărsate la bugetul public de către producători, comercianți sau prestatori de servicii și suportate de către consumatorii bunurilor și serviciilor cumpărate”. Exemple de astfel de impozite sunt T.V.A., accize, taxe vamale (de import, de export, de tranzit), taxe de timbru.

Al doilea criteriu are în vedere obiectul asupra cărora se așează, iar astfel acestea se clasifica în:

Impozite pe venit

Impozite pe avere

Impozite pe consum sau pe cheltuieli

Următorul criteriu clasifica impozitele în funcție de scopul urmărit de stat prin instituirea lor, astfel impozitele se clasifica în:

Impozite financiare, acestea sunt cele institutite de stat pentru realizarea veniturilor bugetului public.

Impozite de ordine, acestea sunt legate de calitatea de pârghie fiscală a impozitelor.

După frecventa perceperii lor la buget, impozitele se clasifica în:

Impozite permanente, aceste impozite se regăsesc în cadrul oricărui buget local de aceea se mai numesc și impozite ordinare.

Impozite incidentale, aceste impozite se instituie în cazuri excepționale, spre exemplu cazul supraprofitului de război.

Ultimul criteriu după care se clasificã impozitele se referă la instituția care le admministreaza, iar astfel impozitele se clasificã în:

Impozite federale

Impozite ale statelor, regiunilor sau provinciilor membre ale federației

Impozite locale.

1.5 Presiunea fiscală exercitată de aplicarea impozitelor

Presiunea fiscală este definită ca raportul dintre veniturile și impozitele ce trebuie achitate.În alte cuvinte reprezintă cât de apăsătoare este obligația de a plăti impozitele către stat de către contribuabili astfel având ca și consecințã diminuarea venituriilor contribuabillilor.

“Presiunea fiscală este în general dată de rata fiscalității, care se calculează ca raport între încasările fiscale (de nivel central și cel al colectivităților locale) inclusiv contribuția la asigurările sociale de stat într-o anumită periaodă, de regulă un an, și valoarea produsului intern brut, realizat în aceeași perioadă, de o economie națională”.

Presiunea fiscalã se poate delimita în funcție de elementele cuprinzătoare asupra cărora acestea se referă și asupra cărora se analizaza.

Astfel, aceasta se poate aplica asupra tuturor impozitelor, taxelor și contriibuțiilor percepute la bugetele publice sau altfel numite asupra prelevărilor obligatorii iar a doua categorie asupra cărora se aplică este cea care se raportează doar la impozite și taxe aferente atragerii de venituri la bugetul de stat și la bugetele locale.

Pornind de la aceste elemente putem delimita presiunea fiscalã aferentã impozitelor și taxelor astfel:

Presiunea fiscal aferentã impozitelor și taxelor (Prfimp)

Aceasta se poate calcula atât la nivel microeconomic cât și la nivel macroeconomic.

Formula de calcul aferentã este următoarea:

Presiunea fiscal influențează foarte mult contribuabilii, în special investitorii care datorită creșterii presiunii fiscale aceștia sunt descurajați să mai investească să producă sau să mai muncească, astfel impozitele tind să devină percepute ca o frânã a investițiilor și nu ca un instrument de dezvoltare al unui stat.

Statele mai dezvoltate sunt conștiente de aceste probleme și de aceea acestea încearcă să contracareze aceste probleme prin aplicarea unor reforme pe termen lung sau prin îmbunătățirea reglementarilor fiscal prin creșterea complexității sistemului fiscal pentru a se putea adapta noilor cerințe și pentru a rezolva unele probleme.

O parte din reformele pe care le-au făcut statele pentru a diminua efectul presiunii fiscale au fost introducerea de noi forme ale cotelor de impunere, introducându-se cotele progresive sau cotele regresive.

În situația existentă legislația fiscală în vigoare este mult prea complexă iar fiscalitatea începe să devină o povară care cade pe umerii contribuabililor ,aceștia fiind supuși unor obligații fiscal deosebit de mari, iar investitorii devin din ce în ce mai sceptici dacă să investească în ceva anume sau nu. Acest lucru este o problemă foarte mare pentru că lasã loc celor care știu să păcălească sistemul și care știu să-l fraudeze și să-și pună în aplicare planurile și să-și urmărească obiectivele fără a fi pedepsiți în vreun fel sau altul.de către cei împuterniciți să facă ceva.

CAPITOLUL II

IMPOZITUL PE PROFIT

2.1 Impozitul pe profit-caracteristici și evoluția impunerii acestuia în România

“Impozitul pe profit este un impozit direct care se aplică beneficiarului obținut din desfășurarea unei activități economice. El reprezintă una din principalele surse de venituri ale bugetului statului.”

Acesta este unul din principalele impozite și taxe fiind reglementat într-un cadru legal unitar de către Codul Fiscal Roman.

Impozitul pe profit a fost introdus în România odată cu apariția Legii 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale precum și a Legii 31/1990 privind societãțiile comerciale, astfel punerea în aplicare al acestui impozit a început din anul 1991.

Impunerea acestui impozit a fost făcută pe etape fiind ajustatã printr-o serie de acte normative precum: Legea 12/1991, Legea 55/1991, Legea 35/1991, HG 804/1991, HG 127/1991, OG 70/1994.

Prima etapă a început în anul 1991” prin impunerea pe cote progressive pe tranșe de profit”. Cotele de impunere au fost cuprinse între 2,5% și 77%. Această metodă de impunere era mult prea complexă datorită numărului mare de transe și de cote iar datorită acestor considerente din acel an a început a doua etapă modificată.

A doua etapă (1991-1994 inclusiv) s-au introdus impunerea prin cote proporționale pe 2 transe de profit introducându-se un plafon de 1 000 000 de lei. Până la suma de 1 000 000 de lei cota de impunere era de 30% iar peste plafonul de 1 000 000 se folosea o cotă de impunere de 45 %.

S-au acordat și o serie de facilitați fiscale prin intermediul cărora sa urmărit obținerea unor finalități pentru diferite sectoare de activitate. Spre exemplu se acorda o reducere cu 50% a impozitului aferent profitului utilizat pentru tehnologii și investiții destinate protejării mediului dorind a se obține dezvoltarea mediului ecologic și eliminarea produselor poluante sau a procedeelor de fabricare poluante folosite de unele fabrici.

Între anii 1995-1996 reglementariile au fost schimbate prin stabilirea unei cote normale de 38% și eliminarea exonerărilor temporare acordate agenților economici nou înființați.

În acest fel prin această modificare sa dorit creearea unei mai bune neutralități a impozitului pe profit.

S-a introdus și aplicarea unei cote sumplimentare de 6,2% pentru profitul brut distribuit acționarilor sau asociaților pentru a se evita dubla impozitare a persoanelor juridice române.

Începând cu anul 1997 sa reușit simplificarea impozitării profitului, cota de impunere rămânând 38%.

S-a început acordarea unor exonerări cu scopul obținerii diferitelor facilitați de ordin social, economic și ecologic.

În anul 2005 printr-o modificare adusă Codului Fiscal prin OUG 138/2004, cota de impunere a impozitului pe profit a fost redusă la 25%.

În prezent, conform Legii 571/2003 coroborata cu HG 44/2004 și cu modificãriile ulterioare, ultima fiind prin HG 421/20 mai 2014 privind introducerea Codului Fiscal cu Norme Metodologice de Aplicare, cota de impunere pentru impozitul pe profit este de 16%.

3. Impozitul pe profit conform Codului Fiscal

Orice persoană juridică atunci când este înființată este obligată să devină plătitoare de impozit pe veniturile microintreprinderiilor.

Dacă cifra de afaceri (CA) este mai mare decât plafonul de 65000 € sau se obțin venituri din management sau consultanțã atuncia, se trece obligatoriu la plata impozitului pe profit din trimestrul din care am depãșit iar impozitul pe profit este cumulat de la începutul anului.

3.1 Contribuabilii

“Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu, următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:

A) persoanele juridice române;

B) persoanele juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu/mai multor sedii permanente în România; (în vigoare de la 1 iulie 2013)

C) persoanele juridice străine și persoanele fizice nerezidente care desfășoară activitate în România într-o asociere cu sau fără personalitate juridică;

D) persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăți imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română;

E) persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile realizate atât în România cât și în străinătate din asocieri fără personalitate juridică; în acest caz, impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reține și se varsă de către persoana juridică română.

F) persoanele juridice cu sediul social în România, înființate potrivit legislației europene.”

3.2 Sfera de cuprindere a impozitului

Persoanele juridice române:

Potrivit art. 7 alin. 1 pct. 24 Codul Fiscal., o persoană juridică poate fi calificată drept „persoană juridică română” dacă îndeplinește cel puțin unul din cele două criterii menționate de lege:

Persoana juridică a fost înființată în conformitate cu legea română;

Persoana juridică are locul de exercitare a conducerii efective în România.

În această categorie se includ:

companiile naționale,

societațiile naționale,

regiile autonome,

societățile comerciale, indiferent de forma juridică de organizare și de forma de proprietate, inclusiv cele cu participare de capital străin sau cu capital integral străin;

societățile agricole și alte forme de asociere agricolă cu personalitate juridică;

organizațiile cooperatiste;

instituțiile financiare și instituțiile de credit;

fundațiile;

asociațiile, ;

organizațiile;

precum și orice altă entitate care are statutul legal de persoană juridică constituită potrivit legislației române.

Se aplică asupra “profitului impozabil obținut din orice sursă, atât din România, cât și din străinătate”;

Se mai aplica împreună cu persoanele fizice rezidente, pentru veniturile realizate atât în România, cât și în străinătate din asocieri care nu dau naștere unei persoane juridice.

Persoanele juridice străine:

Acestea sunt reprezentate de orice entitate înființată în conformitate cu legislația unei alte țări și care își desfășoară activitatea integral sau parțial, prin intermediul unui sediu permamanent în România. Acestea sunt reprezentate de: companii multinaționale care au filiale pe teritoriul României, fundațiile, asociațiile și alte organizații.

Se aplică asupra acelora “care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu permanent/mai multor sedii permanente în România, asupra profitului impozabil atribuibil sediului permanent, respectiv asupra profitului impozabil determinat la nivelul sediului permanent desemnat să îndeplinească obligațiile fiscale”.

Potrivit art.8 art.1 din Codul Fiscal, un sediu permanent “este un loc prin care se desfășoară integral sau parțial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent.”.

Se aplică asupra acelora “care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăți imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română, asupra profitului impozabil aferent acestor venituri”

Persoane juridice și fizice nerezidente:

Se aplică asupra acelora „care desfășoară activitate în România într-o asociere fără personalitate juridică, asupra părții din profitul impozabil al asocierii atribuibile fiecărei persoane.”.

3.3 Contribuabilii scutiți de la plata impozitului pe profit

Potrivit art. 15 din Codul Fiscal sunt scutiți de la plata impozitului pe profit:

trezoreria statului;

instituțiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii și disponibilitățile realizate și utilizate potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, dacă legea nu prevede altfel;

persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, în conformitate cu prevederile cuprinse în titlul IV^1;

fundațiile române constituite ca urmare a unui legat;

instituțiile de învățământ particular acreditate, precum și cele autorizate, pentru veniturile utilizate, în anul curent sau în anii următori, potrivit Legii învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 174/2001*) privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior, cu modificările ulterioare;

asociațiile de proprietari constituite ca persoane juridice și asociațiile de locatari recunoscute că asociații de proprietari, potrivit Legii locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru veniturile obținute din activități economice și care sunt sau urmează a fi utilizate pentru îmbunătățirea utilităților și a eficienței clădirii, pentru întreținerea și repararea proprietății comune;

Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;

Fondul de compensare a investitorilor, înființat potrivit legii;

Banca Națională a României;

Fondul de garantare a pensiilor private, înființat potrivit legii.

Organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale și organizațiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru următoarele tipuri de venituri:

Cotizațiile și taxele de înscriere ale membrilor;

Contribuțiile bănești sau în natură ale membrilor și simpatizanților;

Taxele de înregistrare stabilite potrivit legislației în vigoare;

Veniturile obținute din vize, taxe și penalități sportive sau din participarea la competiții și demonstrații sportive;

Donațiile și banii sau bunurile primite prin sponsorizare;

Dividendele și dobânzile obținute din plasarea disponibilităților rezultate din venituri scutite;

Veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole;

Resursele obținute din fonduri publice sau din finanțări nerambursabile;

Veniturile realizate din acțiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de fonduri cu taxă de participare, serbări, tombole, conferințe, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului acestora;

Veniturile excepționale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea organizațiilor nonprofit, altele decât cele care sunt sau au fost folosite într-o activitate economică;

Veniturile obținute din reclamă și publicitate, realizate de organizațiile nonprofit de utilitate publică, potrivit legilor de organizare și funcționare, din domeniul culturii, cercetării științifice, învățământului, sportului, sănătății, precum și de camerele de comerț și industrie, organizațiile sindicale și organizațiile patronale.

Sumele primite ca urmare a nerespectării condițiilor cu care s-a făcut donația/sponsorizarea, potrivit legii, sub rezerva că sumele respective să fie utilizate de către organizațiile nonprofit, în anul curent sau în anii următori, pentru realizarea scopului și obiectivelor acestora, potrivit actului constitutiv sau statutului, după caz;

Veniturile realizate din despăgubiri de la societățile de asigurare pentru pagubele produse la activele corporale proprii, altele decât cele care sunt utilizate în activitatea economică;

Sumele primite din impozitul pe venit datorat de persoanele fizice, potrivit prevederilor titlului III.

Organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale și organizațiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit și pentru veniturile din activități economice realizate până la nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit, prevăzută la alin. (2). Organizațiile prevăzute în prezentul alineat datorează impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor, altele decât cele prevăzute la alin. (2) sau în prezentul alineat, impozit calculat prin aplicarea cotei prevăzute la art. 17 alin. (1) sau art. 18, după caz..

3.4 Anul fiscal

Conform art.16, al. 1, “anul fiscal este anul calendaristic”, cu alte cuvinte perioada impozabilã corespunde cu anul calendaristic, adică de la data de 01 ianuarie până la data de 31 decembrie.

În cazul în care un “contribuabil se înființează sau încetează să mai existe în cursul unui fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat.”

Atunci când un contribuabil intra în procesul de lichidare aferent unui an fiscal, perioada fiscală incetaza o dată cu data radierii din Registrul Comerțului.

3.5 Cotele de impozitare

Conform art 17 din Codul Fiscal, cota de impozitare aplicată asupra profitului este de 16%. Exista însă unele excepții prezentare în art.38 din Codul Fiscal.

Aceste excepții se aplică în cazul în care:

Persoanele juridice au obținut înainte de 1 iulie 2003, un certificat prin care atestă că este investitor într-o zonă defavorizată, se aplică o scutire de impozit asupra profitului cu condiția ca zoan defavorizata să existe în continuare.

Contribuabilii care au efectuat investiții în zone precum Munții Apuseni sau Rexervatia Biosferei” Delta Dunării”, beneficiază de deducere din profitul impozabil.

Contribuabilii care își desfășoară activitatea în zona liberă pe bază de licență și care până la data de 1 iulie 2002 au realizat investiții în zona liberă, în active corporale amortizabile utilizate în industria prelucrătoare, în valoare de cel puțin 1.000.000 dolari S.U.A., beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit, în continuare, până la data de 31 decembrie 2006. Dispozițiile prezentului alineat nu se mai aplică în situația în care survin modificări în structura acționariatului contribuabilului. În înțelesul prezentului alineat, modificare de acționariat în cazul societăților cotate se consideră a fi o modificare a acționariatului în proporție de mai mult de 25% din numărul acțiunilor, pe parcursul unui an calendaristic.

Cu excepția prevederilor alin. (3), contribuabilii care obțin venituri din activități desfășurate pe bază de licență într-o zonă liberă au obligația de a plăti impozit pe profit în cotă de 5% pentru profitul impozabil care corespunde acestor venituri, până la data de 31 decembrie 2004. Norme metodologice

Contribuabilii care beneficiază de facilitățile prevăzute la alin. (1) – (4) nu pot beneficia de amortizarea accelerată sau de deducerea prevăzută la art. 24 alin. (12).

Unitățile protejate destinate persoanelor cu handicap, definite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările ulterioare, sunt scutite de la plata impozitului pe profit dacă minimum 75% din sumele obținute prin scutire se reinvestesc în vederea achiziției de echipament tehnologic, mașini, utilaje, instalații și/sau pentru amenajarea locurilor de muncă protejate. Scutirea de la plata impozitului pe profit se aplică până la data de 31 decembrie 2006.

Contribuabilii direct implicați în producția de filme cinematografice, înscriși ca atare în Registrul cinematografic, beneficiază, până la data de 31 decembrie 2006, de:

Scutirea de la plata impozitului pe profit a cotei-părți din profitul brut reinvestit în domeniul cinematografiei;.

Reducerea impozitului pe profit în proporție de 20%, în cazul în care se creează noi locuri de muncă și se asigură creșterea numărului scriptic de angajați, cu cel puțin 10% față de anul financiar precedent.

Societatea Națională "Nuclearelectrica" – S.A. beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit până la data de 31 decembrie 2010, în condițiile în care profitul este utilizat exclusiv pentru finanțarea lucrărilor de investiții la obiectivul Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă – Unitatea 2, potrivit legii.

Societatea Comercială "Automobile Dacia" – S.A. beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit până la data de 31 decembrie 2006.

Societatea Comercială "Sidex" – S.A. beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit până la data de 31 decembrie 2004.

Compania Națională "Aeroportul Internațional Henri Coandă – Otopeni" – S.A. beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit până la data de 31 decembrie 2006.

La calculul profitului impozabil, următoarele venituri sunt neimpozabile până la data de 31 decembrie 2006:

Veniturile realizate din activitățile desfășurate pentru obiectivul Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă – Unitatea 2, până la punerea în funcțiune a acestuia;

Veniturile realizate din aplicarea unei invenții brevetate în România, inclusiv din fabricarea produsului său aplicarea procesului, pe o perioadă de 5 ani de la prima aplicare, calculați de la data începerii aplicării și cuprinși în perioada de valabilitate a brevetului, potrivit legii;

Veniturile realizate din practicarea apiculturii.

Pentru investițiile directe cu impact semnificativ în economie, realizate până la data de 31 decembrie 2006, potrivit legii, contribuabilii pot deduce o cotă suplimentară de 20% din valoarea acestora. Deducerea se calculează în luna în care se realizează investiția. În situația în care se realizează pierdere fiscală, aceasta se recuperează potrivit dispozițiilor art. 26. Pentru investițiile realizate se poate calcula amortizare accelerată, cu excepția investițiilor în clădiri. Contribuabilii care beneficiază de facilitățile prevăzute la prezentul alineat nu pot aplica prevederile art. 24 alin. (12)

Facilitățile fiscale privind impozitul pe profit din actele normative menționate în prezentul articol, precum și cele care decurg din alte acte normative date în aplicarea acestora rămân în vigoare până la termenele și în condițiile stipulate de acestea.

În cazul în care un contribuabil care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, a cluburiilor de noapte, a discotecilor, a cazinourilor sau a pariurilor sportive, inclusiv în cazul în care o persoană juridică realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, impozitul pe profit datorat statului nu poate fi mai mic de 5% din veniturile aferente acestor activități.

3.6 Modalitatea de calcul a impozitului pe profit

Impozitul pe profit se calculează utilizând datele și imformatiile furnizate de către contabilitate, prin înmulțirea profitului impozabil cu cota de impozitare (16%).

Profitul impozabil, conform art 19 din Codul Fiscal, „se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile”.

Relația de calcul a profitului impozabil este următoarea:

Pr imp= Rc+Chned-Vneimp-Deduceri fiscale

Unde:

Pr imp-profit impozabil

Rc-rezultat contabil (venituri totale-cheltuieli totale)

Chned-cheltuieli nedeductibile fiscal

Venimp-venituri neimpozabile

Conform, art. 20 din Codul Fiscal, veniturile neimpozabile care se deduc din profitul impozabil sunt reprezentate de:.

Dividende primite de la persoană juridică română

Dividende primite de la persoană juridică din UE, dacă:

Participația este de minim 10%

Participația se deține de minim 2 ani neîntrerupți la data plății dividendului

Venituri provenite din anularea cheltuielilor nedeductibile (venituri din ajustări și provizioane)

„Veniturile din impozitul pe profit amânat determinat și înregistrat de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară”.

„Veniturile reprezentând modificarea valorii juste a investițiilor imobiliare/activelor biologice, ca urmare a evaluării ulterioare utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară”.

„Veniturile din lichidarea unei alte persoane juridice române sau unei persoane juridice străine situate într-un stat cu care România are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri, dacă la data începerii operațiunii de lichidare, potrivit legii, contribuabilul deține pe o perioadă neîntreruptă de 1 an minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice supuse operațiunii de lichidare.”.

Veniturile din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română sau la o persoană juridică străină.

„Diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se dețin titluri de participare”..

Conform art.21 din Codul Fiscal, pentru a se determina profitul impozabil „sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul ralizarii de venituri impozabile”.

Codul fiscal menționează, cu titlu exemplificativ, atât cheltuielile deductibile integral, cât și pe cele deductibile limitat:

Cheltuieli deductibile integral (art. 21 alin. 2 Codul Fiscal.):

cheltuielile cu achiziționarea ambalajelor;

cheltuielile efectuate pentru protecția muncii și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;

cheltuielile de reclamă și publicitate;

cheltuielile de transport și cazare efectuate de către contribuabil/salariații acestuia, dacă societatea realizează profit;

cheltuielile pentru formarea și perfecționarea profesională a personalului angajat; cheltuielile de cercetare;

cheltuielile pentru protejarea mediului și conservarea resurselor etc.

Cheltuieli cu deductibilitate limitată regăsite în art. 21 alin. 3 Codul Fiscal.:

Cheltuielile de protocol, în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenței dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit;

Indemnizația de deplasare, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice, dacă contribuabilul realizează profit;

Cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, în limita valorică stabilită de lege;

Cheltuielile cu locuințele de serviciu, a căror deductibilitate este limitată corespunzător suprafețelor construite, prevăzute de Legea locuinței nr. 114/1996, majorate cu 10%34;

Cheltuielile de sponsorizare/mecenat, cu condiția ca acestea să se plaseze în limita a 3‰ din cifra de afaceri și să nu depășească 20% din impozitul pe profit datorat;

Cheltuieli cu diurna acordată salariaților, dar în limita a 2,5 x 13 lei

Cheltuieli cu amortizarea contabilă, calculată în funcție de Durata de viața utilă.

Cheltuieliile nedeductibile se regăsesc în art 21 alin.4 din Codul Fiscal, acestea sunt cheltuieli care nu au fost efectuate în scopul realizării efective de venituri impozabile, iar acestea sunt:

Cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat;

Majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile de întârziere;

Cheltuielile înregistrateîn contabilitate fără a avea la bază un document justificativ;

Cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile;

Cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopuldesfășurării activității proprii și pentru care nu sunt încheiate contracte.

Cheltuieli cu sponsorizarea;

Ele se pot scădea din impozitul pe profit în limita a

3 la mie din CA

20% din impozitul pe profit

Deduceriile fiscal reprezintă sume care diminuează baza de impunere aferentã impozitului pe profit.

Aceste deduceri sunt reprezentate de:

Rezerva legală care se calculează aplicând un procent de 5% asupra profitului brut după care se aduna cheltuiala cu impozitul și cheltuiala aferentã venituriilor impozabile, scăzând la sfârșit venituriile neimpozabile.

Pierderea fiscale înregistrate în ultimii 5 sau 7 ani, după caz.

Amortizarea fiscalã calculatã după Durata normală de funcționare.

Alte facilitați fiscal precum reducerea cu 20 % a impozitului pe profit “în cazul în care se creează noi locuri de muncă”.

Profitul net se calculează prin scăderea din profitul brut a cotelor de impozit pe profit.

3.7 Declararea și plata impozitului pe profit

Societațiile pot opta între a plăti impozitul pe profit printr-un sistem de plăți anticipate sau printr-un sistem de plăți calculate trimestrial.

Contribuabilii comunica organelor fiscale teritoriale modificarea anual/trimestrialã de declarare și platã a impozitului pe profit, până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului fiscal prin depunerea Declarației 012.

Declararea și plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrelor I-III.

De la această regulă sunt reglementate unele excepții:

Contribuabilii societăți comerciale bancare- persoane juridice române și sucursalele din România persoane juridice străine au obligația de a plăti impozit pe profit anual cu plăți anticipate efectuate trimestrial;

Organizațiile nonprofit, precum și contribuabilii care obțin venituri majoritare din cultura cerealelor și plantelor tehnice, pomicultură și viticultură au obligația de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.

“Persoanele juridice care, în cursul anului fiscal, se dizolvă cu lichidare, potrivit legii, au obligația să depună declarația anuală de impozit pe profit și să plătească impozitul până la data depunerii situațiilor financiare la organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.”.

“Persoanele juridice care, în cursul anului fiscal, se dizolvă fără lichidare au obligația să depună declarația anuală de impozit pe profit și să plătească impozitul până la închiderea perioadei impozabile.”.

Plata impozitului pe profit se realizează în lei, la termenele de plată stabilite, diferențiat pe categorii de contribuabili.

Contribuabilii au datoria să depună anual Declarația 101 prvind impozitul pe profit până la data de 25 martie inclusivã a anului următor, iar trimestrial, până la data de 25 a lunii următoare trimestrului încheiat, au obligația să depună Declarația 100.

3.8 Declararea, reținerea și plata impozitului pe dividend

Orice persoană juridică romanã “care distribuie/plătește dividende către o persoană juridică română are obligația să rețină, să declare și să plătească impozitul pe dividende reținut către bugetul de stat”.

Pentru plata dividendelor către o persoană juridică romanã se calculează un impozit aferent dividendului aplicând o cotă de 16 % asupra dividendului iar aceeași cotă se folosește și pentru plata de dividende către o persoană fizică romană.

Acest impozit „se declara și se plătește la bugetul de stat până la data de 25 a lunii următoare elei în care se distribuie/plătește dividendul”.

Acest impozit nu se reține dacă beneficiarul persoana juridică romana deține cel puțin 10 % din titlurile de participare ale celeilalte persoane juridice pe o perioadă de cel puțin 2 ani de la data plații dividendului.

CAPITOLUL III

FISCALITATEA IN UNIUNEA EUROPEANA

4.1 Nivelul taxări în interiorul Uniunii Europene

Uniunea Europeană „este un parteneriat economic și politic unic în lume, care reunește 28 de țări europene și acoperă aproape tot continentul”.

Politica fiscală, la nivelul Uniunii Europene, este subordonată Comunității Europene care asigură menținerea unei libere concurențe în cadrul pieței comune.

Această comunitate, privită în ansamblu, reprezintă un domeniu fiscal mare.

Conform articolului publicat de EUROSTAT „Taxation trends în the European Union”,” fiscalitatea reprezintă un element de politică monetară folosit la maxim de toate statele Uniunii Europene”.

„În 2012, rata fiscalității generale determinată ca suma de impozite și contribuțiile sociale în cele 27 de state membre UE a atins un nivel de 39,2% din PIB-ul UE-27, cu 40% peste nivelurile înregistrate de acest indicator în Statele Unite sau Japonia.” (vezi grafic 1)

Grafic 1. Ponderea taxelor și contribuțiilor sociale în PIB în EU 27, SUA și Japonia în anul 2012

(Sursă:” ”)

Uniunea Europeană a fost întotdeauna o comunitate al cărei nivel de impozitare a fost unul mare.

Între anii 1970 și 1990 ponderea impozitelor în PIB a cunoscut o creștere extrem de importantã datorită rolului sectorului public iar pentru a se contracara și a se diminua povara fiscală proiectată asupra contribuabililor la sfârșitul anilor ’90 prin intermediul unor tratate și pacturi s-au adoptat o serie de măsuri de consolidare fiscală.

Aceste măsuri de consolidare și de reducere a poverii fiscale s-au dovedit însă temporare deoarece sa dorit mai mult reducerea deficitului guvernamental.

În anul 2008, odată cu declanșarea crizei financiare și în Europa, rata de creștere economică a intrat pe un trend descendent ajungând la valori negative.

Astfel multe din statele Uniunii Europene au început o politică de scădere a impozitelor, ajungând ca în anul 2009 să se înregistreze cel mai mic nivel al impozitării.

Grafic 2. Evoluția nivelului fiscalității medii din Uniunea Europeană ca pondere în PIB

(Sursă:

„Așa cum se poate vedea și pe graficul de mai sus, nivelul impozitelor și taxelor în UE ca pondere în PIB a ajuns la un nivel maxim în anul 1999, iar de acolo avem o scădere continuă până în anul 2005. Criza financiară a dus la o scădere a fiscalității în PIB de la 39,3% în 2008, la 38,4% în 2009, nivel la care s-a menținut și în anul 2010. „.

Impozitul pe profit în cadrul Uniunii Europene se calculează diferit intre statele membre.

Se folosesc diferite medote de calcul precum „metoda imputării în care din impozitul datorat se scade impozitul datorat în străinătate” ,în Marea Britanie sau Italia ,iar în diferite state este folosită „metoda deducerii cu reintegrare ulterioară” care este folosită în Germania și în alte state.

Și modalitațiile de plată a impozitului diferă, unele țări percep plãți eșalonate, iar altele precum Irlanda sau Danemarca plătesc suma întreagă a impozitului pe profit la sfârșitul anului.

Grafic 3. Ratele impozitului pe profit în Uniunea Europeană (2009-2014)

(Sursă: “”)

Dacă ne referim la impozitul pe profit, cotele au continuat să scadă începând cu anul 2009 până în anul 2012, când sa înregistrat o creștere de 0,24% în 2013 față de anul 2012, însă în anul 2014 sa înregistrato scădere de 1,41 % în anul 2014 față de anul 2013. (vezi graficul 3).

Grafic 4. Ratele de impozitare a țărilor din Uniunea Europeană (1995-2013)

(Sursă:)

Putem observa în graficul de mai sus un trend de scădere al cotei de impozitare a profitului la toate țăriile din Uniunea Europeană, excepție făcând Norvegia care și-a păstrat constantă cota de 28 % din anul 1995 până în anul 2013. Cotele de impozitare variază, în anul 2013, începând de la 10% (în Bulgaria și Cipru) până la 36,1 % în Franța.

Se observã că în medie, cota procentualã a impozitului pe profit a scăzut, în medie, între anii 2000-2013 cu 8,7 % în interiorul Uniunii Europene bazându-ne pe datele celor 27 de state membre.

4.2 Impozitul pe profit în diferite state membre ale Uniunii Europene

4.2.1 Franța

Pe teritoriul Fanței impozitul pe profit se aplică tuturor entitațiilor care obțin profit, utilizând o cotă standard de 33,33% căreia i se aplicã o suprataxã de 3%. Companiile mari sunt supuse la o taxă suplimentară de 3%, iar intreprinderiile mici și mijlocii au la dispoziție o cotă redusă de 15 %.

Acesta se calculează în funcție de „veniturile obținute în ultimul an financiar”.

„Subiecții impozitului trebuie să întocmească o declarație de impunere în trei luni de la data încheierii exercițiului financiar, în care să calculeze cuantumul impozitului datorat după deducerea plăților anticipate.”

Plata impozitului se face trimestrial până la datele de 20 februarie, 20 mai, 20 august și 20 noiembrie.

4.2.2 Germania

Germania a derulat un proces de reformare a sistemului de impunere, având scopul principal de a diminua presiunea fiscală suportată de către contribuabili.

Germania folosește o cotă de impunere de 25% care este majorata cu o suprataxa de solidaritate de 5,5%.

Perioada impozabilă este reprezentată de anul calendaristic, iar contribuabilii au obligația să depună o „declarație de impunere până la data de 31 mai a anului următor celui pentru care impozitul este datorat”.

CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ-“ SC. CH INDUSTRIAL PROD SRL”

4.Prezentarea unității patrimoniale

4.1 Istoricul unității patrimoniale,descrierea activității principale

SC CH INDUSTRIAL PROD SRL, societate înființată în data de 14 octombrie 2011 cu sediul social în localitatea Gherla ,str. Gelu, nr.64,județul Cluj,fiind înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J12/2556/2011, cod unic de înregistrare:RO29228059, înregistrare făcută în baza actului constitutiv și a deciziei judecătorești.

SC CH INDUSTRIAL PROD SRL este persoana juridică romana având formă juridică de societate cu răspundere limitată.

Profilul de bază al societății consta în fabricarea de umerașe din lemn.Pentru aceasta societatea a trecut în actul constitutiv următoarele opțiuni din codul CAEN:

Tăierea și rindeluirea lemnului; impregnarea lemnului cod CAEN 2010 (conf. Ord. 337/2007, cod CAEN 1610 –Taierea și rindeluirea lemnului);

Fabricarea altor produse din lemn, cod CAEN 2051; Fabricarea articolelor din plută, paie și împletituri, cod CAEN 2052 (conf. Ord. 337/2007, cod CAEN 1629

Fabricarea altor produse din lemn; fabricarea articolelor din plută, paie și din alte materiale vegetale împletite).

Capitalul subscris și vărsat este de 440400 RON ,depus de asociați pe baza de Ordin de Plata,împărțit în 2 părți egale de către cei 2 asociați.

Durata de funcționare a societății este nelimitată în timp ,cu începerea de la data înmatriculării acesteia la Registrul Comerțului.

Societatea poate angaja personal cu contract de muncă,cu respectarea prevederilor Codului Muncii și regimului de asigurări sociale.Aceasta are în prezent 105 salariați cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată.

Societatea se dizolvă prin voința asociatiilor, imposibilitatea realizării obiectului de activitate, faliment sau micșorarea capitalului sub limita legală. 

Societatea își desfășoară activitatea în conformitate cu legile comerciale romane și cele care reglementează activitatea statutară,  fiind autorizată să funcționeze de instituții specializate din domeniu.

SC CH INDUSTRIAL PROD SRL are o structură organizatorică de tip ierarhic ,organigrama prezentându-se astfel:

Grafic 5: Organigrama societatii SC CH INDUSTRIAL SRL

4.2 Organizarea compartimentului financiar-contabil

Contabilitatea , în cadrul SC CH INDUSTRIAL PROD SRL, se ține în compartiment distinct , cu personal angajat cu pregătire de specialitate . 

Organizarea și ținerea contabilității revine Directoarei Economice, care coordonează activitatea economică în cadrul societății și dispune de lichiditățile firmei.

Departamentul de contabilitate al entității funcționează după normele prevăzute de lege fiind organizat conform prevederilor prevăzute de legea contabilității nr.82/1991 pe compartimente distincte conduse de directoarea economică,care are calitatea și de contabil șef. În cadrul acestui compartiment directoarea economică,împreună cu încă o contabilă țin contabilitatea unității și tot ce ține de aceasta precum si ceeea ce tine de departamentul financiar,acesta fiind anexat departamentului de contabilitate.

În cadrul acestei entități, contabilitatea este organizată conform specificului intreprinderiilor mici și mijlocii rezultând astfel ca toate lucrările financiar-contabile se conduc la nivel de entitate în cadrul unui singur compartiment.

Acest compartiment are strânsă legătură și cu celelalte compartimente printre care amintim compartimentul comercial precum și compartimentul de resurse umane.

SC CH INDUSTRIAL PROD SRL conduce contabilitatea în partida dublă și întocmește situații finacniare anuale,orice operațiune economico-financiara efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document justificativ.

Datele consemnate în documentele justificative sunt înregistrate în ordine cronologică și grupate în registrele contabile. Acestea se prezintă sub forma unor registre legate, fise și situații ale căror conținut și forma corespund scopului pentru care se țin.

Principalele registre ce se folosesc,obligatoriu,in contabilitate sunt: Registrul-Jurnal,Cartea-Mare si Registru-Inventar.

Registrul-jurnal este documentul contabil obligatoriu în care se înregistrează, prin articole contabile, în mod cronologic, operațiile patrimoniale, prin respectarea succesiunii documentelor, după data de întocmire sau intrare a acestora în unitate.

În cadrul firmei SC CH INDUSTRIAL PROD SRL acest jurnal este emis de programul de contabilitate, pe baza înregistrărilor efectuate zilnic.

La sfârșitul lunii,acesta se arhiveaza electronic și se înregistreaza la Administrația finanțelor publice la data înființării firmei.

Registrul "Cartea-mare" este un document contabil obligatoriu în care se înscriu lunar, direct sau prin regrupare pe conturi corespondente, înregistrările efectuate în registrul-jurnal, stabilindu-se situația fiecărui cont, respectiv soldul inițial, rulajele debitoare, rulajele creditoare și soldurile finale.

Formularele folosite drept registru "Cartea-mare" pot îmbrăca diverse forme, cum ar fi: fise de cont pentru operațiuni diverse, fise de cont șah sau pe conturi corespondente, forma”Cartea Mare .

Forma folosită drept registru: Cartea-mare, de firma SC CH INDUSTRIAL PROD SRL este cea de fise de cont pentru operațiuni diverse. Aceasta fisă (cartea mare) este emisă din programul de contabilitate și se listează și arhiveza odată pe an – la sfârșitul anului

Registrul-inventar este documentul contabil în care se înregistrează toate elementele de activ și de pasiv, grupate în funcție de natura lor, conform posturilor din bilanțul contabil, inventariate potrivit normelor legale.

Elementele patrimoniale înscrise în Registrul-inventar au la baza listele de inventariere sau alte documente care justifica conținutul fiecărui post din bilanțul contabil. Registrul-inventar cuprinde două părți: listele de inventariere și recapitulația inventarului. În cadrul recapitulației, datele preluate din listele de inventariere sunt grupate pe structurile patrimoniale de activ și pasiv.Acest registru în cadrul firmei SC CH INDUSTRIAL PROD SRL, se completează odată pe an având la baza inventarele întocmite în fiecare gestiune(materii prime , materiale auxiliare, mărfuri și produse) și în fiecare compartiment(mijloacele fixe și obiectele de inventar.

Registrul general de evidenta a salariaților. Se numerotează pe fiecare pagină și poarta obligatoriu pe toate paginile stampila inspectoratului teritorial de muncă. Angajatorul are obligația completării registrului în ordinea încheierii contractelor individuale de muncă.Registrul cuprinde elementele de identificare a tuturor salariaților , data încheierii contractului individual de muncă , data începerii activității, modificarea și suspendarea contractului, durata acestuia , durata muncii în ore/zi, respectiv codul acesteia potrivit Clasificării ocupațiilor din România (C.O.R.), salariul de bază la data încheierii contractului, data încetării contractului și temeiul legal al încetării acestuia, numele, prenumele și semnătura persoanei care face înscrierea

În cazul SC CH INDUSTRIAL PROD SRL, Registrul se completează și se păstrează la sediul central al angajatorului, în cadrul compartimentului de Resurse Umane

Registrul unic de control are ca scop evidențierea tuturor controalelor desfășurate la contribuabil de către toate organele de control specializate, în domeniile : financiar-fiscal, inspecția muncii, sanitar, fitosanitar, urbanism, calitatea în construcții, protecția consumatorului, protecția împotriva incediilor, precum și în alte domenii prevăzute de lege SC CH INDUSTRIAL PROD SRL îl are în cadrul compartimentului de contabilitate.

Registrul de evidenta fiscală are ca scop înscrierea tuturor informațiilor care au stat la determinarea profitului impozabil și a calculului impozitului pe profit cuprins în declarația privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat.

Informațiile din Registrul de evidenta fiscală sunt înregistrate în ordine cronologică și corespund cu operațiunile fiscale și cu datele privind impozitul pe profit din declarația privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat. Registrul de evidenta fiscală se păstrează la sediul fiscal al SC CH INDUSTRIAL PROD SRL ,în cadrulcompartimentului de contabilitate, unde se fac și înregistrările în acesta.

Situațiile financiare în cadrul SC CH INDUSTRIAL PROD SRL se întocmesc de directoarea economică și au la baza balanță de verificare și listele de inventariere.

Situațiile financiare ale entității sunt întocmite în conformitate cu prevederile reglementariilor contabile armonizate cu directivele Comunității Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate. Acestea se depun la Direcția Generală a Finanțelor Publice  în termen de 150 de zile de la încheierea exercițiului financiar. 

Ca reguli generale de tinere a contabilității, SC CH INDUSTRIAL PROD SRL,aplică cu strictețe toate principiile conforme prevederilor legale,astfel pentru a se asigura calitatea informației contabile .

5. Studiu de caz privind contabilitatea impozitului pe profit la “S.C CH INDUSTRIAL SRL”

1.Se înregistrează cheltuieli privind materialele consumabile

6028 = 401 1100 RON

“Cheltuieli privind material consumabile” “Furnizori”

2.Se înregistrează cheltuieli privind materiale de natura obiectelor de inventar

603 = 303 3250 RON

“Cheltuieli privind materiale “ Materiale de natura obiectelor

de natura obiectelor de inventor” de inventor”

3.Se inregistrează cheltuieli privind consumul de energie electrică

605 = 401 6981 RON

“Cheltuieli privind energia și apa” “ Furnizori”

4.Se înregistrează alte cheltuieli cu serviciile executate de terți

628 = 401 522 RON

“Alte cheltuieli cu serviciile “Furnizori”

executate de terți”

5.Se înregistrează cheltuielile suportate de unitate cu salariile personalului

641 = 421 8479 RON

“Cheltuieli cu salariile personalului” “Personal-salarii datorate”

6.Se înregistrează contribuția unității la asigurările sociale

6451 = 4311 1763 RON

“Contribuția unității “Contribuția unității

la asigurări sociale” la asigurări sociale”

7. Se înregistrează contribuția unității la asigurările sociale de sănătate

6453 = 4313 440 RON

“Contribuția angajatorului pentru “Contribuția angajatorului pentru

asigurările sociale de sănătate” asigurările sociale de sănătate”

8.Se înregistrează contribuția unității pentru ajutorul de șomaj

6452 = 4371 42 RON

“Contribuția unității “Contribuția unității la fondul de șomaj”

pentru ajutorul de șomaj”

9.Se înregistrează contribuția unității la asigurări sociale de sănătate pentru concedii și indemnizații

6453 = 4373 72 RON

“Contribuția angajatorului pentru “Ajutor de șomaj”

asigurările sociale de sănătate”

10. Se înregistrează cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor

6811 = 2813 1320 RON

“Cheltuieli de exploatare “Amortizarea instalațiilor, mijloacelor

privind amortizarea” de transport, animalelor și plantațiilor”

11.Se înregistrează cheltuieli cu servicii bancare si asimilate

627 = 5121 80 RON

“Cheltuieli cu servicii “Conturi la bănci în lei”

bancare și asimilate”

12.Se inregistrează cheltuieli privind majorări de întarziere

6581 = 4481 1000 RON

“ Despăgubiri, amenzi și penalități” “Alte datorii față de bugetul statului”

13. Se inregistrează cheltuieli privind protocolul

% = 401 5860 RON

623 4726 RON

“Cheltuieli privind energia și apa” “Furnizori”

4426 1134 RON

"TVA deductibila"

Venituri impozabile=52 509 RON

Cheltuieli totale= 34 676 RON

52 509 RON – 34 676 RON + 4 726 RON = 22 559 RON

Cheltuieli de protocol deductibile: 22 559 RON x 2% = 451 RON

Cheltuiei de protocol nedeductibile: 4 726 RON – 451 RON = 4 275 RON

TVA aferentă cheltuielilor nedeductibile: 4 275 RON x 24% = 1026 RON

14.Se inregistrează cheltuieli cu serviciul de telefonie

626 = 401 1711 RON

“Cheltuieli poștale și “Furnizori”

taxe și telecomunicații”

15.Se înregistrează cheltuieli privind sponsorizarea uni fundatii cu calculatoare

6582 = 2131 678 RON

“Donații și subvenții acordate” “Echipamente tehnologice

(mașini,utilaje și instalații de lucru)”

16.Se inregistrează lipsuri de mărfuri neimputabile

607 = 371 124 RON

"Cheltuieli privind marfurile" "Marfuri"

635 = 4427 24 RON

“Cheltuieli cu alte impozite, taxe ”TVA colectată”

și vărsăminte assimilate”

17.Se înregistrează venituri din lucrări executate și servicii prestate

411 = 704 15682 RON

“Clienți” “Venituri din lucrări executate

și servicii prestate”

18.Se inregistrează venituri din vânzarea unui mijloc de transport

411 = 7583 10827 RON

“Clienți” “Venituri din vânzarea activelor

și alte operații de capital”

19.Se inregistreazã venituri din vânzarea de mărfuri

411 = 707 23000 RON

“Clienți” “Venituri din vânzarea marfurilor”

20.Se inregistreazã venituri aferente provizioanelor

1511 = 7812 3000 RON

“Provizioane pentru litigii” “Venituri din provizioane”

Impozitul pe profit aferent trimestrului IV se calculează la sfarsitul lunii decembrie aferentă anului 2013 astfel:

Venituri totale:52 509 RON

Cheltuieli totale:41 562 RON

Rezultatul contabil=Venituri totale – Cheltuieli totale=10 947 RON

Venituri neimpozabile=3 000 RON

Venituri aferente provizioanelor=3 000 RON

Cheltuieli nedeductibile= 2 826 RON

Cheltuieli cu amenziile=1000 RON

Cheltuieli cu sponsorizarea=678 RON

Cheltuieli aferente lipsei inregistrate=12 RON

Cheltuieli TVA anulat=1026 RON

Cheltuiala cu impozitul pe profit inregistrată in trimestrul III=1254 RON

Cheltuiala cu protocol nedeductibilă fiscal=5 860 – 558=5 302 RON

Nmax=2%(a-b+c+d)=558

Venituri neimpozabile=49 509

Cheltuiala aferenta venituriilor neimpozabile= 38 736

Cheltuiala protocol=5 860

Cheltuiala cu impozitul pe profit=1254

TVA de anulat=5 302 x 24%= 1 272

635 = 4426 246(1 272 – 1 026)

“Cheltuieli cu alte impozite, “TVA deductibilă”

taxe și vărsăminte asimilate”

Rezultatul contabil’=52 509 – 246=52 263 RON

Rezultatul fiscal= 52 263 +(2 826+1 254 + 5 302 + 246)- 3 000=58 891 RON

Impozitul pe profit=58 891 x 16%=9 423

Impozitul pe profit(T3)=1254

Impozitul pe profit(T1+T2+T3)=9 423

Impozitul pe profit(T4)=8 169

Se inregistrează impozitul pe profit aferent trimestrului IV

691 = 4411 8169 RON

“Cheltuieli cu impozitul “Impozit pe profit”

pe profit”

Se inregistrează plata impozitului pe profit la bugetul de stat

441 = 5121 8169 RON

“Impozit pe profit” “Conturi la bănci în lei”

Cheltuiala cu sponsorizarea=678

20 % din Impozit=1884,6

3 ‰ x Cifra de Afaceri=69

Suma care se scade din impozitul datorat=69

Min(rd1,rd2,rd3)=69

Impozitul de plata=8 169-69= 8 100 RON

4411 = 7588 69 RON

“Impozit pe profit” “Alte venituri din exploatare”

Rezultatul contabil’’=52 263-(8 169-69)=44 163 RON

Rezultatul brut=44 163 + 8 169=52 332 RON

La sfarsitul lunii decembrie ale loc inchiderea conturilor de cheltuieli si venituri.

Inchiderea conturilor de cheltuieli aferente lunii decembrie:

121 = % 41 276 RON

“Profit și pierdere”

6028 1 100 RON

603 3 250 RON

605 6 981 RON

628 522 RON

641 8 479 RON

6451 1 763 RON

6453 512 RON

6452 42 RON

6811 1 320 RON

627 80 RON

6581 1 000 RON

623 5 860 RON

635 370 RON

6582 678 RON

635 1 150 RON

691 8 169 RON

Ȋnchiderea conturilor de venituri aferente lunii decembrie:

% = 121 52 578 RON

“Profit și pierdere”

704 15 682 RON

7583 10 827 RON

7588 69 RON

707 23 000 RON

7812 3 000 RON

CAPITOLUL V

CONCLUZII

Impozitul reprezintă obligația de a da statului o parte a sursei de câștig, sau a averii, fără a primi nimic în schimb în mod direct.

Aceste impozite sunt introduse nu numai cu scopul de procurare de venituri necesare acoperirii cheltuielilor publice, ci și implementarea și folosirea acestora ca niște elemenete de stimulare a economiei, oferind un control asupra diferitelor domenii de activitate din cadtrul unui stat.

Stimularea economiei se face prin intermediul agenților economici cărora statul le oferă anumite facilitate fiscal precum scutiri de la plata impozitului sau reduceri de impozit sau chiar introducerea de noi metode de calcul fiscal.

Mãsuriile și acțiuniile întreprinse de către stat pentru a reglementa modul de aplicare al impozitelor și taxelor, formează sistemul fiscal.

Sistemul fiscal din România a ajuns să devină un domeniu foarte vast, plin de contradicții, și pus în funcțiune de un sistem birocratic greoi și foarte inechitabil de multe ori.

Contribuabilii sunt asaltați cu obligativitatea de a depune zeci de declarații, lunare, trimestriale, sau anuale care încetinesc activitatea capitalului uman din interiorul unei firme pentru că în fiecare lună, trimestru sau an trebuie să se facă aceste lucruri.

Este clar că sistemul fiscal din Romanai are nevoie de o reforma importantă care să schimbe anumite lucruri.

Aș dori să expun anumite probleme ale sistemului fiscal din România precum și un mod de rezolvare al acestor problem.

În primul rând, este nevoie de schimbare în rândul birocrației, pentru că în momentul de fata aceasta cuprinde raportări fiscale redundante cu modalități complexe de calcul care îngreunează mult sistemul.Ar fi utilă simplificarea legislației, a modului de prezentare și de calcul al raportărilor fiscale, al taxelor și impozitelor pentru a fi mai ușor de înțeles și mai aplicabile.

Ar fi nevoie și de o revizuire a sistemului de taxe urmând a se discuta posibilitatea de reducere a numărului de taxe ceea ce va duce la economii la bugetul de stat prin scăderea costurilor de administrare.

O mare problemă în România este reprezentată de numărul mare de proceduri complicate implicate.De exemplu, o firmă pentru a se înregistra la Registrul Comerțului are nevoie de 3-5 zile, iar înregistrarea ulterioară în scop de Tva durează uneori luni întregi, timp în care contribuabilul nu poate să-și deducă TVA-ul fapt ce duce la perderea unor client importanți care nu sunt dispuși să lucreze cu un neplătitor de TVA.S-ar putea simplifica procedurile de înregistrare în scop de TVA, de înregistrare în Registrul Comerțului, sau posibilitatea ca procedurile de înregistrare să se poată face online, pe baza samnaturii electronice.

În ultimii 15 ani, se poate observa adoptarea unei politci, de către majoritatea țărilor din lume, de scădere a cotelor de impunere a impozitului pe profit. Principalul scop era de a încuraja inevstitiile străine, însă acest lucru nu a avut efectul scontat, pentru că luând alte considerente, pe lângă un nivel de impozitare correct și bună, invesitorii își doresc și un mediu de afaceri de foarte bună calitate.

Ceea ce trebuie să se știe de la început este că trebuie să identificăm problemele sistemului fiscal în viigoare pentru că mai apoi să stiim cum să se le rezolvăm și cel mai important să existe dorința și determinarea de a schimba ceva pentru bunăstare a societății dând la o parte aspirațiile personale.

BIBLIOGRAFIE