Abordari ale Educatiei Estetice In Ciclul Primar

Educația estetică a fost luată în discuție de pedagogi ca fiind o latura a educației care contribuie la formarea personalității, prin intermediul ei urmărindu-se dezvoltarea capacității de a recepta, interpreta și crea frumosul. Se observă o evoluție a conceptului de la etapa când era considerată educație artistică care pregătește pentru frumosul din artă la etapa în care esteticul a pătruns în toate sferele activității umane, iar existența umană caută să se conducă și după legile esteticului.

Astfel, prin educația estetică se urmărește atingerea unor obiective care vizează educarea atitudinii estetice, formarea trebuințelor estetice și dezvoltarea aptitudinilor creatoare. Atitudinea estetică se afirmă prin reacțiile individului față de valorile estetice din natură, societate și artă, iar categoriile care o compun sunt gustul estetic, judecata estetică, idealul estetic, sentimentele și convingerile estetice. Gustul estetic își face prezența prin sensibilitatea la tot ce este frumos, prin capacitatea de alegere în concordanță cu legile frumosului. Gusturile sunt diferite de la o persoană la alta, iar acțiunea educațională nu își propune uniformizarea lor ci dezvoltarea și formarea lor în conformitate cu structura și experiența personalității fiecărui elev. Atunci când individul exprimă o apreciere a valorilor estetice pe baza unor criterii de evaluare în fapt, el emite o judecată de valoare. La nivelul judecății intervine argumentarea și motivarea acelei reacții. Ceea ce imprimă o direcție atitudinii estetice este idealul estetic, care se constituie ca ansamblu de teze, principii și norme teoretice dominante la la nivelul unei epoci. Sentimentele estetice se formează în timp ca rezultat al unor trăiri mai profunde și de durată a frumosului din natură, societate și artă. Convingerile estetice dezvăluie ideile despre frumos care au fost interiorizate și care orientează și călăuzesc preocuparea omului de a introduce frumosul în viața sa, în relațiile cu lumea și semenii săi. Trebuințele estetice vizează sfera motivațional afectivă și fac referire la : formarea stilului estetic de viață și formarea sensibilității estetice. În ceea ce privește dezvoltarea aptitudinilor, intereselor și înclinațiilor elevilor, educația estetică urmărește depistarea lor de la vârste fragede dar și asigurarea condițiilor și mijloacelor necesare pentru dezvoltarea lor. Dezvoltarea aptitudinilor se bazează pe o bună cunoaștere a profilului psihologic al copiilor, al particularităților de vârstă și individuale. Toți copii sunt capabili să asculte muzică, să interpreteze cântece, să recite, să deseneze sau să danseze, dar nu toți desfășoară aceste activități la același nivel calitativ. În procesul de învățământ educația estetică se realizează prin toate disciplinele școlare, firește această contribuție nu este egală, dar introducerea elevului în lumea frumosului depinde și de pregătirea profesorului. Artele vizuale pun elevul în corespondență cu creația artistică plastică, ajutându-l să descifreze mesajul operei de artă și să se exprime cu ajutorul mijloacelor specifice acestui gen. Literatura, educația civică, educația fizică, educația muzicală sau religioasă își aduc aportul în aceeași măsură la stimularea curiozității, a dorinței de cunoaștere a copiilor, și la formarea sensibilității elevilor. Sensibilitatea artistică a copiilor se va manifesta în dorința lor de a crea : compuneri la literatură, desene sau picturi, interpretări etc. Activitatea de creație a copilului îi dă posibilitatea de a se exprima, de a-și face cunoscute preferințele, interesele, trebuințele, universul în care el se simte bine. Creativitatea este adeseori înăbușită de rigori și precepte.

Educația pentru frumos și educația prin frumos sunt două sensuri pe care le implică educația estetică, adică ne preocupă călăuzirea elevului spre frumos dar și influența frumosului asupra personalității elevului. Cercetările mai mult sau mai puțin științifice arată că o culoare, dincolo de percepție și trăirea ei efectivă este o oglindă a personalității copiilor. Există interpretări ale unor aspecte ale personalității în funcție de culoarea preferată, semnificația psihologică a culorilor. Totodată îi putem îndruma pe copii spre descoperirea semnificațiilor culorilor. Observând felul cum se manifestă și se exprimă elevii din ciclul primar am putut afla cum se manifestă tendința lor de a se apropia de anumite laturi ale frumosului. Ei apreciază un desen ordonat, curat, clar, desenul cu multe culori vii, deschise unde subiectul pare real. Ca să aflăm tematica preferată de elevii mici, le-am prezentat cinci planșe în care tematica este următoarea : peisaj, portret, natură statică, compoziție abstractă și compoziție cu personaje. Rezultatele au arătat că elevii au așezat pe locul I –peisajul, pe locul al II-lea compoziția cu personaje în mișcare, pe locul al III-lea –natura statică. Mai slabe cotate au fost portretul și compoziția abstractă. Motivația alegerii făcute de fiecare elev este și ea interesantă, și evidențiază preferințele lor (pentru flori, un joc cunoscut), respingerea a ceea ce nu cunosc foarte bine (abstractul). La constituirea câmpului de frumos contribuie atât experiența afectivă, cât și cunoștințele asimilate în orele de educație plastică. Frumosul devine un centru de interes în educația estetică. Categoria frumosului poate fi sesizată, delimitată și savurată în natură, om, caractere, acțiuni, artă și relaționează cu valori precum binele, utilul, înțelepciunea etc.

Școlii îi revine rolul de a educa individul din punct de vedere estetic în înțelegerea frumosului și esteticului, care la rândul său stimulează comportamentul uman. Dacă ne referim doar la educația estetică prin artă, vom aveaîn vedere faptul că ele constituie un mijloc de dinamizare a vieții psihice a copiilor (intelectual, afectiv-volițional, motivațional). Copiii desenează din și cu plăcere, exprimând întotdeauna ceva. Arta exprimă totdeauna un mesaj, comunică ideile și sentimentele artistului iar privitorul le receptează și le asimilează într-un mod propriu. Ca forme și mijloace de educație prin artele plastice avem la dispoziție lecțiile de educație plastică/ arte vizuale și activitățile extrașcolare/extracurriculare : cercurile de profil, vizitarea muzeelor care înlesnesc întâlnirea cu operele marilor pictori, participările la expozițiile și vernisajele artiștilor plastici contemporani, organizarea de expoziții școlare, antrenarea elevilor în concursuri școlare pe teme plastice și alte activități în care desenul/pictura fac obiectul exersării și valorificării experiențelor lor de viață. Nu trebuie pierdută nicio ocazie fie ea întâmplătoare, fie special organizată pentru a-i sensibiliza pe elevi cu cu frumosul. Numai prin activități susținute, elevii se vor obișnui să admire frumosul și să-l introducă în viața și munca lor.

Bibliografie:

Bârsănescu S., Vaideanu G., Educația estetică, 1961, E.D.P., București,

Constantin Moise, Educația estetică, vol. Reconstrucție pedagogică, 1998, R.A., București,

Dumitru Isac, Teză de doctorat-Conceptul de frumos la Socrate, Platon, Aristotel, http://www.history-cluj.ro/SU/anuare/2008/Continut/art24Isac.PDF