Abordari Antroposociologice In Afaceri CU Timpul Liber
ABORDĂRI ANTROPOSOCIOLOGICE ÎN AFACERI CU TIMPUL LIBER
Cuprins
Introducere
Obiectivele urmărite prin realizarea acestei lucrări sunt indicarea importanței timpului liber și folosirii în mod activ al acestuia pentru binele organismului dar și pentru efectele benefice pe care un stil de viață activ le are asupra condiției psihice umane și exemplificarea ofertei de produse cu rol de facilitare a unor activități de timp liber, produse accesibile publicului larg. Importanța timpului liber și a diverselor metode în care oamenii aleg să îl petreacă este una primordială deoarece, odată cu evoluția tehnologiei și îmbunătățirea condițiilor de viață, timpul liber a crescut considerabil iar indivizii au căutat metode tot mai variate de a profita de acesta.
Alegerea acestei teme este motivată de dorința de a oferi o viziune asupra conceptului de timp liber în societatea contemporană și de a analiza acest concept din perspectiva ofertei de produse destinate satisfacerii nevoii oamenilor de a-și ocupa acest timp liber cu diferite activități precum sport, relaxare și călătorii.
Lucrarea este compusă din două mari părți, prima parte fiind rezervată bazei teoretice ce ține de timp liber, ofertă și metode de cercetare iar a doua parte este rezervată secțiunii aplicative a lucrării, mai exact stiudiul de caz. Structura este formată din patru capitole, primele trei fiind destinate părții teoretice iar ultimul reprezentând studiul de caz. Primul capitol, denumit „Timpul liber și forme de utilizare ale timpului liber”, este destinat clarificării conceptului de timp liber și cuprinde analize asupra evoluției și a locului ocupat de acesta în cadrul societății. Cel de-al doilea capitol, „Timpul liber în spațiul românesc”, se axează pe instituții specializate în studierea și monitorizarea timpului liber, și o serie de statistici prezentate de aceastea cu privire la timpul liber al românilor și modalitățile de petrecere al acestuia. Capitolul trei este denumit „Particularități în cercetarea de bunuri destinate petrecerii timpului liber” și cuprinde noțiuni generale despre cercetările comerciale, o prezentare a tehnicilor și instrumentelor specifice acestui tip de cercetare și metode de prelucrare și interpretare a rezultatelor obținute. Ultimul capitol, „Studiu de caz”, reprezintă partea aplicativa a acestei lucrări de licență și este rezervat analizei activității unui magazin ce are ca activitate principală vânzarea de produse destinate petrecerii timpului liber.
Consider că realizarea acestei lucrări a fost facilitată de cunoștințele acumulate în cei cinci ani petrecuți în cadrul Facultății de Comerț și pe această cale țin să mulțumesc colectivului de profesori din cadrul facultății și profesorului meu îndrumător pentru sfaturile acordate și tot ajutorul oferit în scopul finalizării acestei lucrări.
Cap.1 TIMPUL LIBER ȘI FORME DE UTILIZARE ALE TIMPULUI LIBER
Definiții și concepte privind timpul liber
Primele încercări de a defini timpul liber au fost înregistrate încă din antichitate și reflectau anumite idei filozofice.
Aristotel, în lucrarea sa„Politika” scria: „Noi muncim ca să avem timp liber”.
Alți analiști au afirmat:„timpul libereste preferabil muncii, este țelul celor care muncesc”.
Tot Aristotel a încercat să pătrundă și în latura calitativă a timpului liber în raport cu viața de zi cu zi și a apreciat: „Capacitatea de a utiliza corect timpul liber este temeiul întregii vieți omenești. Natura ne cere nu numai să muncim bine, ci și să trândăvim la fel”.
Miller și Robinson considerau că timpul liber se referă la acel timp aflat la dispoziția individului, după munca efectuată sau alte activități și obligații ce trebuie îndeplinite; acesta trebuie să fie consumat după alegerea individuală și se poate manifesta in variate forme. Timpul de odihnă reprezintă acea parte din timpul liber destinată activităților angajate în scop de odihnă, care prin procese recreative și activități vesele, poate sau nu să fie atinsă.
Perioada de timp rămasă după efectuarea muncii este cunoscută ca timp liber, și este alcătuitădin timpul constrâns (somn, activități personale, activități gospodărești, obligații sociale) și recreerea (pe cont propriu sau in cadrul unor grupuri).
Recreerea este o activitate voluntară săvârșită fără constrângere și care are ca rezultat revigorarea individului atât pe plan fizic cât și psihic. Se poate defini ca o activitate în afara muncii, destinată plăcerii, ce are loc în timpul odihnei. Recreerea este concepută ca o refacere a individului prin folosirea timpului de odihnă într-un asemenea mod încât să restaureze ceea ce s-a consumat în procesul muncii și să adapteze cunoștințele și calitățile personale în direcția unei vieți cât mai ample și mulțumitoare pentru individ.
Sociologul francez Joffre Dumazedier a dat următoarea definiție a timpului liber : „Acel segment de timp în care fiecare individ are anumite preocupări cărora se consacră benevol, după ce s-a eliberat de obligațiile profesionale, familiale și sociale.”Timpul liber ,,permite o participare socială mai largă, mai liberă și o cultivare dezinteresată a corpului, a sensibilității, a rațiunii, dincolo de formația practică și tehnică, oferă noi posibilități de integrare voluntară în viața grupurilor recreative, culturale, sociale”5. De asemenea, timpul liber ,,permite dezvoltarea liberă a aptitudinilor dobândite în școală, dar mereu depășite de evoluția continuă și complexă a societății”, ,,incită la adoptarea unor atitudini active în procesul folosirii diferitelor surse de informare tradițională sau modernă (presă, radio, televiziune)”6.
Joffre Dumazedier consideră timpul liber ca având trei funcții principale pentru individ, și anume: odihnă, divertisment și dezvoltare a personalității. „Acestea se află în strânsă legătură unele cu altele, chiar și atunci când, aparent cel puțin, s-ar afla în opoziție. Prin odihnă omul se eliberează de oboseală, prin divertisment ne eliberăm de plictiseală, iar dezvoltarea personalității vine să contrabalanseze efectele automatismelor de gândire folosite în acțiunile cotidiene și în special în muncă.”7.
Sociologii George Friedmann și Henri Lefebvre au studiat efectele degradante asupra calității vieții pe care monotonia rezultată în urma programului de muncă o are asupra indivizilor, identificând o formă de alienare socială și spirituală produsă de aceasta, dar și stadii incipiente de despresie. Astfel, indivizii încearcă într-o oarecare măsură o evadare din monotonia stilului de viață produs de muncă și obligațiile rezultate din aceasta, fie prin schimbarea fizică a locului (excursii, drumeții, plimbări) sau a stilului de viață (redecorarea locuinței, angrenarea în activități diverse de destindere), fie prin refugierea într-o lume fictivă de realitate simulată reprezentată de vizionarea de filme, piese de teatru, cărți și jocuri video.
În delimitarea timpului liber apar următoarele două necesități: definirea ,,obligațiilor profesionale” și specificarea ,,obligațiilor profesionale și familiale” ale variatelor segmente de populație ce intră în alcătuirea factorului uman al timpului liber.
Importanța definirii ,,obligațiilor profesionale” este generată de existența uneigame variate de situații: acelea în care obligațiile profesionale sunt bine determinate atât din punct de vedere al conținutului, cât și din punct de vedere al timpului acordat acestora; situații în care obligațiile profesionale nu permit delimitarea lor riguroasă în ceea ce privește timpul acordat lor, chiar dacă o parte a conținutului are o anumită claritate; situații în care există preocupări și activități pentru obținerea de venituri suplimentare și care sunt fie o extindere a ,,obligațiilor profesionale” de bază, fie de altă natură; și, în sfârșit, există situații în care, fără a avea un loc de muncă sau o colaborare constantă, indivizii desfășoară activități pentru a obține veniturile necesare existenței. Rezultă însă o dificultate de a delimita timpul liber în raport cu ,,obligațiile profesionale”.
Referitor la specificul ,,obligațiilor profesionale”, trebuie luat in considerare cazul agricultorilor, al elevilor și studenților, al pensionarilor și casnicelor, categorii de populație pentru care limita dintre timpul de muncă și timpul liber este greu de trasat, fie datorită faptului că se desfășoară pe zi lumină (agricultori), fie pentru că pur și simplu nu există claritate în prescrierea obligațiilor. La acestea se adaugă și obligațiile profesionale diferențiate, atât din punct de vedere al conținutului, dar și ca timp acordat lor, între funcționari (timp de muncă precis delimitat) și oameni de știință.
Ar mai fi de adăugat și cazul persoanelor pentru care lipsa ,,obligațiilor profesionale” este o opțiune personală și care întreprind numai acțiuni sporadice pentru obținerea de venituri; pentru aceștia există un timp neocupat care dobândește, parțial cel puțin (dacă nu chiar în totalitate), conținutul timpului liber și preia unele din funcțiile acestuia, mai ales cea de distracție.
Locul timpului liber în societatea umană
Cu toate că o dată cu apariția muncii se poate afirma că se confirmă și existența timpului liber din punctul de vedere al sociologilor, istoria dezminte acest fapt deoarece nu în toate societățile și în toate perioadele istorice timpul liber a fost întâlnit. În societățile pre-industriale nu exista timp liber , munca fiind intensă în anumite sezoane și redusă ca intensitate în altele. Astfel în perioadele propice desfășurării lucrului, timpul de muncă se întinde pe toată durata zilei. În cursul lunilor de iarnă, această muncă este înlocuită cu o luptă pentru supraviețuire care era de obicei dificilă deoarece oamenii aveau de înfruntat frigul, bolile, multe suferințe. Această perioadă de inactivitate nu se poate identifica cu timpul liber pentru că nu prezintă nici o proprietate în înțelesul modern al acestuia.
În afară de aceste activități specifice perioadei respective ritmul de viață este întrerupt la sfârșit de săptămână (pentru creștini) sau cu ocazia sărbătorilor religioase și ceremoniilor. Dar duminicile erau destinate bisericii iar sărbătorile presupuneau un efort, o cheltuială de hrană și energie. Distracțiile populației erau legate de ceremonii, însă acestea reprezintă expresii ale cultului și nu fac parte din timpul liber. Pentru ca timpul liber să devină posibil este necesar ca productivitatea muncii să permită apariția unei secvențe de timp în afara muncii suficiente pentru ca acele activități impuse de comunitate si de societate legate de biserică , ceremonii etc. să nu ocupe întregul timp disponibil.
Timpul liber nu este un timp neocupat, ci joacă un rol foarte important în istoria umanității și stă la baza formării personalității indivizilor și culturii.
S-a constatat că dezvoltarea tehnologiei a dus la o scădere a muncii fizice și astfel a procentului de mișcare pe care organismul uman l-ar face în mod obișnuit. Însă scăderea volumului de activitate fizică este compensată prin sporirea activității intelectuale, astfel deschizând calea spre o mai bună înțelegere a mediului înconjurător, a interacțiunilor umane și aportul spre o viață mai bună. Atât timpul liber cât și timpul de muncă variază între un muncitor calificat și unul necalificat. Se constată că un muncitor necalificat folosește mai multă energie deoarece mișcările sale la locul de muncă nu sunt ergonomice și acesta ar fi nevoit să-și folosească cea mai mare parte a timpului liber reabilitarii fizice, pierzând din timpul pentru autoperfecționare. Comparativ, muncitorul calificat își va folosi o mai mare parte din timp pentru autoperfecționare deoarece face economie din timpul de muncă datorită cunoștințelor sale în domeniu, scurtând durata de muncă și sporind timpul său liber.
Proporția dintre munca fizică și munca „de birou” s-a modificat drastic dealungul ultimului secol, din ce în ce mai puține persoane lucrează în aer liber, la munci fizice, iar din ce în ce mai multe persoane lucrează într-un mediu închis, sedentar, unde condițiile de viață sunt mai prielnice (aer condiționat, căldură). Ca răspuns la problema alimentației vis a vis de sedentarism, au apărut noi sporturi pentru a menține o condiție fizică bună în ciuda unui aport caloric mare (kangoo, jogging, spinning, arte marțiale).
Se poate afirma că organizarea odihnei se face în funcție de organizarea muncii, astfel că organizarea activităților ce se desfășoară în timpul liber trebuie tratată ca o prioritate de către societate în momentul delimitării lor, doarece activitățile de timp liber ocupă un rol din ce în ce mai mare în viața de zi cu zi ca fiind de primă necesitate pentru dezvoltarea fizică, mentală și socială.
Următoarelepatru clasificăriale categoriilor de timp au în vedere atât viziuni generale asupra categoriilor de timp liber cât și viziuni mai specifice, cum ar fi cea a lui R. Havinghurst.
Prima clasificare este cea concepută de profesorul american Robert Havighurst și sunt reținute unsprezece categorii de petrecere a timpului liber, și anume:
participare în grupuri organizate;
participare în grupuri neorganizate;
călătorii de plăcere;
participare în activități sportive;
vizionarea de evenimente sportive (în direct, nu la televizor);
televiziune și telecomunicații;
pescuit și vânătoare;
grădinărit (flori, legume și plimbări la țară);
meșteșuguri (cusut, tâmplărie, bricolaj);
activități creative (lectură, muzică, artă);
vizite la prieteni și rude.
Această listă de activități grupează sub aceeași clasificare și activități care în mod obișnuit ar fi fost percepute ca activități izolate.
O altă clasificare, mai generală, realizată de N.N. Foote și L.S. Cottrell (1955), include cinci categorii ce gravitează în jurul noțiunii de joc/joacă:
joaca/jocul fizic având menirea de a explora și exersa facultățile și aptitudinile corpului (formare, funcționare, senzații);
meșteșugurile, care vin după joaca/jocul fizic;
visatul;
joaca/jocul intelectual, cunoașterea de dragul cercetării;
joaca/jocul artistic.
După cum se vede ideea de timp libereste centrată pe ideea de joacă/joc, atât în formă fizică (sporturi de echipă sau individuale) cât și intelectuală și artistică.
Max Kaplan reduce activitățile de timp liber la șase tipuri majore, puse în relație cu șase puncte centrale de interes, asa cum este exemplificat in tabelul 1.1.
Tabelul 1.1. Clasificarea activităților de timp liber
J. Dumazedier, Sociology of Leisure. Amsterdam: Elsevier Scientific Publishing Company,p 80 op. cit de Ramona Caramalău,Modele de consum cultural ale tinerilor,p. 13
În Romania, în 1996, Laureana Urse a realizat o clasificare empirică, stabilind trei tipuri de comportament de timp liber în funcție de activitățile efective desfășurate fără a lua în discuție preferințele sau gusturile. Astfel, s-a remarcat un comportament de divertisment, care era și cel mai popular, apoi un comportament cultural elevat și în fine un comportament centrat pe preocupări sportive.
Chiar dacă majoritatea analiștilor previzionează pe termen mediu și lung o creștere a timpului liber (sau, cel puțin a timpului în afara muncii) și în acest caz există păreri contrarii. Astfel, încă la sfârșitul deceniului VII și începutul deceniului VIII, J.K. Galbraith scria: „în ultimul sfert de secol durata medie a săptămânii de lucru în industrie a crescut ușor (40 ore în 1941 – 41 ore în 1965). Pe măsură ce veniturile lor cresc oamenii petrec mai mult timp la locul de muncă și solicită mai puțin timp liber. Ideea unei noi ere a timpului liber considerabil mărit este în realitate un subiect banal de conversație”.
Deciziile individului referitoare la numărul de ore de muncă pe care le efectuează în decursul unei perioade determinate (un an, o lună, o săptămână sau, chiar, în decursul unei zile) pot fi încadrate în problematica mai generală a opțiunii consumatorului și, deci, pot fi analizate în acest context, decizia finală fiind un compromis între dorința individului pentru mai mult timp liber și constrângerile financiare și sociale la care este supus.
În aceste condiții, notândcu T timpul total într-o perioadă determinată (24 ore / zi, 7 zile / săptămână sau orice altă exprimare compatibilă cu unitățile de măsură utilizate), M timpul de muncă și R timpul disponibil în afara oricărui proces generator de venituri directe imediate (timp liber, timp fiziologic de bază etc.), obținem relațiade balanță privind structura timpului total, pornind de la aceste elemente, de forma:
T = M + R
În consecință, creșterea salariului va genera o tendință de reducere a timpului disponibil în afara muncii și o creștere corespunzătoare a ofertei individuale de timp de muncă.
1.3 Dimensiunea timpului liber
Din punct de vedere istoric, evoluția timpului liber a fost influențată, în principal, de doi factori importanți și anume: durata medie a vieții și productivitatea muncii. Nu se include și timpul fiziologic de bază (repaus, somn etc.) deoarece acesta se menține cu o pondere relativ constantă în bugetul de timp. Tabelul 1.2. evidențiază evoluția timpului liber de-a lungulistoriei, și corelația dintre acesta și speranța medie de viață.
Tabelul 1.2. Structura bugetului de timp în anii 1800 , 1900 și 2000
după Coralia Angelescu, D. Jula, Timpul liber-condiționări și implicații economice, Ed. Economică, București, 1997, p.32
Durata medie a vieții s-a dublat în ultimii 200 de ani, de la 35-36 ani în jurul anului 1800, la circa 70-72 de ani în anul 2000. Productivitatea muncii, în deosebi în sectoarele primar (agricultură, silvicultură, industriile extractive) și secundar (industriile prelucrătoare și construcțiile), dar și în ramuri ale sectorului terțiar (transporturi) a crescut în cursul ultimilor 125 de ani cu un ritm mediu annual de circa 3-4%. Această creștere a productivității muncii în țările dezvoltate a avut ca efect o creștere a veniturilor disponibile și a puterii de cumpărare, iar între 30-50% din această productivitate a fost transformată în timp liber.
O dinamică interesantă a cunoscut, în decursul a două secole, timpul destinat transportului și deplasării. Viteza de deplasare a crescut și s-a îmbunătățit într-un mod simțitor infrastructura de transport. Dar o dată cu aceste evoluții s-a mărit și mobilitatea spațială a populației crescând astfel distanța pe care are loc deplasarea. Figura 1.1 are rolul de a evidenția, pe plan grafic, diferențele dintre secolul 19 și secolul 21 în ceea ce privește alocarea timpului de muncă, timpului liber, timpului destinat deplasării, timpul fiziologic de bază și timpul rezervat școlii și copilăriei.
Fig. 1.1. Repartiția bugetului de timp in anii 1800 si 2000
Coralia Angelescu, D. Jula, Timpul liber-condiționări și implicații economice, Ed. Economică, București,1997, p.32
Reducerea timpului de muncă între anii 1800-2000 a fost atât în valoareabsolută, de la 11 ani la 8 ani, cât și relativă ca pondere în totalul bugetului de timp, de la 31 % la 11 % , după cum se poate observă din fig. nr. 1.2. și fig.nr. 1.3.
Fig. 1.2Repartiția bugetului de timp în anul 1800
Coralia Angelescu, D. Jula, Timpul liber-condiționări și implicații economice, Ed. Economică, București, 1997, p.32
Fig. 1.3 Repartiția bugetului de timp în anul 2000
Coralia Angelescu, D. Jula, Timpul liber-condiționări și implicații economice, Ed. Economică, București, 1997, p.32
Doar timpul fiziologic de bază (somn, repaus etc.) se menține la același nivel (numai ca pondere în bugetul total de timp), în decurs de două secole , circa 43%. Acest fapt se explică prin natura activităților umane specifice secvenței respective de timp. În ultimele două secole, înțelegând timpul liber în sens larg, incluzând și durata inactivă ulterioară pensionării, această secvența a bugetului de timp a cunoscut o puternică creștere în dinamica sa. Evoluția menționată apare și mai evidentă în expresie fizică: de la circa 3 ani în 1800, timp liber cumulat în decursul vieții, timpul liber crește până la aproximativ 19 ani la sfârșitul secolului XX, fapt ce demonstrează o tendință clară de reducere a timpului de muncă și creștere a timpului liber pentru generațiile viitoare. În ceea ce privește o analiză prospectivă asupra timpului liber, J.Fourastie, în anul 1962, consideră că pentru un orizont de prognoză mai lung (pentru anul 2100), durata anuală a muncii va atinge nivelul de 1200 de ore față de 2000-2200 de ore în prezent, repartizate în 40 de săptămâni a câte 30 de ore de muncă, iar durata vieții active va fi de 30 de ani.
Cei mai mulți analiști previzionează pe termen mediu și lung o creștere a timpului liber sau cel puțin a timpului în afara muncii. Însă spre sfârșitul deceniului VII și începutul deceniului VIII a existat o altă părere a lui J.K. Galbraith care afirma că în ultimul sfert de secol durata medie a săptămânii de lucru în industrie a crescut ușor de la 40,6 ore în 1941 la 41 de ore în 1965. Asftel pe măsură ce veniturile cresc, oamenii petrec mai mult timp la locul de muncă și solicită mai puțin timp liber, fapt ce duce la profituri materiale semnificative pe termen scurt dar și la oboseală prelungită și stare de sănătate precară pe termen lung.
Cap. 2 TIMPUL LIBER IN SPAȚIUL ROMÂNESC
2.1. Cercetarea timpului liber/ instituții specializate
În 2011 Institutul Național de Statistică a realizat un studiu privind utilizarea timpului liber. Acest studiu s-a desfășurat pe o perioadă de 366 zile, între 5 septembrie 2011 și 4 septembrie 2012. Acest studiu s-a realizat pe baza „Ghidului pentru Armonizarea Anchetelor Europene privind Utilizarea Timpului" din anul 2008. Cercetarea statistică privind utilizarea timpului (TUS) se desfășoară la intervale mari de timp, de 10-12 ani.
Eșantionul a fost alcătuit din persoane în vârstă de 10 ani și peste, cu reședința în centrele de cercetare. Gospodăriile din care s-au extras persoanele intervievate au fost selectare aleator din toate județele țării, inclusiv București.
În ceea ce privește colectarea informațiilor, au fost folosite patru tipuri de chestionare: pentru gospodărie, pentru individ, jurnalul zilnic individual pentru adulți și copii, jurnalul individual săptămânal pentru adulți și copii. Pentru chestionarul gospodăriei și pentru chestionarul individual colectarea datelor a fost realizată pe bază de interviu, iar în jurnalele zilnice și săptămânale individuale s-au colectat date prin autoinregistrare de către subiecți.
Jurnalul zilnic individual pentru adulți și copii a fost completat de persoanele în vârstă de 10 ani și peste prezente în locuință, pentru două zile (lucrătoare și de odihnă) dintr-o săptămână, detaliind toate activitățile desfășurate în cadrul acelor zile în intervale din 10 în 10 minute. Conform recomandărilor EUROSTAT, pentru a ușura interpretarea datelor și a asigura o acuratețe sporită, în analiza rezultatelor a fost utilizată o grupară mai mică a activităților zilnice, rezultată din agregarea activităților. Analiza a fost realizată funcție de activitățile pricipale desfășurată de populația cuprinsă în eșantion, subiecții având libertatea de a desfășura și activități secundare, în paralel.
Conform datelor, au fost relevate următoarele concluzii:
În cursul săptămânii populația României de 10 ani și peste are mai puțin timp liber zilnic cu 2:11 ore față de zilele de odihnă (4:01 ore față de 6:12 ore în zilele de odihnă). Comparativ cu bărbații, femeile au mai puțin timp liber, zilnic, atât în zilele de odihnă, cât și în zilele lucrătoare (3:40 ore față de 4:23 ore în zilele lucrătoare, respectiv 5:41 ore față de 6:46 ore în zilele de odihnă).
Indiferent de perioada din săptămână (zi lucrătoare sau de odihnă), femeile acordă îngrijirii gospodăriei și familiei mai mult timp zilnic decât bărbații (în medie cu 2:19 ore), iar bărbații muncesc cu 1:03 ore mai mult decât femeile. Copiii de 10-14 ani utilizează zilnic calculatorul pentru petrecerea timpului liber, în medie, 40 de minute, iar tinerii între 15-24 ani o oră.
Activități desfășurate în zilele lucrătoare (luni – vineri)
În cursul săptămânii, pentru studiu, se alocă 4,7% din partea activă (exclusiv somn) a unei zile.
Copiii (de 10-14 ani) studiază zilnic, în medie, 5:06 ore, iar tinerii de 15-24 ani studiază zilnic 2:58 ore. În zilele lucrătoare populația de 15 ani și peste lucrează în medie 3:33 ore (reprezentând 23,1% din partea activă a zilei). Salariații lucrează zilnic în cursul săptămânii în medie 7:44 ore (8:01 ore bărbații, cu 38 de minute mai mult decât femeile). Patronii petrec la locul de muncă, în cursul săptămânii, 8:01 ore zilnic (8:05 ore bărbații, cu 17 minute mai mult decât femeile). În zilele lucrătoare persoanele de 65 de ani și peste se ocupă, zilnic, mai mult timp de îngrijirea gospodăriei și familiei (4:46 ore), față de persoanele mai tinere de 25-44 ani (3:12 ore) și de persoanelede 15-24 ani (1:50 ore) după cum se poate observa in figura 2.1.
Fig. 2.1 Structura parții active a unei zile lucratoare (fără somn)
http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/com_anuale/util_timpul/utilizarea_timpului_r13.pdf
Activități desfășurate în zilele de odihnă (sâmbătă și duminică)
În zilele de odihnă, populația de 15 ani și peste alocă 43,0% din partea activă (exclusiv somn), a zilei pentru activități de petrecere a timpului liber. Din cele 6:12 ore destinate petrecerii timpului liber, 2:40 ore sunt destinate urmăririi programelor de televiziune. Populația de 65 de ani și peste petrece, în zilele libere, 3:05 ore la televizor.
Timpul utilizat pentru îngrijirea gospodăriei și familiei, care reprezintă 22,2% din partea activă a unei zile de odihnă, este uniform distribuit pe grupe de vârstă pentru populația de 25 de ani și peste (3:40 ore la populația de 25-44 ani, 3:43 ore la populația de 45-64 ani și 3:16 ore la populația de 65 ani și peste). În zilele de odihnă, populația de 15 ani și peste lucrează în medie 48 de minute. Patronii lucrează în medie 2:19 ore, iar salariații 1:16 ore. În mediul rural, populația lucrează sâmbăta și duminica mai mult decât în mediul urban (1:02 ore în rural față de 36 minute în urban). Timpul acordat studiului zilnic, de copiii de 10-14 ani, în zilele de odihnă, este de 1:11 ore, iar tinerii de 15-24 ani studiază 38 de minute. Toate datele menționate anterior sunt reprezentate grafic în figura 2.2.
Fig. 2.2 Structura parții active a unei zile de odihna (fără somn)
http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/com_anuale/util_timpul/utilizarea_timpului_r13.pdf
Somnul reprezintă o activitate necesară căreia îi este alocată o parte importantă din timp (8:37 ore în zilele lucrătoare și cu 56 de minute mai mult în zilele de odihnă). Copiii (de 10-14 ani) dorm mai mult față de persoanele de 25-44 ani cu circa o oră și jumătate atât în zilele de odihnă, cât și în cele lucrătoare. De asemenea, persoanele în vârstă de 65 de ani și peste dorm mai mult, față de persoanele de 25-44 ani, cu circa jumătate de oră în zilele lucrătoare și cu circa o oră și jumătate în zilele de odihnă.
2.2. Modalițati de petrecere a timpului liber in spațiul românesc
Timpul liber este considerat ca fiind un concept tangențial cu cel de societate iar organizarea timpului liber va reflecta întotdeauna posibilitățile materiale și spirituale ale acelei societăți. Ca o observație generală dealungul istoriei, s-a constatat că cea mai mare parte a timpului liber este petrecută în locul de trai sau spații special amenajate pentru odihnă.
În România, Institutul Național de Statistică a făcut cercetări în legătură cu utilizarea timpului liber și au stabilit principalele ocupații de timp liber ale românilor ca fiind următoarele:
1. Vizionarea diverselor programe TV este opțiunea principală de petrecere a timpului liber în cadrul populației românești, oamenii considerând că această activitate le satisface atât nevoia de relaxare cât și nevoie de informare. Din totalul populației de peste 7 ani, 93% au declarat că vizionează programele TV iar 75% au această preocupare zilnică.
2. Lecturarea ziarelor și revistelor ocupă al 2-lea loc în ponderea activităților de timp liber, această preocupare înregistrând scăderi vizibile pe măsură ce tehnologia își face din ce în ce mai mult loc în viața socială românească iar din ce în ce mai multe persoane apelează la surse de informare alternative precum internetul.
3. Ascultarea programelor radio reprezintă a 3-a activitate de timp liber ca pondere, în acest caz România situându-se pe ultimele locuri în Europa în privința numărului de oameni care practică această activitate.
4. Lecturarea cărților este o preocupare ce a înregistrat o scădere drastică după 1989, scădere datorată în mare parte televiziunii. Această preocupare este practicată de doar 21% din populația de 10 ani și peste, procentaj în care sunt incluși și elevii care sunt obligați de circumstanțele școlare să lectureze cărți.
5. Internetul și computerul personal reprezintă atât preocupări pentru timpul liber cât și pentru timpul de muncă. În România,această modalitate de petrecere a timpului liber a apărut abia după 1990 așa că poate fi consideratăca având un anumit grad de noutate față de cele de pe primele locuri. Această preocupare este invocată deseori pentru scăderea interesului pentru lectură, împreună cu televiziunea.
6. Teatrul, cinematograful și concertele reprezintă activități de petrecere a timpului liber cu o pondere mai mică la români. De remarcat este faptul că s-a observat o creștere a numărului de oameni care merg la concerte și festivaluri de muzică, creștere bazată pe numărul tot mai mare de artiști de renume mondial care vin în România începând cu prima parte a anilor 2000, aceștia atrăgând spectatori de toate vârstele. De asemenea, se constantă o scădere drastică în numărul de persoane care frecventează spectacolele de teatru, motivele pentru această scădere fiind adesea puse pe seamaprogramelor de televiziune.
Un alt sondaj realizat de Institutul Național de Statistică oferă date despre cum își petrec românii seara. Astfel s-au obținut următoarele răspunsuri spontane:
1. se uită la televizor 34%;
2. stau acasă cu familia 32%;
3. se întâlnesc/se distrează cu prietenii 10%;
4. se odihnesc 3%;
5. citesc 2%;
6. alte modalități de petrecere a timpului liber 18%.
Fig. 2.3 Ponderea activitatilor de timp liber in Romania
http://www.revistacalitateavietii.ro/2002/CV-1-4-2002.pdf
Alte modalități de petrecere a timpului liber la români
Preocupările religioase sunt adesea considerate ca activități de timp liber și relaxare la români, în special în zonele rurale. De menționat în acest caz este faptul că preocupările religioase sunt preocupări spirituale care se exprimă în timp liber doar prin anumite activități precum frecventatul bisericii. De asemenea, timpul liber este generat și de sărbătorile religioase cu ocazia cărora se oferă zile libere angajaților. După 1990 s-a remarcat o tendință de creștere a ratei de frecventare a bisericii în cadrul populației de peste 18 ani.
Excursiile de la sfârșitul saptmânii și călătoriile pe perioade mai lungi sunt impactate de nivelul detrai general scăzut în cadrul populației din România. S-au format douăsegmente mari de populație, primul având posibilități financiare pentru a efectua călătoriile de sfârșit de săptămână însă care nu prezintă interes pentru acestea, preferând călătoriile de lungă durată chiar în afara țării, iar al doilea segment care prezintă posibilități financiare doar pentru acele excursii de sfârșit de săptămână, neavând resursele necesare unor călătorii mai lungi. Cei din primul segment se remarcă prin posibilități financiare peste medie, case de vacanță în zone extraurbane, unde își pot petrece timpul practicând activități de timp liber specifice precum ski-ul la munte.
Laureana Urse, în lucrarea sa „Preocupările de timp liber ale românilor în comparații internaționale” afirmă: „ceea ce este caracteristic pentru români, comparativ cu locuitorii celorlalte țări din UE este conținutul timpului liber mai sărac în preocupări și activități. Situația este valabilă atât pentru preocupările de informare cât și pentru preocupările culturale și distractive.”
Principalele cauze sunt:
standard de viață scăzut care influențează petrecerea timpului liber atât direct cât și indirect, direct prin reducerea accesului la preocupări și servicii specifice, indirect prin facilitarea unei stări spirituale demoralizate, care împiedeca dorința de a fructifica timpul liber;
mentalități, obiceiuri, cutume, valori, tradiții care au determinat dealungul timpului atât privarea de activități de timp liber cât și crearea unora specifice anumitor culturi sau grupuri;
posibilități reale limitate de săvârșire a unor activități specifice de timp liber care din punct de vedere al ofertei trebuie avut în vedere faptul că mai mult de jumătate din populația țării trăieșteîn mediul rural unde posibilitățile de a petrece timpul liber sunt reduse față de mediul urban, fapt valabil și pentru locuitorii orașelor mici din țară.
2.3. Realitate și trenduri în timpul liber la români
În 2012 a fost publicat un studiu realizat de către eResearch sub egida Smark, intitulat „Timpul liber la români. Preferințe, așteptări, consum”. Acest studiu a fost realizat pentru a clarifica perspectiva consumatorilor asupra brandurilor în timpul liber, când aceștia sunt cei mai receptivi la mesajele transmise. Studiul s-a bazat pe un eșantion de persoane între 18-45 de ani din mediul urban, cu acces la internet deoarece a fost realizată online. Componenta calitativă a studiului a avut la bază monitorizarea pe Facebook și diverse bloguri, pentru a identifica principalele tipologii de persoane din perspectiva petrecerii timpului liber. Scopul studiului este următorul: „Studiul și-a propus să creioneze o hartă a modului în care românii își petrec timpul liber”
„Acest studiu și-a propus să creioneze o hartă a modului în care românii își petrec timpul liber, din dorința de a identifica cele mai exploatate, respectiv neexplorate zone de asociere și comunicare de către branduri și de a le oferi acestora idei pentru platforme de activare eficiente. Ideea proiectului a venit de la observarea unui trend de aglomerare a „pieței” de evenimente și a opțiunilor de petrecere a timpului liber, pe de o parte, respectiv a implicării din ce în ce mai mari a brandurilor în viața socială a oamenilor”
Studiul oferă informații în legătură cu raportarea românilor la timpul liber, modul de petrecere al acestuia și dorințele lor de îmbunătățire a activităților întreprinse, bugete alocate pentru aceste activități, gradul de satisfacție în legătură cu oferta de activități disponibilă în orașul lor, interacțiunile acestora cu brandurile și dacă aceștia consideră aceste acțiuni ca fiind memorabile.
Etapa calitativă a acestui studiu a fost reprezentată de identificarea principalelor tipologii de persoane în funcție de modul acestora de raportare vis-a-vis de petrecerea timpului liber și exemplificarea acestor activități. Etapa cantitativă a fost bazată pe definirea și cuantificarea timpului liber în general cât și definirea timpului liber în interacțiunea cu brandurile
Cele mai relevante concluzii pentru lucrarea de față, extrase din raport sunt:
Timpul liber la românii între 18-45 de ani este dispus astfel: 4 ore/zi într-o zi lucrătoare și 9 ore/zi în weekend.
În medie, pe lună, românii aloca un buget de 350 RON pentru activitățile destinate petrecerii timpului liber, deși suma pare mică aceasta reprezintă însă 22% din venitul mediu lunar.
Din punctul de vedere a vieții sociale, românii arată un trend spre a prefera compania familiei atât în zilele lucrătoare cât și în weekend, în detrimentul prietenilor.
Se observă o predilecție spre activități sedentare și o lipsă de organizare a timpului liber, 80% dintre români preferând să-și petreacă timpul liber în casă în zilele lucrătoare, iar în weekend se observă că o mare majoritate, mai precis 76%, dintre români preferă să-și petreacă timpul liber în afară locuinței.
Așteptările românilor în legătură cu brandurile sunt direcționate către o preferința ca acestea să fie prezente în activități comune pe care aceștia le întreprind, dar în același timp prezintă o dorință că brandurile să îi scoată din cotidian, prin diferite evenimente precum organizarea și facilitarea accesului la evenimente culturale și sportive, organizarea petrecerilor sponsorizate de brand, și alte activități care nu fac parte din rutina zilnică.
„Bătălia pe minutele de atenție din mintea consumatorului este mai ascuțită decât oricând. Evident asta are foarte multă legătură cu modul în care își distribuie consumatorul atenția în timpul liber, adică atunci când este disponibil, accesibil brandurilor și acțiunilor de marketing. Am abordat această temă printr-o metodologie hibrid care ne-a permis să înțelegem în detaliu cum definesc românii timpul liber și cum și-ar dori să fie întâmpinat de branduri pentru a-și petrece timpul liber împreună.”
Cap. 3 PARTICULARITĂȚI ÎN CERCETAREA OFERTEI DE BUNURI DESTINATE PETRECERII TIMPULUI LIBER
Generalități privind cercetări comerciale
Următoarea definiție prinde foarte bine esența cercetării comerciale:
„Cercetarea științifică reprezintă undemers de studiere și analiză a fenomenelor și proceselor din economie, de conturare a căilor, de sporire a eficienței economice, de previziune și programare a acțiunilor, de organizare și conducere a proceselor economice.”
Caracterul specific al cercetării științifice derulate în domeniul comerțului impune clasificarea cercetărilor în trei tipuri, după cum urmează: fundamentale, aplicative și de dezvoltare, Între aceste trei tipuri există mari interdependențe, de exemplu cercetarea aplicativă este puternic condiționată de cea fundamentală, iar cea fundamentală nu se poate realiza fără abordări realiste ale diferitelor domenii de activitate.
În domeniul cercetării comerciale, teoria științifică îndeplinește patrufuncții de bază: explicativă, predictivă, rezumativă și practică. Conținutul acestor funcții variază de la explicarea fenomenelor și proceselor cercetate și a relațiilor prezente între ele până la verificarea practică a rezultatelor obținute și elaborarea de soluții și proceduri pentru îmbunătățirea activității comerciale.
Implicarea funcțională a cercetării științifice în comerț se referă la perfecționarea comerțului, restructurarea activității de comerț, asigurarea cadrului normativ și legislativ specific diferitelor sectoare de comerț, asigurarea protecției consumatorilor, facilitarea reformei instituționale. Implicarea operațională a cercetărilor comerciale se regăsește în rezolvarea diferitelor probleme întâmpinate de întreprinderi prin efectuarea studiilor, analize de diagnosticare, predicții, și elaborarea studiilor de fezabilitate.
Aplicarea rezultatelor obținute în urma cercetărilor științifice și integritatea rezultatelor necesită o colaborare strânsă între institutele și firmele de cercetare, firmele comerciale și departamentele de comerț responsabile cu realizarea politicii macrocomerciale. Cercetarea se poate desfășura atât într-un cadru instituțional public cât și privat în funcție de politicile macroeconomice în vigoare și de nevoile firmelor.
Cadrul privat al cercetării științifice în comerț este reprezentat de firme și societăți particulare specializate pe activitatea de cercetare, organizații non-guvernamentale de cercetare și asociații științifice private.
Delimitarea exactă a locului ocupat de comerț în cadrul pieței precum și necesitatea definirii domeniilor de preocupări în legătură directă cu modernizarea managerială a firmelor de comerț au condus la o abordare tipologică a cercetării științifice în comerț dar și a structurii acesteia.
Astfel, cercetarea științifică desfășurată în comerț se împarte în următoarele domenii:
Cercetări și studii manageriale;
Studii de piață;
Analize conjuncturale;
Contextul concurențial contemporan determină mutații în activitatea de comerț pe plan mondial, acesta fiind obligat să evolueze constant și să se adapteze tendințelor prezente pe piață. Activitatea comercială se desfășoară din ce în ce mai mult într-un univers informațional ce are un caracter permanent schimbător. Analiza aceste informații relevă situația concretă a mediului de afaceri în care se desfășoară activitatea comercială și ajută la identificarea noilor oportunități dar și la previzionarea tendințelor. Apariția internetului și accesul liber la acesta (cel puțin în majoritatea statelor) a facilitat comunicarea între oameni, dar și comunicarea între companii și oameni, acestea având capacitatea oferirii unor produse și servicii personalizate și individualizate în funcție de cerințele directe ale consumatorilor.
Cercetarea științifică este definită cao activitate creatoare, menită săgenereze și să fundamenteze constant noi cunoștințe despre natură, om, cultură și utilizarea acestor cunoștințe în scopul unor aplicații practice care vor servi la îmbunătățirea condiției de viață sau la generarea unei utilități specifice.
Cercetarea, atât în teoria cât și în practica economică este împărțită în trei categorii:
Cercetare științifică fundamentală;
Cercetare științifică aplicativă;
Cercetare și dezvoltare.
Cercetarea științifică fundamentalăeste o activitate fie teoretică,fie experimentală fundamentală, pentru care scopul principal este descoperirea și acumularea de noi cunoștințe despre fenomene observabile, fără a avea însă o viziune clară despre folosirea cunoștințelor în aplicații specifice. Descifrarea legilor naturii, ale gândirii și societății, împreună cu asigurarea noilor viziuni în ceea ce privește progresul tehnologic, cultural, social și economic, sunt principalele scopuri urmărite de cercetarea științifică fundamentală. Exemple de cercetare științifică fundamentală în econonomie sunt următoarele: studiul resurselor planetare, protecția mediului etc.
Domenii în cercetarea științifică fundamentală:
Creșterea economică;
Modelarea;
Structuri economico-sociale instituționale și decizionale;
Analiza proceselor economice;
Politici economice;
Sectorul public;
Relații economice internaționale;
Cercetări multidisciplinare și interdisciplinare.
Cercetarea științifică aplicativă reprezintă o activitate de investigare a fenomenelor cu scopul acumulării de noi cunoștințe, dar în principal orientată spre un obiectiv practic și specific. Cunoștințele obținute în urma cercetării științifice fundamentale sunt folosite împreună cu acele cunoștințe empirice acumulate prin practică pentru a se elabora tehnici și tehnologii noi, folosite în utilaje și mașinării, știință economică, studiul pieței, organizarea întreprinderii,etc.
Cercetarea și dezvoltarea constituie o activitate sistematică în care sunt folosite cunoștințe acumulate în urma cercetării fundamentale dar și a celei aplicative, precum și cunoștințe obținute din experiență și practică, pentru a introduce pe piață noi produse, materiale, a introduce și implementa noi procedee și sisteme de management sau a îmbunătăți substanțialproduse și servicii deja existente.
Așadar cercetarea și dezvoltareaau în vedere elaborarea unor aplicații și soluții de principiu pentru elaborarea de prototipuri experimentale și produse, echipamente și utilaje destinate unor noi procese tehnologice. Se pot observa două etape distincte în procesul de cercetare și dezvoltare:
Proiectare mentală a unei activități
Execuția proiectelor prin mijloace specifice
Cercetarea comercială are un rol primordial în stabilirea situației la un moment dat a unei companii și în elaborarea strategiilor pe termen lung sau scurt pentru o mai bună funcționare a proceselor și o dezvoltare durabilă ce generează profit. Gradul de complexitate în continuă creștere a produselor și serviciilor îngreunează sarcina comerciantului, acesta fiind obligat să dobândească anumite competențe pentru a gestiona corect produsele, competențe ce servesc la analiza nevoilor pieței și la constituirea eficientă și realistă a ofertei. Tot gradul de complexitate sporit al produselor determină asumarea unui nou tip de cunoștințe în legătură cu produsele, cunoștințe dobândite în urma dezvoltării programelor de cercetare în domeniu și implementarea rezultatelor cercetării. Programele de cercetare sunt indispensabile evoluției activității comerciale și din acest motiv trebuiesc desfășurate cu regularitate.
Ca urmare a creșterii costului cercetării și dezvoltării există o tendință de a se forma legături strânse de colaborare între toți actorii economici de pe piață și formarea de specializări pe contingente de știință omogene, reducând astfel din costuri și fiind în pas cu dinamismul modificării tehnologiei produselor. Această specializare pe contingente de știință are drept motiv necesitatea concentrării mijloacelor (financiare, științifice etc.) asupra unei ținte limitate sau a unor domenii restrânse pentru menținerea în top pe un domeniu specific și a creșterii gradului de autonomie. De remarcat este tendința de fragmentare a științei în discipline interactive și conexe.
Tehnici și instrumente specifice cercetării
În ceea ce privește structura metodologiei de cercetare, aceasta are un caracter normativ și este formată din principii teoretice, tehnici și metode de obținere a informației, tehnici și metode de tratatare și clasificare a datelor, procedee de analiză și generalizare bazate pe logică și componență cu rolul de punere în aplicare a acestor principii.
Filozofii Charles West Churchman și Ian I. Mitroff au realizat următoarea clasificare a sistemelor metodologice clasice:
Sistemul formal deductiv, conceput de Gottfried Wilhelm von Leibniz, bazat pe principii logice. Această metodă se bazează pe construcții logice și matematice și explorarea conceptelor teoretice obținute prin reflexii asupra unui subiect.
Sistemul consensual-inductiv, elaborat de John Locke și realizându-se prin selecția opiniilor specialiștilor dintr-un anumit domeniu cu privire la o problemă dată pentru realizarea și formalizarea unui cadru necesar generării de date și informații.
Sistemul reprezentării sintetice, aparținând lui Immanuel Kant, potrivit căruia se vor construi și opera două modele alternative concurente iar cel mai potrivit dintre acestea ar trebui ales.
Modelul dialectic-conflictual, elaborat de Georg Wilhelm Friedrich Hegel și bazat pe dezbateri efectuate cu scopul lămuririi caracteristicilor și natura unei anumite probleme.
Modelul pragmatic interdisciplinar, dezvoltat de Charles Churchman în colaborare cu Edgar Singer. Potrivit acestui model se vor utiliza construcții sintetice cu caracter interdisciplinar pentru a se ajunge la clarificarea unei probleme.
Strategiile de cercetare se pot clasifica după cum urmează:
a) calitative sau cantitative;
b) longitudinale sau transversale;
c) comparativă sau necomparativă;
d) experimentală și neexperimentală;
e) interacționale sau noninteracționale;
f) studiu de caz sau pentru fenomene de masă.
Majoritatea strategiilor de cercetare urmează următoarele etape, fiecare etapă având acțiuni specifice care trebuiesc derulate:
Identificarea și culegerea datelor: aici se for folosi metode, instrumente și tehnici specifice de investigare și observare;
Analiza și prelucrarea: aici intră procesele de analiză logică și interpretare preliminară efectuate cu ajutorul metodelor și instrumentelor de interpretare specifice;
Formarea ipotezelor: ipotezele formate au un caracter provizoriu și se pot elabora cu ajutorul procedeelor de construcție a enunțurilor și a soluțiilor.
Verificarea ipotezelor prin construcția și testarea unui model: tehinicile cantitative și calitative împreună cu principiile formale și logice de construcție a modelelor intră în alcătuirea acestei etape.
Concluzia cercetării realizată prin procedee de generalizare și construcție teoretică.
Primul pas în orice activitate de cercetare științifică este reprezentat de ipoteză. Ipoteza cunoaște urmatoarea definiție: “Presupunere, enunțată pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la anumite (legături între) fenomene care nu pot fi observate direct sau cu privire la esența fenomenelor, la cauza sau la mecanismul intern care le produce; presupunere cu caracter provizoriu, formulată pe baza datelor experimentale existente la un moment dat sau pe baza intuiției, impresiei etc. .”
Ipotezele se construiesc pe baza următoarelor procedee:
concordanței: explicarea în funcție de cauze a unui fenomen;
diferenței: identificarea cauzei apariției unei probleme în funcție de un set de cauze deja cunoscut;
procedeu mixt obținut din îmbinarea procedeului concordanței cu cel al diferenței;
al reziduurilor: punctul de plecare pentru acest procedeu este o lege deja cunoscută și se face prin apelarea simultană la deducție și inducție;
variațiilor concomitente: se presupune că problema analizată este rezultatul unei combinații de factori iar dacă problema este variabilă față de unul din factori dar nu și față de ceilalți, atunci cauza este factorul inițial;
analogiei: pe baza concordanței dintre două sau mai multe fenomene se poate concluziona că există asemănări de conținut și proprietați interne între acestea.
În cercetarea științifică se utilizează procedee pentru a ajunge ajunge la concluzii și a formula legi pe baza datelor și situațiilor analizate, procedeele folosite sunt inducția și deducția.
Inducțiaeste definită ca fiind: „Formă fundamentală de raționament, care realizează trecerea de la particular la general.” În cercetare, această trecere se realizează prin abstractizare științifică și construcție de modele pentru a elabora legi.
Concluziile inducției au un caracter relativ datorat numărului mare de premise pe baza cărora se operează și faptului că informațiile disponibile nu acoperă integral subiectul analizat.
Inducția cunoaște două forme:
Completă: realizată prin intermediul tehnicilor de interpolare și extrapolare. Această formă de inducție se bazează pe generalizarea unei propoziții pe baza unui număr limitat de cazuri.
Incompletă: realizată prin asocierea unei anumite proprietăți atent selectate pentru toate elementele individuale ale unei colectivități și extinzând această proprietate pentru toate elementele care constituie o anumită clasă.
Deducția are următoarea definiție: „Formă de raționament prin care, pornindu-se de la idei generale, se ajunge la concluzii particulare”.
Condițiile necesare realizării deducției sunt următoarele: premisele folosite să fie suficiente cantitativ și calitativ pentru a asigura elaborarea unei concluzii; concluzia va avea valoarea de adevăr furnizată de valoarea premiselor; impunerea concluziilor se face prin acceptarea premiselor; gradul de certitudine al acceptării premiselor impune acceptarea sau neacceptarea concluziilor.
Pentru a se obține inferențe bazate pe deducție este necesară respectarea următoarelor condiții: independența, completitudinea, identitatea, substitibilitatea, noncontradicția, reciprocitatea deducției.
Procedeele folosite pentru realizarea deducției sunt următoarele:
Axiomatizarea: constă în stabilirea unor axiome pe baza cărora pot fi deduse celelalte anunțuri ale teoriei. Axiomatizarea urmează următoarele reguli: substituirea, prestabilirea implicațiilor și detașarea.
Formalizarea: se realizează prin recurgerea la simboluri și reguli pentru a realiza operațiuni logice cuprinse în enunț, simbolurile având semnificații prestabilite și neinterpretabile în alte moduri.
Modelarea: constă în construirea și utilizarea schemelor sintetice și simplificatoare pentru demonstrarea enunțurilor. Un model este constituit din elemente, condiții și relații.
Fenomenul economic este deosebit de greu de măsurat datorită complexității sale și a faptului că se manifestă pe trei niveluri:
Macroeconomic;
Mezoeconomic;
Microeconomic.
Orice fenomen economic este exprimat în anumite unități de măsură; pentru a facilita obținerea și redarea unor rezultate concrete, aceste unități de măsură sunt:
Unități naturale: suprafața, lungime, volum, greutate etc;
Unități natural convenționale: sunt folosite etaloane de măsură pentru o anumită activitate;
Unități de timp de muncă: ora;
Unități valorice: bani, unități monetare, nivelul prețurilor.
Pe baza unităților de măsură amintite anterior, orice fenomen economic se poate analiza la orice nivel (macro, micro sau mezo economic).
Economia are atât un caracter static cât și unul dinamic, și măsurarea fenomenului economic trebuie efectuată atât static dar mai ales dinamic, analiza dinamică fiind deosebit de greu de realizat. Măsurarea statică evaluează și examinează un fenomen economic la un moment dat și se face abstracție de latura dinamică a fenomenului, ignorând astfel evoluția și dinamica fenomenului analizat. Prin măsurarea dinamică a fenomenelor economice se realizează evaluarea acestora în evoluția lor temporală. Se evidențiază variațiile în timp iar analiza se face atât pe bază datelor din trecut cât și pe baza previziunilor pentru viitor.
Deși eficienți din punct de vedere matematic și statistic, majoritatea indicatorilor conduc la subevaluarea sau supraevaluarea unor fenomene economice, astfel au apărut tehnici suplimentare de analiză cum ar fi cele de scalare și cele de vizualizare.
Tehnicile de scalare includ scala nominală, scala ordinală și scala interval. Scala nominală perminte o clasificare pe grupe în raport cu o proprietate studiată, însă fără ierarhizare. Scala ordinală permite ierarhizarea după un criteriu stabilit de către persoanele care realizează cercetarea. Scala interval permite atât constituirea unei ierarhii ale elementelor analizate cât și măsurarea distanțelor dintre intervale.
Tehnicile de vizualizare au rolul de a reda evoluția sau structura unui fenomen studiat prin reprezentări grafice sugestive și mai ușor de înțeles decât datele unui tabel. Pe lângă grafice sunt utilizate și scheme precum și tehnici de filmare și înregistrare video la un loc cu redarea audio.
Măsurarea statistico-matematică folosește indicatori exprimați și în alte unități de măsură decât cele tradiționale, cum ar fi: mărimi medii, indici, mărimi relative, coeficienți de elasticitate, coeficienți de variație etc. Cu ajutorul acestor indicatori se pun în evidență caracteristici care au legătură cu esența fenomenului economic cercetat cum ar fi tendințe și ritmuri, dinamica fenomenului, relații de interdependență etc.
Cea mai importantă dimensiune a măsurării economice este însă cea privind măsurarea calitativă și cantitativă deoarece rezultatele cercetării depind în cea mai mare măsură de formularea și verificarea ipotezelor într-o manieră cât mai corectă și lipsită de greșeli.
Procedeele de măsurare calitativă se bazează pe abstracție științifică realizată prin intermediul deducției și inducției, și se referă la:
Evidențierea realatiilor dintre fiecare element al unui produs sau proces cu procesul însuși și cu celelalte elemente.
Evidențierea relațiilor dintre factorii interni ai unui fenomen și cei din mediul extern al acestuia cu alte fenomene.
Descoperirea factorilor și elementelor din care este alcătuit un proces.
Construirea modelelor economice pentru reprezentarea și explicarea fenomenelor.
Filosoful britanic John Stuart Mill a elaborat o serie de procedee de analiză calitativă folosită și în prezent, acestea sunt:
Procedeul concordanței: se bazează pe relația cauză-efect, dacă în toate cazurile există o componentă sau însușire care se repetă (constantă), atunci ea va constitui cauza fenomenului cercetat;
Procedeul diferenței: se realizează prin compararea a două situații cauzale, una în care o cauză posibilă apare, alta în care nu apare. Dacă două situații sau fenomene diferă printr-un singur factor, atunci se poate consideră că acel factor este cauza;
Procedeul combinat: dacă mai multe situații cauzale includ fiecare un factor pe care alte situații cauzale nu îl includ, se concluzionează că factorul ce deosebește cele două grupuri este cauza fenomenului;
Procedeul variațiilor concomitente: se aplică atunci când un factor sau o împrejurare variază odată cu fenomenul cercetat, dacă se ajunge la concluzia că acel fenomen variază în același fel cu factorul, sau fenomenul variază ca rezultat al variației factorului, atunci acel factor este considerat cauza;
Procedeul soldului: dacă cel puțin o parte a fenomenului cercetat este cauzată de factori și împrejurări cunoscute, acestea se vor scădea pentru a se afla factorul necunoscut, acesta din urmă fiind cel mai probabil cauza;
Procedeul interferenței prin analogie: se utilizează atunci când două sau mai multe fenomene cercetate au unele caracteristici similare sau identice, astfel se poate presupune că acele fenomene au și alte caracteristici comune în componența lor.
Alte procedee de analiză calitativă includ:
Procedeul descompunerii rezultatelor: este importantă din punct de vedere al timpului de formare a rezultatelor (se evidențiază abaterile), din punct de vedere al diviziunii locului de formarea rezultatelor, și din cauza diviziunii pe unități componente ale rezultatelor;
Procedeul de grupare: constă în separarea unei comunități cercetate în grupe omogene (din punct de vedere calitativ) de unități, specifică variației uneia sau a mai multor caracteristici comune tuturor unităților (caracteristici de grupare). Alegerea acestei caracteristici se realizează în funcție de scopul cercetării;
Procedeul comparației: se realizează pe baza unui criteriu de comparație (ex: standarde, perioade precedente, firme de profil, țări, regiuni etc.). Comparațiile se pot realiza în spațiu, timp sau mixt. Condiția necesară realizării unei comparații corecte este asigurarea compatibilității datelor, conținutul acestora să fie omogen iar unitatea de măsură să fie adecvată situației și unică.
Măsurarea cantitativă prezintă metode ce se aleg în funcție de obiectivul cercetării și de natura relațiilor prezente atât între factorii prezenți cât și între factori și fenomenul studiat. Relațiile prezente între variabile sunt fie de tip determinist fie de tip stochastic.
Relațiile de tip determinist evidențiază dependența unui fenomen de un alt fenomen, astfel că unei variații a unui factor prezent într-un fenomen determinant îi va corespunde o anumită valoare în fenomenul dependent.
Relațiile de tip stochastic se caracterizează prin faptul că fiecărei valori prezente în factorul determinant îi sunt atribuite o serie de valori probabile ale factorului dependent, aceste valori fiind cuprinse într-un interval de minim-maxim.
Scopul principal al măsurării economice cantitative este separarea influenței fiecărui factor al unui fenomen, iar pentru a se realiza această separare se utilizează următoarele patru metodele: balanțiera, corelației, substituirilor în lanț și cercetării operaționale.
Metoda balanțiera este în esență o metodă de delimitare a influenței factorilor utilizată în momentul în care între factorii fenomenului studiat există relații de sumă și diferență.
Metoda corelației este o metodă folosită pentru studierea relațiilor de tip stochastic dintre un fenomen economic cercetat și factorii săi dar și relațiile dintre factorii săi. Metoda corelației cuprinde următoarele etape:
Determinarea relației de cauzalitate dintre un fenomen cercetat și factorii acestuia;
Alegerea factorilor cauză, aceștia fiind cei mai relevanți cercetării;
Alegerea ecuației de regresie adecvate.
Metoda substituirilor în lanț se aplică pentru relațiile de tip determinist și constă în variația succesivă a fiecărui factor în timp ce ceilalți rămân constanți. Pentru aceasta sunt folosite trei principii: așezarea factorilor în ordinea condiționării lor conform conținutului, substituirea se realizează în mod succesiv, orice factor substituit va rămâne substituit fără a reveni la forma inițială.
Cercetările operaționale sunt în esență o serie de metode și procedee matematice cu aplicabilitate în studiul fenomenelor aleatoare și relațiilor stochastice. Cercetările operaționale se caracterizează prin studiul amsamblurilor organizate care acționează sub influența unei varietăți mari de factori de diferite tipuri (economici, sociali, politici etc.), prin utilizarea metodelor științifice specifice pentru evidențierea legăturilor de interdependență dintre factorii unui fenomen și prin folosirea informației pentru a raționaliza deciziile. Metodele și tehnicile principale folosite în cercetările operaționale sunt metodele probabilistice (teoria jocurilor, metoda Pert etc.), metode deterministe (programare dinamică, programare lineară etc.) și metode simulatoare (metoda Monte Carlo).
Prelucrarea și interpretarea informației
Atât fundamentarea concluziilor cât și verificarea ipotezelor reprezintă suma eforturilor depuse în prealabil în procesul de cercetare. Verificarea ipotezei se realizează prin confruntarea rezultatelor teoretice cu faptele empirice observate de-a lungul cercetării. În momentul în care faptele empirice se dovedesc compatibile cu teoria exemplificată în ipoteză, se poate afirma că ipoteza este, cel puțin provizoriu, acceptată. În cazul în care ipoteza este infirmată, aceasta se respinge și se va relua procesul de cercetare pe baza unei noi ipoteze sau a unei ipoteze modificate. Pentru a verifica cu exactitate validitatea ipotezelor și concluziilor se utilizează o serie de tehnici, metode și intrumente, printre care:
Experimentul
Reprezintă principalul procedeu de verificare a ipotezelor și fundamentare a concluziilor stiințifice, și se remarcă prin varietatea și acuratețea metodelor și posibilităților de calcul, tehnicile de modelare a fenomenelor economice și diversificarea puternică.
Experimentele pot fi:
naturale (într-o situație reală, la nivel de zonă teritorială sau chiar nivel național) sau artificiale (create de cercetător);
de teren (pot fi pasive sau active) și de laborator (permit izolarea variabilelor și un bun control asupra procedurilor de experimentare).
Indiferent de formă, experimentele reprezintă o formă de intervenție controlată, în condiții reale sau impuse de cercetător, prin care se măsoară efectele unor variabile independente asupra variabilelor dependente iar factorii independenți sunt atent controlați și ținuți sub control.
Etapa cea mai importantă a oricărui experiment este reprezentată de măsurarea variabilei dependente atât înainte cât și după introducerea variabilelor independente pentru a observa ulterior modificările apărute. Dacă variabilele care necesită izolare nu se pot controla, se poate apela la un control statistic prin selectarea aleatorie a diferitelor unități de observare iar în final se poate estima efectul erorii experimentale separat de efectul indus de variabilele explicative asupra experimentului.
Dacă în cadrul variabilelor exterioare experimentului apar în mod neașteptat variabile care se interferează dar care sunt imposibil de izolat, datoria conducătorului experimentului este de a găsi soluții fie de control, fie statistice pentru a anula, sau cel puțin diminua, efectul acestor variabile, efect care este deseori nemăsurabil.
Problema principală a experimentului în științele economice este reprezentată de combinarea efectelor acțiunii diferiților agenți ce acționează în cadrul experimentului și dificultatea separării acestora, astfel rezultatele fiind direct dependente de acțiunile combinate ale agenților.
Pentru a contracara aceste probleme, cercetătorii au elaborat două metode:
Compararea a două situații similare în care o caracteristică bine determinată este prezentă la una din cele două situații;
Compararea a două situații diferite care au doar o singură caracteristică similară.
Se remarcă anumite deosebiri între experimentele realizate în laborator și cele realizate pe teren. În timp ce experimentele conduse în laborator nu necesită crearea unor condiții care să simuleze condițiile de desfășurare a fenomenului real și se verifică o ipoteză abstractă de care se va ține seamă în desfășurarea și elaborarea concluziilor experimentelor de teren, realizarea unui experiment de teren implică o pregătire mult mai detaliată și riguroasă pentru a evita interpretarea greșită a rezultatelor sau desfășurarea într-un mod greșit a întregului experiment.
Etapele conducerii unui experiment de teren sunt următoarele:
Stabilirea cu exactitate a obiectivelor;
Stabilirea bazelor teoretice pentru experiment prin delimitarea precisă a factorilor aleși ca ipoteze de factorii care se cer izolați și ținuți constanți;
Stabilirea unui program amănunțit pentru experiment;
Pregătirea unei baze de date informaționale și de prelucrare a datelor rezultate din experiment;
Pregătirea experimentului pentru a fi desfășurat atât în unitățile stabilite pentru acesta cât și în unitățile de control;
Selecționarea și pregătirea personalului ce va conduce experimentul;
Analiza datelor rezultate din experiment și compararea acestora cu rezultatele obținute din unitățile de control prevăzute pentru experiment;
Organizarea experimentului în mai multe reprize, simultane sau succesive, în funcție de dorința conducătorilor experimentului;
Înainte de valorificarea rezultatelor experimentului în practică, acesteatrebuie însoțite de metodologia aferentă organizării și desfășurării experimentului
Simularea
Simularea este considerată o formă specifică a experimentului folosită cu succes în teoria și practica economică. Tehnica de simulare presupune elaborarea unor modele de fenomene economice analoage cu scopul aplicării experimentului pe acestea în locul fenomenului economic real, astfel reducând costurile și riscurile aferente experimentării pe fenomene reale. Cu ajutorul simulării sunt generate și interpretate date esențiale despre:
starea sistemului studiat
modul de funcționarea sistemului studiat
modul de comportare a fenomenului economic studiat
interdependențele dintre diferite componente ale sistemelor economice studiate
indentificarea unor caracteristici comune între două sau mai multe fenomene studiate
Datorită folosirii tehnicilor riguroase împreună cu tehnici empirice de analiză, simularea capătă caracteristicile unui experiment dirijat. Câteva obiective de bază ale cercetării științifice ce pot fi realizate prin simulare sunt:
Verificarea ipotezelor
Determinarea comportamentului unui model în raport cu variația unor factori
Stabilirea nivelurilor variabilelor ce vor fi controlate
Determinarea parametrilor
Determinarea legăturilor dintre variabile
Testarea diferitelor moduri de a acționa practic asupra sistemului studiat
Odată cu apariția și evoluția tehnicii electronice de calcul performante, cercetarea științifică bazată pe simulare a cunoscut o extindere masivă în cercetarea fundamentală, cercetarea aplicativă, previziune, prognoză, strategii de management, strategii de decizie.
Scenariul
Scenariul reprezintă un procedeu de verificare a ipotezelor și concluziilor științifice bazat pe modelarea statistico-matematică. Asemănător procedeului de simulare, și scenariul a cunoscut o extindere datorată progresului rapid al tehnicii de calcul electronice care a oferit uneltele necesare procesării și interpretării cantităților imense de date oferite de sistemele economice.
În esență, scenariul este proiecția evoluției unui fenomen economic pornind de la o serie de ipoteze de comportament al diferiților factori implicați în fenomen sau de la premise existente în realitate. Scopul scenariului este de a elabora decizii privind politica economică, strategii pentru diferite nivele (firma, zonă teritorială, plan național, plan regional, plan mondial), decizii asupra alocării resurselor naturale, demografice, si energetice.
Calitatea și validitatea oricărui scenariu este dependentă de următorii factori:
Gradul de realism al premiselor;
Ipotezele selecționate pentru testare;
Rigoarea legăturilor cauzale.
În cazul în care între ipoteze deciziile prezintă un caracter subiectiv se va realiza studierea și verificarea tuturor consecințelor rezultate din subiectivitatea deciziei.
Cap 4. STUDIU DE CAZ – MAGAZINUL SWITCH SHOP
4.1 Principii generale ale ofertei
Oferta, privită dintr-un punct de vedere economic cunoaște o multitudine de definiții similare, în continuare am ales trei definiții care ilustrează foarte bine conceptul de ofertă:
„Mulțimea corespondențelor dintre diferitele prețuri ale unui produs sau serviciu și cantitățile oferite pe piață la prețurile respective, în condițiile în care ceilalți factori sunt constanți se numește ofertă sau funcția ofertei.”
Definiția de bază a ofertei și cea mai ușor de înțeles și conceptualizat este următoarea:„Oferta reprezintă cantitatea dintr-un bun material sau serviciu pe care un vanzător este dispus să o ofere la un anumit preț, într-un interval de timp.”
Referitor la conceptualizarea ofertei următoarea definiție are un caracter determinant:
„Potrivit modului de conceptualizare a ofertei, aceasta se referă atât la un anumit volum de bunuri și servicii, cât și la un proces de mișcare a acestora de la producție la consum.”
Deseori conceptul de ofertă este greșit interpretat ca fiind producția globală a întreprinderii; în realitate ea este o parte integrată a producției globale și reprezintă producția de marfă destinată pieței.
Oferta se poate manifesta din partea unui producător privat individual, a unei firme sau a unei ramuri de activitate pentru un anumit produs.
Cantitatea oferită de un agent economic dintr-o anumită marfă (serviciu) reprezintă oferta individuală. Oferta pentru un anumit produs (sau serviciu) , constituită din totalitatea bunurilor de același fel, pe care agenții economici specializați în domeniul respectiv le pot vinde la un anumit preț și într-un interval de timp dat, reprezintă oferta totală (agregată).
La analizarea interdependenței dintre ofertă și cerere se constată următoarea relație: nivelul cererii pentru o anumită marfă influențează direct cantitatea de marfă oferită pe piață, astfel cantitatea oferită ia o valoare total diferită de cantitatea cerută. Astfel, oferta agregată devine o însumare a tuturor cantităților oferite la același preț de către toți vânzătorii de pe piață și se numește ofertă de piață.
În funcție de caracteristicile bunurilor oferite pieței se disting:
oferta de bunuri independente;
oferta complementară, dacă pe lângă producția bunului principal se obțin și bunuri secundare;
oferta mixtă, dacă bunurile oferite satisfac aceeași cerere și pot fi substituite.
Piața a luat naștere ca urmare a apariției schimbului de bunuri și evoluția acestuia. Diviziunea socială a muncii, mai exact distincția realizată și conștientizată între producător și consumator a facilitat apariția pieței, ea fiind elementul de legătură dintre aceștia, un spațiu comun în care bunurile produse de către producători puteau ajunge la consumatori. Conceptul de piață poate fi definit drept totalitatea relațiilor de vânzare cumpărare care au loc în societate la un moment dat, într-un context economico-social dat. Piața este guvernată de o serie de legi și este influențată de factorii cererii și ai ofertei prin care sunt determinate prețurile. Participanții la piață sunt producătorii în calitate de ofertanți de factori de producție, bunuri și servicii și consumatorii. Între ofertanți și consumatori se creează o anumită legătură dictată de forțele cererii și ale ofertei, această legătură se realizează prin comunicare și este esențială în menținerea echilibrului pieței și evitarea situațiilor nefavorabile atât pentru producători cât și pentru consumatori (monopol, cerere inexistentă pentru anumite categorii de produse).
Analiza cererii pe piață poate fi considerat un procedeu de adunare a informațiilor privitoare la nevoile umane și la caracteristicile lor dar și la interesele economice individuale și colective ale oamenilor într-un anumit interval de timp. Tot analiza cererii pe piață stă și labazaalocării veniturilor și constituirea bugetelor de către consumatori dar și previzionarea consumului și constituirea ofertei de piață de către producători.
Analiza ofertei are în vedere o privire de ansamblu dar și de detaliu asupra resurselor economice de care dispun producătorii dar și asupra factorilor de producție necesari asigurării producției și menținerii producătorului la un nivel competitiv pe piață.
Oferta este o parte integrată a societății apărută în mod firesc și logic odată cu piața pentru a face față nevoilor de consum a omenirii încă din cele mai vechi timpuri. Prin interacțiunea ofertei cu cererea pe piața liberă, prețurile se ajustează și majoritatea clienților vor căpăta ceea ce au dorit, atât din punct de vedere al prețului cât și alcalității.
Conceptul de ofertă se referă nu numai la un anumit volum de bunuri și servicii, ci și la procesele care se desfășoară pentru a ghida mărfurile de la producție până la consum. În cadrul ofertei se disting două elemente principale: fondurile de mărfuri existente în cadrul rețelei de distribuție (oferta reală) și stocurile de mărfuri existente în diferite etape ale proceselor economice ce se desfășoară în cadrul pieței (oferta pasivă).
Cele mai importante criterii după care se structurează oferta sunt următoarele: destinația produselor în consum (produse destinate consumului final, produse destinate consumului intermediar și produse de echipament), criteriile merceologice (mărfuri alimentare, mărfuri nealimentare), durata de viață a mărfurilor (mărfuri nedurabile, mărfuri durabile), locul produselor în consumul populației și cererea pentru acestea venită din partea consumatorilor (bunuri de necesitate primară, bunuri de necesitate medie, bunuri de lux).
Piața bunurilor de consum individual împarte cu piața bunurilor de consum productiv următoarele caracteristici ale ofertei: volumul în continuă creștere de mărfuri oferite pieței; inovarea și folosirea noilor tehnologii pentru lărgirea gamei de produse și conceperea de noi produse; creșterea importanței serviciilor în cadrul ofertei de bunuri prin alăturarea bunurilor cu serviciile în scopul satisfacerii nevoilor clientului; îmbunătățirea continuă a calității bunurilor care alcătuiesc oferta.
Ca elemente ale ofertei de mărfuri, bunurile de consum productiv se disting de bunurile de consum individual prin următoarele caracteristici:
Condiționarea activității lucrative a utilizatorilor;
Definirea strictă din punct de vedere tehnic;
Durată de utilizare mare și preț ridicat.
În cadrul pieței în care activează, aceste bunuri generează o structură rigidă și stabilă a acesteia. Oferta de mărfuri are o structură foarte complexă. Ea este compusă dintr-un nomenclator larg de produse: industriale și agricole, alimentare și nealimentare, de folosință curentă, periodică și rară, produse de „marcă” și „anonime”, produse noi și vechi.
4.2: Prezentarea unității comerciale SC SNOW PATROL SRL BUCURESTI
Pentru acest studiu de caz în ceea ce privește o unitate comercial axată pe vânzarea produselor destinate petrecerii timpului liber am ales societatea comercială SC SNOW PATROL SRL, având sediul social în int. Patinoarului nr. 30, Sector 5, BUCUREȘTI, număr registru comerțului J40/16260/2008, CUI RO 24501297, domeniul principal de activitate al SC SNOW PATROL SRL, conform clasificării CAEN, fiind comerțul cu amănuntul al echipamentelor sportive, în magazine specializate. Societatea comercială deține un spațiu de desfacere pe Str. 11 Iunie nr. 50, București (în incinta Club Fabrica) iar acest studiu de caz se va axa pe magazinul Switch Shop.
Tabelul 4.1. evidențiază mai detaliat situația societății comerciale SC SNOW PATROL SRL, cu toate datele calendaristice aferente înființării, înregistrării ca societate și luării în evidență pentru plata diverselor impozite și contribuții.
Tabel 4.1. Detalii despre societatea comerciala SC SNOW PATROL SRL
Preluare de pe site-ul Ministerului Finantelor Publice la adresa: http://www.mfinante.ro/infocodfiscal.html
4.3. Resurse
Întreprinderile, în general, dispun de 3 tipuri principale de resurse folosite pentru a începe și continuă activitatea, aceste resurse sunt:
1. Resurse financiare;
2. Resurse materiale;
3. Resurse umane.
1. Resurse financiare
Unul din principalele obstacole întâlnite de întreprinzători în procesul de inițiere sau achiziție a unei afaceri reprezintă este reprezentat de obținerea resurselor financiare necesare. Înainte de începerea afacerii trebuiesc găsite soluții la următoarele aspecte: calcularea sumei de bani necesare începerii afacerii, găsirea surselor de bani și determinarea modului de obținere a sumei necesare și asigurarea unor fonduri suplimentare în caz de necesitate. Estimarea acestor resurse financiare este făcută de către întreprinzător după hotărârea profilului afacerii și amplasarea acesteia.
Datele financiare cu privire la activitatea firmei SC SNOW PATROL SRL în perioada 2009-2013 sunt prezente în tabelele 4.2, 4.3 și 4.4 și evidențiază evoluția din punct de vedere financiar a societății comerciale pe parcursul a 5 ani.
Tabelul 4.2. Indicatori din bilanț
Preluare dupa http://doingbusiness.ro/financiar/raport/1461917/snow-patrol-srl/
După cum se poate observa din tabelul 4.2. care evidențiază indicatorii din bilanțul firmei SC SNOW PATROL SRL , activele imobilizate au cunoscut o creștere constantă care poate fi atribuită expansiunii afacerii. Activele circulante, stocurile și capitalul total au cunoscut o creștere constantă dealungul celor 5 ani iar capitalul social a rămas constant la valoarea de 200 lei.
Tabelul 4.3. Indicatori din Contul de Profit și Pierdere
Preluare dupa http://doingbusiness.ro/financiar/raport/1461917/snow-patrol-srl/
În ceea ce privește analiza indicatorilor din contul de profit și pierdere prezenți în tabelul 4.3, se poate observa o creștere bruscă a cifrei de afaceri în 2012 față de 2011, creștere ce poate fi pusă pe seamă creșterii popularității afacerii și cererii pentru echipament de ski/snowboard în continuă creștere în cadrul populației tinere din București. Atât veniturile cât și cheltuielile dar și profitul brut și net au cunoscut aceeași tendința ca cea a cifrei de afaceri, tendință pusă pe seama dezvoltării concurenței pe piața bunurilor destinate practicării sporturilor în aer liber.
Având în vedere faptul că atât marja profitului brut cât și marjă profitului net, regăsite în tabelul 4.4, au cunoscut o schimbare negativă de aproximativ 7 procente din 2012 până în 2013, anul 2012 fiind cel mai profitabil an pentru firmă, această scădere evidențiind o poziție nesigură pe piață a firmei, astfel putem afirmă că societatea comercială SC SNOW PATROL SRL se află într-o fază de creștere nesigură a ciclului de viață economic.
Tabel 4.4. Indicatori de Profitabilitate
Preluare dupa http://doingbusiness.ro/financiar/raport/1461917/snow-patrol-srl/
Resurse materiale
Resursele materiale necesare inițierii sau derulării unei afaceri depind de domeniul și piața pe care activează respectiva afacere. Capitalul folosit pentru a descrie resursele materiale necesare unei afaceri nu trebuie confundat cu înțelesul în sens larg al capitalului, acela de capital bănesc sau resurse financiare, ci trebuie privit că factor de producție.
Societatea comercială SC SNOW PATROL SRL dispune de următoarele tipuri de capital privite că factori de producție:
a) Capital fix: se consumă treptat că urmare a utilizării sale, se înlocuiește după o anumită perioadă de funcționare, este supus uzurii fizice și morale. În categoria capitalului fix deținut de SC SNOW PATROL SRL se pot menționa magazinul de desfacere în incinta clubului Fabrică pe Str. 11 Iunie nr. 50, un depozit, o mașină folosită pentru transportul produselor de la depozit către magazin și invers și pentru livrările la domiciliu în incinta Bucureștiului, mobilierul prezent în magazin și depozit, calculatoarele prezente în magazin împreună cu restul echipamentelor electronice (instalații de iluminat, case de marcat, aer condiționat) etc.
b) Capital circulant: acesta participă la un singur act de producție, se consumă într-o singură utilizare sau este transformat total în utilizare și se înlocuiește după fiecare act de producție. Exemplele de capital circulant prezent în activitatea SC SNOW PATROL SRL sunt: energia electrică folosită în magazine și depozite, apa, combustibilul folosit pentru, materialele publicitare folosite în magazin și în exteriorul acestuia etc.
3. Resurse umane
Resursa cu cea mai mare importanță în cadrul unei întreprinderi este reprezentată de resursa umană, aceasta fiind factorul principal în valorificarea resurselor întreprinderii și generarea profitului. În continuare vom analiză resursa umană prezența în cadrul magazinului Switch Shop printr-o serie de criterii precum număr și structura angajaților.
Analiza numărului de salariați pentru magazinul Switch Shop se va realiza cu ajutorul indicatorilor număr de personal total și număr de personal utilizat.
Deși numărul total de angajați al societății comerciale SC SNOW PATROL SRL se ridică la zece de persoane, trebuie ținut cont că firma își desfășoară activitatea în două locații și anume un magazina de desfacere și un depozit. Astfel, personalul total care activează în cadrul magazinului Switch Shop este de 7 persoane. Numărul de personal utilizat reprezintă personalul care participă efectiv la procesele de producție a întreprinderii și este calculat prin deducerea din personalul total al personalului aflat într-un proces de formare profesională pe cheltuiala angajatorului, în cazul magazinului Switch Shop numărul de personal utilizat fiind tot de 7 persoane deoarece activitatea prestată de angajați nu necesită o dezvoltare profesională specializată cerută de obicei în domeniile care au legătură cu producția sau cercetarea.
În ceea ce privește structura personalului magazinului Switch Shop, aceasta poate fi delimitată după următoarele criterii: vârstă, vechime și structură profesională.
Structura pe vârste: creearea unui echilibru între experiență și creativitate și asigurarea unui ritm natural și echilibrat de retragere-promovare sunt argumente pertinente pentru urmărirea și controlarea riguroasă a angajărilor și promovărilor într-o firmă. În cadrul magazinului Switch Shop, angajații au vârsta cuprinsă între 21 și 38 de ani, astfel asigurându-se experiența specifică vânzătorilor ce au activat peste 15 ani în domeniul vânzărilor de echipamente sportive (vânzătorii cu vârstă peste 35 de ani) și atitudinea energică și proactivă a vânzătorilor tineri (sub 25 de ani).
Structura după vechime: în magazinul Switch Shop angajații cu cea mai mare vechime sunt cei care au fost prezenți în cadrul firmei încă de la deschiderea magazinului. Aceștia sunt în număr de 4, iar angajații mai noi, în număr de 3 au fost recrutați în perioadă 2012-2013.
Structura pe sexe: această strucura este una extreme de neechilibrata în cazul magazinului, dintre cei șapte angajați șase fiind bărbați și o femeie.
Structura profesională: personalul calificat din cadrul magazinului este în număr de șapte angajați, aceștia au urmat cursuri de specializare în domeniul vânzărilor, la cererea și costul angajatorului. Dintre cei 7 angajați, toți au studii superioare.
4.4 Expunerea ofertei si concurența
Oferta magazinului Switch Shop are la bază produse destinate pieței sporturilor în aer liber, sporturilor montane, sporturilor de iarnă și skate. Societatea comercială SC SNOW PATROL SRL dispune de 2 modalități de vizualizare a ofertei: cea clasică adică direct în magazinul de desfacere, și pe internet prin intermediul site-ului magazinului, însă site-ul nu cuprinde fiecare produs din magazin așa că putem afirma că oferta completă va fi regăsită în magazinul fizic și nu cel virtual.
Oferta de mărfuri a magazinului Switch Shop se poate clasifica în funcție de următoarea serie de criterii:
a) În funcție de destinația produselor în procesul de consum, în magazinul Switch Shop se găsesc exclusiv produse destinate consumului final. În tabelul 4.5. este expusă oferta completă de produse din cadrul magazinului Switch Shop.
Tabelul 4.5. Oferta completă de produse a magazinului Switch Shop
Realizat pe baza datelor expuse pe site-ul magazinului, la adresa: http://www.switchshop.ro/
b) În ceea ce privește durata de utilizare a produselor vândute în magazinul Switch Shop, acestea se împart în:
1. Bunuri nedurabile: articole de uz curent, în general standardizate ce se caracterizează printr-o vânzare în masă și sunt substituibile în procesul de utilizare. În magazinul Switch Shop aceste bunuri sunt reprezentate de soluțiile de întreținere a echipamentului, produsele energizante și suplimente nutritive.
2. Bunuri durabile: articole de folosință îndelungată, caracterizate printr-o perioadă mare de utilizare și un grad înalt de finisaj și tehnicitate. Aceste bunuri se uzează progresiv în actul de consum iar după o perioadă lungă de utilizare rămâne o anumită valoare reziduală. Produsele ce întrunesc aceste criterii și pot fi regăsite în magazinul Switch Shop sunt, în principal, articolele pentre alpinism, camping, schi, snowboard, încălțăminte și echipamente electronice.
c) După criteriul merceologic, din nou, produsele vândute de această unitate comercială se clasifică în 2 categorii:
1. Produse alimentare: la această categorie se încadrează doar 2 tipuri de produse vândute în cadrul magazinului și anume suplimentele nutritive reprezentate de mâncarea de vită cu orez, vită cu tăiței, somon cu paste, desert cremă de caramel și desert pudding de vanilie și produse energizante reprezentate de complexele energizante cu efect rapid cu arome de vanilie și cacao. Aceste 2 categorii de produse alimentare au în comun faptul că sunt puternic dezhidratate și sunt destinate folosirii în expediții montane.
2. Produse nealimentare: în această categorie se încadrează toate produsele vândute de magazinul Switch Shop cu excepția produselor alimentare menționate anterior. Aceste produse nealimentare sunt făcute dintr-o gamă variată de materiale precum fibră de carbon, plastic, titan, aluminiu, bumbac, fibră de sticlă, sticlă etc.
d) În ceea ce privește locul produselor în consumul populației avem:
1. Bunuri primare de consum, destinate satisfaceri nevoilor fiziologice ale populației: aici se încadrează îmbrăcămintea și încălțămintea vândută în magazin.
2. Bunuri de necesitate medie, destinate satisfacerii nevoilor de confort, întreținerea sănătății, petrecerea timpului liber: aici intră echipamentele destinate începătorilor și practicanților de nivel mediu al unor sporturi precum schi, snowboard, alpinism, skateboarding, wakeboarding.
3. Bunuri de lux sau de înaltă performanță, în majoritatea lor sunt produse cu o semnificație mai mult socială sau de necesitate pentru atleții profesioniști, posesia sau cumpărarea lor producând o satisfacție episodica sau ajutând la depășirea unor bariere de performanță: în această categorie intră produsele profesioniste pentru wake, skate, alpinism, schi, snowboard, camping, speologie și supraviețuire vândute în magazin.
Descrierea pieței și a concurenței
Piață pe care acționează SC SNOW PATROL SRL poate fi analizată și delimitată din 4 perspective:
1. Produse
2. Clienți
3. Ocazie
4. Obiective
Din perspectiva produselor, piața de echipamente sportive dedicate sporturilor de iarnă și activităților montane include o gamă variată de produse precum: schi-uri, clăpari, îmbrăcăminte specifică, încălțăminte specifică, snowboard-uri, bețe, ochelari, diverse echipamente electronice pentru navigare și iluminare etc. Aceste produse sunt, la rândul lor, clasificate atât pe categorii de vârstă (adulți, copii) cât și pe mod de utilizare (camping, alpinism, drumeții, schi,etc) și experiență în utilizare (începător, mediu, avansat, profesionist).
În ceea ce privește clienții, aceștia se împart pe mai multe categorii în funcție de vârstă, sportul practicat și gradul de experiență în practicarea sporturilor respective. Principalii clienți ai magazinului Switch Shop au vârsta cuprinsă între 25-50 de ani, un stil de viață activ și au la dispoziție resurse financiare medii spre ridicate pentru procurarea produselor vândute de magazin. Chiar dacă principalii clienți ai magazinului sunt adulți, produsele pentru copii între 3-7 ani dar și pentru adolescenți se vând foarte bine datorită răspândirii tot mai mari a fenomenului sporturilor de iarnă dar și sporturilor urbane. În magazin pot fi găsite atât produse pentru profesioniști experimentați în escaladare, schi, alpinism și alte sporturi montane dar în același timp oferă și o gamă variată de articole pentru începători și practicanți ocazionali ale acestor sporturi.
Din perspectiva ocaziei, produsele magazinului Switch Shop sunt achiziționate în timpul periodei de iarnă pentru produsele cu specific montan dar și în restul anului în special primavera pentru produsele destinate sporturilor urbane, cele mai mari vânzări înregistrându-se însă în sezonul de iarnă. Acest fapt poate fi pus pe seama practicării intensive a sporturilor montane în timpul iarnii dar și a politicii de promoții și reduceri oferite de firmă în perioadă sărbătorilor de crăciun.
Prin obiective se înțelege motivația cumpărătorului de a cumpără aceste produse. Un prim factor ar fi unicitatea pe piața românească a unor mărci vândute în magazin dar și gradul înalt de calitate a tuturor produselor vândute. Atmosfera magazinului, împreună cu atitudinea și nivelul de informare al lucrătorilor comerciali în ceea ce privește produsele vândute, pot fi un factor decisiv în luarea deciziilor de achiziționare a produselor potrivite pentru stilul individual al fiecărui client. Cota de piață a SC SNOW PATROL SRL pe piață produselor destinate practicării sporturilor în aer liber și sporturilor de iarnă din București este de 15%. SC SNOW PATROL SRL nu deține puncte de desfacere în marile centre comerciale din București sau din România, activitatea firmei desfășurându-se într-un singur magazine din București, în apropierea pieței Budapesta, zonă relative centrală. Firma deține și un magazin virtual de unde pot fi comandate toate produsele prezente în magazin sau pot fi aduse produse exclusiv pe comandă dacă acestea nu se află în magazin iar livrările se fac pe tot teritoriul României dar și în strainante.
Concurența directă pe acest segment de piață este reprezentată atât de mari companii internaționale de profil care au deschis recent spații de desfacere și în România dar și de firme mai mici profilate pe domeniul echipamentelor dedicate sporturilor de iarnă.
Printre marile companii ce concurează cu SC SNOW PATROL SRL se număra firmele multinaționale Decathlon, Hervis, Intersport, Salomon și Killtec, primele 3 oferind spre vânzare atât mărci proprii cât și mărci independente iar ultimile 2 axându-se exclusiv pe mărcile proprii de echipamente produse în propriile fabrici și importate către România. Aceste 5 companii au magazine în majoritatea marilor orașe din România precum Brașov, Cluj, Iași, Timișoara și București. Dintre firmele mai mici concurente amintim Ascent (10% cotă din piață de profil) , Surmont,Boarders Shop, Mountain Express, Uman Shop și SchiCenter, toate din București.
Principalii competitori sunt însă Decathlon, Hervis și Intersport.
Decathlon este o companie de retail de articole sportive din Franța, având sediul în Villeneuve d'Ascq. Compania a fost înființată în anul 1976, și este prezentă în 18 țări cu peste 400 de magazine. Brandul Decathlon este deținut de familia miliardarilor francezi Mulliez, care mai deține hipermarketurile Auchan, magazinele Kiabi și retailerul de bricolaj Leroy Merlin.Compania este prezentă și în România, din anul 2009, unde deține câte un magazin în județele Argeș, Brașov, Cluj, Constanța, Iași, Prahova, Timiș și 3 magazine în București. În incinta acestor magazine sunt vândute echipamente sportive pentru o gamă variată de sporturi printre care alergare, baschet, box, ciclism, fotbal, fitness, gimnastică, handbal, pescuit, scufundări etc. Însă de interes pentru acest studiu de caz sunt produsele pentru sporturi în aer liber și sporturi de iarnă. Aceste produse sunt vândute în magazinele Decathlon în raioanele dedicate alpinismului, drumeției, escaladărilor, raid trail și accesorii (ochelari, bagaje, bețe, schi-uri, plăci de snowboard, echipamente electronice pentru navigare, lanterne etc). Pe lângă branduri renumite pe plan mondial cum ar fi Fischer, Columbia și Solomon, în magazinele Decathlon sunt vândute și mărci proprii de echipamente, la un preț considerabil mai mic, precum Wedaze (sporturi de iarnă) și Quechua (alpinism, drumeții).
Hervis Sport este o companie de retail de articole sportive din Austria. Compania este membră a grupului Spar Austria și deține 141 de magazine în Austria, Ungaria, Cehia, Slovenia, Croația și România. Compania este prezentă în România din anul 2007 și deține 9 magazine în Timișoara, Arad, Oradea, Cluj, Sibiu, Târgu Mureș, Iași, Brăila, Constanța și 3 magazine în București pentru unu total de 12 magazine pe plan național. Numărul de angajați ai companiei în anul 2012 era de 230 de angajați.
Magazinele Hervis Sports reprezintă un concept multi-brand, cu 60% din produse aparținând mărcilor sport consacrate – Adidas, Nike, Puma, Columbia, Mammut, Wilson, Kettler, Scott, Fischer, Atomic etc, iar 40% mărcilor proprii Kilimanjaro, X-Fact, Denali, Benger, Seems etc. Produsele dedicate sporturilor în aer liber și sporturilor de iarnă vândute în aceste magazine sunt: încălțăminte și îmbrăcăminte specifică, schi-uri, snowboard-uri, rucsace și diverse echipamente de alpinism pentru începători.
Intersport este o companie de retail care comercializează articole sportive. Compania, care deține o rețea de peste 5.300 de magazine în 39 de țări, are vânzări anuale de aproximativ 8,5 miliarde de euro. În afară de cele 12 branduri proprii, rețeaua de magazine distribuie alte aproximativ 30 de branduri printre care Lotto, Nike, Puma, Reebok sau Adidas. Magazinele Intersport sunt deținute în franciza de către grupul elen Genco, parte a holdingului Fourlis. INTERSPORT România este o companie subsidiară Grupului Fourlis și este administrată local de către SC GENCO TRADE SRL.
Primul magazin a fost deschis în Piața Unirii, în București, pe 11 Mai 2004. În momentul de față, sunt 22 de magazine – cinci în București (în București Mall Vitan, în Centrul comercial Băneasa Shopping City, în Centrul comercial Vitantis din Vitan, în Grand Arena Mall Berceni, în AFI Palace Cotroceni) două magazine în Constanța (Centrul comercial Tomis și Maritimo Shopping Center), două magazine în Iași (Centrul Comercial Felicia și Palas Mall) și câte unul în: Brașov, Cluj, Arad, Baia Mare, Pitești, Suceava, Buzău, Timișoara, Ploiești, Bacău, Oradea, Craiova, Focșani. În materie de produse dedicate sporturilor în aer liber și sporturilor de iarnă, Intersport oferă încălțăminte și îmbrăcăminte specifică atât de la branduri recunoscute cât și branduri proprii, schi-uri, snowboarduri, echipamente de alpinism și drumeții, echipamente de camping și echipamente electronice și accesorii specifice.
Concluzii
În condițiile creșterii relativ rapide a timpului liber în decursul ultimelor secole, creștere datorată atât ratei rapide a progresului tehnologic cât și evoluției structurilor sociale și promovarea drepturilor omului, nevoia indivizilor pentru recreere, distracția și călătorii a crescut și a căpătat un caracter complex. Astfel, în condițiile în care acum două secole există foarte puțin timp liber pentru oamenii ce aparțineau clasei muncitoare iar activitățile pe care aceștia le puteau face în acel timp limitat nu cunoșteau o diversitate sporită, odată cu evoluțiile tehnice în ceea ce privește echipamentele și tehnica de lucru, timpul de lucru s-a diminuat.
Odată cu o creștere a timpului liber, și oferta de bunuri destinată petrecerii timpului liber a crescut vertiginos. Apariția diverselor sporturi care puteau fi practicate de majoritatea populației și tendința tot mai mare de a călători au dus la apariția producătorilor specializați în creerea produselor ce servesc unui anumit sport sau unei anumite activități. În perioada contemporană a apărut și paradoxul legat de evoluția rapidă și perfecționarea tehnologiilor și metodelor de producție, astfel factorul uman devenind substituibil prin tehnologie. Acest fapt a însemnat, pentru o mare parte din populație, scăderea timpului liber deoarece au fost nevoiți să lucreze mai intens și mai multe ore, sub posibilitatea substituirii cu mașinării automate și pierderea locului de muncă.
Studiul de caz pentru această lucrare de licență are în vedere oferta de bunuri destinate sporturilor în aer liber și sporturilor montane, sporturi care includ alpinismul, drumețiile, schiatul, snowboardingul etc. Unitatea comercială analizată în acest studiu de caz este magazinul Switch Shop, amplasat în București, inființat in 2007. Alegerea acestei unități comerciale s-a datorat poziției acestuia pe piață, gradului înalt de comunicare și cooperare a angajaților față de oferirea informațiilor pertinente și de ajutor pentru un astfel de studiu de caz.
Magazinul dispune de o gamă variată de produse destinate practicării sporturilor montane, delimitate pe categorii de vârstă, sex, gradul de experiență în utilizare și tipuri de activitate. Pe langă produse pentru sporturi montane, magazinul oferă si produse pentru sporturi urbane precum skateboarding si BMX. Pe plan local (București), firma are o cotă de piață de aproximativ 15% pe piața echipamentelor specifice dar are și colaborări cu alte magazine de profil din capitală.
În urma analizei ofertei magazinului Switch Shop am ajuns la următoarea serie de concluzii:
1. Oferta de produse aferentă fiecărui sport montan, de iarnă și urban, promovat de magazin, este una foarte diversificată din punct de vedere a prețurilor, calității, gamei sortimentale etc.;
2. Magazinul practică o politică de prețuri în care reducerile sunt substanțiale pentru produsele care aparțin colecțiilor mai vechi, astfel reușind să-și înnoiască oferta în fiecare sezon cu un risc minim de acumulare a stocurilor rezultate din vânzarea slabă a produselor din colecții mai vechi;
3. Pe lângă oferta diversificată, angajații magazinului cunosc foarte bine specificațiile tehnice ale produselor și reprezintă un element decisiv pentru valorificarea ofertei, aceștia sfătuiesc clienții asupra produselor potrivite în funcție de dorințele dar și de caracteristicile potențialilor clienți.
În ceea ce privește propunerile de îmbunătățire a activității, o promovare intensă a magazinului în cadrul festivalurilor de sporturi de iarnă ar ajuta la creșterea vânzărilor și răspândirea imaginii magazinului. În cadrul competițiilor de schi și snowboard ce au loc în România ar putea fi făcute sponsorizări din partea magazinului pentru anumiți concurenți în scopul promovării imaginii firmei. În legatură cu sporturile urbane, aceștia ar putea co-sponsoriza concursurile de skate si BMX din București impreună cu alte magazine de profil care deja fac acest lucru.Având în vedere că magazinul este amplasat în incinta curții interioare a clubului Fabrica, vizibilitatea sa este limitată, acesta nefiind vizibil de la șosea, doar print-un semn luminous. Zona în care este aplasat magazinul nu este una centrala, acest lucru limitând din nou posibilitatea atragerii de noi clienți. Baza de clienți a magazinului s-a format prin recomandări directe, și ar putea crește semnificativ dacă magazinul ar fi amplasat într-o locație centrală cu o vizibilitate sporită.
Valorificarea ofertei magazinului Switch Shop, este în opinia mea, realizată cu o eficiență medie, acest magazin fiind deschis relativ recent si fiind într-o perioada de dezvoltare și acumulare de experienta pe piață, acest lucru fiind vizibil în vânzările companiei. Având în vedere că din ce în ce mai multe persoane din mediul urban (în special din București) sunt dornice de practicarea sporturilor de iarnă (schi, snowboard) si urbane (skate, BMX), iar magazinul are o reputație foarte bună pe piața de profil a echipamentelor sportive, activitatea societății comerciale va evolua în concordanță cu tendința crescătoare a persoanelor de a-și petrece timpul liber practicând astfel de sporturi și activități în aer liber.
Bibliografie
Andrei, L. C., Economie politică, ed. Economică, București, 2007
Angelescu, Coralia; Jula D., Timpul liber-condiționări și implicații economice, Ed. Economică, București, 1997
Balintescu, Oana Anca, Modelareacererii și ofertei de mărfuri și servicii, teză de doctorat, facultatea de Comerț, A.S.E., București, 2007
Bocean, C. G., Timpul de muncă și timpul de odihnă, ed. Tribuna Economică, București, 2007
Bratu, Monica, Metodologia cercetării științifice,Metode cantitative și calitative în abordarea economicului, lucrare de dizertație, facultatea de Comerț, A.S.E., București, 2012
Bulborea, I., Microeconomie și Macroeconomie, ed. Pro Universitaria, București, 2009
Caramalau, Ramona, Modele de consum cultural ale tinerilor, lucrare licență, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București, f.a. , la http://cluj2010.files.wordpress.com/2010/08/paper-ramona-caramalau-ro.pdf accesat 12.02.2015
Codoban, A., Timpul liber ca rentabilizare a pulsiunilor subiective, în „Revista Idea”, nr. 18, 2004, la http://idea.ro/revista/?q=ro/node/40&articol=237 accesat la data de 22.01.2015
Cosmescu, I., Turismul, fenomen complex contemporan, Editura Economică, București, 1998
Ioncică, Maria, Economia serviciilor teorie și practică, Editura Uranus, București, 2003
Ionescu, Sonia; Ionescu E., Timpul liber, o problemă acută a societății contemporane,în „Revista Româna de Studii Culturale”, nr. 1-2, 2002, la http://rocsir.goldenideashome.com/archiv/2002_1-2/9SoniaIonescu.pdf, accesat la dată de 07.01.2015
Kotler, Ph.; Keller, K. L., Managementul marketingului, ed. Teora, Bucursti, 2005
Lefter, Chirica, Comerț și economie comercială, ed. Economică, București, 2009
Mazurencu Marinescu, Miruna, Diagnosticul resurselor umane la nivelul unei societăți comerciale, în „Tribuna economică”, v. 15, nr. 51-52, 2004
Paus, Viorica Aura, Comunicare și resurse umane, ed. Polirom, Iași, 2006
Răboacă, Gh.; Ciucur D., Metodologia cercetării știintifice economice, ed. Fundației România de Mâine, București, 2004
Rașca, Lavinia; Nedelea S., Teorie și practică în microeconomie, ed. ASE, București, 2002
Schileru, I., Mărfuri : sport – turism – agrement, ed. Qclassrom, București, 2001
Stanciu, I.; Paraianu, Elena, Schileru, I., Merceologie : calitatea și sortimentul mărfurilor nealimentare, ed. Oscar Prina, București, 2002
Stanciu, Mariana, Metode de cercetare a modelelor de consum, publicat în „Studii și Cercetări Economice” vol 42, Academia Română, București, 2006
Toma, S.; Felea M.; Săseanu Andreea, Economie comercială. Teste, aplicații și studii de caz, ed. ASE București, 2003
***, http://dexonline.ro/definitie/deduc%C8%9Bie accesat la data de 09.03.2015
***, http://dexonline.ro/definitie/induc%C8%9Bie accesat la data de 09.03.2015
***, http://dexonline.ro/definitie/ipoteza accesat la data de 09.03.2015
***, http://doingbusiness.ro/financiar/raport/1461917/snow-patrol-srl/ accesat la data de 15.04.2015
***, http://www.businessmagazin.ro/cover-story/timpul-liber-la-romani-1052760 accesat la data de 23.04.2015
***, http://www.decathlon.ro/RO/ accesat la data de 28.04.2015
***, http://www.hervis-sports.ro/ accesat la data de 28.04.2015
***, http://www.intersport.ro/ro accesat la data de 28.04.2015
***, http://www.mfinante.ro/infocodfiscal.html accesat la data de 22.04.2015
***, http://www.switchshop.ro/ accesat la data de 04.04.2015
***, http://www.mediafax.ro/social/cercetare-privind-utilizarea-timpului-cat-lucreaza-si-cat-timp-liber-au-zilnic-angajatii-romani-11799813 accesat la data de 09.02.2015
***,http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/com_anuale/util_timpul/utilizarea_timpului_r13.pdf accesat la data de 09.02.2015
***, http://www.revistacalitateavietii.ro/2002/CV-1-4-2002.pdf accesat la data de 09.02.2015
***, http://www.raspunsultau.ro/stire/timpul-liber-la-romani.-preferinte-asteptari-consum/9 accesat la data de 20.03.2015
Bibliografie
Andrei, L. C., Economie politică, ed. Economică, București, 2007
Angelescu, Coralia; Jula D., Timpul liber-condiționări și implicații economice, Ed. Economică, București, 1997
Balintescu, Oana Anca, Modelareacererii și ofertei de mărfuri și servicii, teză de doctorat, facultatea de Comerț, A.S.E., București, 2007
Bocean, C. G., Timpul de muncă și timpul de odihnă, ed. Tribuna Economică, București, 2007
Bratu, Monica, Metodologia cercetării științifice,Metode cantitative și calitative în abordarea economicului, lucrare de dizertație, facultatea de Comerț, A.S.E., București, 2012
Bulborea, I., Microeconomie și Macroeconomie, ed. Pro Universitaria, București, 2009
Caramalau, Ramona, Modele de consum cultural ale tinerilor, lucrare licență, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București, f.a. , la http://cluj2010.files.wordpress.com/2010/08/paper-ramona-caramalau-ro.pdf accesat 12.02.2015
Codoban, A., Timpul liber ca rentabilizare a pulsiunilor subiective, în „Revista Idea”, nr. 18, 2004, la http://idea.ro/revista/?q=ro/node/40&articol=237 accesat la data de 22.01.2015
Cosmescu, I., Turismul, fenomen complex contemporan, Editura Economică, București, 1998
Ioncică, Maria, Economia serviciilor teorie și practică, Editura Uranus, București, 2003
Ionescu, Sonia; Ionescu E., Timpul liber, o problemă acută a societății contemporane,în „Revista Româna de Studii Culturale”, nr. 1-2, 2002, la http://rocsir.goldenideashome.com/archiv/2002_1-2/9SoniaIonescu.pdf, accesat la dată de 07.01.2015
Kotler, Ph.; Keller, K. L., Managementul marketingului, ed. Teora, Bucursti, 2005
Lefter, Chirica, Comerț și economie comercială, ed. Economică, București, 2009
Mazurencu Marinescu, Miruna, Diagnosticul resurselor umane la nivelul unei societăți comerciale, în „Tribuna economică”, v. 15, nr. 51-52, 2004
Paus, Viorica Aura, Comunicare și resurse umane, ed. Polirom, Iași, 2006
Răboacă, Gh.; Ciucur D., Metodologia cercetării știintifice economice, ed. Fundației România de Mâine, București, 2004
Rașca, Lavinia; Nedelea S., Teorie și practică în microeconomie, ed. ASE, București, 2002
Schileru, I., Mărfuri : sport – turism – agrement, ed. Qclassrom, București, 2001
Stanciu, I.; Paraianu, Elena, Schileru, I., Merceologie : calitatea și sortimentul mărfurilor nealimentare, ed. Oscar Prina, București, 2002
Stanciu, Mariana, Metode de cercetare a modelelor de consum, publicat în „Studii și Cercetări Economice” vol 42, Academia Română, București, 2006
Toma, S.; Felea M.; Săseanu Andreea, Economie comercială. Teste, aplicații și studii de caz, ed. ASE București, 2003
***, http://dexonline.ro/definitie/deduc%C8%9Bie accesat la data de 09.03.2015
***, http://dexonline.ro/definitie/induc%C8%9Bie accesat la data de 09.03.2015
***, http://dexonline.ro/definitie/ipoteza accesat la data de 09.03.2015
***, http://doingbusiness.ro/financiar/raport/1461917/snow-patrol-srl/ accesat la data de 15.04.2015
***, http://www.businessmagazin.ro/cover-story/timpul-liber-la-romani-1052760 accesat la data de 23.04.2015
***, http://www.decathlon.ro/RO/ accesat la data de 28.04.2015
***, http://www.hervis-sports.ro/ accesat la data de 28.04.2015
***, http://www.intersport.ro/ro accesat la data de 28.04.2015
***, http://www.mfinante.ro/infocodfiscal.html accesat la data de 22.04.2015
***, http://www.switchshop.ro/ accesat la data de 04.04.2015
***, http://www.mediafax.ro/social/cercetare-privind-utilizarea-timpului-cat-lucreaza-si-cat-timp-liber-au-zilnic-angajatii-romani-11799813 accesat la data de 09.02.2015
***,http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/com_anuale/util_timpul/utilizarea_timpului_r13.pdf accesat la data de 09.02.2015
***, http://www.revistacalitateavietii.ro/2002/CV-1-4-2002.pdf accesat la data de 09.02.2015
***, http://www.raspunsultau.ro/stire/timpul-liber-la-romani.-preferinte-asteptari-consum/9 accesat la data de 20.03.2015
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Abordari Antroposociologice In Afaceri CU Timpul Liber (ID: 134864)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.